Sunteți pe pagina 1din 2

Problemele copiilor incep in familie si pot fi rezolvate tot in familie.

Societatea generatiilor celor care sunt astazi parinti era stapanita, controlata si manipulata de un sistem dictatorial si punitiv. Astazi insa lucrurile s-au schimbat. Oamenii nu mai suporta nedreptatea. Cand o pedeapsa raneste sufletul, din punct de vedere psihologic ea se manifesta prin comportamente cum sunt: rezistenta, resentimentele, respingerea si revolta. Inainte de a fi maturi din punct de vedere psihologic, copiii si adolescentii indeparteaza si resping ajutorul atat de important al parintilor. Conflictul dintre parinti si copii este greu de controlat. Multi parinti recunosc ca vechile metode de pedeapsa bazate pe frica, dominare si culpabilitate nu mai merg, dar pur si simplu nu cunosc altele. Parintii care permit prea multe nu le ofera copiilor controlul parintesc de care acestia au nevoie. Cand copiii detin controlul ei scapa de sub cel al parintilor. Conflictele dintre parinti si copii Copiii din ziua de astazi sunt mult mai sensibili decat erau cei din generatia anterioara, sunt capabili de mai mult, dar sunt si negativ influentati de metodele de educatie precum: tipatul, pedepse fizicea, pedeapsa, umilirea, interdictia si rusinea. In trecut, pedepsirea copiilor cu pedepse fizicea ii determina sa stie de frica si sa respecte regulile. Astazi, prin pedepse fizice parintii obtin un efect exact contrar si copiii raspund la violenta prin violenta. Acesta este simptomul unei mai mari sensibilitati. Copiii isi imita intotdeauna parintii. Ei invata totul prin imitatie si cooperare. Cand parintii si educatorii invata sa ramana linistiti, calmi si iubitori atunci cand un copil are toane, copiii pot invata sa ramana la fel de linistiti, calmi si iubitori cand sentimentele puternice stau sa izbucneasca. Daca se tipa la copii sau acestia sunt amenintati, agresati fizic si verbal, pentru a redobandi controlul, in afara de faptul ca vom creste un copil al carui sentiment de neincredere in el insusi se va manifesta pregnant cand va fi adult, va invata ca agresiunea este solutia. Mai tarziu, cand dorinta nu-i va fi indeplinita, isi va lasa furia sa se reverse fie printr-o agresiune directa, fie printr-una pasiva. Lipsa de timp si consecintele ei asupra educatiei Astazi, parintii au mai putin timp pentru a se dedica educatiei, de aceea ei trebuie sa invete ce este cel mai important pentru copiii lor. Daca inainte de 1989, parintii considerau o dovada de iubire a-i aduce copilului o sticla de suc sau a-i asigura mancarea de a doua zi, astazi cea mai mare bogatie pentru un parinte este timpul. E nevoie ca parintii si educatorii sa-si modernizeze metodele de educatie pentru a creste copii si adolescenti sanatosi si cooperanti. Pentru a face fata schimbarilor din societate, parintii trebuie sa-si schimbe atitudinea fata de educatie. Daca in trecut, educatia urmarea sa formeze copii ascultatori, obiectivul educatiei moderne este acela de a forma copii cu o vointa puternica, dar cooperanti. In trecut un copil care nu se supunea era deseori calificat incapatanat. Vointa unui copil nu trebuie eliminata pentru a-l face sa fie cooperant. Cand inima unui copil este deschisa si vointa ii este educata, acesta invata prin sentimentul de compasiune sa devina cooperant si bun. Acesti copii indrazneti nu se vor lasa

usor influentati de presiunea pe care o vor exercita ceilalti asupra lor cand vor fi mari si nici nu vor simti nevoia de a se razvrati. Scopul educatiei pozitive Scopul educatiei pozitive este acela de a forma lideri siguri, capabili sa-si croieasca singuri destinul, nu sa calce pe urmele altora in virtutea inertiei. In mintea, inima si trupul fiecarui copil exista schita perfecta a dezvoltarii acestuia. Educatia pozitiva sprjina procesul natural de crestere a copiilor, ajutandu-i sa isi exprime armonios talentele si insusirile fiecaruia. Unul din principiile acestei educatii este ca fiecare copil are problemele lui unice. Avand permisiunea de a fi diferiti de ceilalti, copiii devin capabili sa descopere, sa aprecieze si sa-si dezvolte potentialul interior unic. Fiecare copil are probleme si insusirile lui proprii si nu putem face nimic pentru a-i face altceva decat ceea ce sunt. Fiecare copil are destinul lui personal. Fiecare copil are problemele si calitatile lui proprii. Ca parinti ne putem asigura ca le oferim posibilitatile de a da tot ce pot mai bun. Frica de greseala si esec Avand permisiunea de a gresi, copiii devin capabili sa se autocorecteze, sa invete din propriile greseli si sa obtina succese mai mari. Toti copiii fac greseli. E perfect normal si e de asteptat. A gresi nu inseamna ca ceva e in neregula cu tine, in afara de cazul cand parintii reactioneaza de parca nu ar trebui sa o faci. Greselile sunt naturale, normale si de asteptat. Cel mai eficient mod de a-i invata pe copii acest lucru este ca parintii sa-si recunoasca propriile greseli atunci cand le fac, sa-si sprijine copiii si sa se sprijine intre ei. Copiii invata vazand. Atunci cand sunt facuti de rusine si sunt pedepsiti, copiii nu pot sa-si dezvolte iubirea de sine sau capacitatea de a ierta. Iertarea, daca este acordata in mod corect si persistent, este un mijloc de a corecta la fel de puternic ca si pedepse fizicea, frica sau pedeapsa. Emotiile ca supararea, tristetea, frica, nesiguranta si rusinea nu numai ca sunt naturale si normale, dar constituie o parte importanta a cresterii. Avand permisiunea de a-si exprima sentimentele negative, copiii invata sa-si controleze emotiile si sa-si dezvolte constiinta de sine. Emotiile negative sunt mereu normale si trebuie comunicate. Parintii trebuie sa invete sa creeze ocazii potrivite deoarece micutii sa simta si sa constientizeze si apoi sa-si exprime aceste emotii. Crizele de furie sunt o parte importanta a dezvoltarii copiilor, dar ei trebuie sa stie cand este timpul si care este locul potrivit ca sa le exprime. Cea mai buna cale pentru a-i deprinde pe copii sa fie constienti de propriile lor sentimente este aceea de a-i asculta si de a-i ajuta sa le identifice cu empatie.