DREPT CIVIL CURS 8 PROBLEMA APLICARII LEGII CIVILE IN TIMP

Succesiunea in timp a normelor juridice care au acelasi domeniu de reglementare implica existenta unor norme vechi si a unor norme noi si genereaza ceea ce se numeste un conflict de lege in timp. In solutionarea acestei probleme juridice legea opereaza cu reguli si principii pentru a determina daca unei anumite situatii juridice ii este aplicabila legea veche sau legea noua. In NCC aceasta problema este tratata la Art. 6. Alineatul 1 al Art. 6, corespondent al Art. 1 din VCC prevede ca legea este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva. Norma reprezinta consacrarea legislativa a unui vechi principiu de drept, acela ca legea nu dispune pentru trecut. In prezent, acest principiu are o valoare constitutionala Art 15 (2), cuprinzand prevederea ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile. Interesul restituirii acestui principiu este de a nu permite legiuitorului ca in situatii conjuncturale sa genereze insecuritate in privinta drepturilor nascute si a situatiilor juridice care si-au produs deja efectele sub imperiul unor reglementari in vigoare la momentul respectiv prin adoptarea unor legi cu aplicare pentru trecut care sa le modifice de o maniera imposibil de a fi previzionata la data cand au luat nastere. Principiul retroactivitatii legii civile este unul de ordine publica si poate vin invocat in instanta din oficiu chiar daca niciuna din partile interesate nu o face. Datorita faptului ca principiul retroactivitatii nu a reusit sa dea o solutie completa conflictelor de lege in timp, doctrina s-a formulat un principiu complementar, respectiv principiul aplicarii imediate a legii noi. Aplicarea acestei reguli consta in faptul ca norma juridica noua reglementeaza toate situatiile juridice viitoare si efectele acestora precum si efectele situatiilor juridice trecute in masura in care acestea nu s-au produs pana la data aplicarii normei noi, fiind totodata exclusa aplicarea normei vechi cat priveste reglementarea situatiilor juridice viitoare si a efectelor lor. (Art 6, al5,6) Doctrinar, se apreciaza ca desi acest principiu spre deosebire ca principiul retroactivitatii nu este prevazut expres existenta lui trebuie sa admisa in deosebi datorita urmatoarelor motiuni: 1. Legea noua trebuie prezumata ca reprezinta un progres de tehnica juridica, ca este mai bine adaptata realitatilor sociale prezente si prin urmare trebuie sa se aplice de la intrarea ei in vigoare si situatiilor juridice care sunt in curs de nastere, modificare sau stingere ori ale caror efecte sunt in curs de a se produce

2. Legiuitorul tinde sa asigure unitatea legislatiei aplicabile pe un anumit teritoriu, iar pentru aceasta trebuie ca legea noua sa se aplice tuturor situatiilor juridice reglementate la acel moment. Raportat la aceste doua principii, dpdv al aplicarii legii noi, situatiile juridice se pot imparti in situatii juridice trecute (facta praeterita), situatii in curs de derulare(facta pendentia) si situatii viitoare(facta futura). In aplicarea acestor reguli de principiu s-au ridicat o serie de probleme care au primit o reglementare expresa in NCC. Astfel, in cazut raporturilor juridice de natura contractuala, solutia de principiu care s-a degajat a fost ca, in conformitate cu teoria drepturilor castigate, acestea vor fi guvernate de legea in vigoare la data incheierii contractului, atat in ceea ce priveste conditiile de valabilitate, cat si in privinta efectelor produse dupa intrarea in vigoare a legii noi care a abrogat-o pe cea dinainte, vorbindu-se in aceasta situatie de o supravietuire a legii vechi. In concret, daca discutam despre un contract, este evident ca incheierea contractului, adica conditiile de fond si de forma, respectiv efecte produse pana la intrarea in vigoare a legii noi nu pot intra deloc sub imperiul legii vechi pentru ca legea noua ar retroactiva. Principalele argumente in sprijinul acestor solutii au fost pe deoparte acela ca situatia nascuta dintr-un contract este un drept dobandit care continua sa produca efecte si dupa intrarea in vigoare a legii noi iar pe de alta parte, necesitatea respectarii previziunilor necesare ale partilor , a autonomiei de vointa si a libertatii contractuale. Aceasta exceptie de la principiul aplicarii imediate a legii noi poarta denumirea de ultraactivitate a legii civile vechi. Sub imperiul reglementarii anterioare,???????????? problema era privita nuantat, ultraactivitatea fiind aplicabila doar daca norma noua era una supletiva sau in unele opinii, norma noua era una imperativa dar care ocrotea un interes particular. Prin intermediul ultraactivitatii opereaza o exceptie de la principiul aplicarii imediate a legii noi, in aceste situatii juridice, norma veche ultraactivand pana la momentul incetarii efectelor contractului sau ale faptului juridic generator. Atunci cand legiuitorul va aprecia ca anumite norme imperative trebuie aplicate si efectelor produse sub imperiul legii noi ca urmare a unor acte sau fapte juridice savarsite sau produse sub imperiul legii vechi, va trebui sa prevada expres acest lucru. De principiu, se admite ca doar in situatia in care norma noua imperativa vizeaza ocrotirea unui interes public si nu ocrotirea unui interes particular, se poate inlatura in materie contractuala aplicarea legii de la data incheierii contractului.

Legea veche cat este in vigoare, apoi legea noua. In principiu, isi inceteaza efectul odata cu intrarea in vigoare a legii noi. => aplicarea imediata a legii noi. EXCEPTIE: ultraactivitatea legii vechi care trebuie sa fie expresa (prevazuta de lege), Art.6. al2-4. DIFERENTA INTRE VECHEA SI NOUA REGLEMENTARE: vechea se aplica imperativ , noua lege o aplica si pe cea veche, se va aplica si contractelor in curs de derulare. In toate situatiile in care nu se prevede expres ultraactivitatea legii vechi, se aplica legea noua si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute in trecut (Art.6 Al.6). De asemenea se pot ivi situatii in care legea noua reglementeaza stari de fapt existente anterior. Asa, de exemplu, se ivesc situatii in care norma juridica confera anumitor persoane un drept subiectiv nereglementat anterior, dar conditionat de existenta in trecut a unei anumite situatii juridice. In aceasta situatie, legea noua se va aplica fara a fi retroactiva, tuturor persoanelor care la momentul respectiv intrunesc cerintele prevazute in cuprinsul ei. Normele tranzitorii Uneori legiuitorul reglementeaza expres problema situatiilor juridice afectate de succesiunea legilor in timp prin intermediul unor prevederi legale numite norme tranzitorii. Regula de principiu in aceste cazuri este aceea a prioritatii normelor tranzitorii asupra regulilor desprinse din principiile de aplicare ale legii in timp. Existenta unor norme tranzitorii este solutia ideala pentru solutionarea conflictelor de legi intertemporale. Uneori insa, astfel de conflicte se cer a fi solutionate chiar si in lipsa unor astfel de norme tranzitorii, iar solutia s-ar impune sa fie de fiecare data aceeasi. Concluzie: Daca avem o problema de aplicare a legii in timp: 1. verificam intotdeauna daca exista o norma tranzitorie (generala Art.4 sau speciala Art.25 Al.2). L71/2011- legea de punere in aplicare a NCC 2. Verificam daca situatiei juridice respective ii poate fi aplicate una din regulile de principiu de la Art. 6 (2-6) 3. Fac aplicarea principiilor generale - neretroactivitatea si aplicarea imediata