Derivarea legii Ohm din formula conductantei balistice

Formula Landauer incorporeaza proprietatile rezistentei conductorilor mezoscopici: rezistenta de contact este independenta de lungime, apar trepte in G legate de modurile transversale in conductorii ingusti.

Vrem sa aratam ca pentru conductori largi se obtine totusi legea lui Ohm. Intr-un conductor larg, numarul modurilor este proportional cu W: M k F W / , si deci G = e 2W 0 (v F T / )

Pentru un conductor de lungime L mare se poate arata (vezi mai jos) ca probabilitatea de transmisie este data de

T=

L0 , L + L0

unde L0 este o lungime caracteristica de ordinul drumului liber mediu. In aceste conditii W v L W e2 0 F 0 = L + L0 L + L0

G=

(unde am identificat coeficientul de difuzie D = v F L0 / = / e 2 0 ) si

L + L0 L L0 = Rs = + Rc W W W

R = G 1 =

unde Rs satisface legea lui Ohm (adica este proportionala cu lungimea), si Rc este rezistenta de contact ; in conductorii macroscopici Rs >> Rc .

Demonstratie ca T =

L0 . L + L0

R1

T1

R2

T2

Sa consideram doi conductori/centre de imprastiere, cu probabilitati de transmisie T1 si T2 in serie, ca in figura de mai sus. Probabilitatea de transmisie total este data de Ttot = T1T2 doar daca se neglijeaza reflexiile multiple intre conductori. In cazul nostru Ttot T1T2 . Daca Lrf este mai mica decat distanta intre centrele de imprastiere (situatie opusa cu cea considerata la tunelarea rezonanta!) probabilitatea totala de transmisie se obtine sumand probabilitatile de transmisie cu zero reflexii, cu 2 reflexii, 4 reflexii, etc. (vezi figura de mai jos). Presupunem de asemenea ca probabilitatea de transmisie si reflexie este independenta de sensul de incidenta al electronilor.

R1 R1

R2 R2

T1T2 T1T2R1R2

In acest caz,

2 Ttot = T1T2 + T1T2 R1 R2 + T1T2 R12 R2 + ... =

T1T2 . 1 R1 R2

Deoarece T1 = 1 R1 , T2 = 1 R2 , formula de mai sus se scrie (vezi discutia referitoare la formula Landauer) 1 Ttot 1 T1 1 T2 = + Ttot T1 T2

sau, pentru N centre de imprastiere in serie cu probabilitatea de transmisie T, 1 Ttot 1T =N Ttot T

Ttot =

T . N (1 T ) + T

Daca numarul centrilor de imprastiere N = L , cu densitatea liniara a centrilor de imprastiere,

Ttot =

L0 , L + L0

cu

L0 =

T . (1 T )

Deoarece coeficientul de tranmisie este de ordinul unitatii (fara a fi insa egal cu 1 deoarece nu consider interferente intre undele care se reflecta din centrele de imprastiere, si deci nu am tunelare rezonanta) rezulta ca L0 1 / . In concluzie L0 este de ordinul drumului liber mediu pe care un electron il parcurge inainte de imprastiere, deoarece, conform definitiei Llm 1 / .

Observatie: formula de sumare peste coeficientii de transmisie partiali la imprastierea pe doi centri presupune ca cei doi centri de imprastiere sunt necorelati in faza/independenti. In cazul in care ar fi fost corelati, am fi obtinut formula pentru transmisia rezonanta.

Formula Bttiker pentru masuratori cu patru terminale

Masuratori cu patru terminale se folosesc in special pentru studierea proprietatilor structurilor mezoscopice in camp magnetic. Formula Bttiker se scrie in general ca

Ip =

2e 2 [TqpV p T pqVq ] = [GqpV p G pqVq ] q h q

Punand conditia ca sa nu am curent cand toate potentialele sunt egale, obtinem relatia

Gqp = G pq , astfel incat formula Bttiker se mai poate scrie si ca

q q

I p = G pq [V p Vq ] .
q

La schimbarea sensului campului magnetic avem [Gqp ] + B = [G pq ] B . Sa consideram structura de mai jos, cu patru terminale, in care curentul este masurat intre terminalele 1 si 4 si tensiunea intre terminalele 2 si 3. Sa presupunem ca potentialul terminalului 4, de exemplu, este nul, adica V4 = 0 .

2 V

conductor 1 I 4

In sistemul de mai sus, matricea conductantei este

G pq

G11 G21 = G 31 G 41

G12 G22 G32 G42

G13 G 23 G33 G 43

G14 G24 G34 G44

si particularizand a doua forma a relatiei Bttiker obtinem

I 1 G12 + G13 + G14 G21 I2 = I G31 3

G12 G21 + G23 + G24 G32

V1 V2 . G31 + G32 + G34 V3

G13 G23

Curentul in al patrulea terminal se obtine din

I 4 = ( I 1 + I 2 + I 3 )

adica din conditia ca sa nu existe curent net prin conductor. Rezistenta masurata in aceasta configuratie este

R4 t =

V V2 V3 = = R21 R31 , I I 1 I 2 = I3 =0

unde
1

R11 [ R ] = R21 R 31

R12 R22 R32

R13 G12 + G13 + G14 R23 = G 21 R33 G31

G12 G 21 + G 23 + G 24 G32

G13 G 23 G31 + G32 + G34

R4t este legata de componenta xx a tensorului rezistivitatii care (din considerente termodinamice) trebuie sa fie simetrica la inversarea campului magnetic, adica xx ( B) = xx ( B) , ceea ce implica R4t ( B) = R4t ( B) . Aceasta relatie este valabila la scara macroscopica. Dar experimentele arata ca R4t in conductori mezoscopici fluctueaza aleator ca functie de componenta perpendiculara pe planul conductorului a campului magnetic datorita interferentelor arbitrare intre centre de imprastiere multiple. Aceste fluctuatii nu au o simetrie

particulara in campul magnetic, deci in general R4t ( B) R4t ( B) . Explicatia cestui fenomen este ca, la scara mezoscopica, curentul este neregulat, nu curge de-a lungul directiei x sau y datorita imprastierilor (chiar si in conductori balistici, electronii sunt imprastiati de marginile conductorului). In consecinta, R4t este o medie intre componentele xx si xy . Deoarece xy este antisimetric in campul magnetic, adica xy ( B ) = xy ( B ) , pe cand xx este simetric,

xx ( B) = xx ( B) , R4t nu are nici o simetrie la schimbarea sensului campului magnetic.

Conditia de reciprocitate R4t ( B) = R4t ( B) in cazul mezoscopic se exprima astfel: deoarece [Gqp ] + B = [G pq ] B , rezulta ca

[ R 1 ] + B = [ R 1 ] T B

(daca B se inverseaza, inversa matricii [R] se transpune!). Totusi elementele diagonale ale [ R] 1 raman neschimbate deoarece, din

[G pq ]+ B = [Gqp ]+ B = [G pq ] B
q q q

si din G pp ( B) = G pp ( B) , rezulta ca

q p

[G pq ]+ B = [G pq ] B .
q p

In consecinta, elementele diagonale ale [ R] 1 raman aceleasi. Deoarece [ R 1 ]T = [ R T ] 1 , rezulta ca [ R ] + B = [ R ]TB , adica

[ R31 ] B = [ R13 ] B ,
si deci

[ R21 ] B = [ R12 ] B ,

R4t ( B) = R4t ' ( B)

unde R4t ' corespunde rezistentei masurate in alt set-up, cel din figura de mai jos.

2 I

conductor 1 V 4

In acest sistem,

R4 t ' =

V ' V1 = = R12 R13 I ' I 2 I1 =0, I 2 = I3

Efectul Hall in nanofire cuantice

Pentru a masura rezistenta Hall in campuri magnetice mari, in care se formeaza stari de margine si in care acestea au o contributie dominanta, se foloseste puntea Hall de mai jos (sagetile indica starile de margine si sensul de miscare al electronilor transportati de acestea).

In acest caz, matricea conductantei are doar cateva elemente nenule, electronii propagandu-se strict intre doua terminale adiacente, ca si in cazul clasic, in care traiectoria medie este intre terminalele intre care se aplica o diferenta de potential. Mai precis,

G pq

q =1 2 0 0 Gc 0 = 0 Gc 0 0 0 0 0 0

3 0 0 0 Gc 0 0

4 0 0 0 0 Gc 0

5 6 0 Gc 0 0 0 0 0 0 0 0 Gc 0

p =1 2 3 4 5 6

cu Gc = 2e 2 M / h , si M numarul starilor de margine. Daca V4 = 0 , formula Bttiker

I p = G pq [V p Vq ]
q

unde G pq este conductanta asociata electronilor care se propaga din terminalul q in p, da

I 1 Gc I 2 Gc I = 0 3 I5 0 I 0 6

0 Gc Gc 0 0

0 0 Gc 0 0

0 0 0 Gc Gc

Gc V1 0 V2 0 V3 . 0 V5 Gc V6

Si in acest caz curentul prin terminalul 4 este dat de

I 4 = ( I 1 + I 2 + I 3 + I 5 + I 6 ) .
Pentru I 2 = I 3 = I 5 = I 6 = 0 , rezulta ca V2 = V3 = V1 si V5 = V6 = 0 , deci I 1 = GcV1 si rezistenta longitudinala masurata intre probele 2 si 3 sau 5 si 6 este
V2 V3 V6 V5 = = 0. I1 I1

RL =

Similar, rezistenta Hall masurata intre contactele 2 si 6 sau 3 si 5 este data de

V2 V6 V3 V5 = = Gc1 . I1 I1

RH =

Deci, rezistenta Hall este cuantificata. Sa presupunem acum ca exista imprastiere inapoi (backscattering) in dispozitivul de mai sus. In acest caz, transmisia fiecarei stari de margine nu mai este 100%! Concret, presupunem ca doar N (N < M) canale/stari de margine se pot propaga prin constrictia introdusa intre probele 2 si 3 in puntea Hall, astfel incat un numar N M de canale sunt imprastiate inapoi. Dispozitivul de masura cu constrictii este ilustrat in figura de mai jos. In acest caz,

2e 2e 2 2e 2 I1 = N ( E F1 E F 4 ) = NV1 = MV1 (1 p ) , h h h

unde
M N numarul canalelor imprastiate inapoi . = M numarul total de canale

p=

Aplicand formalismul Bttiker pentru V4 = 0 , obtinem

I 1 Gc I 2 Gc I = 0 3 I5 0 I 0 6 Gc V1 0 V2 0 V3 0 V5 Gc V6

0 Gc (1 p )Gc 0 pGc

0 0 Gc 0 0

0 0 pGc Gc (1 p )Gc

deoarece matricea conductivitatii devine

q =1 2 0 0 0 Gc 0 (1 p)G = c 0 0 0 0 0 pGc

3 0 0 0
Gc

4 0 0 0 0 Gc 0

5 0 0 pGc 0 0 (1 p)Gc

G pq

0 0

6 Gc 0 0 0 0 0

p =1

2 3 4 5 6

Daca

I 2 = I3 = I5 = I6 = 0 ,

obtin

V2 = V1 ,

V5 = 0 ,

V3 = (1 p)V1 ,

V6 = pV1 ,

si

I 1 = Gc (1 p)V1 , astfel incat

1 V2 V3 V6 V5 V1 p p 1 h 1 = = = = 2 1 p G c 2e N M I1 I1 I1 .

RL =

Se observa cuantificarea fractionala a rezistentei longitudinala, efect observat experimental. Pe de alta parte, rezistenta Hall intre 2 si 6 sau 3 si 5 este neschimbata: 1 V2 V6 V3 V5 V = = (1 p ) 1 = . I1 I1 I 1 Gc

RH =

Acelasi rezultat se poate obtine si daca consideram ca contactul 2 vede doar canalele originare din stanga, cu potential E F 1 (presupus = eV1 ), si contactul 5 vede doar cele care vin din dreapta, cu potential E F 4 (presupus = 0). Rezulta deci ca E F 2 = eV1 si E F 5 = 0 . Similar, contactul 6 vede M N canale din stanga, cu potential E F 1 si N canale din dreapta, cu E F 4 , si
( M N ) E F 1 + NE F 2 = eV1 p , M

EF 6 =

si, analog,
NE F 1 + ( M N ) E F 2 = eV1 (1 p ) . M

EF3 =

In consecinta, rezistenta longitudinala intre 2 si 3 sau 5 si 6 este

1 V1 p h p h 1 = 2 = 2 . I1 2e M 1 p 2e N M

RL =

RH =

V1 (1 p ) h = 2 . I1 2e M

Faptul ca rezistenta Hall nu este afectata de constrictie nu este adevarat intotdeauna. Daca presupun ca nu exista legatura intre starile de margine de aceeasi parte a probei si ca exista defecte/impuritati la contactul 6, de exemplu, astfel incat contactul 6 vede doar starile langa margine (celelalte ocolesc defectul si se duc direct la contactul 1), atunci

E F 6 E F 4 = 0 . In acest caz,
V2 V6 V1 h 1 = = 2 I1 I 1 2e M 1 p

RH =

in loc de

h . 2e 2 M

1 defect 6

Daca starile de margine de pe aceeasi parte a structurii ar fi fost influentate una de alta, ar fi avut tendinta de a ajunge la un echilibru si ar fi ajuns la un potential mediu de

eV1 (1 p) . Atunci, chiar daca contactul 6 vede doar o singura stare de margine, el ar simti
potentialul mediu, astfel incat rezistenta Hall ar fi independenta de p. Daca RH este afectata de constrictie (de exemplu, o poarta dubla laterala/split gate), inseamna ca nu exista echilibru intre starile de margine de pe aceeasi parte a probei. Starile de margine de pe aceeasi parte a probei se pot propaga pe distante mari (de pana la 1 mm) fara echilibrare.