Balta Alba - rezumat

Intr-o seara se adunasera mai multi prieteni dupa cum era obiceiul oriental si printre ei se afla si un tanar care nu stia ca ca in europa exista o Moldavie si o Valahie. Plecat la Viena pentru a intreprinde un voiaj , a urcat intr-un vapor cu gandul de a cobori Dunarea pana in marea Neagra. Cu cat se apropia mai mult, cu atat era mai curios, Valahia fiind un pustiu de fiare salbatice si oameni pribegi. Cand a ajuns la destinatie, si-a incarcat pistoalele de teama unui atac din partea hotilor sau oamenilor din Valahia. Cand a coborat pe mal, niciun om nu i-a dat atentie, ci doar consulul francez care l-a dus pe tanar la el acasa, cunoscandu-l drept compatriot. Auzind de o balta facatoare de minuni, l-a rugat pe consul sa il duca si pe dansul acolo. Mijlocul de transport pe care acesta l-a folosit era, spre surprinderea sa, o caruta mica la care erau inhamati patru cai si care era condusa de un om barbos si inarmat. Desi a fost prevenit de consul sa se tina bine, sfatul nu a fost luat in considerare si a cazut din locul in care se afla. Dupa ce a reusit cu greu sa se urce in caruta, au plecat spre destinatie unde au ajuns 10 ore mai tarziu. Balta alba nu era un targ, asa cum credea francezul si, lasat singur in pustietate, acesta a fost gasit de un locuitor care i-a gasit o camera in care sa doarma pana a doua zi. Aceasta nu era asa cum isi imaginase strainul, lovindu-se chiar de la inceput de marginea usii, pricinuindu-si un semn pe frunte. Gazda, vazand ca nu era obisnuit sa doarma pe patul din lemn, i-a adus un cearceaf pe care l-a intns pe pat. Calatorul a reusit astfel sa adoarma, linistindu-se dupa ziua plina de peripetii de care a avut parte. In incheiere, tanarul spune cum in 24 de ore a reusit sa descopere lucruri nepotrivite, dar si contraste originale, incat nu isi poate da seama daca Valahia este o tara civilizata sau o provincie salbatica.