Mihai era pedepsit de catre parintii lui si trebuia sa petreaca o luna la tara, la bunicii lui.

Acesta era un elev iscusit si tare inteligent pentru varsta lui avea doar 18 ani, dar nu ii placea sa mearga la scoala. Simtea ca nu are nimic de invatat de acolo, ca totul era doar o pierdere de timp. El putea sa invete mult mai multe de acasa. In plus, nu ii placeau oamenii, mai de graba isi petrecea timpul printre carti, preferandu-le pe cele de astrologie, era un mare iubitor de stele. Cel mai mult ii placea sa se intereseze de exploziile stelare. Din cauza ca nu ii placea sa mearga la scoala, unde erau o multime de persoane, si din cauza ideii conform careia scoala era doar o pierdere de timp, un loc unde mergeai doar ca sa te distrezi si fara a invata ceva util, trebuia sa repete clasa a 11-a. Parintii lui fusesera extrem de suparati cand aflasera vestea cea mare; ei vroiau ca fiul lor sa fie un elev model, exact cum fusesera ei in scoala, dar habar nu aveau ca Mihai se plictisea enorm la scoala. Profesorii predau lucruri care, credea el, nu aveau sa ii foloseasca in viata, lucruri care nu aveau nicio importanta. Dar parintii sunt cei care cred ca au intotdeauna dreptate, asa ca ei l-au trimis pe Mihai la bunicii lui, pe care nu ii mai vazuse de la varsta de 10 ani. Cu toate ca nu ii mai vazuse de atat de mult timp, il bucura ideea de a merge in satul in care copilarise. Si aceasta idee nu il incanta pentru ca avea sa isi vada bunicii, nu avea de gand sa le vorbeasca foarte mult, ci din cauza unui loc foarte important pentru el din acel sat. Acel loc era stiut doar de el si era sigur ca, in felul acesta, putea sa petreaca o luna minunata in natura. Putea sa citeasca mai mult si sa admire bolta cereasca in plina noapte. Bunicii lui l-au intampinat cu multa bucurie, dar el a mers direct in camera lui si s-a apucat sa citeasca o noua carte in care se vorbea despre exploziile stelare. In timp ce citea din acea carte, se gandea ca asa este si viata, in momentul in care ajungi prea batran, corpul iti cedeaza si explodeaza, el impartindu-se in milioane de parti, fiecare mergand intr-un loc pe care nimeni nu il cunoaste. A doua zi a decis ca este timpul sa isi viziteze faimosul loc ascuns. Acesta se afla intr-o padure care era chiar langa sat. Exista un luminis chiar in mijlocul acestei paduri, iar la marginea lui, printre tufisurile inalte, se ascundea un loc minunat, un luminis in miniatura, dar unde nu incapeau mai mult de trei persoane. Cand era mic, nimeni nu ii descoperise locul, si spera ca si acum lucrurile stateau la fel. A treabuit sa mearga destul de mult pe jos, uitase ca drumul era atat de lung, dar la amiaza era in locul lui secret si se bucura de lectura unei carti printre arborii padurii si inconjurat de iarba mare si deasa. Deauspra lui, norii intrau unii intr-altii, luand diferite forme si transformandu-se in animale, insecte, inimioare, stelute, si alte imagini la care se gandea Mihai cand ii privea. Apoi, acestia se dispersau si pareau ca nu mai doresc sa se joace. In timp ce isi plimba privirea prin jurul lui, a observat ca in locul lui secret fusese un intrus. La

marginea luminisului se afla o pereche de ochelari de soare, pareau a fi de fata. Oare cine indraznise sa calce in acel loc minunat? Acest lucru avea sa il afle dupa o saptamana. In timp ce era intins pe spate si privea cerul, a auzit un zgomot care venea din spatele tufisurilor. S-a ridicat repede si a mers sa vada despre ce era vorba, dar inainte sa poata iesi din locul secret, un caine a intrat acolo si a inceput sa maraie nervos. O fata a venit in urma cainelui si a inceput sa ii vorbeasca frumos, incercand sa domoleasca furia cainelui. Fata aceea era atat de ciudata. Era imbracata din cap pana in picoare in alb, inclusiv ochelarii de soare pe care ii purta erau albi. Chiar si cainele avea o esarfa alba la gat. Oare ce era in neregula cu ea? Parul ei era saten si parea destul de lung, cu toate ca era prins in coada. Era foarte draguta, Mihai credea ca nu are mai mult de 19 ani, dar si-ar fi dorit sa ii vada ochii. Soarele nu era atat de dogoritor, nu intelegea de ce nu isi dadea jos ochelarii. Totsi, Mihai a fost trezit din visare de vocea calda a fetei. Aceasta vorbea rar si privea in pamant. Imi pare rau pentru felul in care ati fost tratat de Joe. Este pentru prima data cand vede intrusi in locul nostru special, si de aceea a reactionat asa. Sunt convinsa ca il veti intelege. Mihai intelegea perfect ca fata vorbea despre cainele ei, dar nu intelegea de ce spunea ca acel loc era al lor, cu toate ca un caine nu putea detine un loc. Trebuia sa clarifice neintelegerea si sa ii explice fetei ca el cunostea locul inca de cand era un copil. Inteleg perfect frustrarea cainelui dumneavostra.... A lui Joe! Ii place sa i se spuna pe nume. Exact! A lui Joe.... Dar am de facut o mica lamurire. Nu sunt un intrus in acest loc. L-am descoperit la varsta de 10 ani, si de atunci este locul MEU secret. Scuzati-mi indrazneala, dar singurii intrusi de aici sunteti voi. Noi oferim fiecarei persoane dreptul la replica, dar va rog sa imi explicati cum se face ca, timp de cinci ani, de cand am descoperit locul acesta, este prima data cand va vedem aici? Oare nu este totul doar o minciuna a dumneavoastra? O persoana care este cinstita si ofera cuiva posibilitatea de a se explica, nu jigneste pe o alta fara a avea un fundament al afirmatiilor jignitoare. Eu pot leste explica de ce nu am venit aici in ultimii ani, dar este oare necesar sa fac asta, are rost sa dau explicatii unei persoane care m-a jignit fara sa ma cunoasca macar? Va asigur ca merita sa imi explicati totul, eu va voi asculta cu cea mai mare atentie si voi vedea daca totul este asa cum spuneti. De asemenea, tind sa cred ca ma veti ierta pentru vorbele adresate. In ziua de azi nu poti avea incredere nici macar in umbra proprie, cu atat mai putin intr-o persoana pe care, dupa cum ati spus si dumneavoastra, nu o cunosti. Sigur, sunt o persoana rezonabila, nu trebuie sa va faceti griji. Ei bine, nu am mai venit aici, unde imi place sa consider ca este locul meu secret, de mai bine de opt ani. Nu am facut asta pentru ca eu nu locuiesc in acest sat. Am petrecut cateva veri minunate aici, pe timpul in care eram doar un copil, timp in care am descoperit locul acesta si pe care nu il mai stia nimeni. Am crezut ca nu il va descoperi nimeni niciodata, dar se pare ca m-am inselat. Am aflat acum o saptamana ca nu eram singurul care stia de existenta lui, am descoperit o pereche de ochelari, care presupun ca sunt ai dumneavoastra. Presupuneti bine! Acum o saptamana mi-am pierdut ochelarii aici. Ii pot primi inapoi? Sigur! Va promit ca acei ochelari se vor afla in mana dumneavostra cu prima ocazie. Acum ma credeti cand va spun ca nu sunt un intrus? Sau aveti nevoie si de alte argumente?

 Nu este nevoie. Atat eu cat si Joe va credem. Am dori ca intr-o saptamana, cand ne vom intoarce, sa imi inapoiati ochelarii. Atunci vom petrece mai mult timp aici, dar acum , din pacate, trebuie sa va parasim. Vom imparti acest loc, daca veti fi de acord, bineinteles, din moment ce l-ati descoperit primul. Care este raspunsul dumneavostra? Mi-ar placea sa impart cu dumneavostra fumusetile acestui loc, nu sunt proprieteatea mea, dar nu imi place sa fiu deranjat.... Nu vom face asta! Atunci presupun ca este in regula. Fata a plecat, insotita de cainele ei, fara a intreba nimic, fara a fi curioasa in legatura cu numele necunoscutului care avea ochelarii ei, dar nici Mihai nu era mai curios. Nu ii placea ca avea sa imparta acel loc cu cineva, dar nu avea de ales. Nu era atat de rau incat sa nu ii permita cuiva sa se bucure de frumusetea naturii. Dupa o saptamana, fata a venit la luminis aproximativ la aceeasi ora la care venise si cu o saptamana in urma. Mihai o astepta, avea in mana ochelarii ei. Fata era insotita din nou de cainele ei, Joe, si era tot imbracata in alb, purtand aceasi pereche de ochelari. Parea o zana coborata pe Pamant. Fata s-a apropiat neincrezatoare de Mihai si, dupa ce a constatat faptul ca nu era singura in luminis, a intins mana. Baiatului i se parea ceva ciudat, nici de aceasta data, fata nu il privea. El a intins mana in care avea ochelarii si a oprit-o la cativa centimetrii de a ei. A asteptat ca ea sa ii ia perechea de ochelari din mana, dar fata nu schita niciun gest. Imi poti inapoia perechea de ochelari, te rog? a intrebat fata. Asa am stabilit in urma cu o saptamana, daca iti mai amintesti. Imi amintesc perfect, memoria mea nu este atat de slaba. Ochelarii sunt chiar in dreptul mainii tale, din cate poti obserav. Ii poti lua, a raspuns Mihai in timp ce lasa mana in jos. Fata nu a observat ce a facut Mihai si a intins mana sa ia ochelarii, dar palma fetei s-a miscat in aer fara a atinge obiectul dorit. Oare soarele este atat de puternic incat te orbeste? Sau nu vezi din cauza ochelarilor mult prea intunecati care iti acopera ochii? Care sunt motivele pentru care nu poti observa faptul ca mana mea nu este intinsa, ci zace pe langa trupul meu? Cuvintele tale sunt badjocoritoare, dar ele nu isi vor atinge scopul. Eu nu pot fi orbita de razele soarelui si acesti ochelari, pe care ii port, nu ma vor incomoda niciodata mai mult decat o fac chiar proprii mei ochi. Nu voi putea sa vad niciodata iarba care ma inconjoara, copacii care trosnesc atunci cand bate vantul mai tare si bunul meu Joe va trebui sa imi arate mereu drumul cand ma ratacesc. Probabil ca stii despre ce vorbesc, eu nu pot sa vad, ochii mei nu ma mai ajuta inca de la varsta de 12 ani. Asa ca nu iti mai bate joc de mine si inapoiaza-mi ochelarii, sunt foarte importanti pentru mine. Mihai se simtea rusinat de ceea ce incercase sa faca, dar el dorise doar sa afle de ce se purta fata atat de ciudat. Nu isi batuse joc de ea. Acum, ca aflase adevarul, simtea o mare mila fata de acea fata. Nu isi imagina cum ar fi sa nu vada stelele. Departe de mine gandul de a rade de tine, a spus Mihai. Imi pare rau pentru ce ti se intampla, dar vroiam sa stiu doar adevarul. Nu sunt atat de nesimtit. Iti voi inapoia ochelarii imediat, a continuat el, luand mana fetei intr-a lui si dandu-i acesteia ochelarii inapoi. Multumesc! Imi pare rau ca am fost mai dura, dar nu ma asteptam la asta.... In plus, sunt

obisnuita sa ma port mai rau cu persoanele care afla de starea mea, ele ma trateaza diferit doar pentru ca sunt mai ciudata.

Presupun ca ai avut parte de un accident. Starea mea nu este atat de rea. Pot sa vad lumina puternica si, datorita acestui lucru, ma numar printre fericitele persoanele care se pot bucura de lumina Soarelui si care pot vedea lumina stelelor, cu toate ca sunt ca niste puncte albe pe o pata neagra. Scuza-mi curiozitatea, dar cum ai descoperit locul acesta daca nu poti vedea? Te-ai folosit de cainele....de Joe? Nicidecum! Noi am primit in dar acest loc de la o persoana minunata. Daca ne vom mai intalni in viitor, iti voi povesti de ea. Asta daca iti doresti, bineinteles.... M-as simti onorat. Ma bucur sa aud asta. Pot sa iti stiu numele? Imi este greu sa iti vorbesc cu dumneavostra, mai ales ca suntem apropiati ca varsta. Numele meu este unul cat se poate de comun. Nu are nimic special, dar este pretios pentru mine, pentru ca este al meu. Fiecare persoana ar trebui sa apreciere numele primit de la parinti. Ma numesc Andreea. Eu sunt Mihai. Ai, intr-adevar un nume minunat. Ma bucur ca am onoarea de a cunoaste un nume atat de frumos si pretios. Si eu ma bucur sa te cunosc, Mihai. Cati ani are frumoasa Andreea? Daca nu este prea indiscreta intrebarea mea.... Multumesc pentru compliment. Ei bine, trupul meu a simtit caldura multor veri si frigul multor ierni. Pielea mea a putut simti bataia mulor ploi de toamna si minunatele si miraculoasele flori m-au incantat si invaluit in mirosul lor multe primaveri la rand. Au fost 25 in total. Si, cu toate va viata m-a pus la grele incercari, nu sunt obosita inca. Vreau sa traiesc si sa ajut pe ceilalti, cu toate ca nu imi este permis sa fac asta. Tu cati ani ai, dragul meu Mihai? Ehhh...de data aceasta, intuitia mea a dat gres intr-un mod lamentabil. Credeam ca varstele noastrea aproape coincid, dar eu abia am scos capul in lume. Ma numar, nu de foarte mult timp, printre fericitii membrii ai acestei tari care pot merge sa voteze sau care pot da de carnet. Abia invat ce inseamna sa fii major. Minunat! Este un lucru placut sa fii stapan pe proptia viata. Sper sa ne vedem curand. O sa mai vin, cat de des pot. In zilele care au urmat, Mihai a asteptat cu nerabdare sa vina Andreea, si asteptarea nu i-a fost pusa la foarte mare incercare. Aceasta venea aproape in fiecare zi si vorbeau despre multe lucruri. Mihai descoperise ca Andreea iubea stelele la fel de mult ca si el, in special Soarele, care era, in opinia ei, mai minunata stea. Dar atractia acestei fete pentru stele nu era atat de greu de inteles si de complexa cum era cea a lui Mihai. Ea putea sa vada doar lumina puternica, de aceea, Soarele si stelele erau printre putinele lucruri care ii erau vizibile. Pornind de la acest punct, era lesne de inteles ca fata simtea o mare atractie fata de lucrurile care ii erau cel mai la indemana. Putea sa vorbesca despre ele ca despre un lucru cert, ceva ce exista, din moment ce ea stia asta. Dar daca Mihai ii

Eu consider ca esti prea dura cu tine, nu esti ciudata. Nu este vina ta ca esti asa.

vorbea despre un copac de langa el, Andreea nu era la fel de incantata, pentru ca nu stia sigur daca acel copac exista cu adevarat. Deci, cu siguranta ca ceea ce o incanta cel mai mult pe fata erau stelele, iar cei doi nu osteneu si nu se plictiseau niciodata sa vorbeasca despre stele. Mi-as dori sa pot sa am in fata ochilor stele precum Eta Carinae sau Betelgeuse. Poate ca lumina lor ar vindeca problemele ochilor mei. Ele sunt atat de mari. Trebuie sa fie o adevarata placere sa le vezi. Asta este o idee care ti-ai format-o din disperare. Nu poti sa crezi ca stelele pot rezolva probleme legate de vedere. Ele sunt minunate intr-adevar, dar nu facatoare de minuni. Am putea spune doar ca Soarele este miraculos prin faptul ca pasteaza si face ca viata sa evolueze, dar nimic mai mult. Cu toate ca Soarele este cel care ne tine in viata, trebuie sa recunosc ca imi este tare teama de el. Asa cum florile, animalele si oamenii traiesc astazi doar datorita luminii aruncate de aceasta puternica stea, intr-o zi, in viitorul departat, el ne va mistui pe toti. Acest Pamant va disparea sub lumina si focul aruncat de Soare. Nu este asta cu adevarat infricosator? Noi vom fi de mult timp pe alte meleaguri. Spiritele noaste vor gravita precum niste stele minuscule si vom putea sa privim aceasta mistuire despre care vorbesti tu din cu totul alta perspectiva. Poate ca este asa cum spui, dar eu tot infricosata sunt. Se pare ca stii atat de multe despre stele, dar nu aveai cum sa inveti totul la 12 ani. Trebuie ca exista alta metoda. Cine te-a invatat toate aceste lucruri? Exact aceeasi persoana care a descoperit acest micut Paradis. El a vrut sa imi dea acest loc drept cadou tocmai pentru a putea observa mai bine stelele. Ti-am primis ca iti voi povesti despre el. Ei bine, el a fost cea mai minunata, inteligenta, calda, generoasa si dragastoasa persoana din cate pot exista. Toata viata si-a dedicat-o ajutoriarii persoanelor lovite crud de soarta. Asa a fost ca am ajuns sa il cunosc. El mi-a povestit despre minunatiile acestei lumi, despre locurile pe care oamenii incearca sa le distruga, mi-a povestit despre oceane si viata din acestea, mi-a vorbit despre arta, mi-a aratat ce inseamna muzica adevarata si a facut un scop din viata mea. El mi-a aratat calea spre stele si mi-a spus ca ele pot deveni muza mea. Ele imi inspira fiecare zi. Mi-a spus ca ele vor fi calauza mea in intuneric. El....este persoana cea mai minunata care a existat pe acest Pamant. Si cine este acesta persoana care a reusit sa faca din tine o fiinta care traieste intens si se preocupa de lucruri de care alte persoane nu se ocupa? Sotul meu.... Oh! Nu stiam ca....esti casatorita. Este un baiat norocos, poate sa se considere printre cei mai fericiti oameni de pe Pamant. Nu mai poate face asta, dar a fost fericit. El si-a trait ultimele luni ale vietii aratandu-mi mie ca merita sa traiesti din plin. El iubea viata, dar iubea si cerul in aceeasi masura. Stiu ca m-a iubit, dar stiu, de asemenea, ca nu regreta ca m-a parasit. Ne vom reintalni. Sotul meu parasit lumea acesta in urma cu o trei luni. Mi-a spus sa nu plang, pentru ca ochii mei ar deveni si mai intunecati. L-am ascultat, nu am varsat nicio lacrima, stiu ca el este intr-un loc mai bun si ma

asteapta. Iar in semn de respect pentru memoria lui, ma voi imbraca numai in alb pana in ultima secunda a vietii mele. El m-a facut sa iubesc viata si sa il iubesc pe el mai mult decat orice. Mi-as dori sa fie mandru de mine, de acolo de unde este. Sper sa reusesc asta. Sunt sigur ca o vei face. El a fost steaua care a luminat cel mai puternic in fata ochilor tai, dar vei reusi sa il vezi doar in momentul in care va veti reintalni. Cu siguranta! Iti multumesc pentru vorbele frumoase. Eu iti sunt recunoascator. Cuvintele tale au o influenta enorma asupra mea. Sunt chiar indignat de asta, mereu am privit viata ca pe un obiect, ca sa spun asa. Am crezut ca pot face absolut ce vreau cu ea. Am spus mereu ca oricum voi muri, fara sa ma gandesc la faptul ca las fructele acestei lumi sa cada pe langa mina fara a gusta din ele. Am fugit de persoanele din jurul meu si mi-am batut joc de tot ce era frumos. Am crezut ca scoala este o pierdere de timp si ca prietenii sunt doar o pacoste. Dar acum vad ca este extrem de frumos si relaxant sa vorbesti cu o persoana, mai ales cand gusturile coincid. Sunt sceptic in privinta viitorului meu. Sa spunem ca ai gandit in perspectiva fara a fi nevoie. Fiecare etapa a vietii este data sa o traim. Noi am impus asta. Noi am inventat scoala si tot noi am hotarat ca este mai bine sa avem bani ca sa ne putem duce traiul mai linistit, cu toate ca este o mare inselatorie. Acum trebuie sa ne conformam regulilor si sa incercam sa facem viata altora cat mai usoara. La randul nostru, sunt sigura ca vom primii inapoi multa afectiune. Probabil ca ai dreptate. O saptamana a trecut, si in doua zile baiatul avea sa paraseasca satul bunicilor. Dar Mihai se schimbase enorm. Nu mai era baiatul acela care era de parere ca le stie de toate, prea multe inca, si ca nu are ce sa vorbeasca, si despre ce, cu alte persoane. In saptamana care trecuse de cand vorbise despre viata cu Andreea, modul lui de a gandi s-a schimbat radical. Acum era sociabil si incerca sa le explice si altora ceea ce el stia deja. A ajuns sa petreaca mai mult timp cu bunicii si chiar i-a si imbratisat. Aflase ca este linistitor ca bunica sa te mangaie pe crestet inainte de culcare si ca este interesant sa discuti cu bunicul despre animale. Surprinzator, batranul stia mai multe decat ar fi putut afla Mihai vreodata din carti. Dar se gandea mult la Andreea. El nu se indragostise niciodata si nu stia cum stateau lucrurile in cazul in care iubesti o fata, insa stia aproape cu siguranta ca Andreea era extrem de importanta pentru el. Ea il invatase ce inseamna sa traiesti si o respecta enorm. Dar ea ii spusese ca isi iubeste mult sotul, si ca il va iubi intotdeuna, cu toate ca nu mai era pe acest Pamanat. El avea sa fie mereu ca o umbra permanenta in viata ei si probabil ca Andreea nu va mai fi niciodata in stare sa iubeasca. Acel barbat fusese cel care gasise un rost pentru viata ei si tot el ii aratase mai multe lucruri decat poate invata un om intr-o viata. Oare cum putea sa treaca peste sentimentele ei si sa ii spuna ca o place? Ea avea sa fie mereu doar o amica buna, cu toate ca nu avea sa o mai vada curand. Hotarase ca era timpul sa faca ceva cu viata lui, si asta doar din cauza motivatiei primita de la ea. In noaptea aceea hotarase sa se vada cu Andreea la locul lor secret. Avea o surpriza pentru ea si i-o putea arata doar cand soarele apunea. La ora 11 ajunsesera amandoi acolo. Au vorbit putin si priveau stelele. Cu toate aceste, nu toate erau stele, ci in aer pluteau si licuricii.

 Mihai, stelele se misca. Este pentru prima data cand vad asta. oare cum se poate intampla asa ceva? Asta este magie. Bucura-te de acest nemaipomenit spectacol. Nu vei avea parte de altul la fel, crede-ma. Oh, dar acum stelele vin spre noi. Ne inconjoara, a spus fata ridicandu-se in picioare. Cat de frumos este, ele danseaza odata cu noi. Suntem invaluiti in lumina asa cum o floare este invaluita in petalele ei. Ploua cu stele. Ai parte de o ploaie de stele, Andreea. Nu-i asa ca este minunat? Fata stia foarte bine ceea ce se intampla, dar vroia sa il faca fericit pe Mihai. Baiatul parea incantat, vocea lui scotea sunete de fericire. Mihai a prins un lucurici in mana si i l-a dat fetei. Andreea privea cerul dar pipaia cu degetele licuricil. Pentru ce e asta? a intrebat fata mirata. Este un dar pentru care sper ca nu ma vei uita niciodata. Am prins o stea si ti-o voi da tie. Sper sa iti lumineze mereu drumul vietii si sa iti incalzeasca inima in zilele friguroase de iarna. Acest dar este impachetat in cele mai sincere recunostinte pentru ca ai reusit sa faci din mine un alt om. Cu siguranta ca vei ocupa mereu un loc important in inima mea. Vocea ta va rasuna mereu puternic de fiecare data cand ma voi simti singura, sa fii sigur De asta. Poate ne vom mai vedea si cu alta ocazie, dar maine trebuie sa plec. Ti-as fi cerut sa mergi cu mine, dar.... Locul meu este aici. Voi avea grija de micutul nostru loc secret. Joe va fi mereu calauza mea si ma va apara de fiecare data. Totul va fi bine. Eu nu pot sa plec, spiritul sotului meu este aici si eu trebuie sa raman alaturi de el. Esti o persoana minunata si, cu toate ca a trecut putin timp, ai devenit cel mai bun prieten al meu. Te rog sa imi spui ca si eu sunt amica ta si nu face referire la alte lucruri, relatia noastra este mult prea minunata. Stiu ca aici este locul tau, mereu am stiut asta. Bineinteles ca esti cea mai buna prietena a mea, asa va fi mereu. Gandurile mele vor imbratisa mereu memoria ta cu foarte mult drag. Viata mea va gravita in jurul ideilor tale. Iti multumesc pentru tot si...la revedere, draga mea Andreea. Sper ca stelele sa fie alturi de tine mereu. Si eu iti multumesc pentu tot, bunul meu Mihai. Cu bine si ai grija de tine. Mihai a ajuns acasa cu bine, iar parintii lui au fost surprinsi de schimbare. Fiul lor a reusit sa termine liceu, apoi a dat la o facultate. Scopul lui in viata a devenit dorinta de a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor, si pentru a putea face asta, a devenit doctor. In noua lui casa, cu toate ca s-a castorit, la loc de cinste se afla un portret a unei fete cu ochii negri care privea nedumerita intr-o parte, ca si cum nu vedea nimic in jur, portret facut chiar de Mihai, iar langa acest tablou, se afla altul cu multe stele cazatoare, care avea numele Ploaie de stele .