In luna August, Pamantul este precum un cuptor incins, iar oamenii sunt acele bucatele de carne bagate la preparat.

Cuptorul isi potriveste singur temperatura, iar oamenii aproape ca innebunesc de caldura. Dar nimeni nu are de ales. Trenul aveasa aiba o intarziere de jumatate de ora, ceva tipic, calatorii erau obisnuiti cu asta. in timp ce oamenii se foiau nervosi pe locurile lor, aerul devenea din ce in ce mai inabusitor. Aproape ca iti venea sa lesini de caldura. Intr-un colt al compartimentului era un baiat care privea insistent o fata foarte frumoasa. Multumea Cerului ca fata nu era atenta, ca nu isi plimba privirea prin jur, deoarece era mult prea timid ca sa priveasca o fata, mai ales daca aceasta ii intorcea privirea. Parul ei negru contrasta puternic cu ochii albastrii si buzele negre. Ii aducea aminte de Alba ca Zapada, cu toate ca nu se asemanau decat la par si la buze. Dar fata aceasta avea parul lung si, chiar daca era atat de cald incat simteai ca mori, ea si-l tinea desfacut, lasat liber pe spate. Era imbracata destul de lejer, cu toate ca bluza ei era mai ciudata, parea rupta, dar era, totusi, de foarte buna calitate, din cate putea observa baiatul. Ea parea singura care nu avea probleme cu caldura, nu schita niciun gest prin care sa dea de inteles ca i-ar fi cald. Pe de alta parte, baiatului ii era foarte cald si era sigur ca, in ciuda faptului ca si-ar fi dat hainele jos, lucru pe care nu il putea face in public, tot i-ar fi fost cald. In timp ce se gandea la asta, o linie fina de transpiratie i se scurgea pe obraz; aproape ca o invidia pe fata aceea, ea nu avea astfel de probleme. Care era secretul ei? Cand, in sfarsit, privirea lui a intalnit-o pe a ei, timpul parca s-a oprit. Avea o privire minunata. Era atat de...calda. Fata a zambit si el a simtit ca nu mai poate respira. Era ca si cum un val de caldura il izbea in plin. Simtea ca ii este din ce in ce mai cald, asa ca a inceput sa isi faca aer cu ziarul pe care il tinea in mana si pe care il citise inainte sa o observe pe fata aceea. Nnimic din ceea ce facea nu dadea rezultate, era in zadar sa se oboseasca incercand sa isi faca aer, pana ajungea la el, tot cald era. Fata isi plimba privirea prin compartiment si, din cand in cand, o oprea asupra lui. Dupa cateva secunde, aceasta s-a ridicat de la locul ei si s-a indreptat spre usa. S-a oprit in dreptul baiatului, a zambit si i-a facut cu ochiul aproape imperceptabil. Cand a ajuns pe peron, a privit spre cer, a intins mainile, a inchis ochii si a inceput sa se invarta. Cand a ajuns cu fata spre tren, s-a oprit si l-a privit pe baiat, care scosese capul pe geam, si i-a spus: Priveste, ninge! Acum nu o sa iti mai fie cald. Zapada este minunata. Poti veni, iti promit ca iti va fi mult mai bine decat in tren. Baiatul o privea nedumerit, nu stia ce sa creada, se gandea ca fata aceea era nebuna. Poate de aceea era atat de frumoasa. Dumnezeu ii daduse frumusete, dar ii luase mintile. Oare era posibil asa ceva? In secunda urmatoare a auzit o voce langa el care spunea: Nu o luati in

seama, o sa ii treaca imediat. Nu stiu ce sa ma mai fac cu fata asta, nu o pot controla deloc, face doar ce vrea. Uitati-va la ea cum se da in spectacol fara sa ii pese de lumea din jur. Zapada, auziti si voi! Zapada, acum cand murim de cald si cand suntem in luna August. Cea care tocmai spusese asta, era mama fetei. Poate ca avea drepatate, toata lumea o privea pe acea fata, cu totii credeau, probabil, ca era nebuna. Cu toate ca ea vroia doar sa scape decaldura, prin puterea imaginatiei. Baiatului ii era jena sa mearga langa ea, nu vroia ca ceilalti sa rada de el. Dar zambetul fetei era mult prea frumos pentru a-i putea rezista, nu ii puteai refuza o invitatie atat de minunata. In plus, la cat era de cald, nu strica o zapada in mijlocul verii, cu toate ca era imaginara. Poate in felul acesta, aveau sa deruteze cuptorul pentru mai mult timp. Fetei nu ii pasa de ceea ce spuneau ceilalti, ea traia doar clipa. Incerca sa faca viata mai frumoasa, mai usor de suportat, mai distractiva, chiar daca era considerat nebuna de catre celelalte persoane, iar baiatul era dispus sa i se alature. Acesta a mers pe peron si s-a oprit langa fata zambind. Zambetele lor s-au contopit, parca formand unul singur. El a luat-o pe fata de mana si au inceput sa se invarta amandoi, in vazul celorlalte persoane, cu privirea atintita spre cer. Mama fetei gesticula de zor in tren, dar cui ii pasa? Racoarea incepea sa puna stapanire pe ei, incet, incet, dar erau singurii care o puteau simti. Fiecare persoana care trecea pe langa ei spunea Sunt nebuni! , dar acesti nebuni erau cei care se simteau mai bine, ei erau cei care nu mai simteau caldura coplesitoare. Era o minunata zapada, care ii acoperea cu racoarea ei, cu toate ca se aflau in mijlocul verii, era mai bine chiar decat iarna.