P. 1
Tehn. Cult. Camp. II IE ID

Tehn. Cult. Camp. II IE ID

|Views: 46|Likes:
Published by generalu_gabi

More info:

Published by: generalu_gabi on Jan 05, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/05/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA I.E.A.

ANUL II ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Şef lucr. dr. Marius Sorin ZAHARIA

TEHNOLOGIA CULTURILOR DE CÂMP

Iaşi, 2006

CAP.1 PROBLEME GENERALE DE FITOTEHNIE
1.1 OBIECTUL FITOTEHNIEI ŞI LEGĂTURA CU ALTE ŞTIINŢE
Fitotehnia este ştiinţa agricolă al cărei obiectiv este studiul biologiei, ecologiei şi tehnologiei de cultivare a plantelor de câmp în scopul obţinerii unor producţii ridicate şi de calitate superioară, în condiţii de eficienţă economică şi de păstrare a echilibrului ecologic şi purităţii mediului. În sens mai larg, fitotehnia include studiul tuturor plantelor cultivate (anuale, perene, ierboase sau lemnoase), atât din cultura mare, cât şi cele horticole sau furajere. Prin diversificarea mare a modurilor şi scopurilor de cultură, din sfera largă a fitotehniei s-au desprins noi discipline ca: Legumicultura, Pomicultura, Viticultura şi Producerea furajelor. Plantele de câmp, aflate în prezent în sfera de activitate a Fitotehniei, sunt acele plante cultivate pe suprafeţe mari (cereale, leguminoase, plante tehnice), care deţin circa 80% din terenul arabil al ţării noastre. Ele asigură cea mai mare parte din produsele necesare alimentaţiei oamenilor şi a furajării animalelor, precum şi materie primă pentru diverse ramuri industriale producătoare de bunuri de consum. Fitotehnia este una din ramurile de bază a ştiinţei agricole care stabileşte tehnologiile de cultivare ale plantelor, bazate pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei. Ea nu se rezumă numai la a da reţete (numărul de plante la unitatea de suprafaţă, lucrările şi epocile de executat, cantitatea de sămânţă la hectar, doze de îngrăşăminte sau pesticide etc.), ci are un caracter dinamic, prin cunoaşterea profundă a relaţiilor între plante şi mediu şi stabilirea măsurilor de armonizare ale acestora, în vederea obţinerii unor producţii mari şi de calitate superioară. Optimizarea factorilor din relaţia plantă-mediu include soluţionarea diferenţiată a tuturor problemelor privind amplasarea şi rotaţia culturilor, fertilizarea, lucrările solului, folosirea seminţelor valoroase şi semănatul diferenţiat, lucrări corespunzătoare de întreţinere a culturilor şi recoltarea. Toate acestea au ca scop crearea celor mai favorabile condiţii pentru intensificarea procesului de fotosinteză prin care se sintetizează substanţe organice şi organo-minerale din substanţe anorganice luate din mediul înconjurător de către plante. Produsele fotosintezei sunt folosite, în parte, pentru creşterea şi dezvoltarea plantei; o altă parte din aceste produse reprezintă substanţe de rezervă
2

(hidraţi de carbon, grăsimi, proteine etc.) acumulate în rădăcini, tuberculi, tulpini, frunze, fructe sau seminţe, constituind produsul util omului, pentru care se cultivă fiecare plantă în parte. Din radiaţia solară activă în fotosinteză, cu lungimea de undă cuprinsă între 0,7 - 0,3 microni, cea mai mare parte (71%) cade pe mări şi oceane (fiind deci neutilizabilă), iar circa 20% ajunge pe suprafeţe ocupate cu culturi, păduri, stepe etc. Din radiaţia care ajunge pe plante verzi o parte este convertită în energie chimică de către acestea (numit coeficient de utilizare sau de convertire). Energia din partea vizibilă a spectrului solar (activă în fotosinteză), ajunsă pe pământ, în zona temperată este, în medie, de 3.000 – 4.000 Kcal/zi/m2, din care 25 - 50% este absorbită de vegetaţie, iar 50 – 75% se întoarce în mediu sub formă de lumină reflectată (din care o parte întreţine fenomenele meteorologice) (I. PUIA şi V. SORAN, 1981). Din energia luminoasă absorbită de plante, cea mai mare parte (în medie, 97%) este folosită în evapotranspiraţie (hidratarea şi reglarea temperaturii plantelor) sau se pierde sub formă de căldură. Prin fotosinteză plantele verzi reţin abia 0,6 – 7,7% (în medie, circa 3%) din energia luminoasă ajunsă asupra lor. Însă cea mai mare parte din energia luminoasă de la soare nu ajunge pe suprafaţa verde. Randamentul potenţial (teoretic) de transformare a radiaţiei solare, vizibile, în energie chimică este de 18%, iar actualele producţii (considerate mari) reprezintă doar a 5-a sau a 6-a parte a recoltei potenţiale (C. HERA, 1979). După unele calcule teoretice (prezentate de N. ZAMFIRESCU, 1977) la plantele superioare efectul fotosintetic ar trebui să se ridice la 28%, iar coeficientul de convertire sau randamentul fotosintetic la 20%. Din energia solară convertită în energie chimică prin fotosinteză şi fixată în biomasă (biomasa brută), o parte este consumată în procesele de creştere şi dezvoltare, de metabolism, iar o parte se acumulează sub formă de substanţe organice de rezervă. Consumul prin respiraţie este de 30 – 50% din energia acumulată, în condiţii ecologice obişnuite. Diferenţa între efectul fotosintetic (energia solară convertită în energie chimică) şi consumul prin transpiraţie, respiraţie (excluzând energia din respiraţie utilizată în sinteza altor compuşi chimici) este de 50 – 70% şi constituie "producţia netă" a fotosintezei (randamentul bioenergetic) sau randamentul fotosintetic (producţia netă a vegetaţiei terestre). Suma randamentelor zilnice pe întreaga perioadă de vegetaţie constituie randamentul fotosintetic total (biomasa
3

amatorism şi empirism. îndeplinind funcţia de producător de substanţe organice necesare omului. plantele cu perioadă de vegetaţie mai lungă realizează randamente fotosintetice totale mai mari. influenţând randamentul fotosintetic. umiditate). care creşte până în faza de înflorire fecundare. în case de vegetaţie. Metodele de cercetare. recolta economică reprezintă cel mult 30%. În timpul vegetaţiei plantele au la început un randament fofosintetic mai redus. are metode proprii de cercetare. ecologice şi a tehnologiei de cultură a plantelor. În general. După cum s-a arătat însă. implicit creşterea randamentului fotosintetic. Fitotehnia. Obiectul de cercetare al fitotehniei este planta cultivată. Culturile de toamnă îşi petrec mare parte din vegetaţie (6 luni) în condiţii mai puţin prielnice pentru fotosinteză (nopţi lungi. ca ştiinţă. după care scade treptat spre maturitate. în funcţie de biotip şi condiţiile pedoclimatice. Factorii de vegetaţie care influenţează fotosinteza şi respiraţia (temperatura. Valorificarea mai intensă a energiei solare. renunţându-se la improvizaţie. Din producţia netă a vegetaţiei terestre. Randamentul fotosintetic este influenţat de condiţiile climatice (lumină. temperaturi şi lumină reduse). care în unele cazuri se confundă cu deşeurile. de vârsta plantei şi durata perioadei de vegetaţie. Culturile de primăvară parcurg vegetaţia în condiţii mai favorabile pentru fotosinteză.iunie (90 zile). Cercetările se efectuează prin: experienţe executate în câmp. Atingerea obiectivelor urmărite de fitotehnie (producţii ridicate şi de calitate superioară) se realizează numai prin aplicarea în producţie a cuceririlor ştiinţifice.) pot modifica raportul între ele. energia folosită de om este de circa 7%. Raportat la producţia primară netă. lumina etc. se realizează prin folosirea unor soiuri sau hibrizi cu productivitate ridicată şi prin aplicarea tehnologiei de cultură care menţine procesul fotosintetic la nivel înalt (densitate de cultură optimă. diferenţa de circa 70% constituie din punct de vedere economic producţia secundară.). cele de nutriţie. sortimentele de plante agricole actuale au o eficienţă redusă a valorificării luminii solare (în special a celei intense). grâul de toamnă îşi elaborează circa 3% din substanţa uscată totală în perioada octombrie . 97% acumulându-se în perioada aprilie .martie (circa 180 zile). fertilizare raţională şi asigurarea apei. În condiţiile din ţara noastră. timp în care respiraţia continuă. în laborator şi prin minuţioase 4 . din care o parte este produs agricol (recolta).totală). combaterea buruienilor etc. temperatură. determinând o creştere redusă a biomasei. în vederea stabilirii particularităţilor biologice.

a celor mai adecvate lucrări ale solului. Fiziologia vegetală. În aspectele teoretice. epoci şi mod de aplicare a îngrăşămintelor). Climatologia. fertilizării (doze. Ecologia. cum sunt: Biologia. la care se cere dirijarea factorilor de vegetaţie. ci şi producţia de îngrăşăminte (mai ales cele cu azot). fitotehnia foloseşte cuceririle ştiinţifice şi ale altor discipline. Chimia (biochimia şi agrochimia). În vederea atingerii obiectivelor propuse.P. adâncimea de semănat şi cantitatea de sămânţă la ha).C. cercetările fitotehnice se execută în case de vegetaţie şi laborator. cercetările din domeniul fitotehniei sunt orientate nu numai spre punerea în valoare a capacităţii productive a plantelor (soiurilor). distanţa între rânduri. pentru diferite condiţii pedoclimatice.cercetări în fitotroane. după tehnici de cercetare adecvate. ci realizarea acesteia cu cheltuieli cât mai mici şi cu un consum minim de energie. de cunoştinţe din Biofizică (izotopi radioactivi) şi Matematică (prelucrarea datelor experimentale) etc. 5 . prin găsirea minimului de lucrări posibile. Cercetările executate în câmp. densitatea. în condiţii obişnuite de viaţă a plantelor. În latura aplicativă.P. Rezultatele obţinute sunt verificate pe suprafeţe mai mari. Mecanizarea agriculturii. ameliorare şi tehnică de cultură. fitotehnia se sprijină pe ştiinţele fundamentale.C. Legătura fitotehniei cu alte ştiinţe. Protecţia plantelor. Nu numai lucrările mecanice consumă energie. Botanica. Pentru principalele plante de cultură sunt programe de cercetare. În vederea fundamentării unor probleme. precum şi în fitotroane. Pedologia. staţiuni de cercetări agricole şi în cadrul instituţiilor de învăţământ superior agronomic din ţară. În ultimul timp. au ca scop stabilirea: rotaţiilor culturilor. Fundulea. irigaţie etc. având legături strânse şi cu Zootehnia. pesticide.C. Organizarea întreprinderilor agricole. Ameliorarea plantelor. cuprinzând probleme de biologie. Braşov etc). precum şi cele referitoare la lucrările de întreţinere. soluţionarea problemelor privind însămânţarea (epoca. Economia agrară şi alte discipline ce contribuie la sporirea producţiei vegetale. Tehnologiile viitorului vor trebui sa se adapteze crizei mondiale de energie.T. I.C. Cercetările în domeniul fitotehniei în ţara noastră se efectuează în Institute de Cercetări (I. apoi sunt generalizate în producţie. fitotehnia foloseşte cuceririle din majoritatea ştiinţelor agronomice: Agrotehnica.

Este adevărat. fasolea.1 GRÂUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna. atunci nu sunt probleme cu buruienile. permit lucrarea devreme a solului. cartoful timpuriu şi de vară. cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive din sol. cânepa pentru fibră. Dintre acestea fac parte: mazărea. inul pentru fibră. să înfrăţească şi să se călească pentru a rezista peste iarnă. bogat în substanţe nutritive. astfel încât până la venirea frigului să răsară. să fie distruse buruienile. După mazăre. nu rămân pe teren buruieni sau resturi vegetale care să îngreuneze lucrarea solului. astfel încât. grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie. Din aceste motive. în ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafeţe restrânse. este o premergătoare excepţională deoarece. destul de devreme. anasonul. tutunul. Este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi mazărea. 6 .CAP. bobul. să se aşeze. la care se adaugă alte plante. macul. chimenul. rapiţa de toamnă. După recoltare. Dacă lucrările de întreţinere au fost corect efectuate în cultura fasolei. după recoltare. Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. până în toamnă acesta să acumuleze apă. porumbul pentru masă verde. Borceagul (de toamnă sau de primăvara). Este o premergătoare excepţională pentru grâul de toamnă. Mazărea. nitraţi. în ultimul deceniu. Lasă solul ceva mai uscat din cauza recoltării mai târzii. care lasă solul structurat. 2 CEREALE 2. În plus. Leguminoasă specifică zonei cernoziomurilor şi deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu. să fie mărunţite şi încorporate resturile vegetale. borceagul. coriandrul. năutul. inul pentru ulei. solul rămâne bogat în azot şi cu umiditate suficientă pentru a rezulta o arătură de calitate. trifoiul. Fasolea. planta de grâu are un sistem radicular destul de slab dezvoltat. astfel încât acesta se lucrează mai greu şi arătura poate ieşi mai bulgăroasă. dezvoltarea creşterii animalelor în exploataţiile agricole mici şi mijlocii a condus la extinderea firească a culturii borceagului. cultivate pe suprafeţe restrânse: muştarul. care furnizează un furaj foarte valoros. sfecla pentru sămânţă.

Solul rămâne bogat în azot şi masă organică. terenul trebuie foarte bine curăţat de resturile de tulpini rămase după recoltare. într-o stare bună de fertilitate. oferă aceleaşi avantaje şi pune aceleaşi probleme ca şi inul pentru ulei. Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciată ca şi mazărea. în acest caz. Recoltată în luna august este o premergătoare foarte bună pentru grâu. cu condiţia respectării unei tehnologii foarte corecte de cultivare. Trifoiul roşu. structurat. Prin recoltarea timpurie şi lucrarea devreme a solului. curat de buruieni. În mod frecvent însă. terenul este curat de buruieni. deoarece acestea pot crea unele dificultăţi la pregătirea terenului şi semănatul grâului.300 mii hectare cu premergătoare foarte favorabile pentru grâu. timpuriu şi de vară. după recoltarea cartofului. Este cultivat în zonele de câmpie. În plus. Cânepa pentru fibră. cu umiditate suficientă şi îmbogăţit cu o cantitate mare de masă organică (rădăcini + mirişte). după recoltare. cu condiţia ca trifoiul să fie întors după coasa a doua. solul rămâne ceva mai sărac în substanţe nutritive. lăsând terenul afânat. după recoltarea inului solul rămâne destul de uscat (în fazele de maturitate. Inul pentru ulei. îndeosebi în sudul ţării şi este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi rapiţa. Rapiţa de toamnă. De asemenea. permeabil. ceea ce ar 7 .terenul rămâne foarte curat de resturi vegetale.grâu are tradiţie în multe zone agricole ale ţării (îndeosebi în zona colinară) şi dă foarte bune rezultate. sunt create condiţii favorabile pentru descompunerea substanţelor organice şi pentru acumularea nitraţilor. Rotaţia grâu + trifoi cultură ascunsă . deoarece acesta este o plantă care luptă slab cu buruienile. Cartoful. Arealul său de cultivare în România coincide cu cel al grâului. suprafeţele respective sunt destinate pentru culturi succesive. îmbogăţit în azot şi cu umiditate suficientă. terenul este foarte curat de buruieni. După recoltare. sub formă de rădăcini şi frunze.trifoi . Trebuie menţionat că în agricultura României se pot însuma anual peste 250 . Este o premergătoare excelentă pentru grâul cultivat în zonele umede. trebuie acordată atenţia cuvenită combaterii buruienilor din cultura inului. Inul pentru fibră. iar în sol rămâne o cantitate mare de masă organică. ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrărilor solului. O deficienţă o reprezintă faptul că lasă solul destul de uscat. Cultivat în zonele mai umede şi răcoroase. Este o premergătoare excelentă pentru grâu. Sub acest aspect. astfel încât se lucrează în condiţii foarte bune. plantele de in nu protejează suprafaţa solului de pierderile de apă prin evaporare).

Soia. prin care este favorizată şi descompunerea resturilor vegetale încorporate în sol. bogat în elemente nutritive care provin din îngrăşămintele aplicate sfeclei. Dacă sunt respectate condiţiile cerute. recoltate în prima jumătate a lunii septembrie. pentru a rămâne un interval de cel puţin 2 . deoarece lasă solul uscat şi sărac în substanţe nutritive. sfecla pentru furaj. Dintre acestea. porumbul pentru boabe şi pentru siloz. Este o premergătoare bună pentru grâul de toamnă. Dacă sunt respectate aceste condiţii. cânepa pentru sămânţă. trebuie acordată atenţie mărunţirii şi încorporării resturilor vegetale. soia poate deveni o foarte bună premergătoare pentru grâu. curat de buruieni. Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă. amplasarea culturilor succesive).200 mii hectare de grâu. afânat (inclusiv prin lucrările de recoltare a rădăcinilor). solul rămâne destul de sărăcit în elemente nutritive. sfecla pentru zahăr.3 săptămâni până la semănatul grâului.15 septembrie. după premergătoare foarte favorabile. rareori se seamănă mai mult de 150 . ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. De asemenea. mult mai devreme decât porumbul. fără resturi vegetale. Şi în cazul sfeclei. considerată timp îndelungat ca premergătoare mai slabă decât porumbul. pe terenurile cultivate cu soia şi foarte bine întreţinute. În mod frecvent. În practică însă. menţionăm: soia. arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri grea. arătura poate fi înlocuită printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea. După recoltarea sfeclei. cu condiţia să fie semănate soiuri cu perioadă mijlocie de vegetaţie. floarea-soarelui. După floarea-soarelui. 8 . cu condiţia să părăsească terenul suficient de timpuriu. Floareasoarelui se cultivă pe suprafeţe mari în zonele foarte favorabile şi favorabile de cultură a grâului. terenul să rămână curat de buruieni. din diferite motive (imposibilitatea pregătirii la timp a terenului din cauza secetei sau a dotării insuficiente cu mijloace mecanice. resturile vegetale să fie adunate sau tocate şi bine încorporate în sol. pe terenurile bine lucrate. recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregătirii solului pentru semănat. sfecla poate deveni o premergătoare foarte favorabilă pentru grâu. Toate aceste culturi trebuie recoltate până la 10 . Sfecla pentru zahăr (şi pentru furaj).20% din suprafaţa totală cultivată cu grâu.reprezenta 12 . terenul rămâne nivelat. totodată. fiind obligatorie aplicarea îngrăşămintelor. oferă avantajul că se recoltează la sfârşit de august-început de septembrie. Floarea-soarelui. cartoful de toamnă. Este o premergătoare bună pentru grâu.

Dintre boli. eliberarea terenului imediat şi bine de resturile vegetale. recoltarea la timp. deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoarele destinate iniţial. combaterea foarte bună a buruienilor.Porumbul pentru boabe este o premergătoare mediocră pentru grâu. a îngrăşămintelor. Monocultura de grâu este acceptată. pe suprafeţele destinate producerii de sămânţă sau pe terenurile infestate puternic cu boli. înmulţirea bolilor şi a dăunătorilor. numai 2 ani şi numai la culturile destinate consumului. din diferite motive. obligatorie respectarea anumitor condiţii care pot transforma porumbul într-o bună premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cu perioadă ceva mai scurtă de vegetaţie. ca atare. Nu se recomandă să fie amplasat grâul după culturi care lasă solul sărac în apă şi elemente nutritive. pe de o parte din cauza recoltării târzii. trebuie evitată amplasarea culturilor de grâu pe terenurile infestate cu Fusarium. iar dintre dăunători: gândacul ghebos. semănarea porumbului în epoca optimă. este inevitabilă amplasarea grâului după porumb din cauza suprafeţelor mari care se cultivă cu aceste plante. se menţionază: fuzarioza. administrarea la porumb. iar pe de altă parte. în arătură adâncă de toamnă. din cauza bolilor şi dăunătorilor comuni. însă. făinarea. precum şi datorită faptului că zonele importante de cultură coincid. nici după lucernă sau pajişti semănate. cu o cantitate mare de resturi vegetale şi uneori cu multe buruieni. viermele roşu al paiului. mălura. O serie de restricţii limitează amplasarea grâului după porumb. grâul este foarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe bază de Atrazin. în succesiunea porumb-grâu. de regulă. În primul rând. în optim. ploşniţele. Trebuie menţionat că în toamnele foarte secetoase (frecvente în România). adesea este dificil de a evita cultivarea grâului după grâu. viermii sârmă. prin comparaţie cu potenţialul termic al zonei. trebuie semănat grâu după grâu. tăciunele. în nici un caz nu se va amplasa grâul după grâu. cum ar fi sorgul. este bine ca premergătoarea pentru primul an de grâu să fie o leguminoasă. În situaţiile în care.5 kg/ha Atrazin. organice şi minerale. Totodată. culturi care lăstăresc puternic după desfiinţare şi care lasă solul uscat. acumularea unei flore rizosferice cu efect dăunător. În condiţiile din România. iarba de Sudan. Totodată. Este. boala fiind comună şi deosebit de păgubitoare ambelor culturi. solul rămâne uscat. efectul 9 . meiul (unele dintre acestea recoltându-se şi destul de târziu). este contraindicat semănatul grâului după orz. se recomandă să nu fie depăşită doza de 1. Cultivarea repetată a grâului după grâu are o serie de efecte negative: îmburuienarea terenului cu buruieni specifice.

3 . creşte pericolul de şiştăvire prin întârzierea vegetaţiei. interval în care sunt absorbite circa 80% din azot. explorează un volum redus de sol şi are o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor nutritive din rezerva solului. cu frunze late. cât şi din rezervele solului. peste 80% din fosfor şi peste 85% din potasiu. bine înfrăţite.3. au un consum mare de apă. în acest interval. care reprezintă. formarea de plante viguroase. Excesul de azot determină dezvoltarea vegetativă prea puternică. grâul trebuie să aibă la dispoziţie cantităţile necesare de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile. conţinutul boabelor în substanţe proteice. BÂLTEANU. Azotul influenţează dezvoltarea vegetativă a plantelor. deşi consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2. care provin în mare măsură din mineralizarea substanţelor organice. un mijloc de vehiculare a agenţilor patogeni. grâul este pretenţios la îngrăşare din cauza anumitor particularităţi. Totuşi. de la alungirea paiului şi până la coacere. 1991). de culoare verde-gălbuie. în asemenea situaţii este obligatorie o foarte bună disciplină a înlăturării paielor. Fertilizarea Grâul este cunoscut ca o plantă care reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor minerale şi organice.1.8 kg P2O5. sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat. se amplifică atacul de boli foliare şi ale paiului. Grâul absoarbe azot atât din îngrăşămintele minerale aplicate. formarea componentelor de producţie (elementele productivităţii). mărimea recoltelor este dată de continuitatea nutriţiei cu azot. În plus.3 kg N. frecvent. La rândul său. Oricum. grâul este o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor. Îngrăşămintele minerale.3. 1. în primul rând. care produc puţin. consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp. Azotul este principalul element nutritiv care trebuie administrat pe solurile din România. înfrăţirea este exagerată. 10 . 1. Insuficienţa azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate.7 K2O/100 kg boabe + paiele aferente (după GH. deoarece se recoltează timpuriu şi lasă solul curat de resturi vegetale şi de buruieni şi într-o stare bună de fertilitate. de culoare verde-închis.1 . culturile fiind predispuse la cădere. Trebuie subliniat că. mai înalte. favorizează procesul de fotosinteză. în condiţiile în care fosforul şi potasiul sunt în cantitate suficientă.9 .favorabil al acesteia menţinându-se şi în anul al doilea de grâu.

când azotul administrat are ca efect o mai bună dezvoltare a plantelor în fazele de înrădăcinare-înfrăţire şi până la intrarea în iarnă. greu de realizat actualmente în condiţiile din ţara noastră deoarece: ultimele două fracţiuni sunt prea costisitoare. Trebuie menţionat că. Aceasta este fracţionarea optimă a dozelor de îngrăşăminte cu azot. urmăreşte creşterea conţinutului boabelor în azot şi proteină. cu care se face împrăştierea. prin aplicările târzii de azot sunt influenţate. la stabilirea dozelor de azot şi la fracţionarea acestora trebuie să se ţină cont de: cerinţele plantelor de grâu pe faze de vegetaţie. În anumite situaţii. pe teren îngheţat sau acoperit cu strat subţire de zăpadă. A doua perioadă importantă în nutriţia cu azot a grâului este la reluarea vegetaţiei în primăvară. calităţile furajere ale boabelor de grâu şi mai puţin însuşirile de panificaţie. de rezervele solului. resturi vegetale). în faza de alungire a paiului. La îngrăşarea cu azot a grâului se pot distinge 4 perioade. acesta dizolvându-se şi fiind absorbit prea târziu pentru a mai putea fi utilizat de către plante. de remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. este obligatorie administrarea îngrăşămintelor cu azot. în primul rând. la fracţiunile târzii insuficienţa apei (seceta) întârzie absorbţia azotului. terestre sau aeriene. în acest moment. Momentul administrării acestei fracţiuni depinde de mijloacele. Prima este toamna (înainte de semănat şi la începutul vegetaţiei). cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetaţiei. trebuie ca solul să fie îngheţat sau zvântat. urmărindu-se să se asigure plantelor de grâu necesarul de azot pentru reluarea vegetaţiei şi începutul alungirii paiului (fazele de înfrăţit şi formarea primului internod). administrarea sau nu sunt disponibile îngrăşămintele necesare. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime. cu apa din precipitaţii. tehnic.Ca urmare. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte cu azot este o problemă de bilanţ la întocmirea căruia trebuie să se ţină seama de conţinutul solului în azot total şi în 11 . o aplicare târzie în fazele de înspicat şi până la înflorit. lucrarea se începe încă din partea a doua a iernii. în cazul administrării terestre. prin care se urmăreşte să se acopere cerinţele în azot până la înspicat-înflorit. nu este posibilă. după cercetări mai noi. deoarece cerinţele plantelor sunt satisfăcute de azotul eliberat prin descompunerea substanţelor organice din sol (rădăcini. pe terenurile agricole bine exploatate. ca atare. În condiţii normale. În sfârşit. se recomandă administrarea unei fracţiuni reduse de azot. pentru fertilizarea suprafeţelor deosebit de mari cultivate cu grâu în România. îngrăşarea de toamnă cu azot ar trebui să nu fie necesară.

se scad 30 kg N/ha după leguminoase pentru boabe. primăvara. în t/ha. nu ar trebui administrate îngrăşăminte cu azot în toamnă. la rândul lui. 1990) : DN = 30 x Rs .300 se administrează în concentraţie de 100% produs comercial. care este apreciat la 2 kg N/t de gunoi de grajd administrat direct grâului. caracteristicile climatice ale anului anterior. de: fertilitatea naturală a solului. în kg/ha. Dacă. aportul freatic. producţia scontată a se obţine şi consumul specific. de 10 . zonă ceva mai umedă). Restul de 40 .40 kg N/ha) înainte de semănat. şi în primul rând rezistenţa sa la cădere şi boli. soiul cultivat. în principiu. Mărimea dozei din primăvară se stabileşte în funcţie de mersul vremii în iarnă şi la desprimăvărare (levigare. îndeosebi după premergătoarele cu recoltare târzie. 1 kg N/t de gunoi aplicat plantei premergătoare şi 0.Ns -Ngg + Npr.5 kg N/t de gunoi aplicat la planta antepremergătoare. accesibile grâului de-a lungul vegetaţiei şi care depinde. se mai poate aplica o doză târzie. mărimea optimă a dozelor de azot este cuprinsă între 50 şi 160 kg/ha. pe terenurile agricole bine cultivate şi după premergătoare favorabile. atunci se va administra 1/3 din cantitatea totală (circa 30 . Îngrăşămintele lichide cu azot de tipul A. inclusiv în funcţie de recolta scontată a se obţine. la alungirea paiului. planta premergătoare. de conţinutul în azot al solului în momentul desprimăvărării şi de starea de vegetaţie a culturii. regimul precipitaţiilor. după 12 . în primăvară este necesară recalcularea dozei totale de azot. Ns = aportul solului în azot.80 kg N/ha se administrează la sfârşitul iernii sau la desprimăvărare. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime cu apa din precipitaţii.Fundulea.25 kg N/ha după premergătoare târzii nefertilizate. Fundulea). Pentru calcularea dozelor de azot este recomandată următoarea formulă (după ICCPT. posibilitatea aplicării udărilor). se scad 20 kg N/ha după borceag şi trifoi. Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd. asigurarea cu apă (cantitatea anuală de precipitaţii. se adaugă 20 . este necesar. sistemul de îngrăşare aplicat în anii anteriori. care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sărace şi 60 kg/ha pe solurile fertile. Azotul poate fi administrat şi sub formă de îngrăşăminte lichide (după recomandările ICCPT. În anumite situaţii (condiţii de irigare. în orice caz acestea nu se vor aplica dacă premergătoarea este o leguminoasă. şi anume. Pentru condiţiile din România. totuşi.forme mobile. mineralizare). în care: DN este doza de azot.30 kg N/ha. Ca urmare. înainte de semănat. Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare. în funcţie de toate aceste elemente. Rs = recolta scontată.

în care: DP este doza de fosfor. fosforul se poate administra şi la patul germinativ. Alături de azot. producţia scontată şi consumul specific. favorizează dezvoltarea sistemului radicular şi înfrăţirea. se pot aplica 40 80 kg K2O/ha. fosforul fiind încorporat în mod obişnuit sub arătură. cădere şi boli. La începutul vegetaţiei. sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrăşăminte complexe. necroza marginală a frunzelor. sporeşte rezistenţa la ger. îngrăşarea cu gunoi de grajd. se apreciază că administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol. plantele tinere de grâu absorb fosforul uşor solubil din îngrăşăminte şi abia mai târziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. Trebuie subliniat că. Formula de calculare a dozelor este următoarea: DP= 15 x Rs .8 kg P2O5/t de gunoi. întrun sistem intensiv de agricultură. aceste îngrăşăminte pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea.2 kg P2O5/t de gunoi de grajd. Fosforul echilibrează efectul azotului. Se consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficienţa fosforului. între 60 şi 120 kg/ha. în kg P2O5/ha. cloroză. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. La stabilirea dozelor de fosfor se ţine cont de conţinutul solului în fosfor mobil. Mărimea dozei de fosfor este cuprinsă. apreciat la 1. îngrăşarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din ţara noastră. inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea ploşniţelor şi a bolilor foliare. scurtarea internodiilor. pentru a obţine producţii mari. Fosforul. în concentraţie de maximum 20% produs comercial. Potasiul. în t/ha. Rs = recolta scontată. aceasta afectând în primul rând plantele tinere.40 kg P2O5/ha pe solurile cu mai puţin de 5 mg P2O5/100 g sol. îmbunătăţeşte calitatea recoltei.Pgg. Insuficienţa potasiului determină încetinirea creşterii. în doze de până la 15 kg N/ha. cădere şi boli. îmbunătăţeşte rezistenţa la iernare. În situaţiile în care compoziţia chimică a solului impune.semănat sau înainte de desprimăvărare. Îngrăşarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol). dacă acesta a fost administrat direct grâului şi 0. la pregătirea patului germinativ. Sub formă de îngrăşăminte complexe. dacă a fost aplicat la planta premergătoare. În acest mod se pot efectua îngrăşările târzii. Pgg = aportul gunoiului de grajd în fosfor. Doza rezultată din calcul se majorează cu 20 . grăbeşte maturitatea. 13 . De asemenea. de regulă. Potasiul favorizează sinteza glucidelor.

ca urmare. După recoltare se recomandă o 14 . o sursă proprie (şi convenabilă sub aspect economic) de substanţe fertilizante. dolomit). ele îmbunătăţesc proprietăţile fizice. urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent.8 şi cu un grad de saturaţie în baze sub 75%. prin amendare. Lucrările solului Se poate afirma că. iar sporurile de recoltă pot depăşi 1. Aplicarea amendamentelor calcaroase. Este necesară pe solurile acide. 4 t/ha carbonat de calciu (piatră de var. Pentru ca lucrarea să fie economică trebuie ca. Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime. dar fără bulgări în sol. Se administrează.Îngrăşămintele organice. ea prezintă interes în primul rând pentru exploataţiile agricole care dispun de gunoi de grajd şi care folosesc. de regulă. capacitatea lor de a trece peste perioada de iarnă.500 kg boabe/ha. nivelat.20 t/ha. deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive. În cazul premergătoarelor timpurii. precum şi pe solurile erodate sau prea uşoare. chimice şi biologice ale solului. Aceste îngrăşăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului. cu multă argilă). cu suprafaţa nu foarte mărunţită. a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt de timp. implicit. sunt condiţii esenţiale pentru reuşita amendării. de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depinde în cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă şi. aşezat. sfeclă). încorporate sub arătură. deci. fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bune condiţii. Împrăştierea îngrăşămintelor organice este o operaţiune destul de costisitoare. Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâului sunt de 15 . cu pH sub 5. urmate de încorporarea sub arătură. la planta premergătoare (porumb. să se urmărească neutralizarea a 50% din aciditatea hidrolitică. mai frecvent. Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat. Împrăştierea foarte uniformă şi amestecarea cât mai bună cu solul. Administrarea îngrăşămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurile argiloiluviale (acide. sau. Cele obişnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat şi mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura grâului.

distrugerea buruienilor care răsar.22 cm adâncime. În condiţiile unor terenuri bine lucrate an de an. Trebuie realizată afânarea solului pe urmele compactate de trecerile repetate cu tractorul (pentru lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei şi la recoltare). ca urmare. orice întârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi progresive de recoltă. care vor fi distruse prin lucrările ulterioare. atunci se efectuează numai o lucrare de dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor precipitaţii ceva mai importante. adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp. Ca urmare. astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări. arătura trebuie prelucrată superficial. Se recomandă ca primele lucrări să fie făcute perpendicular sau oblic faţă de direcţia arăturii.20 cm adâncime. la 20 . Până în toamnă. Lucrările sunt efectuate la noi. cu plugul în agregat cu grapa stelată. cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare. Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grâu şi pătrunderea rădăcinilor în profunzime sunt favorizate de afânarea adâncă a solului. solul pierde repede rezerva de apă. care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi care să permită o arătură de calitate. cel mai adesea. nivelarea terenului. pentru a asigura nivelarea terenului.lucrare de dezmiriştit. gradul de compactare a solului influenţează în mare măsură dezvoltarea în ansamblu a plantelor şi formarea componentelor de producţie. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu se poate ara imediat sau prin arătură se scot bulgări mari. solul se ară imediat. distrugerea buruienilor existente şi crearea condiţiilor favorabile pentru germinarea seminţelor de buruieni aflate în sol şi a samulastrei. afânarea stratului superficial al solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie. pierderea rapidă a umidităţii din solul care nu mai este protejat de plante. Dacă se întârzie cu efectuarea lucrării. ca o consecinţă. Întârzierea arăturii are efecte nedorite: îmburuienare. 15 . pentru mărunţirea bulgărilor. În continuare. efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult 1 . se întăreşte şi de multe ori nu mai poate fi arat sau arătura iese bulgăroasă. solul se întăreşte şi nu se mai poate ara.2 zile întârziere). Grâul nu necesită arături prea adânci. Prin această lucrare se urmăreşte mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul. se amplifică pierderile de apă prin evaporaţie din cauza suprafeţei bulgăroase a arăturii şi apar dificultăţi la lucrările ulterioare ale solului. se poate ara doar la 18 . în funcţie de starea terenului.

cartof de toamnă.5 pentru forţa de muncă şi de 11 . prin lucrări superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă şi lamă nivelatoare). 1989). pentru ca pământul afânat prin arătură să se aşeze. acesta se aşează mai repede ca după arat. terenul rămâne mai nivelat. În continuare. până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2 . pentru a asigura ascensiunea apei (spre seminţele în curs de germinare). uneori. Pregătirea terenului prin discuit este. Este necesară curăţirea cât mai bună a terenului de resturi vegetale. bine mărunţite anterior.16 cm adâncime. de regulă. urmată de discuiri repetate (1 . prin reţinerea zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene. cu diferite utilaje (grape cu discuri. cu plugul în agregat cu grapa stelată. curate de buruieni. fără însă a scoate bulgari. afânată pe adâncimea de semănat. la 20 . dar nu prea mărunţită.Pregătirea patului germinativ se face chiar înainte de semănat. Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase. combinatoare) pentru mărunţire. îndeosebi în regiunile bogate în precipitaţii.3 săptămâni. Se obţine o viteză mare de lucrare a solului. atunci când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit. şi ceva mai tasată sub adâncimea de semănat. eventual. realizându-se. Prezenţa bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa solului pe timpul iernii. Pe terenurile bine lucrate în anii anteriori (arate adânc.2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor de plante şi a buruienilor. preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului.25 cm adâncime. Trebuie să se urmărească realizarea unei suprafeţe nivelate. porumb. nivelare şi pregătirea patului germinativ. această lucrare permite mobilizarea solului până la 12 . BÂLTEANU. concomitent. soia). urmărindu-se încorporarea resturilor. În continuare. 16 . economia este de 0. a resturilor vegetale.3 până la 0. diminuează compactarea în timpul sezonului rece. Arătura se efectuează imediat. sfeclă pentru zahăr. nivelate). arătura se lucrează în mod repetat. se fac lucrări de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul). Această lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia. se recomandă ca această ultimă lucrare să fie efectuată perpendicular pe direcţia de semănat. conform celor prezentate anterior. arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie. şi încorporarea îngrăşămintelor minerale şi. ceva mai adânc. După premergătoarele târzii (floarea-soarelui.14 l motorină/ha (după GH. afânate.

2 kg/t de sămânţă) sau prochloraz + carbendazin (Prelude SP.) este puternică. Epoca de semănat a grâului se stabileşte astfel încât. cartof. 3. se recomandă tratamente cu preparate pe bază de carboxin (Vitavax 200. Tratamentele se efectuează imediat înainte de semănat. cu produse speciale. se recomandă tratarea seminţelor cu preparate insectofungicide. În prezent.0 kg/t de sămânţă). urmărindu-se cu mare atenţie amestecarea cât mai uniformă a preparatelor cu sămânţa.5 Kg/t sămânţă) sau lindan + carboxin + thiuram (Vitalin 85 PTS).0 l/t de sămânţă). muştele cerealelor). Pe terenurile unde este frecvent atacul de dăunători în toamnă. până la venirea iernii să rămână 40 . Sunt controlate astfel bolile transmise prin sămânţă şi dăunătorii care atacă în toamnă (gândacul ghebos. atât împotriva agenţilor patogeni transmisibili prin sămânţă. dar aceste tratamente au eficacitate redusă. facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare.sfeclă. Pentru agenţii patogeni transmisibili prin sol. la intrarea în iarnă plantele de grâu 17 . dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat după floareasoarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale). să provină din culturi special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere). 2. cum ar fi mălura comună. Ca atare.500°C temperaturi pozitive.0 kg/t de sămânţă). Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. oxichinoleat de cupru (Quinolate 15 PUS.) şi fuzarioza (Fusarium spp. Tratamentele se pot diferenţia în funcţie de agentul patogen şi de modalitatea de infestare. în cazul infestării puternice a solului este necesar un interval mai mare de pauză înainte de revenirea grâului pe acelaşi teren. lindan + oxichinoleat de cupru + lindan (Chinodintox PTS. în care să se acumuleze 450 . astfel încât. cum sunt mălura comună (Tilletia spp. din categoriile biologice “sămânţă certificată a primei şi celei de-a doua înmulţiri“. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat. fuzarioza şi mălură pitică (Tilletia controversa) este posibilă tratarea seminţelor înainte de semănat. cât şi în cazul agenţilor patogeni cu spori în interiorul bobului. cum ar fi lindan + tiophanat methyl + thiuram (Tirametox. 2. viermii sârmă. 2.).50 zile în care plantele să vegeteze normal. cum ar fi tăciunele zburător (Ustilago tritici). să aibă puritatea fizică minimum 98%. unde infestarea cu gândac ghebos (Zabrus tenebrioides) sau viermi sârmă (Agriotes ssp. îndeosebi pe terenurile cu o încărcătură mare de păioase (sau la grâul cultivat după grâu). cu spori pe tegumentul seminţei.

Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450 . nu înfrăţesc. la rândul său de utilajele cu care s-a lucrat. prin înfrăţire să-şi corecteze. vest şi Câmpia Transilvaniei. şi care depinde. Grâul are capacitatea ca. umiditatea solului (asigurarea umidităţii pentru un răsărit rapid). masa vegetativă bogată face ca plantele să fie sensibile la ger şi asfixiere pe timpul iernii. trebuie luat în calcul un procent mediu de răsărire în câmp. Pentru zonele din sud. densităţile nefavorabile. intră în iarnă neînfrăţite şi necălite. administrarea îngrăşămintelor în primăvară. în primăvară lanul este foarte des. De asemenea. plantele sunt predispuse la cădere şi sensibile la boli. boabele de grâu aflate în curs de germinare sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute. data semănatului (faţă de epoca optimă). aceeaşi sensibilitate manifestă plăntuţele răsărite dar neînfrăţite. În asemenea situaţii.5 octombrie. plantele de grâu se dezvoltă prea puternic. apare pericolul de şiştăvire a boabelor. Indiferent de zona de cultivare. în intervalul 20 septembrie . Dacă se seamănă prea devreme. în doze ceva mai ridicate stimulează dezvoltarea vegetativă şi productivitatea plantelor existente. intervalul care trebuie luat în calcul este 25 septembrie . starea solului la semănat. Dacă se întârzie semănatul faţă de perioada optimă recomandată. prin administrarea de îngrăşăminte se 18 . densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului. plantele răsar târziu. între anumite limite. muşte) şi boli.10 octombrie. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. sunt expuse încă de la începutul vegetaţiei atacului de dăunători (afide. vegetaţia se întârzie şi se prelungeşte spre vară. calitatea pregătirii patului germinativ. boabele rămân mici datorită densităţii exagerate.600 boabe germinabile/m2. o densitate de 500 .3 fraţi şi 3 .700 spice/m2. Procentul de răsărire în câmp depinde în cea mai mare măsură de: tratamentele efectuate la sămânţă.4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi). primăvara lanul va avea o densitate mică şi se îmburuienează mai uşor.10 octombrie. pentru zona colinară. se recomandă să se semene ceva mai devreme. sub aspectul asigurării umidităţii şi a calităţii patului germinativ. nordul ţării şi depresiunile intramontane. lanul se îmburuienează din toamnă.să ajungă în stadiul de 2 . la recoltare. fiind sensibile la ger. de 85-95% (din boabele germinabile semănate). Densitatea de semănat la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure. pentru condiţii bune de semănat. De asemenea. Între aceste limite. epoca optimă de semănat a grâului de toamnă în România este 1 .

soi. prea adânc. pe cât posibil. precum şi în toamnele foarte secetoase sau în situaţia când se seamănă în teren bulgăros. în mod frecvent. Distanţele de semănat la grâu. adâncimea de semănat trebuie să fie maximum 4 cm şi foarte uniformă. apare pericolul căderii şi se amplifică atacul de boli. În legătură cu adâncimea de semănat. bulgăros. pe plan mondial. Fundulea 4. grâul este semănat la 4 . trebuie semnalat că. BROUWER. Lovrin 34. iar străbaterea germenilor spre suprafaţă este ceva mai dificilă. Trebuie reţinut. pregătirea unui pat germinativ defectuos) pot fi corectate numai parţial. în România există în cultură soiuri de grâu (Flamura 85. că erorile tehnologice (întârzierea semănatului. concurenţa dintre plante este prea puternică. neaşezat suficient după arat datorită recoltării târzii a premergătoarei).urmăreşte să se asigure o nutriţie foarte bună a plantelor pentru ca numărul mic de fraţi şi spice la m2 să fie compensat prin numărul mare de boabe în spic. În condiţiile din România. sau grâul înfrăţeşte târziu şi puţin. Lovrin 41) care se caracterizează prin formarea unui coleoptil mai scurt. pentru a asigura străbaterea tuturor germenilor până la suprafaţă. se recomandă să se semene ceva mai adânc. data semănatului (faţă de epoca recomandată). La densităţi de semănat prea mari. între 200 şi 250 kg sămânţă/ha. costisitoare şi nejustificate. îndeosebi la semănatul întârziat. sunt cuprinse între 10 şi 18 cm (după W. precum şi în cazul semănăturilor timpurii. Adâncimea de semănat a grâului depinde de umiditatea solului. grâul este semănat. de regulă. 1970). se poate mări densitatea până la 700 boabe germinabile/m2. pe terenurile cu umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură mai uşoară. textură. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) rezultată din calcul (pe baza densităţii stabilite şi a indicilor de calitate a seminţei) este cuprinsă. 19 . fără a rezulta diferenţe importante de producţie. prin mărirea densităţii de semănat. în funcţie de maşinile de semănat aflate la dispoziţie. Ca atare.6 cm. distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite. la aceste soiuri. Totodată.5 cm adâncime pe terenurile cu umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea. consumurile de sămânţă sunt exagerate. În România grâul este semănat. În cazuri extreme. combaterea buruienilor prin erbicidare trebuie efectuată cu mai mare atenţie în culturile rare. pentru a elimina. cu MMB cât mai ridicată. concurenţa buruienilor. Din anumite motive (teren uscat. însă. mărimea seminţei. plantele nu mai au timp să înfrăţească şi să se pregătească pentru iarnă. consecinţele sunt răsăritul întârziat. unde apa pentru germinare este asigurată. la 5 .

Distanţa dintre perechile de cărări trebuie să corespundă cu lăţimea de lucru a maşinilor cu care se fac tratamentele. urme care sunt vizibile până în faze mai avansate de dezvoltare a plantelor. pentru efectuarea diferitelor lucrări de îngrijire. obţinute prin închiderea tuburilor semănătorii pe urmele roţilor tractorului. Trebuie reţinut că în tehnologiile intensive se poate ajunge până la 5 .. Această metodă. După G. şi anume. a tratamentelor pentru prevenirea căderii). folosită în prezent. iar distanţa dintre două cărări este egală cu ecartamentul roţilor tractorului şi al maşinilor cu care se vor face diferitele lucrări de îngrijire în vegetaţie. cu mijloace terestre. 1975 este prezentată o schemă de semănat în cărări. până în faze de vegetaţie mai avansate (chiar până la începutul formării boabelor). cu o semănătoare cu lăţimea de lucru de 3 m. Nu există o schemă standard pentru semănatul în cărări. distanţa dintre două urme va fi egală cu lăţimea de lucru a mijloacelor avio folosite pentru aplicarea tratamentelor. urme de orientare.8 treceri în cursul perioadei de vegetaţie. FISCHBECK şi colab. maşina pentru administrat îngrăşăminte are 6 m lăţime de lucru. deosebit de rentabilă sub aspectul consumului de forţă de muncă. în mod foarte precis.în mod obişnuit. Acolo unde există posibilitatea de a efectua lucrările din vegetaţie cu mijloace “avio“ (şi se prevede acest lucru). maşina pentru erbicidare are 12 m lăţime de lucru. se recomandă să se lase. În anumite situaţii (culturi semincere) se recomandă distanţe de semănat ceva mai mari (25 cm). pentru a favoriza înfrăţitul şi a asigura înmulţirea mai rapidă a seminţei. a apărut din necesitatea de a asigura efectuarea. pe suprafeţe în creştere în România. de combatere a bolilor şi dăunătorilor. schema poate fi adaptată de fiecare agricultor la setul de maşini agricole pe care îl au la dispoziţie. a lucrărilor de împrăştiere a îngrăşămintelor. la 12. ca uniformitate de împrăştiere. de 30 . de erbicidare. lăţimea unei cărări corespunde cu lăţimea pneurilor tractorului (de regulă. O metodă de semănat mult extinsă în ţările cu tradiţie în cultura grâului este semănatul în cărări.40 cm (două tuburi de la semănătoare suprimate). Lucrările de îngrijire Grâul este o cultură cu o tehnologie total mecanizabilă. este suficient să fie închise 2 tuburi ale semănătorii). se lasă câte 2 benzi nesemănate. în cazul în care se lucrează cu un singur tractor. la semănatul în cărări.5 cm (distanţa pentru care sunt construite semănătorile universale existente mai frecvent în dotare). Felul lucrărilor de îngrijire 20 . de la semănat.

importante: multe plante de grâu sunt distruse. Sunt situaţii în care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1 . dar încă reavăn. la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu.20%. este tasat prin trecerea tractorului. infestarea cu boli şi dăunători.70%. combatere chimică. dar fără a tasa suprafaţa solului. În prezent. lucrarea de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs. iar consecinţele negative sunt. Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat. dezvoltarea plantelor în toamnă şi starea de vegetaţie la desprimăvărare. Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului. dar pot ajunge în situaţii extreme până la 60 .2 lucrări de îngrijire şi sunt situaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7 . de 10 . parţial dezrădăcinate. Atunci când situaţia o impune. nu este necesară. adesea. grăpatul a fost scos din tehnologia recomandată.care se aplică grâului şi numărul acestora depinde de foarte mulţi factori (calitatea patului germinativ. în mod obişnuit. semănatul în epoca şi cu densitatea optimă. şi se face cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza.8 treceri). astfel. pe cât posibil terenurile unde pe timpul iernii apar băltiri. deşi continuă să fie efectuat de unii cultivatori de grâu de la noi. Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau microdepresionare sunt operaţiuni de bună gospodărire. ca urmare. rădăcinile plantelor de grâu au fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate). fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolite). Pierderile de recoltă la grâu din cauza concurenţei buruienilor sunt. În majoritatea cazurilor se consideră că lucrarea de grăpat a semănăturilor de grâu la desprimăvărare. cresc costurile. pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol. din cauza alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii. Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situaţii extreme când. reducerea rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei acestora în culturile de grâu trebuie urmărite prin toate mijloacele: rotaţie. La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate. rezerva de buruieni. dotarea tehnică. care se fac de către orice bun cultivator de grâu. altele sunt dezrădăcinate. terenul. Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din tehnologia clasică de cultivare. mersul vremii şi al vegetaţiei în primăvară. Ca urmare. 21 . lucrările solului. încă umed. posibilităţile materiale şi calificarea cultivatorilor). absorbţia apei.

Polygonum ssp. Sonchus arvensis. tratamentele putând începe mai devreme. când buruiana are 1 . fără vânt. 1. aplicate primăvara. 1. Cu bune rezultate se pot folosi şi preparate conţinând MCPA (Dicotex. Alături de dicotiledonate menţionate. 1 l/ha). Cirsium arvense. cum ar fi Matricaria chamomilla. Thlaspi arvense. 2 l/ha).4-D (SDMA-33. Chenopodium album. tribenuron metil (Granstar 75 DF. 2. Stellaria media. În asemenea situaţii. fenoxapropetil (Puma CE. Galium aparine. speciile mai frecvente în cultura grâului sunt: Sinapis arvensis.5-2.5 l/ha). 20-25 g/ha).5 l/ha) sau bentazon (Basagran. Administrarea se face primăvara. 15-20 g/ha) sau amidosulfuron (Grodyl. 2 . umede din Banat.4-D + dicamba (Oltisan Extra. diclofopmetil (Illoxan CE.4-D. Buruieni dicotiledonate problemă în cultura grâului sunt considerate speciile Galium aparine şi Galeopsis tetrahit. Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesară doar în anumite zone limitate din România.8 . iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. Bifora radians.5 l/ha). Pentru combaterea ierbii vântului se fac tratamente cu erbicide pe bază de tralkoxidim (Grasp CE. se recomandă aplicarea unor erbicide pe bază de 2.5 l/ha). frecvent se recomandă să se administreze preparate care conţin acidul 2. Raphanus raphanistrum. Rubus caesius. Centaurea cyanus. temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C.2. triasulfuron + 2. Se subliniază că. clorsulfuron (Glean 75 DF. Buruienile dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiţiile din ţara noastră. pentru combaterea cărora se recomandă preparatele continând fluoroxipix + 2.1.. O.5-2.4-D + dicamba (Icedin Forte. Veronica sp. Transilvania.0 l/ha) sau 2. M. când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod. Capsella bursa pastoris. Atriplex sp. Bucovina. Speciile respective: Apera spica venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul) găsesc condiţii favorabile de dezvoltare în zonele colinare.0 l/ha).4-D (Longran 60 WP. Administrarea acestor preparate se face în aceleaşi faze de vegetaţie ale grâului şi ale buruienilor menţionate mai sus..În cultura grâului.inodora. combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie. Papaver rhoeas. timpul călduros şi luminos.6 + 2. când temperatura a depăşit 6°C.3 22 . întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice la grâu. 1 l/ha). Agrostemma githago. în culturile de grâu apar şi specii de buruieni rezistente la 2. 2-4 l/ha). 20-40 g/ha).4-D + dicamba (Starane 200 + Icedin Forte. Pentru combaterea acestora. vremea liniştită. 0.

la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste 80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea).5 l/ha). după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a.5 EC. 1.6 larve/plantă. când temperatura depăşeşte 10°C. 0. 20 g + 2. se tratează sămânţa înainte de semănat.frunze. lambda-cihalotrin (Karate 2.3 l/ha). tratamentele contra buruienilor dicotiledonate şi monocotiletonate se efectuează combinat (de exemplu. aplicate înainte de semănat.3 l/ha). sau terbutrin (Granarg 50 PU. se recomandă tratamente cu insecticide organofosforice (Dursban 480 EC sau Pirimex 48 EC . Pentru combaterea odosului se recomandă preparatele pe bază de trialat. sau primăvara în faza de 1 . sau preparatele Puma S sau Grasp.0 + 2. Prahova. Basudin 600 EW. Se recomandă folosirea insecticidelor conţinând triclorfon (Onefon 90 PS. de regulă. este un dăunător periculos. 3 .10 zile. aplicat fie toamna. argiloase din judeţele Argeş. 2 l/ha).5 l/ha. dimetoat (Sinoratox 35 CE. de asemenea. Dâmboviţa. adesea este necesară repetarea tratamentului.8-1. Buzău. trebuie evitată amplasarea grâului pe terenurile infestate şi. alfametrin (Fastac 10. în a doua decadă a lunii aprilie.2 kg/ha). când în toamnă se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos. la avertizare. 0. se 23 . la începutul lunii iunie.5 l/ha sau Puma S + Icedin Forte. 2.3 frunze ale buruienii. cu încorporare cu grapa cu colţi la 2 . 150 ml/ha). Se mai pot folosi trialat (Avadex BW.0 l/ha). a cărui prezenţă este semnalată mai frecvent pe terenurile grele. la avertizare. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol. Olt.5 EC. În cazuri extreme. Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive şi curative. pragul economic de dăunare (PED) este de 5% plante atacate. Grasp + Icedin Forte. 0. şi Aelia spp. Viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginata).5 kg/ha). imediat după semănat sau după răsărit. la un PED de 3 larve/m2. Tratamentele împotriva larvelor se fac la avertizare. Teleorman. aplicate după recomandările prezentate la iarba vântului. Pe terenurile cu peste 5 . după un interval de maximum 7 . 5-6 kg/ha). 3. Pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides Goeze). În mod obişnuit. se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate înainte de migrarea dăunătorului în sol. deltametrin (Decis 2.4 cm adâncime. dacă după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (1 larvă/m2 pentru culturile semincere). Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp.) se efectuează tratamente împotriva adulţilor hibernanţi.

administrată sub formă de momeli. Cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia ssp. În cazul unui atac puternic de făinare. primăvara. respectarea rotaţiei. de vremea răcoroasă.Oscinella frit. mai ales în situaţiile în care grâul a fost semănat timpuriu şi toamna este lungă şi călduroasă. înainte de înflorit.fac 3 tratamente. Pragul economic de dăunare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze. Muştele cerealelor (musca neagră . boală cu transmitere prin sol. lambdacihalotrin. quinalfos (Ecalux CE. început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2. 2 l/ha). fertilizarea echilibrată. 3%. 1 l/ha). tratamentele de combatere se fac cu produse pe bază de prochoraz (Sportak 45. Făinarea (Erysiphe graminis). la avertizare. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului. O. PED este de 10 adulţi hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. trimorfamid (Fademorf 20 EC.25 l/ha). distrugerea samulastrei. Gândacul bălos al ovăzului (Lema (Oulema) melanopa) extins mult în ultimele decenii în culturile de grâu din ţara noastră se combate prin tratamente repetate. se manifestă îndeosebi în perioada creşterii intense a plantelor de grâu. Tratamentele se fac cu preparate pe bază de dimetoat. folosind aceleaşi preparate recomandate pentru combaterea ploşniţelor. Combaterea bolilor se face în mod eficient prin combinarea metodelor preventive cu cele curative (combatere integrată). împotriva adulţilor şi a larvelor.5 l/ha). Şoarecii de casă (Microtus arvalis) se combat cu fosfura de Zn. 1. O. Foarte importante sunt măsurile preventive. asigurarea densităţii normale a lanului. umedă şi cu nebulozitate ridicată. după înfrăţit. în perioada de zbor a adulţilor şi de apariţie a larvelor. când acestea sunt foarte sensibile. Adulţii apar atunci când temperatura trece de 9 . care este cel mai păgubitor prin larve. Măsurile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente. de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie.5 kg/ha) (ultimile două preparate speciale pentru făinare). de aplicarea unor doze prea mari de azot.) se combat prin tratamente efectuate la apariţia adulţilor (sfârşit de mai. cu preparatele menţionate la combaterea ploşniţelor. triadimafon (Bayleton 25 WP. deltametrin.10°C. 25% pete pe frunza stindard. precum şi tratamentele la sămânţă. musca de Hessa Mayetiola destructor) sunt dăunătoare în cazul atacului de toamnă. propiconazol (Tilt 250 EC. 24 .

tratată înainte de semănat. Prin aceste tratamente se obţin: reducerea înălţimii plantelor cu 25 . respectarea rotaţiei. se recomandă tratamente cu preparate conţinând benomil. a resturilor de plante. 2. Cycocel-Germania. a 25 .Fuzarioza (Fusarium graminearum. Înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii (Ophiobolus graminis. Cercosporella herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol. cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite prin sol şi prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor. frunzelor şi spicului.000 l apa. aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. Măsurile preventive (distrugerea samulastrei. Belgia. pe resturile de plante. scurtarea şi îngroşarea internodurilor bazale. Este o lucrare de îngrijire efectuată pe suprafeţe mari în culturile de grâu din climatele umede. 2. folosind anumite substanţe cu efect retardant (nanizant). precum şi îngrăşarea echilibrată.6 . De asemenea.25 cm înălţime). a coletului. Prevenirea căderii plantelor. în cazul tratamentelor terestre şi 300 . şi apoi la un interval de 14 zile. fără vânt. precum şi unde se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot. redistribuirea asimilatelor între organele plantei şi ca urmare.5 kg/t sămânţă). a numărului de boabe în spic. de dorit seara sau dimineaţa. Pragul economic de dăunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la înflorit. Septoriozele (Septoria tritici şi S. în perioada de alungire a paiului (când plantele au 20 . De asemenea. în situaţii extreme. respectarea rotaţiei.3 l/ha preparat în 800 . Deosebit de eficiente sunt măsurile preventive. iar tratamentele în vegetaţie sunt eficiente. dar parţial eficiente.30 cm. cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boală. creşterea suprafeţei foliare. Cel mai frecvent sunt folosite produsele pe bază de clorură de clorcholină (Stabilan-Austria. Chlormequat-Anglia).400 l în cazul tratamentelor “avio“. în primul rând. cultivarea de soiuri tolerante. se recomandă tratamente la sămânţă (Vitavax 75. respectarea rotaţiei.nodorum) este o boală care se transmite prin sămânţă sau prin sol. dezvoltarea ţesutului sclerenchimatic şi deci mărirea rezistenţei la cădere.1. distrugerea samulastrei. se recomandă tratamente preventive. fertilizarea echilibrată. în faza de înspicat. dar costisitoare. cu soare nu prea puternic. precum şi tratamente în vegetaţie. Tratamentele la sămânţă sunt obligatorii. pe vreme liniştită. folosirea unei seminţe sănătoase. Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esenţială pentru evitarea căderii.5 kg/t sămânţă sau Chinodin. CCC-Franta. astfel încât se recomandă. Se aplică 1. Se efectuează stropiri foliare. folosind preparatele recomandate pentru combaterea făinării.2.

fără dificultate. se recomandă administrarea unei udări de umezire. înspicat-înflorit (luna mai) şi la formarea bobului (luna iunie). numai în anii cu primăvara şi începutul verii ploioase şi cu vânturi puternice.600 m3/ha. în acest caz. cu norme de 500-600 m3/ha. Metoda de udare folosită la grâu în ţara noastră este aspersiunea. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu permite efectuarea arăturii sau dacă s-a arat. Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol) care pot fi aplicate cu bune rezultate şi în faze de vegetaţie mai avansate. Se aplică 1-3 udări în fazele de alungirea paiului (în luna aprilie. se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300-500 m3/ha.500 . dar nu se poate pregăti patul germinativ. fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare. atunci când boabele ajung la 14 . aplicarea tratamentelor pentru prevenirea căderii nu s-au extins deşi cercetările au ilustrat unele efecte pozitive asupra producţiei la grâu (GH. În prezent. Se obţin culturi cu rezistenţă sporită la cădere şi care pot fi recoltate mecanizat. când boabele au 18% umiditate. Irigarea este o lucrare din tehnologia de cultivare a grâului care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultură a grâului din România. V. în majoritatea zonelor de cultură a grâului căderea se petrece destul de rar. Recoltarea Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină. Necesarul de apa al grâului este de 3. pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile). ROMAN.1970).MMB şi a producţiilor. Udările de primăvară se aplică în funcţie de situaţia concretă din primăvară (apa acumulată în sol în sezonul rece. este 26 . care favorizează căderea. cu norme de 400 . mai rar. numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii). În România. De regulă se începe recoltatul mai devreme. din cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate. pentru prevenirea căderii există şi preparate pe bază de ethephon (Camposan. Udările de toamnă aplicate în cultura grâului sunt cele mai eficiente.4.75%.15% umiditate. de obicei în proporţie de 70 . din rezerva de apă a solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie. în acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii. În situaţiile în care pregătirea patului germinativ s-a făcut corespunzător.500 m3/ha pe întreaga perioadă de vegetaţie şi este acoperit. 1969 . dar s-a semănat în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsa apei. regimul precipitaţiilor în primăvară).

soi. de dorit împreună cu doze moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor în sol. la combina sunt montate dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de aproximativ 5 . se realizează. ca material pentru prepararea composturilor.20 cm. faţă de circa 8. Trebuie luat în calcul un raport general acceptat de 1:1 între boabe şi paie. concomitent cu recoltatul.8 zile. Strângerea paielor şi eliberarea terenului sunt lucrări importante în cultura grâului. în tehnologia mai frecvent folosită (presarea paielor cu presa pentru furaje. ca aşternut sau furaj pentru animale. cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. În tehnologia de recoltare folosită la noi. a paielor bine mărunţite. încărcarea manuală şi transport). maşini pentru adunat şi căpiţat). fără dificultate.3% cât reprezintă recoltatul şi transportul boabelor (după D. TOMA. prevăzută cu ridicător de brazdă. Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) 27 . care însă depinde de condiţiile anului.absolut necesară uscarea boabelor.3 ori pe zi (în funcţie de evoluţia vremii). maşina pentru balotat cilindrică. încorporarea în sol. lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare. prin arătură.a. cu scopul de a realiza treieratul fără a sparge boabele. aceste operaţiuni pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului. Ulterior. Recoltarea directă cu combina se efectuează în condiţii bune în lanurile dezvoltate uniform. În situaţiile când nu sunt întrunite aceste condiţii. care se realizează prin secerarea (tăierea) plantelor cu vindroverul la înălţime de 15 . după recoltare paiele rămân pe teren în brazdă continuă. Lanurile de grâu sunt recoltate dintr-o singură trecere. urmată de treieratul cu combina. neîmburuienate şi necăzute. înălţimea de tăiere la recoltare ş. 1989). mai târziu grâul trece în faza de supracoacere şi se amplifică pierderile prin scuturare. Ulterior paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie primă pentru diferite industrii. citat de GH. În multe ţări cultivatoare de grâu. Lucrarea de recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la circa 12 13% umiditate. Lucrarea este foarte dificilă şi destul de costisitoare.BÂLTEANU. pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor. se apelează la recoltarea divizată (în două faze). Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje. Trebuie respectate recomandările de a reface reglajele combinei de 2 .

Canada.480 kg/ha în ţările Europei de Est. Numeroase ţări europene realizează peste 7. principalele ţări cultivatoare (şi exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA. 1990 (3. astfel: pe soluri nisipoase leguminoasele.301 kg/ha) şi 1995 (3. În cultura grâului în România. reacţionează bine la îngrăşăminte.nu este justificată. fiind apropiat de cel al grâului.000 kg boabe/ha (Belgia. la rândul ei. Deşi capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive este mare.6. producţiile medii realizate în anii 1977 (2. Marea Britanie). din care 6.000 kg boabe/ha. 28 . îndeosebi.820 kg/ha). Producţia medie mondială la grâu a fost în ultimii ani în jur de 2. Germania. floarea-soarelui şi porumbul timpuriu.600 kg boabe/ha (1997 . lasă solul curat de buruieni şi permite executarea lucrărilor solului la timp şi de bună calitate.115 kg/ha. această soluţie este acceptată numai în cazuri extreme. Franţa.2.3 kg K2O.300 kg/ha. Olanda. în ultimele decenii. De asemenea. pentru solurile acide sărace (podzoluri şi brune podzolite) cartofii timpurii. Prin comparaţie. prin faptul că secara se cultivă pe soluri sărace (nisipuri. inul pentru fibre şi cerealele. între 1. în anii favorabili. Pe baza numeroaselor cercetări s-au stabilit premergătoarele cele mai bune pentru secară. în diferite zone de cultură. fiind supuse influenţei variaţiilor climatice destul de mari de la un an la altul.1. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe şi paiele aferente este de 2 .240 . producţia medie în Europa a fost 5.900 kg/ha. Ea are un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de absorbţie. Irlanda. producţiile medii au oscilat. rapiţa. 5. sunt unităţi agricole care recoltează. podzoluri). Argentina) nu depăşesc producţii medii de 2.082 kg/ha). Prin comparaţie. este o bună premergătoare pentru toate plantele din zona ei de cultură. SECARA Tehnologia de cultivare Rotaţia Secara este o plantă puţin pretenţioasă faţă de sol şi planta premergătoare. 2.5 kg P2O5 şi 2 . de regulă.2.760 kg/ha şi 3. în medie pe mii de hectare. 1 . porumbul timpuriu şi pepeni verzi.3 kg N. Producţii. deoarece eliberează terenul devreme. cum ar fi un atac puternic de vierme roşu.1999).030 kg/ha în ţările Uniunii Europene şi 3. iar pentru solurile din zona de stepă borceagul de toamnă. Secara.000 . Reţin atenţia. Danemarca. pe solurile cernoziomoide (din nordul ţării) borceagul.

Epoca de semănat a secarei de toamnă este cu circa 10 zile înaintea grâului de toamnă. Semănatul prea timpuriu duce la formarea unei mase vegetative prea bogate. pe soluri mai grele şi umede. Deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă.1 Dozele de îngrăşăminte chimice la secară Fertilitatea solului Ridicată Mijlocie Scăzută N 40-50 50-60 60-80 Dozele de substanţă activă (kg/ha) P2O5 K2O 40-60 50-70 70-90 40-50 60-80 Lucrările solului Pregătirea terenului pentru secara de toamnă se face ca şi pentru grâul de toamnă. Adâncimea de semănat: 2 . Tabelul 2. 3 . iar germinaţia să fie de peste 85%. iar în zonele sudice între 25 septembrie . ca patul germinativ să fie mai bine tasat şi mărunţit. însă.18.600 boabe germinabile la m2.5 cm. ca şi la grâu. Densitatea recomandată pentru secară este de 500 . plantele fiind mai expuse asfixierii sau epuizării sub stratul gros de zăpadă. iar diferenţa primăvara la pornirea în vegetaţie. Distanţa între rânduri este de 12. fie în întregime primăvara pe solul îngheţat. pentru înrădăcinare şi înfrăţire (are nevoie de 45 – 50 zile de vegetaţie).5 octombrie. se recomandă aplicarea îngrăşămintelor în dozele prezentate în tabelul 3. şi pentru faptul că pericolul atacului de muscă (suedeză) este minim. deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă şi.25 septembrie. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea de minimum 98% (lipsită de cornul secarei). reducerea densităţii şi apariţia atacului de fuzarioză.3 cm. Tratamentele la sămânţă se fac ca şi la grâu. Superfosfatul şi sarea potasică se aplică toamna la arătură. Trebuie. Un semănat mai adânc de 2 .4 cm pe solurile mijlocii şi 5 . deci. pericolul dezgolirii lui prin tasarea solului “înfoiat” (datorită ploilor şi zăpezii) este mai mare decât la grâu. iar azotul. nu este justificat semănatul la adâncime mai mare.6 cm pe solurile uşoare. fie 1/3 – 1/2 toamna la arătură.3 cm pe solurile grele. duce la întârzierea răsăririi. 29 .Pe baza cercetărilor din ultimii ani.2. În zonele subcarpatice secara se seamănă între 15 .

toamna. de MMB şi valoarea culturală. Dacă umiditatea depăşeşte 15%. atât pe plan mondial. Tehnica de recoltare este cea prezentată la grâu. cât şi la noi în ţară. ea ajunge mai uniform (şi cu 5 . Cantitatea de sămânţă se măreşte cu 10 – 15%. Lucrările de îngrijire Sunt ca şi cele pentru grâul de toamnă. Erbicidele. Secara având talia mai mare decât grâul. Având un ritm de creştere rapid. Producţia de boabe este mai mică decât la grâu.Cantitatea de sămânţă la hectar este în funcţie de densitatea stabilită. cu unele particularităţi. Recoltarea Se execută cu combina. fiind executate după aceeaşi tehnică şi cu aceleaşi mijloace. În primul caz se impune fertilizarea suplimentară cu azot la ieşirea din iarnă. la secară. iar în unele situaţii lăţimea brazdei trebuie să fie mai mică.7 zile mai repede) decât grâul la maturitate. când secara se seamănă mai târziu sau într-un pat germinativ mai puţin corespunzător. plantele sunt mai expuse dezrădăcinării. aceasta şi din cauza cultivării secarei în condiţii pedoclimatice mai vitrege decât grâul de toamnă. obţinându-se. Potenţialul de producţie al actualelor soiuri de 30 . pentru a nu înfunda combina. Irigarea secarei. unde este cazul. iar în al doilea caz tăvălugirea semănăturii. pericolul de scuturare este mai mare decât la grâu. se face în condiţiile prezentate la grâul de toamnă. când umiditatea boabelor este de 14%. fiind cuprinsă între 140 . fiind rapid la toi fraţii. De asemenea. practic. Secara se recoltează cu combina la sfârşitul coacerii în pârgă. Boabele fiind mai puţin prinse în palee. secara luptă bine cu buruienile (înăbuşe chiar şi pălămida). se impune un control permanent al semănăturilor pe timpul iernii. plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de zăpadă şi autoconsumului.200 kg/ha. sămânţa se va usca la soare sau în uscătoare. La secara poliploidă (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de sămânţă este mai mare. culturi curate. Deoarece secara înfrăţeşte. ritmul de creştere. primăvara. la desprimăvărare. mai ales dacă plantele au intrat în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată. în general. deoarece cultivându-se în zone submontane şi stând mai mult timp sub zăpadă. Deşi secara este o plantă cu o bună rezistenţă la iernare. dozele şi tehnica aplicării lor sunt ca şi la grâu. pentru a putea fi păstrată în condiţii bune.100 cm din lungimea plantelor). nodul de înfrăţire fiind mai la suprafaţă. miriştea se taie mai sus (luând circa 80 .

triticale se amplasează în rotaţie după plante premergătoare care eliberează terenul mai timpuriu: leguminoase anuale şi perene.21. în arealul ei de cultură (podzoluri.secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m2 cu 1. BÎLTEANU. Deoarece soiurile actuale de triticale cultivate în ţara noastră au rezistenţă la cădere inferioară grâului (având talia mai înaltă). dozele de fertilizare trebuie să fie moderate. Triticale nu se cultivă după cereale de toamnă sau de primăvară. floarea-soarelui şi sfeclă pentru zahăr recoltate timpuriu. VASILICĂ. 2. 31 . cât şi cele privind pregătirea patului germinativ pentru triticale sunt similare cu cele care se efectuează pentru grâul de toamnă.50 q/ha boabe.3. rapiţă.21 Dozele de îngrăşăminte la triticale (kg/ha) Fertilitatea solului Scăzută Mijlocie Ridicată N 80 – 100 70 – 80 60 – 70 P2O5 70 – 90 60 – 70 40 – 60 K2O 50 – 60 40 – 50 - Lucrările solului Lucrările de bază. 1989). Fosforul şi potasiul se aplică sub arătură.5 . iar azotul se fracţionează în două reprize: 1/3 toamna şi 2/3 primăvara (la începutul alungirii paiului). in pentru fibre şi ulei. Înaintea semănatului sămânţa se tratează cu produsele şi în dozele folosite la grâul de toamnă. cartof şi porumb timpuriu. secara dă producţii de 30 . 3. 10 kg P2O5 şi 31 kg K2O (GH. La noi în ţară. un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de valorificare a elementelor nutritive din sol. Producţia de paie la secară este de circa doua ori mai mare decât cea de boabe. în funcţie de fertilitatea solului (tab. însă media pe ţară este mai mică (circa 20 q/ha). Tabelul 3. nisipuri).2 g fiecare).000kg boabe: 28 kg N. TRITICALE Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru a se putea însămânţa în perioada optimă. cânepă pentru fibre etc. Fertilizarea Triticale are următorul consum specific pentru 1. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de triticale trebuie să aibă germinaţia peste 85%. datorită în special sensibilităţii la fuzarioză. 1991). după C.

Combinele se reglează corespunzător. însă nu se întârzie recoltarea peste această fază deoarece se produc pierderi. Densitatea la semănat este cuprinsă între 450 . în funcţie de textura şi umiditatea solului. Irigarea se face ca şi la grâul de toamnă.U. 32 . O atenţie deosebită trebuie să se acorde prevenirii căderii plantelor.2 udări.800 m3 apă/ha în timpul fazelor critice pentru apă).650 boabe germinabile la m2.280 kg.A. iar în timpul vegetaţiei se menţine umiditatea solului la plafonul minim de peste 50% al I. fără cheltuieli suplimentare.4 ORZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia În stabilirea plantei premergătoare se au în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii. asigură sporuri de producţie de circa 20 %. Recoltarea Triticale se recoltează la începutul coacerii depline a boabelor. mărimea seminţelor şi de sămânţa utilă. Cantitatea de sămânţă la hectar este cuprinsă între 230 .000 – 6. a înfrăţirii şi a capacităţii de producţie. în funcţie de densitate. 2.1 octombrie în zonele mai reci (colinare) ale ţării şi 1 . iar boabele sunt sensibile la fisurare. iar întârzierea semănatului nu permite înfrăţirea şi călirea normală a plantelor.sfârşitul alungirii primului internod al paiului). Producţiile realizate de triticale în ţara noastră sunt de 4. (cu 1 .10 octombrie în zonele mai calde din sudul şi vestul ţării. se recoltează înainte ca umiditatea seminţelor să scadă sub 16%. mai greu decât grâul şi secara.Epoca de semănat este între 15 septembrie . pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor. Semănatul mai timpuriu reduce rezistenţa la iernare. respectării dozelor şi momentul optim de erbicidare în timpul vegetaţiei (sfârşitul înfrăţitului . în general. Respectarea unei rotaţii corespunzătoare la orz. fiind mai sensibilă la încolţirea în spic (în zonele şi în anii ploioşi).5 cm. Distanta între rânduri este de 12. folosind 500 .7 cm. Adâncimea de semănat este 5 . Lucrările de îngrijire Obiectivele şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire pentru triticale sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă.000 kg boabe/ha.400 m3 apă la ha). ţinând cont de faptul că triticale se treieră. având efecte negative asupra rezistenţei la ger. Triticale. aplicându-se în zonele şi în toamnele secetoase o udare de răsărire (cu 300 .

plus producţia corespunzătoare de paie. pentru 1. fertilizate. determinând căderea plantelor şi se depreciază însuşirile tehnologice ale boabelor.4. inul pentru fibre şi cel de sămânţă.000 kg boabe. luto-nisipoase). porumb. Fertilizarea Consumul specific de substanţe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului.4. Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate. în general.2 (L. deoarece eliberează terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie). azotul se aplică primăvara. orzul consumă în medie. Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante. bune premergătoare sunt: cartoful şi sfecla pentru zahăr.29 kg N. 11 . Astfel. După orz si orzoaică de toamnă. deoarece trifoiul provoacă greutăţi la recoltare. precum şi atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg N/ha). se pot însămânţa culturi duble pentru furaj (porumb. cu excepţia leguminoaselor.1/3). Azotul nu se aplică toamna pe solurile uşoare (nisipoase.Orzul şi orzoaica de toamnă au cerinţe asemănătoare cu ale grâului de toamnă faţă de planta premergătoare. numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui. Cele mai bune premergătoare pentru orzuI de toamnă sunt: leguminoasele anuale şi perene. fasole). Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 . unde este uşor levigat în timpul iernii. Gunoiul de grajd.28 kg K2O. Succesul acestor culturi este asigurat dacă se seamănă în prima parte a lunii iulie şi solul are umiditate suficientă (din ploi sau irigare). cu îngrăşăminte chimice. se poate cultiva şi după in pentru fibre sau după porumb dacă resturile organice au fost tocate şi bine încorporate în sol să nu îngreuneze semănatul. trebuie să revină după plante care eliberează terenul timpuriu (în prima parte a verii).13 kg P2O5 şi 21 . Pentru toate formele de orz. Pentru orzul şi orzoaica de toamnă dozele de azot şi fosfor recomandate sunt prezentate în tabelele 2. Pentru orzoaica de toamnă. Pentru a intra în condiţii bune în iarnă. deşi asigură sporuri mari de producţie. Dintre plantele care ocupă suprafeţe mari în zona de cultură a orzoaicei de primăvară (zone subcarpatice). însă nu prea bogat în nitraţi. iarbă de Sudan).). nici de orzoaică. 1975 etc. În cultura de orz se obişnuieşte să se însămânţeze trifoi în „cultură ascunsă”. între 24 . sunt indicate aceleaşi premergătoare ca şi pentru orzul de toamnă. 33 . rapiţa. orzul se fertilizează. nu este valorificat economic de orzul de toamnă. sorg) sau pentru boabe (soia. DRĂGHICI şi colab. Nu se recomandă aceasta în cultura orzoaicei pentru bere. borceagurile..1 şi 2.

în anii cu toamne şi ierni bogate în precipitaţii. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. MUNTEAN. administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu se face la arătura de bază. soiuri cu rezistenţă 10 – 20 30 – 40 50 – 70 80 – 100 mijlocie la cădere Orzoaică de toamnă. sub arătură sau încorporate cu discul la pregătirea patului germinativ. iar cele mai mici pentru orzul de toamnă. 1978). dându-se 80 – 100 kg/ha K2O pentru orzul de toamnă şi 100 – 120 kg/ha pentru orzoaica de toamnă. soarelui. chiar şi pe soluri bine aprovizionate cu acest element. fertilizarea din anii precedenţi şi fertilitatea naturală a solului Mijlocie (după Foarte bună Bună (după Cultura şi rezistenţa prăşitoare. primăvara. kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea probabilă a plantelor cu azot în funcţie de planta premergătoare. Pentru orzoaica de primăvară dozele de NPK sunt prezentate în tabelul 2. 34 .3.Tabelul 2. fertile şi în anii mai săraci în precipitaţii. floarea leguminoase premergătoare numai organic. mediu anuale şi perene târzii. dozele mai mari se aplică pe soluri uşoare.4. (după Slabă (după cartof fertilizat la cădere a soiului porumb. în care intră şi îngrăşămintele cu potasiu. soiuri cu rezistenţă 20 – 30 40 – 60 70 – 90 100 – 200 bună la cădere Orz de toamnă. Îngrăşăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element. după sau cartof bine fertilizate) pentru zahăr şi cereale păioase fertilizat cu azot şi in) în primul an) gunoi de grajd) Orz de toamnă.4.1 Date orientative privind stabilirea cantităţii de îngrăşăminte cu azot (N. se asigură o mai bună rezistenţă la cădere a orzului (L. Tabelul 2. insuficient după sfecla fertilizată. La orzoaica de primăvară. iar dozele mai mici pe soluri mai grele. Printr-o fertilizare completă. iar cele cu azot la pregătirea patului germinativ.2 Recomandări orientative pentru stabilirea cantităţilor de îngrăşăminte cu fosfor (P2O5 kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea cu fosfor mobil Bună Slabă Producţia Mijlocie (6-8 mg P2O5 /100 g sol) (<4 mg P2O5 /100 g sol) de boabe (4-6 mg P2O5 /100 g sol) Sole fertilizate în anii Sole nefertilizate în anii (q/ha) Sole fertilizate în anii anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu fosfor şi cu fosfor şi fosfor Sub 30 10-20 30-40 50-60 30 – 50 30-40 50-60 70-80 Peste 50 50-60 70-80 90-110 Notă: În cadrul limitelor indicate în tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamnă.4. soiuri cu 10 – 20 30 – 40 50 – 60 70 – 80 rezistenţă mijlocie la cădere Notă: În cazul limitelor menţionate. nisipoase.

deci.Tabelul 2. kg/ha) Specificare După culturi nefertilizate organic şi pe terenuri mai slab aprovizionate cu elemente nutritive Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive N 65-75 30-40 P2O5 70-80 30-40 K2O 40-50 20-30 Amendamentele. Întârzierea semănatului orzoaicei de primăvară reduce producţia şi 35 . Înainte de semănat. făinare şi viroze.7 ani. când se poate ieşi la câmp. pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi călite. germinaţie (peste 90%) şi MMB specifică. cu menţiunea că au pretenţii mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea acestor lucrări. Orzoaica de primăvară trebuie semănată în prima urgenţă.5 kg/t de sămânţă) etc. În condiţii de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire). Pentru orzul şi orzoaica de toamnă. care contribuie direct la mărimea şi calitatea producţiei. În funcţie de aciditatea solului se aplică 3 . sămânţa se tratează contra bolilor produse de: Fusarium ssp. calitatea pregătirii patului germinativ influenţează direct buna dezvoltare a plantelor şi. şi Ustilago ssp. Lucrările solului La orzul şi orzoaica de toamnă lucrările de bază ale solului şi pregătirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru grâul de toamnă. Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de sămânţă).0 kg/t de sămânţă). rezistenţa la iernare a acestora.10 octombrie). uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă („explozivă”). Epoca de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie . atât pentru orz.3 Dozele orientative de substanţe nutritive recomandate la orzoaica de primăvară (în substanţă activă. Cu acţiune insectofungicidă este produsul Tirametox 90 PST (3. cât şi pentru orzoaica de toamnă şi primăvară. ci în anii anteriori). Vincit P (1. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă. Pentru orzoaica de primăvară. sub arătura de bază (de preferinţă nu în anul semănării orzului de toamnă. favorizând atacul de fuzarioză. epoca optimă de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă se situează între sfârşitul lunii septembrie şi prima decadă a lui octombrie.4. o dată la 6 . se recomandă să se aplice pe solurile acide.6 tone/ha amendamente calcaroase. Vitalin 85 PTS (3kg/t de sămânţă). constituind o măsură necesară pentru a asigura producţii ridicate. iar întârzierea duce la scăderea rezistenţei la ger a plantelor. etc. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să corespundă indicilor de calitate: puritate (peste 98%).

Aceste tratamente asigură menţinerea a circa două frunze verzi. Distanţa între rânduri la orz şi orzoaică este de 12. eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primăvară şi celelalte lucrări de întreţinere la desprimăvărare. în funcţie de starea culturii (fertilizare. neatacate. Pyrenophora graminea (sfâşierea frunzelor). tăvălugire în cazul fenomenului de „descălţare”. la densitatea amintită. între care Erysiphe graminis f. combatere a buruienilor. hordei (făinarea). Deşi orzul are o înfrăţire bună. diminuând calitatea produsului. sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. pentru orzoaica de toamnă 450 – 550 boabe germinabile/m2. scade conţinutul în amidon şi creşte conţinutul în proteină. iar la orzoaica de primăvară 450 – 500 boabe germinabile/m2. 1989). folosite şi la grâu şi secară (dozele la orz şi orzoaică sunt mai reduse cu 10 – 20 % decât la grâu şi secară). orzul având o mai slabă putere de străbatere. BÎLTEANU. Lucrările de îngrijire La orzul şi orzoaica de toamnă controlul semănăturilor. Densitatea de semănat a orzului de toamnă este de 450 – 500 boabe germinabile/m2. caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm şi se asigură o mai uniformă repartizare a spaţiului de nutriţie.4. Tango (0.4. AUFHAMMER. pentru orz şi orzoaică este între 160 – 200 kg/ha. toamna şi iarna. 1973. în funcţie de MMB. Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0.5 l/ha). citat de GH. puritate şi germinaţie. iar al doilea în faza de burduf – înspicare. Adâncimea de semănat la orzul şi orzoaica de toamnă este de 3 – 5 cm. Adâncimea de semănat influenţează atât intervalul semănat – răsărire. Adâncimile de semănat nu trebuie să depăşească limitele indicate. în toamnele secetoase şi când se seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de 500 boabe germinabile/m2. deoarece plantele răsar greu.dimensiunea boabelor. aplicate în două faze: primul tratament la apariţia atacului (o dată cu erbicidarea sau mai târziu). Granit 20 SC (1 l/ha) etc. până în faza de umplere a 36 . Cantitatea de sămânţă la hectar.5 l/ha). mai ales dacă se formează crusta. în funcţie de textura şi umiditatea solului. Combaterea buruienilor la cultura orzului şi orzoaicei se face cu erbicidele redate în tabelul 2. bolilor şi dăunătorilor). Reducerea distanţei între rânduri este posibilă numai pe terenuri curate de resturi vegetale şi foarte bine pregătite.5 cm. cât şi dezvoltarea ulterioară a plantelor (după G.6 l/ha). sp. Bumper 250 EC (0. Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare. iar la orzoaica de primăvară de 2 – 4 cm.

iar buruienile în faza de rozetă.0 – 6.4 D Sare de dimetil În faza de înfrăţire până la începutul formării 2.5 are 2-3 frunze 4. udarea la semănat are o mare importanţă. tripşi.boabelor. pentru menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umidităţii active.8 – 1.2.3l/ha). iar buruienile în faza de rozetă. când odosul Avadex BW 10 G 30 – 50 are 2-3 frunze Iloxan Se aplică în perioada de vegetaţie. când pregătirea terenului s-a putut face fără irigare.0 paiului. iar buruienile în faza de rozetă.4 Erbicidele. pentru răsărire (300 – 400 m3/ha). iar buruienile în faza de rozetă. muşte etc. Irigarea orzului şi orzoaicei de toamnă apare necesară în zonele şi în anii cu deficit de umiditate.5 – 2. În faza de înfrăţire până la începutul formării Acetadin 4. fie după semănat.0 – 4.5 CE (0. În faza de înfrăţire până la începutul formării Dikotex 2. la apariţia larvelor gândacului ovăzului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R35 (1/ha). Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la 2. Primăvara se fac 1 – 2 udări de 300 – 500 m3/ha. Recoltarea orzului Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă. În culturile infestate cu iarba – vântului Igran. 2.0 – 2.) Erbicidul se încorporează în sol odată cu Avadex BW 4. când partea a doua a verii şi perioada semănatului sunt secetoase. când odosul 2. când odosul Sufix BW 3. asigurând sporuri de producţie în special în anii favorabili dezvoltării bolilor foliare.0 pregătirea patului germinativ Se aplică în perioada de vegetaţie. 3.0 – 4.0 – 3. Ca şi la grâul de toamnă. când buruiana are 2 – 4 frunze Iloxan 2. Începe 37 .4 l/ha) etc. Granarg 3.4 D) paiului.0 (Diclofopmetyl) are 2-3 frunze Se aplică în perioada de vegetaţie.0 Primăvara.5 Primăvara. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2. Karate (0. când buruiana are 2 – 4 frunze Erbicidul Notă: Se folosesc şi alte produse prezentate la grâu Pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor părţilor aeriene la orz se fac şi tratamente în vegetaţie.0 După însămânţare sau răsărire Puma 0.0 .0 – 3. Udarea de toamnă se aplică fie înainte de semănat (500 m3/ha).0 – 3. În faza de înfrăţire până la începutul formării Basagran 2. Astfel.4 D În faza de înfrăţire până la începutul formării Icedin forte 1. dozele şi perioada aplicării în culturile de orz şi orzoaică Doza în produs comercial Perioada aplicării (l sau kg/ha) 1.0 paiului. Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc.0 paiului. Tabelul 2.5 amină (2.0 – 6.0 paiului. Cu aceste produse se limitează şi atacul de afide. asigurând şi pregătirea în condiţii bune a terenului. iar buruienile în faza de rozetă. Decis 2.4.

Fertilizarea Consumul de elemente nutritive ale ovăzului. deoarece este umbrit mult mai puternic şi o mai lungă perioadă de timp decât în orz sau grâu. leguminoase. nici după sfeclă pentru zahăr sau de furaj. când umiditatea boabelor este sub 16 – 17%. 2. de obicei. Soiurile de orzoaică de toamnă şi de primăvară asigură producţii medii de 40 – 60 q/ha. aşa încât pericolul pierderilor. dacă recoltatul se face. De menţionat că orzul de toamnă asigură producţii care depăşesc. Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. pentru 100 kg boabe + paiele 38 . deci. permiţând obţinerea unor producţii medii de 50 – 70 q/ha. sfeclă).la coacerea deplină. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor şi a scuturării boabelor. decât numai după 3 . După ovăz pot urma prăşitoare. se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%). porumb. dacă se întârzie recoltarea. Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1. floarea-soarelui).4 ani. Orzoaica pentru malţ nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%. Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai puţin favorabile. El dă rezultate foarte bune după leguminoase anuale sau perene (însă în practică. comuni ambelor culturi. Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în ţara noastră este ridicată.4 OVĂZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Ovăzul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare. El trece foarte repede în „răscoacere”. este mai mare decât la grâu. sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grâu. după acestea. pentru a preveni atacul de nematozi. Ovăzul se cultivă. după prăşitoare (cartof. Nu se practică semănarea trifoiului (cultură ascunsă) în ovăz. porumb. pe cele ale porumbului. deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor. etc. în multe judeţe ale ţării noastre. Nu se cultivă după el însuşi. producţia obţinută mai ieftină. Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai simplă decât a porumbului şi. situaţie care se întâlneşte acum la porumb. totuşi la umiditatea boabelor peste 15%.5. în funcţie de condiţiile de cultură. dacă solul este bine fertilizat.

74 kg K2O şi 0. apoi seminţele se usucă în strat subţire. Cu aceasta se stropeşte sămânţa.350 kg sămânţă de ovăz. cu îngrăşăminte chimice. După acest timp seminţele se scot şi se depozitează în vrac. Se obţin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehidă prin: cufundare. Din seminţe mari rezultă plante mai viguroase şi mai productive. unde se ţin 2 ore pentru sudaţie. sămânţa se tratează cu “Vitavax 200 (2 kg/t). acoperite cu o prelată umectată cu aceeaşi soluţie. Prin cufundare şi sudaţie tratamentul se face tot în soluţie de 0. Pentru a preveni atacul de tăciune zburător (Ustilago avenae) şi a tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri). tratamentul se face în soluţie de 0. la care ovăzul are cerinţe mari. cufundare şi sudaţie. Seminţele mari. Lucrările solului În funcţie de premergătoare. apoi se scot şi se usucă în strat subţire la umbră. se fertilizează. N60P60 pe solurile brune şi N75P60 pe solurile podzolice. În mod obişnuit.5 l/t) etc. la umbră.10 minute.15% formaldehidă (350 ml formaldehidă 40% la 100 l apă). lucrările solului se execută ca şi pentru orzoaica sau grâul de primăvară. sunt mai indicate pentru furaj. cu procent de pleve mai redus. 2. Prin cufundare. Dozele de îngrăşăminte se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi planta premergătoare.50%. Ritmul absorbţiei acestor elemente creşte până la înflorit. Cu 100 l soluţie apoasă de formaldehidă 0.care revin (circa 150 kg). este în medie de 2.60 kg K2O. în care se ţin seminţele 7 . având procent mai mare de pleve. Ovăzul reacţionează bine la îngrăşăminte organice şi chimice pe toate tipurile de sol. Pe baza cercetărilor întreprinse la noi în ţară. germinaţia peste 90%. Pe solurile (acide) sărace în potasiu (sub 15 mg K2O la 100 g sol) se aplică 40 . Vitavax FF (2. mai sărace.15% formaldehidă. ca valori medii se recomandă: N45P45 pe cernoziomuri. La tratamentul prin sudaţie se foloseşte o soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. în care seminţele se ţin numai 3 minute. sunt preferabile pentru semănat. amestecându-se continuu. însă. sudaţie. după care se strânge în grămadă şi se acoperă cu o prelată 39 .72 kg N. 1. o atenţie deosebită trebuind să se acorde reţinerii apei în sol. iar cele mici.34 kg P2O5. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 98%.15% se pot trata 300 .65 kg CaO. Folosind 1 l formaldehidă 40% la 80 l apă. iar masa seminţelor cât mai mare.

Epoca de semănat a ovăzului de primăvară este în urgenţa l. Înainte de maturitatea optimă. ca şi orzul. când se poate ieşi la câmp (seminţele germinează la 2 . Apoi seminţele se usucă în strat subţire.550 boabe germinabile la m2. Dacă se întârzie recoltatul ovăzului pierderile sunt foarte mari. în general.8 cm între rânduri. Cantitatea de sămânţă. Pentru combaterea gândacului bălos (Lemma melanopa) se tratează (la avertizare) cu “Sinoratox” R35 (1. în funcţie de valoarea culturală.3. toba combinei se înfundă.umectată.5 cm. cele prezentate la cultura orzoaicei de primăvară (tăvălugire după semănat. Ovăzul.5l/ha).). iar boabele să fie la începutul maturităţii depline. Capacitatea de producţie a ovăzului este destul de mare (60 q/ha). este cuprinsă între 120 . ovăzul se poate recolta în două faze: tăierea plantelor la coacerea în pârgă şi treierarea lor după 4 . Adâncimea de semănat este de 2 .1. Lucrările de îngrijire Acestea sunt. combaterea buruienilor etc. are puterea de străbatere a solului relativ redusă. în funcţie de condiţiile de cultură. Distanta între rânduri este de 12.5 l/ha. Densitatea de semănat este de 450 . astfel. iar în terenuri bine pregătite la 10 cm sau chiar 6 . Dacă se recoltează cu combina până când tijele plantelor nu sunt uscate (deşi bobul e matur).5 . pentru a profita de umiditatea din precipitaţiile de peste iarnă.140 kg/ha. Producţia la ovăz este foarte diferită. iar randamentul la recoltare este scăzut. în lanurile îmburuienate sau cu rouă. iar în cazul ”Icedinului” forte de 1 . În acest caz seminţele scuturate pe platformă ajung în combină şi nu se pierd.2 l/ha. La o tonă de seminţe se folosesc 10 l soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. însă producţiile 40 . în funcţie de textura şi umiditatea solului. Recoltarea Ovăzul se coace mai neuniform şi este mai sensibil la scuturare decât alte cereale. la umbră. când nu se poate recolta direct cu combina sau în locurile unde combina nu are acces.4 cm. 4 ore. care combat şi alţi dăunători: Oscinella frit şi alte diptere. La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1. Pentru a se putea recolta cu combina în condiţii bune.5 zile.5 . Ovăzul de toamnă se însămânţează în perioada 1 – 10 octombrie. la densitatea amintită.5%.3°C). semănatul mai adânc reduce numărul de plante răsărite şi înfrăţirea. apoi afide şi tripşi. ovăzul trebuie să aibă tijele uscate. ţinându-se.

7. În culturile atacate de fuzarioză. slab fertilizate.5. această rotaţie se întrerupe după 4 . se practica monocultură îndelungată. în „cordonul porumbului”. sfecla şi floarea-soarelui. pe soluri fertile. Se poate aprecia. cu rezultate bune.5 . datorită consumului mare de apă.U. cartoful..realizate sunt mici. după care urmează. Porumbul nu se poate cultiva după sorg şi iarbă de Sudan.5 până la 1 : 2.5 ani. a fost de 15 . pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate ţări ale lumii. cerealele păioase de toamnă. mai joase. Monocultura.160 kg/ha) şi contribuie la refacerea structurii. 2. Raportul boabe : paie la ovăz este de 1:1. structurate. Rotaţia Porumbul este mai puţin pretenţios faţă de planta premergătoare. cu apa freatică la mică adâncime. dintre leguminoasele perene. în ultimii ani. cât şi în sudul Franţei şi în Italia. cu pH 6. deoarece această plantă ocupă în cultură terenuri sărace. inul. se degradează structura. are loc o acidifiere progresivă a solului. boală comună ambelor specii. fertilizate raţional şi irigate. de porumb în ţara noastră s-a extins pe solurile fertile. În S. se 41 .20 q/ha. Lucerna. În această rotaţie porumbul este favorizat. că prin monocultura prelungită se reduce conţinutul de humus. în condiţiile aplicării unor tehnologii moderne de cultivare. deşi asigură importante cantităţi de azot (120 . fără condiţii de irigare. din cauza ponderii de circa 60% a celor două culturi. Rezultatele cele mai bune se obţin după leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere. însă producţia medie pe ţară. supuse în primăverile mai ploioase excesului temporar de umiditate – terenuri pe care grâul nu le valorifică în aceeaşi măsură ca porumbul. Din producţia de boabe la ovăz circa 28% sunt pleve. permeabile. bogate în humus. fiind cultivat după o premergătoare timpurie. cânepa. nu este considerată o premergătoare potrivită pentru porumb în zonele mai secetoase. însă.A. Sunt unităţi care obţin peste 25 q/ha.5 PORUMBUL Tehnologia de cultivare Condiţiile climatice şi cele edafice din majoritatea zonelor ţării noastre şi potenţialul productiv al hibrizilor din cultură. Rotaţia grâu-porumb este obligatorie.

F. deci utilizarea unor doze mărite de îngrăşăminte şi tratamente costisitoare. La rândul său. se accentuează protandria.5-9. Tabelul 2.1 30-28 Producţia de boabe (t/ha) 7-8 9 .2-24.6 ani. Excesul de azot intensifică transpiraţia.5 9. HERA şi colab.1.6-24. după CR. caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă în rotaţia porumbului.8 27-26 25.6 9.9 Azotul este principalul element în fertilizarea porumbului. de-a lungul nervurii mediane care se deschide la culoare. sistemul radicular este slab dezvoltat. 42 .14 19-18.7-8.5. Rezultatele din ţara noastră reliefează că cele.12 22-21 21-20 20-19.5. Excesul fosforului determină insuficienţa zincului. mai eficiente producţii se realizează în asolamente de 4 . Rezultă că porumbul este o mare consumatoare de azot şi potasiu. colorată în verde intens şi care influenţează favorabil acumularea substanţelor proteice. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea limbului de la vârf spre bază. se înmulţesc bolile şi dăunătorii specifici.0 > 14 18 8.6 24.6 23. creşterea. cu ştiuleţii mici.0 8.4 13 .5-10. ritmul de creştere este scăzut. Insuficienţa lui se manifesta prin înroşirea frunzelor de la vârf spre bază. Plantele rămân firave. Consumul de NPK în kg/t de boabe şi producţia secundară aferentă.1 Consumul specific de elemente nutritive (kg/t) în funcţie de nivelul producţiei Elementul chimic N P2O5 K2O 3-4 28-26 14-11 33-36 5–6 24-23 10. impunându-se.5 8. sunt prezentate în tabelul 2. porumbul este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive. (1980). în funcţie de nivelul recoltei. porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară şi chiar pentru grâul de toamnă.8 24. ANGELINI (1965) apreciază porumbul ca fiind o plantă „vorace prin excelenţă”.9-8.5-24. Cu alte culturi se va acorda atenţie utilizării erbicidelor triazinice şi prevenirii infestării cu gărgăriţă. Absorbţia azotului este intensă de-a lungul întregii perioade de vegetaţie.10 11 .8-9. Fertilizarea Datorită producţiei mari de masă uscată la unitatea de suprafaţă.epuizează solul în macroelemente şi unele microelemente. care asigură formarea unei mase foliare bogate. este luxuriantă plantele devin sensibile la secetă şi boli şi întârzie maturitatea. Fosforul joacă un rol multiplu în creşterea si fructificarea porumbului.

În funcţie de producţia planificată consumul specific se modifică determinarea dozei putându-se realiza simplu. regimul precipitaţiilor.A. o dată la 4 .90 kg mai mici decât în cultură irigată. Pentru culturi ascunse se recomandă utilizarea sulfinei. planta . nivelul producţiei scontate. Italia. secetă şi boli. Fertilizarea cu azot. dar în condiţii de fertilizare locurile se inversează. potasiul asigură sporuri semnificative pe solurile luvice. iar pentru culturi duble se recomandă lupinul alb. Sporul producţiei de boabe la 1 kg îngrăşământ este variabil. la culturile irigate etc. condiţiile climatice şi hibridul cultivat. În tabelul 2. Ungaria. Gunoiul de grajd. în condiţii de cultură neirigată sunt cu 30 . Rezultate deosebite pe solurile nisipoase. Fertilizarea organo-minerală. HERA şi Z. BORLAN. Fertilizarea chimică.5 ani. pe fond nefertilizat. Dozele mai mari se aplică pe solurile erodate.U. Aplicarea bălegarului se face direct culturii porumbului. pe cele nisipoase şi în condiţii de irigare. hibridul cultivat. Fertilizarea organică a porumbului. Îngrăşămintele verzi au rol asemănător gunoiului de grajd. pe toate tipurile de sol. calculând 24 kg N pentru fiecare 43 .. Ele sunt mai economice când se produc în culturi ascunse sau sunt cultivate în mirişte. luvisoluri. Dozele optime economice de azot. „proaspăt” sau fermentat. Cu referire la hibrizi.premergătoare. în funcţie de tipul de sol. La stabilirea dozelor de îngrăşământ se vor avea în vedere: tipul de sol.40 t/ha. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea frunzelor de la vârful lor spre bază. iar sistemul radicular rămâne slab dezvoltat. Mineralizarea materiei organice prin procese microbiologice şi prezenţa îngrăşămintelor chimice conduc la obţinerea unor sporuri mari de recoltă. este indicat pe toate tipurile de sol din ţară. sunt depăşiţi în producţie de către hibrizii dubli extensivi. efectul resimţindu-se şi în anul al treilea de la aplicare în condiţii de monocultură. aplicat în doză de 20 . cât şi pe cele erodate s-au obţinut prin aplicarea împreună a 20 t de gunoi de grajd + N32-48 P32-48. rezerva solului. se poate afirma că hibrizii simpli. fapt pentru care sunt mult aplicate în S. fertilizarea cu azot şi fosfor se înscrie cu sporuri semnificative de recoltă.Potasiul măreşte rezistenţa la cădere. 1980).2 sunt prezentate dozele optime economice de azot (după CR. Rezultatele de sinteză reliefează că.5. intensiv cultivaţi. consumul specific.

3.30 kg N în cazul hibrizilor sensibili la frângerea tulpinilor. Doza se majorează cu 20 kg N/ha când porumbul urmează după floarea soarelui şi cu 25 kg N/ha după cartoful târziu sau în al III-lea an de monocultură În funcţie de asigurarea cu apă. . azotat de amoniu sau îngrăşăminte lichide.0 3.tonă de boabe la o producţie sub 5 t/ha.20 kg P2O5 pentru fiecare mg sub limita menţionată.10 t/ha şi.0 144 168 191 211 231 248 265 280 308 1. se măreşte cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic şi când semănatul se face în primăveri umede şi se micşorează cu 20 kg în primăverile secetoase.)* Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 14000 1.2 Dozele optime economice medii de azot la porumb.N.5 3.20 kg/ha.5 89 114 137 157 176 194 210 226 254 Doza se reduce cu 20 .concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10 . astfel: . .0 2.5 134 157 180 201 220 238 254 269 297 DOE de N (kg/ha) la IN al solului 2. se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi dată direct porumbului şi.0 94 118 141 161 180 199 216 230 258 4. la în conţinut al solului de peste 6 mg/100g sol. se reduce cu 20 .5.la praşilele a II-a şi a III-a mecanice se aplică 30 . 44 . Tabelul 2. de precipitaţiile din intervalul octombrie februarie. doza se corectează cu +/. corelate cu dozele.70 kg/ha azot sub formă de uree. HERA şi Z. Fertilizarea cu fosfor.50 kg N/ha când porumbul urmează după leguminoase. de asemenea. 20 kg N/t la producţii de peste 10 t/ha. BORLAN (1980) recomandă dozele economice înscrise în tabelul 2.5 113 106 100 122 138 130 124 146 160 153 147 169 190 181 173 167 209 200 193 186 217 210 204 226 213 234 227 221 258 249 242 236 286 277 270 234 4. aplicate anterior şi starea culturii.40 kg/ha azot sub formă de îngrăşământ complex sau de azotat de amoniu. respectiv. când aplicarea gunoiului s-a făcut la planta premergătoare. respectiv. Doza se poate calcula expeditiv.5. În funcţie de nivelul producţiei scontate şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor. 22 kg N/t la o producţie între 6 . Pe solurile cu conţinut sub 6 mg P2O5 /100 g sol doza se va majora 15 . Aplicarea azotului trebuie efectuată fracţionat. CR. plecând în calcul de la un consum de 9 kg P2O5 /t boabe.30 . cu 1 kg N. concomitent cu semănatul. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi de asigurarea potenţială a solului cu azot (apreciată după indicele azot – I.5 kg/10 mm precipitaţii peste sau sub medie.

când gunoiul se aplică direct şi cu 1 kg K2O/t. sau în benzi concomitent cu semănatul (fertilizarea starter).4. 45 . calculate de CR. Fertilizarea cu potasiu. Tabelul 2.4 Doza optimă de K2O. BORLAN (1980) sunt prezentate în tabelul 2. datorită dozelor mari de azot.5 kg P2O5. pentru a mări rezistenţa la frângere. Pentru fiecare tonă de gunoi doza se reduce cu 2. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de P2O5 (kg/ha) când PAL** este de (ppm P): 10 20 30 40 50 60 82 61 42 27 14 95 74 55 40 27 18 106 85 66 50 38 28 115 93 75 59 47 37 122 101 82 67 54 45 129 107 89 73 61 51 134 113 94 79 66 57 139 117 99 83 71 61 143 121 103 87 75 65 146 125 106 91 78 69 Încorporarea în sol a îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. Sporurile de recoltă cele mai mari s-au obţinut pe solurile luvice. HERA şi Z.5. pentru fiecare tonă de gunoi aplicată plantei premergătoare. Îngrăşămintele complexe cu fosfor se pot aplica primăvara la pregătirea patului germinativ. încorporându-se adânc cu grapa cu discuri.5. erodate.Doza se reduce pentru fiecare tonă de gunoi cu 1 kg P2O5. nisipoase şi în cultura irigată când. Dozele optime.3 Dozele optime economice (DOE) medii de P2O5 . când aplicarea s-a făcut direct porumbului şi cu 0. când gunoiul s-a aplicat plantei premergătoare. se impune şi aplicarea de potasiu.5. în funcţie de producţia planificată şi de starea de aprovizionare a solurilor cu potasiu mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de K2O (kg/ha) când KAL este de (ppmK): 60 100 140 180 220 260 120 86 54 26 141 107 75 47 21 160 125 94 65 39 17 176 141 110 81 56 33 190 155 124 95 70 47 203 168 137 108 82 60 214 179 148 119 94 71 224 190 158 129 104 81 233 199 167 139 113 91 242 207 175 147 121 99 Aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu este similară cu aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor. Tabelul 2. economice şi starea aprovizionare a solului cu potasiu mobil.5 kg K2O/t.

9 şi cu gradul de saturaţie în baze mai mic de 75%. în cantitate de 8 .80 cm. pentru îmbunătăţirea regimului aero-hidric se vor executa afânări adânci la 50 .25 cm adâncime pe terenurile mai uşoare şi la 25 . Efectuarea a două arături. Pe solurile acide. În condiţiile solurilor grele. pe lângă mobilizarea solului. După premergătoare timpurii se execută arătura de bază la 20 . Pe terenurile în pantă arăturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel. Pe solurile cu strat arabil subţire. cu exces temporar de umiditate.10 kg/ha. cu plugul în agregat cu grapa stelată. nivelarea şi realizarea în rezerve cât mai mari de apă în sol.10 zile. 46 . Până în toamnă terenul se menţine afânat şi curat de buruieni.3 stropiri. Lucrările solului Acestea încep imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare şi vizează. După plantele recoltate târziu se execută arătura de toamnă la aceleaşi adâncimi ca şi arătura de vară. solul se va lucra în preziua semănatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. este necesară aplicarea preventivă a sulfatului de zinc. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele. mărunţirea. o dată la 4 ani. prin lucrări cu grapele cu discuri.6 ani.Aplicarea microelementelor.30 cm pe terenurile mijlocii şi grele. Dacă terenul este nivelat. vara la 20 cm adâncime. Dacă apar în vegetaţie simptomele carenţei de zinc. Lucrările solului din primăvară asigură calitatea însămânţării. Amendamentele cu calciu. adâncimea arăturii se va limita în funcţie de grosimea acestuia. la intervale de 7 . cu azot şi fosfor. după zvântarea terenului se execută o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi. nu se justifică prin sporurile de producţie obţinute. Pe cernoziomurile fertilizate repetat. este obligatorie în cultura porumbului. de la desprimăvărare şi până la semănat. se execută 1 . încolţirea şi răsărirea porumbului. mulţi ani. şi îmburuienat. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă. încorporarea resturilor vegetale. compacte. folosirea amendamentelor cu calciu. începând cu faza de 4 . cu pH-ul peste 7. Dacă la desprimăvărare terenul este denivelat.5 ani. cu plugul în agregat cu grapa stelată.5 frunze cu soluţii de sulfat de zinc în concentraţie de 1%. perpendicular pe direcţia de semănat. şi toamna la 30 cm. pregătirea patului germinativ urmând să se facă în preziua semănatului. o dată la 4 . cu pH sub 5. o dată la 4 . cu combinatorul.

realizează lucrarea solului în zona rândurilor. insecticidelor. Diafuran 35 ST (25kg/t). a erbicidelor. În prezent. Carbodan 35 ST (25kg/t).) se realizează prin tratarea seminţelor cu Seedox 80 WP (12. Sinolintox 10 G (20 l/t).5% faţă de sistemul cu arături normale.cu două treceri: la prima trecere. aratul. Pentru obţinerea de economii de combustibil şi evitarea tasării accentuate se recomandă efectuarea printr-o singură trecere a mai multor operaţiuni: administrarea îngrăşămintelor.5kg/t). sistemul de lucrări minime („minimum tillage”). prin însămânţare în mirişte cu MCSN-6 care. prin acest sistem se diminuează numai cu 4 .6 cm este mărunţit şi zvântat. Rezultatele de până acum reliefează că nivelul recoltelor. . Protecţia împotriva dăunătorilor din sol (Agriotes sp. grăpatul. Penicillium. la ora 7. pe adâncimea de 3 . În diferite ţări se practică.A. Se previn. discuirea şi erbicidarea . Materialul seminal trebuie să aibă puritatea minimă de 98% şi germinaţia minimă de 90%. fenomenele de „clocire a seminţelor” în sol. deci în teren nelucrat. Sămânţa şi semănatul Sămânţa. Împotriva agenţilor patogeni din sol (Fusarium.U. arătura. TMTD 75 (4kg/t). temperatura este de 8°C şi vremea este în curs de încălzire.variantă posibil de aplicat şi în condiţiile din ţara noastră. Atenţie se acordă în diferite ţări şi sistemului alternativ prin care arătura nu se execută anual şi între aceşti ani se lucrează numai cu grapele cu discuri. pentru a favoriza ascensiunea apei la bob. în S. Sorosporium holcisorghi) sămânţa se tratează cu Tiradin75 (3kg/t). în prezent. la o singură trecere. o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ. iar dedesubt este „aşezat”.Este corespunzător patul germinativ când solul. Acest sistem se practică şi la noi în cultura succesivă pe terenuri irigate. Franţa şi Italia s-au obţinut rezultate bune în sistemul „no tillage”. Tanymecus dilaticollis etc. Furadan 35 ST (2.cu o singură trecere: se execută fertilizarea. Perioada de semănat. discuitul. se realizează fertilizarea. Pythium. Aspergillus. semănatul şi erbicidarea. erbicidarea şi semănatul. astfel..5kg/t). adică prin semănatul porumbului în miriştea plantei premergătoare.. Metoben 70 (2kg/t). în două variante: . 47 . la 10 cm adâncime. Semănatul porumbului se realizează atunci când.

când se seamănă între 1 . au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului. pe soluri cu textura uşoară.Calendaristic. se prelungeşte durata răsăririi. factorul limitativ al recoltei îl constituie nivelul de fertilizare. de obicei. La densităţi prea mari însă. Pentru fiecare zi câştigată la răsărire se grăbeşte cu două zile apariţia paniculelor şi a stigmatelor: se reduce deci. în lan se accentuează protandria. care se zvântă mai repede. Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi.. La stabilirea densităţii trebuie să se ţină seama de posibilităţile de aprovizionare cu apă pe tot timpul vegetaţiei. Semănatul începe cu hibrizii timpurii. Constituie factorul tehnologic de bază pentru realizarea unor recolte mari. Densitatea. fapt care sporeşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe. În zonele cu precipitaţii reduse 48 . perioada de vegetaţie. iar încolţirea şi răsărirea se produc în timp scurt. irigarea etc. Dacă semănatul se face prea timpuriu. fotosintetic scăzut. Hibrizii cu raportul producţiei de boabe : aparat vegetativ de circa 1:1 asigură producţii ridicate la densităţi mai mari decât cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ. cele mai bune rezultate se obţin în zona de câmpie.20 aprilie şi între 15 . În zonele umede. La fel de mari sunt pagubele şi prin întârzierea semănatului. existând şi pericolul putrezirii boabelor în sol. porumbul reacţionând mai puternic la acest element tehnologic decât alte prăşitoare. mai rezistenţi la temperaturile scăzute. numărul de frunze. unde gradul de fertilitate a solului este scăzut. când se reduce umiditatea solului. frunzele inferioare ajung la un randament. Caracteristicile hibridului luate în considerare sunt: înălţimea plantelor. umiditatea şi fertilitatea solului.30 aprilie. lăţimea frunzelor faţă de tulpină şi rezistenţa la frângere şi cădere. Semănatul timpuriu. Fertilitatea şi umiditatea modifică densitatea doar la acelaşi hibrid. se reduce conţinutul de substanţe proteice din boabe. asigură umiditatea necesară germinării. în celelalte zone. respectiv cu creşterea suprafeţei foliare la unitatea de suprafaţă. mărirea nivelurilor de fertilizare. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină seama la stabilirea densităţii sunt: hibridul cultivat. perioada de înflorire-fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi umiditate relativă aerului mai mică. ceea ce are drept consecinţă o stagnare în creştere. Rezultă că hibrizii timpurii care au talie mai joasă şi în număr de frunze mai mic comparativ cu hibrizii târzii se vor cultiva cu densitate mai mare.

5 mii plante/ha.) elementul de bază în stabilirea densităţii îl constituie rezerva de apă acumulată în perioada toamnă – iarnă – primăvară.(Câmpia Dunării.500 buruieni care răsar la 1 m2 . până la semănat. În prezent. dar nu în toate cazurile. Când rezerva de apă are un deficit ce depăşeşte 60 mm. Prin reducerea distanţei se realizează o mai bună distribuţie a plantelor în lan. Pe suprafeţele irigate densitatea se măreşte cu 10 . Semănatul se realizează cu semănători de precizie tip SPC. Dobrogea etc.15 mii plante/ha.5. În regiunile mai umede.5. din start. cu soluri grele semănatul se va realiza la 5-6 cm. porumbul (la fel ca şi sfecla pentru zahăr) având un ritm lent de creştere în primele faze şi o densitate redusă la unitatea de suprafaţă.10%. Reducerea distanţei între rânduri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 . în funcţie de temperatură.11 km/oră. Viteza de lucru este de 5 .15% reprezentând pierderile ce apar până la răsărire şi în intervalul răsărire – recoltare.5 Densitatea la recoltare (mii plante/ha) în funcţie de perioada de vegetaţie a hibrizilor şi tipul de cultură Densitatea la maturitate Hibrizi timpurii Hibrizi mijlocii Hibrizi târzii Culturi neirigate (mii plante/ha) 45 – 60 40 – 55 40 – 50 Culturi irigate (mii plante/ha) 65 – 70 60 – 65 60 – 65 Cantitatea de sămânţă la hectar variază între 15 . Distanţa între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate şi pe cele irigate prin aspersiune şi de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire. nu poate rezista în competiţia cu cele 800 – 1. întârzie răsărirea cu 5-30 ore.5. cu 3 . densitatea se reduce. se măreşte numărul de seminţe cu 10 . obişnuit cu SPC8 pe terenurile plane şi cu SPC4 pe terenurile în pantă. germinaţie şi MMB. în ţara noastră. pe soluri cu textură mijlocie. la semănat. Pentru realizarea densităţilor dorite la recoltare. pentru sortimentul de hibrizi zonaţi se practică densităţile menţionate în tabelul 2. Tabelul 2. Fiecare centimetru în plus la adâncimea de semănat. Adâncimea de semănat variază în funcţie de textura şi umiditatea solului.30 kg. adâncimea de semănat se măreşte la 6-8 cm.Cercetările efectuate în 49 . Pe suprafeţele din zone mai uscate. în funcţie de puritate.

praşila a doua se execută după 10 -14 zile. prin utilizarea erbicidelor sau. sau când porumbul este amplasat pe terenuri proaspăt arate.000 – 7. se execută următoarele lucrări: . Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 3. combinat.6 cm. praşile manuale.praşila a treia după 15 . ca ţesuturile plantelor să fie elastice.20 de zile de la a doua. după ce se ridică roua.12. după 4 . cu viteza de 10 . Pe terenurile cu multe precipitaţii. Lucrarea se execută perpendicular pe direcţia rândurilor. Praşilele mecanice vor fi urmate de. ceea ce înseamnă 3. cm cu viteza de 4 . prin lucrări mecanice şi folosirea erbicidelor. dar nu exclude efectuarea a 1 .3 praşile mecanice. la adâncimea de 8 . Este de preferat ca aceste terenuri să fie evitate. Praşila a patra nu aduce sporuri în recoltă.12 km/h. 50 . fâneţe. pentru a nu acoperi plantele. În prima variantă tehnologică. . la adâncimea de 7-8 cm. . economic fiind doar două. pentru distrugerea buruienilor şi a crustei. Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale. Combaterea dăunătorilor în perioada de vegetaţie poate să apară ca necesară. când porumbul are 3 . este motivată bilonarea porumbului. după primele două praşile mecanice.15 staţiuni experimentale din ţara noastră arată că la hibrizii cultivaţi în prezent pierderile de recoltă datorate îmburuienării sunt de 30 .prima praşilă mecanică între rânduri. după păşuni. fără utilizarea erbicidelor.000 kg/ha boabe.6 zile de la semănat.lucrarea cu sapa rotativă. cu viteza de 8-10 km/h. Utilizarea erbicidelor permite înlăturarea prăşitului manual.5 km/ha. .grăpat după răsărire.grăpat cu grapa cu colţi.5 frunze executată la viteza maximă a tractorului. când porumbul şi-a desfăcut prima frunză.42. . cu capacitate redusă de lăstărire. şi favorabil atacului viermilorsârmă. nu mai este necesar. care menţin solul reavăn. dacă nu s-au efectuat tratamente adecvate la sămânţă. Copilitul la hibrizii actuali.90%. la adâncimea de 5 . după leguminoase perene. .

cât şi conţinutul de proteină. în faza de 8 . în perioada umplerii boabelor. SORGUL Tehnologia de cultivare Rotaţie Ritmul lent de creştere din primele faze de vegetaţie şi. citat de GH. După sorg nu se pot cultiva cereale de toamnă.25 m3/ha/zi în luna mai. Perioada critică pentru apă se suprapune intervalului secetos dintre 20 . pentru o tonă de tulpini sorgul zaharat consumă 1. se recomandă ca pe tot parcursul vegetaţiei să se menţină umiditatea peste plafonul minim (1/3.30 iunie si 20 . 35 . 1/2 sau 2/3 IUA) pe adâncimea de 60 . după sorg se vor cultiva numai culturi de primăvară.80 cm. între N50-150P36-100. consumul de apă al porumbului variază. pentru 1. Din acest considerent. 2.6. fiind mai eficiente decât cele din perioada de vegetaţie.45 m3/ha/zi în luna iulie şi 35 .30 august. Dozele practicate azi în lume variază.83%. de obicei culturi prăşitoare. 51 . Necesarul de apa zilnic este de 15 . pentru care are o acţiune nefavorabilă. impune cultivarea sorgului după plante care lasă terenul curat de buruieni. BÎLTEANU (1991). Când nu sunt restricţii de apă şi energie. cu 700 m3/ha. În zonele secetoase. se va aplica o udare.10 frunze. următoarea udare cu circa 10 zile înainte de apariţia paniculului şi ultima udare după fecundare. Irigarea. între 4.800 m3/ ha.800 şi 5. PARISI (1936). deci. Fertilizare După QUINEBI şi colab. sorgul reacţionează prielnic la fertilizarea cu azot atât în ceea ce priveşte nivelul recoltei. efect favorabil prezintă şi fosforul. epuizând terenul în apă şi substanţe nutritive.45 m3/ha/zi în august. 7.7 kg azot şi 0. (1958).5 kg azot. în funcţie de condiţiile de experimentare. Randamentul de boabe oscilează între 78 . În caz de restricţii de energie sau de apă.Reliefăm că tratamentele împotriva răţişoarei porumbului şi a viermilorsârmă trebuie să fie efectuate la sămânţă sau o dată cu semănatul.9 kg potasiu. pericolul mare de îmburuienare.2 kg fosfor şi 6.000 kg boabe şi producţia secundară aferentă sunt necesare 23.9 kg fosfor. După E. În condiţii de umiditate favorabilă. În funcţie de zona de cultură şi hibridul cultivat.

În sol îşi reduce germinaţia cu 30 – 50% faţă de laborator. În culturile neerbicidate se execută 2 – 3 praşile mecanice şi 1 .15 kg/ha la sorgul pentru boabe şi de 6 8 kg la cel pentru sirop şi mături.În condiţii de irigare. cultura se grăpează atât înainte cât şi după răsărit. A. Lucrările de îngrijire Tăvălugitul după semănat asigură o bună răsărire a plantelor. Adâncimea de însămânţare este de 4 . La sorgul zaharat fertilizarea directă urmăreşte calitatea sucului. fapt pentru care se recomandă. Perioada de semănat este când temperatura solului se ridică dimineaţa la ora 8. Pentru combaterea pe cale chimică a buruienilor anuale monocotiledonate şi dicotiledonate. Romazin 500. Distanţa între rânduri este de 70 cm. unde se recomandă aplicarea lui directă. Pentru distrugerea buruienilor în curs de răsărire. plante recoltabile. În faza de 4 . 52 . pentru scopuri alimentare. Scăderea temperaturii la 12°C după semănat reduce numărul plantelor răsărite cu peste 50%. cultivarea pe soluri fertile. recomandă N200P150. Patul germinativ trebuie să fie bine mărunţit şi curat de buruieni.5 frunze se poate utiliza sapa rotativă. Sămânţa şi semănatul Sămânţa utilizată pentru semănat trebuie să aibă puritate minimă de 97% şi germinaţia de cel puţin 85%. BÎLTEANU (1991). Lucrările solului Pentru sorg se execută aceleaşi lucrări ca şi în cazul porumbului. Gunoiul de grajd se recomandă a fi aplicat plantei premergătoare. Seminţele se tratează înainte de semănat cu fungicide şi insecticide la fel ca la porumb. Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150 .15°C. GIARDINI (1981). Când sucul se utilizează în alte scopuri decât cele alimentare fertilizarea se poate efectua cu N90-120P70-80. iar pe solurile sărace 100 mii plante recoltabile.2 praşile manuale.200 mii.5 cm pe solurile grele şi pe cele cu umiditate suficientă şi de 6 . citat de GH. folosindu-se aceleaşi semănători ca şi la porumb. cu excepţia măturilor de sorg de pe solurile nisipoase.8 cm pe solurile uşoare şi pe cele grele cu deficit de umiditate. încorporat adânc în sol. la 14 . solul se erbicidează preemergent cu Onezin 50. Cantitatea de sămânţă este de 10 .

dar bogat în săruri şi frunzele. Atred 50 WP. DMA (1 l/ha).4 mii kg/ha. prin irigare. se recoltează la începutul maturităţii în lapte a boabelor. se obţin producţii ridicate. începând cu faza de coacere în lapte a boabelor şi poate continua până la coacerea deplina. În anii secetoşi. Producţiile la sorgul pentru boabe pot ajunge până la 10. 53 . după care se depozitează CAP.5 frunze se execută răritul şi înlăturarea lăstarilor. care să fie nivelat. Gesaprim 50 WP 5 – 10 kg/ha. permiţând lucrarea mai timpurie şi cât mai corectă a solului.2 internoduri. Recoltarea Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitate deplină a boabelor (fără pericol de scuturare).100 t/ha. Borzeprop 50 PU. Sardem (0. prin tăierea paniculelor cu 1 . În primele faze de vegetaţie sunt necesare 1 . ultimul internod sărac în zahăr.MAZĂREA Tehnologia de cultivare Rotaţia Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme. din care se pot obţine peste 3. în faza de 4 . Pentru buruienile dicotiledonate. fără resturi vegetale şi buruieni încă din toamnă. Atred 500 L.Sancozin 50 SC. Sorgul zaharat se recoltează pentru extragerea siropului. la sorgul pentru sirop 80 . Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor întregi.000 l alcool. cu combinele de cereale cu hederul ridicat până sub panicule. iar tulpinile se leagă în snopi şi sunt transportate la staţiile de presare.1. Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi după unele culturi prăşitoare cu recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost combătute bine buruienile. Sorgul pentru mături sub şoproane pentru uscare. după care se înlătură. se erbicidează postemergent cu SDMA sau Icedin F (2 l/ha). Satecid în doze de 2 – 5 kg/ha.8 l/ha).3 tratamente pentru combaterea păduchelui verde al cerealelor (Schizaphis graminum) cu Carbetox 37 (2 l/ha) sau cu alte produse.3 LEGUMINOASELE PENTRU BOABE 3. În culturile pentru mături. la sorgul pentru mături 3 .000 kg/ha.

se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3 . atacul de boli şi dăunători. floarea-soarelui. care se manifestă.4 ani. În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului. iar pe de altă parte. împotriva bolilor. administrarea 54 . după mazărea recoltată timpuriu. monocultura este exclusă. solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune. datorate compactării solului şi drenajului defectuos. Ca urmare. În prezent. se recoltează timpuriu. s-a determinat că cea mai mare parte din azotul necesar plantelor de mazăre (42 . din cauza perpetuării şi amplificării atacului unor boli. prin tulburări bruşte de creştere. Fertilizarea Se consideră că.100 kg N/ha). în principal. pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe la efectul ameliorator al leguminoasei în asolament. bine cultivate an de an. o cultură de mazăre consumă. În cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren. fără risc. Sunt situaţii când. cartof. 6 kg Mg. 25 kg CaO. deoarece. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă. în sol rămâne o cantitate apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1. are o influenţă favorabilă asupra structurii solului. ca atare. mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot. pe de o parte. Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase. Azotul. în luna iunie. timp îndelungat. mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu. de altfel. restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. înainte de semănat. datorită rezistenţei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe bază de atrazin. astfel că producţiile scad considerabil. pentru a da o recoltă de o tonă boabe.75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare. pentru a evita riscurile excesului de azot. care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă. sfeclă pentru zahăr. absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini. Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi. 60 kg N. de altfel. rapiţă (cu rezultate destul de bune).5 t substanţă uscată şi 30 . după premergătoare fertilizate. pe terenurile fertile. cu condiţia tratării seminţelor.În România structura culturilor a impus. Se recomandă. în medie. cultivarea mazării. În condiţiile din România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de toamnă. apare fenomenul de "oboseala solului". în primul rând după porumb. ca mazărea să urmeze după porumb. La rândul său. 30 kg K2O. În condiţii normale de cultivare. putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. 8 kg P2O5. sunt semănate culturi succesive.

acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului producţiilor şi a continuţului boabelor în proteine. Din contră, azotul, în cantităţi mai mari, are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea dezvoltării vegetative în dauna formării păstăilor şi a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este influenţată nefavorabil formarea nodozităţilor şi fixarea azotului de către bacteriile din nodozităţi. Administrarea îngrăşămintelor cu azot în cultura mazării este recomandată numai în condiţii de cultivare mai puţin favorabile: pe solurile mai puţin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care oferă condiţii mai puţin bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; după premergătoare care sărăcesc solul în azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, în funcţie de situaţia concretă; întreaga doză aplicată la pregătirea patului germinativ. Fosforul. Este important în dezvoltarea mazării, influenţând favorabil formarea nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determină un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a boabelor. Deşi consumul de fosfor este moderat, totuşi trebuie reţinut că mazărea reacţionează puternic la insuficienţa fosforului. Ca urmare, în toate situaţiile se recomandă administrarea îngrăşămintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P2O5/ha pe terenurile fertile şi de până la 50 60 kg P2O5/ha pe terenurile mai sărace. Potasiul. Pe solurile uşoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi necesară. Dozele, în asemenea, situaţii sunt de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o dată cu fosforul, sub arătură (ca îngrăşăminte simple) sau la patul germinativ (ca îngrăşăminte complexe). Influenţa favorabilă a administrării îngrăşămintelor cu microelelemente, îndeosebi a borului, molibdenului, manganului, este menţionată frecvent de către specialişti. Microelementele contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fixare a azotului şi, în general, la o mai bună dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele cu microelemente pot fi administrate prin încorporare în sol, înainte de semănat sau în vegetaţie, prin stropiri pe frunze. Lucrările solului Fiind semănată primăvara foarte timpuriu, mazărea are pretenţii deosebite faţă de lucrările de pregătire a terenului. Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a resturilor vegetale (miriştea) şi a stratului superficial al solului.
55

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât pentru alte culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului. Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin care este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel, rezerva de buruieni. Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot fi lăsate în “brazdă crudă“. În mod obişnuit, se susţine necesitatea grăpării şi nivelării arăturii în toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul se usucă mai repede şi mai uniform şi se poate semăna mai devreme; cultivatorii de mazăre din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) preferă acest sistem de lucrare a solului. Pe anumite terenuri, şi îndeosebi în zonele cu soluri grele şi unde cad cantităţi mari de precipitaţii în sezonul rece, grăparea şi nivelarea terenului în toamnă pot conduce la compactarea exagerată a solului pe timpul iernii, acesta se usucă mai greu în primăvară şi se întârzie semănatul. În asemenea situaţii este de preferat ca arătura să fie lăsată nelucrată peste iarnă. În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleaşi motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole. Grăparea. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colţi şi lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănant. Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obţină un teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca adâncime şi ca distribuire a seminţelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de mazăre destinată semănatului trebuie să provină din culturi certificate, să fie sănătoasă, nefisurată, fără atac de gărgăriţă, să aibă puritatea fizica minimum 98% şi capacitatea de germinaţie minimum 80%.
56

Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. Împotriva agenţilor patogeni de pe tegumentul seminţei, care produc fuzarioza (Fusarium sp.) şi antracnoza (Ascochyta pisi) se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS, 4,0 kg/t de sămânţă), tiofanat metil (Metoben 70 PU, 2,0 kg/t de sămânţă). Tratamentele trebuie efectuate cu circa 2 săptămâni înainte de semănat, pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene. Tratarea cu preparate bacteriene se efectuează chiar înainte de semănat sau concomitent cu semănatul. În România este folosit preparatul Nitragin-mazăre (care conţine bacteria specifică mazărei Rhizobium leguminosarum), în doză de 2 - 4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă semănată la un hectar. Semănatul. Mazărea este semănată primăvară cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine), fără a se tasa. Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în unii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie. Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 - 120 zile cu vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe. Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 zile faţă de perioada optimă de semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o plantă. Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m2, pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează un procent de răsărire în câmp de 75%. Mazărea posedă o anumită “supleţe“ în privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea semănatului are efecte negative mai puţin pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai secetoasă, cu atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari. Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250 - 300 kg/ha.
57

foarte uniform şi până în faze de vegetaţie mai avansate. cât şi cele dicotiledonate anuale. Combaterea buruienilor din culturile mazăre se realizează cu ajutorul erbicidelor. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate. bolilor şi dăunătorilor. în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime.2. care pot diminua considerabil producţiile şi pot crea dificultăţi la recoltare. mazărea trebuie semănată mai adânc. prin care se asigură o mai bună distribuire a seminţelor. nu sunt probleme deosebite cu buruienile. Semănatul mazării în cărări (similar cu ce s-a prezentat la grâu) oferă avantaje certe.3 l/ha). se recomandă aplicarea în vegetaţie a unor tratamente cu preparate pe bază de MCPA (Dicotex 40 lichid. mazărea este sensibilă la concurenţa buruienilor. 1. În cultura mazării se poate folosi şi prometrinul (Gesagard 50 WP. acest erbicid controlează atât buruienile monocotiledonate. În acest caz. anuale şi perene. Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi poate spori pagubele produse de atacul păsărilor. lanul este uniform şi cu densitate normală. de asemenea. defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este insuficientă. 0. se amplifică atacul de boli şi. survin precipitaţii mai bogate şi care deplasează pelicula de erbicid în zona de germinare a seminţelor. Sonchus. 3 . cu propaquizafop (Agil 100 EC. Lucrările de îngrijire Se poate afirma că.0 l/ha) sau bentazon (Basagran. Totuşi. Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare. cele mai frecvente şi mai dăunătoare în culturile de mazăre de la noi (Sinapis. pentru a evita apariţia unor efecte fitotoxice (inhibarea germinaţiei).1 l/ha) sau fenoxapropetil 58 . Polygonum. Raphanus. la începutul vegetaţiei. acesta poate fi combătut prin tratamente “în vegetaţie“.5 kg/ha) aplicat după semănat şi înainte de răsărit. acolo unde terenul a fost bine lucrat înainte de semănat şi s-a semănat devreme. după semănat. Chenopodium). trebuie semănat ceva mai adânc decât în mod obişnuit (îndeosebi pe solurile uşoare).5 . 2 .5 cm).8 . se înregistrează pierderi importante de densitate. când plantele de mazăre au 8 . iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă.Mazărea este semănată în rânduri dese (12. ca urmare.10 cm înălţime. Cirsium. Semănatul exagerat de adânc este. permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor. în cazul că. Dacă în culturile de mazăre se dezvoltă costreiul din rizomi (alături de ale buruieni monocotiledonate).

2 . Combaterea bolilor. Se realizează prin măsuri preventive. imediat după răsărit. dar ales în depozite. Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea eşalonată a boabelor şi a păstăilor. cu scopul distrugerii larvelor. 2 l/ha). dehiscenţa păstăilor şi 59 . Combaterea dăunătorilor. foarte păgubitoare în câmp. 2 kg/ha) sau preparate pe bază de cupru (Turdacupral 50 PU sau Oxiclorura de cupru. După recoltare şi înainte de depozitare este obligatorie gazarea seminţelor în spaţii ermetic închise.30 cm înălţime. Tratamentele se fac la avertizare. după controlul culturilor.(Furore Super 75 EW. În culturile de mazăre din zonele umede şi răcoroase pot să apară buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor zone. La coacere. Cel mai periculos dăunător din culturile de mazăre de la noi este gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum). În situaţii extreme. eventual.1. când plantele de costrei au 15 . ca: evitarea revenirii mazării prea curând pe acelaşi teren. sau malation (Carbetox 37 CE. tratarea seminţei înainte de semănat.10 zile. 2 l/ha). 4 kg/ha). de regulă.5 l/t de sămânţă) sau fosfura de aluminiu (pastile de Phostoxin sau Delicia. timp de 48 ore. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol la pregătirea patului germinativ. cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor. fiind repetat la începutul înfloritului şi după formarea primelor păstăi. în asemenea situaţii se pot face tratamente cu trialat (Avadex BW EC. cum este odosul (Avena fatua). mancozeb (Dithane M-45. Pentru combatere sunt necesare tratamente în câmp. în depozite şi 40 . primul tratament se recomandă.50 g/t de sămânţă sub prelate). asociat. boală răspândită în toată ţara. cu produse pe bază de dimetoat (Sinoratox 35 CE. larvele rod în învelişul seminţelor o ferestruică acoperită. Se utilizează benlate (Fundazol 2 kg/ha). 30 g/t de sămânţă.3 l/ha) administrate postemergent. Larvele consumă conţinutul seminţelor. Adulţii hibernanţi apar în câmp în cursul lunii mai şi îşi depun ouăle pe păstăile în formare. îndeosebi în primăverile ploioase. Recoltarea Se poate afirma că recoltarea este cea mai dificilă lucrare din tehnologia de cultivare a mazării. sau se poate folosi fluazifopbutil (Fusilade Super). 5 . pentru distrugerea adulţilor. se folosesc sulfura de carbon (1 . la începutul înfloritului.6 l/ha). pentru combaterea antracnozei mazării (Ascochita pisi). care poate fi străbătută de adult în primăvara următoare. Tratamentele se pot repeta la interval de 7 . sunt necesare tratamente în vegetaţie.

Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit. prevăzută cu ridicător de brazdă şi efectuându-se o serie de relaje specifice. Extinderea în cultură a soiurilor de tip "afila". pe rouă şi spre seară. în faza următoare se treieră cu combina de cereale. culcarea tulpinilor la pământ.scuturarea cu uşurinţă a boabelor. de numai 4 . spargerea uşoară a boabelor la treierat.5 zile. reglajele se refac de 2 . În anumite situaţii. Treieratul se desfăşoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18 şi 20%. Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă. maturarea şi recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie. Dificultăţile întâmpinate la recoltarea mazării impun o foarte bună organizare. pergamentoase şi boabele s-au întărit. pe suprafeţe mici) după care sunt lăsate în brazdă continuă câteva zile pentru uniformizarea coacerii. pentru uniformizarea coacerii se recomandă tratamente cu preparate desicante (Reglone). 60 . permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre dintr-o singură trecere cu combina. Mazărea este o cultură productivă. La recoltare. la care plantele nu se culcă la pământ la maturitate. Din producţia totală. Imediat după recoltare şi înainte de depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor de condiţionare (gazarea contra gărgăriţei.3 ori pe zi. uscarea boabelor până la 14% umiditate). terenul trebuie să fie foarte bine nivelat şi fără buruieni. se lucrează de preferat dimineaţa devreme. eliminarea impurităţile. îndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaţiei aparatului de treier la mai puţin de 600 rotaţii/minut. iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate. mărirea distanţelor dintre bătător şi contrabătător. de la care se pot obţine producţii de peste 3. În acest caz se practică montarea unor “degete“ speciale ridicătoare de lan la dispozitivul de tăiere al combinei. se întârzie până în prima decadă a lunii iulie. boabele reprezintă 35 .000 kg boabe/ha. în zonele umede şi răcoroase şi în unii ani mai ploioşi. frunzele s-au uscat şi 75% din păstăi sunt galbene.50%. De regulă. lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate faţă de alte culturi. În ţara noastră recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat (în două faze): în prima fază plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina de recoltat mazăre (sau manual. la maturitate.Ca urmare. sub 15% boabele se sparg uşor.

5 mg P2O5/100 g sol) se recomandă să se aplice 30 . Îngrăşarea cu fosfor în cultura fasolei este obligatorie pe toate tipurile de sol. Totodată. Cultura repetată a fasolei nu este acceptată. nu se recomandă amplasarea după plante cu care are boli comune (floarea-soarelui. Se interzice amplasarea culturilor de fasole după porumbul erbicidat cu triazine. fasolea nu trebuie să revină mai devreme de 3 . administrarea îngrăşămintelor se face înainte de arătură (sub formă de superfosfat) sau la 61 . Totuşi. bacterioză. soia. recoltate cât mai devreme.3 t vreji/ha. după asemenea culturi. Fosforul. deoarece fasolea este foarte sensibilă la efectul remanent al acestora. Fertilizarea Fasolea are cerinţe ridicate faţă de elementele nutritive din sol. Premergătoarele cele mai favorabile sunt cerealele păioase (în primul rând grâul şi orzul de toamnă). Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 . folosind presa pentru furaje. Cere un teren bine lucrat încă din toamnă. La rândul său. putregai cenuşiu). având în vedere că sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat şi are tendinţa de a se dezvolta în stratul superficial al solului. rugini.5 .4 ani.60 kg P2O5/ha.Adunarea resturilor vegetale şi eliberarea terenului nu pun probleme deosebite.40 kg P2O5/ha. alte leguminoase).2. sfeclă de zahăr. Vrejii de mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor. în primul rând din cauza sistemului radicular slab dezvoltat. prin presare. îndeosebi din cauza atacului de boli (antracnoză. deoarece îşi poate asigura cea mai mare parte din necesarul de azot (până la 75%) pe cale simbiotică şi poate valorifica destul de bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate la planta premergătoare. Se poate conta pe recolte de 1. planta reacţionează moderat la îngrăşăminte. 3. într-o stare bună de fertilitate şi afânat profund. şi în acest caz fiind necesar un interval de pauză de minimum 3 ani. fasolea este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă. precum şi prăşitoarele bine întreţinute (porumb. FASOLEA Tehnologia de cultivare Rotaţia Fasolea este o plantă cu pretenţii moderate faţă de cultura premergătoare. iar pe cele slab aprovizionate (< 2 mg P2O5/100 g sol) doza se măreşte la 40 . curat de buruieni şi fără resturi vegetale. cartof).

60 kg K2O. aplicate înainte de semănat sau în timpul vegetaţiei. porumb) la efectuarea lucrărilor solului. epoca de aplicare fiind similară cu cea a fosforului. necesar mare de apă pentru germinat) care impun o atenţie mai mare decât pentru alte culturi (de exemplu. Potasiul. Ulterior (la circa 20 . fertilitatea naturală a solului. nu se administrează îngrăşăminte cu azot înainte de semănat. Fundulea. Lucrările solului Fasolea are o serie de particularităţi (putere redusă de străbatere a germenilor spre suprafaţă. În mod obişnuit se aplică 30 . În cazul cultivării fasolei pe soluri cu reacţie acidă.25 de zile după răsărit) se recomandă efectuarea unor controale asupra dezvoltării nodozităţilor şi a activităţii acestora. În asemenea situaţii se recomandă să se folosească îngrăşăminte cu microelemente. prin stropiri pe frunze. efectuat imediat după recoltarea premergătoarei şi urmat de arătură adâncă (la 25 . Îngrăşămintele se administrează concomitent cu lucrările de prăşit mecanic. pe solurile fertile şi dacă au fost efectuate tratamente cu preparate bacteriene. se efectuează lucrări repetate de grăpat. Necesitatea administrării îngrăşămintelor cu azot la fasole se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori: planta premergătoare.90 kg N/ha dacă “bacterizarea“ nu a reuşit. pentru afânarea profundă a solului şi distrugerea buruienilor perene. cu ajutorul echipamentelor de fertilizare montate pe cultivator. eficienţa activităţii de fixare simbiotică a azotului. pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. Foarte importantă este evitarea denivelării terenului prin lucrările de pregătire.30 cm). În funcţie de rezultatul controlului se stabileşte mărimea dozei de azot. avându-se în vedere că fasolea nu suportă reacţia acidă. se folosesc doze de 40 . Lucrările solului constau din dezmiriştit. În principiu. doza mărindu-se până la 50 . pentru a se putea realiza un semănat uniform şi a 62 . aceasta este o cerinţa obligatorie.pregătirea patului germinativ (sub formă de îngrăşăminte complexe) (după recomandările ICCPT. se fac lucrări speciale pentru nivelarea terenului. 1990). Azotul. În cultura fasolei este semnalată posibilitatea apariţiei simptomelor insuficienţei unor microelemente (bor. Până în toamnă. zinc sau molibden).50 kg N/ha. Necesitatea îngrăşării cu potasiu apare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu acest element (sub 14 mg K2O/100 g sol). este obligatorie amendarea solului (amendamente calcaroase). Atunci când situaţia existentă pe teren impune.

Calendaristic. se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS. există şi posibilitatea administrării preparatului în timpul semănatului. îmburuienate. Tratarea cu preparate bacteriene (preparatul românesc Nitragin-fasole. benomil (Benlate 50 WP. semănatul culturilor de fasole din România se efectuează în intervalele: 10 . o facultate germinativă de minimum 75% şi să provină din culturi neinfestate cu boli. cu scopul afânării şi mobilizării solului. de regulă. precum şi în cazurile în care se administrează erbicide uşor volatile (şi care necesită încorporare adâncă). În acest scop. În mod frecvent. ca urmare. o lucrare de grăpat. printr-o lucrare cu combinatorul. prin pulverizarea suspensiei bacteriene în brăzdarele semănătorii. cu scopul eliminării boabele pătate şi a celor sparte sau fisurate. efectuată superficial (6 .7 cm adâncime).obţine o dezvoltare uniformă a culturii şi care să faciliteze recoltarea mecanizată. Semănatul. 3 kg/t de sămânţă). la adâncimea de semănat. Perioada optimă pentru semănatul fasolei corespunde cu perioada de semănat a porumbului (când se realizează în sol. 2 kg/t de sămânţă) sau tiofanat metil (Metoben 70 PU. cultivatorii de fasole din ţara noastră practică alegerea la masă a seminţelor.25 aprilie în 63 .10°C şi vremea este în curs încălzire). conţinând bacteria specifică Rhizobium phaseoli) se face chiar înainte de semănat. Pe terenurile tasate. În cultura fasolei trebuie evitat un număr prea mare de lucrări în primăvară: solul pierde multă apă prin evaporare şi. pulverizarea solului facilitează formarea crustei după semănat. eficacitatea inoculării bacteriene scade. Imediat după zvântarea solului în primăvară este necesară. care s-a tasat peste iarnă. ultima lucrare înainte de semănat se face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. Tratarea seminţelor înainte de semănat. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să posede o puritate fizică de minimum 98%. cu pierderi minime. folosind o suspensie bacteriană preparată din 4 flacoane de Nitragin şi 2 l apă pentru sămânţă la un hectar. Patul germinativ se pregăteşte chiar înainte de semănat. răsăritul va fi întârziat şi neuniform. 4 kg/t de sămânţă). cu scopul distrugerii agenţilor patogeni prezenţi pe tegumentul seminţei este obligatorie. insuficient nivelate. temperaturi de 8 . se va semăna în sol uscat.

6 cm în solurile 64 . se folosesc semănători de precizie pentru semănat în cuiburi. favorizând clocirea şi putrezirea boabelor. 5 . sunt cuprinse între 80 şi 200 kg/ha (în funcţie de mărimea seminţelor). corespunzătoare densităţilor recomandate.45 boabe germinabile/m2 la neirigat şi 50 55 boabe germinabile/m2 la irigat. se seamănă în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm şi 80 cm între benzi.5 cm în solurile cu textură mijlocie şi umiditate suficientă.35 plante/m2 în cultură neirigată şi 40 45 plante/m2 în cultură irigată.Câmpia Română. Câmpia de Vest. iar pe de altă parte. prevăzute cu 9 secţii. Trebuie reţinut că densităţile prea mici (situaţie frecvent întâlnită în culturile de fasole de la noi) favorizează ramificarea plantelor. Cantităţile de sămânţă necesare pentru semănat. din cauza puterii relativ mici de străbatere a germenilor. la recoltare. 10 . în acest caz. ceea ce amplifică procesele de avortare şi sterilitate. după ce s-a încheiat semănatul porumbului şi vremea s-a încălzit bine. fasolea este semănată în benzi de câte 3 rânduri. dăunător: în solul umed şi rece. Se impune să se realizeze un semănat foarte uniform. producţiile se reduc considerabil.15 mai în zonele nordice şi în depresiunile reci. Există şi posibilitatea de a semăna echidistant. În situaţiile în care se va iriga pe brazde. În condiţiile din România. Trebuie menţionat că există frecvent tendinţa de a semăna fasolea mai târziu. astfel încât germinarea şi răsărirea întârzie şi sunt neuniforme. folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii. Semănatul prea timpuriu al fasolei este. Dobrogea. distanţă care permite deschiderea brazdelor. la 50 cm între rânduri. pe de o parte. răsărirea este întârziată. adâncimea fiind corelată cu umiditatea şi textura solului: 4 . Efectele întârzierii semănatului sunt extrem de dăunătoare: solul pierde apă şi se usucă. şi ţinând cont de pierderile de plante pe parcursul vegetaţiei (în primul rând datorită atacului de boli). o densitate de 25 . din care cauză se prelungeşte perioada de înflorire şi maturarea păstăilor şi boabelor vor fi foarte neuniforme. se pune condiţia existenţei în dotare a unor tractoare de putere mijlocie. destinate efectuării lucrărilor de întreţinere. La stabilirea densităţii de semănat la fasole se are în vedere că trebuie realizată. de asemenea. înfloritul şi fecundarea întârzie şi se prelungesc în perioada secetoasă şi cu arşiţă din vară. Respectarea adâncimii de semănat este foarte importantă la fasole. Pentru a obţine aceste densităţi. din cauza necesarului mare de apă pentru germinat. distanţate la 45 cm şi lăsând 70 cm între benzi. 15 . este necesar să fie semănate 35 .30 aprilie în centrul Moldovei şi Câmpia Transilvaniei.

lucrările solului) cu măsurile de combatere. sau alaclor (Mecloran 35 CE. se pot efectua 1 . Pentru monocotiledonate (şi unele dicotiledonate) sunt generalizate tratamentele cu preparate pe bază de trifluralin (Treflan 48 CE sau Triflurom 48. în vegetaţie.3 l/ha). 3-4 l/ha). Combaterea dicotiledonatelor se face în vegetaţie. După tratament se suspendă lucrările de prăşit.5 l/ha). la 3 .9 l/ha) administrate preemergent.2 tratamente: în faza când fasolea a format prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament) şi când a doua generaţie de buruieni dicotiledonate este în faza de rozetă (al doilea tratament).uşoare şi ceva mai uscate.5 l/ha). îndeosebi la începutul vegetaţiei. 2 . 6 . 1 . 0.4 l/ha) sau fomesafen (Flex. ca urmare.1. se poate semăna chiar mai superficial. se administrează înainte de semănat un erbicid antigramineic şi un erbicid pentru controlul dicotiledonatelor. 2 . În primăverile umede. o lucrare de prăşit + plivit manual pe rând (praşile selective). Este necesară o strategie complexă de combatere integrată a buruienilor. 8 .2. administrat când costreiul are 10-30 cm înălţime. prin administrarea unor erbicide conţinând bentazon (Basagran. prin lucrări cu grapa cu discuri.8 .13 l/ha sau Alanex 48 EC. Lucrările de îngrijire Combaterea buruienilor. Pe terenurile îmburuienate cu costrei din rizomi se recomandă tratamente cu cicloxidim (Focus Ultra. eventual. prin asocierea măsurilor preventive (rotaţie. pentru a nu întrerupe translocarea substanţei active în rizomii de costrei şi a nu diminua eficacitatea tratamentului. este sensibilă la îmburuienare.75 .1 l/ha). dar este expusă şi la îmburuienarea târzie. Folosirea erbicidelor asociate este obligatorie pentru realizarea unor culturi curate de buruieni. propaquizafop (Agil 100 EC. cu scopul distrugerii buruienilor rezistente la erbicide. 65 . cel mai târziu la începutul înfloritului plantelor de fasole. aplicate înainte de semănat şi încorporat imediat şi adânc in sol. când solul este reavăn. De regulă. Fasolea este o plantă care luptă destul de slab cu buruienile. 1. pentru a nu stânjeni procesele de fecundare a florilor şi de legare a fructificaţiilor. Se recomandă ca lucrările de prăşit să fie încheiate. Cea mai importantă lucrare de îngrijire din tehnologia de cultivare a fasolei este combaterea buruienilor. Sunt recomandate şi alte preparate cu efect similar şi aceeaşi fază de aplicare: quizalofopetil (Traga Super EC.4 cm adâncime (trebuie urmărită zilnic pierderea umidităţii din stratul superficial al solului). Combaterea chimică se completează cu 2-3 praşile mecanice şi.

Cea mai păgubitoare este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus). oxiclorură de cupru (Turdacupral 50 PU. 0. Recoltarea Lucrările de recoltare a culturilor de fasole de câmp pun probleme deosebite din cauza: coacerii neuniforme a păstăilor şi a boabelor. de regulă. 1982). de regulă sunt necesare 2 . în doză de 4 kg/ha. De asemenea. imediat după răsărit. plantele au la maturitate portul culcat. după care udările se repetă la interval de 10 . prin gazare. care se transmite prin sămânţă şi prin resturile vegetale rămase după recoltare. Primul tratament se face. primul după răsărit şi până la apariţia frunzelor trifoliate. 28 l/ha). care atacă boabele şi în care roade galerii numeroase. Bacterioza (Xanthomonas phaseoli) este o boală răspândită şi păgubitoare. aplicate prin aspersiune sau pe brazde (după VL. în spaţii închise. Combaterea dăunătorilor.3 generaţii în depozite. rar semiculcat.15 zile.. Irigarea este o lucrare foarte importantă din tehnologia de cultivare a fasolei .25%). În vederea unui control eficient al bolii. boabele se sparg uşor la treierat. Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul seminţei şi prin resturile de plante rămase pe teren după recoltare.Lucrările de combatere a bolilor constau din tratamente la sămânţă şi din tratamente în vegetaţie. sunt obligatorii tratamente preventive la depozitare. se recomandă să se aplice o udare la începutul înfloritului. În vegetaţie se fac 3 tratamente. dehiscenţei păstăilor. 12. irigarea este o condiţie esenţială pentru a realiza recolte economice la fasole.plantă deosebit de sensibilă la secetă şi care reacţionează favorabil la irigare. 2 l/ha) sau malation (Carbetox 37 CE. 4 kg/ha). hidroxid de cupru (Cuzin 15 SC. În câmp este necesar să fie efectuat un tratament la avertizarea apariţiei în masă a adulţilor (a doua jumătate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE. în zonele de câmpie din sud. clorpirifos metil (Reldan 40 EC. tratamentele se repetă la începutul înfloritului şi la formarea păstăilor. păstăile bazale au inserţia joasă. 20 g/t de sămânţă). Cea mai răspândită boală este antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). IONESCU-SISESTI şi col. 66 . Are o singură generaţie pe an în câmp şi 2 . 2 l/ha. iar al treilea la formarea păstăilor. mai frecventă şi mai păgubitoare în zonele şi în anii cu precipitaţii abundente.5 ml/t de sămânţă). Se folosesc preparate pe bază de captan (Captadin 50 PU. în perioada următoare. Adesea. cu permetrin (Coopex 25 WP. al doilea înainte de înflorire.3 udări. se recomandă controlarea repetată a culturilor şi tratamente în vegetaţie. în cazul că se constată atac în faza de cotiledoane. Se folosesc Turdacupral sau Oxiclorură de cupru. la avertizare. În mod obişnuit.

se recoltează peste 2. producţiile medii nu depăşesc.377 kg/ha în 1991. necesită multă forţă de muncă şi durează mai mult timp. Potenţialul de producţie al speciilor de fasole este evaluat la 4. Plantele sunt lăsate câteva zile pe teren (2 . cu furca. 67 . la recoltatul manual al culturilor de fasole de câmp: lucrarea este foarte laborioasă şi costisitoare.000 kg boabe/ha.3 ori pe zi. momentul optim de recoltare este dificil de surprins la fasole. minime (dacă lucrarea este bine organizată). Se poate afirma că problema recoltatului fasolei de câmp nu este rezolvată în România.000 kg boabe la ha. Pe plan mondial. Indonezia. de regulă 1.000 kg boabe/ha. Japonia). spargerea boabelor este mult diminuată şi rezultă o recoltă de foarte bună calitate (procent redus de spargere sau fisurare şi puţine impurităţi). apoi se treieră cu combina. acestea au oscilat între 229 kg/ha în 1979 .3 zile). însă. dislocatoare) sau manual (pe suprafeţe mici). Pentru a limita spargerea boabelor. Recoltarea lanurilor de fasole se face divizat: în prima faza. reţin atenţia producţiile în jur de 1. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când 75% din păstăi s-au maturizat şi boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai puţin. în brazdă continuă sau în căpiţe mici. se dislocă sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice (maşini speciale pentru recoltat fasole. În ţara noastră. pentru uscare. cauza principală constituind-o favorabilitatea condiţiilor meteorologice. în timpul treieratului alimentarea combinei se asigură prin montarea ridicătoarelor de brazdă sau manual. reglată corespunzător. totodată.500 kg/ha obţinute în unele ţări din Asia. cultivatoare importante de fasole (China. cu furca. În condiţii de irigare şi la o tehnologie corectă de cultivare. şi îndeosebi regimul precipitaţilor în lunile de vară. adunate cu manual. fapt care limitează extinderea suprafeţele cultivate cu această plantă şi obţinerea unor producţii care să satisfacă cerinţele pentru consumul intern. în funcţie de evoluţia vremii. În ultimii 15 ani.Ca urmare.000 6. este obligatorie refacerea reglajelor la combină de 2 .1981 şi 1. În ţara noastră se apelează încă. Iran. destul de frecvent. este necesar să se lucreze cu turaţii mici la aparatul de treier şi cu distanţe mai mari între bătător şi contrabătător. În cazul recoltării manuale pierderile sunt.

3 SOIA Tehnologia de cultivare a soiei Rotaţia Cercetările efectuate în U.3 ori mai mult potasiu raportat la producţia de seminţe. ameliorând. cum ar fi sfecla pentru zahăr.2 ori mai mult potasiu raportat la întreaga plantă şi de 3 . sulf şi microelemente.8 4. plantele furajere graminee care asigură în sol o cantitate mare de apă.6 . şi însuşirile fizice ale solului.35 zile. C.. la care se mai adaugă cantităţi importante de calciu.8 ori mai mult azot şi 1. 1. Nu se recomandă ca plante premergătoare leguminoasele anuale sau perene. ca plante premergătoare cerealele păioase (grâu.0 kg P2O5. totodată. până ce funcţionează sistemul simbiotic.0 kg K2O. azotul din sol fiind indispensabil plantei în primele faze ale vegetaţiei.3. China şi România au demonstrat că soia nu este pretenţioasă la planta premergătoare şi la durata rotaţiei.. În mod obişnuit cele două căi se completează reciproc. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergătoare bune pentru cerealele păioase de toamnă. soia este o bună premergătoare pentru cele mai multe plante neleguminoase. Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se face pe două căi: absorbţia nitraţilor din sol. până când se stabileşte simbioza dintre bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu rădăcinile de 68 . în zone mai umede sau în condiţii de irigare. Cercetările au demonstrat că soia consumă.4. magneziu.A. Preferă. Floarea-soarelui şi rapiţa nu se folosesc ca plante premergătoare având boli comune (Sclerotinia sclerotiorum) Lăsând în sol cantităţi mari de azot (60 . 1.S. reduşi la amoniac la nivelul frunzelor de către enzima nitrat-reductază şi fixarea bacteriană a azotului atmosferic. de 5. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100 kg seminţe şi biomasa secundară aferentă are valori de: 7.11 kg azot. orz). foarte sensibilă la acestea.1 . eliminând posibilitatea valorificării efectului de ameliorare a fertilităţii solului de către aceste culturi. porumbul neerbicidat cu triazine şi cartoful. Culturile de porumb în care buruienile s-au combătut cu erbicide triazinice nu pot constitui premergătoare soiei.168 kg/ha). totuşi.I. Azotul. graţie enzimei nitrogenază din nodozităţile cu bacterii Bradyrhizobium japonicum.1 ori mai mult azot şi de 2. timp de 25 . precum şi unele plante prăşitoare. Cerinţele mari faţa de azot se datorează conţinutului ridicat al plantei în acest element.S. La începutul perioadei de vegetaţie. în medie. faţă de consumul de fosfor.

potasiu. o mare parte din azot (20 . ca urmare. toleranţă la condiţiile mai vitrege (temperatură. Faza critică în nutriţia plantelor cu azot. este perioada premergătoare înfloririi (2 săptămâni înainte de înflorire). precum şi unele erbicide (metribuzin. magneziu. Fosforul favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot. care se îngălbenesc şi cad. Realizarea în bune condiţii a simbiozei dintre rădăcini cu bacteriile Bradyrhizobium japonicm depinde de: aptitudinea de a lupta cu alte tulpini (suşe) din sol şi de a forma cât mai repede nodozităţi (competitive). după instalarea mecanismului de simbioză. când sistemul radicular şi capacitatea acestuia de absorbţie a fosforului nu sunt încă dezvoltate. fiind mai bine dezvoltate asigură nutriţia unui număr mai mare de nodozităţi. Imediat după răsărire. dar şi indirect. care. calciu. pH) şi capacitatea de a supravieţui în sol. în doze mari) determină distrugerea unui număr mare de bacterii şi. umiditate. Fosforul influenţează direct instalarea simbiozei. fungicidele aplicate pe seminţe. Eficienţa mai ridicată a bacteriilor se constată pe solurile bine aprovizionate în fosfor. Transferul azotului din frunze spre seminţe determină îmbătrânirea şi reducerea capacităţii de fotosinteză a frunzelor. formarea unui număr redus de nodozităţi sau lipsa acestora.57% din substanţa uscată şi se asimilează 50 -73% din substanţele nutritive. compatibilitatea cu soiurile de soia cultivate.168 până la 220 kg azot la ha (preparate bacteriene pe substrat de turbă).64% din azotul total). Azotul se acumulează în tulpină şi frunze până la începutul creşterii păstăilor apoi sunt translocate în seminţe (50 . care nu poate fi compensată ulterior prin fertilizarea cu azot. sulf. contribuind la sporirea numărului de nodozităţi. tulpinile actuale de Bradyrhizobium japonicum determină acumularea a 60 . plantele îşi procură azotul necesar numai din sol. cerinţele faţă 69 . trifluralin.80%) este pusă la dispoziţia plantei prin asimilarea lui din atmosferă de către bacteriile fixatoare de azot. apoi. în funcţie de condiţiile climatice şi soiul cultivat. Conţinutul nodozităţilor în fosfor este de două ori mai mare decât în rădăcini. etc. În perioada înfloririi şi formării seminţelor se realizează 48 . capacitatea ridicată de fixare a azotului (eficacitatea fixării). Temperaturile scăzute şi cele. cobalt precum şi în condiţii optime de umiditate. foarte ridicate inhibă procesul de simbioză.soia. molibden. În condiţii favorabile. Cerinţele mari fată de fosfor se manifestă imediat după răsărire şi de la înflorire până la maturitate. prin fortificarea plantelor.

Potasiul favorizează formarea nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului. soia absoarbe mai bine fosforul din sol. Potasiul se absoarbe în cantitate maximă în perioada creşterii vegetative rapide. Pe celelalte soluri. comparativ cu porumbul. Pe solurile acide. care influenţează favorabil dezvoltarea nodozităţilor şi fixarea azotului. rămânând verzi numai centrul şi baza frunzei. Îngrăşămintele cu azot se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi de aplicarea bacteriilor simbiotice. Pe marginea frunzelor apar pete de culoare galbenă. ceea ce demonstrează o capacitate mai ridicată de a folosi rezervele existente în sol. molibden. având nuanţe albetransparente până la brune-cenuşii. Pe solurile sărace în azot se aplică 30 . fertilizarea cu azot se face în funcţie de testarea reuşitei simbiozei dintre bacterii şi rădăcini. împiedică absorbţia fosforului. este necesară prezenţa zincului sau a fierului pe solurile erodate. În general. după apariţia primei frunze trifoliate. apar pete brune pe frunze după înflorit.40 kg azot la ha. mărind producţia. se reduce capacitatea de germinaţie a seminţelor. care ajută la formarea nodozităţilor. Se reduce rezistenta la cădere şi la secetă a plantelor. unde este stânjenită creşterea plantelor şi fixarea azotului. înainte de semănat. necroze care avansează bazipetal. Dintre celelalte elemente soia consumă cantităţi importante: de sulf. Marginile frunzelor se necrozează. care îmbunătăţeşte activitatea fotosintetizantă şi de fixare a azotului în nodozităţi etc. inul sau ovăzul. reducându-se pe măsură ce începe formarea seminţelor. de calciu. frunzele au culoarea albăstruie-verzuie. creând un mediu propice pentru bacterii. zinc. cupru. creşterea rezistenţei la boli. sunt necesare microelemente. Excesul de fosfor provoacă fenomenul de toxicitate. absorbţia calciului. mangan. de magneziu. Vremea rece şi umedă. Verificarea reuşitei bacterizării se face în faza în 70 . Fosforul îşi manifestă acţiunea sinergică împreună cu azotul şi potasiul. necesar pentru primele faze de vegetaţie (de preferat azot amidic). iar pe solurile alcaline. în unele primăveri. Asigurarea ulterioară cu fosfor nu compensează carenţa din primele faze de vegetaţie. reducând creşterea şi productivitatea plantelor. bor. cu conţinut ridicat în fosfor. frunzele cad în scurt timp. care se extind. El joacă un rol însemnat în sinteza grăsimilor şi depunerea lor în seminţe. Insuficienţa fosforului se manifestă prin încetinirea creşterii plantelor. Insuficienţa potasiului afectează procesele biochimice şi fiziologice ale plantei.de fosfor nu sunt asigurate. Aplicarea îngrăşămintelor.

1).3. stabilindu-se procentul de plante cu nodozităţi. 2. determiriă o nutriţie mai bună a plantelor de soia. odată cu executarea praşilelor mecanice între rânduri (praşila I şi a II-a). În funcţie de reuşita bacterizării. O deosebită importanţă în cultura soiei prezintă biopreparatele de Bradyrhizobium japonicum. folosindu-se în mod obişnuit patru doze la sămânţa necesară însămânţării unui ha. 3.O. Lucrările solului Prin lucrările de pregătire a solului în vederea însămânţării soiei se urmăresc: afânarea şi aerisirea solului. care să permită aprovizionarea plantelor pe durata vegetaţiei. Ele contribuie la creşterea sistemului radicular.70 Azotul aplicat fazial este utilizat mai bine când se încorporează în sol până la începutul înfloririi plantelor. 3.127 40 . acumularea unor rezerve mari de apă în sol. Microelementele pot fi aplicate tratând seminţele pe cale uscată sau umedă sau extraradicular.3 frunze trifoliate. 71 . distrugerea totală a buruienilor. pe diagonala lanului în 5 . Soia valorifică efectul remanent al fertilizării organice şi al amendamentelor după 2 .50 0 . agrochimice privind conţinutul solului în fosfor şi potasiu (v.60 30 .care plantele de soia au 1 . încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale.50 100 .3. tab.000-3.70 140 . Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplicai sub arătura de bază. prin prezenţa leghemoglobinei).60 60 . iar prin strivirea acestora se stabileşte eficienţa activităţii bacteriilor (conţinutul de culoare roşie presupune o activitate bună a bacteriilor.60 0 60 . facilitează simbioza dintre bacterii şi rădăcini.49 KAL (ppm) P2O5 P2O5 .10 puncte de control. K2O-(kg/ha) pt. Dacă nu s-au aplicat sub arătura de bază.90 50 . crearea unui pat germinativ optim pentru semănat şi care să asigure răsărirea plantelor şi dezvoltarea lor în continuare. patului germinativ.80 40 . a îngrăşămintelor şi amendamentelor.E. mai pot fi aplicate sub formă de îngrăşăminte complexe la pregătirea. se stabilesc dozele de azot orientative (tab.30 peste 50% 40 .100 50 .000 neirigat kg/ha 60 .1).260 0 .100 34 .4 ani de la aplicarea lor.3.140 13 .1 Dozele orientative de îngrăşăminte la soia N N (kg/ha) în sol: Nodozităţi Plante cu pe plantă nodozităţi peste 5 1-5 lipsă irigat mg P2O5 la neirigat 100 g sol irigat sub 2 2–5 peste 5 D. când se obţin sporuri însemnate de producţie şi îmbunătăţirea calităţii recoltei.kg/ha K2O peste 85% 30 . Tabelul 3. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplica în funcţie de producţia scontată şi de valorile cartării.

Efectuarea arăturii este influenţată de planta premergătoare. gorgoane) se efectuează macronivelarea solului. respectiv uniform executată. sau chiar pe cele joase unde apa stagnează primăvara. structura culturilor. în funcţie de umiditatea solului şi de resturile vegetale care trebuie încorporate în sol. prima lucrare în primăvară este distrugerea crustei.2 zile. arătura se efectuează în 1 . După planta premergătoare ce se recoltează târziu se efectuează arătura de toamnă cu plugul în agregat cu gripa rotativă. cu consum mare de energie. Esenţial este ca arătura să fie de cea mai bună calitate. Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului cu combinatorul. Când terenul prezintă denivelări se va executa şi o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare. se amână executarea arăturii până când intervine o ploaie care să umezească solul pe 20 . Cu ajutorul combinatorului se pot încorpora şi erbicidele antigramineice 72 . sau pe cele din Lunca Dunării şi a altor râuri. În condiţii de secetă. a buruienilor şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili. înlesnind semănatul de calitate al soiei. În zonele cu terenuri mai joase din incintele îndiguite. perpendicular sau în diagonală faţă de lucrările precedente. microclimatul zonei. se execută lucrarea de drenaj. nivelat şi puţin tasat.25 cm adâncime. se încorporează şi erbicidele antigramineice. Pentru pregătirea patului germinativ. pe solurile grele. prin care se încorporează resturile vegetale şi îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu.11 cm. iar pe terenurile cu denivelări mai mari (crovuri.22 cm. Dacă este cazul.3 săptămâni se efectuează o lucrare de distrugere a buruienilor cu grapa cu discuri sau cu ajutorul cultivatorului în agregat cu grapa cu colţi reglabili. După recoltarea plantelor premergătoare timpurii (cereale păioase). După 2 . În acest caz. după eliberarea terenului de planta premergătoare se execută o lucrare cu grapa cu discuri la adâncimea de 7 . care lasă terenul bine mărunţit. Pe cernoziomurile din Moldova şi Transilvania adâncimea arăturii poate fi de 20 . Experienţele executate în diferite zone au scos în evidenţă că. cu alte cuvinte să se aplice o agrotehnică diferenţiată. când solul este uscat şi nu există posibilităţi de a se iriga. urmărindu-se calitatea şi efectuarea ei cât mai timpurie.Lucrările solului trebuie să se execute ţinând seama de tipul de sol.28 cm. Arătura se menţine curată de buruieni şi afânată până la venirea iernii. cu textură argilo-lutoasă sau argiloasă. când solul este încă reavăn şi permite executarea unei lucrări de calitate. pentru a nu se face o arătură cu bulgări mari. adâncimea arăturii trebuie să fie cuprinsă între 25 .

Densitatea la semănat trebuie să realizeze 35 . care determină diferenţierea unui număr mai mare de noduri pe tulpină. Adâncimea de lucru a combinatorului nu trebuie să depăşească adâncimea semănatului (5 cm). Semănatul soiei se realizează paralel cu semănatul porumbului şi nu după terminarea însămânţării acestuia.8°C la adâncimea de semănat şi care corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 . mai bine direct în câmp. capacitatea de germinaţie de cel puţin 80%. iar soiurile semitimpurii şi cele timpurii. adaptate la o fotoperioadă mai lungă se seamănă în a doua parte a perioadei optime de semănat. prelungirea perioadei de înflorire şi o mai bună fructificare.0. în zona destinată seminţelor cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu duze. Pentru tratarea seminţelor se utilizează produsul Tiradin-75 în doză de 3. Soiurile tardive şi semitardive valorifică foarte bine condiţiile ce se creează prin semănatul timpuriu. iar vremea este în curs de încălzire. suspensia bacteriană se introduce direct în brazdă. Când seminţele au fost tratate cu fungicide. ataşat la brăzdarele semănătorii. la adăpost de razele solare. care este de 7 . să aibă puritate de cel puţin 98%. o eficienţă mai ridicată a erbicidelor şi maturarea mai timpurie a plantelor.15°C. o dată cu semănatul.5 kg/t sau Captadin 50 PU în doză de 0.000 de boabe să fie cât mai mare. iar masa a 1. folosindu-se 4 sau mai multe doze la sămânţa necesară însămânţării unui hectar. Tratarea seminţelor cu fungicide împotriva bolilor se efectuează numai în situaţia în care suspensia de bacterii (Nitragin-soia) se administrează direct în sol. condiţiile pentru semănatul soiei se realizează începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul ţării şi în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţării. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să facă parte dintr-un soi zonat. Tratarea seminţelor cu Nitragin-soia (Bradyrhizobium japonicum) se face conform instrucţiunilor ce însoţesc preparatul. Semănatul în cadrul epocii optime are importanţă deosebită în dirijarea creşterii şi fructificării. Soiurile târzii şi semitârzii se seamănă în prima parte a epocii optime. însămânţarea făcându-se imediat.nevolatile.2 . Se asigură condiţii mai bune de umiditate pentru germinarea seminţelor.5 kg/t.45 plante/m2 în condiţii de 73 . asigurând parcurgerea primelor faze de vegetaţie în condiţii de zile scurte şi temperaturi mai scăzute. Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de realizarea temperaturii minime de germinaţie în sol. pentru răsărire. Calendaristic.

sau în benzi de 3 rânduri la 45 cm. procent cu care se suplimentează norma de sămânţă. deoarece plantele ramifică mai mult şi se realizează neuniformităţi la maturare.irigare şi 30 . Aceste desimi se diferenţiază şi în funcţie de zona de cultură: 40 .42 pl. permite îngrijirea culturii prin praşile mecanice şi combaterea buruienilor cu erbicide. pe terenuri neirigate sau irigate prin aspersiune se efectuează semănatul în rânduri echidistante la 50 cm.în condiţii de irigare. respectiv 35 .15%). Sporul de producţie se datorează creşterii uniforme şi mai viguroase a plantelor până la înflorire. ca urmare a reducerii competiţiei dintre plante pe rând. 45 .100 kg/ha. Cantitatea de sămânţă corespunzătoare densităţilor la semănat stabilite se încadrează între 70 .în condiţii de neirigare. Distanţa între rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a acestora.50 seminţe germinabile/m2. Pentru a se realiza aceste densităţi se seamănă 50 .30 cm şi cu 70 cm între benzi.40 pl.35 pl.40 şi 30 . În condiţiile combaterii ireproşabile a buruienilor semănatul soiei în rânduri apropiate (25 ./m2 în zona a doua şi 35 . Această metodă de semănat se recomandă pe solurile infestate de buruieni cu răsărire eşalonată (Solamum nigrum.000 de boabe. Semănatul în benzi.40 plante/m2 în condiţii de neirigare. Abuthilon sp. cu 60 . precum şi datorită acoperirii solului mai timpuriu de către covorul vegetal şi captării unei cantităţi suplimentare de energie solară.. se micşorează rezistenţa la cădere şi la boli scade conţinutul seminţelor în substanţe proteice şi se măreşte norma de sămânţă la hectar./m2 în prima zonă.45 pl. Nici desimile mai mici (sub 30 pl. reducându-se consumul de erbicide (cu circa 50%). 38 .30 cm sau chiar 15 cm) a determinat obţinerea unor sporuri însemnate de producţie (10 .) şi în cazul irigării prin brazde (80 cm între benzi). Densităţi mai mari (peste 70 pl. La irigarea prin brazde se utilizează distanţa între rânduri de 80 cm. capacitatea de germinaţie şi masa a 1.55 seminţe germinabie/m2 şi respectiv. formate din două rânduri la distanţa de 25 . primele păstăi se formează prea jos pe plantă şi se produc pierderi la recoltare./m2 . Soiurile timpurii./m2) nu se justifică. răspund mai bine la semănatul în rânduri apropiate. depinzând de puritate. cu talia mică. deoarece. Xanthium sp. 74 .70 cm între benzi. Între seminţele germinabile introduse în sol şi numărul de plante obţinute la recoltare este o diferenţă de circa 15%./ha) nu sunt favorabile. Pe terenurile slab sau mijlociu îmburuienate şi în condiţiile combinării combaterii chimice a buruienilor cu lucrările de prăşit mecanic între rânduri./m2 în zona a treia .

care se 75 .Soia se poate semăna şi la distanţe de 60 .3. lucrări cu sapa rotativă. Trebuie remarcat faptul că. conduce la densităţi necorespunzătoare şi la producţii mici de boabe. Pentru soiurile cu creştere nedeterminată. din diferite motive. Când plantele de soia formează prima frunză trifoliată. când se creează condiţii mai bune pentru irigarea culturii prin praşile mecanice. corectând abaterile constatate. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor. Distanţa seminţelor pe rând se poate realiza prin alegerea discului de distribuţie şi a raportului de transmisie dorit. jalonându-se terenul la prima trecere. oscilând între 2. Semănătorile vor fi echipate obligatoriu cu brăzdare mici şi limitatoare de adâncime.2 lucrări cu sapa rotativă.5 .4. Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 5 cm. praşile selective manuale pe rând. efectuarea corectă a lucrărilor solului. contribuie mult la diminuarea gradului de îmburuienare încă din primele faze de vegetaţie. cu multă atenţie pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire sau pe cele răsărite. revenind un rol însemnat lucrărilor mecanice. Buruienile se pot distruge cu mai multă uşurinţă prin praşile mecanice. manuale. la semănatul timpuriu. Măsurile agrotehnice privind amplasarea culturii după premergătoare care lasă terenul curat de buruieni. în condiţii de bună aprovizionare cu apă şi între 2. fără a cauza pierderi de plante la soia. distrugerea buruienilor răsărite la pregătirea patului germinativ şi alegerea perioadei de semănat. consecinţele fiind foarte favorabile asupra producţiei. este mai avantajoasă. prin modificarea reglajului. nu se modifică şi desimea semănatului. pentru soiurile timpurii. fără folosirea erbicidelor. o lucrare înainte de prima praşilă mecanică între rânduri. distanţa mai mică între rânduri.5 . a bolilor şi dăunătorilor trebuie să seefectueze integrat. semănatul se face mai târziu.70 cm între rânduri. Soiurile cu creştere determinată se pot semăna la distanţe între rânduri mai mari sau mai mici.5 cm pe solurile mai grele. Eventuala crustă şi buruienile se distrug cu ajutorul sapei rotative sau al grapei cu colţi reglabili. cât şi atunci când. tratamentelor cu erbicide şi insectofungicide.0 cm pe soluri mijlocii. Semănatul prea superficial într-un strat de sol uscat sau semănatul la o adâncime de peste 5 cm în sol greu şi umed influenţează negativ germinaţia şi răsărirea. Se efectuează 1 . la schimbarea distantei între rânduri. lucrările cu sapa rotativă (cu colţii invers sensului de înaintare) realizează distrugerea buruienilor. Distanţa pe rând se verifică prin sondaje. fiind şi mai bine înrădăcinate.

prin ataşarea unor organe active de la sapa rotativă la cultivator. la soia. reprezintă o măsură obligatorie când se seamănă în rânduri apropiate (tab. Primul tratament se va aplica după răsărirea soiei (1 .) se distrug prin 2 .4 săptămâni). când buruienile au 2 . iar buruienile dicotiledonate cu 1 .În condiţii de infestare redusă cu monocotiledonate anuale.2 perechi de frunze trifoliate. + Echinocloa sp. Se mai efectuează două sau trei praşile (la 8 . Convolvulus sp.4 frunze .10 cm adâncime) în funcţie de gradul de îmburuienare.2 frunzuliţe.70%) nu se poate realiza fără folosirea erbicidelor care. se poate prelucra solul din zona rândurilor de plante. deoarece combat parţial şi unele buruieni monocotiledonate anuale (Setaria sp. Pivot şi Bolero se pot aplica şi singure (fără aplicarea unui graminicid la semănat).3. Sonchus sp. lucrările cu sapa rotativă şi cultivatorul determină aerisirea şi încălzirea solului. Blazer.Dozele şi epocile de aplicare se stabilesc în funcţie de tipul de sol (conţinutul în humus) şi condiţiile climatice. 3.3 praşile mecanice şi manuale selective. Galaxy. .efectuează când se cunosc bine rândurile de plante. .. O combatere eficientă a buruienilor (şi a celor care apar spre faza de maturitate a soiei.3 frunzuliţe şi până la înfrăţire. eficientă dacă se are în vedere managementul combaterii integrate a acestora cu următoarele precizări: Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat simptome de fitotoxicitate: -Erbicidele dozele recomandate.8 cm adâncime şi a doua lucrare între prima şi a doua praşilă. afânându-l şi încălzindu-l totodată. Pe lângă combaterea buruienilor.Erbicidele Flex.) în faza de 2 .. .30% faţă de . .2). folosind jumătăţi de doze pentru un tratament. erbicidele Dynam. Concomitent cu efectuarea primei praşile mecanice între rânduri. al doilea tratament se va efectua la reinfestarea cu specii de buruieni dicotiledonate (3 . Pentru protejarea plantelor de soia se folosesc discuri de protecţie la cultivator. ce pot micşora producţia cu 50 .4 frunzuliţe. 76 antigramineice nevolatile. iar buruienile dicotiledonate cu 2 . Combaterea chimică a buruienilor la soia poate fi. Basagran se pot aplica în 2 tratamente secvenţiale.Buruienile dicotiledonate perene (Cirsium sp. benefică simbiozei între rădăcini şi bacterii. ultima înainte de înflorirea în masa a soiei. la 6 . asociate cu erbicide antidicotiledonate (tankmix) se vor aplica în doze mai reduse cu 25 .

5 Trifluralinul fiind volatil. 9 . Xanthium sp.5 perechi de frunze trifoliate.8 . iar pentru combarerea costeiului din rizomi erbicidele Galant Super (10% Haloxifop.5 combinatorul la adâncimea de 3 Stomp 330 EC (33% Pendimetalin) sau 4-5 4 cm.5 .0 se încorporează la 8 .5 Agil 100 EC (10% Propaquizafop) 0.5 Triflurom 48 (48% Trifluralin) sau 1.5 (preemergent) Sencor 70 EP (70% Metribuzin) sau 0.3.5 .) Combaterea buruienilor în solele cultivate cu soia modificată genetic.5 .25 . Basagran forte (48% Bentazon + 15% 2 . de tip Roundup Ready Se poate aplica până la o Roundup C. tutun.5 luni pentru grâu şi orz.5 Tratamentul în vegetaţie se face când plantele de soia au 2-3 Blazer 2 S (24% Acifluorfen de sodiu + 2 .75 .5 .1.10 cm prin 2 treceri Treflan 48 EC (48% Trifluralin) plus 1.0 Se aplică postemergent timpuriu C.. şi Chenopodium sp.2 de înălţimea plantelor de costrei.2.0 . erbicidele Treflan 24 EC (24% Trifluralin) sau 3.35 . Fusilade super (12.0 în momentul în care plantele de Targa 10 CE (Quizalofop-etil 2-3 costrei au 15 . Abutilon sp. fără Solanum nigrum..5 Wettol)+ Bolero (4% Imazamax) 0.kg.2. Se utilizează erbicidele de la punctul A şi B.5% Setoxidim) 7 .S.0 Pentru combaterea costreiului din rizomi se aplică al treilea tratament Furore super 75 EW (12.Combaterea costreiului din rizomi este mai eficientă când se irigă cultura cu 10 .5 . inclusiv Solanum nigrum. se impun restricţii pentru plantele postmergătoare (4 .5% fluazifop-butyl) 2-3 Stabilirea dozei se face în funcţie Pantera 40 EC (5% Quizalofop-P-tefuril) 1.Când se aplică erbicidul Pivot. În condiţii de irigare se Frontier 900 EC (90% Dimetenamid) sau 1.10 D. produs comercial (substanţă activă) B.2 aplică imediat după semănat Guardian CE (82% Acetoclor + antidol) sau 1.300 l soluţie la hectar.75 .5.2 de gradul de infestare. .La tratamentele în vegetaţie se utilizează 200 .0 adâncime perpendiculare cu combinatorul Sencor 70 WP (70% Metribuzin) 0. o cantitate mai mare ducând la scurgerea soluţiei de pe frunze. iar surfactant) sau buruienile sunt în faza de 3-4 Galaxy (36% Bentazon + 8% Acifluorfen) 2 frunzuliţe.17 zile după tratament pentru a nu se întrerupe translocarea erbicidului spre rizomi. Observaţii l/ha produs comercial A. Abutilon sp.R-metil) 1 .5 Erbicide.2 Combaterea buruienilor la soia cu ajutorul erbicidelor Doza .) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.70 .10 luni pentru porumb. Nabu S (12.15 zile înainte de tratament iar după tratament nu se mai efectuează praşile mecanice sau manuale 15 . Lasso CE (48% Alaclor) sau 4-6 Erbicidele fiind nevolatile se Mecloran 48 CE (48% Alaclor) sau 4-6 încorporează în sol cu Dual GOLD 960 CE (96% Metolaclor) sau 1 .0..75 Flex (25% Fomesafen) 1.25 cm înălţime. plus Sorghum halepense din rizomi.) Sole infestate cu buruieni mono şi dicotiledonate anuale şi perene. Se efectuează un prim tratament cu erbicide antigramineice prevăzute la punctul A şi al doilea tratament în vegetaţie cu următoarele erbicide antidicotiledonate Pivot 100 LC (10% Imazetapyr) sau 0. 77 .1.) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.5 fluazifop-butyl) 2. Xanthium sp. reducându-se eficacitatea erbicidului.1.2.3.2.0. precum şi Leopard 5 EC (5% Quizalofop-P-etil) 1.5 .5 .1. Tabelul 3. (36% Glifosat) 2-4 săptămână înainte de înflorire a plantelor de soia .2.1.

10 zile.26 luni floarea-soarelui.000 kg seminţe la hectar şi părţile aferente de biomasă. zeamă bordeleză în concentraţie de 1% sau Orthocid 50 în cantitate de 2. ce atacă seminţele şi plăntuţele în faza de germinare. putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). arsura bacteriană (Pseudomonas glycine).4 săptămâni) sau întreaga doza o singură dată în funcţie de gradul de infestare şi înălţimea buruienilor. cartof. rizoctonia (Rizoctonia ssp.5 l/ha.4 perechi de frunze la soia.25 l/t sămânţă. iar înălţimea buruienilor de 10 . 36 luni sfeclă şi legume). Apa este necesară încă de la germinare şi până la maturarea seminţelor.). În faza de germinaţie-răsărire lipsa apei determină o răsărire neuniformă. Primul tratament se execută la apariţia simptomelor bolilor iar celelalte tratamente la interval de 8 . care produce defolierea prematură şi se combate în momentul semnalării cu Sintox 25.000 şi 7. înainte de pregătirea patului germinativ.000 m3/ha apă pentru o producţie de peste 3. molia păstăilor (Etiella zinkenella) se combate tratând sămânţa după recoltare cu Phostoxin sau Delicia în doză de 30 g la tonă în magazii închise. urmat de al doilea tratament la reinfestare (3 . care se transmit prin sol şi resturi vegetale. Principalii dăunători sunt păianjenul roşu (Tetranicus urticae). Irigarea soiei este deosebit de eficientă în toate zonele unde se manifestă perioade de secetă. consumându-se între 6.). în doză de 2 l/ha produs comercial. musca cenuşie a culturilor (Hylemia sp. iar în faza de butonizare-înflorire se întârzie 78 . Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agenţii patogeni care provoacă mana soiei (Peronospora manshurica).Erbicidul Roundup combate toate speciile de buruieni şi se poate aplica secvenţial (2 + 2 l/ha sau 2 + 2.5 kg/ha produs comercial. În momentul când bolile sunt semnalate în câmp se execută 2 . fuzarioza (Fusarium ssp. 24 . care atacă cotiledoanele în timpul germinaţiei sau la răsărire şi se combate cu Lindatox 3. se combate prin tratamente preventive la sol. cu realizarea primului tratament în faza de 3 .orzoaică de primăvară. Peb + Lindan.).3 tratamente cu Turdacupral 4 kg/ha.30 kg/ha. . şi Pythium debaryanum se recomandă tratarea seminţelor cu produsul Beret MLX 360 în doză de 1. musca (Phorbia platura). micşorând desimea normală a lanului. iar în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură pot aduce prejudicii culturii de soia.15 cm. 5 + 3 în doze de 25 . iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet 2 kg/t sămânţă.

folosirea soiurilor cu inserţie a primelor păstăi la peste 10 . Udările se aplică în perioada critică pentru apă a soiei.600 rotaţii/minut. Recoltarea Recoltarea.3 t/ha în zona a III-a (nord-estul şi nord-vestul ţării. iar reglajele se vor verifica de mai multe ori într-o zi de lucru urmărindu-se ca pierderile să nu depăşească 2 . realizarea densităţii optime. (intervalul umidităţii active). soiei ridică probleme legate de limitarea pierderilor de seminţe din cauza inserţiei joase a primelor păstăi. executarea lucrărilor de prăşit fără denivelarea solului.14 zile. seminţele au umiditatea de 16%. Irigarea se realizează prin aspersiune sau prin brazde. La irigarea prin brazde. calendaristic între 15 iunie şi sfârşitul lunii august.5 km/h.3%. seminţele capătă culoarea specifică soiului şi se întăresc. sitele să fie cele corespunzătoare. se produce căderea florilor şi diminuarea producţiei de seminţe. turaţia bătătorului va fi de 400 .18 mm la ieşire.4. În această perioadă trebuie să se asigure menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm la peste 50% din i. care contribuie la îmbunătăţirea acţiunii erbicidelor aplicate în sol. 79 .5 udări cu norme de udare de 700 .3. Câmpia de Vest. deschiderea între bătător si contrabătător de 20 . înălţimea de tăiere a plantelor va fi coborâtă cât mai mult posibil (4 .5 t/ha în zona I de cultură (Câmpia Română şi Dobrogea).6 cm).25 mm la intrare şi 15 . zonele subcarpatice).5 .creşterea vegetativă. Producţiile ce se pot realiza oscilează între 3 . în condiţii de irigare. Câmpia Transilvaniei. în funcţie şi de precipitaţiile înregistrate. viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4 . sudul Moldovei) şi 2 . norma de udare este cuprinsă între 800 şi 1.800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400 .12 cm de la nivelul solului. de la apariţia primelor flori şi până la umplerea seminţelor. În primăverile secetoase se poate aplica o udare de răsărire cu o normă de 200 .500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate slabă şi pe nisipuri. 2.u. Prima udare se realizează înainte de înflorire. fără plante căzute. următoarele la intervale de 10 .300 m3/ha. Pentru evitarea pierderilor la recoltarea cu combina. Momentul optim de recoltare poate fi determinat luându-se în considerare următoarele: îngălbenirea frunzelor şi căderea acestora. Sunt necesare 4 .000 m3/ha. Pentru reducerea la minimum a pierderilor la recoltare se iau măsuri de nivelare a terenului înainte de semănat.a.5 t/ha în zona a II-a de cultură (partea de nord a Câmpiei Române. brunificarea a minimum 70% din păstăi.

5 kg Atrazin/ha şi să se facă tratamente contra răţişoarei). putregaiul cenuşiu). culturi ce nu pot preceda culturile de floarea-soarelui. grâul de toamnă). cartoful şi inul sunt. Prevenirea eficientă a bolilor se face prin evitarea cultivării florii-soarelui pe acelaşi loc un număr cât mai mare de ani. cum este porumbul (cu condiţia să nu se folosească la porumb mai mult de 1. se pot obţine producţii mari şi la grâul cultivat după floarea-soarelui. Floarea-soarelui poate reveni pe acelaşi teren după minimum 6 ani (8 ani în condiţii de irigare şi pe loturile semincere). Ca urmare. de asemenea. Fertilizarea 80 . tocării şi încorporării adânci a resturilor vegetale şi aplicării unor doze ceva mai mari de îngrăşăminte cu azot. putregaiul alb.1. mană. cere luarea unor măsuri drastice pentru reducerea frecvenţei şi intensităţii atacului. atacului de boli (pătarea brună şi frângerea tulpinilor. în primul rând.4 PLANTE OLEAGINOASE 4. Sensibilitatea ridicată a florii-soarelui la diferite boli care sunt greu de combătut pe cale chimică. toate culturile neafectate de boli comune. rezultate bune se obţin şi după mazăre. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru floarea-soarelui culturile cu boli comune şi. manifestată prin pierderi mari de recoltă. cu condiţia recoltării florii-soarelui până la 15 septembrie. cultivarea repetată pe acelaşi teren este exclusă. interval de timp în care se produce o epuizare a formelor de rezistenţă a patogenului în sol. fasolea şi rapiţa. datorită. care ocupă suprafeţe mari în zonele de cultură a florii-soarelui. precum şi unele culturi recoltate toamna. FLOAREA-SOARELUI Tehnologia de cultivare a florii-soarelui Rotaţia Premergătoarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu recoltare timpurie (cerealele păioase de toamnă şi. în primul rând. Totodată. trebuie evitate ca premergătoare cânepa şi tutunul (din cauza atacului de lupoaie). cu rezultate bune. cele care contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) dintre care soia.CAP. dar şi din cauza atacului de lupoaie (Orobanche sp. în special. în cazul atacurilor puternice de putregai cenuşiu. După floarea-soarelui se cultivă.) şi de dăunători (răţişoara porumbului).

rotaţie. 3. O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa carenţele de elemente nutritive din fazele iniţiale de creştere.1 kg calciu. GACHON (1972) a arătat că 66% din N.5 săptămâni după răsărire). se formează puţine flori şi producţia rămâne mică. calciu (1.Cu fiecare tonă de seminţe.10%). floarea-soarelui nu este bine aprovizionată în perioada formării primordiilor florale (3 . Pentru floarea-soarelui.51%).9 . planta de floarea-soarelui este capabilă de a absorbi azotul levigat în straturile mai profunde ale solului. 75% din K şi 90% din Mg sunt absorbite într-un interval de 2 luni. 1998). implicit. Pe măsură ce avansează în vegetaţie. condiţiile de vegetaţie sunt mult mai bune. îndeosebi potasiu (1. cantităţi apreciabile de elemente minerale. atât deficitul cât şi excesul de azot. plantele subnutrite seminţe seci. 1991). Floarea-soarelui este o plantă exigentă faţă de aprovizionarea cu azot.8 . Absorbţia elementelor nutritive este rapidă la floarea-soarelui. Bine înrădăcinată. Din acest motiv. de exemplu. de asemenea.7. tulpini. ulterior.0 kg fosfor.58%).16 . În timpul înfloritului. 1. 81 cu azot au frunzele îmbătrânite. Consumurile sunt mai mici decât cele menţionate în literatura mai veche.3 kg magneziu. floarea-soarelui extrage din sol 18 .40) (V. sodiu (după CR.8 . dacă. în legătură cu ritmul de producere a substanţei uscate în timpul primelor stadii de dezvoltare. 2. Îngrăşarea de bază trebuie gândită ţinând cont de gradul de fertilitate al solului.4 kg azot/ha/zi. în special în fazele timpurii.16.2.35 kg azot. frunze) conţin. foarte ridicată în plantele tinere şi descreşte spre maturitate.25 la 0. azot (1. asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului de ulei.5 kg potasiu. justificat de raportul îmbunătăţit între masa totală a plantei şi producţia de sămânţă (indicele de recoltă a crescut de la 0. adesea se constată că floarea-soarelui valorifică puţin eficient azotul din îngrăşăminte. BÂRNAURE. iar la recoltare au calatidii mici şi cu multe . de culoare galbenă. floarea-soarelui poate absorbi cel puţin 3 .3%). Concentraţia în elemente nutritive este. magneziu (0.0..0. absorbţia tardivă de azot nu corectează efectele insuficienţei azotului în fazele precoce. mijlociu pretenţioasă la fosfor şi foarte exigentă la potasiu. cantităţile de fosfor şi potasiu extrase din sol prin recoltă. 1.33 . P şi Ca. Produsele secundare (calatidii. Azotul. de aceea.HERA şi col. şi anume de la apariţia butonului floral şi până la înflorire. chiar dacă. au repercusiuni negative asupra proceselor de creştere şi dezvoltare şi.

Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoacă scăderea accentuată a conţinutului de ulei, iar pe solurile brune şi brune podzolite diminuează cu 14 28% producţia de seminţe. În toate fazele de vegetaţie, excesul de azot provoacă creşterea luxuriantă şi prelungirea vegetaţiei plantelor în detrimentul producţiei de seminţe şi al conţinutului în ulei şi, desigur, al rezistenţei la atacul de boli şi la secetă. La evitarea excesului de azot (pe toată suprafaţa sau în vetre) contribuie: folosirea în primăvară de îngrăşăminte chimice complexe sau nitrocalcar; fracţionarea cantităţilor de azot: o parte se administrează la pregătirea patului germinativ şi restul în timpul vegetaţiei. Cantităţile de azot ce trebuie aplicate la floarea-soarelui se stabilesc, în primul rând, în funcţie de producţiile planificate şi de indicele de azot al solului (tab.4.1.1, după CR. HERA şi Z. BORLAN, citaţi de V.BÂRNAURE, 1991). Dozele astfel stabilite se măresc cu 10 kg/ha după premergătoare ca porumb, cartof de toamnă, sfeclă; se măresc cu 10 kg/ha dacă solul are în primăvară apă la nivelul capacităţii de câmp; se micşorează cu 0,75 - 1,5 kg pentru fiecare tonă de gunoi administrată la planta premergătoare sau direct la cultura de floarea-soarelui şi cu circa 10 kg dacă la semănat este secetă relativă (mai puţin de 80 m3/ha apă, sub capacitatea de câmp). Azotul se administrează o jumătate la pregătirea patului germinativ (sau concomitent cu semănatul), sub formă de azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide sau îngrăşăminte complexe; cealaltă jumătate, concomitent cu praşila I sau, sub formă nitrică, la praşilele I şi a II-a. Fosforul influenţează puternic procentul de ulei, iar în anumite condiţii determină şi o sporire a producţiei de sămânţă, chiar mai accentuată decât azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultiva în nici un caz fără fertilizare cu fosfor, deşi este citată de numeroşi autori ca având o capaciate mare de folosire a fosfaţilor din sol; acest lucru nu este valabil pentru fazele iniţiale de creştere. Pe de altă parte, în ţara noastră regimul precipitaţiilor şi temperatura (în cultură neirigată) din perioada de înflorire şi fructificare nu permit o valorificare superioară a rezervelor de fosfor din sol. Absorbţia fosforului urmează un ritm apropiat de cel al azotului şi depinde mai mult de explorare a solului de către rădăcinile florii-soarelui. Pentru floarea-soarelui cele mai indicate îngrăşăminte cu fosfor sunt cele complexe. Dintre îngrăşămintele simple se va folosi, cu mai bune rezultate,
82

superfosfatul concentrat pe soluri uşor acide şi superfosfatul simplu pe soluri neutre şi alcaline (V. BÂRNAURE, 1991). Epoca de administrare este vara sau toamna, înainte de arătura de bază, cu încorporare sub brazdă. O parte din fosfor (circa 1/3 din doză) se poate aplica pe rând, odată cu semănatul, cel mai bine sub formă de îngrăşăminte NP. Acest mod de fertilizare favorizează o bună înrădăcinare şi creştere iniţială a plantei, conferindu-i rezistenţă la secetă şi făcând posibile economii la cantitatea de fosfor, de 15 - 20%.
Tabelul 4.1.1 Doze de azot (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 2.500 3.000 3.500 1,5 94 107 117 2,0 85 98 111 2,5 80 93 103 Indicele de azot 3,0 77 89 100 3,5 74 87 97 4,0 72 85 95 4,5 71 84 94

Dozele de fosfor recomandate în tehnologia actuală de cultivare a floriisoarelui sunt prezentate în tabelul 4.1.2 (după CR. HERA şi col., citat de V. BÂRNAURE, 1991).
Tabelul 4.1.2 Doze de fosfor (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 15 3.000 3.500 124 146 P-Al (ppm) (P2O5 mg/100 g sol = P-Al - ppm x 0,23) 20 114 135 25 103 124 30 93 115 35 84 105 40 76 97 45 67 89 50 60 81

Potasiul. Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care îl restituie în proporţie de 90%, prin resturile vegetale rămase după recoltare. Potasiul are influenţe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de către floarea-soarelui, sporirea rezistenţei la frângere, la atacul diferitelor boli. La insuficienţa potasiului, plantele de floarea-soarelui rămân mai mici şi capătă aspect de tufă (cu internodii scurte şi frunze dese). Suprafaţa foliară se reduce drastic la carenţa de potasiu. Pe solurile cu mai puţin de 15 mg K2O/100 g sol) (soluri brune, soluri podzolite şi podzolice) trebuie folosite 60 - 80 kg potasiu/ha. În cultură irigată, potasiul trebuie folosit în toate condiţiile. Ca îngrăşăminte cu potasiu, produse industrial, se recomandă sarea potasică, administrată toamna (sub arătură), îngrăşămintele complexe de tip NPK (înainte sau concomitent cu semănatul). Gunoiul de grajd aduce sporuri de producţie mai mari (700 - 800 kg/ha) pe soluri carbonatate şi pe cele podzolite. Se realizează o mai bună valorificare a
83

gunoiului de grajd pe ansamblul rotaţiilor, dacă acesta se administrează la planta premergătoare (porumb, sfeclă, cartof - în condiţii de irigare) (V. BÂRNAURE, 1991). Floarea-soarelui valorifică superior efectul remanent al gunoiului de grajd. Plantele de floarea-soarelui prezintă, uneori, semne de suferinţă specifice dezechilibrului de nutriţie cu microelemente, mai frecventă fiind carenţa de molibden (în primăverile răcoroase, pe solurile acide) şi cea de bor (în anii cu primăveri secetoase), carenţe care se combat prin încorporarea, o dată cu lucrările solului, a 0,55 - 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 - 1,5 kg/ha molibdat de sodiu. Lucrările solului Floarea-soarelui necesită un sol bine afânat, fără hardpan şi structurat, care să permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al buruienilor. Aceasta este o garanţie a unei bune alimentări cu apă şi elemente nutritive a plantelor şi o mai bună rezistenţă la cădere. Cele mai frecvente consecinţe ale unei pregătiri neglijente a solului pentru floarea-soarelui sunt: stagnarea seminţei în sol, care nu reuşeşte să străbată crusta compactă de la suprafaţa solului; tendinţa pivotului rădăcinii de a se dezvolta superficial atunci când întâlneste o zonă prea compactă; concurenţa cu buruienile până în stadiul de 5 perechi de frunze. Lucrarea de dezmiriştit se realizează cât mai devreme posibil după recoltarea premergătoarei şi este urmată de arătura adâncă, efectuată pe un sol scurs bine, evitând, pe cât posibil, patinarea care netezeşte şi compactează fundul brazdei. Adâncimea arăturii pentru floarea-soarelui trebuie să fie de 22 - 25 cm; lucrarea mai adâncă este necesară pe terenurile puternic îmburuienate sau cu cantităţi mai mari de resturi vegetale rămase pe teren şi pe solurile compactate. În zonele mai umedă şi pe solurile mai grele, îmbunătăţrea regimului aerohidric al solului, prin scarificare la 60 cm, aduce sporuri de producţie de până la 28% (M. CROITORU, citat de V. BÂRNAURE, 1991). În primăvară, pentru a obţine un pat germinativ cât mai aproape de aceste cerinţe ideale, trebuie limitat numărul de treceri pe teren cu utilajele agricole la un minim care să evite tasarea excesivă. În plus, trebuie să nu se lucreze pe un sol insuficient scurs în adâncime; în asemenea situaţii, este de preferat, să se întârzie câteva zile data semănatului. La umiditate ridicată, tasarea produsă de roţile tractorului determină deteriorarea însuşirilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se lucrează nu realizează o mărunţire a solului, ci o fragmentare în felii a acestuia, care îngreuiează şi întârzie pregătirea patului germinativ şi favorizează pierderea umidităţii din sol.
84

pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii. şi nu mai devreme.85%. în cazul soiurilor.Suprafeţele lucrate bine încă din toamnă şi care la desprimăvărare se prezintă fără resturi vegetale şi nivelate se lucrează cu combinatorul. Puritatea fizică creşte până la 100% şi capacitatea de germinaţie peste 95%. Sămânţa şi semănatul Obţinerea de plante viguroase printr-o răsărire uniformă şi rapidă este determinată de folosirea la semănat a unui material semincer cu indici calitativi superiori: valoare biologică şi culturală ridicată (puritate fizică minimum 98%. germinaţie minimum 85%). care prezintă denivelări şi unele resturi vegetale incomplet încorporate. în cazul hibrizilor. printr-un număr cât mai redus de lucrări. pierderile de la semănat la răsărit pot ajunge la 25 40%. cu scopul de a evita numărul de treceri prea mare (combinatoare). asigurându-se o răsărire rapidă (explozivă). Pentru a realiza un pat germinativ corect trebuie folosite agregate complexe. O lucrare efectuată de unii cultivatorii de floarea-soarelui de la noi (şi care se justifică adesea) este alegerea seminţelor la masă.. şi nu se realizează o distribuţie uniformă a plantelor pe teren. HERA şi col. solul trebuie lucrat superficial. Pentru aceasta. Prin ultimele lucrări sunt încorporate erbicidele şi îngrăşămintele. cele fisurate . decojite. fără spărturi sau fisuri. Conservarea apei în sol constituie un obiectiv esenţial care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ. atacate de boli (pătate). în anumite condiţii. Calitatea patului germinativ este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru si de evitarea lucrării când solul este prea umed. iar cele decojite şi cu miez parţial lipsă sub 85 . lanuri mai puţin atacate de boli şi sporuri de producţie. Prin această operaţiune sunt îndepărtate seminţele mici. se va evita afânarea excesivă. O atenţie deosebită trebuie acordată folosirii de seminţe mari şi omogene. lipsa bolilor. Sămânţa trebuie sa fie din anul precedent şi să aparţină unor categorii biologice superioare. întoarcerea şi răscolirea energică a solului. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută cu combinatorul. uniformă (fără goluri). şi să fie din F1. prin care se favorizează pierderea apei prin evaporare într-o perioadă în care aceasta este accelerată de temperaturile în creştere şi vânturile care bat cu intensitate (CR. fisurate. în cazul folosirii de seminţe mici. Seminţele germinabile intacte dau germeni normali în proporţie de 95%. integritate fizică. în ziua sau preziua semănatului. 1989). se lucrează cu grapa cu discuri uşoară în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. iar cele arate în toamnă.

ROMAN. atacurile de mană şi putregai alb sunt mai pronunţate. de specialişti. de asemenea. vinclozolin + carbendazim (Konker SC.6 zile. la circa 15 zile de la desprimăvărare (GH. 2 kg/t de sămânţă). 4 kg/t de sămânţă) sau oxadixil (Wakil PTS. astfel. V.0 kg/t de sămânţă). perioada optimă de semănat începând.5 kg/t de sămânţă). 2. ROMAN şi col. 1 kg/t de sămânţă). Tratarea seminţei de floarea-soarelui înainte de semănat. 1992).25 l/t de sămânţă). după unele estimari. La semănatul prea timpuriu. contra bolilor şi dăunătorilor este obligatorie. Întârzierea semănatului este însoţită de răsărirea neuniformă a plantelor. plantele sunt debile.Tanymecus dilaticollis şi viermilor sârmă . Întârzierea semănatului în a doua jumătate a lunii aprilie sau începutul lunii mai determină scăderi importante de producţie. răsăritul se prelungeşte şi este eşalonat ( după GH.Agriotes sp. multe seminţe pier prin mucegăire. condiţii favorabile pentru germinarea rapidă şi uniformă a seminţelor şi răsărirea plantelor. Calendaristic.) se recomandă tratamente cu carbofuran (Furadan 35 ST sau Carbodan 35 ST sau Diafuran 35 ST. producţia de seminţe scade şi se diminuează. iar în cele umede şi reci se poate semăna ceva mai târziu. 1986). semănatul se face. de regulă. Durata optimă de semănat în fiecare an este de 5 . sunt asigurate. la hibrizii nerezistenţi (Fundulea 206. 1991).BÂRNAURE. BARBULESCU şi col.75% (uneori sub 50%) (ZOIA CERESNYES şi N. procentul de ulei. deoarece aceste produse sunt foarte toxice (după AL. Pentru controlul dăunătorilor (răţişoara porumbului . 28 l/t de sămânţă) efectuate centralizat. în primăverile secetoase se recomandă semănatul la începutul intervalului. BÂLTEANU şi GH. V. Epoca de semănat. Se recomandă să se efectueze tratamente contra manei (Plasmopara helianthi) cu metalaxil (Apron 35 SD. citaţi de V. Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) se fac tratamente cu unul dintre produsele: procimidon (Sumilex 50 PU. Felix). datorită reducerii umidităţii din sol şi de deplasarea fazei de înflorire în perioada 86 . iprodione (Rovral 50 PU. Semănatul culturilor de floarea-soarelui începe atunci când în sol se realizează pragul minim de 7°C la adâncimea de încorporare a seminţei (şi vremea este în curs de încălzire). mancozeb + tiofanat metil (Mancoben 60 PTS. între 25 martie (zone cu desprimăvărare mai timpurie) şi 15 aprilie. 2. 1. Calendaristic. PANĂ. tiofanat metil + tiuram (Tiramet 60 PTS. 2 kg/t de sămânţă). momentul semănatului florii-soarelui este determinat de evoluţia condiţiilor climatice în primăvară. 1993)..

obişnuit. ca atare. pentru asigurarera creşterii şi dezvoltării armonioase a tuturor plantelor. scăderi drastice de recoltă s-au constatat doar la întârzierea semănatului până în ultimile zile ale lunii aprilie. Valorile de densitate inferioare sunt recomandate pentru soiul Record. prin care sunt asigurate posibilităţile de combatere a buruienilor prin praşile mecanice. Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând la semănat să fie uniformă. 50 cm. la formele existente în prezent în cultură în România. În condiţii de cultură neirigată sau irigată prin aspersiune. Densităţile excesive duc la cădere şi frângere (plante mai înalte şi mai subţiri).15% (exprimate în seminţe germinabile/m2) faţă de densităţile de recoltare.de secetă din a doua jumătate a lunii iulie. Distanţa dintre rânduri. La semănat se vor asigura densităţi mai mari cu 10 . între diferite distanţe de semănat experimentate în condiţiile de la noi (70 cm.000 . la sporirea proporţiei de seminţe seci.000 plante/ha în cultură neirigată şi 50. culturile de floarea-soarelui sunt semănate la 60 cm între rânduri. umede şi numai dacă nu se folosesc erbicide triazinice.5 kg/ha.distanţă care permite utilizarea sistemei de maşini de la porumb. dar şi la putregai).7 cm. Ceilalţi hibrizi cu talie mai înaltă reacţionează bine la o densitate intermediară.000 .0 si 5. Cantitatea de sămânţă la hectar. care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânţa în curs de germinare şi provoacă pagube (efecte fitotoxice . este generalizat semănatul florii-soarelui la distanţa de 70 cm între rânduri. variază. cu cât solul este mai uşor). 87 .5 cm adâncime pe soluri mai grele. iar cele superioare pentru hibrizii cu talie mică şi rezistenţă bună la frângere şi cădere. În condiţii bune de vegetaţie. 70 cm/25cm). atac de boli (mai ales pătarea brună. distanţă care asigură o mai bună distribuire pe teren a plantelor.60. se poate semăna la 4 . ceea ce determină importante scăderi de producţie. Adâncimea de semănat este de 5 . se seamănă la 70 cm între rânduri . corespunzătoare densităţilor optime.000 plante/ha în cultură irigată. între 4. În climatul mai umed din vestul Europei. Trebuie reţinut că.cu atât mai mari. În conditii de irigare prin brazde se seamănă la 80 cm distanţă între rânduri. diferenţele de producţie nu sunt importante. producţiile cele mai mari se obţin dacă la recoltare există 45. la consumuri specifice mai mari de apă şi elemente nutritive. Densitatea.50. Trebuie subliniat că în zona solului brun-roşcat din Câmpia Română.

56%). CÂRNU şi colab. aduce sporuri de producţie de 300 . BONJEAN. Viteza de lucru se stabileşte astfel ca să nu se arunce pământul pe rând: de regulă. la avertizare. Floarea-soarelui se prăşeşte de 2 .. deoarece se lovesc plantele (planta este foarte sensibilă la rupere). 1986). în vecinătatea culturilor. până la 14 .Respectarea vitezei de semânat este.5 . 1982).40 zile. Zona de protecţie la prăşit creşte de la 8 . ceea ce va asigura o răsărire uniformă a plantelor.2 stupi/ha) înainte de înflorire. plantele fiind sensibile şi la acoperirea cu pământ. Mai întâi se prăşeşte mecanizat şi apoi se prăşeşte manual. Ultimul prăşit se efectuează la înălţimea plantelor de 60 . Prăşitul culturii influenţeaza hotărâtor creşterea plantelor şi nivelul recoltei.3 ori mecanic între rânduri şi de 2 . Polenizarea suplimentară a florii-soarelui. Prăşitul are un rol dublu: de a completa acţiunea erbicidelor (în numeroase cazuri erbicidele nu asigură distrugerea completă a buruienilor) şi de a ameliora structura solului şi a favoriza dezvoltarea tinerei culturi.12 zile).70 cm. contra bolilor pot aduce sporuri substanţiale de producţie (plus 30 .10 cm la prima praşilă. Erbicidarea.15 cm la ultima (frunzele sunt rigide şi se rup cu uşurinţă). Lucrările de îngrijire Floarea-soarelui este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor până în stadiul de 5 perechi de frunze.10 cm. La interval de circa 15 zile se face a treia praşilă mecanică.3 ori manual pe rând. de asemenea. Prima prăşilă se face imediat ce rândurile de floarea-soarelui se disting bine şi s-au format primele două frunze adevărate. o viteza redusă (4. Într-un interval de 30 . prin instalare de stupi de albine (1. Principalele variante de combatere a buruienilor din culturile de floarea-soarelui cu ajutorul erbicidelor sunt prezentate în tabelul 5. întârzierea făcând imposibilă intrarea în lan cu cultivatorul. Alegerea erbicidelor şi a asociaţiilor de erbicide depinde de buruienile prezente în parcela în care se cultivă floarea-soarelui. 88 . la adâncimea de 6 . o condiţie importantă. floarea-soarelui trebuie. să fie protejată prin tratamente cu erbicide şi prin prăşit. imediat ce apar buruienile.13.600 kg/ha (I.5 km/h) permite o repartiţie optimă a seminţelor pe rând şi uniformitatea adâncimii. Este indicat să se folosească la primele lucrări discuri de protecţie a rândurilor. A doua praşilă mecanică trebuie făcută la interval scurt (10 . deci. viteza I la prima lucrare şi vitezele II şi a III-a la următoarele (după A. Tratamentele.

4 l/ha). În cazul ambelor boli. 1 kg/ha). Dacă predomină atacul pe calatidiu. Pieirea plantelor şi reducerea drastică a densităţii lanurilor pot conduce la scăderi de producţie foarte importante. spre sfârşitul verii). vinclozolin (Ronilan 50 WP. 0. în situaţia în care umiditatea persistă. V. se poate ajunge la distrugerea ţesuturilor tulpinii şi căderea în masă a plantelor (reducerea producţiei. pierderi mari la recoltare sau imposibilitatea recoltării mecanizate). 1 kg/ha). 2 l/ha).15 zile după sfârşitul înfloritului. se recomandă 2 tratamente. Boala a apărut în 1981 în judeţele din vestul României şi s-a extins foarte repede. 1993). Pagubele cele mai importante se observă cel mai mult după înflorit. Infestarea se face în primăvară. 1. pe solului brun-roşcat din Câmpia Română. umiditatea favorizând atacul (atac timpuriu frecvent). GHEORGHIEŞ. Cultivarea hibrizilor Super. Boala se propagă prin conidii în timpul vegetaţiei şi prin miceliu şi scleroţi de la un an la altul (C. al doilea la 10 . îndeosebi în zonele mai umede. Select. folosind unul din produsele: iprodione (Rovral 50 PU. acoperind ţesuturile senescente cu o cuvertură cenuşie (apare mai ales pe calatidiu. Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciupercă care se conservă pe resturile de cultură infestate rămase la suprafaţa solului. 1984). GH. atacul este mai putin amplu şi dăunător. 89 . GHEORGHIEŞ. BĂRBULESCU şi col. GH. iar pierderile de plante pot depăşi 30% (C. deprecierea calităţii. În anii secetoşi. până la apariţia florilor ligulate. Agentul patogen se conservă în sol sub formă de scleroţi o durată mare de timp. şi. benomil (Benlate 50 WP. Contaminarea se face la nivelul solului. 2 kg/ha. în anii cu veri ploioase.8 ani. Felix. în toate fazele de vegetaţie. este favorizat atacul târziu. cu frecvente porţiuni depresionare (crovuri) boala a fost semnalată pentru prima dată în 1984 (C. de ordinul a 7 . cu exces temporar de umiditate. Festiv. este o soluţie pentru limitarea infestării. tratamentele la sămânţă sunt eficiente. fusilazol (Punch 40 EC. cu rezistenţă la putregaiul alb. carbendazin (Bavistin 50 WP. primul în intervalul de la diferenţierea netă calatidiului. V.5 kg/ha). iprodione + carbendazim (Calidan SC. procimidon (Sumilex 50 WP.Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este o boală care poate apărea pe orice parte a plantei (se manifestă ca un putregai alb). ROMAN. Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este o ciupercă care se poate dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui.. Sensibilitatea maximă a plantelor se înregistrează la răsărire şi la formarea calatidiului. 1 kg/ha). pe solurile unde apare exces de umiditate (aşa cum este solul brun-roşcat).

Felix şi Select. din stadiul de 90 . bioxazol (Baycor 300 EC. cea mai păgubitoare boală a floriisoarelui. În prezent. nuarimol (Trimidal 9 EC. Consumul de apă al florii-soarelui este asemănător cu cel al porumbului. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile de plante rămase în sol. Irigarea. în lipsa acestuia. importanţa ei s-a redus prin măsurile preventive care se iau (extinderea cultivării hibrizilor rezistenţi . 2 l/ha). Eficiente sunt măsurile preventive: distrugerea resturilor vegetale. vinclozolin + carbendazim. al doilea la diferenţierea calatidiului. sunt necesare tratamente. cultivarea hibriziilor toleranţi. tratarea seminţelor înainte de semănat). respectarea rotaţiei de 6 ani. iprodione + carbendazim (după recomandările de la combaterea putregaiurilor). până nu demult. pe solurile mai grele şi în primăverile umede şi răcoroase..5 EC. în perioada răsăririi florii-soarelui.5 l/ha). Combaterea dăunătorilor. 3. 0. cu dimetoat+deltametrin (Dimecis 300. simptomele de atac manifestându-se încă de la începutul vegetaţiei. sau când floarea-soarelui urmează după porumb. 1 l/ha). În vegetaţie se recomandă două tratamente: primul în faza de 6 . carbendazin.5 l/ha) în amestec cu deltametrin (Decis 2.ROMAN). Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) este o boală răspândită în toată ţara şi considerată. Cei mai importanţi sunt gărgăriţa porumbului sau răţişoara (Tanymecus dilaticollis) şi viermi sârmă (Agriotes sp. dar şi în unele primăveri.). când nu s-au efectuat aceste tratamente. Faza de sensibilitate maximă la secetă se situează într-un interval de circa 40 zile (corespunzând creşterii plantelor şi înfloritului calatidiului). până la apariţia florilor ligulate. Atacul de răţişoară este mai puternic în sudul şi estul ţării.25 l/ha). dar planta utilizează mai bine rezervele de apă din sol la desprimăvărare şi precipitaţiile din cursul vegetaţiei. dăunători foarte păgubitori pe majoritatea terenurilor agricole de la noi. 3. viermii sârmă crează probleme pe terenurile cu încărcare mare de păioase. când răsărirea şi dezvoltarea plantulelor se desfăşoară mai lent. În anumite situaţii.Festiv. sau. O mare atenţie trebuie acordată distrugerii samulastrei de floarea-soarelui şi a resturilor vegetale (AL. Super. secetoase şi calde. sau produse conţinând trifumizol (Trifmine 30 WP. cu dimetoat (Sinoratox 35 CE.8 perechi de frunze. BARBULESCU şi col. 1993). folosind preparate pe bază de fusilazol. după porumb şi în primăverile calde şi secetoase. Select. evitarea amplasării culturilor de floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate. 1 kg/ha). Sunt obligatorii tratamentele la sămânţă cu produse conţinând carbofuran.

florile de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate. între ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie. păsărilor.3). unele calatidii intră în supracoacere şi pierderile de seminţe prin scuturare pot ajunge chiar la 1. La irigarea pe brazde.000 kg/ha. În functie de zonă şi hibrid.3 udări cu norme de 400-800 m3/ha. resturile de flori de pe calatidiu cad singure.700 rotaţii/minut. Recoltarea se face cu combina pentru cerale.000 . un disponibil de apă de 160 mm în sol + precipitaţii este suficient pentru a obţine un indice foliar nelimitant (2.buton floral (de 3 cm) la stadiul de sfârşit de înflorire.200 m3/ha la prima udare şi 800 .60 m3/ha şi zi. se produc pierderi mari prin scuturare.20 % sunt încă galbene). înflorire şi umplerea seminţelor. În faza de maturitate. Insuficienţa apei la înflorit diminuează numărul de seminţe pe calatidiu. nevoile plantei sunt de 420 mm apă.85 % din calatidii au culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15 . Pentru o producţie de 3.200 mm de apă disponibilă (apa din sol + ploi + irigare). dăunătorilor. în mod normal. lipsa ploilor în această perioadă impune aplicarea a 2 .5 . Până la înflorire.1. în funcţie de textura solului (la irigarea prin aspersiune). pentru a nu decortica seminţele şi a nu 91 . necesarul de apă este de 40 . iar seceta în faza de umplere a seminţelor afectează MMB şi conţinutul in ulei. O dezvoltare uniformă a culturii şi o coacere cât mai omogenă sunt condiţii importante pentru recoltarea cu pierderi minime. în caz contrar. Perioada de recoltare se situează. În caz contrar. trebuie urmărit să fie menţinut un foliaj în activitate cât mai îndelungată.000 m3/ha la următoarele. Durata normală de recoltare mecanizată a unei sole cu floarea-soarelui este de 6 .10% umiditate. la un timp de revenire de 7-14 zile.8 zile. Recoltarea mecanizată a culturilor de floarea-soarelui se poate începe de la 15 % umiditate şi trebuie să se încheie cel mai târziu la 9 . pentru care s-a calculat un necesar de 150 . prevăzută cu echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui şi reglată corespunzător: turaţia bătătorului trebuie redusă la 450 . bolilor. O recoltare prea târzie diminuează producţia prin pierderile de boabe datorită scuturării. în medie. Perioada în care apa de irigare determină sporuri de recoltă este formarea calatidiului. norma de udare este de 1. în România (cu unele diferenţe în funcţie de zonă şi climat). La irigarea prin aspersiune.1.500 kg/ha. situat calendaristic în lunile iunie şi iulie. Recoltarea Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80 .

4.35%. care depăşeşte 4. scuturare. Din contră. cartoful timpuriu. dezvoltarea bolilor. pentru a elimina seminţele seci şi resturile de flori. citat de V. borceagul de toamnă şi trifoiul roşu după prima coasă. când 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30 .10 l/ha). 92 . distanţa bătător-contrabătător va fi 25 . pericolul deprecierii recoltei şi cheltuieli mari de uscare.17% şi se poate recolta (N. mazărea. Este important de subliniat că se reduc mult pierderile prin scuturare. GUMANIUC şi col. BÂRNAURE.. Calatidiile sunt tăiate cu secera. iar în caz de atac de Sclerotinia. pentru a asigura condiţii bune de pregătire a terenului şi acumularea apei necesare răsăririi. producţiile medii în ţările mari cultivatoare se situează între 1.300 si 2. după 7-8 ani. pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Se foloseşte diquat (Reglone 20 LS. dar consumul mare de muncă manuală limitează folosirea acestei metode de recoltare. Recoltarea prea devreme a culturilor înseamnă un conţinut ridicat de impurităţi umede. 1991). la staţionar. decojirea seminţelor la treierat. ventilare bine reglată. Defolierea chimică este recomandată în cazul maturării întârziate a floriisoarelui sau când recolta este ameninţată de atacul agenţilor patogeni Botrytis sau Sclerotinia. un recoltat prea târziu sporeşte pierderile prin atacul păsărilor. Producţii. căderea plantelor. Pe suprafeţe restrânse şi în anumite condiţii speciale. Multe unităţi agricole cu experienţă în cultivarea florii-soarelui obţin frecvent producţii de seminţe de peste 2. se apelează la recoltarea manuală a culturilor de floarea-soarelui.creşte conţinutul de impurităţi. dar fără a antrena seminţele pline.18 mm la ieşire.30 mm la intrare şi 12 .500 kg/ha. 3 . umiditatea seminţelor scade la 15 . Nu se cultivă după soia şi floarea-soarelui. Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după 3 ani. RAPIŢA Tehnologia de cultivare Rotaţie Bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul până la începutul lunii august.500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură.2.500 kg/ha. Floarea-soarelui este o plantă cu mare capacitate de producţie. după 9 zile de la tratament. Producţiile medii în ţara noastră se situează în jur de 1. Pe plan mondial. Cele mai bune premergătoare sunt: cerealele de toamnă. sunt puse la uscat şi apoi sunt treierate cu combina.000 kg/ha.

5 kg K pentru fiecare tonă de gunoi de grajd.5 kg N. Italia 150 kg. în diferite ţări mari cultivatoare de rapiţă. Germania 150 . pentru 100 kg seminţe. Îngrăşămintele chimice aplicate singure sunt foarte bine valorificate. iar restul de 2/3 din doza de azot va fi dată primăvara timpuriu. urmând ca arătura să se realizeze după prima ploaie.190 kg. 1979).60 kg calciu. a determinat obţinerea de sporuri economice atât la rapiţă.60 kg fosfor. Absorbţia elementelor nutritive are loc cu intensitate din primele faze de vegetaţie.0 1. Cantităţile de fosfor şi potasiu variază între 100 . În acest caz se reduc dozele de îngrăşăminte chimice cu 1.80 kg. pentru producţii de circa 3 000 kg/ha seminţe se aplică următoarele doze de azot: Suedia 120 . Pe solurile cu reacţie acidă. Până la semănat arătura se menţine curată de buruieni.50 kg potasiu. Dozele de îngrăşăminte pentru cultura rapiţei în funcţie de producţia planificată şi valorile cartării agrochimice privind conţinutul în fosfor. După D. potasiu 60 . 40 . V. 10 kg K2O.5 7.5. aplicat direct culturii de rapiţă în cantitate de 20 . mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. 50 . cât şi la cultura dublă care a urmat sau la grâul semănat în toamnă (GH. Gunoiul de grajd. potasiu şi indicele azot sunt.60 kg azot.2. BÎLTEANU şi V. se aplică amendamente cu calciu. însă. sunt absorbite în perioada de la desprimăvărare şi până la începutul fructificării. se impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili. pentru corectarea acesteia în limitele pH 6. Întreaga doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază.200 kg. Pentru o tonă de seminţe şi producţia de biomasă aferentă. BÎRNAURE (1979) menţionează că.25 cm. consumul specific este de 50 . în agregat cu grapa stelată.30 t/ha.75 kg P şi 2. În situaţia când solul este uscat şi arătura nu poate fi efectuată fără a scoate bolovani. 30 . rapiţa consumă 2 kg N. SOLTNER (1990). plus partea aeriană de masă verde. următoarele: azot 80 – 180 kg. 93 . 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de microelemente.140 kg. cele mai mari cantităţi. citat de GH. BÎRNAURE. fosfor 50 – 80 kg.Fertilizarea Rapiţa este foarte pretenţioasă la fertilizare. fiind o mare consumatoare de elemente nutritive. 0. 2.140 kg.5 kg P2O5. BÎLTEANU (1993). Lucrările solului Arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului la adâncimea de 20 .0 . Franţa 120 . în general.

să aibă puritatea minimă de 97% şi germinaţia minimă de 85%. a avea la recoltare 80 . Rowral 50 WP (1 kg/t). pierderile prin scuturare. la distanţa între rânduri de 12. se asigură 100 . pentru.80 plante/m2. pentru a asigura încorporarea seminţei la adâncimea optima. în funcţie de umiditatea solului şi textură. Se aplica preemergent şi se încorporează prin dublă discuire (N. Erbicidele volatile Treflan.5 cm. Densitatea plantelor la recoltare. astfel. Perioada de semănat în sudul ţării este 5 . iar pentru estul. micşorându-se. deoarece combat foarte bine samulastra de grâu sau orz şi numeroase specii de buruieni anuale.1. Dacă terenul este prea afânat se tăvălugeşte înainte de semănat.150 boabe germinabile/m2. cu început de alungire a tulpinii.10 septembrie (I. sau Ro-Neet sunt de preferat. inclusiv Sorghum halepense din seminţe. sunt mai rezistente la cădere şi se pot recolta mecanizat în condiţii bune. nu necesită praşile.10 kg/ha. Semănatul mai devreme. Cantitatea de sămânţă este de 6 . 1 . Sămânţa se tratează cu Rapco T7 (6 kg la 100 kg sămânţă) sau cu alte produse ca Ronilan 50 WP Sumilex WP. La această distanţă culturile luptă mai bine cu buruienile.110 plante/m2. La aceste densităţi se asigură o coacere mai uniformă. Rapiţa de primăvară se seamănă timpuriu. La data semănatului terenul trebuie să fie bine mărunţit şi aşezat. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să provină din anul însămânţării.2. vestul şi nordul ţării. în prima urgenţă. ZAHAN. TIANU. în funcţie de umiditatea solului. Speciile monocotiledonate anuale şi perene (costrei din rizomi) pot fi combătute prin aplicarea în vegetaţie (postemergent) a erbicidelor selective ca: 94 . Balan. datorită reducerii gradului de ramificare a plantelor. 1983. În ţara noastră. Adâncimea de semănat este de 2. PICU şi A. în toamnele cu precipitaţii. Semănatul. determină scăderea rezistenţei la iernare şi dispariţia unui număr mai mare de plante sau a tulpinilor florifere principale.5 cm. 1983. 1985). favorizează o creştere avansată a plantelor până în iarnă.3. POP.15 septembrie. în majoritatea ţărilor cultivatoare. ŞARPE.Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adâncimea de semănat. 1987). la semănat. Lucrările de îngrijire Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 4. este de 70 . Semănatul se realizează cu semănătorile pentru cereale. P. textura şi calitatea pregătirii patului germinativ. I.5 .

0 Lasso (480 g/l alaclor) 4.7 zile după aplicarea desicantului Reglone.5 – 4. în care seminţele îşi desăvârşesc maturitatea şi umiditatea scade la 12 .) se combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE. la “mirişte” înaltă de 20 .0 – 5. Recoltarea directă cu combina va fi efectuată la 5 . Agil 1. Producţii Recoltarea este dificilă din cauza scuturării uşoare a seminţelor. Combaterea dăunătorilor. 2 . Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se combat cu Sinoratox 35 CE sau Carbetox 37. tăind miriştea sub brazda de rapiţă.500 m3/ha şi la încheierea înfloritului cu 500 -600 m3/ha.0 – 7.200 l apă.0 Erbicide Irigarea este necesară în sudul ţării.075 l/ha prin două tratamente. la combină făcându-se modificările necesare pentru prevenirea pierderilor şi a spargerii sau descojirii seminţelor. Recoltare.025% în perioada înfloritului. sau cu Sumicidin 20 CE 0.5 1/ha. plantele se treieră din mers cu combina. de 25 . Puricii de pământ (Phyllottreta sp.0 – 7.0 Dual 500 (500 g/l metalaclor) 3. iar seminţele au început să se brunifice şi au umiditatea.25 cm. sau direct cu combina de cereale.0 – 8. Tăierea plantelor se realizează cu vindroverul. Leopard 1. Targa super.0 – 6. Se execută mecanizat. Se aplică o udare în toamnă cu 300 400 m3 apă/ha. Aramo 1.5 – 4 4. Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) se combate cu Fastac 10 CE .21 zile.0 5. în faza când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a început colorarea seminţelor. După câteva zile. în doză de 1. Gărgăriţa tulpinilor (Centorrhynchchus sp.0 – 5. Udările târzii favorizează căderea plantelor şi atacul de afide. Galant super 1.14%.10 zile. în două faze. Recoltarea în două faze se execută când plantele au culoare galbenă.2.0 l/ha. 3 l/ha. Primăvara sunt necesare udări la începutul legării primelor silicve cu 400 .0 7.0 4.30%.3 l/ha.1 Combaterea chimică a buruienilor din cultura de rapiţă Dozele de produs comercial în funcţie de conţinutul solului în humus 2 – 3% 3 – 4% Treflan 24 EC 3. Intervalul de pauză este de 14 .0 – 8.Fusilade forte 1 – 1. pentru stimularea răsăririi plantelor şi a formării rozetei de bază până la întrarea în iarnă.0 7.0 l/ha. Pantera. În momentul 95 .) se combat prin tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t. Tabelul 4. cu interval de pauză de 7 .5 l/ha.0 Ro-Neet (720 g/l cycloate) 6.0 Balan (180 g/l benefin) 6.3 l/ha şi a 150 .5 l/ha.0 – 5. Select super.0.

în ultimii ani. acidifierea şi acumularea unor compuşi toxici (Fe. Cele mai bune premergătoare sunt: grâul de toamnă. precum şi cartoful sau sfecla pentru zahăr. consumul unor microelemente (mai ales bor). cauzată de un complex de factori cum ar fi secreţiile autotoxice ale rădăcinilor (lineina). 5 PLANTE TEXTILE 5. Mn). Seminţele sunt imediat precurăţite şi uscate la umiditatea de 9 – 10%.000 kg/ha.800 kg/ha. sfeclă). dacă au fost fertilizate corespunzător şi nu au fost atacate de Rhizoctonia sp. Lucrarea se execută seara. Fertilizarea Pentru o tonă de substanţă uscată recoltată. Al. borceagul.C. INUL PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Inul pentru fibre este pretenţios la planta premergătoare. Pe acelaşi teren.000 – 4. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 2. depozitarea se va face în straturi de 5 . ierburi perene etc.9 kg P2O5 şi 18 kg K2O. Nu se vor folosi ca plante premergătoare şi nici postmergătoare cânepa şi rapiţa. inul pentru fibre extrage din sol 12 kg azot. inul pentru fibre nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani din cauza aşa-numitei “oboseli” a solului sau “alergia inului” faţă de el însuşi. antracnoza. rugina. Inul pentru fibre se poate folosi ca plantă protectoare pentru morcov. Culturile succesive şi grâul de toamnă găsesc condiţii foarte bune de sol.10 cm. Producţia medie de rapiţă în Europa. Când nu poate fi asigurată uscarea imediată. Livada.1. fusarioza). dimineaţa şi în cursul nopţii. Plantele bune premergătoare sunt orzoaica şi porumbul neerbicidat cu triazine. 4. CAP. leguminoasele anuale (mazărea).). acumularea germenilor unor boli (septorioza. După inul pentru fibre pot urma toate plantele de cultură.declanşării recoltatului. În zonele unde se practică “topitul la rouă” se seamănă perpendicular pe rândurile de in o graminee care formează un covor ierbos ce favorizează topitul. umiditatea seminţelor trebuie să fie în jur de 16%. cu excepţia celor cu boli comune (cartof. necurăţite de silicve şi se vor lopăta până la scăderea umidităţii la 10%. şi Botrytis cinerea. iar în anul următor se asigură o producţie normală de fân. aşa cum s-a dovedit în experienţele de la S. Deşi nu consumă cantităţi mari de elemente 96 .A. a fost în jur de 2. înmulţirea unor buruieni specifice care elimină în sol secreţii ce inhibă germinaţia inului (Camelina alyssum şi Euphorbia sp.

prin executarea unor lucrări în timpul vegetaţiei. favorizează sporirea numărului de fibre elementare în fascicule şi depunerea celulozei în pereţii celulelor.).30 kg/ha. Cercetările din ţara noastră au precizat că fertilizarea inului pentru fibre trebuie să se facă cu toate cele trei elemente nutritive de bază (NPK). planta premergătoare.20 kg/ha. 97 . 15 . dozele de fosfor şi potasiu se măresc cu 20 .10 mg P2O5.70% din P2O5. formarea frunzelor.5. K64-96. asigurat în cantităţi optime. intensifică asimilaţia clorofiliană. Insuficienţa şi excesul elementelor nutritive micşorează producţia şi calitatea acesteia. După plante leguminoase dozele de azot se micşorează cu 20 . biosinteza celulozei şi rezistenţa fibrelor. 60 .nutritive. iar cele de potasiu egale sau mai mari decât cantităţile de fosfor. favorizează formarea fasciculelor compacte. determină randamentul în fibre şi calitatea acestora. scurtează perioada de vegetaţie. atenuează efectul negativ al azotului. Dozele de îngrăşăminte chimice se diferenţiază în funcţie de soi.60% la potasiu.2 ani înainte. Mureş etc. influenţează favorabil uniformitatea maturării. şi peste 80% din K2O până la începutul înfloritului. fertilitatea solului şi desimea semănatului. cantităţile de fosfor puse la dispoziţia plantei să fie egale sau mai mari decât cele de azot. din următoarele considerente: are perioadă scurtă de vegetaţie. iar pe solurile sărace de 1:1. Azotul favorizează creşterea tulpinii. inul pentru fibre este foarte pretenţios la fertilizare. în cantităţi suficiente. iar în microzonele cu precipitaţii abundente se măresc cu 10 .30 kg/ha. absorbţia intensă a elementelor nutritive are loc de timpuriu şi într-un termen scurt: 70% din azot.5:1. de 1:2:3 pe solurile cu fertilitate mijlocie. Dozele minime se recomandă după cereale de toamnă şi la soiurile sensibile la cădere.25 mg K2O la 100 g sol) se recomandă N32-64. iar cele maxime după plante prăşitoare şi la soiurile rezistente la cădere (Mădăraş. Fosforul. însămânţarea în rânduri apropiate exclude posibilitatea favorizării solubilizării elementelor nutritive.20% la fosfor şi 50 . P64-96. Pe solurile cu fertilitate mijlocie (8 . şi 12 . P48-80.80% la azot. Raportul între elementele nutritive NPK să fie de 1:3:3 pe solurile fertile. Potasiul. rădăcina este slab dezvoltată şi cu capacitate redusă de a folosi elementele mai greu solubile din sol. coeficientul de valorificare a îngrăşămintelor este scăzut: 70 . pe solurile care au primit amendamente cu 1 . iar pe solurile cu fertilitate scăzută (sub 7 mg P2O5 şi 15 mg K2O la 100 g sol) să se utilizeze N48-80. producţia de seminţe şi ulei.

1. aplicat prin încorporare în sol sau extraradicular în timpul vegetaţiei. datorită excesului de azot. nivelat până la venirea iernii. Folosirea borului a determinat sporuri de 120 . Epoca de aplicare a îngrăşămintelor.0 kg/ha bor pentru atenuarea efectului dăunător al calciului asupra calităţii fuiorului. să fie sănătoasă. Zincul. de asemenea.30 cm după cele târzii (porumb. Aplicarea a jumătate din doza de azot la pregătirea patului germinativ şi jumătate în faza de brădişor determină sporirea proporţiei de fibre lungi cu 8 15%. când s-au lăsat cărări la semănat şi după ce se evaporă roua.3 . sub formă de îngrăşăminte complexe. patul germinativ se pregăteşte cu multă atenţie (grădinăreşte). sfeclă etc. fie în primăvară la pregătirea patului germinativ. Aplicarea se face cu avionul. nu este folosit complet datorită perioadei scurte de vegetaţie. cele cu fosfor fie sub arătura de bază. mărirea rezistenţei acestora.200 kg/ha la fibre şi 100 160 kg/ha la seminţe. Dacă este cazul. încorporându-se bine resturile vegetale. să fie 98 . Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aparţină soiului zonat. reduce procentul de fibre în tulpini şi rezistenţa acestora la rupere. cu MMB cât mai mare posibil. iar sub această adâncime solul să fie tasat. 0. cartof. fără a pulveriza solul (pericol de formare a crustei). fără să scadă producţia. Microelementele au influenţă pozitivă asupra producţiei şi calităţii acesteia. a determinat sporuri de producţie în zone mai reci şi mai umede din Franţa.adăugându-se. Lucrările solului Inul pentru fibre are seminţe mici. totodată. îmburuienează solul. mărunţindu-l pe adâncimea semănatului. germinaţia minimă 85%. Lucrările de bază se efectuează în funcţie de planta premergătoare şi grosimea stratului arabil.). Îngrăşămintele cu potasiu se aplică sub arătura de bază. elicopterul sau terestru. se încorporează şi erbicidele antigramineice. Manganul a determinat creşterea randamentului de fibre. recomandânduse la planta premergătoare. cu puritatea minimă de 99%. Se efectuează o arătură adâncă la 23 . deoarece duce la căderea “în vetre” sau pe toată suprafaţa. terenul menţinându-se afânat şi curat de buruieni. Gunoiul de grajd nu se aplică direct inului pentru fibre. sistemul radicular slab dezvoltat şi este sensibil la îmburuienare. Primăvara. Cu ajutorul combinatorului se pregăteşte patul germinativ. iar cuprul a mărit activitatea fotosintetică. sub formă de sulfat de zinc.25 cm după plante premergătoare ce eliberează terenul timpuriu şi la 28 .

Ca urmare.3°C. rezistente la cădere.5 cm. Temperatura minimă de germinare este de 2 . 2 . îmburuienare şi purici. inul poate fi distrus de eventualele temperaturi scăzute (-1°C distruge plantele în faza cotiledonală). valea Râului Negru. se utilizează erbicidul Dikotex 40 EC (40% MCPA) în doză de 1.000 plante/m2. Tratamentele se efectuează numai pe cale uscată. Semănat în epoca optimă inul formează tulpini înalte. Raphanus raphanistrum.5 cm. 99 . În depresiunile Ciuc.5 kg. epoca semănatului (desime mai mare în epoca optimă) şi rezistenţa soiului la cădere (desime mare la soiurile rezistente). tulpinile şi fuiorul rămân de dimensiuni mai reduse. Sinapis arvensis. Lucrări de îngrijire Erbicidarea.lipsită de cuscută.0 cm pe solurile mai grele (lutoase) şi mijlocii (nisipo-lutoase) şi 2 .3 cm pe cele mai uşoare. cu fibre lungi. neramificate. Cercetările din ţara noastră şi din alte ţări au evidenţiat că desimea optimă la recoltare a inului pentru fibre este de 1. cum sunt: Chenopodium album.35% faţă de numărul seminţelor încorporate în sol. De la semnat şi până la recoltare se produc pierderi de 27 . semănatul se efectuează când temperatura în sol ajunge la 7°C. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la MCPA (acid 2 metil-4 chlorphenoxiacetic). dar semănatul se face când în sol.5 .5°C. Semănat prea devreme. desimea semănatului trebuie să fie de 2400 . Adâncimea semănatului este de 1. Sămânţa se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fusariozei (Fusarium lini) cu Tiradin 75 . la adâncimea de 4 . Densitatea la semănat. în funcţie de fertilitatea solului (desime mai mare pe soluri mai fertile).2 kg la tona de sămânţă sau contra bolilor şi dăunătorilor (puricilor) şi cu Furadan 35 ST . Epoca de semănat.2. se realizează. singura cale de distrugere fiind combaterea integrată din care nu lipseşte folosirea erbicidelor.5 – 2.800 – 2.50% din valoarea producţiei. folosită în România. atacul puricilor aduce prejudicii lanului. la orele 7 dimineaţa.8 kg/t sau Carbodan 35 ST 8 kg/t. Combaterea buruienilor prin pliviri manuale este costisitoare şi greu de efectuat. este de 12. mai târziu se scurtează faza creşterii intense.0 l/ha.3000 plante/m2. omogenă. Oftanol T .3. structurate. Capsella bursa-pastoris şi altete. Gheorgheni. Distanţa între rânduri. lucioasă. 1. Semănatul mai adânc sau mai la suprafaţă determină goluri în lan. inul poate fi invadat de buruieni ce pot produce pagube de 25 .3 zile la rând. Thlaspi arvense. temperatura de 4 . datorită pericolului îngheţurilor târzii. Din cauza creşterii lente în primele faze de vegetaţie şi umbririi reduse a solului.

5% fluazifop .) se utilizează unul din următoarele erbicide: Brominal flax (12% bromoxynil + 12% MCPA).10°C.0 l/ha sau Nabu S (20% sethoxydim) + Buctril M în doze de 1. Polygonum convolvulus.4 l/ha. iar buruienile se află în faza cotiledonală sau de rozetă şi temperatura aerului înregistrează de la 8 . Convolvulus arvensis.4 frunzuliţe şi până la înfrăţirea acestuia. dozele fiind calculate în funcţie de conţinutul solului în humus (de la 1 la 4%). sau Dual 500 (50% methalachlor). 100 . Matricaria sp.0 + 1. mohorul (Setaria sp.) se tratează cu următoarele erbicide: Avadex BW EC (48% triallte) în doză de 5.8 cm Diizocabul şi la 3 . se recurge la aplicarea erbicidelor antigramineice: Diizocab (70% butylate).5 l/ha (1 . 4. în doză de 4 . printre care se află şi odosul (Avena fatua). Erbicidele antidicotiledonate se aplică conform cu indicaţiile de la punctele 1 şi 2.6 l/ha.7 l/ha. Basagran (48% bentazon).0 . Glean (75% chlorsulfuron). în doză de 4 .5 cm erbicidele Lasso şi Dual. 1.0 l/ha. Atriplex patula.. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza cotiledonală sau de rozetă.p-butyl) + Buctril M în doze de 1.0 l/ha care se aplică după răsărirea inului. Echinochloa crus-galli şi Sorghum halepense). când odosul are 3 . iar temperatura aerului mai mare de 14°C. Sonchus arvensis. Fusilade Super (12.6. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de rozetă.1.0 l/ha se aplică atunci când odosul are 3 .5 cm cu combinatorul. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de cotiledoane sau rozetă de frunze.. Buctril M (20% bromoxynil + 20% MCPA). sau Lasso (48% alachlor). Galium aparine. Aceste erbicide se încorporează în sol prin două treceri perpendiculare cu combinatorul la adâncimea de 6 .. Illoxan (28% diclofop) + Buctril M în doze de 3. în doză de 3 . 10 .5 .2.aplicându-se în faza de brădişor. Vicia sp.4% humus) care se aplică înaintea semănatului şi se încorporează în sol la 3 . Culturile de în infestate cu buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate.4 frunzuliţe.10 cm înălţime. până la 25°C.6 l/ha. zâzania (Lolium remotum). 2.5 cm înălţime a inului şi până la 25 cm înălţime.5 . de la 4 .15 g/ha. când plantele de in au 6 . 2 . În zonele în care se întâlnesc şi specii de buruieni monocotiledonate (Setaria sp. 3. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente sau mediu rezistente la MCPA (Amaranthus sp.5 + 1. Aceste erbicide se aplică înainte. 1 l/ha. în timpul şi după faza de “brădişor”.

fiind diminuat atacul unor boli (bacterioză. Pe terenurile infestate cu buruieni rezistente la toate erbicidele. Când nu se dispune de erbicide ce se aplică preemergent. cu Basagran în doză de 2 . putrezirea plăntuţelor de in . asociat cu erbicide antidicotiledonate (Buctril M. 6. iar a doua erbicidare se face când inul are înălţimea de 20 .2 l/ha.5 l/ha.Septoria linicola) se face prin tratarea seminţelor. se combate cu insecticidele Fastac 100 .Colletotrichum lini.1 kg/ha sau Sinoratox 35 CE .15 cm. Combaterea cuscutei (Cuscuta epilinum). fusarioza Fusarium lini.2 kg/ha.5.3 l/ha sau Fastac 10 EC – 0. Adăugarea în soluţia de erbicidare cu Dikotex a 9 kg/ha azotat de amoniu sau 14 kg/ha uree a determinat o mai bună combatere a buruienilor şi obţinerea unor sporuri de producţie de 90 . la avertizare. Glean). La efectuarea erbicidărilor postemergente se vor folosi 200 .5 l/ha) sau Glean (10 g/ha).Phoma linicola.Oidium lini.Pythium debaryanum. Tratamentele se efectuează cu maşini de prăfuit sau stropit. pătarea brună . antracnoza .4 l/ha sau plantele se cosesc şi se ard după ce s-au uscat.Melampsora lini.5 CE – 0.1 l/ha în 300 – 400 l apă/ha. Combaterea bolilor (făinarea . 101 . când produc cele mai mari pagube utilizânduse insecticidele Decis 2. zinc (100 g/ha) şi molibden (100 g/ha). iar în timpul vegetaţiei. Basagran. după ce s-a evaporat roua de pe plante şi pe timp liniştit.10 cm) cu Dikotex 40 EC în doză de 1. Tripsul inului (Thrips linarius).4 l/ha sau în faza de “brăduţ” (6 .0. se face cu Reglone 3 .350 l/ha soluţie pentru tratamente corecte.90 kg/ha sămânţă. alături de azot.25 cm cu erbicide asociate: Fusilade Super (2 l/ha) şi unul din erbicidele Buctril M (1 l/ha). septorioza . rugina . cu Fundazol sau cu alte fungicide. a determinat sporuri mai mari de producţie.5 cm înălţime. Combaterea trebuie să se facă înainte de fructificarea cuscutei. care atacă în verile mai secetoase din faza de 30 cm înălţime a inului până la înflorire. Aceste tratamente se execută atunci când nu s-au tratat seminţele cu insecticide la însămânţare. care atacă plantele sub formă de vetre. Brominal flax (1. Pirul (Agropyron repens) poate fi combătut cu Fusilade Super în doză de 4 . pe terenurile îmburuienate se practică două erbicidări postemergente: prima erbicidare se efectuează când inul are 4 .130 kg/ha fibre şi 70 . Combaterea dăunătorilor. în momentul când lăstarii acestuia au înălţimea de 10 .5 . trebuie evitată amplasarea inului. fuzarioză şi rugină). Puricii (Aphtona euphorbiae) se combat în momentul răsăririi plantelor de in. Utilizarea microelementelor bor (250 g/ha).

unde rămân 1 .Irigarea inului este necesară în zonele şi anii cu vreme secetoasă. Maturarea deplină. apoi snopii se aşează câte 4 . vârful tulpinii şi capsulele. au pierdut elasticitatea. seminţele s-au întărit. După 1 .6 în piramidă pentru uscare. lungi de circa 1 m. Fibrele sunt rezistente.250 m3/ha iar în timpul creşterii intense 2 . ca atare nu este necesară. Dacă tulpinile nu sunt maturate uniform şi suficient uscate. au luciu caracteristic soiului şi culoarea castanie. şi se efectuează prin aspersiune. Recoltat în această fază. Frunzele bazale au căzut. aşezate sub formă de piramidă. încât rezultă fuior puţin. Recoltarea inului se face la maturitatea tehnică. cu atât mai mult cu cât consumul de apă al plantelor se reduce după încetarea creşterii. Tulpinile şi capsulele au culoarea castanie-brună.700 m3/ha. care se scutură de pământ şi se aşează în pale pe categorii de lungime şi culoare. seminţele au culoarea galbenă şi vârful castaniu.3 săptămâni pentru a se usca complet. Recoltarea Fazele de maturare ale inului pentru fibre sunt următoarele: Maturarea galbenă-timpurie se recunoaşte prin culoarea galbenă a plantelor. Recoltarea mecanizată se realizează cu combina rusească LKV. cu pereţii subţiri. se renunţă la aparatul de legat şi tulpinile 102 . la care rămân verzi numai frunzele superioare.2 zile se leagă în snopi cu diametrul de 15 . care smulge plantele. Când s-au uscat suficient. prin care se asigură realizarea producţiilor mari. Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin culoarea plantei galbenă-închis. seminţele se desprind de pe pereţii fructului.20 cm. snopii se clădesc în şire separate pe categorii de calitate la marginea solei şi accesibile mijloacelor de transport sau se predau direct centrelor de colectare sau topitoriilor.3 udări cu 600 . Smulgerea manuală a inului se face în mănunchiuri mici. aplicându-se udarea de răsărire cu 200 . inferior calitativ şi cu multă puzderie aderentă. după care se leagă în snopi şi se depozitează sau se transportă la beneficiar. Irigarea după înflorit poate favoriza căderea plantelor. În această fază se recoltează plantele de in prin smulgere. le decapsulează şi le leagă în snopi. prin smulgere cu mijloace mecanizate sau manuală a plantelor. fibrele s-au lignificat. cantitativ şi calitativ. inul realizează fibre de calitate bună şi producţii mici de seminţe. dar mai puţin elastice. frunzele au căzut. În zonele mai ploioase plantele se lasă nelegate.4 T.

6.rămân în brazdă continuă (pale) pe teren (LK-4 T). porumbul neerbicidat cu triazine şi neatacat de sfredelitor (Pyrausta nubilalis).19.0 kg CaO. practicarea monoculturii este contraindicată. grâu sau borceag. importată din fosta Cehoslovacie. cu plante uniforme. ducând la înmulţirea buruienilor. care favorizează larvele moliei cânepei (Grapholita delineana). din care 70% sunt tulpini uscate.4 . 15. secara. Inul ajuns în topitorii se decapsulează (dacă această operaţie nu s-a făcut la recoltare) urmând preindustrializarea (topitul. lucerna. fasole. inul pentru fibre se poate recolta şi cu combina TLZV-4. 103 . leagă tulpinile în snopi sau le poate lăsa în brazdă continuă (TLZ-4).000 kg/ha.500 – 8. din care 47 .6 . în condiţii favorabile şi cu tehnologii corecte. triticale şi alte plante.7.27% fibre. În urma topirii inului se obţin circa 14 .0 kg K2O. După cânepă se cultivă cu rezultate bune grâul de toamnă. Fertilizarea Având un consum ridicat de substanţe nutritive. remarcându-se consumul ridicat de calciu şi azot. 10% seminţe şi 20% pleavă.).76% fuior şi 60 – 24% câlţi.2 CÂNEPA PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Cele mai bune plante premergătoare pentru cânepă sunt trifoiul. Capsulele recoltate pe diferite căi se treieră cu combina C-12. Producţiile soiurilor actuale. reglată în acest scop sau cu maşini speciale în topitorii. puricilor (Psylliodes attenuata). 4. Tot mecanizat. La o producţie de 1 tonă tulpini. curate de buruieni. cartoful. Plantele uscate în brazde pot fi legate în snopi manual sau cu maşini speciale (PTP-1).). Deşi cânepa se autosuportă mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren (cânepişti).5 kg P2O5. când se renunţă la aparatul de legat. meliţatul etc. oscilează între 4. 5. sfecla pentru zahăr. a moliei.0 4. Solele recoltate mecanizat trebuie să fie plane. cânepa consumă 12 .). leguminoasele anuale (mazăre. cânepa este pretenţioasă la fertilizare. soia).14 kg azot. care influenţează producţia de tulpini şi fibre. cu excepţia florii-soarelui şi tutunului. care smulge plantele. Cânepa nu se seamănă după floarea-soarelui şi tutun (datorită plantei parazite comune Orobanche sp. sfredelitorului porumbului şi lupoaiei (Orobanche sp.

Fertilizarea cu cantităţi mari de elemente nutritive este necesară din următoarele considerente: cânepa are sistemul radicular mai puţin dezvoltat (8 10%) comparativ cu biomasa totală; capacitatea de absorbţie a rădăcinilor este mică; dacă se cultivă pentru fibre, are perioada de vegetaţie mai mică (105 - 115 zile); capacitatea de utilizare a elementelor nutritive este relativ redusă (58% N; 13% P2O5; 30% K2O); acumularea a 70 - 75% din substanţa uscată în a doua parte a vegetaţiei; absorbţia într-o perioadă relativ scurtă (jumătatea lui iunie - sfârşitul lunii iulie) a 70 - 85% din necesarul de azot, 65 - 80% din necesarul de fosfor şi 75 - 80% din necesarul de potasiu (SALONTAI, 1971). Ca urmare a acestor exigenţe, se impune o fertilizare abundentă şi o împrăştiere uniformă a îngrăşămintelor. Azotul influenţează pozitiv producţia de tulpini şi fibre; contribuie la dezvoltarea rapidă a plantelor, realizând sporuri de producţie între 15 - 40% pe cernoziomuri şi 100 - 174% pe soluri brune (în experienţe mai vechi), rezultate confirmate în cercetări mai noi (SEGĂRCEANU, 1978). Cânepa pentru fibre se fertilizează cu 100 - 120 kg/ha azot după cereale păioase în funcţie de indicele de azot (4,5 - 1,5), adăugându-se 15 - 25 kg/ha după prăşitoare sau scăzându-se 20 - 30 kg/ha după leguminoase (HERA, 1981). Pe soluri acide se recomandă nitrocalcarul, îngrăşămintele complexe, ureea, iar pe soluri neutre azotat de amoniu, ureea îngrăşămintele complexe. Cea mai bună metodă de aplicare a azotului ar fi 50% din doză la pregătirea patului germinativ şi 60% înainte de îmbobocire, dar în practică, de obicei, se aplică întreaga doză la pregătirea patului germinativ. Fosforul şi potasiul determină un randament mai mare în fibre şi îmbunătăţirea însuşirilor tehnologice ale acestora (structură, rezistenţă elasticitate). Potasiul măreşte rezistenţa tulpinilor la frângere. Se recomandă 50 80 kg/ha P2O5 şi 30 - 80 kg/ha K2O, administrate sub arătura de bază; sub formă de îngrăşăminte complexe, ele se aplică la pregătirea patului germinativ, dacă din diferite motive nu s-au aplicat sub arătura de bază. Cânepa monoică se fertilizează cu N150P120K120. Gunoiul de grajd realizează sporuri însemnate de producţie administrat direct sau la planta premergătoare. După plantele ce se recoltează devreme (cereale păioase, rapiţă) gunoiul se aplică direct în doză de 20 t/ha în zonele subumede şi 30 t/ha în zonele umede, făcându-se corecţii asupra azotului şi fosforului. Când planta premergătoare este cartoful, sfecla pentru zahăr sau porumbul, gunoiul se aplică acestor plante (sporuri 20 - 110%).
104

Îngrăşămintele organo-minerale (20 t/ha gunoi + N40-70P40K60) determină sporuri deosebit de mari la producţia de tulpini şi fibre, precum şi îmbunătăţirea calităţii acestora. Pe solurile turboase şi mlăştinoase o atenţie deosebită trebuie acordată microelementelor bor, mangan, cupru (GH. BÎLTEANU, 1974). După eficienţa economică a fertilizării, cânepa poate fi considerată o plantă care valorifică foarte bine îngrăşămintele. Lucrările solului După recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului într-un timp cât mai scurt, se efectuează arătura la adâncimea de 25 - 28 cm în condiţii optime de umiditate. Pe vertisoluri (smolniţe) şi pe alte soluri grele (lăcoviştile din Banat), cânepa impune efectuarea a două arături sau scarificarea la adâncimea de 60 cm. După recoltarea cartofului, a sfeclei sau porumbului se lucrează mai întâi cu grapa cu discuri şi apoi se ară. Arătura se menţine curată de buruieni, nivelată şi afânată cu ajutorul grapei cu discuri urmată de grapa cu colţi reglabili. Patul germinativ se pregăteşte în primăvară cu combinatorul la adâncimea de 5 - 6 cm, ocazie cu care se încorporează şi erbicidele preemergente ce se aplică în sol. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să aibă cel puţin 98% puritate şi minimum 75% capacitate de germinaţie (geminaţia este foarte bună când depăşeşte 90%) şi MMB cât mai mare (peste 20 - 22 g), când se asigură un spor de peste 30% la producţia de fibră. Materialul de semănat se tratează cu Tiradin 75 – 2,5 kg/t sau Tiramet – 2,5 kg/t şi cu produse corbifuge. Epoca de semănat corespunzătoare este atunci când în sol, la adâncimea de 5 - 7 cm, temperatura se menţine la 7 - 8°C (înainte de semănatul porumbului). La semănatul prea timpuriu, plantele suferă din cauza temperaturilor scăzute, cresc încet, nu ajung la înălţimea normală, puricii produc pagube mari, iar întârzierea semănatului favorizează atacul moliei (Grapholita delineana) scurtează perioada de vegetaţie, plantele înfloresc prematur, producţiile sunt mai scăzute, iar fibrele au însuşiri tehnologice inferioare. Densitatea la semănat este de 400 - 450 nucule germinabile la m2 la cânepa dioică pentru a se realiza 330 - 380 plante recoltabile la m2, iar la cânepa monoică se recomandă 350 - 450 nucule germinabile la m2. Aceste desimi se realizează cu 80 - 95 kg material de semănat la ha. Distanta între rânduri la semănat, cea mai folosită, este de 12,5 cm la distanţă mai mare între rânduri (20 cm) înălţimea plantelor nu este mai mare decât
105

la 12,5 cm, dar creşte grosimea tulpinilor, se diminuează svelteţea şi calitatea fibrelor (SEGĂRCEANU, 1978). Semănatul se efectuează cu semănătorile universale: SUP - 15, SUP - 21, SUP - 29. Adâncimea semănatului este de 3 - 4 cm pe soluri normale; pe soluri mai uşoare sau în primăveri secetoase, adâncimea ajunge la 5 - 6 cm. După semănat se trece cu grapa cu colţi reglabili (colţii mult aplecaţi), pentru a nu lăsa vizibile rândurile şi a evita, astfel, pagubele produse de ciori, porumbei şi alte păsări, care ar consuma seminţele netratate cu produse corbifuge. Lucrările de îngrijire Pe solurile mijlocii, bine structurate şi corect lucrate, cânepa reuşeşte bine fără alte lucrări de îngrijire. Dacă terenul este prea afânat, sau primăvara este secetoasă, se aplică o lucrare cu tăvălugul imediat după semănat. Eventuala crustă ce apare după semănat şi care ar împiedica răsărirea se distruge cu grapa uşoară având colţii aplecaţi sau tăvălugul stelat. Erbicidarea. Buruienile perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis) se înlătură prin pliviri selective manuale. Prin semănatul des şi creşterea rapidă, cânepa are capacitatea de a distruge buruienile prin umbrire şi prin microclimatul specific creat, nefiind necesare erbicidele în cazul cânepei pentru fibre, acestea administrându-se, de regulă, la cânepa pentru sămânţă. În cazul când se utilizează erbicide, trebuie avută în vedere sensibilitatea mare a cânepei la acţiunea fitotoxică a acestora, mai ales la erbicidele antidicotiledonate. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se recomandă unul din erbicidele: Diizocab (70% butylate) în doză de 4 - 6 l/ha, Triflurom (24% trifluralin) în doză de 3 - 5 l/ha, Dual 500 (50% metolachlor) în doză de 3 - 5 l/ha, Lasso (48% alachlor) în doză de 4 - 6 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează Patoran (50% metobromuron) în doză de 3 - 5 kg/ha sau Afalon (50% linuron) în doză de 1,5 2,5 kg/ha. La toate erbicidele dozele minime se aplică pe soluri cu 1,5 - 2% humus, iar cele maxime pe soluri cu 3 - 4% humus. Erbicidele Diizocab şi Triflurom se încorporează în sol prin două treceri cu combinatorul la 8 - 10 cm adâncime, iar erbicidele Dual şi Lasso la 3 - 5 cm. Erbicidele Patoran şi Afalon fie se aplică odată cu Dual sau Lasso, fie se aplică după prima lucrare de încorporare a erbicidelor Diizocab sau Triflurom cu combinatorul, a doua lucrare efectuându-se la 3 - 5 cm adâncime.Combaterea dăunătorilor. Cele mai păgubitoare boli sunt putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), pătarea albă a frunzelor de cânepă (Septoria cannabina), mucegaiul alb
106

(Bothrytis

infestans)

şi

mana

Recoltarea Epoca optimă de recoltare a cânepei pentru fibră este la sfârşitul înfloririi plantelor mascule (cânepa de vară). care se lasă pe sol în mănunchiuri de 15 . smulgerea plantelor de lupoaie şi arderea lor.6 cm.). molia cânepei (Grapholita delineana).4 l/ha. dacă sunt mai scurte.(Peronoplasmopara cannabina). În această fază se realizează cea mai bună calitate a fibrelor.Bolile de lupoaie se previn prin asolamente de 5 – 6 ani. cultivarea de soiuri rezistente. care devin aspre şi casante. prin tăierea plantelor de la bază. Cânepa monoică intră în faza de maturitate tehnică în a doua decadă a lunii august. snopii se întorc cu partea opusă spre lumină şi se usucă încă 2 . Când plantele s-au uscat pe partea superioară (s-au îngălbenit).3 zile. aşezate în formă de foarfece deschise (X) pentru uscare. 107 .4 l/ha.5 CE – 0. iar întârzierea determină degradarea tulpinilor. Un dăunător periculos pentru cânepă este lupoaia (Orobanche sp.15%.0 kg/ha). Se scutură apoi frunzele uscate. Alţi dăunători ai cânepei sunt: puricele (Psylliodes attenuata).5-2. cu însuşiri tehnologice inferioare (în special rezistenţă). sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) etc. Sinoratox 35 CE – 2 l/ha sau Decis 2. în total uscarea realizându-se în 4 . Sumithion 50 CE. semănatul în epoca optimă sau combaterea la pragul economic de dăunare cu Methation 50 CE (1.20 cm diametru.8 zile. dacă plantele sunt mai lungi de 100 cm şi într-un singur loc.5 CE – 0. când nu se mai scutură polen. pentru a nu păta fibrele la topire şi se leagă snopii în două locuri. Recoltarea cânepei se realizează manual sau mecanizat. Atacul de sfredelitor se preîntâmpină prin evitarea porumbului ca plantă premergătoare sau prin tratamente la avertizare cu Methation 50 CE – 2 l/ha sau Decis 2. pierderea fineţei fibrelor. Puricele se combate prin tratarea seminţelor cu Furadan 35 ST înainte de semănat (8 kg/t) sau în timpul răsăririi plantelor cu Sinoratox 35 CE în doză de 2 l/ha sau cu Wofatox 30 PU. în concentraţie de 0. Recoltarea manuală constă din tăierea plantelor cu secera sau cu cuţite speciale la înălţimea de 4 . utilizarea seminţelor sănătoase şi tratate. Recoltarea mai timpurie duce la obţinerea unor producţii mici de fibră. după scuturarea polenului florilor mascule. Molia cânepei se previne şi combate prin respectarea asolamentelor cu plante bune premergătoare.

Din anul 1976 s-a omologat maşina românească de recoltat cânepă MRC2. în proporţie de 90 .S.12 t ha. care taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat subţire. apoi se transportă la topitorii.8 ha pe schimb. Produsul Purivel acţionează pe bază de selectivitate morfologică: tulpinile având de 10 ori mai puţine stomate la unitatea de suprafaţă.5 ha pe schimb.Recoltarea mecanizată se face cu maşina J. Productivitatea maşinii este de 4 .1. este necesar să se facă defolierea plantelor.83 . produsul este ineficient. 108 .12 zile înainte de recoltare sau de sfârşitul înfloritului). folosind preparatul Purivel (80% metoxuron + 20% emulgator) în cantitate de 6 . În urma defolierii.-2. culoarea.1 recoltează cânepa direct în snopi legaţi (1.K.100%. Dacă intervin precipitaţii de peste 5 mm în primele 4 . care lasă tulpinile tăiate în brazdă subţire pe teren.5 ha pe schimb). grosimea.4 cu o productivitate de 7 . După uscare se procedează ca şi în cazul recoltării manuale. La tratamente corecte defolierea se produce în 10 . comparativ cu frunzele.1. maşina J. Din greutatea tulpinilor uscate puse la topit rezultă 16 . se apreciază lungimea. care se aşează în glugi (piramide) pentru uscare. Tratamentul efectuat prea devreme (când frunzele au culoarea verde normală) depreciază fibrele. vătămarea de grindină şi puritatea. desfrunzindu-se tulpinile şi legându-se. Tratamentele se fac cu avionul sau elicopterul. devenind inactiv. cu aparatul de legare a tulpinilor în snopi.25% fibră.15 zile de la începutul scuturării polenului. ceea ce înseamnă 10 . se defoliază şi se leagă mecanic în snopi cu maşina de adunat cânepă pentru fibră MACF care serveşte şi pentru manipularea tulpinilor în topitorii.150 l soluţie la hectar.6 t/ha tulpini uscate.6 ore după tratament. La predarea tulpinilor pentru preindustrializare. Cânepa cultivată pentru fibre realizează producţii medii de 5 . când nu se foloseşte aparatul de legare. din care 60% o reprezintă fuiorul şi 40% câlţii.12 zile. Pentru a folosi maşina J. formând şi baloţi de cânepă uscată.3.15 t/ha.-2. sunt astfel protejate (absorb puţină soluţie). Producţia de fibră se situează între 2. Momentul efectuării tratamentului coincide cu schimbarea culorii frunzelor spre verde-gălbui (10 . Dacă se întârzie tratamentul până la degradarea clorofilei plantelor mascule.8 kg/ha. După uscare. atacul de dăunători.K. folosind 100 .S. deoarece în mijlocul zilei aerul uscat şi temperatura ridicată duc la cristalizarea produsului pe suprafaţa frunzelor.K -2. nu se asigură defolierea. dimineaţa până la orele 1000 sau seara după orele 1700. iar producţia este mai mică. soiurile noi cultivate în ţara noastră având un potenţial productiv de 8 .S.

în pentru ulei. secară. se face pentru a putea asigura alimentarea raţională a maşinilor de plantat. este de preferat rotaţia de 3 ani şi chiar de 2 ani.CAP. să fie bine structurate. rezultatele cele mai bune se obţin după graminee şi leguminoase perene furajere (lucerna în zona de câmpie. floarea-soarelui (ultimele două plante dacă n-au fost atacate de putregaiul cenuşiu .2 m). porumb-siloz (cultură succesivă sau cultură de bază). în fermele specializate. ca şi amplasarea culturii prezintă o deosebită importanţă pentru cultivator. cu posibilităţi de irigare în zonele secetoase. după cereale păioase (grâu. pe soluri nisipo-lutoase. După cartoful destinat consumului timpuriu. bostănoase. netasate şi profunde. cu posibilităţi de mecanizare şi irigare. luto-nisipoase şi lutoase. cu subsol permeabil. iar pentru mecanizarea integrală a lucrărilor nu se vor amplasa pe soluri cu panta mai mare de 9 . Totuşi. rezistenţei cartofului la efectul prelungit al erbicidelor aplicate la porumb. Deşi rotaţia cea mai corespunzătoare este de 4 ani. Ele se amplasează în apropierea unor drumuri corespunzătoare pentru transportul producţiei. iar în condiţii de irigare de 5%. datorită structurii culturilor. orzoaică. dacă nu s-a manifestat atac de Globodera rostochiensis (nematodul auriu). orz). 6 PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 6.5 . În ceea ce priveşte planta premergătoare. Solurile pe care se amplasează cartoful trebuie să aibă un regim aero-hidric echilibrat.1 CARTOFUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru realizarea unor producţii mari la cartof şi de calitate bună.Bothrytis cinerea şi alte boli care pot fi transmise cartofului). fără pericol de exces de umiditate sau inundaţie (apa freatică sub 1. în primul rând. leguminoase anuale (dacă nu se folosesc pentru grâu). deoarece se recoltează târziu. în funcţie de textura solului. Cartoful nu se cultivă după plante din familia Solanaceae şi nici în monocultură. dacă nu există suficient teren corespunzător din punct de vedere textural sau al altor indicatori de fertilitate. Înfiinţarea culturilor de cartof se face. porumbul nu poate fi evitat ca plantă premergătoare. trifoiul roşu în zonele umede). Dimensionarea parcelelor. transportul fără vătămarea tuberculilor. Mai puţin indicate ca plante premergătoare sunt sfecla pentru zahăr şi porumbul.11% (6°). se pot cultiva plante 109 .

succesive: porumb pentru siloz. În alte ţări (Olanda).acid N dimetil . Azotul este elementul determinant asupra producţiei de cartof.6 kg azot.A. S. se acumulează în tuberculi acid clorogenic. 1991).1 kg CaO şi 1. În unele ţări (S. dar producţia de tuberculi creşte comparativ cu situaţia când întreaga cantitate de azot se aplică la pregătirea patului germinativ sau la plantare.6 kg MgO. secară.A. a tuberculilor. triticale. 7.U. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive. orz de toamnă. 63. 12 .8 kg P2O5 7. 1. pentru a 110 . 3. rapiţă. este de 5. care determină transferul activ al glucidelor în tuberculi. 3 kg P2O5.14 kg K2O (V. porumb pentru boabe.2% oxid de potasiu.5 kg K2O. pe această bază. o parte înainte de plantare şi o parte după formarea tuberculilor.10 kg N. mai ales dacă şi umiditatea solului este mai mare. care le imprimă gust neplăcut. cu produsul B-9 (Alar . pentru o producţie de 1.6% azot. Excesul de azot este dăunător. azotul nu mai are acţiune negativă asupra producţiei. 58. ceea ce frânează tuberizarea şi creşterea tuberculilor. BÎRNAURE. Când excesul de azot se asociază cu temperaturi mai scăzute. iar după cartoful pentru consum de vară se obţin rezultate foarte bune la grâu. determinând mărirea masei medii a unui tubercul (peste 80% din tuberculi au greutatea peste 80 g). iar în Germania. Canada) se administrează.U. În cazul recoltării extratimpurii şi timpurii a cartofului consumul de elemente nutritive este mai mare: 8 . Excesul de azot poate produce resorbţia unor stoloni şi tuberculi diminuează conţinutul şi dimensiunile grăunciorilor de amidon. după diferiţi autori.6% anhidridă fosforică. BÎLTEANU. castraveţi şi varză de toamnă. şi îngrăşăminte cu magneziu..succinamic). deoarece partea aeriană a plantei creşte luxuriant. Aplicarea azotului în două etape. Azotul se foloseşte în cantităţi mai mari la cartoful timpuriu. cauzează înnegrirea lor la fierbere şi le micşorează rezistenţa la păstrare.amino . Din consumul total de elemente nutritive. La 1 kg azot se obţin în ţara noastră. la care este necesară o creştere mai rapidă a plantei şi. pentru a limita creşterea plantei de cartof se fac tratamente cu Cycocel. în tubercul se reţin: 66. fasole.9% oxid de calciu şi 40% oxid de magneziu (GH. Prin sporirea suprafeţei foliare a plantei şi formarea unui sistem radicular mai activ se realizează absorbţia unor cantităţi mari de substanţe nutritive care se deplasează în tuberculi. între 40 şi 110 kg tuberculi. După ce se realizează tuberizarea.000 kg tuberculi şi părţile aferente de biomasă. concomitent cu azotul. 1974). determină formarea unei plante mai mici.

cât şi prin masa acestora. Se constată creşterea procentului şi a dimensiunilor grăunciorilor de amidon.000 . folosirea potasiului în culturile extratimpurii şi timpurii realizează mai repede dimensiunile şi greutatea minimă de recoltare a tuberculilor. Fosforul se foloseşte în cantităţi mai mici la cartoful extratimpuriu şi timpuriu. Potasiul determină sporuri de producţie cuprinse între 10 . realizându-se sporuri de producţie de 4. determinând un număr mai mare de tuberculi la cuib şi o rezistenţă mai bună la păstrare. La stabilirea dozelor de azot trebuie să se ţină seama că în prima parte a vegetaţiei. la creşterea conţinutului de amidon şi a rezistenţei la păstrare.000 kg tuberculi la ha (ECATERINA CONSTANTINESCU. 1971).) gunoiul de grajd este folosit cu precădere pentru fertilizarea culturilor de cartof. la folosirea economică a apei. până la 40 . şi mai ales la culturile destinate obţinerii materialului de plantare. Germania etc. Fertilizarea organică asigură importante sporuri de producţie prin aportul în elemente nutritive şi prin îmbunătăţirea însuşirilor fizice. unde solurile sunt mai sărace în potasiu. putânduse obţine sporuri de producţie. cartoful foloseşte mai greu rezervele din sol. dar mai mari la cartoful pentru consum de vară şi de toamnă-iarnă. În experienţe executate în zona Făgăraş. Sub influenţa fosforului creşte mai ales numărul de tuberculi în cuib şi mai puţin masa medie a acestora. În numeroase ţări (Danemarca. Cartoful este una din plantele care valorifică bine îngrăşămintele cu fosfor. Alături de fosfor.50 kg tuberculi la 1 kg substanţă activă (P2O5). potasiul participă direct şi indirect la o mai bună rezistenţă a plantei la boli. dar efectele lui sunt mai mici decât ale fosforului şi. s-au realizat sporuri de 370 kg tuberculi la tona de gunoi (V. Mărind randamentul fotosintezei. respectiv. microbiologice şi hidrofizice ale solurilor. iar soiurile tardive solicită cantităţi mai mari de azot. Potasiul trebuie utilizat în primul rând la soiurile semitardive şi tardive. care imprimă rezistentă la fierbere şi contribuie la formarea unui periderm dens. deoarece menţine foliajul în stare de funcţionare în intervalele de secetă. C. 111 . elastic. comparativ cu cele semitimpurii.obţine o recoltă cât mai timpurie. Canada. BÎRNAURE. conferind o bună rezistenţă tuberculilor la vătămări mecanice şi la păstrare.15 kg tuberculi pentru 1 kg potasiu substanţă activă (K2O).10.S. I969). valori mai mari întâlnindu-se în zona foarte favorabilă climatic. ale azotului. Fosforul determină sporuri de producţie mai mici decât azotul. Potasiul influenţează mărimea producţiei atât prin numărul de tuberculi.. precum şi sporirea proporţiei de amilopectină.I.

ureea şi sulfatul de amoniu (CR. cât şi pentru influenţa negativă asupra însuşirilor culinare ale tuberculilor. Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele şi reci. iar pe cele neutre azotatul de amoniu.40 t/ha. Prof. după leguminoase anuale se micşorează doza de azot cu 10 . cele mai bune rezultate se obţin folosindu-se îngrăşăminte organice şi minerale. varză. fie compostată cu gunoi de grajd în cantităţi egale.0 kg azot. lucernă mazăre. datorită atât antagonismelor ionice pe care le provoacă în sol şi în nutriţia plantei. Îngrăşămintele cu fosfor se pot folosi fără nici o restricţie. GH.20 kg/ha azot şi fosfor şi cu 30 40 kg/ha potasiu. În apropierea zonelor bogate în turbă se poate utiliza turba în cantitate de 20 . care nu concordă cel mai adesea cu cerinţele plantelor. cea de fosfor cu 10 .20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha P2O5. Gunoiul de grajd se administrează la cartof în cantităţi de 30 . fasole. Elementele nutritive neutilizate de cultura timpurie de cartof sunt valorificate de culturile succesive (castraveţi. Tipurile de îngrăşăminte recomandate în cultura cartofului sunt nitrocalcarul şi ureea pe solurile acide. gunoiul se va utiliza mai ales pe cele extreme din punct de vedere textural (nisipoase şi luto-argiloase). iar cele cu potasiu. când se măreşte eficienţa cu 11 . textura solului şi soiul cultivat: după plante tehnice se măreşte doza de azot cu 10 .Gunoiul de grajd se utilizează cu precădere la soiurile tardive şi la cele timpurii (creşterea mai rapidă prin încălzirea solului).40 t/ha. după leguminoase perene se micşorează doza de azot cu 20 . Pe solurile nisipoase îngrăşămintele verzi (lupin.5 K2O pentru fiecare tonă de gunoi aplicată. Dozele de îngrăşăminte se corectează în funcţie de planta premergătoare.20%. aplicarea gunoiului de grajd. porumb pentru siloz etc.20 kg/ha P2O5 iar cea de potasiu cu 10 kg/ha K2O. soia. 112 . pe solurile cu textură nisipo-lutoasă se măreşte cu 10 . 1 kg P2O5 şi 2. care conţin clor trebuie aplicate în toamnă. HERA. 1975). BÎLTEANU consideră contraindicat sulfatul de amoniu. în primul an după aplicarea gunoiului de grajd se micşorează doza de îngrăşăminte chimice cu 10 .20 kg/ha. trifoi) pot substitui gunoiul de grajd în anii cu condiţii climatice favorabile. Având în vedere eliberarea elementelor nutritive din gunoi în funcţie de condiţiile pedoclimatice.20 kg/ha doza de azot şi cu 10 kg/ha doza de fosfor. În funcţie de însuşirile solului. reducânduse dozele de îngrăşăminte chimice cu 2. fie ca atare.). pe soluri cu textură luto-argiloasă se măreşte doza de azot cu 10 kg/ha.30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha P2O5.

facilitând astfel spălarea clorului din sol. fie odată cu plantatul. Solul se mobilizează la adâncimea de 28 . îndeosebi solurile grele. practic. Gunoiul de grajd. Simpla trecere a roţilor de tractor pe lângă rândurile de plante provoacă micşorarea producţiei de tuberculi.%. Suplimentarea elementelor nutritive la cartof se poate realiza şi prin fertilizarea odată cu aplicarea apei de irigare sau prin tratamente extra . facilitându-se executarea unui bilon mare la plantare.5. mai ales a tuberculilor în cuib. Îngrăşămintele complexe binare şi ternare. iar manganul se aplică extra . mecanizarea culturii reduce mult producţia de tuberculi. dovedindu-se superioară arătura cu subsolaj suplimentar de 10 . tasarea solului este.35 zile după răsărire). practic impermeabil.5 N. toate. În condiţii de mecanizare. Lucrările solului Acestea au menirea de a asigura un substrat cât mai afânat cu un regim aero-hidric corespunzător biologiei cartofului. pentru recoltarea cu combina.30 cm pe majoritatea tipurilor de sol. odată cu lucrările de îngrijire (prăşit mecanic) sau după tuberizare (10 . Îngrăşămintele cu azot se administrează numai primăvara la pregătirea patului germinativ sau în două etape.5% P2O5 + 1% K2O + 0. tipul şi textura solului. planta premergătoare.15 cm. dau rezultate bune în cultura cartofului. la pregătirea patului germinativ şi în vegetaţie.radiculare (zeamă bordeleză 1% + 1. stratul cu argilă. molibden şi zinc. fosforul şi potasiu se aplică. gradul de îmburuienare şi eroziunea solului. Lucrările solului trebuie executate diferenţiat. Tasarea solului reduce considerabil producţia la cartof. Cea mai mare importanţă în cultura mecanizată a cartofului.radicular. mangan. de regulă. Borul se aplică sub formă de borax 10 kg/ha sub arătura de bază. în funcţie de zona climatică. în concentraţie de 1 . Pe solurile podzolice la care. Îngrăşămintele complexe se aplică fie în toamnă. cu posibilităţi mai bune de executare a lucrărilor de îngrijire în timpul perioadei de vegetaţie şi pentru 113 . prin acumularea apei şi elementelor nutritive în sol şi distrugerea buruienilor. Influenţa negativă a gradului de tasare a terenului se manifestă direct proporţional cu conţinutul de argilă şi de apă al solului (BERINDEI.1. o are evitarea formării bulgărilor. sub arătura de bază. începe la 18 .20 cm. sub formă de sulfat de mangan. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. În cultura cartofului şi-au dovedit eficienta microelementele: bor. 1972). cupru. imposibil de evitat. mai ales cei de mărimea tuberculilor. de regulă. făcând posibilă o bună dezvoltare a plantei.

permiţând plantatul mai devreme în primăvară. Cele mai bune rezultate se obţin când terenul se pregăteşte cu ajutorul cultivatorului echipat cu piese active tip săgeată.95% în condiţiile în care capacitatea de lucru 12 . scarificarea terenului (afânarea adâncă) a dat rezultate bune. printre stoloni şi tuberculi. Pe solurile mai grele. tasarea solului de către roţile tractorului duce la formarea bulgărilor la marginea cuibului de cartof. bulgării se formează tot în cuibul de cartof. 1981). pentru adâncimi de 14 . o eficacitate mai bună a erbicidelor. indiferent de mărimea acestora. costurile de curăţire. De asemenea. Lipsa bulgărilor permite plantatul corect cu bilon uniform. Nivelarea solului (înainte sau după arat) este extrem de importantă în cultura mecanizată a cartofului.recoltarea mecanizată (BREDT. Pentru suprafeţele mari de teren cultivatorul purtat pentru cartof CPC-3. forma bilonului. pentru adâncimi până la 14 cm sau cuţite tip daltă. pentru a preîntâmpina formarea bulgărilor. prin zvântarea mai timpurie şi uniform a terenului. nivelată. administrarea îngrăşămintelor organice şi celor chimice cu fosfat şi potasiu. Importanţă deosebită prezintă momentul optim de executare a arăturii.18 cm (BRIA.14 ha pe schimb este egală cu cea a grapei cu discuri.2. fără crustă. Dacă solul se lucrează în primăvară pe teren insuficient zvântat şi fără mărunţirea corespunzătoare. Până la venirea iernii arătura se menţine curată de buruieni. reduce rănirea tuberculilor. cu repercusiuni negative la recoltare. În primăvară. tocarea eventualelor resturi vegetale. bulgării se formează în mijlocul cuibului de cartof. transport şi păstrare. Se realizează o adâncime de lucru până la 18 cm şi un grad de mărunţire de 92 . dacă solul a fost lucrat pe o adâncime mică. realizează condiţii foarte bune pentru plantarea cartofului. iar pe parcele mici cultivatorul CPC-2 în agregat cu tractorul L-445. patul germinativ se pregăteşte numai după ce solul s-a zvântat. bulgării formaţi cu ocazia lucrărilor de îngrijire se găsesc pe bilon sau între biloane. folosirea combinatoarelor şi grapelor vibratoare (oscilante) realizează condiţii foarte bune 114 . dar sub tuberculi. echipat cu cuţite daltă sau săgeată. Formarea bulgărilor se datorează modului de executare a lucrărilor solului şi epocii acesteia. în agregat cu tractorul U-650. Pe unele soluri mai uşoare se poate executa în primăvară plantatul. Arătura se efectuează imediat după recoltarea plantei premergătoare. influenţând pozitiv uniformitatea adâncimii de plantare. 1982). fără alte lucrări de pregătire a terenului. evitând formarea viitorilor bulgări. erbicidarea şi recoltarea. uşurează recoltarea mecanizată.

18°C.60 cm pentru circulaţia lucrătorilor în vederea controlării şi dirijării procesului de 115 .5% (1 l formalină 40% la 80 l apă).15 lădiţe. . . se coboară temperatura la 10 12°C. La lucrările de pregătire a solului în primăvară se aplică şi îngrăşămintele cu azot sau complexe. plantatul efectuându-se mai devreme.asigurarea pornirii colţilor în vegetaţie prin aşezarea tuberculilor în strat de circa 40 cm în camere încălzite la 16 . din aşezarea a două lădiţe puse cap la cap iar pe înălţime se suprapun prin aşezare pe suporţii lor. În spaţiile de încolţire tuberculii se aşează în lădiţe (de dorit cu capacităţi de 10 . după care se acoperă cu rogojini. prelate.5 7 t/ha prin încolţirea tuberculilor înainte de plantare. Calitatea materialului de plantare este hotărâtoare în realizarea producţiilor mari la cartof. cât permite spaţiul. până ce apar colţii în masă. cu posibilităţi de aerisire şi în care se pot menţine temperaturi de 12 15°C. lăţimea lor rezultând. Între stive se lasă spaţii de 50 .15 kg) care se grupează în stive lungi.sortarea materialului de plantare scos din siloz sau depozit. fără ca aceştia să depăşească 1 . La cartoful extratimpuriu şi timpuriu se obţin sporuri de producţie de 3. Dacă colţii sunt mari (1 .2 mm (durează 8 .40 zile înainte de plantare (sfârşitul lunii ianuarie în sud şi vest) şi constă din următoarele operaţiuni succesive: . îndepărtând tuberculii vătămaţi şi bolnavi. în cazul terenului cu denivelări şi tasat.10 zile). dar fără buruieni.5 cm) şi plantatul nu este posibil. . până la plantare.pentru plantarea cartofului. iar la nevoie până la 18°C (pentru a urgenta creşterea colţilor). folii de material plastic timp de circa 2 ore pentru "sudaţie" (transpiraţie).1. grapă cu colţi şi grapă rotativă elicoidală. să fie sănătos. acesta fiind alcătuit în funcţie de starea terenului: numai din vibrocultor. Materialul de plantat şi plantarea Materialul de plantat trebuie să aparţină soiului şi categoriei biologice stabilite pentru zonă. prin îmbăiere în soluţie timp de 5 minute. Folosirea combinatorului s-a dovedit mai avantajoasă pentru pregătirea unui pat germinativ corespunzător. Pentru reducerea gradului de tasare se practică şi bilonarea din toamnă. Încolţirea tuberculilor începe cu 30 .tratarea tuberculilor cu formalină 0. 10 . din vibrocultor şi grapă rotativă elicoidală. dacă se urmăreşte o mai bună nivelare şi combatere a buruienilor.forţarea creşterii colţilor (sau încolţirea propriu-zisă) se realizează folosindu-se solarii sau alte spaţii care beneficiază de lumină naturală sau artificială. iar mărimea tuberculilor să fie de 40-70 g. ceea ce se realizează prin sortare la deschiderea silozului sau depozitului.

pentru a se obţine o încolţire uniformă.menţinerea umidităţii relative la peste 85%. Pentru asigurarea unei încolţiri corespunzătoare sunt necesare următoarele: .aerisirea de 2 . folosind vase cu apă pe podea. ultimul strat fiind din materialul de înrădăcinare. . stropirea tuberculilor cu apă cu stropitori sau vermorelul.15°C). turbă. sau mraniţă şi nisip în proporţii egale. Pentru favorizarea încolţirii cât mai complete a mugurilor aflaţi pe întreaga suprafaţă a tuberculului. astfel încât substanţele de rezervă de la partea ombilicală a tuberculului să nu migreze spre partea coronară. În fiecare cuib se introduce şi o anumită cantitate de material folosit pentru înrădăcinare (mraniţă.eliminarea tuberculilor cu colţi filoşi şi schimbarea poziţiei lădiţelor în stive din 7 în 7 zile. o dată la stratificare şi o dată după 5 zile. Între straturile de tuberculi se aşează un strat de circa 5 cm material umectat. se recomandă secţionarea de stimulare (metoda Köpetz) care se face transversal pe diametrul parte coronară . Înrădăcinarea se poate face în lădiţe folosite la încolţire. Umectarea materialului de înrădăcinare se poate realiza cu soluţii nutritive de fosfor şi potasiu (60 g superfosfat şi 30 g sare potasică în 10 1 apă). nisip). pentru a nu se rupe colţii şi rădăcinile. folosindu-se aparatul "Magnetodia-flux" . stratificarea făcându-se până la umplerea coşului. rumeguş. realizându-se colţi mai viguroşi (40 w/m2). tuberculii se stratifică în coşuri de nuiele cu mraniţă sau turbă. prin care se 116 . . În momentul plantării tuberculii se transportă în câmp în lădiţele sau coşurile de înrădăcinare. . În producerea cartofilor de consum extratimpurii şi timpurii se practică sistemul de înrădăcinare a tuberculilor preîncolţiţi la lumină.iluminarea şi în timpul nopţii. Acest procedeu se întrebuinţează numai înainte de pornirea mugurilor în vegetaţie (cel mai târziu la sfârşitul lunii ianuarie).menţinerea temperaturii recomandate (12 . Imediat ce s-a terminat încolţirea la lumină. Coşurile se ţin în camere de încolţire menţinându-se temperatura normală şi aerisirea de două ori pe zi. rumeguş de lemn sau cu nisip.3 ori pe zi. O altă metodă de pregătire a materialului de plantare este tratamentul cu unde electromagnetice. Tuberculii încolţiţi se ţin pentru înrădăcinare 8 .încolţire. . timp în care colţii cresc puternic şi la baza lor apar şi se dezvoltă rădăcinile.10 zile. forţându-se pornirea în vegetaţie a mugurilor aflaţi pe această parte. plantându-se cu multă grijă.parte ombilicală lăsându-se cele două jumătăţi netăiate într-o porţiune de circa 1 cm de la margine sau tăierea circulară a tuberculilor pe o adâncime de numai 15 mm. luându-se aceleaşi măsuri.

180 minute cu unde aritmice de 50 . timp de 30 minute (întregul proces durează 10 zile.100 Hz. Cartoful preîncolţit şi încolţit se plantează în funcţie de data probabilă a ultimelor îngheţuri ce survin în primăvară din fiecare zonă de cultură. În situaţii în care tuberculii pentru plantare sunt prea mari. deoarece pot interveni ploi care să întârzie lucrarea de plantare. în aşa fel încât să se poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări puternice.3 kg Mancozeb la tona de tuberculi.7°C.100 Hz. folosindu-se o cantitate mai mică de material de plantare la unitatea de suprafaţă. într-o singură zi. Pentru plantarea tuberculilor neîncolţiţi epoca optimă este determinată de zvântarea solului până la adâncimea de plantare. folosind următoarele variante: . la care începe pornirea colţilor. .8 zile înainte de plantare.tratarea zilnică a tuberculilor timp de 10 zile. pe o durată de 7 minute. . o singură dată.100 Hz. Înainte de plantare tuberculii încolţiţi se pot secţiona în porţiuni de câte 3 .acelaşi tratament ca mai înainte şi încolţirea clasică timp de 8 zile. Secţionarea se poate face cu 3 .20 kg praf de cretă şi 2 . cu dezinfectarea riguroasă a materialului. folosindu-se mai eficient şi ploile dinaintea secetelor din vară. în situaţii de urgenţă. Plantările timpurii determină formarea unor stoloni mai scurţi. uşurându-se recoltarea mecanizată a culturii de cartof. Nu trebuie să se aştepte realizarea în sol a 7°C. manual sau cu maşina specială de secţionat. apoi tratarea din nou a materialului cu unde aritmetice de 50 . care nu 117 . plus încă 3 4 cm. .4 colţi bine formaţi. Epoca de plantare. folosind 10 .tratarea. În acest caz tuberculii se taie longitudinal pentru a asigura pornirea egală în creştere a colţilor de pe cele două jumătăţi de tubercul. timp de 60 .100 Hz.urmăreşte o pornire mai timpurie a colţilor în vegetaţie. Tuberculii neîncolţiţi nu sunt afectaţi în sol de eventualele scăderi ale temperaturii: ei nu pornesc în vegetaţie (nu emit colţi) până când nu se realizează temperatura specifică de 6 . iar dacă nu se poate face plantarea materialul se menţine în continuare la temperatura de 12 .14°C). timp de 30 minute.tratarea tuberculilor cu unde aritmice de 50 . se poate face secţionarea şi la materialul neîncolţit. cu unde aritmice de 50 . Plantarea timpurie determină sporuri de producţie datorită tuberizării timpurii în condiţii de temperatură şi durată a zilei mai favorabile şi a unui ritm de acumulare a biomasei mai accentuat.

în special în anii cu desprimăvărare târzie.25 martie în restul zonelor de cultură. producţia creşte proporţional cu mărimea acestora dar. care se concurează între ele şi pot debilita planta.25 zile). BREMNER.5 la cuib). în situaţiile când solul nu este suficient de fertil sau elementele climatice sunt nefavorabile (MOORLI J. până la 10 . ultimul indicator determină norma de plantare. iar în zonele favorabile şi foarte favorabile climatic. . La aceeaşi normă de plantare se preferă 118 . respectiv costul materialului. care asigură producţii bune decât un număr mai mare. atunci când întârzierea plantatului este mai mare de 6 . la 10 .40% din cheltuielile directe de producţie. Unii cercetători opinează că este mai indicat să se realizeze un număr mai mic de tulpini iniţiale (4 . se calibrează după diametru şi se plantează la număr.să se folosească norme de plantare cât mai reduse şi economice prin reglarea desimii. La stabilirea desimii de plantare trebuie să se ţină cont că la acelaşi număr de tuberculi plantaţi (respectiv aceeaşi desime). Având în vedere că materialul de plantare se produce şi comercializează la greutate. Tuberculii neîncolţiţi trebuie plantaţi până la 20 martie în zona de câmpie. în special de fertilitatea solului (DRAICA 1985). Densitatea plantatului. În fiecare zonă durata plantării trebuie să fie cât mai scurtă. VECER A. 1991): . 1963.12 zile şi. în funcţie de zvântarea terenului. Calendaristic cartoful extratimpuriu şi timpuriu se plantează între 5 şi 15 martie în zona nisipurilor din Oltenia şi între 5 . iar planta îşi autoreglează numărul de tulpini iniţiale. care se dezvoltă viguros. DRAICA 1977). care poate reprezenta 25 . La stabilirea desimii de plantare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte (IANOŞI. între soiuri sunt diferenţe semnificative.18 zile. indiferent de mărimea tuberculului la aceeaşi normă de plantare nu sunt diferenţe semnificative de producţie (ALBEN.numărul de tulpini principale şi tuberculi formaţi la cuib creşte odată cu mărimea materialului de plantare şi a spaţiului de nutriţie şi scade datorită reducerii desimii de plantare. în funcţie de condiţiile de mediu.trebuie să afecteze plantele după răsărire (de la plantat la răsărire trec 18 . la 15 . respectiv.15 aprilie în zona favorabilă şi până la sfârşitul lunii aprilie în zonele cu climă foarte favorabilă.). Cercetările efectuate în ultimii ani arată că producţiile la cultura cartofului oscilează relativ puţin la densităţi cuprinse între 45 mii şi 70 mii de tuberculi (cuiburi) la ha.8 zile.. 1978. Scăderi semnificative de producţie se înregistrează în zonele de câmpie.

în condiţii tehnologice corespunzătoare.45 mm) . La soiurile care produc un număr mic de tuberculi în cuib. Tabelul 6.60 g fiecare. deoarece se formează un număr mai mare de tulpini principale la hectar. 70 mii tuberculi/ha (75 .4 colţi. În general. Pentru cartoful ce se recoltează la maturitate. iar la soiurile care formează număr mare de tuberculi în cuib. 1985): I.. În cazul când se plantează tuberculi mai mici se măreşte desimea la plantare. 55 .tuberculi mai mici faţă de cei mari. respectiv 40 .240 mii tulpini la ha este suficient pentru a realiza producţii la nivelul potenţialului soiului. Această densitate se asigură cu 45 . Pentru culturile de cartof extratimpurii şi timpurii se plantează un număr de 65 . (45 . la ambele fracţii de calibrare 119 .85 mii tuberculi/ha. un număr mai mare de tuberculi şi producţie mai mare (HOLLIDAY. Plantarea unui număr mai mare de tuberculi pentru cartoful timpuriu este determinată de faptul că.60 mii tuberculi/ha (idem şi la irigat). HOLMES 1966).. Orientativ. asigurarea unui număr de 220 .55 mm) .1.1. 45 .. se recomandă următoarele densităţi optime de plantare (BERINDEI. nu atât mărimea tuberculilor plantaţi determină producţia de cartof. cu mărimea de 30 . producţia fiind în corelaţie cu numărul de tulpini principale la hectar. considerând că un tubercul asigură pornirea în vegetaţie a 4 .45 mm (diametrul transversal).80 mii tuberculi/ha la fertilizare optimă şi irigare). 1969.280 mii de tulpini la ha. 1963. desimile menţionate în fracţia I de calibru cresc la 80 . pentru a se asigura numărul normal de tulpini principale şi o suprafaţă de asimilaţie clorofiliană mai mare. Scopul culturii Consum extratimpuriu şi timpuriu Consum de vară Consum de toamnă-iarnă Prelucrări industriale Material de plantare Timpurii 70-75 60-65 Soiuri Semitimpurii Semitârzii 65-70 55-60 50-55 50-55 50-55 60-65 55-60 Târzii 45-50 45-50 50-55 Luând în consideraţie "fracţiile de calibrare" a materialului de plantare. desimea plantatului la cartof este dată în tabelul 6. este redusă compensarea producţiei la unitatea de suprafaţă prin creşterea recoltei la fiecare cuib.75 mii tuberculi sau porţiuni de tuberculi a câte 3 .. ceea ce înseamnă 240 . (30 .60 mm. EL SAELD.1 Densitatea orientativă de plantare la cartof (mii tuberculi / ha). II.55 mii de tuberculi plantaţi la hectar.1.5 tulpini iniţiale viguroase. în perioada scurtă de vegetaţie a acestor soiuri. cât mai ales desimea de plantare.

Când se plantează cu echipamentul de plantat cartof EPC-4 sau cu maşina de plantat cartofi încolţiţi MPCI-6 (pe terenuri nisipoase).55 95 6030 5510 5060 4690 4220 3840 3520 3160 55 .1. obţinându-se producţii practic 120 .10 mii tuberculi/ha.60 123 7810 7130 6560 6080 5460 4970 4550 4100 Pentru celelalte scopuri de folosinţă cartoful se plantează cu maşina 4 Sa BP 62.50 71 4510 4120 3780 3510 3150 2870 2630 2360 50 . iar acoperirea lor se face fie mecanizat cu aceleaşi mijloace.2).15%. plantarea efectuându-se semimecanizat: se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevăzut cu corpuri de rariţă.45 52 3300 3020 2770 2570 2310 2100 1920 1730 45 . La culturile de cartof extratimpurii şi timpurii cu tuberculi încolţiţi înainte de plantare. Distanţa între rânduri şi metodele de plantare. Cantitatea de tuberculi la hectar se calculează în funcţie de desimea plantatului şi greutatea medie a unui tubercul. între 19 . care asigură distanţe între rânduri de 50. în care tuberculii se plantează manual.5. 62.35 27 1710 1570 1440 1330 1200 1090 1000 900 35 . cantitate ce reprezintă pierderile din timpul manipulării şi păstrării materialului de plantare.5 şi 70 cm sau cu maşina de plantat 6 SAD-75.desimea se reduce cu 5 . distanţa între rânduri este de 70 cm. S. 1995) Fracţia materialului de Necesarul de material de plantare (kg/ha).30 20 1270 1160 1070 990 890 810 740 670 30 .1. se folosesc distanţe între rânduri de 55 . în funcţie de greutatea medie a unui tubercul şi desimea stabilită la unitatea de suprafaţă (tabelul 6. procurându-se cantitatea de tuberculi necesară pentru suprafaţa planificată a se cultiva cu cartof la care se adaugă la însilozare încă 10 . funcţie de desime plantare Diametrul Greutate tuberculului medie (g) 63500 58000 53300 49400 44400 40400 37000 33300 (mm) 23 . fie manual. Plantarea cartofului la distanţe mai mari (70. în funcţie de distanta între rânduri şi desimea stabilită. Distanţele între tuberculi pe rând oscilează. fără a se înregistra diferenţe semnificative de producţie la hectar faţă de distanţa de 60 cm între rânduri..40 37 2350 2150 1970 1830 1640 1490 1370 1230 40 .2 Norma de plantare în funcţie de desime şi mărimea tuberculilor (IANOŞI. la distanţe între rânduri de 75 cm. Tabelul 6.60 cm. 75 şi chiar 80 cm) între rânduri este mai avantajoasă pentru mecanizarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare.80 mii tuberculi/ha în condiţii de neirigare şi 75 .4100 kg/ha. desimea la plantare este 70 .85 mii tuberculi/ha în condiţii de irigare.27 cm. Cantitatea de tuberculi la hectar oscilează între 1270 . ceea ce uşurează mult lucrările de îngrijire. În cazul în care se folosesc la plantat tuberculi tăiaţi.

66 şi 62 cm. lucrările de îngrijire se execută mai uşor. Având în vedere buncărul suplimentar cu capacitatea de 4 . se recomandă folosirea maşinii de plantat cu trei secţii de câte 2 rânduri (6 Sa BP 62. echipată cu 2 secţii (4 rânduri). utilajelor folosite. 30. iar capacitatea de lucru 0. 1975).5). fărâmiţate. pentru realizarea indicilor de productivitate a maşinii se impune. să nu aibă colţi mai lungi de 1 . se pot folosi tractoare cu pneuri mai late (se reduce tasarea). se utilizează pentru plantarea cartofului maşina SA-2-0.56 . Maşina lucrează în agregat cu tractorul de 28. După încercări încununate de succes. nu se distrug tulpinile în timpul vegetaţiei cu ocazia lucrărilor de îngrijire.14°) plantarea se face cu o singură secţie (2 Sa BP 62. 45 şi 65 CP. lungimea parcelelor să fie de circa 400 . restricţii faţă de gabaritul şi complexitatea. În zonele cu terenuri de formă neregulată.egale cu cele obţinute la distanţe mai mici între rânduri (BRIA. pe pante a căror mecanizare impune cerinţe deosebite privind manevrabilitatea. Organele de acoperire sunt cu rariţe. 35 şi 40 cm. are viteza de deplasare 4 . care poate planta până la 10 ha pe schimb. Pe terenurile plane.0. stabilitatea şi accesibilitatea agregatelor de lucru şi.74 importată din fosta Cehoslovacie. importată din fosta Cehoslovacia.0.2 mm. În asemenea condiţii se efectuează mai repede plantarea.45 . cu un necesar de forţă de muncă de 6 . ca o condiţie esenţială.12 cm. să nu se planteze pe vreme ploioasă. care poate fi alimentat direct de mijloacele de transport prin basculare.5.500 m. COTA .6 km/h. iar pe pante mai mari (6 . 1987). iar roţile de antrenare cu obadă şi pinteni. În condiţii normale. cu limite de reglare a adâncimii între 6 . maşina de plantat realizează o productivitate de 0. s-a introdus în producţie maşina de plantat cartofi 6 SAD-75.5). Capacitatea buncărului este de 280 kg cu înălţător şi 220 kg fără. cu degete de prindere.84 ha/h (C. terenul să fie bine nivelat. o organizare exemplară a transportului materialului de plantare. reglarea maşinii să se facă corespunzător pentru fiecare categorie texturală de sol. curat de buruieni şi fără bulgări. iar distanţa tuberculilor pe rând de 21. bine nivelate.50 ha pe oră. uneori. Aparatul de plantare este prevăzut cu disc vertical. Această maşină lucrează pe 2 rânduri. cu distanţa între rânduri de 70. pentru a se putea face alimentarea cu tuberculi numai la capete. 25. brăzdare tipul combinaţie "labă de gâscă şi patină alungită".7 ore om/ha şi o calitate foarte bună a lucrării în următoarele condiţii: materialul de plantare să fie riguros sortat şi să fie curat de pământ şi alte impurităţi. 121 . 30.5 t tuberculi.

astfel ca. în zona favorabilă. la Câmpia Turzii.42 cm şi înalt de 12 . în condiţii de irigare. Prima lucrare se execută la 10 .5%. respectiv.12 cm. Tuberculii se aşează cu mâna pe peretele brazdei. lat la bază de circa 38 .5. Rezultatele cele mai bune se obţin atunci când lucrările se fac imediat ce apar buruienile. De la plantare la răsărire. Combaterea buruienilor. la jumătatea intervalului dintre coamă şi fundul brazdei. Lucrări de îngrijire Îngrijirea culturilor de cartof fără folosirea erbicidelor.15 cm deasupra părţii superioare a tuberculilor la bilon mic şi 20 . de regulă prin acoperire cu biloane. astfel. aşa-numita "acoperire plană". astfel terenul rămâne ca o arătură. În acest interval trebuie distruse buruienile şi crusta care se poate forma mai ales pe terenurile grele şi cu vreme ploioasă. în cazul plugului purtat de tractor şi la a treia brazdă în cazul plugului tras de animale.8 cm. adâncime la care umiditatea şi temperatura sunt mai favorabile formării tuberculilor. Pe terenurile situate în pantă plantarea cartofului se face pe curbele de nivel. tuberculii punându-se tot la a doua brazdă. Cartoful se poate planta şi manual pe suprafeţe mici sau în urma plugului. Plantarea pe brazde constă în executarea unei arături. Discurile de la maşinile de plantat (EPC-4. intervalul este de peste 30 zile (la cartoful preîncolţit de 18 . Cartoful se plantează mecanizat.25 zile). iar la Mărculeşti. Cercetările efectuate la Braşov. 4 Sa BP 62.9 cm şi. În acest caz tuberculii trebuie plantaţi la adâncimea de 6 .19 cm. Câmpia Turzii şi Mărculeşti au scos în evidenţă că.14 zile 122 .25 cm la bilon mare. Plantatul în biloane este obligatoriu în cazul irigării prin brazde. formându-se biloane pentru prevenirea eroziunii solului. apoi în zonele cu ploi abundente (reducându-se pericolul excesului de apă în zona cuibului şi diminuându-se. 1997). după aşezarea pământului în bilon tuberculii să fie acoperiţi cu un strat de pământ de 8 . 6 SAD-75) trebuie să fie astfel reglate încât să rezulte un bilon uniform încheiat simetric faţă de coamă.Pe parcele mici se poate utiliza maşina de plantat cartof pe 2 rânduri Solana (MPC-2). adâncimea este de 12 cm. Adâncimea de plantare. La plantare mai adâncă de 10 cm recoltarea mecanizată este mai costisitoare. Acoperirea se face prin răsturnarea brazdei următoare. 16 . în ambele cazuri distanţa între rânduri este de aproximativ 60 cm. În celelalte situaţii se poate planta fără biloane. de 17 cm. atacul bolilor de putrezire) şi pe pante mai mari de 4 . în agregat cu tractorul L-445 (POPESCU. în zona foarte favorabilă de la Braşov adâncimea cea mai potrivită de plantare este de 7 .

care să lucreze la adâncimea care nu formează bulgări (BERINDEI. cât şi buruienile anuale. la adâncimea de 8 10 cm. înălţimea lui devenind din ce în ce mai mare la lucrările următoare. Următoarele lucrări sunt de bilonare. La bilonările târzii sunt folosite ridicătoarele de vrejuri (tulpini). poate fi necesară intervenţia manuală de distrugere a unor buruieni perene. Dacă după plantare terenul rămâne "plan". Se distrug buruienile şi crusta din spaţiul dintre biloane şi.15 cm înălţime deasupra tuberculului plantat. după intervale de 8 . se lucrează terenul cu grapaplasă. la cartoful extratimpuriu. pentru a preveni călcarea şi distrugerea lor. de 8 . şi. se acoperă şi se înăbuşă buruienile ce au tendinţa de a răsări. de data aceasta cu cultivatorul echipat cu piese tip rariţă. înaintea pieselor tip rariţă se vor monta cuţite săgeată. tuberculii trebuie să fie acoperiţi cu un strat de sol afânat şi mărunţit. de asemenea. prevenind excesul de apă în zona cuiburilor şi infestarea cu mană a tuberculilor de la frunzele bolnave căzute pe bilon. poate fi suficientă o lucrare de prăşit şi o bilonare. 1982).5 km/h. dacă terenul nu este puternic îmburuienat cu specii perene de buruieni. cu zonă de protecţie de 12 . În cazul infestării cu buruieni perene. La plantatul plan se execută o praşilă mecanică între rândurile de plante vizibile. îngrijirea culturii se face prin 2 . se va executa o praşilă manuală completă pe rând sau una două lucrări de plivit. se execută numai lucrări de îngrijire a bilonului (de refacere). După 1 . Lucrarea succesivă cu grapaplasă şi cultivatorul cu piese tip rariţă. cu lăţimea de lucru de 8. bilonul nu se face prea înalt (să nu acopere planta).7 km/h. înăbuşirea buruienilor şi scurgerea apei pe taluzurile biloanelor. Pentru a se dezvolta normal. prin refacerea acestora.3. La prima bilonare. dar şi de pe intervalul dintre biloane.9 cm grosime. Bilonul trebuie să fie bine încheiat pe coamă. Alte lucrări. după cum s-au realizat sau nu biloane. În final trebuie să rezulte un bilon de 13 . în acest caz.după plantare. Dacă plantatul s-a făcut în biloane. se repetă încă o dată (când s-au plantat tuberculi încolţiţi) sau de 2 ori la celelalte culturi. Când plantarea s-a făcut cu biloane.15 cm şi viteza de înaintare 4 . de obicei în număr de 2 . în agregat de 3 câmpuri. Grapa distruge buruienile şi crusta de pe coama biloanelor. asigurând o bună dezvoltare tuberculilor. diferenţiat.3 treceri cu grapa cu colţi reglabili care distruge atât crusta.4 m şi o viteză de înaintare de 5 . Dacă solul este tasat. îngrijirea culturilor de cartof se face.4 zile se lucrează din nou. 123 . Astfel se realizează o bună îngrijire a culturii până la răsărire. După răsărire. de refacere a bilonului.12 zile.

În cultura cartofului buruienile de combătut trebuie să fie anticipate. Cosatrin. Buruienile din lanurile de cartof se combat cu multă greutate.. numărul lucrărilor de afânare a solului şi de refacere a biloanelor poate fi mai mare. Combaterea buruienilor anuale mono.1... Afalon. Erbicidele simple ca: Gesagard. afânând solul şi refăcând biloanele.) se face folosind erbicidele din tabelul 6. Sencor. în funcţie de infestarea cu buruieni anuale şi perene.. compoziţia floristică din anii precedenţi. Polygonum sp. Metodele chimice se bazează pe folosirea unui sortiment diversificat de erbicide. Atriplex sp. cunoscând terenul. Echinocloa crus-galli.3. Anthemis sp. În prezent. Galiopsis sp. Lexone se aplică imediat după rebilonare.. Lamium sp. Hibiscus trionum. În zonele unde cartoful nu se plantează cu bilon. Digitaria sp. Papaver sp. Gypsophila sp. agrotehnice. Erodium sp.. 124 ..4 zile înainte de răsărire).. Îngrijirea culturilor de cartof folosind erbicidele pentru combaterea buruienilor. Acest mod de abordare constituie un dezavantaj care poate fi suplinit numai prin profesionalismul producătorului de cartof (MORAR. Portulaca sp.. bazată pe metode preventive. Chenopodium sp. lucrările de îngrijire se corelează cu udările. Gallium aparine. Xanthium sp. mai întâi se face udarea şi apoi se efectuează prăşitul sau bilonatul.. când se fac mai multe udări.. chimice şi biologice. deoarece primele faze de vegetaţie a plantei corespund cu perioade ploioase din lunile mai şi iunie. Merkazin. Spergula sp. chiar în cazul unor lucrări de îngrijire efectuate corespunzător cu mijloace mecanice. Buruienile consumă cantităţi mari de apă şi elemente nutritive şi scad eficienţa tratamentelor împotriva bolilor (mai ales la mană) şi dăunătorilor (mai ales la gândacul din Colorado). când nu se poate intra cu mijloace mecanizate pentru distrugerea lor.. Buruienile produc pagube mari. iar recoltarea mecanizată devine dificilă sau imposibilă. toate ţările europene şi americane cu agricultură avansată practică combaterea integrată o buruienilor. 1999).şi dicotiledonate (Sinapis sp. determinând diminuarea recoltei cu 20 ... Igran. Setaria sp. Stachys annua. erbicidele respective se aplică în perioada de după plantare şi până în preziua răsăririi plantelor de cartof... precum şi selectivitatea şi modul de acţiune a erbicidelor.35%. etc. Vicia sp. concomitent cu această lucrare şi până aproape de răsărirea plantelor de cartof (3 . Solanum nigrum. În anii secetoşi.La culturile irigate. Galinsoga sp. Fumaria sp. Amaranthus sp.. Aresin. Thlaspi sp.

0 4.5 6-8 terbutrin).0-1.75-1.0 4. dar în momentul când plăntuţele de costrei au 15-35 cm înălţime iar cele 125 .5-4. în primele 10 zile. în funcţie de humus 1-2% 3-4% peste 4% Erbicide preemergente simple Gesagard 50. Cosatrin 50.5 3.5 7.0 8.0 Lasso (48% alachlor) plus 3.4).040 Basagran 48 (48% bentazon) 3.00-1. în condiţii de irigare este prezent costreiul (Sorghum halepense). Tabelul 6.75 0.5-2.0 Tratamentele se fac după răsărirea plantelor de cartof. de preferat înainte.75-1.25-2.Erbicidele asociate: Codal sau Lasso + Gesagard sau Sencor.5 4.0-6. Tabelul 6. Pentru combaterea acestor buruieni se aplică erbicide selective postemergente (tab. 6.5-8.0 .25-2. după rebilonare sau plantarea tuberculilor.0-3.0 Sencor 70 sau 0.75-1.0 Erbicide (substanţa activă) Buruienile-problemă ca Solanum nigrum pot fi combătute cu ajutorul erbicidului Basagran care se aplică în faza de rozetă a buruienilor. Aresin. Igran 50 (50% 2. Moldova şi Oltenia culturile de cartof pot fi infestate cu Agropyron repens iar în sudul ţării.6.040 0.5-5. se pot folosi erbicide postemergente.0 3.0-10.0 .1.3 Combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate din cultura cartofului.5-0.0 3. Afalon 50 (50% linuron). cum ar fi erbicidul Titus ce se aplică în faza cotiledonală a buruienilor.5-2. (Lexone.040 0. în mod obligatoriu. Dacă din anumite motive erbicidele monocotiledonate nu combat în totalitate buruienile.1.0 1.0-3.75 0. În multe zone din Transilvania.0 Dual 500 (50% metholachlor) sau 3. Erbicidele pe bază de metribuzin (Sencor.ureic) + surfactant 0.5 1. (toate cu 50% prometryn).25 Erbicide postemergente Titus (sulfonil .0 Lexone 75 GA 0.0 Erbicide preemergente complexe Codal (20% metholachlor + 20% prometryn) 6.00 1.25-.0-4.12 cm înălţime.0-8. până când acestea formează 6 frunze adevărate.5% fluazifop-p-butil) Gallant (12.5-4.7-1.0 Gesagard 50 sau 2.5 4. Prohelan 50.50 1. Afalon.0-7.0 1.5 Lexone 75 GA (75% metribuzin) 0.4 Combaterea costreiului din culturile de cartof (l/ha produs comercial) Erbicide (substanţă activă) Fusilade super (12. până când acestea au 10 . de răsărirea buruienilor monocotiledonate anuale.5 5.5-5.5% haloxifop-ethoxy-ethyil) Targa (10.0 Agropyron repens (pir) 4.25 1.1% quizalofop-ethyl Sorghum halepense (costrei) 2. kg sau l/ha. Aresin 50 (50% monolinuron) Sencor 70 (70% metribuzin) 0. Igran) se aplică.5 5.1.5-0. Lexone) pot fi administrate fără riscuri şi după răsărirea plantelor de cartof.3. Prometrex 50. indiferent de faza de creştere.0-6.

0.3).2. .3 kg/ha. Temoal 52 PU. de 2. Momentul aplicării tratamentelor este indicat prin buletine de avertizare. Controlul insuficient al culturilor de cartof privind agenţii patogeni ai bolilor. Synchytrium endobioticum . Vandozeb 80 PU. Corynebacterium sepedonicum .înnegrirea bazei tulpinii. diminuează cu 70 .2 kg/ha.5 kg/ha la Ridomil plus. constituie adesea cauza unor producţii mici şi neeconomice. după care urmează culturi succesive. tab.5 zile a tratamentului faţă de momentul avertizat. Alternaria solani .5 EC .80% eficacitatea protejării foliajului la mană.râia comună. Întârzierea cu 4 . Erbicidele asociate se aplică în primele zile după plantarea cartofului. cât şi prezenţa dăunătorilor. prin faptul că această intervenţie nu mai este preventivă. şi dicotiledonate (v.0.1. se irigă cu 300 400 m3 apă la hectar.8 kg/ha.1. mono-. înainte de răsărire.putregaiul uscat. iar dintre dăunători: gândacul din Colorado Leptinotarsa decemlineata. carotovora putregaiul umed. Ekalux S . Împotriva gândacului din Colorado se vor folosi următoarele produse: Decis 2.2 kg/ha.mana. Erwinia carotovora var.5 kg/ha. În multe cazuri.rizoctonioza. 6. Streptomyces scabies . Respectarea dozei de fungicid şi a celei de lichid (200 l/ha la neirigat şi 400 l/ha în condiţii de irigare) se face prin calibrarea corectă a echipamentelor de stropit. Fusarium sp.putregaiul inelar. Victenon 50 WP . Combaterea buruienilor în lanurile cu cartof extratimpuriu şi timpuriu.10 zile. Curzate plus T 85 PU şi de 0. Phytophtora infestans .alternarioza. efectul lor fiind sporit dacă acestea rămân ca o peliculă la suprafaţa solului. Pentru combaterea buruienilor anuale se aplică erbicide anti-. Dozele maxime (6 l/ha) sunt indicate când este prezentă şi specia Cynodon dactylon (pir gros).de pir au 10-15 cm. Rizoctonia solani . iar cu mijloace aero se 126 . de 2 kg/ha la Dithane M-45.râia neagră. Dipterex 80 1. Toate erbicidele recomandate după plantare şi înainte de răsărirea cartofului realizează o combatere a buruienilor eficientă când sunt aplicate concomitent cu o rebilonare. Marshall 25 EC .0. pentru completarea acţiunii erbicidelor se mai execută 1 . Sandofan C-50 PU.1. iar după tratament.5 kg/ha la Brestan 60 WP. Combaterea bolilor şi dăunătorilor. când se folosesc mijloace terestre de aplicare. atroseptica .2 lucrări mecanice de distrugere a buruienilor dintre rânduri şi de refacere a bilonului.0-1. Doza de fungicid este de 5 kg/ha la Turdacupral 50. Padan 50 . trebuie să se facă cu mare atenţie. Ordatox 25 EC . Dintre numeroşii agenţi patogeni care produc boli ale cartofului amintim: Ervinia carotovora var.3 kg/ha. în decurs de 7 .6 kg/ha.

atunci când greutatea tuberculilor a depăşit 30 g. cât şi dinamica consumului de apă al plantelor de cartof. Regimul de irigare se dirijează permanent atât în funcţie de nivelul precipitaţiilor. Numărul tratamentelor oscilează de la an la an.A.4 tratamente pentru combarerea gândacului din Colorado. Contra adulţilor hibernanţi tratamentul se recomandă în cazul când numărul este mai mare de 10 exemplare la 100 de plante. Se evită vătămarea tuberculilor. Recoltarea Cartoful pentru consum extratimpuriu şi timpuriu se recoltează începând din luna mai. 127 .500 – 7. Când avertizările pentru mană şi gândacul de Colorado coincid. (intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 40-70 cm. iar în luna august cu combina CRC-2 (sau cu combina E-684). Irigarea cartofului s-a dovedit eficientă în toate zonele. august).8 tratamente pentru combaterea bolilor şi 2 . în urma maşinii E-649 se face şi sortarea lor. de obicei în luna iulie.80% din capacitatea pentru apă a solului. Consumul total de apă la cartof are valori de 3. Umiditatea solului trebuie să se menţină în tot timpul perioadei de vegetaţie la minimum 70 .000 m3/ha. iulie.70% din acest consum realizându-se în perioada de formare şi creştere intensă a tuberculilor (iunie. când peridermul încă nu este bine format. Pentru consumul de vară recoltarea se face pe măsura necesităţilor. în funcţie de soi şi zona de cultură. umiditatea solului nu trebuie să scadă sub valoarea plafonului minim de 50 . Depozitarea tuberculilor recoltaţi nu trebuie să depăşească 24 de ore. nu trebuie să depăşească 10 zile. La recoltarea cu combina tuberculii se transportă la depozitul de tranzit sau la centrul de preluare. cu maşina E-649 care produce mai puţine vătămări. tratamentele se pot face combinat. sortarea făcându-se concomitent cu recoltarea. prin smulgere iar pe celelalte soluri folosind sapa sau plugul. Pentru realizarea acestor consumuri de apă.70% din I. Depozitarea. în acest caz. cantităţile specificate sunt pentru un singur tratament. produsele recomandate fiind compatibile.utilizează Dimevur (3 l/ha) sau Carbavur (3 l/ha). Odată cu strânsul tuberculilor. În anii cu primăveri secetoase se recomandă să se facă o udare de aprovizionare sau o udare imediat după răsărire. Cercetările au evidenţiat că cea mai mare nevoie de apă se manifestă de la tuberizare până la maturitate. conform cu cerinţele. Recoltarea se face manual pe solurile nisipoase. Rezultate bune se obţin când alternează produsele de la un tratament la altul.U. Se fac 4 . unde se sortează şi se calibrează în vederea livrării. 60 .

7°C (chiar 12 .În urma acestor maşini tuberculii trebuie strânşi imediat. dar lucrarea este de bună calitate numai în cazul unei tehnologii adecvate şi a unei dotări corespunzătoare (SOCOL. staţionar. Maşina lucrează bine numai pe solurile uşoare. între 40 . sub 40 g se repartizează pentru furaj. tuberculi bolnavi) cu maşina ISIC-30 în componenţa căreia intră şi maşina de presortat (MP-1). Tuberculii se transportă la centrele de preluare sau la depozitele de păstrare. paralel cu combina. pietre. au un indice minim de vătămare a tuberculilor. separă tuberculii de pământ şi îi depune pe suprafaţa solului în spatele maşinii.5 l/ha sau pe cale mecanică cu maşina de tocat vrejuri MTV-4. întregi pentru consum. Combinele de recoltat dizlocă pământul cu tuberculi.13°C). folosind Reglone 5 l/ha. de unde se adună manual în grămezi. încarcă tuberculii în remorca de transport.80 g pentru material de plantare. Maşina E-649 dislocă. în agregat cu tractorul L-445. Harvade 25 F în doză 2.O. 1977). deoarece se reduce foarte mult gradul de vătămare a tuberculilor. din buncărul combinei sau din mers în remorca tractată paralel cu combina. pe cale chimică la îngălbenire totală. 128 . Pentru calibrarea tuberculilor destinaţi plantării se foloseşte maşina de calibrat MCC-60 (45). Este foarte important ca recoltarea cartofului să se facă la temperaturi mai mari de 6 . Combina CRC-1 dislocă tuberculii. îi scutură de pământ pe o bandă transportoare şi îi depune în buncăre. Capetele parcelelor se recoltează manual pe 15 m lungime pentru întoarcerea agregatelor. În solele cu cartofi pentru consum sortarea se face pe două categorii: tuberculi mari şi mijlocii.8 zile mai înainte de recoltare.Cartoful pentru consumul de toamnă-iarnă şi pentru industrializare se recoltează când 2/3 din tulpini (vrejuri) s-au uscat. Maşina de scos cartof cu rotor excentric – MSCRE-1 şi maşina de scos cartof pe un rând cu brăzdar oscilant – MSC-1 B. care lucrează în flux cu maşina ISIC-30. Recoltarea se face numai pe vreme bună şi la umiditatea corespunzătoare a solului. Vrejurile se distrug cu 7 . Combina E-684 execută recoltarea cartofului pe 3 rânduri şi adunarea acestora într-o remorcă cu deplasare independentă. sau cu maşina universală de tocat resturi vegetale (MUTRV) care lucrează în agregat cu tractorul L-445.. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea cu combinele pentru cartof. separă pământul şi resturile vegetale. remorci sau containere pentru transport. tuberculii mici şi vătămaţi pentru furaj. Tuberculii se separă de impurităţi (bulgări. restul de 1/3 având încă culoarea galbenă. iar cei din lotul semincer se sortează pe 3 categorii: cei peste 80 g sunt destinaţi consumului.

grâu de toamnă. cereale de toamnă.50 t/ha la soiurile semitârzii şi târzii. În aceste condiţii se asigură acumularea apei în sol.În ţara noastră se obţin producţii de 10 . asolamente speciale. VASILIU. un asolament de 4 ani cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. folosind rotaţii de 4 . ori un asolament de 5 ani cu următoarea rotaţie: sfecla pentru zahăr. Sfecla poate reveni pe acelaşi teren după 4 ani. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi a Substanţelor Dulci Fundulea recomandă atât pentru condiţii de neirigare.25 t/ha la soiurile extratimpurii. porumb şi alte culturi cu care nu are dăunători comuni. 15 . cartof.pentru zona cu grad mai ridicat de umiditate. dacă solul nu a fost infestat cu nematode. există mari rezerve pentru a se obţine producţii de 70 – 110 t/ha. leguminoasele anuale şi cartoful (în zona favorabilă acestuia). cât şi suprafeţele ocupate de culturi succesive. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. trifoi. Având în vedere că din totalul stolonilor formaţi pe tulpina subterană numai 30 – 40% se transformă în tuberculi. din cauza consumului mare de apă şi potasiu. sorgul şi iarba de Sudan. floarea-soarelui şi cânepa. 129 . cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. dacă infestarea a fost slabă şi numai după 8 ani. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru sfeclă cruciferele şi ovăzul din cauza dăunătorilor comuni (nematode). cât şi de irigare. cartof. 6. . astfel încât să rămână timp pentru efectuarea lucrărilor solului şi a fertilizării organo-minerale. porumb. 1959).pentru zona cerealieră din sudul ţării un asolament de 4 ani. floarea-soarelui.25 t/ha la soiurile timpurii şi semitimpurii şi 25 . combaterea buruienilor şi valorificarea eficientă a îngrăşămintelor. grâu. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă. sau după 6 ani. porumbul erbicidat cu erbicide triazinice. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. datorită epuizării solului în apă.2 SFECLA PENTRU ZAHĂR Tehnologia de cultivare Rotaţia Sfecla pentru zahăr trebuie sa urmeze după culturi care părăsesc terenul devreme.5 ani astfel: . orz. în cazul infestării puternice (A. La rândul ei sfecla este bună premergătoare pentru orzoaică. trifoi.

Sporul de producţie datorat fosforului este mai mic decât în cazul azotului în ceea ce priveşte recolta de rădăcini.2. în funcţie de condiţiile de experimentare. BÎLTEANU.august. BÎLTEANU şi colab. se asigură un spor de 52 . Pentru o producţie de 40 t/ha rădăcini şi 36 tone/ha frunze. Na 1.1. contribuie la creşterea producţiei de rădăcini şi sporeşte conţinutul de zahăr cu 0. DAVIDESCU şi colab.7 .6 .30 iunie).a. iar excesul de azot frânează acumularea zahărului în favoarea creşterii vegetative şi determină creşterea conţinutului de azot vătămător. După diferiţi autori. sfecla extrage din sol circa 165 kg azot.Fertilizarea Sfecla pentru zahăr este o mare consumatoare de elemente nutritive.6.2. Insuficienţa azotului determină reducerea suprafeţei foliare. Limitele de consum (în kg/ha s.august). 70 kg P2O5 şi 250 kg K2O. Azotul este cel mai important element pentru creşterea plantelor.8 .2% (GH.1. elemente deosebit de importante pentru sinteza şi acumularea zahărului.8. 3) în perioada tuberizării şi cumulării zahărului (iulie .4 .4 .0.a. consumul maxim fiind înregistrat în intervalul iulie . SOLTNER (1990). Insuficienţa fosforului se manifestă prin frunze mici fără luciu.0 5. 1974). pentru o tonă de rădăcini. Excesul de azot amoniacal în sol la însămânţare are efecte toxice asupra germenilor şi plantelor de sfeclă (D.4 .110 kg rădăcini. 1970).4.) după D.1.. Absorbţia fosforului are loc de-a lungul întregii perioade de vegetaţie. În primele luni de vegetaţie sfecla consumă cantităţi mari de azot pentru formarea frunzelor.6. consumul maxim fiind înregistrat în lunile iunie .6.9. cu o coloraţie verde-albăstruie şi cu pete brune pe margini. Ca . 130 . la 1 kg N s. sunt următoarele: N . K . citat de GH. GH. dar este mai ridicat la producţia de zahăr. Fosforul favorizează creşterea rădăcinilor şi a aparatului foliar. 1976).5. (1983) menţionează trei perioade critice privind necesarul elementelor nutritive accesibile plantei: 1) la apariţia perechii a doua şi a treia de frunze. 1 kg fosfor asigurat prin fertilizare determinând obţinerea a 17 kg zahăr ( W. BROUWER. Mg .2. Pe măsură ce plantele avansează în vegetaţie se intensifică asimilarea fosforului şi potasiului. BÎLTEANU (1993). când se absorb circa 70% din întregul necesar.2.iulie.2. prin prelungirea vegetaţiei şi diminuarea conţinutului de zahăr. 2) la începutul îngroşării rădăcinii (10 . P .

3. deoarece ritmul de descompunere al gunoiului coincide. Astfel. Gunoiul de grajd.5.70% (O. BORDAN. Sporul de producţie realizat de 1 kg potasiu s. sporul obţinut la producţia de rădăcini a oscilat între 27 . Bihor).5 kg/ha N.26 kg/ha borax (1.30 kg rădăcini respectiv 4. Lovrin. 1986). carenţa în acest element apare pe solurile cernoziomice şi aluviale cu reacţie neutră. cu nevoia de substanţe nutritive ale plantei. încorporat în sol sub arătura de vară sun toamnă. 1970).5 zahăr (W. Prevenirea carenţei în bor se realizează prin aplicarea a 13 . Potasiul favorizează absorbţia azotului şi fosforului. în funcţie de nivelul dozelor şi rapoartelor experimentale.0 kg ha P2O5. principalul îngrăşământ organic. Administrarea îngrăşămintelor îngrăşămintele chimice. SEGĂRCEANU. BROUWER. influenţând negativ producţia.5 kg/ha N.A.84%. este de 25 . 1986).1985. pe lângă cele organice. 1975). Rezultate bune se obţin numai prin utilizarea de gunoi fermentat. datorită condiţiilor climatice. excesul de potasiu favorizează producţia de frunze în detrimentul producţiei de rădăcini. când s-a aplicat plantei premergătoare.0 kg s. Carenţa de bor determină îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei şi putrezirea “inimii sfeclei”.5 kg/ha P2O5. iar la producţia de zahăr între 27 . în anii cu veri secetoase. Microelemente. s-au obţinut sporuri la producţia de rădăcini cuprinse între 26 . şi 1 kg/ha K2O. odată au fertilizarea de bază (CR.140% (I. Dintre acestea importanţă deosebită prezintă borul. În condiţiile cernoziomului mediu levigat de la Girişul de Criş (jud. au un rol primordial în nivelul producţiei sfeclei pentru zahăr.133%.). în perioada 1975 . ŢUCUDEAN. şi 2. Pentru fiecare tonă de gunoi încorporat. prin fertilizare cu NPK. Frecvent. 1. HERA şi Z.5 . leguminoasele pot fi cultivate în mirişte sau în regim irigat. în mare măsură.5 kg/ha K2O.Excesul de fosfor măreşte consistenţa rădăcinilor şi grăbeşte maturarea. 1. 131 .a. Carenţa în potasiu determină reducerea numărului de frunze şi uscarea lor prematură. doza de îngrăşăminte se va diminua cu: 2. la S.a. reflectate şi în producţia de zahăr care a crescut cu 13 . sinteza şi migrarea zahărului în rădăcini şi conferă plantelor o bună rezistenţă la secetă şi boli.5 . asigură importante sporuri de recoltă pe toate tipurile de sol.C. Îngrăşămintele verzi prezintă importanţă în regiunile unde. când îngrăşământul organic se aplică pentru sfecla de zahăr şi 1.

Îngrăşămintele cu azot. 23:23:0..75% la producţia de rădăcini şi de 14.5 125 157 184 208 225 80 78 99 117 134 147 200 60 80 96 109 119 Îngrăşămintele complexe (NPK) de tipul: 16:48:0. N140-180 P80-115 K60-110.0 3. menţionată în cartarea agrochimică. se aplică fracţionat: jumătate din doză la pregătirea patului germinativ şi jumătate în timpul vegetaţiei.5 203 235 263 283 301 5 105 126 144 161 174 40 141 161 177 190 199 Indicele de azot .5. 132 .56. în tabelul 6. Deoarece aportul elementelor nutritive din aceste îngrăşăminte nu corespunde întotdeauna necesităţilor de fertilizare.4 cu fertilizatoare. iar pe solurile cu fertilitate medie şi slabă.8 . În funcţie de aceste două elemente.Rezultatele experienţelor efectuate în 12 localităţi situate în diferite zone pedoclimatice ale ţării. OLTEANU şi colab.5 . Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu trebuie făcută o dată cu efectuarea arăturii adânci de vară sau de toamnă.6% la producţia de zahăr. 1960). în funcţie de recolta scontată (Rs) şi de gradul de asigurare a solului Recolta scontată (Rs) (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 0. fiind mai uşor levigate pe profilul solului.0 2.2.0 189 176 165 154 145 136 131 220 208 196 186 177 169 163 248 235 223 213 204 196 189 271 258 247 236 228 219 214 289 276 265 254 245 237 231 Asigurarea solului cu fosfaţi mobili (P-AI) la ppmP 10 20 30 40 50 60 70 98 90 85 82 80 79 79 119 111 106 103 101 100 100 137 129 124 121 119 118 118 154 146 141 138 136 135 135 167 159 154 151 149 148 148 Asigurarea solului cu potasiu mobil (K-AI) la ppmK 60 80 100 120 140 160 180 119 103 90 82 73 68 66 139 123 110 102 93 88 83 155 139 126 117 109 104 93 168 152 138 130 122 116 111 178 162 149 140 133 127 121 4.2.5 4. folosind cultivatorul CPT . aducerea la nivelul dorit se va realiza prin completare cu îngrăşăminte simple. Criteriile care stau la baza stabilirii dozelor de îngrăşăminte sunt nivelul recoltei scontate şi aprovizionarea solului cu elemente fertilizante.54.IN 1. 13:27:13 se folosesc ca îngrăşăminte de bază pe toate tipurile de sol.0 1. Prevederile actuale referitoare la stabilirea dozelor de îngrăşăminte stabilesc următoarele: pe solurile cu fertilitate bună se administrează N120-160P70-150K50-80.1 sunt prezentate dozele optime. au evidenţiat sporuri de 13. (GH. Tabelul 6.5 3.1 Dozele optime de NPK la sfecla pentru zahăr. odată cu praşila a doua mecanică.5 2.

60%.5 .8 sau cu alte mijloace adecvate. din care 30 .30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa stelată. iar pe teren nedezmiriştit de 11% (V. Când terenul prezintă denivelări.45 g cm3. asigură pregătirea terenului mai devreme în primăvară. iar pe solurile mai grele şi tasate se înlocuieşte grapa cu colţi rigizi din compunerea combinatorului cu vibrocultorul ale cărui organe active pot afâna şi mărunţi mai bine aceste soluri. Arătura se execută la adâncimea de 28 . a fost de 19. se apreciază favorabil solul cu porozitatea totală de 48 . porozitate capilară şi 18 . 1984). utilizându-se doze de 1. Aceste îngrăşăminte sunt compatibile cu produsele de combatere a bolilor şi dăunătorilor. în funcţie de intervalul dintre stropiri.07 şi 1. După plantele care părăsesc terenul în vară (cerealele păioase). 133 . fără a diminua conţinutul de zahăr (GH. au evidenţiat că rădăcinile sfeclei pentru zahăr se dezvoltă normal în solul care are greutatea volumetrică cuprinsă între 1.. POPESCU (1988). Momentul optim de aplicare este în luna iulie. Prin această lucrare se previne pierderea apei din sol şi se asigură înmagazinarea întregii cantităţi de apă provenită din precipitaţii. Adâncimea de mobilizare a solului nu trebuie să depăşească 4 cm fapt pentru care se interzice folosirea grapei cu discuri care nu poate fi reglată la adâncimi de lucru mai mici de 8 .5%. mărunţirea şi nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinarea. se execută imediat dezmiriştirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului. conţinutul în apă. răsărirea şi reglarea regimului aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor. POPESCU. putând fi aplicate în amestec. ŞTEFAN şi colab.36%. Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile uşoare cu combinatorul format din grapa cu colţi rigizi şi grapa elicoidală urmată de tăvălugul inelar (de “tip croskillet”).Aplicarea îngrăşămintelor complexe foliare la cultura sfeclei pentru zahăr constituie un important factor de sporire a producţiei de rădăcini cu până la 29%.2.24% porozitate de aeraţie.3 l ha. după lucrarea cu grapa cu discuri se va efectua nivelarea de exploatare prin două lucrări perpendiculare cu nivelatorul. Nivelarea arăturii din toamnă cu ajutorul nivelatorului NT . cu influenţe depresive asupra producţiei spre limita superioară. printr-o singură trecere cu combinatorul la o adâncime redusă şi uniformă.9 cm. 1988). determinat toamna pe teren dezmiriştit. Lucrările solului Afânarea solului pe adâncimea de creştere a părţii recoltabile a rădăcinii. Cercetările efectuate de V.

Tanymecus sp. respectiv se acoperă cu un liant în care se adaugă substanţe nutritive. Mospilan 70WP 30 kg/t. Cele mai bune rezultate se obţin când semănatul se face la 2 cm. insecticide. Densitatea. fungicide şi biostimulatori. Bothynoderes punctiventris. Pentru a preveni atacul ciupercilor Pythium. Sămânţa şi semănatul Sămânţa. Astfel. cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă de 75%. Cerinţele ridicate faţă de umiditate pentru germinare impun ca semănatul să fie executat primăvara timpuriu. Pentru semănat se utilizează sămânţă provenită din loturi semincere certificate. Phoma. o creştere uniformă a plantelor. Furadan 35 ST . Epoca de semănat. semănatul trebuie încheiat până la 15 martie în zona de sud şi 25 martie în zona de nord a ţării. Glomerulele şlefuite se pot draja. care stânjenesc dezvoltarea buruienilor. Aphanomyces. când temperatura solului la adâncimea de încorporare se stabilizează (2 .Se apreciază că pregătirea solului a fost realizată în bune condiţii dacă patul germinativ este perfect mărunţit. Aspergillus.110 mii plante/ha în 134 . Executarea semănatului la timp asigură o răsărire explozivă. Tachigaren 70 WP (6 g/kg) s. Pentru prevenirea atacului de dăunători (Agriotes sp. din categoria biologică înmulţirea I. Sămânţa se livrează unităţilor agricole cultivatoare sub formă “şlefuită" în cazul soiurilor plurigerme şi “neşlefuită” la soiurile monogerme. Sămânţa drajată şi calibrată asigură realizarea unui semănat de mare precizie. (6 g/kg).a. Răsărirea în câmp la sfecla pentru zahăr este influenţată atât de adâncimea la care se încorporează sămânţa.. Semănatul. iar terenul este zvântat. iar solul are bulgări cu diametrul mai mic de 5 cm.. cât şi de gradul de mărunţire a solului. cât şi apariţia lăstarilor floriferi în primul an de vegetaţie. Calendaristic. Rezultatele experimentale din ţara noastră reliefează că cele mai mari producţii se obţin când se asigură la recoltare 100 .28 l/t sau Promet 666 SGO 25 l/t. se evită atacul unor dăunători care apar odată cu creşterea temperaturii şi contribuie la obţinerea unor culturi încheiate. Mucor. se evită pierderile produse de îngheţurile târzii din primăvară.3 zile) la 3 4°C. sămânţa se tratează cu unul din următoarele produse: Seedox 80 în cantitate de 10 kg/t. afânat în profunzime pentru a asigura apa şi aerul necesare germinaţiei seminţelor şi răsăririi plantelor. Cheatocnema tibialis). sămânţa se tratează cu Tiradin 75. nivelat. Fusarium. Peronospora.

se stabileşte distanţa între glomerule pe rând. În funcţie de germinaţia seminţelor. Cantitatea de sămânţă.10 zile de la însămânţare.8 mm (la sămânţa monogermă) sau 2 mm (la sămânţa plurigermă).12 cm. pe rând (8 . Lucrarea se execută cu agregatul format din tractorul L-445.8 mm. Ritmul lent de creştere din primele săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii de sfeclă pentru zahăr. De-a lungul perioadei de vegetaţie se mai execută 3 . Prăşitul. Semănătoarea se echipează cu patine mici..8 km/h. de tip zaharat. prevăzute cu limitatoare de adâncime. deci înainte de răsărire.7 cm. 1977). În cazul soiurilor precoce. iar la soiurile plurigerme între 8 .40 orificii. cu marginile subţiate la 0.8 kg/ha. în funcţie de distanţele de semănat. variază la soiurile monogerme între 5 .5 kg la ha. Prima praşilă mecanică se execută după 8 . motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2 . la care patinarea este minimă şi creşte precizia de distribuţie a glomerulelor pe rând. iar pe suprafeţele unde recoltatul se face semimecanizat.4 km/h şi la adâncimea de 4 6 cm. pentru a menţine cultura curată de buruieni.12. Adâncimea de semănat. Distanţele de semănat.4.culturile neirigate şi 110 . lăsând o zonă de protecţie de 5 . pe solurile cu aport freatic. sfecla pentru zahăr se seamănă la distanţe între rânduri de 45 cm. FAZECAŞ şi colab. pe urmele încă vizibile lăsate de roţile tasatoare ale semănătorii. pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire. care încep imediat ce rândurile devin vizibile şi se repetă la intervale de 10 . de la semănat până la recoltare.3 cm la sămânţa monogermă şi 3 .4 praşile mecanice. având diametrul de 1. realizarea densităţii menţionate se asigură prin semănarea unui număr dublu sau chiar de peste trei ori mai mare de seminţe. Datorită capacităţii germinative scăzute a glomerulelor de sfeclă. terenul fără crustă şi o stare fitosanitară corespunzătoare. precum şi cu discuri cu 30 . echipate cu cuţite săgeată şi discuri de protecţie a rândurilor. urmat de cultivatorul CPPT 4 sau CPT 5. Lucrările de îngrijire Întreţinerea culturii de sfeclă pentru zahăr se face permanent.120 mii plante/ha la culturile irigate. semănatul se execută în benzi după schema:45-60-45-45-45-60-45. Sămânţa monogermă are o putere de străbatere mai mică decât sămânţa plurigermă.4 cm la sămânţa plurigermă. Pe suprafeţele unde recoltarea se face mecanizat. Semănatul se va executa cu viteze de 3. densitatea poate să crească la 120 mii plante ha şi în cultură neirigată (I.14 135 . la o viteză de lucru cu 3 .

8 km/h la ultimele două lucrări. Executarea răritului se face manual. discurile de protecţie se scot. 10 . Asigurarea densităţii optime se realizează prin rărit. cu sămânţă din soiuri monogerme genetic. Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr. folosind despicătorul de lan. 6.7 cm la praşila I. Elbatan sau Ador. cu indicatori de calitate superiori. Erbicidul Betanal AM se utilizează atunci când dicotiledonatele anuale nau fost bine combătute de Venzar. Pe rând se execută 2 . Viteza de înaintare a tractorului este de 3.12 cm la praşila a III-a şi 12 . în funcţie de starea terenului şi gradul de îmburuienare. devansarea sau întârzierea efectuării lucrării soldându-se cu importante pierderi de producţie. iar cuţitele săgeată se înlocuiesc cu cele unilaterale.8 km/h la prima praşilă.zile. în orele în care frunzele au turgescenţa redusă. nefiind volatil. 6. la 6 . prăşitul mecanic se face mai târziu. acestea se înlătură prin lucrarea de plivit. 8 .10 cm la praşila a IIa. Diizocab sau Eradicane 6 E se aplică înainte de semănatul sfeclei şi se încorporează prin două lucrări cu combinatorul. Combaterea chimică a buruienilor.7 cm adâncime.2). Se aplică după răsărirea sfeclei. Agricultura modernă dă ca soluţie. Odată cu răritul se face completarea golurilor. folosind în exclusivitate săpăligi speciale cu lamă îngustă de 15 cm. la distanţa între plante pe rând la 18 22 cm. când rămân porţiuni de rânduri nesemănate. Erbicidele Olticarb. se încorporează superficial la 3 . când se semnalează atac de dăunători. Erbicidul Dual se aplică înainte de semănat şi.3 praşile manuale.3 frunze.2 km/h la praşila a doua şi circa 7 . Ro-Neet. Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide antigramineice asociate cu erbicide antidicotiledoneice (tab. La prima şi a doua praşilă cultivatorul se echipează cu discuri de protecţie a rândurilor şi cu cuţite săgeată. Adâncimile de lucru sunt de 5 . Răritul.15 cm la praşila a IV-a. pentru realizarea densităţii dorite. Când frunzele sunt mari.2. semănatul sfeclei la distanţă definitivă bob cu bob. manual. a bolilor şi dăunătorilor. cu condiţia protejării perfecte a culturii împotriva buruienilor. Lucrarea începe atunci când plantele au două frunze adevărate. când acestea sunt sporadice şi cu maşina de semănat. Hexilur.4 cm printr-o singură lucrare cu combinatorul. 136 . la praşilele a treia şi a patra. când buruienile dicotiledonate au 2 . în condiţii normale de vegetaţie şi la patru frunze. iar când apar buruienile în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie.

Adol.5 G 30 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Erbicide aplicate în perioada de vegetaţie Fusilade super 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. erbicidele Hexilur.În loc de Venzar se pot folosi în aceleaşi doze.2 l/ha.5 Betanal Compact Dicotiledonate anuale (1. Targa. Dacă cultura este infestată şi cu Sorghum halepense.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Eradicane 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1. halepense Betanal 6 Dicotiledonate anuale Goltix 70 WP 7 Dicotiledonate anuale Lontrel 300** 0. dacă există Cirsium arvense.2.3 l/ha.5 .5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Olticarb 75 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1.În asociaţie cu Fusilade. halepense Gallant Super 1-1. în doze de 1.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Nortron + Venzar 80 WP* 8-10 + 1-1.2 Combaterea chimică a buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr Nr. tratamentul efectuându-se atunci când plantele de costrei au 15 .5 Monocotiledonate anuale Nortron Super 2. 137 . Elbatan.5 Monocotiledonate inclusiv S. dozele din erbicidele menţionate se măresc la 2 .5 Dicotiledonate Kusagard 75 WP 1. halepense Furore 90 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. halepense Targa 10 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. după răsărirea sfeclei se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super. halepense Gallant 125 EE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. sunt necesare şi una-două praşile manuale selective.5+. Doze de produs Erbicidul Buruieni combătute comercial (l/ha sau kg/ha) Erbicide preemergente Pyramin WP 4-6 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Pyramin WP 6-8 + 3-4 Monocotiledonate şi dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1. Combaterea chimică a buruienilor reduce numărul de praşile la două. ** .4-3 Monocotiledonate şi dicotiledonate Betanal AM-11 6 Dicotiledonate anuale Monocotiledonate şi unele Betanal Tangem 8 (4+4) dicotiledonate 4. de asemenea. halepense 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 * . Gallant sau Targa.1.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate Dual 960 EC 2-3 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate TCA 10-15 Monocotiledonate Goltix 70 WP 10 Dicotiledonate Duacil 6.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Dual 500 EC + Venzar 80 3-6 + 1-1.3-0.35 cm înălţime.5) Betanal Progres 4 (2+2) Dicotiledonate anuale Focus Ultra 3-4 Monocotiledonate inclusiv S.5+1.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Diizocab 80 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1. halepense Nabu S 6-8 Monocotiledonate inclusiv S. În solele puternic infectate cu Avena fatua. Gallant. crt.Tabelul 6.

Sumicombi 30 EC (0. Kasumin 2. Punchne în doză de 0. nu este totală. pe adâncimea de 0 . Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris. Atomaris linearis.6 l/ha). Topsin M 70.0 l/ha). Baycor 300. Obţinerea unor producţii mari de sfeclă pentru zahăr este posibilă în zonele cu deficit de umiditate. Benlate 50. Irigarea culturii.3 l/ha.1 l/ha). Protecţia plantelor.25 l/ha) şi Dursban 4 EC (1. Altor 100 (0.Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Cercosporioza (Cercospora beticola) apare în lunile VI .1 l/ha). Fundazol 50. în doză de 2 l/ha. Decis 2. Brestan 60. Pennuc. folosind o normă de udare de 500 . Pierderile provocate pot ajunge la 30% la producţia de rădăcini şi 40% la producţia de zahăr.5 l/ha. când rădăcinile încep să se îngroaşe.80 cm. Bavistin 50. se efectuează un tratament suplimentar cu insecticidele Dursban 4 E sau Sinoratox R-35 cu dozele de 1. Agriotes sp.. la densităţi crescute ale dăunătorilor şi în condiţii favorabile manifestări atacului. Sumi 8 în doză de 0. Rias 300 EC. 138 . 10 boli şi 17 dăunători. Sumicidin 20 EC (0. în anii normali. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr Fundulea (1990) menţionează. la această cultură.VII.75 l/ha). numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţie corespunzător cu cerinţele plantelor în diferite faze de vegetaţie. în funcţie de textura solurilor.5 EC (0.5 l/ha şi respectiv 3. Chaetocnema tibialis) se combat prin traramente la sămânţă şi în vegetaţie prin tratamente cu Dursban 4 Z (1. fiind mai frecventă în zonele şi în anii cu cantităţi mai mari de precipitaţii sau în condiţii de irigare. Făinarea (Erysiphe betae) se combate cu Tilt 250 (0. Larvele defoliatoare (Mamestra brassicae.5 l/ha).5.5 l/ha) sau Decis 2.0 l/ha.u.15 zile. astfel că. la mijlocul lunii iunie. Ekalux 25 EC (1.2 l/ha. în doză de 0. Impact 12. Satisfacerea necesarului de apă prin irigare începe. iar rezerva de apă din sol ajunge la 50% din i.3 l/ha).5 EC (0.a.5 l/ha). realizată prin tratamentul seminţelor. Tanymecus sp:.5 l/ha).a în zona pădurilor din câmpie.600 m3/ha. în stepă şi silvostepă şi la 70% din i.u.3 l/ha). revenirea pe aceeaşi parcelă fiind necesară la intervale de 10 . Se execută două-trei tratamente cu unul din următoarele produse: Alto combi 420. Plusia gamma) se tratează în vegetaţie cu unul din următoarele produse: Talstar 10 EC (0. Fastac 10 EC (0. Derosal 50. Suzu 60. Sumialfa 10 EC (0. în doză de 7 l/ha.

8 m începând cu luna iulie. O atenţie deosebită trebuie acordată decoletării sfeclei.2 ori mai mare decât greutatea frunzelor. Rădăcinile mai mari de 1 kg se decoletează conic. Dislocarea rădăcinilor se face cu DSP-4. se recoltează numai cantităţile obligatorii prevăzute în graficele de livrare. iar formarea de noi frunze încetineşte. frunzele uscate şi verzi şi efectuând la capătul sfeclei o tăietură orizontală de 2 . când are loc creşterea frunzelor şi 0. Sfeclele extrase din pământ se curăţă şi se decoletează tăindu-se şi vârful rădăcinii la grosimea de 1 cm. maturitatea sfeclei se realizează în jur de 15 . 3 . iar extragerea rădăcinilor din sol şi decoletarea se execută manual. transportul să fie efectuat în paralel cu recoltarea şi decoletarea. Depozitarea sfeclei în vederea prelucrării ulterioare este admisă numai când temperaturile scad sub 10°C. prevăzute cu două coarne în formă de liră. În acest moment greutatea rădăcinilor este de 1. Calendaristic. Recoltarea semimecanizată. Rădăcinile cu greutate mai mică de 1 kg se decoletează printr-o tăietură orizontală la nivelul celor mai de jos muguri vizibili de pe epicotil. depozitarea în câmp a sfeclei care nu se poate transporta imediat să se facă în grămezi mari de circa 1. Se realizează cu furci speciale.10 zile în anii secetoşi. Epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate. Recoltarea. când începe creşterea rapidă a corpului sfeclei.5 udări în iulie .20 septembrie în zonele din sudul ţării şi 1 . Fenologic.august şi o udare în septembrie. maturitatea se recunoaşte prin aceea că frunzele se împuţinează şi devin de culoare verde-deschis. semimecanizat şi mecanizat. când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul mai ridicat de zahăr. Când temperaturile din aer sunt mai mari de 10°C. Între data aplicării ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile în anii normali şi numai circa 5 . Recoltarea manuală. Lucrarea se 139 . Pentru a preveni pierderea turgescenţei rădăcinilor se impun următoarele măsuri: să nu se recolteze decât cantităţile care pot fi decoletate în cel mult 24 de ore.5 cm în luna iunie. Pe solurile cu aport freatic irigarea este necesară numai în anii secetoşi.5 octombrie în zona mai rece din nord. înlăturând. Grosimea stratului de sol umezit trebuie să fie de 0. Recoltarea poate fi efectuată manual.Eşalonarea pe luni a udărilor este următoarea: o udare în iunie. respectiv cele care pot fi prelucrate imediat.3 cm.5 . cu o porţiune mică de pulpă.000 kg acoperite cu coletele rezultate prin decoletare.

Pe terenuri proaspăt defrişate. după care se eliberează terenul. înainte de decoletare se deschid drumuri cu dislocatorul şi se extrag rădăcinile normal. plantele se recoltează manual. cultura trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: terenul să fie perfect nivelat. pentru a asigura zona de întoarcere pentru agregate. iar cele care au coletul deasupra solului. şi BM-6 + KS-6 sau într-o singură fază cu combinele de recoltat sfeclă CRS-2 şi CRS-3 sau cu alte tipuri de combine de fabricaţie străină. Producţia de frunze şi colete reprezintă 38% din recolta de rădăcini. Rădăcinile decoletate şi bine curăţate de pământ se aşează în grămezi cât mai mari şi. după o pajişte desţelenită sau după o plantă perenă. răsărirea să fie explozivă şi fără goluri. deoarece pierderile în greutate sunt extrem de ridicate.22 cm. semănatul să se execute echidistant şi în rânduri drepte. lucrarea de decoletat să înceapă după ce se ridică roua. la prăşit să nu se scoată bolovani. dar se distruge structura solului şi se înmulţesc paraziţii specifici (boli. terenul să fie curat de buruieni. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea în două faze. În condiţiile respectării tehnologiei de cultivare în ţara noastră. la decoletare sunt culcate şi se taie oblic.execută în bune condiţii dacă la semănat s-a folosit schema corespunzătoare (în benzi). sfecla pentru zahăr nu trebuie să rămână în grămezi în câmp.3 ani la rând.20 m. întrucât aceste suprafeţe sunt fertile şi libere de paraziţi specifici. 7 TUTUNUL Tehnologia de cultivare a tutunului Rotaţia Tutunul suportă monocultura mai mulţi ani fără să se înregistreze fenomenul de “oboseală” a solului. Recoltarea mecanizată se execută în două faze cu seturile de maşini MDS3 + MRS-3. la peste 12 cm. fapt care obligă la organizarea în flux continuu a recoltării. pe distanta de 18 . la ambele capete ale parcelei. După recoltare. viroze. tutunul se poate cultiva 2 . dar nu şi 140 . În aceste condiţii se obţin rezultate bune la soiurile de tutun pentru ţigări de foi. transportului şi prelucrării. să nu se acopere coletul plantelor cu pământ. dacă nu se transportă imediat. se vor acoperi cu frunze. la recoltare terenul să aibă umiditate normală. producţia să nu fie peste 30 t/ha. Pentru a lucra în condiţii bune. CAP. culturile cu distanţa între plante pe rând sub 12 cm nu se pot decoleta. dăunători). să nu se facă şanţuri. cu soiurile zonate în prezent se pot realiza producţii de peste 50 t/ha rădăcini. cu pierderi minime. distanta între plante 18 .

rămân resturi vegetale care împiedică plantarea tutunului în condiţii bune. dovlecii. soiurile tipului de mare consum pentru ţigarete. făcând ca soiurile să-şi păstreze însuşirile normale bio-productive. iar amplasarea pe alte terenuri decât cele specifice duce la diminuarea calităţii. cu excepţia celor care au dăunători comuni. P. tomate. reducându-se gradul de infestare a solului cu seminţe de buruieni. Mo etc. castraveţii.). Cultivarea tutunului în monocultură se ia în considerare numai în situaţia în care terenurile specifice tipului şi soiului ce se cultivă nu sunt suficiente. a solanaceelor. Fe.) care lasă solul bogat în azot. boli şi dăunători specifici. cantitativ. Ca. Nici alte plante prăşitoare nu sunt indicate ca premergătoare. destinate ţigărilor de foi sau pentru pipă se cultivă după leguminoase (borceag. Nu se recomandă ca plantă premergătoare tutunului cele din familia Solanaceae (cartofi. mazăre etc. cât şi a raportului dintre ele. pepenii. se întârzie executarea lucrărilor solului. Tutunul este o bună premergătoare pentru toate culturile. Alegerea plantei premergătoare tutunului se face în funcţie de tipul de tutun cultivat: pentru soiurile din tipul oriental. tutunurile mai tari la fumat. cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase: grâu. Tutunul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante atât. buha semănăturilor etc. Acestea.) şi îngrăşăminte organice constituie un mijloc important de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii frunzelor de tutun. Cl. datorită unor paraziţi comuni (viroze. superioare calitativ şi rentabile. diferite insecte). Fertilizarea Administrarea de macroelemente (N. lupoaie. repetarea prăşitului duce la distrugerea structurii solului. ovăz. semioriental şi Virginia. K. cultivate pentru ţigarete superioare. Mg). dacă solurile sunt mai sărace. 141 . permit executarea în bune condiţii a lucrărilor solului. varza. îmbogăţirea în substanţe organice. se dezvoltă numeroşi dăunători polifagi (viermi-sârmă. Porumbul (cel tratat cu erbicide triazinice este interzis ca plantă premergătoare) şi bumbacul sunt mai puţin indicate ca premergătoare pentru tutun. de sol. asolamentul contribuie la obţinerea unor recolte mari de tutun. întrucât eliberează terenul destul de timpuriu şi-l lasă curat de buruieni şi în bună stare de fertilitate. pot fi cultivate după leguminoasele pentru boabe. îmbunătăţirea structurii lui. cânepa şi floarea-soarelui. se distruge structura solului prin praşile. ardei etc. Mn. din cauză că părăsesc târziu terenul. microelemente (B. deoarece. orz. Spre deosebire de monocultură. Zn. în funcţie de tipul şi soiul cultivat.) periculoşi pentru tutun.pentru tipul Oriental şi Virginia. fasolea. precum şi de zona ecologică de cultură. recoltându-se timpuriu.

sub arătura de bază. ca şi în primele 15 zile de viaţă (W.La o producţie de 1. dar şi producţia. ardere şi măreşte conţinutul în hidraţi de carbon solubili.3 kg P2O5. 124. secară etc. conservând umiditatea şi sporind afânarea solurilor compacte. Fertilizarea unilaterală influenţează negativ calitatea frunzelor. Gunoiul de grajd. 142 . Acţiunea pozitivă se manifestă încă din primele zile ale vegetaţiei.5 % K2O şi 2 –3 % N. prin raporturile cu alte elemente din sol. împreună cu 48 . Pe terenurile slab fertile şi. sporind conţinutul în hidraţi de carbon din frunze. după care se reduce. PARKER. Azotul în interdependenţă cu fosforul şi potasiul. groase. Calciul este important ca element de nutriţie. 16. Potasiul ameliorează însuşirile de calitate a tutunului: gust. Insuficienţa calciului determină apariţia de frunze deformate. Pe celelalte tipuri de sol gunoiul se aplică direct.) pot folosi ca sursă de materie organică pentru tutun. aromă. mărind gradul de fertilitate a solului. adăugându-se la plantarea tutunului 32 . Tutunul valorifică bine gunoiul de grajd în doze de 20 40 t/ha la tipul Burley. excesul de calciu conduce la formarea de frunze casante. pe cele nisipoase. lupin. P2O5.64 kg/ha. Se observă că tutunul este o plantă mare consumatoare de potasiu şi calciu. când tutunul se află în răsadniţă. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei şi din vestul tării. la soiurile de tip Virginia. cu combustibilitate redusă.5 kg azot.20 t/ha la soiurile din tipul de mare consum şi pentru ţigări de foi.000 kg frunze uscate tutunul consumă 75. 10 . La exces de fosfor se reduce combustibilitatea tutunului. raporturi care influenţează mai mult absorbţia acestora. influenţează creşterea frunzelor şi conţinutul în nicotină. 1937). cât şi indirect. culoare. Fosforul are acţiune pozitivă atât asupra producţiei. Din a 15-a zi de la plantare şi până în a 45-a zi. lăsând în sol 4 . completat cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice. influenţând pozitiv creşterea sistemului radicular. Îngrăşămintele aplicate trebuie să fie cât mai complete şi în raporturi cât mai echilibrate. Chiar şi tulpinile de tutun tocate sunt o sursă de materie organică. cât şi a calităţii acesteia. îngrăşămintele verzi (trifoi roşu.10 t/ha la soiurile pentru ţigarete superioare. 5 . “rău colorate”. absorbţia azotului este foarte intensă. de calitate inferioară. mai ales. se recomandă aplicarea gunoiului de grajd la planta premergătoare. 1965). pentru diminuarea efectului negativ al azotului. mijlocie de azot şi mică de fosfor.2 kg K2O şi 104 CaO (HITIER şi SABOURIN.48 kg/ha N. cu excepţia celor din tipul oriental la care nu se aplică.

Aplicarea îngrăşămintelor. Îngrăşămintele chimice sunt eficiente la toate tipurile de tutun şi pe toate tipurile de sol, aplicându-se în funcţie de fertilitate şi soiul cultivat aşa cum rezultă din tabelul 7.1 întocmit după dozele recomandate de S.C.C.C.I.T. Bucureşti.
Tabelul 7.1 Doze orientative de îngrăşăminte în funcţie de fertilitatea solului şi tipul de tutun
Fertilitatea solului Doze (kg/ha s.a.) EleIndice Tipuri de tutun AproviP2O5 K2O (ppm) mente azot SemiMare zionare (ppm) Oriental Virginia Burley (IN) oriental consum F. slabă P2O5 N Slabă 8,1-18,0 P2O5 <2 < 66,0 K2O N Mijlocie 2,1-4,0 18,1-36,0 66,1-132,0 P2O5 K2O N Bună 4,1-6,0 36,1-72,0 132,1-200,0 P2O5 K2O P2O5 F. bună > 72,1 < 200,0 K2O < 0,8 70 40 60 70 30 50 60 20 40 40 90 50 80 90 40 60 70 30 50 50 120 50 100 120 40 80 100 20 70 70 50 50 160 120 140 160 80 100 140 70 80 100 60 60 120 80 100 120 70 80 100 50 60 60 -

Fertilizarea la tutun poate fi de bază, în momentul plantării şi în timpul vegetaţiei, (suplimentară). În cazul fertilizării de bază, îngrăşămintele se aplică sub arătura de bază (gunoiul, fosforul şi potasiul), contribuind la aprovizionarea cu elemente nutritive a plantelor de tutun vreme îndelungată, urmărind fertilitatea solului şi îmbunătăţind însuşirile fizice, chimice şi biologice ale acestuia, iar azotul se aplică la pregătirea solului pentru plantare. Fertilizarea în momentul plantării asigură elemente de nutriţie în primele faze de vegetaţie şi se face, de regulă, localizat (pe rând), în apropierea sistemului radicular, mărindu-se coeficientul de utilizare a substanţelor nutritive. Fertilizarea suplimentară se face prin aplicarea îngrăşămintelor pe sol, dar şi prin tratamente extraradiculare cu soluţii nutritive care conţin în special azot. “Udarea” tutunului la plantare cu o soluţie nutritivă diluată (6 g N + 12 g P2O5 la 10 l apă), folosind 0,5 l la plantă, ajută la prinderea mai bună a plăntuţelor şi creşterea lor ulterioară. Îngrăşămintele suplimentare aplicate pe sol se încorporează prin praşile cu ajutorul cultivatorului. După apariţia inflorescenţelor, fertilizarea suplimentară nu mai este eficientă. O fertilizare cu N : P 1 : 3 (10 - 15 kg N – 30 - 45 kg P205) este eficientă dacă se aplică la prima praşilă. Amendamentele folosite la tutun. Tutunul se dezvoltă în bune condiţii la un pH al solului slab acid, cuprins între 5,6 - 6,6. Dacă pH-ul solului scade sub 5,6
143

este nevoie să se intervină cu amendamente calcaroase. Se asigură astfel şi înlăturarea pericolului apariţiei efectelor negative asupra tutunului datorate toxicităţii magneziului. Se aplică 6 t/ha amendamente calcaroase sub arătura de bază, o dată la 4 ani, crescând, totodată, conţinutul calciului în frunze cu consecinţe favorabile. Lucrările solului Terenul ce urmează a fi plantat cu tutun trebuie pregătit cu multă atenţie. Solul trebuie să fie afânat profund, mărunţit corespunzător, pentru a acumula şi păstra umiditatea şi pentru a se combate buruienile. Experienţele din ţara noastră au scos în evidenţă că arăturile executate la 22 - 25 cm adâncime dau rezultatele cele mai bune. În solurile uşoare se lucrează mai superficial decât pe cele mijlocii şi grele. Este necesar ca, prin arătură, să se evite formarea hardpanului. Solurile nisipoase din zona de cultură a tutunului de tip Virginia trebuie arate la adâncimea de 28 - 30 cm, toamna târziu sau primăvara devreme (POP, 1974) ocazie cu care se încorporează şi îngrăşămintele organice şi minerale. În această arătură se acumulează o cantitate mare de apă şi se reduce evaporaţia, nitraţii se acumulează mai adânc în sol, unde pe terenurile nisipoase se dezvoltă cea mai mare parte din rădăcini (RAUHE, 1958). În primăvară arătura se lucrează cu grapa cât mai de timpuriu, apoi terenul se întreţine curat de buruieni şi afânat cu ajutorul cultivatorului urmat de grapă. Dacă solul s-a tasat prea mult în timpul iernii, se execută o arătură superficială (10 - 15 cm) cu plugul fără cormană, urmat de grapă. Se efectuează 1 - 3 afânări până la plantare şi se evită pulverizarea solului. Adâncimea de afânare cu cultivatorul este de 10 - 12 cm. Producerea şi plantarea răsadului Tutunul nu se seamănă direct în câmp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile joase. Germinaţia lui la cel puţin 12°C şi o perioadă de vegetaţie relativ lungă determină ca tutunul să se însămânţeze şi să crească o anumită perioadă de timp în răsadniţe. Numai după ce vremea s-a încălzit şi a trecut pericolul îngheţurilor târzii de primăvară, el se transplantează în câmp, în teren pregătit în prealabil. Producerea răsadului Răsadniţele. În condiţiile din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului sunt răsadniţele încălzite cu biocombustibili (gunoi de grajd proaspăt), fără a fi influenţate de condiţiile climatice din primăvară. Există şi răsadniţe încălzite cu aburi sau apă caldă. Cele mai indicate răsadniţe sunt cele la
144

care platforma de gunoi (cel mai bun, de cabaline) bine tasat, este de 40 - 60 cm grosime, suprafaţa calculându-se în funcţie de numărul de rame (tocuri) ce urmează să se aşeze pe platformă, distanţa între ele fiind de 50 cm, iar la marginea platformei de 60 cm. Tocurile de răsadniţă “se îmbracă” în gunoi şi în interior şi în exterior, lăsându-se 5 - 6 zile pentru aşezarea gunoiului. Se introduce apoi în tocul răsadniţei amestecul nutritiv format din o parte pământ de ţelină sau grădină, două părţi mraniţă şi o parte nisip, după ce, în prealabil, a fost dezinfectat cu Basamid G98 în doză de 35 g/m2 sau Dazomet 90 G - 9% în doză de 35 g/m2 sau Bromură de methil 50 - 75 g/m2 ori Formalină 38% (concentraţie 4%) în doză de 2 l soluţie la m2 sau Vapam 2%. Pentru dezinfecţie amestecul nutritiv se întinde în strat subţire de 10 - 15 cm grosime şi se tratează cu produsele specificate, se omogenizează, se adună în grămezi şi se acoperă cu folie de polietilenă. Dezinfecţia cu Basamid se face încă din toamnă sau în cursul iernii. Se introduce amestecul nutritiv sub forma unui strat de 15 - 20 cm grosime, se acoperă tocurile cu geamuri timp de 8 - 12 zile; în acest timp, prin procesele fermentative din gunoi se degajă căldură, temperatura ridicându-se la 60°C după 4 – 5 zile. După 8 - 12 zile temperatura se stabilizează la circa 40°C, când se poate trece la semănat. Răsadniţele se înfiinţează cu 60 - 65 de zile înainte de plantarea tutunului (tab. 7.2).
Tabelul 7.2. Perioada de semănat a tutunului în răsadniţă
Zona Răsadniţe calde 25 II-10 III 1 III-10 III Perioada de semănat Răsadniţe Tunele semicalde 10 III-20 III 15 III-30 III 10 III-20 III 20III-30 III

Sudul ţării Nordul ţării şi zonele mai reci

Sămânţa destinată semănatului este produsă în unităţi specializate pentru fiecare soi ce se cultivă şi se expediază la producători tratată cu Criptodin 5 g/kg sămânţă sau Merpan 5 g/kg sămânţă. Pentru grăbirea răsăririi sămânţa poate fi preîncolţită în prealabil, asigurându-se obţinerea răsadului “bun de plantare” cu 5 - 10 zile mai devreme. Suprafaţa de răsadniţă se calculează în funcţie de numărul de plante ce se obţin la m2, desimea plantelor în câmp şi suprafaţa planificată a se planta cu soiul respectiv. În răsadniţele calde se obţin 2.200 – 2.500 fire de răsad la m2, din care 2.000 fire sunt bune de plantat. În răsadniţele semicalde se obţin 2.000 fire la m2, iar în cele reci 1.500 fire răsad la m2, bune de plantat fiind 1.500 şi respectiv, 1.000 de fire la m2.
145

o perioadă scurtă în 146 . temperatura păstrându-se în limitele de 18 25°C. Până la răsărire este necesară o temperatură de 30 .4 . după ce în prealabil. combaterea buruienilor.7 g/m2 în răsadniţe reci şi tunele. Sămânţa germinează şi planta răsare într-o perioadă cu 7 . în grosime de 3 .32°C. aerisirea se. 1 kg nisip pentru cantitatea de sămânţă necesară la 6 m2. Până în faza de urechiuşe. În răsadniţele calde semănatul se face când temperatura din stratul de gunoi a scăzut la 30 . udarea. În zilele prea călduroase se foloseşte umbrirea. răsadul va fi umbrit ziua între orele 11 . răritul. Semănatul se face manual prin împrăştiere. în situaţia când temperatura este prea ridicată.C) Răsadniţă caldă 90-100 70-80 60-65 40-55 35-40 35-40 40-45 Solarii şi tunel 100-110 80-85 65-70 45-50 40-45 40-45 45-50 Brazde reci 120-130 100-110 75-80 55-60 45-50 45-50 55-60 Îngrijirea răsadului constă din: asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţei.C) Bărăgan (M. asigurându-se condiţii normale de iluminare prin spălarea geamurilor şi foliei şi îndepărtarea acestora în zilele călduroase.6 g/m2 în răsadniţe calde şi 0. În perioada germinării seminţelor aerisirea se face numai la orele amiezii. Asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţe se face cu scopul bunei germinări a seminţelor şi răsăririi plantelor.O) Virginia (V) Burley (B) Banat (M. pentru a pune în contact intim sămânţa cu pământul.3 Suprafaţa de răsadniţă pentru 1 ha de tutun Soiul (tipuri) Djebel (O) Molovata (O) Ghimpaţi (S. apoi se udă cu apă călduţă (cu stropitoarea cu sită fină) şi se acoperă tocul de răsadniţă cu geamuri. În afară de răsadniţele calde răsadul de tutun se mai poate obţine în sere. terotatul.Suprafaţa de răsadniţă. solarii încălzite sau neîncălzite.16.0. Cantitatea de sămânţă este de 0.4 mm. la protejarea răsadniţelor cu rogojini. este dată în tabelul 7. Pe măsură ce creşte răsadul. combaterea bolilor şi dăunătorilor şi călirea răsadului etc. Controlul temperaturii se face cu termometre de sol şi de cameră. fertilizarea suplimentară.5 . în funcţie de soi. În prima perioadă de creştere a răsadului ramele se ridică pe suporţi la o înălţime de 5 .6 cm. sămânţa (mică) de tutun se amestecă cu nisip uscat.9 zile. Tabelul 7. aerisirea. face mai des. se presează uniform cu o scândură. în răsadniţe semicalde şi în tunele sau în brazde reci. După semănat se împrăştie deasupra seminţei un strat de mraniţă foarte bine mărunţită şi cernută.3. după această fază răsadul se umbreşte numai în zilele foarte calde. Imediat după răsărire se renunţă în timpul zilei. Aerisirea răsadului.35°C.0.

Între fazele de “cruciuliţă” şi “urechiuşe” răsadul nu se udă 2 . La început răsadurile se udă mai des şi cu cantităţi mai mici de apă. Se poate folosi şi erbicidul Dymid 0. menţinânduse ridicate tot timpul zilei. Prima udare se face în jurul orei 9. conferindu-i rezistenţă la îmbolnăvire.5 zile. toată ziua şi se acoperă numai noaptea sau când timpul este rece şi ploios. Constă din împrăştierea sau cernerea peste răsad a unei cantităţi de mraniţă sau amestec nutritiv. Combaterea buruienilor se face prin pliviri sau cu erbicide. apoi ramele se ridică la 20 . aplicat concomitent cu semănatul sau cu 1 . Terotatul se repetă la intervale de 3 . aplicat cu 7 zile înainte de semănat. Se recomandă erbicidul Enide 50 WP în doză de 1.înrădăcinare şi în faza de cruciuliţă. dezinfectate în prealabil. procedându-se ca la plivit. apoi mai rar. Răritul răsadului se face spre sfârşitul fazei de cruciuliţă. După faza de urechiuşe răsadniţele se ţin descoperite pe timp călduros. când sistemul radicular al răsadului se dezvoltă mai lent.3 zile. După faza de urechiuşe şi până la călirea răsadului pentru plantat. astfel încât. Terotajul se execută după fiecare plivit. atunci când se constată că desimea răsadurilor este prea mare. sau erbicidul Devrinol 50 WP. Temperatura apei în perioada germinării trebuie să fie mai ridicată. pe 8 .5 .30 cm deasupra tocului. rărit. Udarea răsadului este o operaţiune foarte importantă. să nu fie deranjate plantele de tutun. asigurându-se apă suficientă în stratul nutritiv. astfel încât. Plivitul se execută de câte ori este nevoie. dar cu norme mai mari de udare.0 l/m2. mai puţin călduroase. după care se poate uda normal. a doua la amiază şi a treia în jurul orei 16.0. având drept scop menţinerea unei umidităţi moderate în stratul superficial al patului germinativ. stratul dintre plante având 0. în momentul când ajunge pe răsad. 3 g/25 m2. Serele.timpul amiezii.5 cm grosime.5 g/m2.5 g/m2. Este bine ca plivitul să se facă în zilele mai înnourate. să aibă o temperatură de 23 . fără a depăşi faza de urechiuşe. solariile şi tunelele se aerisesc mai intens. când frunzele sunt 147 . cu norme de 0. udarea se face mai rar.2 .3 zile după semănat.25° C. Pe timp rece apa se încălzeşte. având şi rolul de a evita spălarea stratului superior de sol din răsadniţă şi formarea crustei.1. prin smulgerea buruienilor.10 cm adâncime. Combaterea buruienilor se poate face şi cu ajutorul erbicidelor. Primul plivit are loc când plantele au răsărit şi buruienile depăşesc ca dimensiune tutunul şi se efectuează după ce s-a udat bine cu apă. udările vor fi până la trei pe zi. Terotatul se efectuează cu scopul de a dezvolta un număr mai mare de rădăcini laterale de la baza tulpiniţei. În perioada semănat – răsărire . după aceea apa va avea temperatura aerului atmosferic.

folosindu-se 200 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. putrezirea neagră a rădăcinilor. repetându-se tratamentul după 7 zile. Combaterea dăunătorilor. Conţinutul sacului se stoarce bine iar soluţia rezultată se diluează cu o cantitate egală de apă. Fertilizarea suplimentară cu soluţie de gunoi de pasăre este foarte eficientă.10 zile înainte de transplantare în câmp. După fiecare fertilizare răsadul se udă abundent. toate în concentraţie de 0. iar a patra se face cu 7 . La o parte gunoi de pasăre uscat se folosesc zece părţi apă. Principalele boli ale răsadului de tutun sunt: căderea răsadului.3%.4 ori în timpul perioadei de vegetaţie în răsadniţă: prima fertilizare se face în faza de cruciuliţă. după care se udă foarte bine pentru a spăla îngrăşămintele de pe frunze.120 g superfosfat şi 40 . Se folosesc 2 l soluţie la m2.5 zile după prima. mraniţa se scutură de pe frunze şi apoi se efectuează udarea. Mana se combate cu Tiuram 70 PU. produsă de Rhizoctonia solani şi Pythium sp. 50 g sulfat de amoniu sau 30 .uscate. 80 . Soluţia se diluează cu o cantitate egală de apă şi se utilizează 2 l/m2. unul din 148 . pentru a nu se lipi mraniţa de ele. a doua la 4 . în concentraţie de 0.80 g sulfat de potasiu.. Căderea răsadului se combate cu Tiuram 70 PU sau Captadin 50 PU. Combaterea bolilor. După terotare. a treia când răsadul este în faza de urechiuşe. folosindu-se 30 l soluţie pentru 100 m2 răsadniţă. Gunoiul se pune într-un sac de pânză rară şi se ţine în apă la macerat 24 de ore. fiind necesară repetarea operaţiei de 3 .30%. produsă de ciuperca Peronospora tabacina. Fertilizarea suplimentară este impusă de consumul ridicat al elementelor nutritive de către plante şi datorită spălării lor cu ocazia udărilor. agitându-se din timp în timp. Captadin 50 PU. Principalii dăunători în răsadniţă sunt: coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa) şi tripsul tutunului (Thrips tabaci). Combaterea chimică a coropişniţei se face aplicând. provocată de Thieloviopsis basicola şi mana tutunului. folosindu-se 30 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. tratamentul repetându-se după 7 zile. înainte de semănat. Putrezirea neagră a rădăcinilor se combate cu fungicidul Chinoin Fundazol în doză de 2 g/m2. Turdacupral 50 PU sau Perozin B 75. Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice se face folosind o soluţie formată din 10 l apă.50 g azotat de amoniu.

nu duce la reducerea producţiei la unitatea de suprafaţă.insecticidele: Furadan 10 G. plantatul se poate face pe parcursul întregii zile. 0. densitatea la semănat se păstrează nemodificată la unitatea de suprafaţă. iar dacă este înnorat. desimile cele mai mari se asigură la soiurile din tipul oriental. în doză de 3 .4%. Metasytox 0. iar cu 3 . folosindu-se 30 l emulsie la 100 m2 răsadniţă. O plantă de tutun bine călită are tulpina elastică (îndoită după deget nu se rupe). scăderea producţiei individuale a plantelor prin creşterea desimii. se udă o dată la două zile.1%. Răsadul se acoperă numai în caz de îngheţ. Răsadul se lasă descoperit ziua şi noaptea. Coropişniţa se mai combate şi cu momeli otrăvite.1% sau Actelic 0. Plantatul se face în orele de dimineaţă şi după amiază.8 frunze) când plantarea se face mecanizat. Până la o anumită limită. lungimea de 8 .6 frunze când plantarea se face manual şi 16 .12 cm. Răsadul bine călit nu se veştejeşte în zilele călduroase.15%. Epoca plantării se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi perioada de vegetaţie a soiurilor.5 zile înainte de transplantare. Reducerea spaţiului de nutriţie peste limita optimă determină reducerea în frunze a substanţelor răşinoase ce concură la formarea aromei. transportându-se în câmp la locul de plantare. 149 . Plantarea tutunului Răsadul de tutun pentru plantare. se aşează în cutii şi se acoperă cu o pânză udă. dacă nu este udat. cu apă (mai puţină). soiurile din tipul Virginia. Întârzierea plantării peste data de 25 mai determină scăderi de producţie deosebit de mari. Sinoratox 35 R. Pentru toate soiurile şi în toate zonele plantarea între 1 şi 10 mai a realizat cele mai mari producţii. În cazul mecanizării totale a culturii tutunului.10 zile înainte de plantare şi constă din pregătirea lui pentru condiţiile din câmp. respectiv cu 4 .18 cm (7 .5 g/m2 sau Sintogrill 5G în doză de 3 g/m2. Un tratament se face în faza de urechiuşe şi unul cu 3 .4 zile înainte de plantare nu se mai udă. de mare consum şi ţigări de foi se plantează la desimi mai mici. Densitatea plantatului are o deosebită importanţă la tutun pentru realizarea unor producţii mari şi de calitate. Pentru combatere se utilizează insecticidul Carbetox 37 EC 0. pericol de brumă sau ploi abundente. fără a se scutura de pământ. Ţinând seama de particularităţile soiurilor. distribuite uniform. Călirea răsadului se face cu 7 . Tripsul este un dăunător periculos şi pentru faptul că transmite în răsad virusul care produce boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3 Smith). care constituie densitatea optimă.

fiind. combaterea bolilor şi dăunătorilor. maşina de plantat răsaduri produse în ghivece nutritive (MPRPGN). în funcţie de precipitaţiile căzute şi de gradul de îmburuienare. Pentru plantarea manuală a unui ha cu tutun sunt necesari 15 . Buruienile consumă apa şi substanţele nutritive necesare plantelor de tutun. se introduce cu grijă răsadul în pământ la nivelul coletului. în care se toarnă o cantitate de apă stabilită. sau manual pe rând şi chiar între rânduri. Completarea golurilor trebuie realizată fără întârziere. Pentru aceasta. Se adună lângă răsad un strat de pământ mărunţit şi uscat. totodată. Cu acelaşi plantator se strânge pământul lângă răsad. Urmează 2 . completate cu praşile. Se mai pot folosi: maşina de plantat şi fertilizat tutun (MPFT – 2). gazde ale unor boli şi dăunători cum sunt: Pseudomonas tabaci (focul sălbatic). dacă distanţa dintre rânduri permite. combaterea buruienilor.17 lucrători. la adâncimea de 6 .4 zile de la plantare.8 zile de la plantare. Buruienile se combat prin praşile mecanice şi manuale sau cu ajutorul erbicidelor. Prima praşilă se efectuează la 7 . Terenul destinat plantării se marchează la distanţe stabilite între rânduri şi pe rând. Praşilele se execută mecanizat. După ce apa este absorbită. făcând o mişcare de jos în sus şi din afară spre răsad. Plantarea mecanizată a răsadului de tutun se poate face cu maşina de plantat răsad MRP-5 în agregat cu tractorul L-400 sau cu maşina “Balthes” de producţie canadiană. recepatul şi irigarea. la 3 . politul. Combaterea buruienilor. constituind pe timpul vegetaţiei substraturi de infecţie cu diferite boli. când plantele au 20 – 30 cm înălţime. Prăşitul. dacă utilajele ar distruge frunzele tutunului. se utilizează răsaduri de cea mai bund calitate. altfel plantele cu care s-au completat golurile rămân în urmă cu dezvoltarea. sunt debilitate. după care se practică în sol un orificiu cu plantatorul.8 cm pentru afânarea solului şi distrugerea buruienilor. cârnitul.3 praşile la intervale de 10-15 zile. Lucrările de îngrijire De la plantarea tutunului şi până la recoltare se aplică lucrări de întreţinere şi îngrijire a solului şi plantei de tutun: completarea golurilor.Tehnica plantării tutunului este similară cu aceea a plantării răsadurilor de legume. Muşuroitul sau bilonatul. mărind rezistenţa la cădere a plantelor. astfel ca rădăcinile să fie repartizate cât mai uniform. după ce sau prins plantele. ajută la formarea rădăcinilor adventive. pentru a împiedica formarea crustei la suprafaţă. Thrips tabaci (tripsul). 150 . Thieloviopsis basicola (putrezirea neagră a rădăcinilor). copilitul.

3. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se utilizează erbicidele Triflurom. Dual. sau pe cele cernoziomice şi brun-roşcate de pădure infestate cu Sorghum halepense. kg/ha.0 1. când gramineele au 3 – 6 frunze.3 . renunţându-se la praşile timp de cel puţin 30 de zile pentru translocarea substanţelor spre rizomi.2.2. Tillam. Bolile cele mai frecvente ale tutunului sunt: micozele – înnegrirea tulpinii (Phytophtora nicotiana).4. făinarea (Erysiphe cichoracearum). pentru protejarea frunzelor de tutun de acţiunea mecanică a praşilelor.0 1.350 l soluţie la hectar.4.0 0. Se folosesc erbicidele din tabelul 7. etc.5 .4. Combaterea bolilor şi dăunătorilor. mana (Peronospora tabacina). iar cele perene 4 – 5 frunze Pirul se combate când are 10 .0 . mucegaiul tulpinii (Sclerotinia sclerotiorum).Combaterea chimică a buruienilor este o măsură deosebit de importantă.5% fluazifop-pbutyl) Nabu EC (sethoxymidim) Gallant 125 EC (haloxyfop-ethoxy ethyl) Targa (quazilofop-ethyl) Kusagard 75 SP (aloxydium sodium) Doza l. când gramineele anuale au 2 – 6 frunze. în funcţie de efectul acestora.5-2 ….3. Stomp. la 8 – 10 cm adâncime prin două lucrări cu combinatorul.0 5.0 2. Postemergent.6.15 cm înălţime. Gallant (12.0 .4.5 .5 .0 4. Balan. plantarea 151 .0 . Postemergent. Se încorporează cu combinatorul la 3 – 5 cm adâncime. Humus 0.0 1. pe lângă erbicidele ce se administrează pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super (12.0 Modul de aplicare Se încorporează imediat în sol fiind volatile.4. care se combat prin tratarea seminţelor.0 2.0 . Tabelul 7. pentru combaterea pirului şi costreiului. în toate stadiile gramineelor.0 .0 .0 .5% haloxyfop-ethoxy-ethil): Targa (10.0 3.5% fluazifop-butyl).) Triflurom (24% trifluralin) Balan (18% benefin) Tillam (72% pebulate) Dual 500 (50% metolaclor) Stomp 330 EC (33% pendimetalin) Devrinol 500 WP (50% napropamide) Patoran 50 (50% metobromuron) Tobacron ( 33% metolaclor + 17% metobromuron) Fusilade super (12.1% quizalofop-ethyl).0 1.0 3.0 5. iar costreiul când are 25 35 cm înălţime. Se încorporează la 8 – 10 cm adâncime fiind volatil Se încorporează la 4 – 5 cm adâncime la pregătirea terenului pentru transplantare Postemergent.5% 3.4 Erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor la tutun Denumirea comercială a erbicidului (s.0 .5 .5. Devrinol.8.6.3. pentru combaterea buruienilor maonocotiledonate şi dicotiledonate se folosesc erbicidele Patoran şi Tobacron împreună cu un erbicid antigramineic. Pe solurile nisipoase infestate cu Agropyron repens şi Cynodon dactylon. folosindu-se 200 .5 . Combaterea buruienilor cu erbicide se completează cu praşile mecanice şi eventual manuale.6.a.

viermii sârmă (Agriotes sp.2%. politul timpuriu. care atacă plantele pe tot timpul vegetaţiei.3 – 0. omizile defoliatoare (Autographa gamma). răsucirea frunzelor (Nicotiana virus 4) etc.2%.25%.0 – 1.. etc.0 – 1. Sinoratox 35 EC – 1 l/ha. omida capsulelor (Heliothis oboleta). de vară (iulie . Thiovit PU – 0.5%. Captadin 50 PU – 0.3 l/ha.august). distrugerea buruienilor. Combaterea se face prin respectarea asolamentului şi rotaţiei. boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3).4%.0 l/ha). Mospilan 20 SP (0.13 kg/ha. mai ales pentru larvele din generaţiile I şi II (produse folosite şi pentru combaterea tripsului). în condiţii necorespunzătoare de lumină şi hrană. plantarea în epoca optimă. pentru murgoci şi viermii sârmă.3 – 0. Ditylenchus sp. Sinoratox 35 EC (1. iar la Morspilan după 21 – 25 zile.). Tratamentele se repetă la 14 zile. se previn şi combat prin distrugerea insectelor cu Carbetox 37 CE – 0. Combaterea nematozilor se face prin dezinfecţia amestecului nutritiv. iar pentru făinare sulf muiabil PU – 0. sunt lovite în timpul lucrărilor de îngrijire sau murdărite cu pământ din cauza picăturilor de ploaie.5 l/ha). murgociul sau buha semănăturilor (Euxoa segetum). se combat prin dezinfectarea seminţelor şi amestecului nutritiv.4% în 600 l apă/ha pentru mană. Sinoratox 5 G – 30 kg/ha). Fastac 10 EC (1..3 – 0. Dintre dăunători. asolamente de 4 ani. Mospilan 20 SP 0. vestejirea şi ofilirea (Pseudomonas solanacearum). Dithane M45 – 0. distrugerea buruienilor solanaceae.la epocă optimă.5 EP – 3 kg/ha. corectarea pH-ului şi utilizarea de Dithane M-45 – 0. Karathane EC 0. afidele se combat cu aceleaşi produse care se folosesc pentru combaterea tripsului. Ridomil plus cold 42. recoltarea la timp al frunzelor şi combaterea chimică prin 2 – 4 tratamente cu unul din produsele: Carbetox 37 EC (3. Alţi dăunători sunt: nematozii tutunului (Meloidogyne sp.4 l/ha). îndepărtarea şi arderea plantelor virozate. de toamnă . Insecta are 3 generaţii: de primăvară (aprilie iunie).4 – 0. politul de timpuriu şi cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0. Aceste frunze nu 152 . care se dezvoltă.3%.iarnă (august până în aprilie anul următor). Politul constă din înlăturarea frunzelor de la bază. culturi curate de buruieni.5 l/ha). virozele tutunului – mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1).Decis 25 EC (0.5 – 4.5% (3 l/ha). cel mai periculos este tripsul (Thrips tabaci). iar pentru combaterea omizilor se folosesc tratamente cu insecticide la 10 – 15 zile de la eclozare. afidele (Myzodes persicae).15 – 20 kg/ha). pătarea unghiulară (Pseudomonas angulata).). Turdacupral 50 PV – 0. se folosesc insecticide granulate la sol (Temic 10 G – 10 kg/ha. bacteriozele tutunului – focul sălbatic (Pseudomonas tabaci).

adică cu un număr mai mic de frunze.10 cm lungime. când sunt mai turgescenţi. Aceşti copili produc frunze mici. Plantele afectate de grindină se retează la cel de al doilea internod de la suprafaţa solului. fertilitatea solului şi condiţiile meteorologice. care continuă creşterea plantei. Copilii au importanţă în cazul când trebuie regenerată o cultură de tutun afectată de grindină. îndepărtându-se 2 . deoarece. de calitate inferioară şi trebuie înlăturaţi când au 6 . mai mult sau mai puţin viguroşi. în scopul creşterii producţiei de frunze şi calităţii acestora. Pe soluri cu fertilitate mai scăzută suprimarea inflorescenţei se face de timpuriu (chiar de la îmbobocire) şi mai “adânc”.5 frunze (până la înălţimea de 20 cm de la pământ). în urma acestei operaţiuni (a cârnitului) se dezvoltă copili (lăstari) la subsuoara frunzelor. Soiurile cu frunze mari se cârnesc. efectuată mai timpuriu sau mai târziu.3 frunze (cârnit înalt). un număr de 15 . realizând un conţinut mai ridicat de nicotină şi hidraţi de carbon. manuală.prezintă importanţă industrială. mai mare sau mai mic. care se maturează mai timpuriu. se face cu mai multă uşurinţă. lăsând pe plantă.20 frunze. Pe soluri cu fertilitate ridicată cârnitul se face mai târziu şi mai înalt (mai sus). obţinându-se o oarecare producţie de frunze (V. Recepatul. constituind mediu favorabil de infecţie pentru celelalte frunze. se cârnesc mai târziu. Politul se face după praşila a treia. Se execută în funcţie de soi. ARGHIRESCU. Copilitul (sau înlăturarea lăstarilor) este o lucrare necesară la toate soiurile de tutun la care s-a aplicat cârnitul. 1939).3 ori.3 frunze. Înlăturarea copililor dimineaţa şi seara. Soiurile de tutun pentru ţigarete din tipul oriental şi semioriental. 153 . În anii mai ploioşi şi pe solurile fertile soiurile din tipul Virginia nu se cârnesc. Din porţiunea de tulpină rămasă pornesc mai mulţi copili.). iar la cele cu frunze mici 4 . La soiurile cu frunze mari se înlătură 2 . la deschiderea primelor flori. împreună cu un număr de frunze. Virginia şi Burley – se cârnesc timpuriu şi adânc pe terenurile mai puţin fertile şi cu condiţii de secetă şi se cârnesc înalt pe terenurile cu fertilitate mijlocie sau bună şi cu umiditate suficientă. dintre care se alege unul singur. Apariţia copililor poate fi împiedicată prin tratarea plantelor cu substanţe inhibitoare de creştere (hidrazidă maleică etc. adică cu un număr mai mare de frunze. Cârnitul este operaţiunea de înlăturare a inflorescenţelor plantei de tutun. în funcţie de soi şi climă. repetându-se operaţiunea de 2 . Soiurile de tutun din tipul de mare consum.

se îmbunătăţeşte culoarea şi consistenţa frunzelor. Soiurile de tutun pentru ţigarete se recoltează într-un stadiu mai avansat de maturare. recoltarea soiurilor cu frunze mari.300 m3/ha. Plantele se dezvoltă foarte bine când umiditatea solului se menţine la 60 . soiurile cultivate pe soluri fertile se recoltează la maturitatea completă. Pe solurile zonale sau pe aluviuni numărul udărilor este de 3 . Recoltarea Frunzele de tutun se recoltează la maturitatea tehnică. prin culoarea verde mai deschisă a lor. Normele de udare sunt de 200 . La maturarea tehnică frunzele se rup cu uşurinţă de pe tulpină. înregistrându-se o diferenţă de 20 . asigurându-se frunze mai elastice şi rezistente. se mai udă de 2 . fără diminuarea calităţii. până la înflorire. când se observă pete rotunde de culoare galbenă pe suprafaţa limbului. suprafaţa limbului lipicioasă.6.3 ori. se face când o treime din suprafaţa limbului foliar s-a îngălbenit. iar uneori se produce băşicarea acestuia. În continuare. soiurile selecţionate pentru aroma lor caracteristică se recoltează mai de timpuriu.23 zile între maturarea frunzelor de la bază şi a celor din vârful plantei.80% din capacitatea de câmp. la începutul maturării tehnice. Maturarea frunzelor se face treptat şi recoltarea este eşalonată. cu consecinţe pozitive asupra producţiei. La o cantitate mai mare de apă se reduce conţinutul în nicotină. răsfrângerea marginilor limbului. apariţia de pete de culoare gălbuie spre vârf şi pe margini. a doua udare după ce plantele s-au prins. soiurile pentru ţigări de foi se recoltează mai de timpuriu. căderea perişorilor. iar după înflorire de 2 . iar zona de la bază numai 10%. soiurile de tip Virginia se recoltează când două treimi din suprafaţa limbului este de culoare galbenă-deschisă.3 ori.Irigarea tutunului se poate realiza în multe zone de cultură. Pe solurile nisipoase tutunul se irigă de 6 . de culoare mai deschisă. prin pierderea luciului. din punct de vedere morfologic. adică s-au înrădăcinat şi au pornit în creştere.8 ori în funcţie de precipitaţiile înregistrate: prima udare se aplică înainte de plantare. pe terenuri cu 154 . pentru ţigarete. Maturarea tehnică a frunzelor se evidenţiază. La soiurile de tutun cultivate în ţara noastră se deosebesc pe tulpină cinci etaje de frunze. Zona de vârf asigură numai 12% din recoltă. adică atunci când au ajuns la dezvoltarea maximă şi au cel mai ridicat conţinut de substanţe organice şi minerale. cu norme de udare de 400 500 m3/ha apă. Mai mult de 60% din recoltă este asigurată de frunzele dispuse în etajul de mijloc şi în vârf.

Recoltarea mecanizată. apoi se încarcă în coşuri sau lăzi. Cu ocazia înşirării frunzele se sortează după mărime. pentru a nu vătăma tulpina. iar cele atacate. Recoltarea manuală se efectuează rupând frunză cu frunză în direcţia laterală şi în jos. care se maturează mai uniform şi pot fi recoltate la o singură trecere. pe timp de secetă se grăbeşte recoltarea frunzelor. frunzele se sortează în: mari.a. în mai multe etape (5 . facilitând recoltarea mecanizată. în prima etapă se recoltează frunzele de la baza plantei. Grăbirea maturării. la intervale de 6 . integritate. După mărime. Se utilizează 1. în cazul atacului de boli sau dăunători. dar în acest caz se lasă un număr de 9 . de mare consum). în 400 .6).1977). în anii ploioşi recoltarea frunzelor se amână. La soiurile de tipul Virginia se recoltează numai câte două frunze. recoltarea frunzelor se face chiar înainte de maturarea tehnică. La o singură recoltare se desprind de pe plantă 2 .7 zile. atac de boli sau dăunători etc.250 g Ethrel s. recoltarea se face înainte de apariţia pe frunze a petelor de culoare galbenă. Există şi maşini care recoltează mecanizat frunzele. Înşiratul frunzelor este prima operaţiune cu care începe acest lung proces de pregătire şi constă în introducerea manuală sau mecanizată a unor sârme sau sfori prin nervurile lor. IRIMIA.5 zile de la tratament. Recoltarea se desfăşoară în condiţii optime numai după ce se evaporă roua de pe plante. în timp ce la soiurile de mare consum recoltarea se face în mai puţine etape (3 etape).350 –2. de boli şi dăunători se înşiră separat. Înşiratul pe sfoară sau pe sârma.fertilitate mai redusă. Burley. cu peţiolul către pereţi şi se transportă la platformele de depozitare.10 frunze pe plantă. Recoltarea mecanizată este recomandată la soiurile cu frunze mari (Virginia. ca şi uniformitatea acesteia se pot realiza tratând plantele cu Ethrel (acid 2-cloro-etil-fosforic). Înşiratul. grad de maturare. datorită căruia frunzele se îngălbenesc după 3 . în etapa a doua cele de la mijloc şi în etapa a treia frunzele de la vârful plantei. La recoltarea manuală muncitorii pot fi transportaţi pe platforma unei maşini speciale (Balthes).7 frunze (mai puţine la baza tulpinii. Frunzele se lasă la marginea lanului pentru câteva ore pentru o uşoară vestejire. frunzele depozitându-se în buncăre speciale. 155 .500 l apă/ha (M. mai multe spre vârf). însuşire ce se pune în evidenţă în fabricile care le prelucrează. mijlocii şi mici. tulpinile fiind tocate şi încorporate în sol. dospirea şi uscarea frunzelor După recoltare frunzele de tutun sunt supuse unor operaţiuni fizice şi biochimice care determină calitatea fumativă a lor.

Temperatura optimă în timpul dospirii este cuprinsă între 25 . Frunzele mari se înşiră faţă la faţă lăsând circa 1 cm între nervuri pentru aerare cât mai bună.5 m. mai ales la soiurile pentru 156 . Durata procesului de dospire este de 2 . care trebuie eliminată cât mai repede. Prin degradarea clorofilei se obţine îngălbenirea frunzelor. La recoltare frunzele conţin 80 .85% apă. La sfârşitul dospirii frunzele sunt de culoare galbenă. frunzele încep procesul de dospire (fermentarea în verde) şi de uscare. temperatură şi umiditate. Prin conducerea raţională a acestor procese tehnologice se pot corecta multe din defectele pe care le posedă tutunul recoltat din câmp. urmând fixarea acestei culori la soiurile pentru ţigarete sau transformarea culorii în maro la soiurile pentru ţigări de foi.manual. iar în timpul dospirii trebuie să se elimine 30 . iar frunzele mici se înşiră cu faţa la partea dorsală. care lucrează pe principiul maşinii de cusut. dar creşte în schimb. În zonele unde nu există condiţii naturale de dospire. Prin dospit şi uscare se îmbunătăţesc şi se fixează în frunzele de tutun însuşirile de calitate specifice soiului şi dezvoltate în timpul perioadei de vegetaţie în câmp. iar 0. din care 3. pe cărucioare sau pe alţi suporţi. Lungimea sforilor sau a sârmelor este de 4 m. iar umiditatea relativă a aerului între 75 şi 85%. prezintă lungimea de înşirare. iar mecanizat cu ajutorul unei maşini de înşirat (MTS-2).45% din această apă. se degradează substanţele albuminoide şi clorofila. se face cu ajutorul unui ac special (andrea). La capătul acestui proces frunzele de tutun mai conţin 40 – 50% apă. În timpul procesului de dospire frunzele îşi continuă procesele de respiraţie şi transpiraţie. Amidonul se hidrolizează. Dospirea (sau fermentaţia în verde) reprezintă un complex de procese şi reacţii din frunzele de tutun care determină îngălbenirea şi îmbunătăţirea calităţii lor.4 zile la soiurile pentru ţigarete superioare şi ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru ţigări de foi în funcţie de gradul de maturitate. partea cu care şirele se leagă pe gherghefuri. Se înregistrează transformarea substanţelor organice complexe în substanţe simple. îmbunătăţindu-se continuu calitatea tutunului. Astfel pregătite. proporţia de acizi organici (citric şi acetic). proces important pentru creşterea calităţii acestora. acestea se creează prin adăposturi adecvate. Factorii care determină transformările sunt: temperatura şi umiditatea.5 m. în raport cu condiţiile de climă şi sol. Nicotina nu suferă schimbări importante.36°C.

prevenind procesele de alterare. în solarii sau în camere speciale. distanţate. solarii acoperite cu folie de polietilenă de culoare închisă. şirurile cu frunze se fixează pe gherghefuri mobile. Fixarea culorii se face prin expunerea frunzelor direct la soare sau cu ajutorul curenţilor de aer. Uscarea la soare. Durata de uscare a acestui tip de tutun este. pentru a le feri de picăturile de rouă sau ploaie care înnegresc frunzele. Uscarea frunzelor după dospire asigură fixarea culorii şi eliminarea apei. legate paralel. pierzându-se capacitatea de fermentare a tutunului. pe gherghefuri aşezate în încăperi cu un mediu optim de căldură şi umiditate sau în “năsadă” (frunzele se aşează cu cotorul în jos în straturi de 20 cm grosime) înainte de înşirare. Gherghefurile se ţin afară la soare. Dospirea se poate grăbi dacă se scot gherghefurile la soare 2 . umiditatea în frunze trebuie să scadă la 20 . semiorientale şi de mare consum se pot folosi solarii acoperite cu folie de polietilenă. 30 .25%. Se practică uscarea pe cale naturală şi uscarea cu ajutorul căldurii artificiale (la soiurile tipului Virginia). cu posibilităţi de a fi adăpostite pe timp de ploaie sau noaptea. prin fixarea culorii.ţigarete superioare şi la soiurile tipului Virginia a căror culoare trebuie să rămână galbenă-deschisă. Dospirea tutunului se face în şiruri. Gherghefurile sunt rame aşezate vertical. într-o perioadă de timp mai lungă (4 .3 ore pe zi. i se determină o culoare specifică. Tutunul destinat pentru pipă sau ţigări de foi se usucă la umbră. şoproane. afară. în magazii construite. sub acţiunea curenţilor de aer. proces care urmează după uscare. În vederea dospirii şi uscării tutunului din tipurile orientale. iar noaptea sau pe timp de ploaie se adăpostesc în şoproane.40 zile în 157 . de regulă. Depăşirea temperaturii de 50°C slăbeşte activitatea fermenţilor şi provoacă coagularea complexului fermentativ. prin ridicarea treptată a temperaturii până la 40°C şi coborârea umidităţii relative sub 50%. Tutunul pentru ţigări de foi este supus procesului de dospire un timp mai îndelungat. Uscarea tutunului Burley se realizează la umbră şi la curenţi de aer. pentru a asigura circulaţia aerului. Pentru aceasta. Prin uscare. prin pierderea rapidă a apei. iar în cazul uscării la căldură artificială. Durata uscării la soare a frunzelor de tutun depinde de soi şi condiţiile privind temperatura şi umiditatea relativa din timpul uscării. într-un mediu mai umed şi apoi. între marginile cărora se întind şirurile de frunze.6 săptămâni).

mai ales de acid citric şi acetic şi scade cel de acid malic. Culoarea galbenă este un indicator foarte preţios pentru aprecierea diferitelor faze prin care trece frunza de la dospire şi până la uscare. reducerea spaţiului necesar uscării şi reducerea duratei uscării. Avantajele acestei metode de uscare constau în obţinerea unui produs de calitate bună. Reducerea bruscă a proceselor vitale din frunzele de tutun în momentul îngălbenirii (trecerea la fixarea culorii) asigură un conţinut mai ridicat în hidraţi de carbon solubili. sub acţiunea enzimelor (TRIFU. oxalic şi formic.uscătorii la umbră şi 21 . Astfel. ceea ce face să iasă în relief xantofila. se îndoaie în patru şi se fac legături de câte 3 . în special hidraţi de carbon. cât şi fixarea culorii. reducerea volumului de muncă. în special nervura principală. evitându-se sfărâmarea frunzelor în timpul manipulării lor. în frunzele de tutun se petrec o serie de transformări biochimice care duc la îmbunătăţirea calitativă a lor. Substanţele proteice. în timpul dospirii şi uscării la tutunurile de culoare deschisă se pierd 11 – 18% din substanţa organică. Păstrarea tutunului uscat. însuşire importantă la tutunul pentru ţigări de foi. Pe 158 . ajungând până la aminoacizi. Uscarea cu ajutorul căldurii artificiale se practică la tutunul de tip Virginia asigurându-se o culoare deschisă frunzelor şi caracteristici calitative deosebite. Modificările culorii se datorează procesului de degradare a pigmentului verde. şi creşte procentul de substanţe minerale. mărindu-se elasticitatea frunzelor. sub acţiunea enzimelor proteolitice. dispuse la 15 – 20 cm de pardoseala magaziei. datorită procesului de respiraţie. se scindează în substanţe cu moleculă mai mică. În timpul dospirii şi uscării. Păstrarea tutunului se poate face şi în baschii. Se verifică ca toate frunzele să fie bine uscate. Şirurile sunt scoase de pe gherghefuri. 1953). ce intră în compoziţia clorofilei. Amidonul se transformă aproape în întregime în cursul procesului de dospire şi uscare în hidraţi de carbon solubili. După ce recolta de frunze a fost dospită şi uscată. Hidraţii de carbon suferă transformări însemnate.23 zile în solarii acoperite cu folie.5 şiruri (evenghiuri). care sunt poduri confecţionate din scânduri. se pregăteşte pentru predare la centrele de recepţie. Uscarea se face în uscătorii speciale în care se realizează atât dospirea. Conţinutul în nicotină scade iar cel de acizi organici creşte.

de 25 . conservabil cu o compoziţie chimică stabilă se face prin procesele de fermentare. Se aleg frunzele după mărime. Frunzele se pot aşeza “în stos”. Fermentarea tutunului este ultima fază a prelucrării lui. consistenţă. în straturi de 20 cm grosime. folosindu-se procedeul fermentării în baloturi. Ele încep. nefiind un produs stabil. după care se acoperă cu pânză de sac. Aşezarea frunzelor “în tonga” (vrac) se face după alegerea lor pe calităţi. Tutunul. La soiurile cu frunze mari se folosesc pachete de 10 . în butoaie sau lăzi. tei topit etc. ce pot fi ventilate la nevoie. cu cotorul în jos. aceste mănunchiuri numindu-se “păpuşi”. La soiurile orientale de cea mai bună calitate. Păstrarea se face în camere uscate. Fermentarea are loc în depozitele şi fabricile de fermentare. Aşezarea frunzelor “în fascicule” constă în formarea de pachete a 8 . lipsit de gust. de sfoară. cu folie îndreptate în acelaşi sens.30 frunze. în apropiere de cotor. premergătoare transformării industriale în produse consumabile (fumabile). de pănuşi de porumb. înţepător. Fermentarea sezonală se face în timpul primăverii. Transformarea tutunului într-un produs ameliorat. dar nu se leagă la bază. 159 . pe mese şi pe stelaje. fără mirosuri neplăcute care se pot imprima în frunzele de tutun. modul de aşezare fiind în “pastale”. de regulă în luna octombrie. Fermentarea tutunului este sezonală şi extrasezonală sau industrială. formează “năsada”. Urmează clasarea tutunului.aceste poduri se aşează evenghiurile sau şirele de tutun ordonate. imediat după uscare. în el continuând unele procese biochimice. amărui. frunzele se întind cu grijă şi se aşează cu regularitate una peste alta. la soiurile din tipul pentru ţigări de foi. Frunzele aşezate într-o încăpere.12 frunze. Cu grosimea stratului de tutun se poate ajunge la 80 – 100 cm. se poate conserva. se netezesc şi se aşează în mănunchiuri de câte 20 . Sunt aşezate în păpuşi frunzele soiurilor pentru ţigarete superioare şi cele de mare consum. fără netezirea limbului şi care se leagă la bază cu o frunză de tutun.. Alesul şi păpuşitul tutunului sunt operaţii pregătitoare în vederea predării recoltei la centrele de colectare. fumul este aspru. când se grupează ca şi în cazul păpuşii. alesul şi “păpuşitul”. iar la cele cu frunze mici.10 frunze. culoare.25 care se leagă cu un fir de rafie. când vremea se încălzeşte. este lipsit de însuşiri fumatice: miros neplăcut.

500 – 3. indiferent de condiţiile anterioare. potrivit cerinţelor diferitelor tipuri şi categorii de tutun. iar cele de tip Virginia şi de mare consum până la 2. apoi este aşezat în baloturi de diferite forme şi mărimi şi expediat la fabrică unde este transformat în produse de fumat.000 kg/ha frunze uscate.21 zile.000 – 1. fermentarea durează 12 . Temperatura şi umiditatea din camere este controlată. 160 .500 kg/ha. Producţia de frunze de tutun este destul de variabilă. Soiurile de tip oriental asigură producţii medii de 1. După fermentare tutunul se alege din nou pe calităţi. întrucât procesul poate fi dirijat. în funcţie de tip şi condiţiile de cultură.Fermentarea industrială (sau extrasezonală) este metoda cea mai bună. produsul având umiditatea de păstrare.

Borcean I. Ed. 2.2.. Ed.1. Muteanu L.. Roman Gh. Importanţa lucrărilor de îngrijire şi modul de realizare a combaterii buruienilor la principalele plante prăşitoare (porumb.. Sin Gh.. Axinte M. Ceres. Bucureşti. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică Bucureşti.. 2001 – Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp. 161 .? În ce condiţii soia se poate cultiva în rânduri aproapiate ? Care dintre leguminoasele pentru boabe se pot cultiva intercalat cu alte plante ? Întrebări pentru oleaginoase: Care dintre plantele oleaginoase se pot cultiva în rânduri apropiate ? Cum putem îmbunătăţi procesul de polenizare şi fecundare la floareasoarelui ? Întrebări pentru rădăcinoase : În ce constă combaterea integrată a buruienilor din cultura cartofului ? În ce condiţii sfecla pentru zahăr se răreşte şi în ce condiţii nu se răreşte ? Intrebări pentru leguminoase: REFERATE : 1. orz şi ovăz ? Cum puteţi preveni atacul unor agenţi patogeni si daunători la cerealele păioase ? Cum puteţi preveni si combate buruienile din cultura de porumb ? Care este mecanismul de realizare a simbiozei dintre rădăcinile leguminoaselor şi Rhizobium sp. Bucureşti. cartof.. Roman Gh. 2001 – Fitotehnie..V.. Borceanu I. ÎNTREBĂRI PENTRU CAPITOLE Intrebări pentru cereale: Cum se poate realiza desimea optimă la recoltare la grâu. sfeclă pentru zahăr). vol. Ceres. Importanţa desimii plantelor şi modul de realizare la cereale. Ed. 1995 – Fitotehnie. 2001 – Fitotehnie. Ed. Bâlteanu Gh.BIBLIOGRAFIE Bâlteanu Gh. Universal.. vol. “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. Ed.. Muntean L. 1998 – Fitotehnie. secara. Axinte M.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->