UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA I.E.A.

ANUL II ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Şef lucr. dr. Marius Sorin ZAHARIA

TEHNOLOGIA CULTURILOR DE CÂMP

Iaşi, 2006

CAP.1 PROBLEME GENERALE DE FITOTEHNIE
1.1 OBIECTUL FITOTEHNIEI ŞI LEGĂTURA CU ALTE ŞTIINŢE
Fitotehnia este ştiinţa agricolă al cărei obiectiv este studiul biologiei, ecologiei şi tehnologiei de cultivare a plantelor de câmp în scopul obţinerii unor producţii ridicate şi de calitate superioară, în condiţii de eficienţă economică şi de păstrare a echilibrului ecologic şi purităţii mediului. În sens mai larg, fitotehnia include studiul tuturor plantelor cultivate (anuale, perene, ierboase sau lemnoase), atât din cultura mare, cât şi cele horticole sau furajere. Prin diversificarea mare a modurilor şi scopurilor de cultură, din sfera largă a fitotehniei s-au desprins noi discipline ca: Legumicultura, Pomicultura, Viticultura şi Producerea furajelor. Plantele de câmp, aflate în prezent în sfera de activitate a Fitotehniei, sunt acele plante cultivate pe suprafeţe mari (cereale, leguminoase, plante tehnice), care deţin circa 80% din terenul arabil al ţării noastre. Ele asigură cea mai mare parte din produsele necesare alimentaţiei oamenilor şi a furajării animalelor, precum şi materie primă pentru diverse ramuri industriale producătoare de bunuri de consum. Fitotehnia este una din ramurile de bază a ştiinţei agricole care stabileşte tehnologiile de cultivare ale plantelor, bazate pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei. Ea nu se rezumă numai la a da reţete (numărul de plante la unitatea de suprafaţă, lucrările şi epocile de executat, cantitatea de sămânţă la hectar, doze de îngrăşăminte sau pesticide etc.), ci are un caracter dinamic, prin cunoaşterea profundă a relaţiilor între plante şi mediu şi stabilirea măsurilor de armonizare ale acestora, în vederea obţinerii unor producţii mari şi de calitate superioară. Optimizarea factorilor din relaţia plantă-mediu include soluţionarea diferenţiată a tuturor problemelor privind amplasarea şi rotaţia culturilor, fertilizarea, lucrările solului, folosirea seminţelor valoroase şi semănatul diferenţiat, lucrări corespunzătoare de întreţinere a culturilor şi recoltarea. Toate acestea au ca scop crearea celor mai favorabile condiţii pentru intensificarea procesului de fotosinteză prin care se sintetizează substanţe organice şi organo-minerale din substanţe anorganice luate din mediul înconjurător de către plante. Produsele fotosintezei sunt folosite, în parte, pentru creşterea şi dezvoltarea plantei; o altă parte din aceste produse reprezintă substanţe de rezervă
2

(hidraţi de carbon, grăsimi, proteine etc.) acumulate în rădăcini, tuberculi, tulpini, frunze, fructe sau seminţe, constituind produsul util omului, pentru care se cultivă fiecare plantă în parte. Din radiaţia solară activă în fotosinteză, cu lungimea de undă cuprinsă între 0,7 - 0,3 microni, cea mai mare parte (71%) cade pe mări şi oceane (fiind deci neutilizabilă), iar circa 20% ajunge pe suprafeţe ocupate cu culturi, păduri, stepe etc. Din radiaţia care ajunge pe plante verzi o parte este convertită în energie chimică de către acestea (numit coeficient de utilizare sau de convertire). Energia din partea vizibilă a spectrului solar (activă în fotosinteză), ajunsă pe pământ, în zona temperată este, în medie, de 3.000 – 4.000 Kcal/zi/m2, din care 25 - 50% este absorbită de vegetaţie, iar 50 – 75% se întoarce în mediu sub formă de lumină reflectată (din care o parte întreţine fenomenele meteorologice) (I. PUIA şi V. SORAN, 1981). Din energia luminoasă absorbită de plante, cea mai mare parte (în medie, 97%) este folosită în evapotranspiraţie (hidratarea şi reglarea temperaturii plantelor) sau se pierde sub formă de căldură. Prin fotosinteză plantele verzi reţin abia 0,6 – 7,7% (în medie, circa 3%) din energia luminoasă ajunsă asupra lor. Însă cea mai mare parte din energia luminoasă de la soare nu ajunge pe suprafaţa verde. Randamentul potenţial (teoretic) de transformare a radiaţiei solare, vizibile, în energie chimică este de 18%, iar actualele producţii (considerate mari) reprezintă doar a 5-a sau a 6-a parte a recoltei potenţiale (C. HERA, 1979). După unele calcule teoretice (prezentate de N. ZAMFIRESCU, 1977) la plantele superioare efectul fotosintetic ar trebui să se ridice la 28%, iar coeficientul de convertire sau randamentul fotosintetic la 20%. Din energia solară convertită în energie chimică prin fotosinteză şi fixată în biomasă (biomasa brută), o parte este consumată în procesele de creştere şi dezvoltare, de metabolism, iar o parte se acumulează sub formă de substanţe organice de rezervă. Consumul prin respiraţie este de 30 – 50% din energia acumulată, în condiţii ecologice obişnuite. Diferenţa între efectul fotosintetic (energia solară convertită în energie chimică) şi consumul prin transpiraţie, respiraţie (excluzând energia din respiraţie utilizată în sinteza altor compuşi chimici) este de 50 – 70% şi constituie "producţia netă" a fotosintezei (randamentul bioenergetic) sau randamentul fotosintetic (producţia netă a vegetaţiei terestre). Suma randamentelor zilnice pe întreaga perioadă de vegetaţie constituie randamentul fotosintetic total (biomasa
3

combaterea buruienilor etc. timp în care respiraţia continuă. temperaturi şi lumină reduse). îndeplinind funcţia de producător de substanţe organice necesare omului. plantele cu perioadă de vegetaţie mai lungă realizează randamente fotosintetice totale mai mari. În timpul vegetaţiei plantele au la început un randament fofosintetic mai redus. Atingerea obiectivelor urmărite de fitotehnie (producţii ridicate şi de calitate superioară) se realizează numai prin aplicarea în producţie a cuceririlor ştiinţifice. lumina etc.). în laborator şi prin minuţioase 4 . implicit creşterea randamentului fotosintetic. amatorism şi empirism. diferenţa de circa 70% constituie din punct de vedere economic producţia secundară. în funcţie de biotip şi condiţiile pedoclimatice. grâul de toamnă îşi elaborează circa 3% din substanţa uscată totală în perioada octombrie .martie (circa 180 zile). sortimentele de plante agricole actuale au o eficienţă redusă a valorificării luminii solare (în special a celei intense). după care scade treptat spre maturitate. care în unele cazuri se confundă cu deşeurile. se realizează prin folosirea unor soiuri sau hibrizi cu productivitate ridicată şi prin aplicarea tehnologiei de cultură care menţine procesul fotosintetic la nivel înalt (densitate de cultură optimă. Culturile de primăvară parcurg vegetaţia în condiţii mai favorabile pentru fotosinteză. are metode proprii de cercetare.) pot modifica raportul între ele. După cum s-a arătat însă. recolta economică reprezintă cel mult 30%. cele de nutriţie. fertilizare raţională şi asigurarea apei. ca ştiinţă. umiditate). Din producţia netă a vegetaţiei terestre. În general. ecologice şi a tehnologiei de cultură a plantelor. În condiţiile din ţara noastră. determinând o creştere redusă a biomasei. Culturile de toamnă îşi petrec mare parte din vegetaţie (6 luni) în condiţii mai puţin prielnice pentru fotosinteză (nopţi lungi. de vârsta plantei şi durata perioadei de vegetaţie. Obiectul de cercetare al fitotehniei este planta cultivată. energia folosită de om este de circa 7%. Cercetările se efectuează prin: experienţe executate în câmp. influenţând randamentul fotosintetic. în vederea stabilirii particularităţilor biologice.totală). Raportat la producţia primară netă. Fitotehnia. în case de vegetaţie. Randamentul fotosintetic este influenţat de condiţiile climatice (lumină. Factorii de vegetaţie care influenţează fotosinteza şi respiraţia (temperatura. 97% acumulându-se în perioada aprilie . temperatură. din care o parte este produs agricol (recolta). Valorificarea mai intensă a energiei solare.iunie (90 zile). renunţându-se la improvizaţie. Metodele de cercetare. care creşte până în faza de înflorire fecundare.

I. pesticide. În latura aplicativă. Rezultatele obţinute sunt verificate pe suprafeţe mai mari. la care se cere dirijarea factorilor de vegetaţie. În vederea fundamentării unor probleme. prin găsirea minimului de lucrări posibile. epoci şi mod de aplicare a îngrăşămintelor). Fiziologia vegetală. a celor mai adecvate lucrări ale solului. ameliorare şi tehnică de cultură. pentru diferite condiţii pedoclimatice.C. Organizarea întreprinderilor agricole. în condiţii obişnuite de viaţă a plantelor. fitotehnia foloseşte cuceririle din majoritatea ştiinţelor agronomice: Agrotehnica.C. soluţionarea problemelor privind însămânţarea (epoca. Mecanizarea agriculturii. Pentru principalele plante de cultură sunt programe de cercetare. apoi sunt generalizate în producţie. adâncimea de semănat şi cantitatea de sămânţă la ha). Tehnologiile viitorului vor trebui sa se adapteze crizei mondiale de energie. Cercetările în domeniul fitotehniei în ţara noastră se efectuează în Institute de Cercetări (I. fertilizării (doze. cum sunt: Biologia. de cunoştinţe din Biofizică (izotopi radioactivi) şi Matematică (prelucrarea datelor experimentale) etc. staţiuni de cercetări agricole şi în cadrul instituţiilor de învăţământ superior agronomic din ţară. fitotehnia foloseşte cuceririle ştiinţifice şi ale altor discipline. Climatologia. cercetările din domeniul fitotehniei sunt orientate nu numai spre punerea în valoare a capacităţii productive a plantelor (soiurilor). Protecţia plantelor. cercetările fitotehnice se execută în case de vegetaţie şi laborator. ci realizarea acesteia cu cheltuieli cât mai mici şi cu un consum minim de energie. Nu numai lucrările mecanice consumă energie. Fundulea. Ameliorarea plantelor. ci şi producţia de îngrăşăminte (mai ales cele cu azot). distanţa între rânduri. cuprinzând probleme de biologie.C. precum şi în fitotroane.P. precum şi cele referitoare la lucrările de întreţinere. Chimia (biochimia şi agrochimia). Cercetările executate în câmp. densitatea. Economia agrară şi alte discipline ce contribuie la sporirea producţiei vegetale. au ca scop stabilirea: rotaţiilor culturilor. În vederea atingerii obiectivelor propuse. fitotehnia se sprijină pe ştiinţele fundamentale.cercetări în fitotroane. după tehnici de cercetare adecvate. Braşov etc). Pedologia. 5 . În aspectele teoretice. Legătura fitotehniei cu alte ştiinţe. Ecologia. având legături strânse şi cu Zootehnia. Botanica.P. irigaţie etc. În ultimul timp.T.C.

După recoltare. Este adevărat. destul de devreme. grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie. astfel încât până la venirea frigului să răsară. bogat în substanţe nutritive. după recoltare.1 GRÂUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna. astfel încât acesta se lucrează mai greu şi arătura poate ieşi mai bulgăroasă. care furnizează un furaj foarte valoros. Borceagul (de toamnă sau de primăvara). cânepa pentru fibră. Fasolea. coriandrul. Lasă solul ceva mai uscat din cauza recoltării mai târzii. să fie mărunţite şi încorporate resturile vegetale. nu rămân pe teren buruieni sau resturi vegetale care să îngreuneze lucrarea solului. fasolea. în ultimul deceniu. solul rămâne bogat în azot şi cu umiditate suficientă pentru a rezulta o arătură de calitate. astfel încât. În plus. să fie distruse buruienile. Din aceste motive. cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive din sol. porumbul pentru masă verde. anasonul. este o premergătoare excepţională deoarece. să se aşeze. Este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi mazărea. năutul. atunci nu sunt probleme cu buruienile. planta de grâu are un sistem radicular destul de slab dezvoltat. Mazărea. Dintre acestea fac parte: mazărea. sfecla pentru sămânţă. chimenul. cultivate pe suprafeţe restrânse: muştarul. După mazăre. Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. borceagul. inul pentru ulei. cartoful timpuriu şi de vară. în ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafeţe restrânse. permit lucrarea devreme a solului. tutunul. rapiţa de toamnă. bobul. 6 . macul. să înfrăţească şi să se călească pentru a rezista peste iarnă. la care se adaugă alte plante. trifoiul. Este o premergătoare excepţională pentru grâul de toamnă. Leguminoasă specifică zonei cernoziomurilor şi deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu. nitraţi. care lasă solul structurat. până în toamnă acesta să acumuleze apă. 2 CEREALE 2.CAP. dezvoltarea creşterii animalelor în exploataţiile agricole mici şi mijlocii a condus la extinderea firească a culturii borceagului. inul pentru fibră. Dacă lucrările de întreţinere au fost corect efectuate în cultura fasolei.

timpuriu şi de vară. cu condiţia ca trifoiul să fie întors după coasa a doua. sub formă de rădăcini şi frunze. într-o stare bună de fertilitate. plantele de in nu protejează suprafaţa solului de pierderile de apă prin evaporare). deoarece acesta este o plantă care luptă slab cu buruienile. Solul rămâne bogat în azot şi masă organică. Cultivat în zonele mai umede şi răcoroase. ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrărilor solului. În mod frecvent însă. terenul este foarte curat de buruieni. Rotaţia grâu + trifoi cultură ascunsă . iar în sol rămâne o cantitate mare de masă organică.terenul rămâne foarte curat de resturi vegetale. îmbogăţit în azot şi cu umiditate suficientă. O deficienţă o reprezintă faptul că lasă solul destul de uscat. trebuie acordată atenţia cuvenită combaterii buruienilor din cultura inului. permeabil. Cartoful. Inul pentru ulei. De asemenea. Trebuie menţionat că în agricultura României se pot însuma anual peste 250 .grâu are tradiţie în multe zone agricole ale ţării (îndeosebi în zona colinară) şi dă foarte bune rezultate. deoarece acestea pot crea unele dificultăţi la pregătirea terenului şi semănatul grâului. Trifoiul roşu.300 mii hectare cu premergătoare foarte favorabile pentru grâu.trifoi . cu umiditate suficientă şi îmbogăţit cu o cantitate mare de masă organică (rădăcini + mirişte). sunt create condiţii favorabile pentru descompunerea substanţelor organice şi pentru acumularea nitraţilor. astfel încât se lucrează în condiţii foarte bune. îndeosebi în sudul ţării şi este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi rapiţa. După recoltare. după recoltarea cartofului. lăsând terenul afânat. Prin recoltarea timpurie şi lucrarea devreme a solului. Rapiţa de toamnă. Este cultivat în zonele de câmpie. terenul este curat de buruieni. după recoltare. Este o premergătoare excelentă pentru grâul cultivat în zonele umede. structurat. Inul pentru fibră. terenul trebuie foarte bine curăţat de resturile de tulpini rămase după recoltare. Arealul său de cultivare în România coincide cu cel al grâului. Cânepa pentru fibră. Sub acest aspect. după recoltarea inului solul rămâne destul de uscat (în fazele de maturitate. ceea ce ar 7 . În plus. Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciată ca şi mazărea. suprafeţele respective sunt destinate pentru culturi succesive. cu condiţia respectării unei tehnologii foarte corecte de cultivare. curat de buruieni. Este o premergătoare excelentă pentru grâu. în acest caz. solul rămâne ceva mai sărac în substanţe nutritive. oferă aceleaşi avantaje şi pune aceleaşi probleme ca şi inul pentru ulei. Recoltată în luna august este o premergătoare foarte bună pentru grâu.

prin care este favorizată şi descompunerea resturilor vegetale încorporate în sol. recoltate în prima jumătate a lunii septembrie. sfecla pentru furaj. În practică însă. Floareasoarelui se cultivă pe suprafeţe mari în zonele foarte favorabile şi favorabile de cultură a grâului. cartoful de toamnă. recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregătirii solului pentru semănat. amplasarea culturilor succesive). soia poate deveni o foarte bună premergătoare pentru grâu. oferă avantajul că se recoltează la sfârşit de august-început de septembrie. arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri grea.reprezenta 12 . deoarece lasă solul uscat şi sărac în substanţe nutritive. De asemenea. Toate aceste culturi trebuie recoltate până la 10 . cu condiţia să părăsească terenul suficient de timpuriu. după premergătoare foarte favorabile. menţionăm: soia. terenul să rămână curat de buruieni. terenul rămâne nivelat. bogat în elemente nutritive care provin din îngrăşămintele aplicate sfeclei. cânepa pentru sămânţă. pe terenurile cultivate cu soia şi foarte bine întreţinute. Dacă sunt respectate aceste condiţii. 8 . floarea-soarelui. După floarea-soarelui. afânat (inclusiv prin lucrările de recoltare a rădăcinilor). Floarea-soarelui. porumbul pentru boabe şi pentru siloz. Soia. totodată. sfecla poate deveni o premergătoare foarte favorabilă pentru grâu. resturile vegetale să fie adunate sau tocate şi bine încorporate în sol.15 septembrie. cu condiţia să fie semănate soiuri cu perioadă mijlocie de vegetaţie. fiind obligatorie aplicarea îngrăşămintelor. Sfecla pentru zahăr (şi pentru furaj).20% din suprafaţa totală cultivată cu grâu.3 săptămâni până la semănatul grâului. din diferite motive (imposibilitatea pregătirii la timp a terenului din cauza secetei sau a dotării insuficiente cu mijloace mecanice. pentru a rămâne un interval de cel puţin 2 . sfecla pentru zahăr. mult mai devreme decât porumbul. curat de buruieni. În mod frecvent. Este o premergătoare bună pentru grâul de toamnă. considerată timp îndelungat ca premergătoare mai slabă decât porumbul. Este o premergătoare bună pentru grâu. fără resturi vegetale. După recoltarea sfeclei. arătura poate fi înlocuită printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea. rareori se seamănă mai mult de 150 . Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă. Şi în cazul sfeclei. Dacă sunt respectate condiţiile cerute. solul rămâne destul de sărăcit în elemente nutritive.200 mii hectare de grâu. pe terenurile bine lucrate. ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. Dintre acestea. trebuie acordată atenţie mărunţirii şi încorporării resturilor vegetale.

ca atare. administrarea la porumb. semănarea porumbului în epoca optimă. este bine ca premergătoarea pentru primul an de grâu să fie o leguminoasă. cum ar fi sorgul. de regulă. solul rămâne uscat. pe suprafeţele destinate producerii de sămânţă sau pe terenurile infestate puternic cu boli. ploşniţele. în arătură adâncă de toamnă. boala fiind comună şi deosebit de păgubitoare ambelor culturi. este contraindicat semănatul grâului după orz. viermii sârmă. este inevitabilă amplasarea grâului după porumb din cauza suprafeţelor mari care se cultivă cu aceste plante. În primul rând. numai 2 ani şi numai la culturile destinate consumului. înmulţirea bolilor şi a dăunătorilor. eliberarea terenului imediat şi bine de resturile vegetale. în nici un caz nu se va amplasa grâul după grâu. Dintre boli. acumularea unei flore rizosferice cu efect dăunător. însă. iar pe de altă parte. combaterea foarte bună a buruienilor. trebuie evitată amplasarea culturilor de grâu pe terenurile infestate cu Fusarium. Este. precum şi datorită faptului că zonele importante de cultură coincid. Totodată. pe de o parte din cauza recoltării târzii.5 kg/ha Atrazin. efectul 9 . viermele roşu al paiului. adesea este dificil de a evita cultivarea grâului după grâu. făinarea. grâul este foarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe bază de Atrazin. cu o cantitate mare de resturi vegetale şi uneori cu multe buruieni. se menţionază: fuzarioza. în succesiunea porumb-grâu. a îngrăşămintelor. mălura. iarba de Sudan. În condiţiile din România. Nu se recomandă să fie amplasat grâul după culturi care lasă solul sărac în apă şi elemente nutritive. nici după lucernă sau pajişti semănate. Cultivarea repetată a grâului după grâu are o serie de efecte negative: îmburuienarea terenului cu buruieni specifice. meiul (unele dintre acestea recoltându-se şi destul de târziu). obligatorie respectarea anumitor condiţii care pot transforma porumbul într-o bună premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cu perioadă ceva mai scurtă de vegetaţie. se recomandă să nu fie depăşită doza de 1. Monocultura de grâu este acceptată. în optim. din cauza bolilor şi dăunătorilor comuni. O serie de restricţii limitează amplasarea grâului după porumb. deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoarele destinate iniţial. prin comparaţie cu potenţialul termic al zonei. recoltarea la timp. Totodată. organice şi minerale. În situaţiile în care. iar dintre dăunători: gândacul ghebos.Porumbul pentru boabe este o premergătoare mediocră pentru grâu. trebuie semănat grâu după grâu. din diferite motive. Trebuie menţionat că în toamnele foarte secetoase (frecvente în România). tăciunele. culturi care lăstăresc puternic după desfiinţare şi care lasă solul uscat.

grâul este pretenţios la îngrăşare din cauza anumitor particularităţi. 1. Insuficienţa azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate. 1. culturile fiind predispuse la cădere. Azotul influenţează dezvoltarea vegetativă a plantelor.1 . formarea componentelor de producţie (elementele productivităţii). interval în care sunt absorbite circa 80% din azot. Excesul de azot determină dezvoltarea vegetativă prea puternică. Îngrăşămintele minerale. Fertilizarea Grâul este cunoscut ca o plantă care reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor minerale şi organice. de culoare verde-închis. de culoare verde-gălbuie. BÂLTEANU. se amplifică atacul de boli foliare şi ale paiului. care produc puţin. în primul rând. bine înfrăţite. un mijloc de vehiculare a agenţilor patogeni. mărimea recoltelor este dată de continuitatea nutriţiei cu azot. consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp. 1991). Oricum. 10 . formarea de plante viguroase. înfrăţirea este exagerată.3 kg N. în asemenea situaţii este obligatorie o foarte bună disciplină a înlăturării paielor. au un consum mare de apă. sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat. La rândul său. favorizează procesul de fotosinteză. grâul este o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor. care provin în mare măsură din mineralizarea substanţelor organice. frecvent.3 . În plus. peste 80% din fosfor şi peste 85% din potasiu. Azotul este principalul element nutritiv care trebuie administrat pe solurile din România.8 kg P2O5. cât şi din rezervele solului. în acest interval. mai înalte. grâul trebuie să aibă la dispoziţie cantităţile necesare de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile.favorabil al acesteia menţinându-se şi în anul al doilea de grâu. creşte pericolul de şiştăvire prin întârzierea vegetaţiei.3. explorează un volum redus de sol şi are o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor nutritive din rezerva solului. deoarece se recoltează timpuriu şi lasă solul curat de resturi vegetale şi de buruieni şi într-o stare bună de fertilitate.3. de la alungirea paiului şi până la coacere. Trebuie subliniat că. Grâul absoarbe azot atât din îngrăşămintele minerale aplicate. deşi consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2. care reprezintă. Totuşi. în condiţiile în care fosforul şi potasiul sunt în cantitate suficientă. conţinutul boabelor în substanţe proteice.9 .7 K2O/100 kg boabe + paiele aferente (după GH. cu frunze late.1.

în cazul administrării terestre. În anumite situaţii. tehnic. În sfârşit. prin aplicările târzii de azot sunt influenţate. în acest moment. Trebuie menţionat că. acesta dizolvându-se şi fiind absorbit prea târziu pentru a mai putea fi utilizat de către plante. pentru fertilizarea suprafeţelor deosebit de mari cultivate cu grâu în România. A doua perioadă importantă în nutriţia cu azot a grâului este la reluarea vegetaţiei în primăvară. la fracţiunile târzii insuficienţa apei (seceta) întârzie absorbţia azotului. de remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. trebuie ca solul să fie îngheţat sau zvântat. urmărindu-se să se asigure plantelor de grâu necesarul de azot pentru reluarea vegetaţiei şi începutul alungirii paiului (fazele de înfrăţit şi formarea primului internod). prin care se urmăreşte să se acopere cerinţele în azot până la înspicat-înflorit. după cercetări mai noi. administrarea sau nu sunt disponibile îngrăşămintele necesare. La îngrăşarea cu azot a grâului se pot distinge 4 perioade. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte cu azot este o problemă de bilanţ la întocmirea căruia trebuie să se ţină seama de conţinutul solului în azot total şi în 11 . urmăreşte creşterea conţinutului boabelor în azot şi proteină. în primul rând.Ca urmare. cu apa din precipitaţii. deoarece cerinţele plantelor sunt satisfăcute de azotul eliberat prin descompunerea substanţelor organice din sol (rădăcini. greu de realizat actualmente în condiţiile din ţara noastră deoarece: ultimele două fracţiuni sunt prea costisitoare. cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetaţiei. la stabilirea dozelor de azot şi la fracţionarea acestora trebuie să se ţină cont de: cerinţele plantelor de grâu pe faze de vegetaţie. resturi vegetale). pe teren îngheţat sau acoperit cu strat subţire de zăpadă. În condiţii normale. nu este posibilă. în faza de alungire a paiului. cu care se face împrăştierea. lucrarea se începe încă din partea a doua a iernii. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime. o aplicare târzie în fazele de înspicat şi până la înflorit. de rezervele solului. Aceasta este fracţionarea optimă a dozelor de îngrăşăminte cu azot. Prima este toamna (înainte de semănat şi la începutul vegetaţiei). terestre sau aeriene. când azotul administrat are ca efect o mai bună dezvoltare a plantelor în fazele de înrădăcinare-înfrăţire şi până la intrarea în iarnă. Momentul administrării acestei fracţiuni depinde de mijloacele. se recomandă administrarea unei fracţiuni reduse de azot. pe terenurile agricole bine exploatate. calităţile furajere ale boabelor de grâu şi mai puţin însuşirile de panificaţie. este obligatorie administrarea îngrăşămintelor cu azot. îngrăşarea de toamnă cu azot ar trebui să nu fie necesară. ca atare.

de conţinutul în azot al solului în momentul desprimăvărării şi de starea de vegetaţie a culturii. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime cu apa din precipitaţii. în primăvară este necesară recalcularea dozei totale de azot. inclusiv în funcţie de recolta scontată a se obţine.25 kg N/ha după premergătoare târzii nefertilizate. Ns = aportul solului în azot. în care: DN este doza de azot. de 10 . planta premergătoare. se scad 20 kg N/ha după borceag şi trifoi. Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd. atunci se va administra 1/3 din cantitatea totală (circa 30 . primăvara. totuşi. îndeosebi după premergătoarele cu recoltare târzie. la rândul lui. care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sărace şi 60 kg/ha pe solurile fertile.Fundulea. în t/ha. Fundulea). care este apreciat la 2 kg N/t de gunoi de grajd administrat direct grâului. se mai poate aplica o doză târzie.Ns -Ngg + Npr. după 12 . regimul precipitaţiilor. în funcţie de toate aceste elemente. în orice caz acestea nu se vor aplica dacă premergătoarea este o leguminoasă. zonă ceva mai umedă).forme mobile.300 se administrează în concentraţie de 100% produs comercial. în principiu.80 kg N/ha se administrează la sfârşitul iernii sau la desprimăvărare. şi în primul rând rezistenţa sa la cădere şi boli. Pentru calcularea dozelor de azot este recomandată următoarea formulă (după ICCPT. 1 kg N/t de gunoi aplicat plantei premergătoare şi 0. mineralizare). Dacă. 1990) : DN = 30 x Rs . Ca urmare. la alungirea paiului. sistemul de îngrăşare aplicat în anii anteriori.5 kg N/t de gunoi aplicat la planta antepremergătoare. este necesar. În anumite situaţii (condiţii de irigare. şi anume. posibilitatea aplicării udărilor). producţia scontată a se obţine şi consumul specific. Rs = recolta scontată. asigurarea cu apă (cantitatea anuală de precipitaţii. accesibile grâului de-a lungul vegetaţiei şi care depinde.30 kg N/ha. mărimea optimă a dozelor de azot este cuprinsă între 50 şi 160 kg/ha. aportul freatic. Restul de 40 . pe terenurile agricole bine cultivate şi după premergătoare favorabile. nu ar trebui administrate îngrăşăminte cu azot în toamnă. Îngrăşămintele lichide cu azot de tipul A. caracteristicile climatice ale anului anterior. înainte de semănat. Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare. soiul cultivat. Pentru condiţiile din România. Azotul poate fi administrat şi sub formă de îngrăşăminte lichide (după recomandările ICCPT. de: fertilitatea naturală a solului. în kg/ha. Mărimea dozei din primăvară se stabileşte în funcţie de mersul vremii în iarnă şi la desprimăvărare (levigare.40 kg N/ha) înainte de semănat. se adaugă 20 . se scad 30 kg N/ha după leguminoase pentru boabe.

pentru a obţine producţii mari. îmbunătăţeşte rezistenţa la iernare. fosforul se poate administra şi la patul germinativ. în care: DP este doza de fosfor. la pregătirea patului germinativ. Alături de azot. Potasiul favorizează sinteza glucidelor.Pgg. Rs = recolta scontată. Mărimea dozei de fosfor este cuprinsă. Potasiul. Trebuie subliniat că. îngrăşarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din ţara noastră. Pgg = aportul gunoiului de grajd în fosfor. Se consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficienţa fosforului.2 kg P2O5/t de gunoi de grajd. întrun sistem intensiv de agricultură. Îngrăşarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol). De asemenea. cloroză. Formula de calculare a dozelor este următoarea: DP= 15 x Rs .40 kg P2O5/ha pe solurile cu mai puţin de 5 mg P2O5/100 g sol. aceste îngrăşăminte pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea. cădere şi boli. între 60 şi 120 kg/ha. de regulă. în doze de până la 15 kg N/ha. Fosforul echilibrează efectul azotului.8 kg P2O5/t de gunoi. producţia scontată şi consumul specific. apreciat la 1. Insuficienţa potasiului determină încetinirea creşterii. sporeşte rezistenţa la ger. Fosforul. în concentraţie de maximum 20% produs comercial. se pot aplica 40 80 kg K2O/ha. În acest mod se pot efectua îngrăşările târzii. aceasta afectând în primul rând plantele tinere. scurtarea internodiilor. îngrăşarea cu gunoi de grajd. La stabilirea dozelor de fosfor se ţine cont de conţinutul solului în fosfor mobil. favorizează dezvoltarea sistemului radicular şi înfrăţirea. Sub formă de îngrăşăminte complexe. se apreciază că administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol. necroza marginală a frunzelor. în kg P2O5/ha. sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrăşăminte complexe. cădere şi boli. În situaţiile în care compoziţia chimică a solului impune. inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea ploşniţelor şi a bolilor foliare. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. îmbunătăţeşte calitatea recoltei. în t/ha. grăbeşte maturitatea. La începutul vegetaţiei. Doza rezultată din calcul se majorează cu 20 . 13 .semănat sau înainte de desprimăvărare. dacă acesta a fost administrat direct grâului şi 0. dacă a fost aplicat la planta premergătoare. fosforul fiind încorporat în mod obişnuit sub arătură. plantele tinere de grâu absorb fosforul uşor solubil din îngrăşăminte şi abia mai târziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului.

deci. Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime. Împrăştierea foarte uniformă şi amestecarea cât mai bună cu solul. fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bune condiţii. dolomit). Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâului sunt de 15 . a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt de timp.500 kg boabe/ha. Pentru ca lucrarea să fie economică trebuie ca. ca urmare. Aplicarea amendamentelor calcaroase. Aceste îngrăşăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului. cu suprafaţa nu foarte mărunţită. urmate de încorporarea sub arătură. În cazul premergătoarelor timpurii. Lucrările solului Se poate afirma că.8 şi cu un grad de saturaţie în baze sub 75%.20 t/ha. Este necesară pe solurile acide. deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive. sau. Administrarea îngrăşămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurile argiloiluviale (acide. implicit. de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depinde în cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă şi. aşezat. mai frecvent. dar fără bulgări în sol. încorporate sub arătură. să se urmărească neutralizarea a 50% din aciditatea hidrolitică. sfeclă). Împrăştierea îngrăşămintelor organice este o operaţiune destul de costisitoare. 4 t/ha carbonat de calciu (piatră de var. iar sporurile de recoltă pot depăşi 1. ea prezintă interes în primul rând pentru exploataţiile agricole care dispun de gunoi de grajd şi care folosesc. capacitatea lor de a trece peste perioada de iarnă. o sursă proprie (şi convenabilă sub aspect economic) de substanţe fertilizante. Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat. de regulă. chimice şi biologice ale solului. ele îmbunătăţesc proprietăţile fizice. cu pH sub 5. prin amendare. la planta premergătoare (porumb. Se administrează. urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent. cu multă argilă). Cele obişnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat şi mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura grâului. precum şi pe solurile erodate sau prea uşoare.Îngrăşămintele organice. nivelat. sunt condiţii esenţiale pentru reuşita amendării. După recoltare se recomandă o 14 .

afânarea stratului superficial al solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie. cel mai adesea. efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult 1 . se poate ara doar la 18 . Ca urmare. cu plugul în agregat cu grapa stelată. distrugerea buruienilor care răsar. la 20 . nivelarea terenului. orice întârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi progresive de recoltă.2 zile întârziere). Grâul nu necesită arături prea adânci. Se recomandă ca primele lucrări să fie făcute perpendicular sau oblic faţă de direcţia arăturii. Lucrările sunt efectuate la noi. pierderea rapidă a umidităţii din solul care nu mai este protejat de plante. solul se întăreşte şi nu se mai poate ara. gradul de compactare a solului influenţează în mare măsură dezvoltarea în ansamblu a plantelor şi formarea componentelor de producţie. ca urmare. pentru mărunţirea bulgărilor. adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp. În continuare. 15 . Trebuie realizată afânarea solului pe urmele compactate de trecerile repetate cu tractorul (pentru lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei şi la recoltare). se întăreşte şi de multe ori nu mai poate fi arat sau arătura iese bulgăroasă. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu se poate ara imediat sau prin arătură se scot bulgări mari. Până în toamnă. Dacă se întârzie cu efectuarea lucrării. atunci se efectuează numai o lucrare de dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor precipitaţii ceva mai importante. arătura trebuie prelucrată superficial. solul pierde repede rezerva de apă. care vor fi distruse prin lucrările ulterioare. distrugerea buruienilor existente şi crearea condiţiilor favorabile pentru germinarea seminţelor de buruieni aflate în sol şi a samulastrei.20 cm adâncime.22 cm adâncime. care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi care să permită o arătură de calitate. solul se ară imediat. astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări. se amplifică pierderile de apă prin evaporaţie din cauza suprafeţei bulgăroase a arăturii şi apar dificultăţi la lucrările ulterioare ale solului.lucrare de dezmiriştit. în funcţie de starea terenului. În condiţiile unor terenuri bine lucrate an de an. Întârzierea arăturii are efecte nedorite: îmburuienare. ca o consecinţă. cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare. Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grâu şi pătrunderea rădăcinilor în profunzime sunt favorizate de afânarea adâncă a solului. pentru a asigura nivelarea terenului. Prin această lucrare se urmăreşte mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul.

porumb. cu diferite utilaje (grape cu discuri. uneori. arătura se lucrează în mod repetat.3 săptămâni. se recomandă ca această ultimă lucrare să fie efectuată perpendicular pe direcţia de semănat. 16 . la 20 .5 pentru forţa de muncă şi de 11 . Pregătirea terenului prin discuit este. În continuare. eventual. această lucrare permite mobilizarea solului până la 12 . economia este de 0. nivelate). Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase. concomitent. arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie. urmărindu-se încorporarea resturilor. bine mărunţite anterior. soia). ceva mai adânc. Arătura se efectuează imediat. realizându-se. urmată de discuiri repetate (1 . de regulă. până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2 . BÂLTEANU. diminuează compactarea în timpul sezonului rece. îndeosebi în regiunile bogate în precipitaţii.14 l motorină/ha (după GH. Pe terenurile bine lucrate în anii anteriori (arate adânc. Se obţine o viteză mare de lucrare a solului. Prezenţa bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa solului pe timpul iernii. 1989). conform celor prezentate anterior.2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor de plante şi a buruienilor. preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului.Pregătirea patului germinativ se face chiar înainte de semănat. a resturilor vegetale. afânată pe adâncimea de semănat.25 cm adâncime. Este necesară curăţirea cât mai bună a terenului de resturi vegetale. acesta se aşează mai repede ca după arat. prin lucrări superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă şi lamă nivelatoare). pentru a asigura ascensiunea apei (spre seminţele în curs de germinare). După premergătoarele târzii (floarea-soarelui. atunci când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit. prin reţinerea zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene. dar nu prea mărunţită. Trebuie să se urmărească realizarea unei suprafeţe nivelate. afânate. În continuare. nivelare şi pregătirea patului germinativ. fără însă a scoate bulgari. terenul rămâne mai nivelat. sfeclă pentru zahăr.16 cm adâncime. şi ceva mai tasată sub adâncimea de semănat. curate de buruieni. cartof de toamnă.3 până la 0. cu plugul în agregat cu grapa stelată. se fac lucrări de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul). pentru ca pământul afânat prin arătură să se aşeze. combinatoare) pentru mărunţire. Această lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia. şi încorporarea îngrăşămintelor minerale şi.

3. Sunt controlate astfel bolile transmise prin sămânţă şi dăunătorii care atacă în toamnă (gândacul ghebos. să aibă puritatea fizică minimum 98%. urmărindu-se cu mare atenţie amestecarea cât mai uniformă a preparatelor cu sămânţa. cu spori pe tegumentul seminţei.0 kg/t de sămânţă). muştele cerealelor). dar aceste tratamente au eficacitate redusă. Tratamentele se pot diferenţia în funcţie de agentul patogen şi de modalitatea de infestare. viermii sârmă. astfel încât. Pe terenurile unde este frecvent atacul de dăunători în toamnă. Epoca de semănat a grâului se stabileşte astfel încât. Tratamentele se efectuează imediat înainte de semănat. cum sunt mălura comună (Tilletia spp. se recomandă tratamente cu preparate pe bază de carboxin (Vitavax 200. cu produse speciale.) este puternică. unde infestarea cu gândac ghebos (Zabrus tenebrioides) sau viermi sârmă (Agriotes ssp.50 zile în care plantele să vegeteze normal. fuzarioza şi mălură pitică (Tilletia controversa) este posibilă tratarea seminţelor înainte de semănat. Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. îndeosebi pe terenurile cu o încărcătură mare de păioase (sau la grâul cultivat după grâu). 2 kg/t de sămânţă) sau prochloraz + carbendazin (Prelude SP. în care să se acumuleze 450 . se recomandă tratarea seminţelor cu preparate insectofungicide. dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat după floareasoarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale).500°C temperaturi pozitive.0 kg/t de sămânţă). 2.0 l/t de sămânţă). din categoriile biologice “sămânţă certificată a primei şi celei de-a doua înmulţiri“.sfeclă.5 Kg/t sămânţă) sau lindan + carboxin + thiuram (Vitalin 85 PTS). lindan + oxichinoleat de cupru + lindan (Chinodintox PTS. Pentru agenţii patogeni transmisibili prin sol.) şi fuzarioza (Fusarium spp.). cât şi în cazul agenţilor patogeni cu spori în interiorul bobului. În prezent. 2. Ca atare. cum ar fi tăciunele zburător (Ustilago tritici). atât împotriva agenţilor patogeni transmisibili prin sămânţă. în cazul infestării puternice a solului este necesar un interval mai mare de pauză înainte de revenirea grâului pe acelaşi teren. cartof. oxichinoleat de cupru (Quinolate 15 PUS. până la venirea iernii să rămână 40 . la intrarea în iarnă plantele de grâu 17 . să provină din culturi special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere). cum ar fi mălura comună. facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare. cum ar fi lindan + tiophanat methyl + thiuram (Tirametox. 2. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat.

masa vegetativă bogată face ca plantele să fie sensibile la ger şi asfixiere pe timpul iernii. intră în iarnă neînfrăţite şi necălite. plantele sunt predispuse la cădere şi sensibile la boli. Dacă se seamănă prea devreme.600 boabe germinabile/m2. vegetaţia se întârzie şi se prelungeşte spre vară.10 octombrie. calitatea pregătirii patului germinativ.10 octombrie. Procentul de răsărire în câmp depinde în cea mai mare măsură de: tratamentele efectuate la sămânţă. sunt expuse încă de la începutul vegetaţiei atacului de dăunători (afide. nu înfrăţesc. Dacă se întârzie semănatul faţă de perioada optimă recomandată. Pentru zonele din sud. între anumite limite. epoca optimă de semănat a grâului de toamnă în România este 1 . se recomandă să se semene ceva mai devreme. trebuie luat în calcul un procent mediu de răsărire în câmp. prin administrarea de îngrăşăminte se 18 . plantele răsar târziu. primăvara lanul va avea o densitate mică şi se îmburuienează mai uşor. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. lanul se îmburuienează din toamnă. boabele de grâu aflate în curs de germinare sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute. Între aceste limite. de 85-95% (din boabele germinabile semănate). umiditatea solului (asigurarea umidităţii pentru un răsărit rapid). o densitate de 500 . aceeaşi sensibilitate manifestă plăntuţele răsărite dar neînfrăţite.5 octombrie. De asemenea. prin înfrăţire să-şi corecteze. administrarea îngrăşămintelor în primăvară. Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450 .4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi). boabele rămân mici datorită densităţii exagerate. În asemenea situaţii. la rândul său de utilajele cu care s-a lucrat. în intervalul 20 septembrie . intervalul care trebuie luat în calcul este 25 septembrie .3 fraţi şi 3 . densităţile nefavorabile. pentru zona colinară. pentru condiţii bune de semănat. De asemenea. fiind sensibile la ger. data semănatului (faţă de epoca optimă). starea solului la semănat. la recoltare.să ajungă în stadiul de 2 . densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului. nordul ţării şi depresiunile intramontane. Densitatea de semănat la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure. în doze ceva mai ridicate stimulează dezvoltarea vegetativă şi productivitatea plantelor existente. în primăvară lanul este foarte des. plantele de grâu se dezvoltă prea puternic.700 spice/m2. Grâul are capacitatea ca. Indiferent de zona de cultivare. muşte) şi boli. sub aspectul asigurării umidităţii şi a calităţii patului germinativ. vest şi Câmpia Transilvaniei. apare pericolul de şiştăvire a boabelor. şi care depinde.

precum şi în cazul semănăturilor timpurii. pregătirea unui pat germinativ defectuos) pot fi corectate numai parţial. pe terenurile cu umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură mai uşoară. sau grâul înfrăţeşte târziu şi puţin. 19 . apare pericolul căderii şi se amplifică atacul de boli. combaterea buruienilor prin erbicidare trebuie efectuată cu mai mare atenţie în culturile rare. între 200 şi 250 kg sămânţă/ha. pentru a asigura străbaterea tuturor germenilor până la suprafaţă. adâncimea de semănat trebuie să fie maximum 4 cm şi foarte uniformă. de regulă. Lovrin 34. la aceste soiuri. pe cât posibil.6 cm. consumurile de sămânţă sunt exagerate. La densităţi de semănat prea mari. că erorile tehnologice (întârzierea semănatului. neaşezat suficient după arat datorită recoltării târzii a premergătoarei). data semănatului (faţă de epoca recomandată). În cazuri extreme. prin mărirea densităţii de semănat.5 cm adâncime pe terenurile cu umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea. consecinţele sunt răsăritul întârziat. Distanţele de semănat la grâu.urmăreşte să se asigure o nutriţie foarte bună a plantelor pentru ca numărul mic de fraţi şi spice la m2 să fie compensat prin numărul mare de boabe în spic. pe plan mondial. prea adânc. Totodată. trebuie semnalat că. unde apa pentru germinare este asigurată. plantele nu mai au timp să înfrăţească şi să se pregătească pentru iarnă. concurenţa dintre plante este prea puternică. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) rezultată din calcul (pe baza densităţii stabilite şi a indicilor de calitate a seminţei) este cuprinsă. bulgăros. iar străbaterea germenilor spre suprafaţă este ceva mai dificilă. soi. îndeosebi la semănatul întârziat. Ca atare. Fundulea 4. se recomandă să se semene ceva mai adânc. însă. grâul este semănat. Din anumite motive (teren uscat. În legătură cu adâncimea de semănat. 1970). la 5 . Lovrin 41) care se caracterizează prin formarea unui coleoptil mai scurt. fără a rezulta diferenţe importante de producţie. În condiţiile din România. se poate mări densitatea până la 700 boabe germinabile/m2. cu MMB cât mai ridicată. Adâncimea de semănat a grâului depinde de umiditatea solului. BROUWER. pentru a elimina. costisitoare şi nejustificate. grâul este semănat la 4 . distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite. precum şi în toamnele foarte secetoase sau în situaţia când se seamănă în teren bulgăros. sunt cuprinse între 10 şi 18 cm (după W. concurenţa buruienilor. În România grâul este semănat. mărimea seminţei. în România există în cultură soiuri de grâu (Flamura 85. în funcţie de maşinile de semănat aflate la dispoziţie. în mod frecvent. textură. Trebuie reţinut.

. este suficient să fie închise 2 tuburi ale semănătorii). urme de orientare. schema poate fi adaptată de fiecare agricultor la setul de maşini agricole pe care îl au la dispoziţie. de combatere a bolilor şi dăunătorilor. deosebit de rentabilă sub aspectul consumului de forţă de muncă. în mod foarte precis.40 cm (două tuburi de la semănătoare suprimate). pe suprafeţe în creştere în România. a tratamentelor pentru prevenirea căderii). urme care sunt vizibile până în faze mai avansate de dezvoltare a plantelor. Nu există o schemă standard pentru semănatul în cărări. lăţimea unei cărări corespunde cu lăţimea pneurilor tractorului (de regulă. a apărut din necesitatea de a asigura efectuarea. În anumite situaţii (culturi semincere) se recomandă distanţe de semănat ceva mai mari (25 cm). După G.în mod obişnuit. de erbicidare. cu o semănătoare cu lăţimea de lucru de 3 m. FISCHBECK şi colab. iar distanţa dintre două cărări este egală cu ecartamentul roţilor tractorului şi al maşinilor cu care se vor face diferitele lucrări de îngrijire în vegetaţie. ca uniformitate de împrăştiere. maşina pentru erbicidare are 12 m lăţime de lucru. folosită în prezent. pentru a favoriza înfrăţitul şi a asigura înmulţirea mai rapidă a seminţei. O metodă de semănat mult extinsă în ţările cu tradiţie în cultura grâului este semănatul în cărări. până în faze de vegetaţie mai avansate (chiar până la începutul formării boabelor).5 cm (distanţa pentru care sunt construite semănătorile universale existente mai frecvent în dotare). obţinute prin închiderea tuburilor semănătorii pe urmele roţilor tractorului. şi anume. se recomandă să se lase. la 12. distanţa dintre două urme va fi egală cu lăţimea de lucru a mijloacelor avio folosite pentru aplicarea tratamentelor. Lucrările de îngrijire Grâul este o cultură cu o tehnologie total mecanizabilă. la semănatul în cărări. Această metodă. pentru efectuarea diferitelor lucrări de îngrijire. maşina pentru administrat îngrăşăminte are 6 m lăţime de lucru. se lasă câte 2 benzi nesemănate. cu mijloace terestre. Distanţa dintre perechile de cărări trebuie să corespundă cu lăţimea de lucru a maşinilor cu care se fac tratamentele. 1975 este prezentată o schemă de semănat în cărări. Acolo unde există posibilitatea de a efectua lucrările din vegetaţie cu mijloace “avio“ (şi se prevede acest lucru). de la semănat. Trebuie reţinut că în tehnologiile intensive se poate ajunge până la 5 . Felul lucrărilor de îngrijire 20 .8 treceri în cursul perioadei de vegetaţie. în cazul în care se lucrează cu un singur tractor. a lucrărilor de împrăştiere a îngrăşămintelor. de 30 .

21 . deşi continuă să fie efectuat de unii cultivatori de grâu de la noi. fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolite). Ca urmare. semănatul în epoca şi cu densitatea optimă. parţial dezrădăcinate. lucrările solului. importante: multe plante de grâu sunt distruse. iar consecinţele negative sunt. Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau microdepresionare sunt operaţiuni de bună gospodărire. încă umed. pe cât posibil terenurile unde pe timpul iernii apar băltiri.20%. Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situaţii extreme când. dotarea tehnică. ca urmare. posibilităţile materiale şi calificarea cultivatorilor). La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate. dar pot ajunge în situaţii extreme până la 60 . cresc costurile. combatere chimică. altele sunt dezrădăcinate. şi se face cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza. absorbţia apei. terenul. Atunci când situaţia o impune. în mod obişnuit. În prezent.care se aplică grâului şi numărul acestora depinde de foarte mulţi factori (calitatea patului germinativ. dezvoltarea plantelor în toamnă şi starea de vegetaţie la desprimăvărare. la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu. Pierderile de recoltă la grâu din cauza concurenţei buruienilor sunt.8 treceri). astfel. Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat. este tasat prin trecerea tractorului.2 lucrări de îngrijire şi sunt situaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7 . pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol. grăpatul a fost scos din tehnologia recomandată. de 10 . reducerea rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei acestora în culturile de grâu trebuie urmărite prin toate mijloacele: rotaţie. din cauza alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii. adesea. Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului. care se fac de către orice bun cultivator de grâu. dar fără a tasa suprafaţa solului. lucrarea de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs. dar încă reavăn. Sunt situaţii în care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1 . nu este necesară. rădăcinile plantelor de grâu au fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate). rezerva de buruieni. În majoritatea cazurilor se consideră că lucrarea de grăpat a semănăturilor de grâu la desprimăvărare. infestarea cu boli şi dăunători. mersul vremii şi al vegetaţiei în primăvară. Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din tehnologia clasică de cultivare.70%.

2.8 .5 l/ha) sau bentazon (Basagran.inodora. întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice la grâu. 2. Administrarea acestor preparate se face în aceleaşi faze de vegetaţie ale grâului şi ale buruienilor menţionate mai sus.În cultura grâului. Papaver rhoeas. fenoxapropetil (Puma CE. timpul călduros şi luminos. Cirsium arvense.3 22 . tratamentele putând începe mai devreme.0 l/ha) sau 2. În asemenea situaţii. când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod. 1 l/ha). Agrostemma githago. triasulfuron + 2. speciile mai frecvente în cultura grâului sunt: Sinapis arvensis.6 + 2. tribenuron metil (Granstar 75 DF. M. Stellaria media. Pentru combaterea ierbii vântului se fac tratamente cu erbicide pe bază de tralkoxidim (Grasp CE. umede din Banat. Centaurea cyanus. 1. Transilvania. Veronica sp. în culturile de grâu apar şi specii de buruieni rezistente la 2. 20-40 g/ha). combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie.4-D (Longran 60 WP. 2 .4-D + dicamba (Starane 200 + Icedin Forte. vremea liniştită. diclofopmetil (Illoxan CE.5 l/ha). când temperatura a depăşit 6°C. pentru combaterea cărora se recomandă preparatele continând fluoroxipix + 2... iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. 0.5-2.4-D (SDMA-33. 20-25 g/ha). Rubus caesius. fără vânt. Bifora radians. Buruieni dicotiledonate problemă în cultura grâului sunt considerate speciile Galium aparine şi Galeopsis tetrahit. Galium aparine.5 l/ha). Atriplex sp. clorsulfuron (Glean 75 DF.0 l/ha). Cu bune rezultate se pot folosi şi preparate conţinând MCPA (Dicotex. Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesară doar în anumite zone limitate din România.5 l/ha). frecvent se recomandă să se administreze preparate care conţin acidul 2.4-D. Chenopodium album. 1. cum ar fi Matricaria chamomilla. Buruienile dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiţiile din ţara noastră. Speciile respective: Apera spica venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul) găsesc condiţii favorabile de dezvoltare în zonele colinare. Raphanus raphanistrum. Se subliniază că. 15-20 g/ha) sau amidosulfuron (Grodyl. 2 l/ha). Polygonum ssp.1. Alături de dicotiledonate menţionate. Administrarea se face primăvara. aplicate primăvara. când buruiana are 1 . O. 1 l/ha). Capsella bursa pastoris. Sonchus arvensis. 2-4 l/ha). Thlaspi arvense.5-2.4-D + dicamba (Icedin Forte. Bucovina. se recomandă aplicarea unor erbicide pe bază de 2.4-D + dicamba (Oltisan Extra. temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C. Pentru combaterea acestora.

după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a. Dâmboviţa. a cărui prezenţă este semnalată mai frecvent pe terenurile grele. imediat după semănat sau după răsărit. la un PED de 3 larve/m2. în a doua decadă a lunii aprilie. Se recomandă folosirea insecticidelor conţinând triclorfon (Onefon 90 PS. În mod obişnuit. se recomandă tratamente cu insecticide organofosforice (Dursban 480 EC sau Pirimex 48 EC . se 23 . Pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides Goeze). trebuie evitată amplasarea grâului pe terenurile infestate şi. când în toamnă se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos.5 l/ha). şi Aelia spp. Viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginata). argiloase din judeţele Argeş. 150 ml/ha). 2.5 kg/ha). dimetoat (Sinoratox 35 CE. tratamentele contra buruienilor dicotiledonate şi monocotiletonate se efectuează combinat (de exemplu. cu încorporare cu grapa cu colţi la 2 . Prahova. Se mai pot folosi trialat (Avadex BW. Olt. 0.3 l/ha). aplicat fie toamna. 3. când temperatura depăşeşte 10°C. 5-6 kg/ha).frunze. Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive şi curative. 2 l/ha). sau terbutrin (Granarg 50 PU. după un interval de maximum 7 . aplicate după recomandările prezentate la iarba vântului. 3 . alfametrin (Fastac 10. sau primăvara în faza de 1 .10 zile. Grasp + Icedin Forte.5 EC. Buzău. adesea este necesară repetarea tratamentului. Pe terenurile cu peste 5 .2 kg/ha). la avertizare.8-1. lambda-cihalotrin (Karate 2. Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp.3 frunze ale buruienii. de asemenea. sau preparatele Puma S sau Grasp. Teleorman. dacă după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (1 larvă/m2 pentru culturile semincere).3 l/ha). se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate înainte de migrarea dăunătorului în sol. de regulă. la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste 80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea). pragul economic de dăunare (PED) este de 5% plante atacate.5 EC. se tratează sămânţa înainte de semănat.5 l/ha sau Puma S + Icedin Forte.5 l/ha. Pentru combaterea odosului se recomandă preparatele pe bază de trialat.4 cm adâncime. deltametrin (Decis 2. 1.) se efectuează tratamente împotriva adulţilor hibernanţi. În cazuri extreme. aplicate înainte de semănat.6 larve/plantă. Tratamentele împotriva larvelor se fac la avertizare. 0. este un dăunător periculos. 20 g + 2.0 l/ha).0 + 2. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol. Basudin 600 EW. la începutul lunii iunie. la avertizare. 0.

de aplicarea unor doze prea mari de azot. respectarea rotaţiei. Combaterea bolilor se face în mod eficient prin combinarea metodelor preventive cu cele curative (combatere integrată). 1. Muştele cerealelor (musca neagră . Şoarecii de casă (Microtus arvalis) se combat cu fosfura de Zn. 2 l/ha). Adulţii apar atunci când temperatura trece de 9 . precum şi tratamentele la sămânţă. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului. 1 l/ha). mai ales în situaţiile în care grâul a fost semănat timpuriu şi toamna este lungă şi călduroasă. distrugerea samulastrei. propiconazol (Tilt 250 EC. înainte de înflorit.25 l/ha). triadimafon (Bayleton 25 WP. început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2.10°C. În cazul unui atac puternic de făinare. O. de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie. Măsurile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente. Făinarea (Erysiphe graminis). primăvara. când acestea sunt foarte sensibile. lambdacihalotrin. Foarte importante sunt măsurile preventive. O. după înfrăţit. Tratamentele se fac cu preparate pe bază de dimetoat.) se combat prin tratamente efectuate la apariţia adulţilor (sfârşit de mai. tratamentele de combatere se fac cu produse pe bază de prochoraz (Sportak 45. împotriva adulţilor şi a larvelor. 24 . musca de Hessa Mayetiola destructor) sunt dăunătoare în cazul atacului de toamnă.Oscinella frit. care este cel mai păgubitor prin larve. administrată sub formă de momeli. PED este de 10 adulţi hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre.5 kg/ha) (ultimile două preparate speciale pentru făinare). deltametrin. boală cu transmitere prin sol.5 l/ha). la avertizare. Cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia ssp. folosind aceleaşi preparate recomandate pentru combaterea ploşniţelor. 3%. Gândacul bălos al ovăzului (Lema (Oulema) melanopa) extins mult în ultimele decenii în culturile de grâu din ţara noastră se combate prin tratamente repetate.fac 3 tratamente. cu preparatele menţionate la combaterea ploşniţelor. 25% pete pe frunza stindard. fertilizarea echilibrată. asigurarea densităţii normale a lanului. se manifestă îndeosebi în perioada creşterii intense a plantelor de grâu. umedă şi cu nebulozitate ridicată. quinalfos (Ecalux CE. trimorfamid (Fademorf 20 EC. de vremea răcoroasă. Pragul economic de dăunare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze. în perioada de zbor a adulţilor şi de apariţie a larvelor.

Cycocel-Germania. frunzelor şi spicului. în situaţii extreme. cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite prin sol şi prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor. Cercosporella herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol. aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. scurtarea şi îngroşarea internodurilor bazale. în primul rând.6 . astfel încât se recomandă. precum şi îngrăşarea echilibrată.3 l/ha preparat în 800 . CCC-Franta. cu soare nu prea puternic. iar tratamentele în vegetaţie sunt eficiente. Cel mai frecvent sunt folosite produsele pe bază de clorură de clorcholină (Stabilan-Austria. dezvoltarea ţesutului sclerenchimatic şi deci mărirea rezistenţei la cădere. folosind preparatele recomandate pentru combaterea făinării. dar costisitoare. pe resturile de plante. Chlormequat-Anglia). pe vreme liniştită. în cazul tratamentelor terestre şi 300 . Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esenţială pentru evitarea căderii. Pragul economic de dăunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la înflorit.5 kg/t sămânţă). Înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii (Ophiobolus graminis. dar parţial eficiente. distrugerea samulastrei. respectarea rotaţiei.1.Fuzarioza (Fusarium graminearum. respectarea rotaţiei.nodorum) este o boală care se transmite prin sămânţă sau prin sol. Tratamentele la sămânţă sunt obligatorii.25 cm înălţime). se recomandă tratamente cu preparate conţinând benomil. Deosebit de eficiente sunt măsurile preventive. folosirea unei seminţe sănătoase.400 l în cazul tratamentelor “avio“. redistribuirea asimilatelor între organele plantei şi ca urmare. respectarea rotaţiei. fără vânt.5 kg/t sămânţă sau Chinodin. folosind anumite substanţe cu efect retardant (nanizant). 2. De asemenea. Septoriozele (Septoria tritici şi S.000 l apa. în faza de înspicat. a resturilor de plante. 2. şi apoi la un interval de 14 zile.2. Prevenirea căderii plantelor. Belgia. De asemenea. creşterea suprafeţei foliare. precum şi tratamente în vegetaţie. de dorit seara sau dimineaţa. cultivarea de soiuri tolerante. Se efectuează stropiri foliare. cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boală. fertilizarea echilibrată. în perioada de alungire a paiului (când plantele au 20 . a numărului de boabe în spic. a 25 . se recomandă tratamente la sămânţă (Vitavax 75. Prin aceste tratamente se obţin: reducerea înălţimii plantelor cu 25 . se recomandă tratamente preventive. Măsurile preventive (distrugerea samulastrei. tratată înainte de semănat. Se aplică 1. a coletului. precum şi unde se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot.30 cm. Este o lucrare de îngrijire efectuată pe suprafeţe mari în culturile de grâu din climatele umede.

Irigarea este o lucrare din tehnologia de cultivare a grâului care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultură a grâului din România. fără dificultate. atunci când boabele ajung la 14 . numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii). de obicei în proporţie de 70 .500 . fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare. numai în anii cu primăvara şi începutul verii ploioase şi cu vânturi puternice. se recomandă administrarea unei udări de umezire. din cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate.MMB şi a producţiilor. se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300-500 m3/ha.600 m3/ha. regimul precipitaţiilor în primăvară). pentru prevenirea căderii există şi preparate pe bază de ethephon (Camposan. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu permite efectuarea arăturii sau dacă s-a arat. dar nu se poate pregăti patul germinativ. cu norme de 400 . Recoltarea Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină. este 26 . Udările de toamnă aplicate în cultura grâului sunt cele mai eficiente. V.15% umiditate. dar s-a semănat în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsa apei. din rezerva de apă a solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie. în acest caz. În situaţiile în care pregătirea patului germinativ s-a făcut corespunzător.1970). Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol) care pot fi aplicate cu bune rezultate şi în faze de vegetaţie mai avansate. Se obţin culturi cu rezistenţă sporită la cădere şi care pot fi recoltate mecanizat. aplicarea tratamentelor pentru prevenirea căderii nu s-au extins deşi cercetările au ilustrat unele efecte pozitive asupra producţiei la grâu (GH. înspicat-înflorit (luna mai) şi la formarea bobului (luna iunie).4. 1969 . pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile). mai rar. în acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii. care favorizează căderea.500 m3/ha pe întreaga perioadă de vegetaţie şi este acoperit. cu norme de 500-600 m3/ha. Udările de primăvară se aplică în funcţie de situaţia concretă din primăvară (apa acumulată în sol în sezonul rece. În România.75%. Se aplică 1-3 udări în fazele de alungirea paiului (în luna aprilie. ROMAN. De regulă se începe recoltatul mai devreme. în majoritatea zonelor de cultură a grâului căderea se petrece destul de rar. În prezent. Metoda de udare folosită la grâu în ţara noastră este aspersiunea. Necesarul de apa al grâului este de 3. când boabele au 18% umiditate.

20 cm. la combina sunt montate dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei. Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) 27 .BÂLTEANU. aceste operaţiuni pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului. cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. În tehnologia de recoltare folosită la noi. prevăzută cu ridicător de brazdă. încărcarea manuală şi transport). ca aşternut sau furaj pentru animale. încorporarea în sol. care se realizează prin secerarea (tăierea) plantelor cu vindroverul la înălţime de 15 . citat de GH. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de aproximativ 5 .a.3% cât reprezintă recoltatul şi transportul boabelor (după D. Ulterior. prin arătură. soi.3 ori pe zi (în funcţie de evoluţia vremii). Trebuie respectate recomandările de a reface reglajele combinei de 2 . înălţimea de tăiere la recoltare ş. se apelează la recoltarea divizată (în două faze). Trebuie luat în calcul un raport general acceptat de 1:1 între boabe şi paie. neîmburuienate şi necăzute. ca material pentru prepararea composturilor. În multe ţări cultivatoare de grâu. TOMA. În situaţiile când nu sunt întrunite aceste condiţii. maşini pentru adunat şi căpiţat). fără dificultate. pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor. maşina pentru balotat cilindrică. cu scopul de a realiza treieratul fără a sparge boabele. Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje. în tehnologia mai frecvent folosită (presarea paielor cu presa pentru furaje. mai târziu grâul trece în faza de supracoacere şi se amplifică pierderile prin scuturare. urmată de treieratul cu combina.8 zile. lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare. a paielor bine mărunţite. Lucrarea este foarte dificilă şi destul de costisitoare. după recoltare paiele rămân pe teren în brazdă continuă. Strângerea paielor şi eliberarea terenului sunt lucrări importante în cultura grâului. 1989). Lucrarea de recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la circa 12 13% umiditate. de dorit împreună cu doze moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor în sol. Recoltarea directă cu combina se efectuează în condiţii bune în lanurile dezvoltate uniform. Lanurile de grâu sunt recoltate dintr-o singură trecere. se realizează.absolut necesară uscarea boabelor. Ulterior paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie primă pentru diferite industrii. care însă depinde de condiţiile anului. faţă de circa 8. concomitent cu recoltatul.

082 kg/ha). producţiile medii au oscilat.820 kg/ha). Argentina) nu depăşesc producţii medii de 2. 5. podzoluri).900 kg/ha. fiind apropiat de cel al grâului. în diferite zone de cultură. floarea-soarelui şi porumbul timpuriu. Marea Britanie).2.000 kg boabe/ha. În cultura grâului în România. în medie pe mii de hectare. la rândul ei. pe solurile cernoziomoide (din nordul ţării) borceagul.1999). cum ar fi un atac puternic de vierme roşu. principalele ţări cultivatoare (şi exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA.115 kg/ha. Prin comparaţie. lasă solul curat de buruieni şi permite executarea lucrărilor solului la timp şi de bună calitate. rapiţa.600 kg boabe/ha (1997 . iar pentru solurile din zona de stepă borceagul de toamnă. sunt unităţi agricole care recoltează.nu este justificată. între 1. este o bună premergătoare pentru toate plantele din zona ei de cultură.301 kg/ha) şi 1995 (3. producţiile medii realizate în anii 1977 (2. reacţionează bine la îngrăşăminte.240 . SECARA Tehnologia de cultivare Rotaţia Secara este o plantă puţin pretenţioasă faţă de sol şi planta premergătoare.000 kg boabe/ha (Belgia. în anii favorabili.5 kg P2O5 şi 2 . 2.760 kg/ha şi 3. Deşi capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive este mare.300 kg/ha. această soluţie este acceptată numai în cazuri extreme. îndeosebi. în ultimele decenii. Ea are un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de absorbţie. Pe baza numeroaselor cercetări s-au stabilit premergătoarele cele mai bune pentru secară. de regulă. Producţii.480 kg/ha în ţările Europei de Est. prin faptul că secara se cultivă pe soluri sărace (nisipuri.000 .3 kg N. Producţia medie mondială la grâu a fost în ultimii ani în jur de 2. Irlanda. Germania. Numeroase ţări europene realizează peste 7.030 kg/ha în ţările Uniunii Europene şi 3. din care 6. Canada. astfel: pe soluri nisipoase leguminoasele. Reţin atenţia.2. 1990 (3. deoarece eliberează terenul devreme. Secara. porumbul timpuriu şi pepeni verzi. Prin comparaţie. De asemenea.6. inul pentru fibre şi cerealele. Danemarca. producţia medie în Europa a fost 5.3 kg K2O. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe şi paiele aferente este de 2 . pentru solurile acide sărace (podzoluri şi brune podzolite) cartofii timpurii.1. Olanda. 1 . 28 . Franţa. fiind supuse influenţei variaţiilor climatice destul de mari de la un an la altul.

deci. se recomandă aplicarea îngrăşămintelor în dozele prezentate în tabelul 3. Distanţa între rânduri este de 12. duce la întârzierea răsăririi.4 cm pe solurile mijlocii şi 5 . pentru înrădăcinare şi înfrăţire (are nevoie de 45 – 50 zile de vegetaţie). Tabelul 2. Semănatul prea timpuriu duce la formarea unei mase vegetative prea bogate. Adâncimea de semănat: 2 . iar în zonele sudice între 25 septembrie . şi pentru faptul că pericolul atacului de muscă (suedeză) este minim. iar diferenţa primăvara la pornirea în vegetaţie.1 Dozele de îngrăşăminte chimice la secară Fertilitatea solului Ridicată Mijlocie Scăzută N 40-50 50-60 60-80 Dozele de substanţă activă (kg/ha) P2O5 K2O 40-60 50-70 70-90 40-50 60-80 Lucrările solului Pregătirea terenului pentru secara de toamnă se face ca şi pentru grâul de toamnă.5 cm.600 boabe germinabile la m2. pericolul dezgolirii lui prin tasarea solului “înfoiat” (datorită ploilor şi zăpezii) este mai mare decât la grâu. Deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă. Epoca de semănat a secarei de toamnă este cu circa 10 zile înaintea grâului de toamnă.25 septembrie. ca patul germinativ să fie mai bine tasat şi mărunţit. 3 . nu este justificat semănatul la adâncime mai mare.3 cm. pe soluri mai grele şi umede.2. iar germinaţia să fie de peste 85%. reducerea densităţii şi apariţia atacului de fuzarioză. Trebuie. În zonele subcarpatice secara se seamănă între 15 . fie în întregime primăvara pe solul îngheţat.3 cm pe solurile grele. plantele fiind mai expuse asfixierii sau epuizării sub stratul gros de zăpadă. iar azotul. ca şi la grâu. Un semănat mai adânc de 2 . Superfosfatul şi sarea potasică se aplică toamna la arătură.6 cm pe solurile uşoare. fie 1/3 – 1/2 toamna la arătură. Tratamentele la sămânţă se fac ca şi la grâu.5 octombrie. Densitatea recomandată pentru secară este de 500 .18.Pe baza cercetărilor din ultimii ani. însă. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea de minimum 98% (lipsită de cornul secarei). deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă şi. 29 .

Producţia de boabe este mai mică decât la grâu. la secară. pericolul de scuturare este mai mare decât la grâu. ea ajunge mai uniform (şi cu 5 . se impune un control permanent al semănăturilor pe timpul iernii. când umiditatea boabelor este de 14%. în general. De asemenea. Tehnica de recoltare este cea prezentată la grâu. ritmul de creştere. unde este cazul.7 zile mai repede) decât grâul la maturitate. Recoltarea Se execută cu combina. Boabele fiind mai puţin prinse în palee. Secara având talia mai mare decât grâul. Cantitatea de sămânţă se măreşte cu 10 – 15%. atât pe plan mondial. miriştea se taie mai sus (luând circa 80 . La secara poliploidă (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de sămânţă este mai mare. obţinându-se. pentru a nu înfunda combina. practic. plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de zăpadă şi autoconsumului. când secara se seamănă mai târziu sau într-un pat germinativ mai puţin corespunzător. nodul de înfrăţire fiind mai la suprafaţă. Deşi secara este o plantă cu o bună rezistenţă la iernare. pentru a putea fi păstrată în condiţii bune. În primul caz se impune fertilizarea suplimentară cu azot la ieşirea din iarnă. toamna. fiind cuprinsă între 140 . la desprimăvărare. cât şi la noi în ţară. aceasta şi din cauza cultivării secarei în condiţii pedoclimatice mai vitrege decât grâul de toamnă. secara luptă bine cu buruienile (înăbuşe chiar şi pălămida). Secara se recoltează cu combina la sfârşitul coacerii în pârgă. Lucrările de îngrijire Sunt ca şi cele pentru grâul de toamnă. fiind executate după aceeaşi tehnică şi cu aceleaşi mijloace. iar în al doilea caz tăvălugirea semănăturii. Irigarea secarei. Erbicidele. fiind rapid la toi fraţii. de MMB şi valoarea culturală. dozele şi tehnica aplicării lor sunt ca şi la grâu.200 kg/ha. Dacă umiditatea depăşeşte 15%. culturi curate. Având un ritm de creştere rapid. se face în condiţiile prezentate la grâul de toamnă. Potenţialul de producţie al actualelor soiuri de 30 . cu unele particularităţi. Deoarece secara înfrăţeşte. deoarece cultivându-se în zone submontane şi stând mai mult timp sub zăpadă. plantele sunt mai expuse dezrădăcinării. sămânţa se va usca la soare sau în uscătoare.Cantitatea de sămânţă la hectar este în funcţie de densitatea stabilită. primăvara.100 cm din lungimea plantelor). iar în unele situaţii lăţimea brazdei trebuie să fie mai mică. mai ales dacă plantele au intrat în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată.

Înaintea semănatului sămânţa se tratează cu produsele şi în dozele folosite la grâul de toamnă. Fosforul şi potasiul se aplică sub arătură.50 q/ha boabe. BÎLTEANU. în arealul ei de cultură (podzoluri. Tabelul 3. Producţia de paie la secară este de circa doua ori mai mare decât cea de boabe. nisipuri). rapiţă. Deoarece soiurile actuale de triticale cultivate în ţara noastră au rezistenţă la cădere inferioară grâului (având talia mai înaltă). 31 . cartof şi porumb timpuriu.secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m2 cu 1. 1989). datorită în special sensibilităţii la fuzarioză. secara dă producţii de 30 . 3. floarea-soarelui şi sfeclă pentru zahăr recoltate timpuriu. dozele de fertilizare trebuie să fie moderate. 1991). 10 kg P2O5 şi 31 kg K2O (GH.3.2 g fiecare). in pentru fibre şi ulei. VASILICĂ. iar azotul se fracţionează în două reprize: 1/3 toamna şi 2/3 primăvara (la începutul alungirii paiului). un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de valorificare a elementelor nutritive din sol. după C.000kg boabe: 28 kg N.21. însă media pe ţară este mai mică (circa 20 q/ha). Fertilizarea Triticale are următorul consum specific pentru 1. cânepă pentru fibre etc. în funcţie de fertilitatea solului (tab. 2. cât şi cele privind pregătirea patului germinativ pentru triticale sunt similare cu cele care se efectuează pentru grâul de toamnă. TRITICALE Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru a se putea însămânţa în perioada optimă.5 . Triticale nu se cultivă după cereale de toamnă sau de primăvară.21 Dozele de îngrăşăminte la triticale (kg/ha) Fertilitatea solului Scăzută Mijlocie Ridicată N 80 – 100 70 – 80 60 – 70 P2O5 70 – 90 60 – 70 40 – 60 K2O 50 – 60 40 – 50 - Lucrările solului Lucrările de bază. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de triticale trebuie să aibă germinaţia peste 85%. La noi în ţară. triticale se amplasează în rotaţie după plante premergătoare care eliberează terenul mai timpuriu: leguminoase anuale şi perene.

în funcţie de textura şi umiditatea solului. în general. iar în timpul vegetaţiei se menţine umiditatea solului la plafonul minim de peste 50% al I. pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor.280 kg.7 cm. mărimea seminţelor şi de sămânţa utilă.sfârşitul alungirii primului internod al paiului). asigură sporuri de producţie de circa 20 %. Producţiile realizate de triticale în ţara noastră sunt de 4. mai greu decât grâul şi secara. însă nu se întârzie recoltarea peste această fază deoarece se produc pierderi.800 m3 apă/ha în timpul fazelor critice pentru apă). Combinele se reglează corespunzător. folosind 500 . 32 . se recoltează înainte ca umiditatea seminţelor să scadă sub 16%.400 m3 apă la ha). Irigarea se face ca şi la grâul de toamnă.Epoca de semănat este între 15 septembrie . a înfrăţirii şi a capacităţii de producţie. (cu 1 . ţinând cont de faptul că triticale se treieră.2 udări.A. Cantitatea de sămânţă la hectar este cuprinsă între 230 . Distanta între rânduri este de 12. Recoltarea Triticale se recoltează la începutul coacerii depline a boabelor. fără cheltuieli suplimentare. O atenţie deosebită trebuie să se acorde prevenirii căderii plantelor.U. 2.000 – 6. Adâncimea de semănat este 5 .000 kg boabe/ha. Semănatul mai timpuriu reduce rezistenţa la iernare.1 octombrie în zonele mai reci (colinare) ale ţării şi 1 .5 cm. Respectarea unei rotaţii corespunzătoare la orz. iar întârzierea semănatului nu permite înfrăţirea şi călirea normală a plantelor. Densitatea la semănat este cuprinsă între 450 . respectării dozelor şi momentul optim de erbicidare în timpul vegetaţiei (sfârşitul înfrăţitului . Triticale. Lucrările de îngrijire Obiectivele şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire pentru triticale sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. având efecte negative asupra rezistenţei la ger. în funcţie de densitate. fiind mai sensibilă la încolţirea în spic (în zonele şi în anii ploioşi).650 boabe germinabile la m2.4 ORZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia În stabilirea plantei premergătoare se au în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii.10 octombrie în zonele mai calde din sudul şi vestul ţării. aplicându-se în zonele şi în toamnele secetoase o udare de răsărire (cu 300 . iar boabele sunt sensibile la fisurare.

29 kg N. sunt indicate aceleaşi premergătoare ca şi pentru orzul de toamnă. determinând căderea plantelor şi se depreciază însuşirile tehnologice ale boabelor. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 . deşi asigură sporuri mari de producţie. Fertilizarea Consumul specific de substanţe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului. Gunoiul de grajd.28 kg K2O. însă nu prea bogat în nitraţi. Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante. bune premergătoare sunt: cartoful şi sfecla pentru zahăr. Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate. 33 . După orz si orzoaică de toamnă. sorg) sau pentru boabe (soia. inul pentru fibre şi cel de sămânţă. se poate cultiva şi după in pentru fibre sau după porumb dacă resturile organice au fost tocate şi bine încorporate în sol să nu îngreuneze semănatul. precum şi atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg N/ha).13 kg P2O5 şi 21 . trebuie să revină după plante care eliberează terenul timpuriu (în prima parte a verii). Pentru orzul şi orzoaica de toamnă dozele de azot şi fosfor recomandate sunt prezentate în tabelele 2. Succesul acestor culturi este asigurat dacă se seamănă în prima parte a lunii iulie şi solul are umiditate suficientă (din ploi sau irigare). numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui. nici de orzoaică. nu este valorificat economic de orzul de toamnă. DRĂGHICI şi colab. luto-nisipoase). borceagurile.1 şi 2. În cultura de orz se obişnuieşte să se însămânţeze trifoi în „cultură ascunsă”. azotul se aplică primăvara. pentru 1. porumb. unde este uşor levigat în timpul iernii. rapiţa. Pentru orzoaica de toamnă.Orzul şi orzoaica de toamnă au cerinţe asemănătoare cu ale grâului de toamnă faţă de planta premergătoare. în general.4. Azotul nu se aplică toamna pe solurile uşoare (nisipoase.1/3). orzul se fertilizează.2 (L. Astfel.).. orzul consumă în medie. iarbă de Sudan). deoarece trifoiul provoacă greutăţi la recoltare. plus producţia corespunzătoare de paie. fasole). cu îngrăşăminte chimice.000 kg boabe. 11 . cu excepţia leguminoaselor. Cele mai bune premergătoare pentru orzuI de toamnă sunt: leguminoasele anuale şi perene. se pot însămânţa culturi duble pentru furaj (porumb. Nu se recomandă aceasta în cultura orzoaicei pentru bere. Pentru a intra în condiţii bune în iarnă. fertilizate.4. Dintre plantele care ocupă suprafeţe mari în zona de cultură a orzoaicei de primăvară (zone subcarpatice). între 24 . Pentru toate formele de orz. 1975 etc. deoarece eliberează terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie).

kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea probabilă a plantelor cu azot în funcţie de planta premergătoare. în anii cu toamne şi ierni bogate în precipitaţii.1 Date orientative privind stabilirea cantităţii de îngrăşăminte cu azot (N. soiuri cu rezistenţă 20 – 30 40 – 60 70 – 90 100 – 200 bună la cădere Orz de toamnă.4. Îngrăşăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element.3. soiuri cu 10 – 20 30 – 40 50 – 60 70 – 80 rezistenţă mijlocie la cădere Notă: În cazul limitelor menţionate. fertile şi în anii mai săraci în precipitaţii. mediu anuale şi perene târzii. primăvara. după sau cartof bine fertilizate) pentru zahăr şi cereale păioase fertilizat cu azot şi in) în primul an) gunoi de grajd) Orz de toamnă. (după Slabă (după cartof fertilizat la cădere a soiului porumb. Pentru orzoaica de primăvară dozele de NPK sunt prezentate în tabelul 2. Printr-o fertilizare completă. floarea leguminoase premergătoare numai organic. chiar şi pe soluri bine aprovizionate cu acest element. 34 . 1978). sub arătură sau încorporate cu discul la pregătirea patului germinativ. se asigură o mai bună rezistenţă la cădere a orzului (L.Tabelul 2. administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu se face la arătura de bază. soiuri cu rezistenţă 10 – 20 30 – 40 50 – 70 80 – 100 mijlocie la cădere Orzoaică de toamnă.4. dozele mai mari se aplică pe soluri uşoare. iar cele cu azot la pregătirea patului germinativ. insuficient după sfecla fertilizată.2 Recomandări orientative pentru stabilirea cantităţilor de îngrăşăminte cu fosfor (P2O5 kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea cu fosfor mobil Bună Slabă Producţia Mijlocie (6-8 mg P2O5 /100 g sol) (<4 mg P2O5 /100 g sol) de boabe (4-6 mg P2O5 /100 g sol) Sole fertilizate în anii Sole nefertilizate în anii (q/ha) Sole fertilizate în anii anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu fosfor şi cu fosfor şi fosfor Sub 30 10-20 30-40 50-60 30 – 50 30-40 50-60 70-80 Peste 50 50-60 70-80 90-110 Notă: În cadrul limitelor indicate în tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamnă. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. nisipoase. în care intră şi îngrăşămintele cu potasiu.4. soarelui. iar cele mai mici pentru orzul de toamnă. La orzoaica de primăvară. MUNTEAN. Tabelul 2. dându-se 80 – 100 kg/ha K2O pentru orzul de toamnă şi 100 – 120 kg/ha pentru orzoaica de toamnă. iar dozele mai mici pe soluri mai grele. fertilizarea din anii precedenţi şi fertilitatea naturală a solului Mijlocie (după Foarte bună Bună (după Cultura şi rezistenţa prăşitoare.

5 kg/t de sămânţă) etc. Orzoaica de primăvară trebuie semănată în prima urgenţă.4. făinare şi viroze.Tabelul 2.10 octombrie). etc. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă. Epoca de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie . se recomandă să se aplice pe solurile acide. În condiţii de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire). Întârzierea semănatului orzoaicei de primăvară reduce producţia şi 35 . când se poate ieşi la câmp. constituind o măsură necesară pentru a asigura producţii ridicate. Pentru orzoaica de primăvară.7 ani.0 kg/t de sămânţă). deci. Pentru orzul şi orzoaica de toamnă. pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi călite. epoca optimă de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă se situează între sfârşitul lunii septembrie şi prima decadă a lui octombrie. şi Ustilago ssp. Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de sămânţă). atât pentru orz. favorizând atacul de fuzarioză. iar întârzierea duce la scăderea rezistenţei la ger a plantelor. Lucrările solului La orzul şi orzoaica de toamnă lucrările de bază ale solului şi pregătirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru grâul de toamnă. sub arătura de bază (de preferinţă nu în anul semănării orzului de toamnă. sămânţa se tratează contra bolilor produse de: Fusarium ssp. Înainte de semănat. Cu acţiune insectofungicidă este produsul Tirametox 90 PST (3.6 tone/ha amendamente calcaroase. ci în anii anteriori). Vincit P (1. Vitalin 85 PTS (3kg/t de sămânţă). rezistenţa la iernare a acestora. cât şi pentru orzoaica de toamnă şi primăvară. care contribuie direct la mărimea şi calitatea producţiei. În funcţie de aciditatea solului se aplică 3 . kg/ha) Specificare După culturi nefertilizate organic şi pe terenuri mai slab aprovizionate cu elemente nutritive Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive N 65-75 30-40 P2O5 70-80 30-40 K2O 40-50 20-30 Amendamentele. calitatea pregătirii patului germinativ influenţează direct buna dezvoltare a plantelor şi. germinaţie (peste 90%) şi MMB specifică. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să corespundă indicilor de calitate: puritate (peste 98%). uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă („explozivă”). o dată la 6 . cu menţiunea că au pretenţii mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea acestor lucrări.3 Dozele orientative de substanţe nutritive recomandate la orzoaica de primăvară (în substanţă activă.

Adâncimile de semănat nu trebuie să depăşească limitele indicate. tăvălugire în cazul fenomenului de „descălţare”. eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primăvară şi celelalte lucrări de întreţinere la desprimăvărare. hordei (făinarea). în funcţie de starea culturii (fertilizare. iar la orzoaica de primăvară 450 – 500 boabe germinabile/m2. Tango (0.5 l/ha). Deşi orzul are o înfrăţire bună. AUFHAMMER. orzul având o mai slabă putere de străbatere. între care Erysiphe graminis f. scade conţinutul în amidon şi creşte conţinutul în proteină. Pyrenophora graminea (sfâşierea frunzelor).4. Aceste tratamente asigură menţinerea a circa două frunze verzi. Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0. Reducerea distanţei între rânduri este posibilă numai pe terenuri curate de resturi vegetale şi foarte bine pregătite. Granit 20 SC (1 l/ha) etc. Adâncimea de semănat la orzul şi orzoaica de toamnă este de 3 – 5 cm. pentru orz şi orzoaică este între 160 – 200 kg/ha. deoarece plantele răsar greu. Bumper 250 EC (0. combatere a buruienilor. Combaterea buruienilor la cultura orzului şi orzoaicei se face cu erbicidele redate în tabelul 2. puritate şi germinaţie.5 cm. Cantitatea de sămânţă la hectar. Densitatea de semănat a orzului de toamnă este de 450 – 500 boabe germinabile/m2. BÎLTEANU. mai ales dacă se formează crusta. diminuând calitatea produsului. aplicate în două faze: primul tratament la apariţia atacului (o dată cu erbicidarea sau mai târziu).dimensiunea boabelor. în toamnele secetoase şi când se seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de 500 boabe germinabile/m2. bolilor şi dăunătorilor). sp.5 l/ha). Lucrările de îngrijire La orzul şi orzoaica de toamnă controlul semănăturilor. Adâncimea de semănat influenţează atât intervalul semănat – răsărire. toamna şi iarna. 1973. la densitatea amintită. 1989). folosite şi la grâu şi secară (dozele la orz şi orzoaică sunt mai reduse cu 10 – 20 % decât la grâu şi secară). în funcţie de textura şi umiditatea solului. Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare.6 l/ha).4. sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. cât şi dezvoltarea ulterioară a plantelor (după G. iar al doilea în faza de burduf – înspicare. până în faza de umplere a 36 . neatacate. citat de GH. în funcţie de MMB. Distanţa între rânduri la orz şi orzoaică este de 12. pentru orzoaica de toamnă 450 – 550 boabe germinabile/m2. iar la orzoaica de primăvară de 2 – 4 cm. caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm şi se asigură o mai uniformă repartizare a spaţiului de nutriţie.

Cu aceste produse se limitează şi atacul de afide. În faza de înfrăţire până la începutul formării Basagran 2. când partea a doua a verii şi perioada semănatului sunt secetoase.0 paiului. Decis 2. muşte etc.0 După însămânţare sau răsărire Puma 0.0 – 3.0 paiului. 2. iar buruienile în faza de rozetă. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2. iar buruienile în faza de rozetă.8 – 1.) Erbicidul se încorporează în sol odată cu Avadex BW 4. Tabelul 2. iar buruienile în faza de rozetă. Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la 2.0 – 4. când odosul Avadex BW 10 G 30 – 50 are 2-3 frunze Iloxan Se aplică în perioada de vegetaţie. dozele şi perioada aplicării în culturile de orz şi orzoaică Doza în produs comercial Perioada aplicării (l sau kg/ha) 1. În culturile infestate cu iarba – vântului Igran. pentru răsărire (300 – 400 m3/ha). asigurând şi pregătirea în condiţii bune a terenului. Astfel. 3.0 – 3.0 (Diclofopmetyl) are 2-3 frunze Se aplică în perioada de vegetaţie. tripşi.0 Primăvara.0 – 6. fie după semănat.5 are 2-3 frunze 4. Recoltarea orzului Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă.5 Primăvara.0 – 3.0 – 6. Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc.4 D Sare de dimetil În faza de înfrăţire până la începutul formării 2. Karate (0. Primăvara se fac 1 – 2 udări de 300 – 500 m3/ha.5 amină (2. iar buruienile în faza de rozetă. când odosul Sufix BW 3. la apariţia larvelor gândacului ovăzului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R35 (1/ha).2.4.boabelor.0 paiului. când buruiana are 2 – 4 frunze Erbicidul Notă: Se folosesc şi alte produse prezentate la grâu Pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor părţilor aeriene la orz se fac şi tratamente în vegetaţie. Udarea de toamnă se aplică fie înainte de semănat (500 m3/ha).3l/ha).0 paiului.4 l/ha) etc. când buruiana are 2 – 4 frunze Iloxan 2. udarea la semănat are o mare importanţă.5 CE (0. Granarg 3. când pregătirea terenului s-a putut face fără irigare. Începe 37 .0 . În faza de înfrăţire până la începutul formării Acetadin 4.5 – 2. asigurând sporuri de producţie în special în anii favorabili dezvoltării bolilor foliare.4 D În faza de înfrăţire până la începutul formării Icedin forte 1. Ca şi la grâul de toamnă. Irigarea orzului şi orzoaicei de toamnă apare necesară în zonele şi în anii cu deficit de umiditate. În faza de înfrăţire până la începutul formării Dikotex 2.0 – 2. când odosul 2.4 Erbicidele.0 pregătirea patului germinativ Se aplică în perioada de vegetaţie.4 D) paiului.0 – 4. pentru menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umidităţii active. iar buruienile în faza de rozetă.

se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%). permiţând obţinerea unor producţii medii de 50 – 70 q/ha. Nu se practică semănarea trifoiului (cultură ascunsă) în ovăz. când umiditatea boabelor este sub 16 – 17%. Nu se cultivă după el însuşi. în multe judeţe ale ţării noastre. 2. este mai mare decât la grâu. după acestea.5. El dă rezultate foarte bune după leguminoase anuale sau perene (însă în practică. aşa încât pericolul pierderilor. totuşi la umiditatea boabelor peste 15%. dacă recoltatul se face. de obicei. Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai simplă decât a porumbului şi.4 ani. pe cele ale porumbului. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor şi a scuturării boabelor. sfeclă). dacă solul este bine fertilizat. pentru 100 kg boabe + paiele 38 . pentru a preveni atacul de nematozi. sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grâu. deci. De menţionat că orzul de toamnă asigură producţii care depăşesc. Ovăzul se cultivă. porumb. etc. deoarece este umbrit mult mai puternic şi o mai lungă perioadă de timp decât în orz sau grâu. după prăşitoare (cartof.4 OVĂZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Ovăzul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare. decât numai după 3 . nici după sfeclă pentru zahăr sau de furaj. Orzoaica pentru malţ nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%. floarea-soarelui). situaţie care se întâlneşte acum la porumb. comuni ambelor culturi. După ovăz pot urma prăşitoare. porumb. Soiurile de orzoaică de toamnă şi de primăvară asigură producţii medii de 40 – 60 q/ha. producţia obţinută mai ieftină.la coacerea deplină. leguminoase. Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai puţin favorabile. Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în ţara noastră este ridicată. Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1. în funcţie de condiţiile de cultură. deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive ale ovăzului. El trece foarte repede în „răscoacere”. dacă se întârzie recoltarea.

15% se pot trata 300 . Prin cufundare. sunt mai indicate pentru furaj. cu îngrăşăminte chimice. la umbră. germinaţia peste 90%. ca valori medii se recomandă: N45P45 pe cernoziomuri. la care ovăzul are cerinţe mari. amestecându-se continuu.10 minute. 2. unde se ţin 2 ore pentru sudaţie. După acest timp seminţele se scot şi se depozitează în vrac. sunt preferabile pentru semănat.15% formaldehidă (350 ml formaldehidă 40% la 100 l apă). Ritmul absorbţiei acestor elemente creşte până la înflorit. În mod obişnuit. Lucrările solului În funcţie de premergătoare. Se obţin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehidă prin: cufundare. iar masa seminţelor cât mai mare. acoperite cu o prelată umectată cu aceeaşi soluţie. Prin cufundare şi sudaţie tratamentul se face tot în soluţie de 0. sudaţie. Ovăzul reacţionează bine la îngrăşăminte organice şi chimice pe toate tipurile de sol.350 kg sămânţă de ovăz. N60P60 pe solurile brune şi N75P60 pe solurile podzolice. Vitavax FF (2.74 kg K2O şi 0. lucrările solului se execută ca şi pentru orzoaica sau grâul de primăvară.72 kg N.65 kg CaO. sămânţa se tratează cu “Vitavax 200 (2 kg/t). Dozele de îngrăşăminte se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi planta premergătoare. se fertilizează.50%. Cu aceasta se stropeşte sămânţa. Din seminţe mari rezultă plante mai viguroase şi mai productive. apoi se scot şi se usucă în strat subţire la umbră. având procent mai mare de pleve. apoi seminţele se usucă în strat subţire. cu procent de pleve mai redus. o atenţie deosebită trebuind să se acorde reţinerii apei în sol.5 l/t) etc. Pentru a preveni atacul de tăciune zburător (Ustilago avenae) şi a tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri). însă. tratamentul se face în soluţie de 0. este în medie de 2. cufundare şi sudaţie. după care se strânge în grămadă şi se acoperă cu o prelată 39 . Pe baza cercetărilor întreprinse la noi în ţară.34 kg P2O5. iar cele mici. mai sărace. în care seminţele se ţin numai 3 minute. Pe solurile (acide) sărace în potasiu (sub 15 mg K2O la 100 g sol) se aplică 40 . în care se ţin seminţele 7 . 1. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 98%.15% formaldehidă. Cu 100 l soluţie apoasă de formaldehidă 0. Seminţele mari.care revin (circa 150 kg).60 kg K2O. Folosind 1 l formaldehidă 40% la 80 l apă. La tratamentul prin sudaţie se foloseşte o soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0.

iar în terenuri bine pregătite la 10 cm sau chiar 6 . Capacitatea de producţie a ovăzului este destul de mare (60 q/ha). ţinându-se. astfel. la densitatea amintită.umectată. când nu se poate recolta direct cu combina sau în locurile unde combina nu are acces. Ovăzul de toamnă se însămânţează în perioada 1 – 10 octombrie.8 cm între rânduri. toba combinei se înfundă. are puterea de străbatere a solului relativ redusă. Densitatea de semănat este de 450 .5 cm. Producţia la ovăz este foarte diferită. Apoi seminţele se usucă în strat subţire.5 zile. ovăzul se poate recolta în două faze: tăierea plantelor la coacerea în pârgă şi treierarea lor după 4 . în funcţie de condiţiile de cultură. în funcţie de valoarea culturală.3°C). combaterea buruienilor etc. iar în cazul ”Icedinului” forte de 1 . Pentru a se putea recolta cu combina în condiţii bune.2 l/ha. în general. cele prezentate la cultura orzoaicei de primăvară (tăvălugire după semănat. în funcţie de textura şi umiditatea solului. La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1. Adâncimea de semănat este de 2 .140 kg/ha. În acest caz seminţele scuturate pe platformă ajung în combină şi nu se pierd. la umbră.5%. ovăzul trebuie să aibă tijele uscate. Lucrările de îngrijire Acestea sunt.4 cm. când se poate ieşi la câmp (seminţele germinează la 2 . Dacă se întârzie recoltatul ovăzului pierderile sunt foarte mari. Înainte de maturitatea optimă.5 l/ha. Recoltarea Ovăzul se coace mai neuniform şi este mai sensibil la scuturare decât alte cereale. în lanurile îmburuienate sau cu rouă. iar randamentul la recoltare este scăzut. La o tonă de seminţe se folosesc 10 l soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0.5 . Pentru combaterea gândacului bălos (Lemma melanopa) se tratează (la avertizare) cu “Sinoratox” R35 (1. semănatul mai adânc reduce numărul de plante răsărite şi înfrăţirea.1.). este cuprinsă între 120 .550 boabe germinabile la m2. pentru a profita de umiditatea din precipitaţiile de peste iarnă. iar boabele să fie la începutul maturităţii depline. însă producţiile 40 .5l/ha). Epoca de semănat a ovăzului de primăvară este în urgenţa l. Distanta între rânduri este de 12. Dacă se recoltează cu combina până când tijele plantelor nu sunt uscate (deşi bobul e matur). ca şi orzul. Ovăzul. apoi afide şi tripşi.3. Cantitatea de sămânţă. 4 ore. care combat şi alţi dăunători: Oscinella frit şi alte diptere.5 .

mai joase. după care urmează.U. are loc o acidifiere progresivă a solului. deoarece această plantă ocupă în cultură terenuri sărace. În culturile atacate de fuzarioză. supuse în primăverile mai ploioase excesului temporar de umiditate – terenuri pe care grâul nu le valorifică în aceeaşi măsură ca porumbul.realizate sunt mici. Sunt unităţi care obţin peste 25 q/ha. că prin monocultura prelungită se reduce conţinutul de humus. cu rezultate bune. în condiţiile aplicării unor tehnologii moderne de cultivare.A. datorită consumului mare de apă. permeabile.. fiind cultivat după o premergătoare timpurie. Rotaţia Porumbul este mai puţin pretenţios faţă de planta premergătoare. în „cordonul porumbului”. pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate ţări ale lumii. boală comună ambelor specii. cât şi în sudul Franţei şi în Italia. sfecla şi floarea-soarelui. 2. Rezultatele cele mai bune se obţin după leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere. Monocultura. deşi asigură importante cantităţi de azot (120 . se degradează structura. în ultimii ani.7.5 până la 1 : 2. cânepa. nu este considerată o premergătoare potrivită pentru porumb în zonele mai secetoase. cu apa freatică la mică adâncime. Lucerna. structurate. pe soluri fertile. Se poate aprecia. În această rotaţie porumbul este favorizat.20 q/ha. din cauza ponderii de circa 60% a celor două culturi. fertilizate raţional şi irigate. se practica monocultură îndelungată.5 ani. dintre leguminoasele perene.5. Raportul boabe : paie la ovăz este de 1:1. de porumb în ţara noastră s-a extins pe solurile fertile.160 kg/ha) şi contribuie la refacerea structurii. a fost de 15 . cartoful.5 PORUMBUL Tehnologia de cultivare Condiţiile climatice şi cele edafice din majoritatea zonelor ţării noastre şi potenţialul productiv al hibrizilor din cultură. această rotaţie se întrerupe după 4 . Din producţia de boabe la ovăz circa 28% sunt pleve. Rotaţia grâu-porumb este obligatorie. însă producţia medie pe ţară.5 . se 41 . cerealele păioase de toamnă. inul. Porumbul nu se poate cultiva după sorg şi iarbă de Sudan. însă. slab fertilizate. bogate în humus. cu pH 6. fără condiţii de irigare. În S.

5. cu ştiuleţii mici. impunându-se. porumbul este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive.5. Rezultă că porumbul este o mare consumatoare de azot şi potasiu.6 24.14 19-18.8 27-26 25. F. de-a lungul nervurii mediane care se deschide la culoare.5-9. Absorbţia azotului este intensă de-a lungul întregii perioade de vegetaţie. Fertilizarea Datorită producţiei mari de masă uscată la unitatea de suprafaţă.epuizează solul în macroelemente şi unele microelemente.10 11 .0 > 14 18 8. Tabelul 2. Excesul de azot intensifică transpiraţia. după CR.7-8.6 ani. colorată în verde intens şi care influenţează favorabil acumularea substanţelor proteice.1 30-28 Producţia de boabe (t/ha) 7-8 9 . Excesul fosforului determină insuficienţa zincului. creşterea.1 Consumul specific de elemente nutritive (kg/t) în funcţie de nivelul producţiei Elementul chimic N P2O5 K2O 3-4 28-26 14-11 33-36 5–6 24-23 10.8-9. La rândul său.6 23.9-8. se accentuează protandria. porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară şi chiar pentru grâul de toamnă. sistemul radicular este slab dezvoltat. ritmul de creştere este scăzut. Cu alte culturi se va acorda atenţie utilizării erbicidelor triazinice şi prevenirii infestării cu gărgăriţă. deci utilizarea unor doze mărite de îngrăşăminte şi tratamente costisitoare. care asigură formarea unei mase foliare bogate.6-24.5 8. Insuficienţa lui se manifesta prin înroşirea frunzelor de la vârf spre bază. Plantele rămân firave.5-24. ANGELINI (1965) apreciază porumbul ca fiind o plantă „vorace prin excelenţă”. este luxuriantă plantele devin sensibile la secetă şi boli şi întârzie maturitatea.0 8. caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă în rotaţia porumbului. în funcţie de nivelul recoltei. Consumul de NPK în kg/t de boabe şi producţia secundară aferentă.12 22-21 21-20 20-19. se înmulţesc bolile şi dăunătorii specifici. (1980).5 9. 42 . sunt prezentate în tabelul 2. Fosforul joacă un rol multiplu în creşterea si fructificarea porumbului.9 Azotul este principalul element în fertilizarea porumbului.1.4 13 . Carenţa se manifestă prin îngălbenirea limbului de la vârf spre bază.6 9.8 24. HERA şi colab. Rezultatele din ţara noastră reliefează că cele. mai eficiente producţii se realizează în asolamente de 4 .2-24.5-10.

nivelul producţiei scontate. Fertilizarea organo-minerală.5 ani.A.U. iar pentru culturi duble se recomandă lupinul alb. Fertilizarea organică a porumbului.2 sunt prezentate dozele optime economice de azot (după CR. fapt pentru care sunt mult aplicate în S. În tabelul 2. pe cele nisipoase şi în condiţii de irigare. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea frunzelor de la vârful lor spre bază. HERA şi Z. Mineralizarea materiei organice prin procese microbiologice şi prezenţa îngrăşămintelor chimice conduc la obţinerea unor sporuri mari de recoltă. Gunoiul de grajd. condiţiile climatice şi hibridul cultivat.5. o dată la 4 . Ele sunt mai economice când se produc în culturi ascunse sau sunt cultivate în mirişte.. Sporul producţiei de boabe la 1 kg îngrăşământ este variabil.premergătoare. Aplicarea bălegarului se face direct culturii porumbului. la culturile irigate etc. cât şi pe cele erodate s-au obţinut prin aplicarea împreună a 20 t de gunoi de grajd + N32-48 P32-48. „proaspăt” sau fermentat. potasiul asigură sporuri semnificative pe solurile luvice. Ungaria. în funcţie de tipul de sol. Dozele optime economice de azot. fertilizarea cu azot şi fosfor se înscrie cu sporuri semnificative de recoltă. se poate afirma că hibrizii simpli.90 kg mai mici decât în cultură irigată. efectul resimţindu-se şi în anul al treilea de la aplicare în condiţii de monocultură. Italia. Îngrăşămintele verzi au rol asemănător gunoiului de grajd. Rezultatele de sinteză reliefează că. În funcţie de producţia planificată consumul specific se modifică determinarea dozei putându-se realiza simplu. calculând 24 kg N pentru fiecare 43 . Cu referire la hibrizi. sunt depăşiţi în producţie de către hibrizii dubli extensivi. La stabilirea dozelor de îngrăşământ se vor avea în vedere: tipul de sol. 1980).40 t/ha. iar sistemul radicular rămâne slab dezvoltat. pe toate tipurile de sol. BORLAN. Fertilizarea chimică. planta . hibridul cultivat. dar în condiţii de fertilizare locurile se inversează. regimul precipitaţiilor. luvisoluri. aplicat în doză de 20 . intensiv cultivaţi. Rezultate deosebite pe solurile nisipoase. pe fond nefertilizat. consumul specific. Fertilizarea cu azot. rezerva solului. este indicat pe toate tipurile de sol din ţară. Pentru culturi ascunse se recomandă utilizarea sulfinei. secetă şi boli. Dozele mai mari se aplică pe solurile erodate. în condiţii de cultură neirigată sunt cu 30 .Potasiul măreşte rezistenţa la cădere.

respectiv. Doza se poate calcula expeditiv.5 89 114 137 157 176 194 210 226 254 Doza se reduce cu 20 .tonă de boabe la o producţie sub 5 t/ha. se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi dată direct porumbului şi. HERA şi Z.5 3. se măreşte cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic şi când semănatul se face în primăveri umede şi se micşorează cu 20 kg în primăverile secetoase.0 144 168 191 211 231 248 265 280 308 1. Doza se majorează cu 20 kg N/ha când porumbul urmează după floarea soarelui şi cu 25 kg N/ha după cartoful târziu sau în al III-lea an de monocultură În funcţie de asigurarea cu apă. corelate cu dozele.3. azotat de amoniu sau îngrăşăminte lichide.30 .20 kg/ha.5 134 157 180 201 220 238 254 269 297 DOE de N (kg/ha) la IN al solului 2. cu 1 kg N. 22 kg N/t la o producţie între 6 . când aplicarea gunoiului s-a făcut la planta premergătoare. astfel: . . 44 . concomitent cu semănatul. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi de asigurarea potenţială a solului cu azot (apreciată după indicele azot – I. Aplicarea azotului trebuie efectuată fracţionat.30 kg N în cazul hibrizilor sensibili la frângerea tulpinilor.50 kg N/ha când porumbul urmează după leguminoase. respectiv.2 Dozele optime economice medii de azot la porumb.0 94 118 141 161 180 199 216 230 258 4. BORLAN (1980) recomandă dozele economice înscrise în tabelul 2.0 3.N. doza se corectează cu +/.5. se reduce cu 20 .5 113 106 100 122 138 130 124 146 160 153 147 169 190 181 173 167 209 200 193 186 217 210 204 226 213 234 227 221 258 249 242 236 286 277 270 234 4.70 kg/ha azot sub formă de uree. la în conţinut al solului de peste 6 mg/100g sol.la praşilele a II-a şi a III-a mecanice se aplică 30 .5 kg/10 mm precipitaţii peste sau sub medie. de asemenea. de precipitaţiile din intervalul octombrie februarie.concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10 . 20 kg N/t la producţii de peste 10 t/ha. În funcţie de nivelul producţiei scontate şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor.0 2. aplicate anterior şi starea culturii.5. Fertilizarea cu fosfor. plecând în calcul de la un consum de 9 kg P2O5 /t boabe. .10 t/ha şi. Tabelul 2.)* Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 14000 1. CR. Pe solurile cu conţinut sub 6 mg P2O5 /100 g sol doza se va majora 15 .20 kg P2O5 pentru fiecare mg sub limita menţionată.40 kg/ha azot sub formă de îngrăşământ complex sau de azotat de amoniu.

când gunoiul se aplică direct şi cu 1 kg K2O/t. Pentru fiecare tonă de gunoi doza se reduce cu 2. economice şi starea aprovizionare a solului cu potasiu mobil. Îngrăşămintele complexe cu fosfor se pot aplica primăvara la pregătirea patului germinativ.5. încorporându-se adânc cu grapa cu discuri.Doza se reduce pentru fiecare tonă de gunoi cu 1 kg P2O5. nisipoase şi în cultura irigată când. Dozele optime. HERA şi Z. când gunoiul s-a aplicat plantei premergătoare.5 kg K2O/t. datorită dozelor mari de azot. calculate de CR. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de P2O5 (kg/ha) când PAL** este de (ppm P): 10 20 30 40 50 60 82 61 42 27 14 95 74 55 40 27 18 106 85 66 50 38 28 115 93 75 59 47 37 122 101 82 67 54 45 129 107 89 73 61 51 134 113 94 79 66 57 139 117 99 83 71 61 143 121 103 87 75 65 146 125 106 91 78 69 Încorporarea în sol a îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. erodate. Sporurile de recoltă cele mai mari s-au obţinut pe solurile luvice. în funcţie de producţia planificată şi de starea de aprovizionare a solurilor cu potasiu mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de K2O (kg/ha) când KAL este de (ppmK): 60 100 140 180 220 260 120 86 54 26 141 107 75 47 21 160 125 94 65 39 17 176 141 110 81 56 33 190 155 124 95 70 47 203 168 137 108 82 60 214 179 148 119 94 71 224 190 158 129 104 81 233 199 167 139 113 91 242 207 175 147 121 99 Aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu este similară cu aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor. pentru a mări rezistenţa la frângere. se impune şi aplicarea de potasiu. sau în benzi concomitent cu semănatul (fertilizarea starter).4.5. 45 . BORLAN (1980) sunt prezentate în tabelul 2. pentru fiecare tonă de gunoi aplicată plantei premergătoare.3 Dozele optime economice (DOE) medii de P2O5 . Fertilizarea cu potasiu. Tabelul 2.5.5 kg P2O5. Tabelul 2. când aplicarea s-a făcut direct porumbului şi cu 0.4 Doza optimă de K2O.

o dată la 4 .25 cm adâncime pe terenurile mai uşoare şi la 25 . şi toamna la 30 cm. Dacă la desprimăvărare terenul este denivelat. prin lucrări cu grapele cu discuri. încolţirea şi răsărirea porumbului.30 cm pe terenurile mijlocii şi grele. de la desprimăvărare şi până la semănat. o dată la 4 .5 frunze cu soluţii de sulfat de zinc în concentraţie de 1%. solul se va lucra în preziua semănatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. cu combinatorul. cu pH sub 5. Dacă apar în vegetaţie simptomele carenţei de zinc. După premergătoare timpurii se execută arătura de bază la 20 . Dacă terenul este nivelat. nu se justifică prin sporurile de producţie obţinute.10 zile. încorporarea resturilor vegetale. Pe cernoziomurile fertilizate repetat. şi îmburuienat. o dată la 4 ani. este obligatorie în cultura porumbului. pregătirea patului germinativ urmând să se facă în preziua semănatului. compacte. nivelarea şi realizarea în rezerve cât mai mari de apă în sol. folosirea amendamentelor cu calciu. Pe solurile acide.10 kg/ha. cu plugul în agregat cu grapa stelată. După plantele recoltate târziu se execută arătura de toamnă la aceleaşi adâncimi ca şi arătura de vară. pentru îmbunătăţirea regimului aero-hidric se vor executa afânări adânci la 50 . cu exces temporar de umiditate. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele. la intervale de 7 . adâncimea arăturii se va limita în funcţie de grosimea acestuia. mulţi ani. pe lângă mobilizarea solului. după zvântarea terenului se execută o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi. cu plugul în agregat cu grapa stelată. 46 . Efectuarea a două arături. Până în toamnă terenul se menţine afânat şi curat de buruieni.80 cm.Aplicarea microelementelor. Pe terenurile în pantă arăturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel. este necesară aplicarea preventivă a sulfatului de zinc. perpendicular pe direcţia de semănat.5 ani. Lucrările solului Acestea încep imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare şi vizează. mărunţirea. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă.6 ani. În condiţiile solurilor grele. se execută 1 . cu azot şi fosfor. Amendamentele cu calciu. în cantitate de 8 . începând cu faza de 4 .3 stropiri.9 şi cu gradul de saturaţie în baze mai mic de 75%. vara la 20 cm adâncime. cu pH-ul peste 7. Lucrările solului din primăvară asigură calitatea însămânţării. Pe solurile cu strat arabil subţire.

Pythium. prin acest sistem se diminuează numai cu 4 . Tanymecus dilaticollis etc. TMTD 75 (4kg/t). Rezultatele de până acum reliefează că nivelul recoltelor.variantă posibil de aplicat şi în condiţiile din ţara noastră. astfel. Perioada de semănat. la ora 7. în S.. semănatul şi erbicidarea.) se realizează prin tratarea seminţelor cu Seedox 80 WP (12. în două variante: . Sămânţa şi semănatul Sămânţa. pentru a favoriza ascensiunea apei la bob. Împotriva agenţilor patogeni din sol (Fusarium. În diferite ţări se practică. o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ.U. Penicillium. . Sinolintox 10 G (20 l/t). insecticidelor. Aspergillus. deci în teren nelucrat. discuirea şi erbicidarea . fenomenele de „clocire a seminţelor” în sol. sistemul de lucrări minime („minimum tillage”). Atenţie se acordă în diferite ţări şi sistemului alternativ prin care arătura nu se execută anual şi între aceşti ani se lucrează numai cu grapele cu discuri. Franţa şi Italia s-au obţinut rezultate bune în sistemul „no tillage”. 47 . Pentru obţinerea de economii de combustibil şi evitarea tasării accentuate se recomandă efectuarea printr-o singură trecere a mai multor operaţiuni: administrarea îngrăşămintelor. a erbicidelor. iar dedesubt este „aşezat”. arătura. Diafuran 35 ST (25kg/t). aratul. Acest sistem se practică şi la noi în cultura succesivă pe terenuri irigate. În prezent.5kg/t). Carbodan 35 ST (25kg/t). Protecţia împotriva dăunătorilor din sol (Agriotes sp. Materialul seminal trebuie să aibă puritatea minimă de 98% şi germinaţia minimă de 90%. la o singură trecere. se realizează fertilizarea..5kg/t). pe adâncimea de 3 . Se previn. realizează lucrarea solului în zona rândurilor. Furadan 35 ST (2.cu două treceri: la prima trecere. în prezent. grăpatul. Metoben 70 (2kg/t). prin însămânţare în mirişte cu MCSN-6 care. la 10 cm adâncime.Este corespunzător patul germinativ când solul.A. Semănatul porumbului se realizează atunci când. discuitul.cu o singură trecere: se execută fertilizarea.6 cm este mărunţit şi zvântat. temperatura este de 8°C şi vremea este în curs de încălzire. adică prin semănatul porumbului în miriştea plantei premergătoare. Sorosporium holcisorghi) sămânţa se tratează cu Tiradin75 (3kg/t).5% faţă de sistemul cu arături normale. erbicidarea şi semănatul.

Semănatul timpuriu. frunzele inferioare ajung la un randament. care se zvântă mai repede. ceea ce are drept consecinţă o stagnare în creştere. numărul de frunze. mai rezistenţi la temperaturile scăzute. când se seamănă între 1 . perioada de înflorire-fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi umiditate relativă aerului mai mică. existând şi pericolul putrezirii boabelor în sol. mărirea nivelurilor de fertilizare. Pentru fiecare zi câştigată la răsărire se grăbeşte cu două zile apariţia paniculelor şi a stigmatelor: se reduce deci.Calendaristic.30 aprilie. fotosintetic scăzut. Dacă semănatul se face prea timpuriu. unde gradul de fertilitate a solului este scăzut. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină seama la stabilirea densităţii sunt: hibridul cultivat. Rezultă că hibrizii timpurii care au talie mai joasă şi în număr de frunze mai mic comparativ cu hibrizii târzii se vor cultiva cu densitate mai mare. În zonele cu precipitaţii reduse 48 . factorul limitativ al recoltei îl constituie nivelul de fertilizare. Fertilitatea şi umiditatea modifică densitatea doar la acelaşi hibrid. porumbul reacţionând mai puternic la acest element tehnologic decât alte prăşitoare. Hibrizii cu raportul producţiei de boabe : aparat vegetativ de circa 1:1 asigură producţii ridicate la densităţi mai mari decât cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ. lăţimea frunzelor faţă de tulpină şi rezistenţa la frângere şi cădere.20 aprilie şi între 15 . asigură umiditatea necesară germinării. Densitatea. cele mai bune rezultate se obţin în zona de câmpie. pe soluri cu textura uşoară. iar încolţirea şi răsărirea se produc în timp scurt.. când se reduce umiditatea solului. Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi. respectiv cu creşterea suprafeţei foliare la unitatea de suprafaţă. fapt care sporeşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe. Semănatul începe cu hibrizii timpurii. de obicei. La stabilirea densităţii trebuie să se ţină seama de posibilităţile de aprovizionare cu apă pe tot timpul vegetaţiei. La densităţi prea mari însă. La fel de mari sunt pagubele şi prin întârzierea semănatului. Constituie factorul tehnologic de bază pentru realizarea unor recolte mari. se prelungeşte durata răsăririi. în lan se accentuează protandria. Caracteristicile hibridului luate în considerare sunt: înălţimea plantelor. În zonele umede. au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului. irigarea etc. se reduce conţinutul de substanţe proteice din boabe. umiditatea şi fertilitatea solului. perioada de vegetaţie. în celelalte zone.

10%. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire. până la semănat. în ţara noastră. în funcţie de puritate. Pe suprafeţele din zone mai uscate. În regiunile mai umede.15% reprezentând pierderile ce apar până la răsărire şi în intervalul răsărire – recoltare. pentru sortimentul de hibrizi zonaţi se practică densităţile menţionate în tabelul 2. din start. cu soluri grele semănatul se va realiza la 5-6 cm. în funcţie de temperatură. În prezent. Tabelul 2. dar nu în toate cazurile.Cercetările efectuate în 49 . obişnuit cu SPC8 pe terenurile plane şi cu SPC4 pe terenurile în pantă. nu poate rezista în competiţia cu cele 800 – 1.5.11 km/oră. cu 3 .500 buruieni care răsar la 1 m2 . porumbul (la fel ca şi sfecla pentru zahăr) având un ritm lent de creştere în primele faze şi o densitate redusă la unitatea de suprafaţă. se măreşte numărul de seminţe cu 10 . Viteza de lucru este de 5 . la semănat. Reducerea distanţei între rânduri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 .) elementul de bază în stabilirea densităţii îl constituie rezerva de apă acumulată în perioada toamnă – iarnă – primăvară. Adâncimea de semănat variază în funcţie de textura şi umiditatea solului. Prin reducerea distanţei se realizează o mai bună distribuţie a plantelor în lan. adâncimea de semănat se măreşte la 6-8 cm.5.(Câmpia Dunării. Dobrogea etc. pe soluri cu textură mijlocie. Fiecare centimetru în plus la adâncimea de semănat. întârzie răsărirea cu 5-30 ore.15 mii plante/ha. Pentru realizarea densităţilor dorite la recoltare. Pe suprafeţele irigate densitatea se măreşte cu 10 . Când rezerva de apă are un deficit ce depăşeşte 60 mm. densitatea se reduce.30 kg. germinaţie şi MMB.5.5 mii plante/ha.5 Densitatea la recoltare (mii plante/ha) în funcţie de perioada de vegetaţie a hibrizilor şi tipul de cultură Densitatea la maturitate Hibrizi timpurii Hibrizi mijlocii Hibrizi târzii Culturi neirigate (mii plante/ha) 45 – 60 40 – 55 40 – 50 Culturi irigate (mii plante/ha) 65 – 70 60 – 65 60 – 65 Cantitatea de sămânţă la hectar variază între 15 . Distanţa între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate şi pe cele irigate prin aspersiune şi de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde. Semănatul se realizează cu semănători de precizie tip SPC.

Praşila a patra nu aduce sporuri în recoltă.15 staţiuni experimentale din ţara noastră arată că la hibrizii cultivaţi în prezent pierderile de recoltă datorate îmburuienării sunt de 30 . . la adâncimea de 8 . Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale. . cm cu viteza de 4 . În prima variantă tehnologică.lucrarea cu sapa rotativă. praşile manuale. Lucrarea se execută perpendicular pe direcţia rândurilor. cu viteza de 10 . . Combaterea dăunătorilor în perioada de vegetaţie poate să apară ca necesară. Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 3. ceea ce înseamnă 3. .6 cm.praşila a doua se execută după 10 -14 zile. . dar nu exclude efectuarea a 1 . după leguminoase perene.grăpat cu grapa cu colţi. la adâncimea de 7-8 cm. şi favorabil atacului viermilorsârmă. după păşuni.90%. se execută următoarele lucrări: . când porumbul şi-a desfăcut prima frunză. Utilizarea erbicidelor permite înlăturarea prăşitului manual. dacă nu s-au efectuat tratamente adecvate la sămânţă. pentru a nu acoperi plantele. cu capacitate redusă de lăstărire.42.12.3 praşile mecanice. Praşilele mecanice vor fi urmate de. sau când porumbul este amplasat pe terenuri proaspăt arate. după 4 .praşila a treia după 15 . Este de preferat ca aceste terenuri să fie evitate. fâneţe.5 km/ha. pentru distrugerea buruienilor şi a crustei. combinat. prin utilizarea erbicidelor sau. este motivată bilonarea porumbului. Pe terenurile cu multe precipitaţii.6 zile de la semănat. la adâncimea de 5 . economic fiind doar două. nu mai este necesar. care menţin solul reavăn. ca ţesuturile plantelor să fie elastice. prin lucrări mecanice şi folosirea erbicidelor.5 frunze executată la viteza maximă a tractorului.000 – 7. fără utilizarea erbicidelor.20 de zile de la a doua.grăpat după răsărire. 50 .12 km/h. după primele două praşile mecanice. Copilitul la hibrizii actuali.prima praşilă mecanică între rânduri. când porumbul are 3 . cu viteza de 8-10 km/h.000 kg/ha boabe. după ce se ridică roua.

7. după sorg se vor cultiva numai culturi de primăvară. Din acest considerent. 1/2 sau 2/3 IUA) pe adâncimea de 60 . cât şi conţinutul de proteină. pentru 1. 51 .5 kg azot.30 august. citat de GH.800 m3/ ha. impune cultivarea sorgului după plante care lasă terenul curat de buruieni. Fertilizare După QUINEBI şi colab.2 kg fosfor şi 6.000 kg boabe şi producţia secundară aferentă sunt necesare 23. consumul de apă al porumbului variază. 2.25 m3/ha/zi în luna mai. sorgul reacţionează prielnic la fertilizarea cu azot atât în ceea ce priveşte nivelul recoltei. între 4. Perioada critică pentru apă se suprapune intervalului secetos dintre 20 . În condiţii de umiditate favorabilă. BÎLTEANU (1991). După sorg nu se pot cultiva cereale de toamnă. În funcţie de zona de cultură şi hibridul cultivat. Dozele practicate azi în lume variază. pericolul mare de îmburuienare. În zonele secetoase. După E. SORGUL Tehnologia de cultivare Rotaţie Ritmul lent de creştere din primele faze de vegetaţie şi. efect favorabil prezintă şi fosforul. următoarea udare cu circa 10 zile înainte de apariţia paniculului şi ultima udare după fecundare. în funcţie de condiţiile de experimentare. Randamentul de boabe oscilează între 78 .45 m3/ha/zi în luna iulie şi 35 .80 cm. în perioada umplerii boabelor.45 m3/ha/zi în august.30 iunie si 20 . Când nu sunt restricţii de apă şi energie.800 şi 5. fiind mai eficiente decât cele din perioada de vegetaţie. cu 700 m3/ha. deci. epuizând terenul în apă şi substanţe nutritive.9 kg potasiu. se recomandă ca pe tot parcursul vegetaţiei să se menţină umiditatea peste plafonul minim (1/3. Irigarea.10 frunze. În caz de restricţii de energie sau de apă. pentru care are o acţiune nefavorabilă.9 kg fosfor. se va aplica o udare. între N50-150P36-100.7 kg azot şi 0.6. 35 .83%. de obicei culturi prăşitoare. (1958). PARISI (1936). în faza de 8 .Reliefăm că tratamentele împotriva răţişoarei porumbului şi a viermilorsârmă trebuie să fie efectuate la sămânţă sau o dată cu semănatul. Necesarul de apa zilnic este de 15 . pentru o tonă de tulpini sorgul zaharat consumă 1.

În culturile neerbicidate se execută 2 – 3 praşile mecanice şi 1 . solul se erbicidează preemergent cu Onezin 50. plante recoltabile. folosindu-se aceleaşi semănători ca şi la porumb. Când sucul se utilizează în alte scopuri decât cele alimentare fertilizarea se poate efectua cu N90-120P70-80.2 praşile manuale. Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150 . Romazin 500. fapt pentru care se recomandă. încorporat adânc în sol. Scăderea temperaturii la 12°C după semănat reduce numărul plantelor răsărite cu peste 50%.8 cm pe solurile uşoare şi pe cele grele cu deficit de umiditate. Seminţele se tratează înainte de semănat cu fungicide şi insecticide la fel ca la porumb. În sol îşi reduce germinaţia cu 30 – 50% faţă de laborator.15°C. Distanţa între rânduri este de 70 cm. Pentru combaterea pe cale chimică a buruienilor anuale monocotiledonate şi dicotiledonate. În faza de 4 . citat de GH. La sorgul zaharat fertilizarea directă urmăreşte calitatea sucului. iar pe solurile sărace 100 mii plante recoltabile.În condiţii de irigare. Perioada de semănat este când temperatura solului se ridică dimineaţa la ora 8. Adâncimea de însămânţare este de 4 . 52 . cu excepţia măturilor de sorg de pe solurile nisipoase. Lucrările de îngrijire Tăvălugitul după semănat asigură o bună răsărire a plantelor. recomandă N200P150. A.5 cm pe solurile grele şi pe cele cu umiditate suficientă şi de 6 .200 mii. GIARDINI (1981). cultivarea pe soluri fertile. Lucrările solului Pentru sorg se execută aceleaşi lucrări ca şi în cazul porumbului. Patul germinativ trebuie să fie bine mărunţit şi curat de buruieni. Sămânţa şi semănatul Sămânţa utilizată pentru semănat trebuie să aibă puritate minimă de 97% şi germinaţia de cel puţin 85%.5 frunze se poate utiliza sapa rotativă.15 kg/ha la sorgul pentru boabe şi de 6 8 kg la cel pentru sirop şi mături. Cantitatea de sămânţă este de 10 . Pentru distrugerea buruienilor în curs de răsărire. Gunoiul de grajd se recomandă a fi aplicat plantei premergătoare. unde se recomandă aplicarea lui directă. la 14 . BÎLTEANU (1991). pentru scopuri alimentare. cultura se grăpează atât înainte cât şi după răsărit.

Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi după unele culturi prăşitoare cu recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost combătute bine buruienile. prin irigare. Producţiile la sorgul pentru boabe pot ajunge până la 10. Borzeprop 50 PU. se recoltează la începutul maturităţii în lapte a boabelor. DMA (1 l/ha). 53 . la sorgul pentru mături 3 . În anii secetoşi. Satecid în doze de 2 – 5 kg/ha. iar tulpinile se leagă în snopi şi sunt transportate la staţiile de presare. se obţin producţii ridicate. cu combinele de cereale cu hederul ridicat până sub panicule. Gesaprim 50 WP 5 – 10 kg/ha. din care se pot obţine peste 3.100 t/ha.000 l alcool. după care se depozitează CAP. Recoltarea Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitate deplină a boabelor (fără pericol de scuturare).8 l/ha). fără resturi vegetale şi buruieni încă din toamnă. dar bogat în săruri şi frunzele. permiţând lucrarea mai timpurie şi cât mai corectă a solului. ultimul internod sărac în zahăr. Sorgul pentru mături sub şoproane pentru uscare.2 internoduri. Atred 50 WP. În primele faze de vegetaţie sunt necesare 1 . prin tăierea paniculelor cu 1 . în faza de 4 .4 mii kg/ha. Sorgul zaharat se recoltează pentru extragerea siropului.000 kg/ha.MAZĂREA Tehnologia de cultivare Rotaţia Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme. În culturile pentru mături. la sorgul pentru sirop 80 .5 frunze se execută răritul şi înlăturarea lăstarilor.3 LEGUMINOASELE PENTRU BOABE 3. Atred 500 L. Pentru buruienile dicotiledonate. începând cu faza de coacere în lapte a boabelor şi poate continua până la coacerea deplina. se erbicidează postemergent cu SDMA sau Icedin F (2 l/ha). care să fie nivelat. după care se înlătură. Sardem (0.Sancozin 50 SC.3 tratamente pentru combaterea păduchelui verde al cerealelor (Schizaphis graminum) cu Carbetox 37 (2 l/ha) sau cu alte produse.1. Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor întregi.

În condiţiile din România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de toamnă. Azotul. fără risc. din cauza perpetuării şi amplificării atacului unor boli. împotriva bolilor. Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi. pentru a da o recoltă de o tonă boabe. 60 kg N. solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune. mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu. în medie. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă. deoarece. bine cultivate an de an. după mazărea recoltată timpuriu. floarea-soarelui. La rândul său. s-a determinat că cea mai mare parte din azotul necesar plantelor de mazăre (42 . Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase. pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe la efectul ameliorator al leguminoasei în asolament. putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. prin tulburări bruşte de creştere.În România structura culturilor a impus. pe terenurile fertile. mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot. iar pe de altă parte. se recoltează timpuriu. rapiţă (cu rezultate destul de bune). datorită rezistenţei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe bază de atrazin. în principal. În condiţii normale de cultivare. sunt semănate culturi succesive.100 kg N/ha). În prezent. Se recomandă. monocultura este exclusă. cultivarea mazării. ca atare. Fertilizarea Se consideră că. atacul de boli şi dăunători. cartof. pentru a evita riscurile excesului de azot. 6 kg Mg. se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3 . În cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren. care se manifestă. restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. are o influenţă favorabilă asupra structurii solului. timp îndelungat. care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă. în sol rămâne o cantitate apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1. cu condiţia tratării seminţelor.5 t substanţă uscată şi 30 . după premergătoare fertilizate. pe de o parte. astfel că producţiile scad considerabil. datorate compactării solului şi drenajului defectuos. în primul rând după porumb. Sunt situaţii când. 30 kg K2O. 8 kg P2O5. de altfel. apare fenomenul de "oboseala solului". o cultură de mazăre consumă. sfeclă pentru zahăr. înainte de semănat. administrarea 54 . 25 kg CaO.4 ani. Ca urmare. absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini. în luna iunie. de altfel.75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare. ca mazărea să urmeze după porumb. În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului.

acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului producţiilor şi a continuţului boabelor în proteine. Din contră, azotul, în cantităţi mai mari, are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea dezvoltării vegetative în dauna formării păstăilor şi a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este influenţată nefavorabil formarea nodozităţilor şi fixarea azotului de către bacteriile din nodozităţi. Administrarea îngrăşămintelor cu azot în cultura mazării este recomandată numai în condiţii de cultivare mai puţin favorabile: pe solurile mai puţin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care oferă condiţii mai puţin bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; după premergătoare care sărăcesc solul în azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, în funcţie de situaţia concretă; întreaga doză aplicată la pregătirea patului germinativ. Fosforul. Este important în dezvoltarea mazării, influenţând favorabil formarea nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determină un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a boabelor. Deşi consumul de fosfor este moderat, totuşi trebuie reţinut că mazărea reacţionează puternic la insuficienţa fosforului. Ca urmare, în toate situaţiile se recomandă administrarea îngrăşămintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P2O5/ha pe terenurile fertile şi de până la 50 60 kg P2O5/ha pe terenurile mai sărace. Potasiul. Pe solurile uşoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi necesară. Dozele, în asemenea, situaţii sunt de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o dată cu fosforul, sub arătură (ca îngrăşăminte simple) sau la patul germinativ (ca îngrăşăminte complexe). Influenţa favorabilă a administrării îngrăşămintelor cu microelelemente, îndeosebi a borului, molibdenului, manganului, este menţionată frecvent de către specialişti. Microelementele contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fixare a azotului şi, în general, la o mai bună dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele cu microelemente pot fi administrate prin încorporare în sol, înainte de semănat sau în vegetaţie, prin stropiri pe frunze. Lucrările solului Fiind semănată primăvara foarte timpuriu, mazărea are pretenţii deosebite faţă de lucrările de pregătire a terenului. Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a resturilor vegetale (miriştea) şi a stratului superficial al solului.
55

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât pentru alte culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului. Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin care este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel, rezerva de buruieni. Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot fi lăsate în “brazdă crudă“. În mod obişnuit, se susţine necesitatea grăpării şi nivelării arăturii în toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul se usucă mai repede şi mai uniform şi se poate semăna mai devreme; cultivatorii de mazăre din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) preferă acest sistem de lucrare a solului. Pe anumite terenuri, şi îndeosebi în zonele cu soluri grele şi unde cad cantităţi mari de precipitaţii în sezonul rece, grăparea şi nivelarea terenului în toamnă pot conduce la compactarea exagerată a solului pe timpul iernii, acesta se usucă mai greu în primăvară şi se întârzie semănatul. În asemenea situaţii este de preferat ca arătura să fie lăsată nelucrată peste iarnă. În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleaşi motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole. Grăparea. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colţi şi lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănant. Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obţină un teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca adâncime şi ca distribuire a seminţelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de mazăre destinată semănatului trebuie să provină din culturi certificate, să fie sănătoasă, nefisurată, fără atac de gărgăriţă, să aibă puritatea fizica minimum 98% şi capacitatea de germinaţie minimum 80%.
56

Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. Împotriva agenţilor patogeni de pe tegumentul seminţei, care produc fuzarioza (Fusarium sp.) şi antracnoza (Ascochyta pisi) se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS, 4,0 kg/t de sămânţă), tiofanat metil (Metoben 70 PU, 2,0 kg/t de sămânţă). Tratamentele trebuie efectuate cu circa 2 săptămâni înainte de semănat, pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene. Tratarea cu preparate bacteriene se efectuează chiar înainte de semănat sau concomitent cu semănatul. În România este folosit preparatul Nitragin-mazăre (care conţine bacteria specifică mazărei Rhizobium leguminosarum), în doză de 2 - 4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă semănată la un hectar. Semănatul. Mazărea este semănată primăvară cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine), fără a se tasa. Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în unii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie. Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 - 120 zile cu vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe. Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 zile faţă de perioada optimă de semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o plantă. Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m2, pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează un procent de răsărire în câmp de 75%. Mazărea posedă o anumită “supleţe“ în privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea semănatului are efecte negative mai puţin pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai secetoasă, cu atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari. Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250 - 300 kg/ha.
57

iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. se recomandă aplicarea în vegetaţie a unor tratamente cu preparate pe bază de MCPA (Dicotex 40 lichid. se amplifică atacul de boli şi. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate. acolo unde terenul a fost bine lucrat înainte de semănat şi s-a semănat devreme. prin care se asigură o mai bună distribuire a seminţelor.0 l/ha) sau bentazon (Basagran. Cirsium. mazărea este sensibilă la concurenţa buruienilor. Polygonum. survin precipitaţii mai bogate şi care deplasează pelicula de erbicid în zona de germinare a seminţelor. În cultura mazării se poate folosi şi prometrinul (Gesagard 50 WP. bolilor şi dăunătorilor. cele mai frecvente şi mai dăunătoare în culturile de mazăre de la noi (Sinapis.3 l/ha). cât şi cele dicotiledonate anuale. 2 . în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime. pentru a evita apariţia unor efecte fitotoxice (inhibarea germinaţiei).2. defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este insuficientă. Combaterea buruienilor din culturile mazăre se realizează cu ajutorul erbicidelor.5 kg/ha) aplicat după semănat şi înainte de răsărit. acest erbicid controlează atât buruienile monocotiledonate. se înregistrează pierderi importante de densitate. În acest caz.5 . când plantele de mazăre au 8 . 0. foarte uniform şi până în faze de vegetaţie mai avansate. Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare. nu sunt probleme deosebite cu buruienile. Semănatul mazării în cărări (similar cu ce s-a prezentat la grâu) oferă avantaje certe. Lucrările de îngrijire Se poate afirma că. acesta poate fi combătut prin tratamente “în vegetaţie“. Dacă în culturile de mazăre se dezvoltă costreiul din rizomi (alături de ale buruieni monocotiledonate). anuale şi perene. în cazul că. 1.10 cm înălţime.5 cm). permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor. Semănatul exagerat de adânc este.8 . Totuşi. lanul este uniform şi cu densitate normală. Chenopodium). ca urmare. 3 . trebuie semănat ceva mai adânc decât în mod obişnuit (îndeosebi pe solurile uşoare). Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi poate spori pagubele produse de atacul păsărilor. cu propaquizafop (Agil 100 EC.Mazărea este semănată în rânduri dese (12.1 l/ha) sau fenoxapropetil 58 . la începutul vegetaţiei. Raphanus. care pot diminua considerabil producţiile şi pot crea dificultăţi la recoltare. Sonchus. de asemenea. mazărea trebuie semănată mai adânc. după semănat.

50 g/t de sămânţă sub prelate). tratarea seminţei înainte de semănat. Tratamentele se pot repeta la interval de 7 . dar ales în depozite.3 l/ha) administrate postemergent. timp de 48 ore. de regulă. 5 . Adulţii hibernanţi apar în câmp în cursul lunii mai şi îşi depun ouăle pe păstăile în formare. În situaţii extreme. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol la pregătirea patului germinativ. 2 l/ha). larvele rod în învelişul seminţelor o ferestruică acoperită. 2 kg/ha) sau preparate pe bază de cupru (Turdacupral 50 PU sau Oxiclorura de cupru. 2 . pentru combaterea antracnozei mazării (Ascochita pisi). în asemenea situaţii se pot face tratamente cu trialat (Avadex BW EC. îndeosebi în primăverile ploioase. La coacere. eventual. Combaterea dăunătorilor. În culturile de mazăre din zonele umede şi răcoroase pot să apară buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor zone. pentru distrugerea adulţilor. sunt necesare tratamente în vegetaţie. sau malation (Carbetox 37 CE. boală răspândită în toată ţara. se folosesc sulfura de carbon (1 . care poate fi străbătută de adult în primăvara următoare. 4 kg/ha).1. ca: evitarea revenirii mazării prea curând pe acelaşi teren.(Furore Super 75 EW.10 zile. cum este odosul (Avena fatua). Tratamentele se fac la avertizare. Recoltarea Se poate afirma că recoltarea este cea mai dificilă lucrare din tehnologia de cultivare a mazării. fiind repetat la începutul înfloritului şi după formarea primelor păstăi. cu scopul distrugerii larvelor. Pentru combatere sunt necesare tratamente în câmp. Cel mai periculos dăunător din culturile de mazăre de la noi este gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum). Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea eşalonată a boabelor şi a păstăilor. cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor.30 cm înălţime. 2 l/ha). în depozite şi 40 . primul tratament se recomandă.5 l/t de sămânţă) sau fosfura de aluminiu (pastile de Phostoxin sau Delicia. când plantele de costrei au 15 . sau se poate folosi fluazifopbutil (Fusilade Super). mancozeb (Dithane M-45. Se utilizează benlate (Fundazol 2 kg/ha). asociat. foarte păgubitoare în câmp. cu produse pe bază de dimetoat (Sinoratox 35 CE. la începutul înfloritului. dehiscenţa păstăilor şi 59 . Combaterea bolilor. După recoltare şi înainte de depozitare este obligatorie gazarea seminţelor în spaţii ermetic închise.6 l/ha). Se realizează prin măsuri preventive. 30 g/t de sămânţă. după controlul culturilor. imediat după răsărit. Larvele consumă conţinutul seminţelor.

în zonele umede şi răcoroase şi în unii ani mai ploioşi. frunzele s-au uscat şi 75% din păstăi sunt galbene. de numai 4 . prevăzută cu ridicător de brazdă şi efectuându-se o serie de relaje specifice. boabele reprezintă 35 . de la care se pot obţine producţii de peste 3. uscarea boabelor până la 14% umiditate). îndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaţiei aparatului de treier la mai puţin de 600 rotaţii/minut. Din producţia totală. Imediat după recoltare şi înainte de depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor de condiţionare (gazarea contra gărgăriţei. La recoltare. iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate.50%.3 ori pe zi. În ţara noastră recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat (în două faze): în prima fază plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina de recoltat mazăre (sau manual. la maturitate. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit. reglajele se refac de 2 . culcarea tulpinilor la pământ. 60 . se întârzie până în prima decadă a lunii iulie. pentru uniformizarea coacerii se recomandă tratamente cu preparate desicante (Reglone). Treieratul se desfăşoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18 şi 20%. Extinderea în cultură a soiurilor de tip "afila". maturarea şi recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie. În acest caz se practică montarea unor “degete“ speciale ridicătoare de lan la dispozitivul de tăiere al combinei. se lucrează de preferat dimineaţa devreme. spargerea uşoară a boabelor la treierat.scuturarea cu uşurinţă a boabelor. În anumite situaţii.000 kg boabe/ha. pe suprafeţe mici) după care sunt lăsate în brazdă continuă câteva zile pentru uniformizarea coacerii.Ca urmare. eliminarea impurităţile. pergamentoase şi boabele s-au întărit. mărirea distanţelor dintre bătător şi contrabătător. Mazărea este o cultură productivă. lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate faţă de alte culturi. la care plantele nu se culcă la pământ la maturitate. pe rouă şi spre seară. Dificultăţile întâmpinate la recoltarea mazării impun o foarte bună organizare. terenul trebuie să fie foarte bine nivelat şi fără buruieni. sub 15% boabele se sparg uşor. Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă. De regulă. în faza următoare se treieră cu combina de cereale. permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre dintr-o singură trecere cu combina.5 zile.

Adunarea resturilor vegetale şi eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. FASOLEA Tehnologia de cultivare Rotaţia Fasolea este o plantă cu pretenţii moderate faţă de cultura premergătoare. în primul rând din cauza sistemului radicular slab dezvoltat.40 kg P2O5/ha.4 ani. 3. prin presare.3 t vreji/ha. deoarece îşi poate asigura cea mai mare parte din necesarul de azot (până la 75%) pe cale simbiotică şi poate valorifica destul de bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate la planta premergătoare.60 kg P2O5/ha. folosind presa pentru furaje. Totodată. Se poate conta pe recolte de 1.5 mg P2O5/100 g sol) se recomandă să se aplice 30 . Totuşi. putregai cenuşiu). planta reacţionează moderat la îngrăşăminte. alte leguminoase). sfeclă de zahăr. într-o stare bună de fertilitate şi afânat profund. Vrejii de mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor. după asemenea culturi. Îngrăşarea cu fosfor în cultura fasolei este obligatorie pe toate tipurile de sol. Premergătoarele cele mai favorabile sunt cerealele păioase (în primul rând grâul şi orzul de toamnă). iar pe cele slab aprovizionate (< 2 mg P2O5/100 g sol) doza se măreşte la 40 . având în vedere că sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat şi are tendinţa de a se dezvolta în stratul superficial al solului. şi în acest caz fiind necesar un interval de pauză de minimum 3 ani.2. îndeosebi din cauza atacului de boli (antracnoză.5 . Fosforul. fasolea este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă. cartof). Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 . Cere un teren bine lucrat încă din toamnă. Cultura repetată a fasolei nu este acceptată. deoarece fasolea este foarte sensibilă la efectul remanent al acestora. Se interzice amplasarea culturilor de fasole după porumbul erbicidat cu triazine. precum şi prăşitoarele bine întreţinute (porumb. La rândul său. nu se recomandă amplasarea după plante cu care are boli comune (floarea-soarelui. rugini. curat de buruieni şi fără resturi vegetale. recoltate cât mai devreme. administrarea îngrăşămintelor se face înainte de arătură (sub formă de superfosfat) sau la 61 . bacterioză. Fertilizarea Fasolea are cerinţe ridicate faţă de elementele nutritive din sol. fasolea nu trebuie să revină mai devreme de 3 . soia.

25 de zile după răsărit) se recomandă efectuarea unor controale asupra dezvoltării nodozităţilor şi a activităţii acestora. Necesitatea îngrăşării cu potasiu apare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu acest element (sub 14 mg K2O/100 g sol). În principiu.pregătirea patului germinativ (sub formă de îngrăşăminte complexe) (după recomandările ICCPT. pentru a se putea realiza un semănat uniform şi a 62 . Lucrările solului Fasolea are o serie de particularităţi (putere redusă de străbatere a germenilor spre suprafaţă. doza mărindu-se până la 50 . Atunci când situaţia existentă pe teren impune. necesar mare de apă pentru germinat) care impun o atenţie mai mare decât pentru alte culturi (de exemplu. În asemenea situaţii se recomandă să se folosească îngrăşăminte cu microelemente. pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. Ulterior (la circa 20 . fertilitatea naturală a solului. Necesitatea administrării îngrăşămintelor cu azot la fasole se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori: planta premergătoare.90 kg N/ha dacă “bacterizarea“ nu a reuşit. aplicate înainte de semănat sau în timpul vegetaţiei. este obligatorie amendarea solului (amendamente calcaroase). efectuat imediat după recoltarea premergătoarei şi urmat de arătură adâncă (la 25 . se efectuează lucrări repetate de grăpat. În funcţie de rezultatul controlului se stabileşte mărimea dozei de azot. eficienţa activităţii de fixare simbiotică a azotului. zinc sau molibden). Potasiul. În cazul cultivării fasolei pe soluri cu reacţie acidă. pe solurile fertile şi dacă au fost efectuate tratamente cu preparate bacteriene.50 kg N/ha. Până în toamnă. cu ajutorul echipamentelor de fertilizare montate pe cultivator. porumb) la efectuarea lucrărilor solului. Azotul.60 kg K2O. Foarte importantă este evitarea denivelării terenului prin lucrările de pregătire. În cultura fasolei este semnalată posibilitatea apariţiei simptomelor insuficienţei unor microelemente (bor. nu se administrează îngrăşăminte cu azot înainte de semănat. prin stropiri pe frunze. pentru afânarea profundă a solului şi distrugerea buruienilor perene. Fundulea. În mod obişnuit se aplică 30 . Lucrările solului constau din dezmiriştit. se fac lucrări speciale pentru nivelarea terenului. se folosesc doze de 40 .30 cm). Îngrăşămintele se administrează concomitent cu lucrările de prăşit mecanic. epoca de aplicare fiind similară cu cea a fosforului. aceasta este o cerinţa obligatorie. 1990). avându-se în vedere că fasolea nu suportă reacţia acidă.

cu scopul distrugerii agenţilor patogeni prezenţi pe tegumentul seminţei este obligatorie.7 cm adâncime). printr-o lucrare cu combinatorul.25 aprilie în 63 . cu pierderi minime.10°C şi vremea este în curs încălzire). temperaturi de 8 . cultivatorii de fasole din ţara noastră practică alegerea la masă a seminţelor. prin pulverizarea suspensiei bacteriene în brăzdarele semănătorii. Tratarea cu preparate bacteriene (preparatul românesc Nitragin-fasole. semănatul culturilor de fasole din România se efectuează în intervalele: 10 . de regulă. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să posede o puritate fizică de minimum 98%. Semănatul. ca urmare. la adâncimea de semănat. ultima lucrare înainte de semănat se face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. conţinând bacteria specifică Rhizobium phaseoli) se face chiar înainte de semănat. folosind o suspensie bacteriană preparată din 4 flacoane de Nitragin şi 2 l apă pentru sămânţă la un hectar. Tratarea seminţelor înainte de semănat. răsăritul va fi întârziat şi neuniform. care s-a tasat peste iarnă. Perioada optimă pentru semănatul fasolei corespunde cu perioada de semănat a porumbului (când se realizează în sol. Pe terenurile tasate. efectuată superficial (6 . cu scopul afânării şi mobilizării solului. eficacitatea inoculării bacteriene scade. o facultate germinativă de minimum 75% şi să provină din culturi neinfestate cu boli. o lucrare de grăpat. se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS. În cultura fasolei trebuie evitat un număr prea mare de lucrări în primăvară: solul pierde multă apă prin evaporare şi. îmburuienate. insuficient nivelate. Imediat după zvântarea solului în primăvară este necesară. pulverizarea solului facilitează formarea crustei după semănat. există şi posibilitatea administrării preparatului în timpul semănatului. 2 kg/t de sămânţă) sau tiofanat metil (Metoben 70 PU. 4 kg/t de sămânţă). benomil (Benlate 50 WP. cu scopul eliminării boabele pătate şi a celor sparte sau fisurate. În mod frecvent. 3 kg/t de sămânţă). În acest scop.obţine o dezvoltare uniformă a culturii şi care să faciliteze recoltarea mecanizată. Calendaristic. precum şi în cazurile în care se administrează erbicide uşor volatile (şi care necesită încorporare adâncă). Patul germinativ se pregăteşte chiar înainte de semănat. se va semăna în sol uscat.

este necesar să fie semănate 35 . destinate efectuării lucrărilor de întreţinere. Semănatul prea timpuriu al fasolei este. astfel încât germinarea şi răsărirea întârzie şi sunt neuniforme. iar pe de altă parte. Există şi posibilitatea de a semăna echidistant. se pune condiţia existenţei în dotare a unor tractoare de putere mijlocie. Câmpia de Vest. favorizând clocirea şi putrezirea boabelor. o densitate de 25 .15 mai în zonele nordice şi în depresiunile reci. La stabilirea densităţii de semănat la fasole se are în vedere că trebuie realizată. sunt cuprinse între 80 şi 200 kg/ha (în funcţie de mărimea seminţelor). Se impune să se realizeze un semănat foarte uniform. prevăzute cu 9 secţii. În condiţiile din România. folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii. 10 . Respectarea adâncimii de semănat este foarte importantă la fasole.30 aprilie în centrul Moldovei şi Câmpia Transilvaniei. 5 . în acest caz. În situaţiile în care se va iriga pe brazde. adâncimea fiind corelată cu umiditatea şi textura solului: 4 . distanţate la 45 cm şi lăsând 70 cm între benzi. Trebuie menţionat că există frecvent tendinţa de a semăna fasolea mai târziu. corespunzătoare densităţilor recomandate. se seamănă în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm şi 80 cm între benzi. 15 . Dobrogea. la recoltare. după ce s-a încheiat semănatul porumbului şi vremea s-a încălzit bine. din cauza puterii relativ mici de străbatere a germenilor. înfloritul şi fecundarea întârzie şi se prelungesc în perioada secetoasă şi cu arşiţă din vară. de asemenea. Cantităţile de sămânţă necesare pentru semănat. dăunător: în solul umed şi rece.45 boabe germinabile/m2 la neirigat şi 50 55 boabe germinabile/m2 la irigat.5 cm în solurile cu textură mijlocie şi umiditate suficientă. ceea ce amplifică procesele de avortare şi sterilitate.6 cm în solurile 64 . se folosesc semănători de precizie pentru semănat în cuiburi. Trebuie reţinut că densităţile prea mici (situaţie frecvent întâlnită în culturile de fasole de la noi) favorizează ramificarea plantelor. Efectele întârzierii semănatului sunt extrem de dăunătoare: solul pierde apă şi se usucă. Pentru a obţine aceste densităţi. producţiile se reduc considerabil. la 50 cm între rânduri. şi ţinând cont de pierderile de plante pe parcursul vegetaţiei (în primul rând datorită atacului de boli). distanţă care permite deschiderea brazdelor. răsărirea este întârziată. fasolea este semănată în benzi de câte 3 rânduri.Câmpia Română. din cauza necesarului mare de apă pentru germinat.35 plante/m2 în cultură neirigată şi 40 45 plante/m2 în cultură irigată. din care cauză se prelungeşte perioada de înflorire şi maturarea păstăilor şi boabelor vor fi foarte neuniforme. pe de o parte.

Combaterea chimică se completează cu 2-3 praşile mecanice şi. În primăverile umede.2 tratamente: în faza când fasolea a format prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament) şi când a doua generaţie de buruieni dicotiledonate este în faza de rozetă (al doilea tratament).8 . Lucrările de îngrijire Combaterea buruienilor. prin lucrări cu grapa cu discuri. propaquizafop (Agil 100 EC.75 . Combaterea dicotiledonatelor se face în vegetaţie. se poate semăna chiar mai superficial. pentru a nu întrerupe translocarea substanţei active în rizomii de costrei şi a nu diminua eficacitatea tratamentului. eventual.4 cm adâncime (trebuie urmărită zilnic pierderea umidităţii din stratul superficial al solului). Pe terenurile îmburuienate cu costrei din rizomi se recomandă tratamente cu cicloxidim (Focus Ultra. se administrează înainte de semănat un erbicid antigramineic şi un erbicid pentru controlul dicotiledonatelor. sau alaclor (Mecloran 35 CE. Pentru monocotiledonate (şi unele dicotiledonate) sunt generalizate tratamentele cu preparate pe bază de trifluralin (Treflan 48 CE sau Triflurom 48. 8 . este sensibilă la îmburuienare. în vegetaţie.uşoare şi ceva mai uscate. aplicate înainte de semănat şi încorporat imediat şi adânc in sol. Fasolea este o plantă care luptă destul de slab cu buruienile. 1 .4 l/ha) sau fomesafen (Flex. o lucrare de prăşit + plivit manual pe rând (praşile selective).1.5 l/ha). îndeosebi la începutul vegetaţiei. După tratament se suspendă lucrările de prăşit. 65 . De regulă.1 l/ha). prin asocierea măsurilor preventive (rotaţie. se pot efectua 1 .3 l/ha). 6 . lucrările solului) cu măsurile de combatere. Este necesară o strategie complexă de combatere integrată a buruienilor. Folosirea erbicidelor asociate este obligatorie pentru realizarea unor culturi curate de buruieni. Se recomandă ca lucrările de prăşit să fie încheiate. cu scopul distrugerii buruienilor rezistente la erbicide. administrat când costreiul are 10-30 cm înălţime. la 3 . Cea mai importantă lucrare de îngrijire din tehnologia de cultivare a fasolei este combaterea buruienilor. 3-4 l/ha). 0. ca urmare. 2 . cel mai târziu la începutul înfloritului plantelor de fasole.2.5 l/ha). când solul este reavăn. 1. dar este expusă şi la îmburuienarea târzie.13 l/ha sau Alanex 48 EC. 2 .9 l/ha) administrate preemergent. Sunt recomandate şi alte preparate cu efect similar şi aceeaşi fază de aplicare: quizalofopetil (Traga Super EC. pentru a nu stânjeni procesele de fecundare a florilor şi de legare a fructificaţiilor. prin administrarea unor erbicide conţinând bentazon (Basagran.

IONESCU-SISESTI şi col. Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul seminţei şi prin resturile de plante rămase pe teren după recoltare. de regulă.25%). al doilea înainte de înflorire. plantele au la maturitate portul culcat. Cea mai păgubitoare este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus). de regulă sunt necesare 2 . Combaterea dăunătorilor. după care udările se repetă la interval de 10 . Recoltarea Lucrările de recoltare a culturilor de fasole de câmp pun probleme deosebite din cauza: coacerii neuniforme a păstăilor şi a boabelor. În câmp este necesar să fie efectuat un tratament la avertizarea apariţiei în masă a adulţilor (a doua jumătate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE.. păstăile bazale au inserţia joasă. 4 kg/ha). în perioada următoare.5 ml/t de sămânţă). primul după răsărit şi până la apariţia frunzelor trifoliate. la avertizare. Se folosesc preparate pe bază de captan (Captadin 50 PU.15 zile. Se folosesc Turdacupral sau Oxiclorură de cupru. aplicate prin aspersiune sau pe brazde (după VL. Adesea. Are o singură generaţie pe an în câmp şi 2 . hidroxid de cupru (Cuzin 15 SC. rar semiculcat. irigarea este o condiţie esenţială pentru a realiza recolte economice la fasole. 2 l/ha. iar al treilea la formarea păstăilor. În vederea unui control eficient al bolii. 12. în spaţii închise. clorpirifos metil (Reldan 40 EC. care atacă boabele şi în care roade galerii numeroase.3 generaţii în depozite. Irigarea este o lucrare foarte importantă din tehnologia de cultivare a fasolei . boabele se sparg uşor la treierat. 1982). 28 l/ha).Lucrările de combatere a bolilor constau din tratamente la sămânţă şi din tratamente în vegetaţie. Bacterioza (Xanthomonas phaseoli) este o boală răspândită şi păgubitoare. 2 l/ha) sau malation (Carbetox 37 CE.plantă deosebit de sensibilă la secetă şi care reacţionează favorabil la irigare. Cea mai răspândită boală este antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). Primul tratament se face. care se transmite prin sămânţă şi prin resturile vegetale rămase după recoltare. cu permetrin (Coopex 25 WP. tratamentele se repetă la începutul înfloritului şi la formarea păstăilor.3 udări. 20 g/t de sămânţă). se recomandă să se aplice o udare la începutul înfloritului. în cazul că se constată atac în faza de cotiledoane. în doză de 4 kg/ha. dehiscenţei păstăilor. se recomandă controlarea repetată a culturilor şi tratamente în vegetaţie. 66 . În vegetaţie se fac 3 tratamente. în zonele de câmpie din sud. De asemenea. mai frecventă şi mai păgubitoare în zonele şi în anii cu precipitaţii abundente. sunt obligatorii tratamente preventive la depozitare. oxiclorură de cupru (Turdacupral 50 PU. imediat după răsărit. prin gazare. 0. În mod obişnuit.

spargerea boabelor este mult diminuată şi rezultă o recoltă de foarte bună calitate (procent redus de spargere sau fisurare şi puţine impurităţi). de regulă 1. În ultimii 15 ani. este obligatorie refacerea reglajelor la combină de 2 . cu furca. cultivatoare importante de fasole (China. Pentru a limita spargerea boabelor. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când 75% din păstăi s-au maturizat şi boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai puţin. Indonezia. 67 . Potenţialul de producţie al speciilor de fasole este evaluat la 4.000 kg boabe/ha. apoi se treieră cu combina.1981 şi 1. cu furca. se recoltează peste 2. Iran. acestea au oscilat între 229 kg/ha în 1979 .3 zile). adunate cu manual. În condiţii de irigare şi la o tehnologie corectă de cultivare. În ţara noastră se apelează încă.3 ori pe zi. reţin atenţia producţiile în jur de 1.000 kg boabe la ha. În cazul recoltării manuale pierderile sunt. În ţara noastră. în timpul treieratului alimentarea combinei se asigură prin montarea ridicătoarelor de brazdă sau manual. pentru uscare. destul de frecvent. reglată corespunzător. cauza principală constituind-o favorabilitatea condiţiilor meteorologice. momentul optim de recoltare este dificil de surprins la fasole. însă.377 kg/ha în 1991. Japonia). Se poate afirma că problema recoltatului fasolei de câmp nu este rezolvată în România.000 kg boabe/ha. în funcţie de evoluţia vremii. Recoltarea lanurilor de fasole se face divizat: în prima faza. minime (dacă lucrarea este bine organizată). totodată. la recoltatul manual al culturilor de fasole de câmp: lucrarea este foarte laborioasă şi costisitoare. necesită multă forţă de muncă şi durează mai mult timp.000 6. Plantele sunt lăsate câteva zile pe teren (2 . producţiile medii nu depăşesc. se dislocă sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice (maşini speciale pentru recoltat fasole.500 kg/ha obţinute în unele ţări din Asia.Ca urmare. Pe plan mondial. în brazdă continuă sau în căpiţe mici. fapt care limitează extinderea suprafeţele cultivate cu această plantă şi obţinerea unor producţii care să satisfacă cerinţele pentru consumul intern. şi îndeosebi regimul precipitaţilor în lunile de vară. dislocatoare) sau manual (pe suprafeţe mici). este necesar să se lucreze cu turaţii mici la aparatul de treier şi cu distanţe mai mari între bătător şi contrabătător.

la care se mai adaugă cantităţi importante de calciu.6 . eliminând posibilitatea valorificării efectului de ameliorare a fertilităţii solului de către aceste culturi. reduşi la amoniac la nivelul frunzelor de către enzima nitrat-reductază şi fixarea bacteriană a azotului atmosferic.4.8 4.S. totodată. în zone mai umede sau în condiţii de irigare. cum ar fi sfecla pentru zahăr. graţie enzimei nitrogenază din nodozităţile cu bacterii Bradyrhizobium japonicum.2 ori mai mult potasiu raportat la întreaga plantă şi de 3 . plantele furajere graminee care asigură în sol o cantitate mare de apă. timp de 25 . totuşi. şi însuşirile fizice ale solului.1 . 1.8 ori mai mult azot şi 1. sulf şi microelemente. porumbul neerbicidat cu triazine şi cartoful.11 kg azot. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100 kg seminţe şi biomasa secundară aferentă are valori de: 7.I. soia este o bună premergătoare pentru cele mai multe plante neleguminoase. faţă de consumul de fosfor. Azotul. În mod obişnuit cele două căi se completează reciproc. magneziu.168 kg/ha). precum şi unele plante prăşitoare.0 kg P2O5.A..1 ori mai mult azot şi de 2.3 ori mai mult potasiu raportat la producţia de seminţe. C. Preferă. Nu se recomandă ca plante premergătoare leguminoasele anuale sau perene. Floarea-soarelui şi rapiţa nu se folosesc ca plante premergătoare având boli comune (Sclerotinia sclerotiorum) Lăsând în sol cantităţi mari de azot (60 . Cercetările au demonstrat că soia consumă. ameliorând.. până ce funcţionează sistemul simbiotic. La începutul perioadei de vegetaţie. Cerinţele mari faţa de azot se datorează conţinutului ridicat al plantei în acest element.35 zile.0 kg K2O. China şi România au demonstrat că soia nu este pretenţioasă la planta premergătoare şi la durata rotaţiei. până când se stabileşte simbioza dintre bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu rădăcinile de 68 . în medie.S. orz). de 5.3. azotul din sol fiind indispensabil plantei în primele faze ale vegetaţiei.3 SOIA Tehnologia de cultivare a soiei Rotaţia Cercetările efectuate în U. ca plante premergătoare cerealele păioase (grâu. 1. Culturile de porumb în care buruienile s-au combătut cu erbicide triazinice nu pot constitui premergătoare soiei. Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se face pe două căi: absorbţia nitraţilor din sol. foarte sensibilă la acestea. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergătoare bune pentru cerealele păioase de toamnă.

Faza critică în nutriţia plantelor cu azot. toleranţă la condiţiile mai vitrege (temperatură. cerinţele faţă 69 . În perioada înfloririi şi formării seminţelor se realizează 48 . trifluralin. Realizarea în bune condiţii a simbiozei dintre rădăcini cu bacteriile Bradyrhizobium japonicm depinde de: aptitudinea de a lupta cu alte tulpini (suşe) din sol şi de a forma cât mai repede nodozităţi (competitive). plantele îşi procură azotul necesar numai din sol. cobalt precum şi în condiţii optime de umiditate. după instalarea mecanismului de simbioză. fiind mai bine dezvoltate asigură nutriţia unui număr mai mare de nodozităţi. foarte ridicate inhibă procesul de simbioză. o mare parte din azot (20 . dar şi indirect. umiditate. molibden. În condiţii favorabile.80%) este pusă la dispoziţia plantei prin asimilarea lui din atmosferă de către bacteriile fixatoare de azot.64% din azotul total). Imediat după răsărire. Temperaturile scăzute şi cele.168 până la 220 kg azot la ha (preparate bacteriene pe substrat de turbă). Eficienţa mai ridicată a bacteriilor se constată pe solurile bine aprovizionate în fosfor. care nu poate fi compensată ulterior prin fertilizarea cu azot. când sistemul radicular şi capacitatea acestuia de absorbţie a fosforului nu sunt încă dezvoltate. Conţinutul nodozităţilor în fosfor este de două ori mai mare decât în rădăcini.soia. prin fortificarea plantelor. în doze mari) determină distrugerea unui număr mare de bacterii şi. Fosforul favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot. magneziu. pH) şi capacitatea de a supravieţui în sol.57% din substanţa uscată şi se asimilează 50 -73% din substanţele nutritive. Transferul azotului din frunze spre seminţe determină îmbătrânirea şi reducerea capacităţii de fotosinteză a frunzelor. capacitatea ridicată de fixare a azotului (eficacitatea fixării). calciu. contribuind la sporirea numărului de nodozităţi. Cerinţele mari fată de fosfor se manifestă imediat după răsărire şi de la înflorire până la maturitate. formarea unui număr redus de nodozităţi sau lipsa acestora. care. sulf. tulpinile actuale de Bradyrhizobium japonicum determină acumularea a 60 . în funcţie de condiţiile climatice şi soiul cultivat. Fosforul influenţează direct instalarea simbiozei. este perioada premergătoare înfloririi (2 săptămâni înainte de înflorire). etc. apoi. fungicidele aplicate pe seminţe. Azotul se acumulează în tulpină şi frunze până la începutul creşterii păstăilor apoi sunt translocate în seminţe (50 . precum şi unele erbicide (metribuzin. compatibilitatea cu soiurile de soia cultivate. care se îngălbenesc şi cad. ca urmare. potasiu.

Verificarea reuşitei bacterizării se face în faza în 70 . de magneziu. frunzele cad în scurt timp. mărind producţia. Asigurarea ulterioară cu fosfor nu compensează carenţa din primele faze de vegetaţie. mangan. bor. rămânând verzi numai centrul şi baza frunzei. Îngrăşămintele cu azot se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi de aplicarea bacteriilor simbiotice. creând un mediu propice pentru bacterii. care ajută la formarea nodozităţilor. Dintre celelalte elemente soia consumă cantităţi importante: de sulf. Pe marginea frunzelor apar pete de culoare galbenă. Aplicarea îngrăşămintelor. În general. sunt necesare microelemente. care îmbunătăţeşte activitatea fotosintetizantă şi de fixare a azotului în nodozităţi etc. în unele primăveri. este necesară prezenţa zincului sau a fierului pe solurile erodate. Pe celelalte soluri.40 kg azot la ha.de fosfor nu sunt asigurate. împiedică absorbţia fosforului. Pe solurile sărace în azot se aplică 30 . molibden. absorbţia calciului. după apariţia primei frunze trifoliate. Fosforul îşi manifestă acţiunea sinergică împreună cu azotul şi potasiul. creşterea rezistenţei la boli. cupru. fertilizarea cu azot se face în funcţie de testarea reuşitei simbiozei dintre bacterii şi rădăcini. cu conţinut ridicat în fosfor. Excesul de fosfor provoacă fenomenul de toxicitate. El joacă un rol însemnat în sinteza grăsimilor şi depunerea lor în seminţe. înainte de semănat. având nuanţe albetransparente până la brune-cenuşii. reducând creşterea şi productivitatea plantelor. zinc. ceea ce demonstrează o capacitate mai ridicată de a folosi rezervele existente în sol. care se extind. inul sau ovăzul. soia absoarbe mai bine fosforul din sol. Vremea rece şi umedă. Insuficienţa potasiului afectează procesele biochimice şi fiziologice ale plantei. Se reduce rezistenta la cădere şi la secetă a plantelor. iar pe solurile alcaline. Potasiul favorizează formarea nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului. necroze care avansează bazipetal. Insuficienţa fosforului se manifestă prin încetinirea creşterii plantelor. necesar pentru primele faze de vegetaţie (de preferat azot amidic). se reduce capacitatea de germinaţie a seminţelor. Marginile frunzelor se necrozează. care influenţează favorabil dezvoltarea nodozităţilor şi fixarea azotului. unde este stânjenită creşterea plantelor şi fixarea azotului. frunzele au culoarea albăstruie-verzuie. Pe solurile acide. apar pete brune pe frunze după înflorit. comparativ cu porumbul. Potasiul se absoarbe în cantitate maximă în perioada creşterii vegetative rapide. de calciu. reducându-se pe măsură ce începe formarea seminţelor.

crearea unui pat germinativ optim pentru semănat şi care să asigure răsărirea plantelor şi dezvoltarea lor în continuare.100 50 . 2. tab.3. K2O-(kg/ha) pt. Tabelul 3.100 34 . încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale. O deosebită importanţă în cultura soiei prezintă biopreparatele de Bradyrhizobium japonicum.49 KAL (ppm) P2O5 P2O5 .127 40 .O. Soia valorifică efectul remanent al fertilizării organice şi al amendamentelor după 2 .1 Dozele orientative de îngrăşăminte la soia N N (kg/ha) în sol: Nodozităţi Plante cu pe plantă nodozităţi peste 5 1-5 lipsă irigat mg P2O5 la neirigat 100 g sol irigat sub 2 2–5 peste 5 D.70 140 . distrugerea totală a buruienilor. Ele contribuie la creşterea sistemului radicular.60 30 . determiriă o nutriţie mai bună a plantelor de soia. când se obţin sporuri însemnate de producţie şi îmbunătăţirea calităţii recoltei. Lucrările solului Prin lucrările de pregătire a solului în vederea însămânţării soiei se urmăresc: afânarea şi aerisirea solului. iar prin strivirea acestora se stabileşte eficienţa activităţii bacteriilor (conţinutul de culoare roşie presupune o activitate bună a bacteriilor.260 0 .3. În funcţie de reuşita bacterizării.50 100 . patului germinativ. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplica în funcţie de producţia scontată şi de valorile cartării.3 frunze trifoliate.4 ani de la aplicarea lor. 3. stabilindu-se procentul de plante cu nodozităţi. agrochimice privind conţinutul solului în fosfor şi potasiu (v. 3. a îngrăşămintelor şi amendamentelor. facilitează simbioza dintre bacterii şi rădăcini.140 13 . Dacă nu s-au aplicat sub arătura de bază. acumularea unor rezerve mari de apă în sol.90 50 .50 0 .60 0 60 .care plantele de soia au 1 . odată cu executarea praşilelor mecanice între rânduri (praşila I şi a II-a). mai pot fi aplicate sub formă de îngrăşăminte complexe la pregătirea. pe diagonala lanului în 5 . 71 .000 neirigat kg/ha 60 .E.60 60 .70 Azotul aplicat fazial este utilizat mai bine când se încorporează în sol până la începutul înfloririi plantelor.kg/ha K2O peste 85% 30 . se stabilesc dozele de azot orientative (tab. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplicai sub arătura de bază. folosindu-se în mod obişnuit patru doze la sămânţa necesară însămânţării unui ha. prin prezenţa leghemoglobinei). Microelementele pot fi aplicate tratând seminţele pe cale uscată sau umedă sau extraradicular. care să permită aprovizionarea plantelor pe durata vegetaţiei.10 puncte de control.1).80 40 .000-3.3.30 peste 50% 40 .1).

Pentru pregătirea patului germinativ. cu alte cuvinte să se aplice o agrotehnică diferenţiată. urmărindu-se calitatea şi efectuarea ei cât mai timpurie. În acest caz. Cu ajutorul combinatorului se pot încorpora şi erbicidele antigramineice 72 . înlesnind semănatul de calitate al soiei.2 zile. După recoltarea plantelor premergătoare timpurii (cereale păioase). sau chiar pe cele joase unde apa stagnează primăvara. pentru a nu se face o arătură cu bulgări mari. Când terenul prezintă denivelări se va executa şi o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare. pe solurile grele. se execută lucrarea de drenaj. Arătura se menţine curată de buruieni şi afânată până la venirea iernii.Lucrările solului trebuie să se execute ţinând seama de tipul de sol. Efectuarea arăturii este influenţată de planta premergătoare. După planta premergătoare ce se recoltează târziu se efectuează arătura de toamnă cu plugul în agregat cu gripa rotativă. a buruienilor şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili. nivelat şi puţin tasat. când solul este încă reavăn şi permite executarea unei lucrări de calitate. perpendicular sau în diagonală faţă de lucrările precedente.11 cm. se încorporează şi erbicidele antigramineice. gorgoane) se efectuează macronivelarea solului. cu consum mare de energie. Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului cu combinatorul. se amână executarea arăturii până când intervine o ploaie care să umezească solul pe 20 . după eliberarea terenului de planta premergătoare se execută o lucrare cu grapa cu discuri la adâncimea de 7 . adâncimea arăturii trebuie să fie cuprinsă între 25 . Esenţial este ca arătura să fie de cea mai bună calitate. în funcţie de umiditatea solului şi de resturile vegetale care trebuie încorporate în sol. După 2 . microclimatul zonei. iar pe terenurile cu denivelări mai mari (crovuri. Pe cernoziomurile din Moldova şi Transilvania adâncimea arăturii poate fi de 20 . structura culturilor. prin care se încorporează resturile vegetale şi îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu. sau pe cele din Lunca Dunării şi a altor râuri. respectiv uniform executată. prima lucrare în primăvară este distrugerea crustei.28 cm. În condiţii de secetă. Dacă este cazul. În zonele cu terenuri mai joase din incintele îndiguite. când solul este uscat şi nu există posibilităţi de a se iriga. cu textură argilo-lutoasă sau argiloasă. Experienţele executate în diferite zone au scos în evidenţă că.3 săptămâni se efectuează o lucrare de distrugere a buruienilor cu grapa cu discuri sau cu ajutorul cultivatorului în agregat cu grapa cu colţi reglabili. care lasă terenul bine mărunţit.22 cm.25 cm adâncime. arătura se efectuează în 1 .

15°C. însămânţarea făcându-se imediat.5 kg/t. Adâncimea de lucru a combinatorului nu trebuie să depăşească adâncimea semănatului (5 cm). iar soiurile semitimpurii şi cele timpurii. suspensia bacteriană se introduce direct în brazdă. Tratarea seminţelor cu Nitragin-soia (Bradyrhizobium japonicum) se face conform instrucţiunilor ce însoţesc preparatul. Calendaristic. Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de realizarea temperaturii minime de germinaţie în sol. iar vremea este în curs de încălzire. asigurând parcurgerea primelor faze de vegetaţie în condiţii de zile scurte şi temperaturi mai scăzute.0. Densitatea la semănat trebuie să realizeze 35 . care determină diferenţierea unui număr mai mare de noduri pe tulpină.nevolatile. folosindu-se 4 sau mai multe doze la sămânţa necesară însămânţării unui hectar. mai bine direct în câmp.8°C la adâncimea de semănat şi care corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 . la adăpost de razele solare. pentru răsărire. o eficienţă mai ridicată a erbicidelor şi maturarea mai timpurie a plantelor. să aibă puritate de cel puţin 98%. Soiurile târzii şi semitârzii se seamănă în prima parte a epocii optime.45 plante/m2 în condiţii de 73 . Tratarea seminţelor cu fungicide împotriva bolilor se efectuează numai în situaţia în care suspensia de bacterii (Nitragin-soia) se administrează direct în sol.000 de boabe să fie cât mai mare. care este de 7 . capacitatea de germinaţie de cel puţin 80%. Se asigură condiţii mai bune de umiditate pentru germinarea seminţelor. Soiurile tardive şi semitardive valorifică foarte bine condiţiile ce se creează prin semănatul timpuriu. ataşat la brăzdarele semănătorii. prelungirea perioadei de înflorire şi o mai bună fructificare. o dată cu semănatul. Semănatul în cadrul epocii optime are importanţă deosebită în dirijarea creşterii şi fructificării. iar masa a 1. Pentru tratarea seminţelor se utilizează produsul Tiradin-75 în doză de 3. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să facă parte dintr-un soi zonat. condiţiile pentru semănatul soiei se realizează începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul ţării şi în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţării. Când seminţele au fost tratate cu fungicide.2 .5 kg/t sau Captadin 50 PU în doză de 0. în zona destinată seminţelor cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu duze. Semănatul soiei se realizează paralel cu semănatul porumbului şi nu după terminarea însămânţării acestuia. adaptate la o fotoperioadă mai lungă se seamănă în a doua parte a perioadei optime de semănat.

Între seminţele germinabile introduse în sol şi numărul de plante obţinute la recoltare este o diferenţă de circa 15%.42 pl. Cantitatea de sămânţă corespunzătoare densităţilor la semănat stabilite se încadrează între 70 .30 cm şi cu 70 cm între benzi. ca urmare a reducerii competiţiei dintre plante pe rând.irigare şi 30 ./m2) nu se justifică.40 pl. reducându-se consumul de erbicide (cu circa 50%)./ha) nu sunt favorabile. 38 .45 pl. se micşorează rezistenţa la cădere şi la boli scade conţinutul seminţelor în substanţe proteice şi se măreşte norma de sămânţă la hectar.100 kg/ha.70 cm între benzi. Semănatul în benzi. răspund mai bine la semănatul în rânduri apropiate.) şi în cazul irigării prin brazde (80 cm între benzi).50 seminţe germinabile/m2.în condiţii de irigare. procent cu care se suplimentează norma de sămânţă. cu 60 . deoarece plantele ramifică mai mult şi se realizează neuniformităţi la maturare. Soiurile timpurii. Distanţa între rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a acestora. permite îngrijirea culturii prin praşile mecanice şi combaterea buruienilor cu erbicide. 74 . cu talia mică. Xanthium sp. formate din două rânduri la distanţa de 25 . deoarece. Densităţi mai mari (peste 70 pl. precum şi datorită acoperirii solului mai timpuriu de către covorul vegetal şi captării unei cantităţi suplimentare de energie solară. sau în benzi de 3 rânduri la 45 cm./m2 în zona a treia .în condiţii de neirigare. În condiţiile combaterii ireproşabile a buruienilor semănatul soiei în rânduri apropiate (25 .000 de boabe. capacitatea de germinaţie şi masa a 1.35 pl. Aceste desimi se diferenţiază şi în funcţie de zona de cultură: 40 . La irigarea prin brazde se utilizează distanţa între rânduri de 80 cm. Pentru a se realiza aceste densităţi se seamănă 50 .40 plante/m2 în condiţii de neirigare. Nici desimile mai mici (sub 30 pl.15%). pe terenuri neirigate sau irigate prin aspersiune se efectuează semănatul în rânduri echidistante la 50 cm. primele păstăi se formează prea jos pe plantă şi se produc pierderi la recoltare. 45 . Această metodă de semănat se recomandă pe solurile infestate de buruieni cu răsărire eşalonată (Solamum nigrum. Pe terenurile slab sau mijlociu îmburuienate şi în condiţiile combinării combaterii chimice a buruienilor cu lucrările de prăşit mecanic între rânduri.30 cm sau chiar 15 cm) a determinat obţinerea unor sporuri însemnate de producţie (10 ./m2 .40 şi 30 . respectiv 35 ./m2 în zona a doua şi 35 . Abuthilon sp. depinzând de puritate.55 seminţe germinabie/m2 şi respectiv../m2 în prima zonă. Sporul de producţie se datorează creşterii uniforme şi mai viguroase a plantelor până la înflorire.

nu se modifică şi desimea semănatului. corectând abaterile constatate. tratamentelor cu erbicide şi insectofungicide. distrugerea buruienilor răsărite la pregătirea patului germinativ şi alegerea perioadei de semănat. a bolilor şi dăunătorilor trebuie să seefectueze integrat. Când plantele de soia formează prima frunză trifoliată. Trebuie remarcat faptul că. semănatul se face mai târziu. Măsurile agrotehnice privind amplasarea culturii după premergătoare care lasă terenul curat de buruieni. prin modificarea reglajului. Buruienile se pot distruge cu mai multă uşurinţă prin praşile mecanice. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor. Eventuala crustă şi buruienile se distrug cu ajutorul sapei rotative sau al grapei cu colţi reglabili. Distanţa pe rând se verifică prin sondaje. Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 5 cm. din diferite motive. la schimbarea distantei între rânduri. Soiurile cu creştere determinată se pot semăna la distanţe între rânduri mai mari sau mai mici. fără a cauza pierderi de plante la soia. manuale. la semănatul timpuriu. pentru soiurile timpurii. fără folosirea erbicidelor. este mai avantajoasă. oscilând între 2. efectuarea corectă a lucrărilor solului.5 cm pe solurile mai grele. revenind un rol însemnat lucrărilor mecanice.Soia se poate semăna şi la distanţe de 60 . jalonându-se terenul la prima trecere. Semănatul prea superficial într-un strat de sol uscat sau semănatul la o adâncime de peste 5 cm în sol greu şi umed influenţează negativ germinaţia şi răsărirea. consecinţele fiind foarte favorabile asupra producţiei.4. Semănătorile vor fi echipate obligatoriu cu brăzdare mici şi limitatoare de adâncime. fiind şi mai bine înrădăcinate. o lucrare înainte de prima praşilă mecanică între rânduri. lucrări cu sapa rotativă.0 cm pe soluri mijlocii. Pentru soiurile cu creştere nedeterminată. care se 75 . praşile selective manuale pe rând. în condiţii de bună aprovizionare cu apă şi între 2.70 cm între rânduri. când se creează condiţii mai bune pentru irigarea culturii prin praşile mecanice. cu multă atenţie pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire sau pe cele răsărite. contribuie mult la diminuarea gradului de îmburuienare încă din primele faze de vegetaţie.5 . lucrările cu sapa rotativă (cu colţii invers sensului de înaintare) realizează distrugerea buruienilor.3.2 lucrări cu sapa rotativă. conduce la densităţi necorespunzătoare şi la producţii mici de boabe.5 . distanţa mai mică între rânduri. cât şi atunci când. Se efectuează 1 . Distanţa seminţelor pe rând se poate realiza prin alegerea discului de distribuţie şi a raportului de transmisie dorit.

3 praşile mecanice şi manuale selective. . O combatere eficientă a buruienilor (şi a celor care apar spre faza de maturitate a soiei.În condiţii de infestare redusă cu monocotiledonate anuale. al doilea tratament se va efectua la reinfestarea cu specii de buruieni dicotiledonate (3 .efectuează când se cunosc bine rândurile de plante.30% faţă de .10 cm adâncime) în funcţie de gradul de îmburuienare.70%) nu se poate realiza fără folosirea erbicidelor care. eficientă dacă se are în vedere managementul combaterii integrate a acestora cu următoarele precizări: Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat simptome de fitotoxicitate: -Erbicidele dozele recomandate. la 6 ..4 frunze . + Echinocloa sp.2 frunzuliţe.) se distrug prin 2 . Concomitent cu efectuarea primei praşile mecanice între rânduri. Pe lângă combaterea buruienilor.8 cm adâncime şi a doua lucrare între prima şi a doua praşilă.4 frunzuliţe.Buruienile dicotiledonate perene (Cirsium sp. Convolvulus sp.Dozele şi epocile de aplicare se stabilesc în funcţie de tipul de sol (conţinutul în humus) şi condiţiile climatice. Basagran se pot aplica în 2 tratamente secvenţiale. folosind jumătăţi de doze pentru un tratament. Primul tratament se va aplica după răsărirea soiei (1 . asociate cu erbicide antidicotiledonate (tankmix) se vor aplica în doze mai reduse cu 25 . Galaxy.. afânându-l şi încălzindu-l totodată. . iar buruienile dicotiledonate cu 2 . la soia.2). . Se mai efectuează două sau trei praşile (la 8 . ultima înainte de înflorirea în masa a soiei. prin ataşarea unor organe active de la sapa rotativă la cultivator.3 frunzuliţe şi până la înfrăţire. ce pot micşora producţia cu 50 . iar buruienile dicotiledonate cu 1 . erbicidele Dynam. benefică simbiozei între rădăcini şi bacterii. Pivot şi Bolero se pot aplica şi singure (fără aplicarea unui graminicid la semănat).3.) în faza de 2 . reprezintă o măsură obligatorie când se seamănă în rânduri apropiate (tab.Erbicidele Flex.4 săptămâni). Blazer. lucrările cu sapa rotativă şi cultivatorul determină aerisirea şi încălzirea solului. 76 antigramineice nevolatile. când buruienile au 2 . Pentru protejarea plantelor de soia se folosesc discuri de protecţie la cultivator.2 perechi de frunze trifoliate. deoarece combat parţial şi unele buruieni monocotiledonate anuale (Setaria sp. Sonchus sp. 3. . se poate prelucra solul din zona rândurilor de plante. Combaterea chimică a buruienilor la soia poate fi.

) Sole infestate cu buruieni mono şi dicotiledonate anuale şi perene.S.2. inclusiv Solanum nigrum. erbicidele Treflan 24 EC (24% Trifluralin) sau 3. Se efectuează un prim tratament cu erbicide antigramineice prevăzute la punctul A şi al doilea tratament în vegetaţie cu următoarele erbicide antidicotiledonate Pivot 100 LC (10% Imazetapyr) sau 0.5 . iar pentru combarerea costeiului din rizomi erbicidele Galant Super (10% Haloxifop.2. Fusilade super (12. se impun restricţii pentru plantele postmergătoare (4 .1.300 l soluţie la hectar.8 . de tip Roundup Ready Se poate aplica până la o Roundup C. Abutilon sp.0 adâncime perpendiculare cu combinatorul Sencor 70 WP (70% Metribuzin) 0.1.5 fluazifop-butyl) 2. Lasso CE (48% Alaclor) sau 4-6 Erbicidele fiind nevolatile se Mecloran 48 CE (48% Alaclor) sau 4-6 încorporează în sol cu Dual GOLD 960 CE (96% Metolaclor) sau 1 .2 de înălţimea plantelor de costrei. Basagran forte (48% Bentazon + 15% 2 .5 .75 .75 Flex (25% Fomesafen) 1.0 în momentul în care plantele de Targa 10 CE (Quizalofop-etil 2-3 costrei au 15 .5 .0 Pentru combaterea costreiului din rizomi se aplică al treilea tratament Furore super 75 EW (12.3. Xanthium sp.. iar surfactant) sau buruienile sunt în faza de 3-4 Galaxy (36% Bentazon + 8% Acifluorfen) 2 frunzuliţe.10 cm prin 2 treceri Treflan 48 EC (48% Trifluralin) plus 1.0. 9 .2.2.10 D.5 Wettol)+ Bolero (4% Imazamax) 0.1. tutun.70 .La tratamentele în vegetaţie se utilizează 200 .Combaterea costreiului din rizomi este mai eficientă când se irigă cultura cu 10 .Când se aplică erbicidul Pivot.5 Triflurom 48 (48% Trifluralin) sau 1.5 luni pentru grâu şi orz.15 zile înainte de tratament iar după tratament nu se mai efectuează praşile mecanice sau manuale 15 . În condiţii de irigare se Frontier 900 EC (90% Dimetenamid) sau 1.75 . Tabelul 3. plus Sorghum halepense din rizomi.25 cm înălţime.0.5% fluazifop-butyl) 2-3 Stabilirea dozei se face în funcţie Pantera 40 EC (5% Quizalofop-P-tefuril) 1.5 combinatorul la adâncimea de 3 Stomp 330 EC (33% Pendimetalin) sau 4-5 4 cm.2 de gradul de infestare.5 Agil 100 EC (10% Propaquizafop) 0.3.25 .5 (preemergent) Sencor 70 EP (70% Metribuzin) sau 0.0 se încorporează la 8 ..2 Combaterea buruienilor la soia cu ajutorul erbicidelor Doza . (36% Glifosat) 2-4 săptămână înainte de înflorire a plantelor de soia .5 Trifluralinul fiind volatil. 77 .1.10 luni pentru porumb.2. Abutilon sp.5 .kg. Nabu S (12.5 . şi Chenopodium sp..) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.0 .2 aplică imediat după semănat Guardian CE (82% Acetoclor + antidol) sau 1. Xanthium sp.) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.5% Setoxidim) 7 .5 Erbicide.5 perechi de frunze trifoliate.5 . produs comercial (substanţă activă) B. . reducându-se eficacitatea erbicidului.17 zile după tratament pentru a nu se întrerupe translocarea erbicidului spre rizomi.5.1. precum şi Leopard 5 EC (5% Quizalofop-P-etil) 1. Se utilizează erbicidele de la punctul A şi B.5 .0 Se aplică postemergent timpuriu C.5 Tratamentul în vegetaţie se face când plantele de soia au 2-3 Blazer 2 S (24% Acifluorfen de sodiu + 2 . fără Solanum nigrum. Observaţii l/ha produs comercial A. o cantitate mai mare ducând la scurgerea soluţiei de pe frunze.) Combaterea buruienilor în solele cultivate cu soia modificată genetic.R-metil) 1 .35 .

000 şi 7. Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp. Peb + Lindan. molia păstăilor (Etiella zinkenella) se combate tratând sămânţa după recoltare cu Phostoxin sau Delicia în doză de 30 g la tonă în magazii închise.orzoaică de primăvară. iar în faza de butonizare-înflorire se întârzie 78 . . iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet 2 kg/t sămânţă.3 tratamente cu Turdacupral 4 kg/ha. musca (Phorbia platura). care produce defolierea prematură şi se combate în momentul semnalării cu Sintox 25. şi Pythium debaryanum se recomandă tratarea seminţelor cu produsul Beret MLX 360 în doză de 1.10 zile. cartof. care atacă cotiledoanele în timpul germinaţiei sau la răsărire şi se combate cu Lindatox 3. zeamă bordeleză în concentraţie de 1% sau Orthocid 50 în cantitate de 2.). în doză de 2 l/ha produs comercial. musca cenuşie a culturilor (Hylemia sp.25 l/t sămânţă. 36 luni sfeclă şi legume). 5 + 3 în doze de 25 . Irigarea soiei este deosebit de eficientă în toate zonele unde se manifestă perioade de secetă.000 m3/ha apă pentru o producţie de peste 3. Apa este necesară încă de la germinare şi până la maturarea seminţelor. În faza de germinaţie-răsărire lipsa apei determină o răsărire neuniformă. înainte de pregătirea patului germinativ. fuzarioza (Fusarium ssp. Principalii dăunători sunt păianjenul roşu (Tetranicus urticae).Erbicidul Roundup combate toate speciile de buruieni şi se poate aplica secvenţial (2 + 2 l/ha sau 2 + 2. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agenţii patogeni care provoacă mana soiei (Peronospora manshurica). consumându-se între 6. putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). iar înălţimea buruienilor de 10 . În momentul când bolile sunt semnalate în câmp se execută 2 .5 kg/ha produs comercial. care se transmit prin sol şi resturi vegetale.26 luni floarea-soarelui.000 kg seminţe la hectar şi părţile aferente de biomasă.). arsura bacteriană (Pseudomonas glycine). cu realizarea primului tratament în faza de 3 .4 perechi de frunze la soia.4 săptămâni) sau întreaga doza o singură dată în funcţie de gradul de infestare şi înălţimea buruienilor. urmat de al doilea tratament la reinfestare (3 . micşorând desimea normală a lanului.). ce atacă seminţele şi plăntuţele în faza de germinare.5 l/ha.30 kg/ha. se combate prin tratamente preventive la sol. rizoctonia (Rizoctonia ssp. Primul tratament se execută la apariţia simptomelor bolilor iar celelalte tratamente la interval de 8 .15 cm. iar în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură pot aduce prejudicii culturii de soia. 24 .

La irigarea prin brazde. Pentru reducerea la minimum a pierderilor la recoltare se iau măsuri de nivelare a terenului înainte de semănat. fără plante căzute. În primăverile secetoase se poate aplica o udare de răsărire cu o normă de 200 .5 udări cu norme de udare de 700 . brunificarea a minimum 70% din păstăi. următoarele la intervale de 10 . turaţia bătătorului va fi de 400 . iar reglajele se vor verifica de mai multe ori într-o zi de lucru urmărindu-se ca pierderile să nu depăşească 2 .14 zile. în funcţie şi de precipitaţiile înregistrate. seminţele au umiditatea de 16%. Pentru evitarea pierderilor la recoltarea cu combina. seminţele capătă culoarea specifică soiului şi se întăresc. folosirea soiurilor cu inserţie a primelor păstăi la peste 10 . Câmpia de Vest.000 m3/ha. Prima udare se realizează înainte de înflorire.800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400 .4.6 cm). calendaristic între 15 iunie şi sfârşitul lunii august. Producţiile ce se pot realiza oscilează între 3 . care contribuie la îmbunătăţirea acţiunii erbicidelor aplicate în sol. În această perioadă trebuie să se asigure menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm la peste 50% din i. zonele subcarpatice).u. soiei ridică probleme legate de limitarea pierderilor de seminţe din cauza inserţiei joase a primelor păstăi.18 mm la ieşire. Recoltarea Recoltarea.3 t/ha în zona a III-a (nord-estul şi nord-vestul ţării. înălţimea de tăiere a plantelor va fi coborâtă cât mai mult posibil (4 .300 m3/ha.5 km/h. se produce căderea florilor şi diminuarea producţiei de seminţe.500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate slabă şi pe nisipuri.5 t/ha în zona a II-a de cultură (partea de nord a Câmpiei Române. Udările se aplică în perioada critică pentru apă a soiei. realizarea densităţii optime. de la apariţia primelor flori şi până la umplerea seminţelor.5 t/ha în zona I de cultură (Câmpia Română şi Dobrogea).a. sudul Moldovei) şi 2 . norma de udare este cuprinsă între 800 şi 1. în condiţii de irigare.12 cm de la nivelul solului. 2. deschiderea între bătător si contrabătător de 20 . Câmpia Transilvaniei.3%.3. Irigarea se realizează prin aspersiune sau prin brazde.5 . executarea lucrărilor de prăşit fără denivelarea solului. 79 .creşterea vegetativă. viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4 . Momentul optim de recoltare poate fi determinat luându-se în considerare următoarele: îngălbenirea frunzelor şi căderea acestora. sitele să fie cele corespunzătoare. Sunt necesare 4 .600 rotaţii/minut. (intervalul umidităţii active).25 mm la intrare şi 15 .

Prevenirea eficientă a bolilor se face prin evitarea cultivării florii-soarelui pe acelaşi loc un număr cât mai mare de ani. cultivarea repetată pe acelaşi teren este exclusă. rezultate bune se obţin şi după mazăre. se pot obţine producţii mari şi la grâul cultivat după floarea-soarelui. cu rezultate bune. cartoful şi inul sunt. mană. în primul rând. toate culturile neafectate de boli comune. de asemenea. datorită. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru floarea-soarelui culturile cu boli comune şi. atacului de boli (pătarea brună şi frângerea tulpinilor. în primul rând.CAP. precum şi unele culturi recoltate toamna. care ocupă suprafeţe mari în zonele de cultură a florii-soarelui. putregaiul alb. După floarea-soarelui se cultivă. Sensibilitatea ridicată a florii-soarelui la diferite boli care sunt greu de combătut pe cale chimică. cum este porumbul (cu condiţia să nu se folosească la porumb mai mult de 1. Floarea-soarelui poate reveni pe acelaşi teren după minimum 6 ani (8 ani în condiţii de irigare şi pe loturile semincere). cu condiţia recoltării florii-soarelui până la 15 septembrie.1. în special. manifestată prin pierderi mari de recoltă.5 kg Atrazin/ha şi să se facă tratamente contra răţişoarei). trebuie evitate ca premergătoare cânepa şi tutunul (din cauza atacului de lupoaie). putregaiul cenuşiu). Fertilizarea 80 .4 PLANTE OLEAGINOASE 4. culturi ce nu pot preceda culturile de floarea-soarelui. interval de timp în care se produce o epuizare a formelor de rezistenţă a patogenului în sol. cere luarea unor măsuri drastice pentru reducerea frecvenţei şi intensităţii atacului. cele care contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) dintre care soia.) şi de dăunători (răţişoara porumbului). fasolea şi rapiţa. în cazul atacurilor puternice de putregai cenuşiu. Totodată. grâul de toamnă). Ca urmare. dar şi din cauza atacului de lupoaie (Orobanche sp. tocării şi încorporării adânci a resturilor vegetale şi aplicării unor doze ceva mai mari de îngrăşăminte cu azot. FLOAREA-SOARELUI Tehnologia de cultivare a florii-soarelui Rotaţia Premergătoarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu recoltare timpurie (cerealele păioase de toamnă şi.

P şi Ca. în special în fazele timpurii. Consumurile sunt mai mici decât cele menţionate în literatura mai veche.16. mijlociu pretenţioasă la fosfor şi foarte exigentă la potasiu..40) (V. 81 cu azot au frunzele îmbătrânite. 2. Absorbţia elementelor nutritive este rapidă la floarea-soarelui.33 . foarte ridicată în plantele tinere şi descreşte spre maturitate. dacă.51%). ulterior. Pe măsură ce avansează în vegetaţie. GACHON (1972) a arătat că 66% din N. magneziu (0. O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa carenţele de elemente nutritive din fazele iniţiale de creştere. cantităţile de fosfor şi potasiu extrase din sol prin recoltă. implicit.HERA şi col.10%).0 kg fosfor.5 kg potasiu. Bine înrădăcinată. atât deficitul cât şi excesul de azot.0. În timpul înfloritului. iar la recoltare au calatidii mici şi cu multe .3%). au repercusiuni negative asupra proceselor de creştere şi dezvoltare şi.Cu fiecare tonă de seminţe. floarea-soarelui extrage din sol 18 . frunze) conţin.25 la 0. BÂRNAURE.2. 1. în legătură cu ritmul de producere a substanţei uscate în timpul primelor stadii de dezvoltare. Azotul.16 .5 săptămâni după răsărire).3 kg magneziu. Produsele secundare (calatidii. asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului de ulei. cantităţi apreciabile de elemente minerale. 3.58%). Îngrăşarea de bază trebuie gândită ţinând cont de gradul de fertilitate al solului.9 . absorbţia tardivă de azot nu corectează efectele insuficienţei azotului în fazele precoce. floarea-soarelui nu este bine aprovizionată în perioada formării primordiilor florale (3 .4 kg azot/ha/zi.1 kg calciu. de aceea. sodiu (după CR. chiar dacă. justificat de raportul îmbunătăţit între masa totală a plantei şi producţia de sămânţă (indicele de recoltă a crescut de la 0. 75% din K şi 90% din Mg sunt absorbite într-un interval de 2 luni. Din acest motiv. de culoare galbenă. condiţiile de vegetaţie sunt mult mai bune. calciu (1. de asemenea. Pentru floarea-soarelui. floarea-soarelui poate absorbi cel puţin 3 . tulpini. şi anume de la apariţia butonului floral şi până la înflorire.8 . adesea se constată că floarea-soarelui valorifică puţin eficient azotul din îngrăşăminte. îndeosebi potasiu (1.0. 1998). de exemplu. Floarea-soarelui este o plantă exigentă faţă de aprovizionarea cu azot. se formează puţine flori şi producţia rămâne mică. 1.8 . azot (1.7. planta de floarea-soarelui este capabilă de a absorbi azotul levigat în straturile mai profunde ale solului.35 kg azot. plantele subnutrite seminţe seci. rotaţie. 1991). Concentraţia în elemente nutritive este.

Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoacă scăderea accentuată a conţinutului de ulei, iar pe solurile brune şi brune podzolite diminuează cu 14 28% producţia de seminţe. În toate fazele de vegetaţie, excesul de azot provoacă creşterea luxuriantă şi prelungirea vegetaţiei plantelor în detrimentul producţiei de seminţe şi al conţinutului în ulei şi, desigur, al rezistenţei la atacul de boli şi la secetă. La evitarea excesului de azot (pe toată suprafaţa sau în vetre) contribuie: folosirea în primăvară de îngrăşăminte chimice complexe sau nitrocalcar; fracţionarea cantităţilor de azot: o parte se administrează la pregătirea patului germinativ şi restul în timpul vegetaţiei. Cantităţile de azot ce trebuie aplicate la floarea-soarelui se stabilesc, în primul rând, în funcţie de producţiile planificate şi de indicele de azot al solului (tab.4.1.1, după CR. HERA şi Z. BORLAN, citaţi de V.BÂRNAURE, 1991). Dozele astfel stabilite se măresc cu 10 kg/ha după premergătoare ca porumb, cartof de toamnă, sfeclă; se măresc cu 10 kg/ha dacă solul are în primăvară apă la nivelul capacităţii de câmp; se micşorează cu 0,75 - 1,5 kg pentru fiecare tonă de gunoi administrată la planta premergătoare sau direct la cultura de floarea-soarelui şi cu circa 10 kg dacă la semănat este secetă relativă (mai puţin de 80 m3/ha apă, sub capacitatea de câmp). Azotul se administrează o jumătate la pregătirea patului germinativ (sau concomitent cu semănatul), sub formă de azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide sau îngrăşăminte complexe; cealaltă jumătate, concomitent cu praşila I sau, sub formă nitrică, la praşilele I şi a II-a. Fosforul influenţează puternic procentul de ulei, iar în anumite condiţii determină şi o sporire a producţiei de sămânţă, chiar mai accentuată decât azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultiva în nici un caz fără fertilizare cu fosfor, deşi este citată de numeroşi autori ca având o capaciate mare de folosire a fosfaţilor din sol; acest lucru nu este valabil pentru fazele iniţiale de creştere. Pe de altă parte, în ţara noastră regimul precipitaţiilor şi temperatura (în cultură neirigată) din perioada de înflorire şi fructificare nu permit o valorificare superioară a rezervelor de fosfor din sol. Absorbţia fosforului urmează un ritm apropiat de cel al azotului şi depinde mai mult de explorare a solului de către rădăcinile florii-soarelui. Pentru floarea-soarelui cele mai indicate îngrăşăminte cu fosfor sunt cele complexe. Dintre îngrăşămintele simple se va folosi, cu mai bune rezultate,
82

superfosfatul concentrat pe soluri uşor acide şi superfosfatul simplu pe soluri neutre şi alcaline (V. BÂRNAURE, 1991). Epoca de administrare este vara sau toamna, înainte de arătura de bază, cu încorporare sub brazdă. O parte din fosfor (circa 1/3 din doză) se poate aplica pe rând, odată cu semănatul, cel mai bine sub formă de îngrăşăminte NP. Acest mod de fertilizare favorizează o bună înrădăcinare şi creştere iniţială a plantei, conferindu-i rezistenţă la secetă şi făcând posibile economii la cantitatea de fosfor, de 15 - 20%.
Tabelul 4.1.1 Doze de azot (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 2.500 3.000 3.500 1,5 94 107 117 2,0 85 98 111 2,5 80 93 103 Indicele de azot 3,0 77 89 100 3,5 74 87 97 4,0 72 85 95 4,5 71 84 94

Dozele de fosfor recomandate în tehnologia actuală de cultivare a floriisoarelui sunt prezentate în tabelul 4.1.2 (după CR. HERA şi col., citat de V. BÂRNAURE, 1991).
Tabelul 4.1.2 Doze de fosfor (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 15 3.000 3.500 124 146 P-Al (ppm) (P2O5 mg/100 g sol = P-Al - ppm x 0,23) 20 114 135 25 103 124 30 93 115 35 84 105 40 76 97 45 67 89 50 60 81

Potasiul. Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care îl restituie în proporţie de 90%, prin resturile vegetale rămase după recoltare. Potasiul are influenţe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de către floarea-soarelui, sporirea rezistenţei la frângere, la atacul diferitelor boli. La insuficienţa potasiului, plantele de floarea-soarelui rămân mai mici şi capătă aspect de tufă (cu internodii scurte şi frunze dese). Suprafaţa foliară se reduce drastic la carenţa de potasiu. Pe solurile cu mai puţin de 15 mg K2O/100 g sol) (soluri brune, soluri podzolite şi podzolice) trebuie folosite 60 - 80 kg potasiu/ha. În cultură irigată, potasiul trebuie folosit în toate condiţiile. Ca îngrăşăminte cu potasiu, produse industrial, se recomandă sarea potasică, administrată toamna (sub arătură), îngrăşămintele complexe de tip NPK (înainte sau concomitent cu semănatul). Gunoiul de grajd aduce sporuri de producţie mai mari (700 - 800 kg/ha) pe soluri carbonatate şi pe cele podzolite. Se realizează o mai bună valorificare a
83

gunoiului de grajd pe ansamblul rotaţiilor, dacă acesta se administrează la planta premergătoare (porumb, sfeclă, cartof - în condiţii de irigare) (V. BÂRNAURE, 1991). Floarea-soarelui valorifică superior efectul remanent al gunoiului de grajd. Plantele de floarea-soarelui prezintă, uneori, semne de suferinţă specifice dezechilibrului de nutriţie cu microelemente, mai frecventă fiind carenţa de molibden (în primăverile răcoroase, pe solurile acide) şi cea de bor (în anii cu primăveri secetoase), carenţe care se combat prin încorporarea, o dată cu lucrările solului, a 0,55 - 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 - 1,5 kg/ha molibdat de sodiu. Lucrările solului Floarea-soarelui necesită un sol bine afânat, fără hardpan şi structurat, care să permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al buruienilor. Aceasta este o garanţie a unei bune alimentări cu apă şi elemente nutritive a plantelor şi o mai bună rezistenţă la cădere. Cele mai frecvente consecinţe ale unei pregătiri neglijente a solului pentru floarea-soarelui sunt: stagnarea seminţei în sol, care nu reuşeşte să străbată crusta compactă de la suprafaţa solului; tendinţa pivotului rădăcinii de a se dezvolta superficial atunci când întâlneste o zonă prea compactă; concurenţa cu buruienile până în stadiul de 5 perechi de frunze. Lucrarea de dezmiriştit se realizează cât mai devreme posibil după recoltarea premergătoarei şi este urmată de arătura adâncă, efectuată pe un sol scurs bine, evitând, pe cât posibil, patinarea care netezeşte şi compactează fundul brazdei. Adâncimea arăturii pentru floarea-soarelui trebuie să fie de 22 - 25 cm; lucrarea mai adâncă este necesară pe terenurile puternic îmburuienate sau cu cantităţi mai mari de resturi vegetale rămase pe teren şi pe solurile compactate. În zonele mai umedă şi pe solurile mai grele, îmbunătăţrea regimului aerohidric al solului, prin scarificare la 60 cm, aduce sporuri de producţie de până la 28% (M. CROITORU, citat de V. BÂRNAURE, 1991). În primăvară, pentru a obţine un pat germinativ cât mai aproape de aceste cerinţe ideale, trebuie limitat numărul de treceri pe teren cu utilajele agricole la un minim care să evite tasarea excesivă. În plus, trebuie să nu se lucreze pe un sol insuficient scurs în adâncime; în asemenea situaţii, este de preferat, să se întârzie câteva zile data semănatului. La umiditate ridicată, tasarea produsă de roţile tractorului determină deteriorarea însuşirilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se lucrează nu realizează o mărunţire a solului, ci o fragmentare în felii a acestuia, care îngreuiează şi întârzie pregătirea patului germinativ şi favorizează pierderea umidităţii din sol.
84

în anumite condiţii. iar cele decojite şi cu miez parţial lipsă sub 85 . lanuri mai puţin atacate de boli şi sporuri de producţie. fără spărturi sau fisuri. fisurate. Seminţele germinabile intacte dau germeni normali în proporţie de 95%. atacate de boli (pătate). uniformă (fără goluri). şi nu mai devreme. care prezintă denivelări şi unele resturi vegetale incomplet încorporate. cele fisurate . în cazul hibrizilor. 1989). se lucrează cu grapa cu discuri uşoară în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. se va evita afânarea excesivă. Prin această operaţiune sunt îndepărtate seminţele mici. pierderile de la semănat la răsărit pot ajunge la 25 40%.. Calitatea patului germinativ este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru si de evitarea lucrării când solul este prea umed. cu scopul de a evita numărul de treceri prea mare (combinatoare). Pentru a realiza un pat germinativ corect trebuie folosite agregate complexe. O atenţie deosebită trebuie acordată folosirii de seminţe mari şi omogene. decojite. Prin ultimele lucrări sunt încorporate erbicidele şi îngrăşămintele. în cazul folosirii de seminţe mici. prin care se favorizează pierderea apei prin evaporare într-o perioadă în care aceasta este accelerată de temperaturile în creştere şi vânturile care bat cu intensitate (CR. întoarcerea şi răscolirea energică a solului. Sămânţa şi semănatul Obţinerea de plante viguroase printr-o răsărire uniformă şi rapidă este determinată de folosirea la semănat a unui material semincer cu indici calitativi superiori: valoare biologică şi culturală ridicată (puritate fizică minimum 98%. pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii. HERA şi col. germinaţie minimum 85%). iar cele arate în toamnă. lipsa bolilor. asigurându-se o răsărire rapidă (explozivă). Sămânţa trebuie sa fie din anul precedent şi să aparţină unor categorii biologice superioare. Conservarea apei în sol constituie un obiectiv esenţial care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ. O lucrare efectuată de unii cultivatorii de floarea-soarelui de la noi (şi care se justifică adesea) este alegerea seminţelor la masă. în ziua sau preziua semănatului. solul trebuie lucrat superficial. printr-un număr cât mai redus de lucrări.Suprafeţele lucrate bine încă din toamnă şi care la desprimăvărare se prezintă fără resturi vegetale şi nivelate se lucrează cu combinatorul. şi să fie din F1. în cazul soiurilor. Puritatea fizică creşte până la 100% şi capacitatea de germinaţie peste 95%. şi nu se realizează o distribuţie uniformă a plantelor pe teren. integritate fizică.85%. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută cu combinatorul. Pentru aceasta.

Tanymecus dilaticollis şi viermilor sârmă . BÂLTEANU şi GH. deoarece aceste produse sunt foarte toxice (după AL. V. citaţi de V. tiofanat metil + tiuram (Tiramet 60 PTS. iprodione (Rovral 50 PU. datorită reducerii umidităţii din sol şi de deplasarea fazei de înflorire în perioada 86 .6 zile. condiţii favorabile pentru germinarea rapidă şi uniformă a seminţelor şi răsărirea plantelor. la hibrizii nerezistenţi (Fundulea 206. vinclozolin + carbendazim (Konker SC. 2. de regulă. 1986). ROMAN. între 25 martie (zone cu desprimăvărare mai timpurie) şi 15 aprilie. Tratarea seminţei de floarea-soarelui înainte de semănat. plantele sunt debile. Întârzierea semănatului este însoţită de răsărirea neuniformă a plantelor. V.75% (uneori sub 50%) (ZOIA CERESNYES şi N. multe seminţe pier prin mucegăire. Calendaristic. astfel. La semănatul prea timpuriu. 2.0 kg/t de sămânţă). 1991). Întârzierea semănatului în a doua jumătate a lunii aprilie sau începutul lunii mai determină scăderi importante de producţie. iar în cele umede şi reci se poate semăna ceva mai târziu. Calendaristic.) se recomandă tratamente cu carbofuran (Furadan 35 ST sau Carbodan 35 ST sau Diafuran 35 ST.5 kg/t de sămânţă). mancozeb + tiofanat metil (Mancoben 60 PTS. ROMAN şi col. răsăritul se prelungeşte şi este eşalonat ( după GH. momentul semănatului florii-soarelui este determinat de evoluţia condiţiilor climatice în primăvară.. Pentru controlul dăunătorilor (răţişoara porumbului . 1993). 4 kg/t de sămânţă) sau oxadixil (Wakil PTS. la circa 15 zile de la desprimăvărare (GH.Agriotes sp. procentul de ulei. Durata optimă de semănat în fiecare an este de 5 . BARBULESCU şi col. 1. 1 kg/t de sămânţă). în primăverile secetoase se recomandă semănatul la începutul intervalului.25 l/t de sămânţă). Epoca de semănat. după unele estimari. 2 kg/t de sămânţă). de specialişti. producţia de seminţe scade şi se diminuează. semănatul se face. PANĂ. Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) se fac tratamente cu unul dintre produsele: procimidon (Sumilex 50 PU. de asemenea. 1992). Semănatul culturilor de floarea-soarelui începe atunci când în sol se realizează pragul minim de 7°C la adâncimea de încorporare a seminţei (şi vremea este în curs de încălzire). 28 l/t de sămânţă) efectuate centralizat. sunt asigurate. 2 kg/t de sămânţă). Se recomandă să se efectueze tratamente contra manei (Plasmopara helianthi) cu metalaxil (Apron 35 SD. contra bolilor şi dăunătorilor este obligatorie. perioada optimă de semănat începând. atacurile de mană şi putregai alb sunt mai pronunţate. Felix).BÂRNAURE.

000 . Adâncimea de semănat este de 5 .000 plante/ha în cultură irigată. În condiţii bune de vegetaţie. 70 cm/25cm). distanţă care asigură o mai bună distribuire pe teren a plantelor. care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânţa în curs de germinare şi provoacă pagube (efecte fitotoxice . ceea ce determină importante scăderi de producţie. umede şi numai dacă nu se folosesc erbicide triazinice. cu cât solul este mai uşor). la sporirea proporţiei de seminţe seci.cu atât mai mari.000 plante/ha în cultură neirigată şi 50. prin care sunt asigurate posibilităţile de combatere a buruienilor prin praşile mecanice. se seamănă la 70 cm între rânduri . Densităţile excesive duc la cădere şi frângere (plante mai înalte şi mai subţiri). se poate semăna la 4 .distanţă care permite utilizarea sistemei de maşini de la porumb. Trebuie subliniat că în zona solului brun-roşcat din Câmpia Română.000 . diferenţele de producţie nu sunt importante. La semănat se vor asigura densităţi mai mari cu 10 . Distanţa dintre rânduri. Densitatea.0 si 5. variază. corespunzătoare densităţilor optime. În conditii de irigare prin brazde se seamănă la 80 cm distanţă între rânduri. În condiţii de cultură neirigată sau irigată prin aspersiune.50.5 kg/ha. În climatul mai umed din vestul Europei. obişnuit. 87 . producţiile cele mai mari se obţin dacă la recoltare există 45. ca atare. dar şi la putregai). culturile de floarea-soarelui sunt semănate la 60 cm între rânduri. la consumuri specifice mai mari de apă şi elemente nutritive.7 cm. iar cele superioare pentru hibrizii cu talie mică şi rezistenţă bună la frângere şi cădere. Cantitatea de sămânţă la hectar.de secetă din a doua jumătate a lunii iulie. între 4. Valorile de densitate inferioare sunt recomandate pentru soiul Record. Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând la semănat să fie uniformă. 50 cm. la formele existente în prezent în cultură în România.5 cm adâncime pe soluri mai grele. între diferite distanţe de semănat experimentate în condiţiile de la noi (70 cm. este generalizat semănatul florii-soarelui la distanţa de 70 cm între rânduri. Ceilalţi hibrizi cu talie mai înaltă reacţionează bine la o densitate intermediară. Trebuie reţinut că.15% (exprimate în seminţe germinabile/m2) faţă de densităţile de recoltare. scăderi drastice de recoltă s-au constatat doar la întârzierea semănatului până în ultimile zile ale lunii aprilie.60. pentru asigurarera creşterii şi dezvoltării armonioase a tuturor plantelor. atac de boli (mai ales pătarea brună.

13.2 stupi/ha) înainte de înflorire. 1986).3 ori mecanic între rânduri şi de 2 . Este indicat să se folosească la primele lucrări discuri de protecţie a rândurilor.15 cm la ultima (frunzele sunt rigide şi se rup cu uşurinţă). în vecinătatea culturilor.600 kg/ha (I. 88 . A doua praşilă mecanică trebuie făcută la interval scurt (10 . viteza I la prima lucrare şi vitezele II şi a III-a la următoarele (după A. Principalele variante de combatere a buruienilor din culturile de floarea-soarelui cu ajutorul erbicidelor sunt prezentate în tabelul 5. Ultimul prăşit se efectuează la înălţimea plantelor de 60 . La interval de circa 15 zile se face a treia praşilă mecanică. să fie protejată prin tratamente cu erbicide şi prin prăşit. Floarea-soarelui se prăşeşte de 2 . Viteza de lucru se stabileşte astfel ca să nu se arunce pământul pe rând: de regulă. întârzierea făcând imposibilă intrarea în lan cu cultivatorul. Mai întâi se prăşeşte mecanizat şi apoi se prăşeşte manual.Respectarea vitezei de semânat este. 1982). deoarece se lovesc plantele (planta este foarte sensibilă la rupere).10 cm la prima praşilă. la adâncimea de 6 .70 cm. de asemenea. plantele fiind sensibile şi la acoperirea cu pământ. o condiţie importantă. Lucrările de îngrijire Floarea-soarelui este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor până în stadiul de 5 perechi de frunze. Prăşitul are un rol dublu: de a completa acţiunea erbicidelor (în numeroase cazuri erbicidele nu asigură distrugerea completă a buruienilor) şi de a ameliora structura solului şi a favoriza dezvoltarea tinerei culturi. CÂRNU şi colab.56%). prin instalare de stupi de albine (1. deci.12 zile). o viteza redusă (4. Prima prăşilă se face imediat ce rândurile de floarea-soarelui se disting bine şi s-au format primele două frunze adevărate. la avertizare. floarea-soarelui trebuie. imediat ce apar buruienile.3 ori manual pe rând.5 . BONJEAN.40 zile. Zona de protecţie la prăşit creşte de la 8 . Tratamentele. ceea ce va asigura o răsărire uniformă a plantelor.5 km/h) permite o repartiţie optimă a seminţelor pe rând şi uniformitatea adâncimii. până la 14 . Erbicidarea. Într-un interval de 30 . Alegerea erbicidelor şi a asociaţiilor de erbicide depinde de buruienile prezente în parcela în care se cultivă floarea-soarelui.10 cm. contra bolilor pot aduce sporuri substanţiale de producţie (plus 30 .. Polenizarea suplimentară a florii-soarelui. Prăşitul culturii influenţeaza hotărâtor creşterea plantelor şi nivelul recoltei. aduce sporuri de producţie de 300 .

1. Boala a apărut în 1981 în judeţele din vestul României şi s-a extins foarte repede. este o soluţie pentru limitarea infestării. Felix. 2 l/ha). 1984). Boala se propagă prin conidii în timpul vegetaţiei şi prin miceliu şi scleroţi de la un an la altul (C. Contaminarea se face la nivelul solului.Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este o boală care poate apărea pe orice parte a plantei (se manifestă ca un putregai alb). Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciupercă care se conservă pe resturile de cultură infestate rămase la suprafaţa solului. atacul este mai putin amplu şi dăunător. Pagubele cele mai importante se observă cel mai mult după înflorit. acoperind ţesuturile senescente cu o cuvertură cenuşie (apare mai ales pe calatidiu. GH. carbendazin (Bavistin 50 WP. 2 kg/ha. GH. cu frecvente porţiuni depresionare (crovuri) boala a fost semnalată pentru prima dată în 1984 (C. 1993). tratamentele la sămânţă sunt eficiente. în situaţia în care umiditatea persistă. pierderi mari la recoltare sau imposibilitatea recoltării mecanizate). cu exces temporar de umiditate. GHEORGHIEŞ. V. benomil (Benlate 50 WP. vinclozolin (Ronilan 50 WP.5 kg/ha). Pieirea plantelor şi reducerea drastică a densităţii lanurilor pot conduce la scăderi de producţie foarte importante. V. 1 kg/ha).4 l/ha). procimidon (Sumilex 50 WP. îndeosebi în zonele mai umede. În anii secetoşi.15 zile după sfârşitul înfloritului. Agentul patogen se conservă în sol sub formă de scleroţi o durată mare de timp. 1 kg/ha). umiditatea favorizând atacul (atac timpuriu frecvent). Sensibilitatea maximă a plantelor se înregistrează la răsărire şi la formarea calatidiului. ROMAN. şi. până la apariţia florilor ligulate. Select. este favorizat atacul târziu. în toate fazele de vegetaţie. iprodione + carbendazim (Calidan SC. spre sfârşitul verii). Festiv. fusilazol (Punch 40 EC. BĂRBULESCU şi col. iar pierderile de plante pot depăşi 30% (C. 1 kg/ha).. În cazul ambelor boli. Infestarea se face în primăvară. Dacă predomină atacul pe calatidiu. se recomandă 2 tratamente. folosind unul din produsele: iprodione (Rovral 50 PU. cu rezistenţă la putregaiul alb. Cultivarea hibrizilor Super. primul în intervalul de la diferenţierea netă calatidiului. de ordinul a 7 . se poate ajunge la distrugerea ţesuturilor tulpinii şi căderea în masă a plantelor (reducerea producţiei.8 ani. în anii cu veri ploioase. 89 . deprecierea calităţii. 0. al doilea la 10 . Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este o ciupercă care se poate dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui. pe solului brun-roşcat din Câmpia Română. pe solurile unde apare exces de umiditate (aşa cum este solul brun-roşcat). GHEORGHIEŞ.

5 EC. pe solurile mai grele şi în primăverile umede şi răcoroase. bioxazol (Baycor 300 EC. 1 l/ha). În anumite situaţii. În vegetaţie se recomandă două tratamente: primul în faza de 6 . tratarea seminţelor înainte de semănat). Super. 2 l/ha). 1 kg/ha). Faza de sensibilitate maximă la secetă se situează într-un interval de circa 40 zile (corespunzând creşterii plantelor şi înfloritului calatidiului). Eficiente sunt măsurile preventive: distrugerea resturilor vegetale. Irigarea. O mare atenţie trebuie acordată distrugerii samulastrei de floarea-soarelui şi a resturilor vegetale (AL. sunt necesare tratamente. 1993). Atacul de răţişoară este mai puternic în sudul şi estul ţării. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile de plante rămase în sol. Consumul de apă al florii-soarelui este asemănător cu cel al porumbului. al doilea la diferenţierea calatidiului. viermii sârmă crează probleme pe terenurile cu încărcare mare de păioase.5 l/ha) în amestec cu deltametrin (Decis 2. sau produse conţinând trifumizol (Trifmine 30 WP. respectarea rotaţiei de 6 ani. dar şi în unele primăveri. 3. în lipsa acestuia.ROMAN). În prezent. BARBULESCU şi col. dar planta utilizează mai bine rezervele de apă din sol la desprimăvărare şi precipitaţiile din cursul vegetaţiei. după porumb şi în primăverile calde şi secetoase. Cei mai importanţi sunt gărgăriţa porumbului sau răţişoara (Tanymecus dilaticollis) şi viermi sârmă (Agriotes sp. până nu demult.Festiv. iprodione + carbendazim (după recomandările de la combaterea putregaiurilor). Sunt obligatorii tratamentele la sămânţă cu produse conţinând carbofuran. sau. cea mai păgubitoare boală a floriisoarelui. evitarea amplasării culturilor de floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate. vinclozolin + carbendazim. până la apariţia florilor ligulate.). Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) este o boală răspândită în toată ţara şi considerată. nuarimol (Trimidal 9 EC.5 l/ha). folosind preparate pe bază de fusilazol. importanţa ei s-a redus prin măsurile preventive care se iau (extinderea cultivării hibrizilor rezistenţi . 3. cultivarea hibriziilor toleranţi.. sau când floarea-soarelui urmează după porumb. când răsărirea şi dezvoltarea plantulelor se desfăşoară mai lent. în perioada răsăririi florii-soarelui. dăunători foarte păgubitori pe majoritatea terenurilor agricole de la noi.25 l/ha). Felix şi Select. 0. când nu s-au efectuat aceste tratamente. carbendazin. din stadiul de 90 . Select. simptomele de atac manifestându-se încă de la începutul vegetaţiei. cu dimetoat+deltametrin (Dimecis 300. Combaterea dăunătorilor.8 perechi de frunze. cu dimetoat (Sinoratox 35 CE. secetoase şi calde.

3). La irigarea pe brazde. înflorire şi umplerea seminţelor. nevoile plantei sunt de 420 mm apă. Recoltarea mecanizată a culturilor de floarea-soarelui se poate începe de la 15 % umiditate şi trebuie să se încheie cel mai târziu la 9 . bolilor. situat calendaristic în lunile iunie şi iulie. Durata normală de recoltare mecanizată a unei sole cu floarea-soarelui este de 6 . O dezvoltare uniformă a culturii şi o coacere cât mai omogenă sunt condiţii importante pentru recoltarea cu pierderi minime. La irigarea prin aspersiune.200 m3/ha la prima udare şi 800 .10% umiditate. necesarul de apă este de 40 .700 rotaţii/minut.000 kg/ha. Pentru o producţie de 3.5 . în România (cu unele diferenţe în funcţie de zonă şi climat). lipsa ploilor în această perioadă impune aplicarea a 2 .buton floral (de 3 cm) la stadiul de sfârşit de înflorire. un disponibil de apă de 160 mm în sol + precipitaţii este suficient pentru a obţine un indice foliar nelimitant (2. Perioada de recoltare se situează.200 mm de apă disponibilă (apa din sol + ploi + irigare). Insuficienţa apei la înflorit diminuează numărul de seminţe pe calatidiu. În functie de zonă şi hibrid.60 m3/ha şi zi.8 zile. dăunătorilor. pentru a nu decortica seminţele şi a nu 91 . în medie. se produc pierderi mari prin scuturare. Recoltarea se face cu combina pentru cerale. la un timp de revenire de 7-14 zile. iar seceta în faza de umplere a seminţelor afectează MMB şi conţinutul in ulei. O recoltare prea târzie diminuează producţia prin pierderile de boabe datorită scuturării. în funcţie de textura solului (la irigarea prin aspersiune). Până la înflorire. florile de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate. pentru care s-a calculat un necesar de 150 .500 kg/ha.000 m3/ha la următoarele.000 .20 % sunt încă galbene). păsărilor.3 udări cu norme de 400-800 m3/ha. Perioada în care apa de irigare determină sporuri de recoltă este formarea calatidiului. norma de udare este de 1. între ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie. trebuie urmărit să fie menţinut un foliaj în activitate cât mai îndelungată. unele calatidii intră în supracoacere şi pierderile de seminţe prin scuturare pot ajunge chiar la 1. resturile de flori de pe calatidiu cad singure.1. În caz contrar. În faza de maturitate. prevăzută cu echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui şi reglată corespunzător: turaţia bătătorului trebuie redusă la 450 .1.85 % din calatidii au culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15 . în mod normal. Recoltarea Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80 . în caz contrar.

Producţiile medii în ţara noastră se situează în jur de 1. pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum. 4. producţiile medii în ţările mari cultivatoare se situează între 1. Pe plan mondial. sunt puse la uscat şi apoi sunt treierate cu combina. 3 . distanţa bătător-contrabătător va fi 25 . un recoltat prea târziu sporeşte pierderile prin atacul păsărilor. GUMANIUC şi col.18 mm la ieşire. decojirea seminţelor la treierat. când 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30 . RAPIŢA Tehnologia de cultivare Rotaţie Bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul până la începutul lunii august. ventilare bine reglată.35%. borceagul de toamnă şi trifoiul roşu după prima coasă. Producţii. dar consumul mare de muncă manuală limitează folosirea acestei metode de recoltare. cartoful timpuriu. iar în caz de atac de Sclerotinia. la staţionar.. 92 . dar fără a antrena seminţele pline.500 kg/ha. Este important de subliniat că se reduc mult pierderile prin scuturare. după 7-8 ani. Recoltarea prea devreme a culturilor înseamnă un conţinut ridicat de impurităţi umede. umiditatea seminţelor scade la 15 .000 kg/ha.30 mm la intrare şi 12 . Cele mai bune premergătoare sunt: cerealele de toamnă.300 si 2. mazărea. Se foloseşte diquat (Reglone 20 LS. scuturare.10 l/ha).2. care depăşeşte 4. Nu se cultivă după soia şi floarea-soarelui. dezvoltarea bolilor.17% şi se poate recolta (N. căderea plantelor.500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură. pentru a elimina seminţele seci şi resturile de flori. Defolierea chimică este recomandată în cazul maturării întârziate a floriisoarelui sau când recolta este ameninţată de atacul agenţilor patogeni Botrytis sau Sclerotinia. Pe suprafeţe restrânse şi în anumite condiţii speciale.500 kg/ha. Calatidiile sunt tăiate cu secera. citat de V. Multe unităţi agricole cu experienţă în cultivarea florii-soarelui obţin frecvent producţii de seminţe de peste 2. pentru a asigura condiţii bune de pregătire a terenului şi acumularea apei necesare răsăririi. 1991). BÂRNAURE. Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după 3 ani. Floarea-soarelui este o plantă cu mare capacitate de producţie.creşte conţinutul de impurităţi. se apelează la recoltarea manuală a culturilor de floarea-soarelui. după 9 zile de la tratament. Din contră. pericolul deprecierii recoltei şi cheltuieli mari de uscare.

plus partea aeriană de masă verde.5 kg N.30 t/ha. mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. pentru producţii de circa 3 000 kg/ha seminţe se aplică următoarele doze de azot: Suedia 120 .25 cm. în diferite ţări mari cultivatoare de rapiţă. Cantităţile de fosfor şi potasiu variază între 100 . rapiţa consumă 2 kg N. se aplică amendamente cu calciu. în agregat cu grapa stelată. BÎRNAURE (1979) menţionează că.5. Gunoiul de grajd. Germania 150 . potasiu 60 . 10 kg K2O. fosfor 50 – 80 kg. În acest caz se reduc dozele de îngrăşăminte chimice cu 1. următoarele: azot 80 – 180 kg. cele mai mari cantităţi.60 kg azot. Pe solurile cu reacţie acidă. citat de GH. fiind o mare consumatoare de elemente nutritive.0 . potasiu şi indicele azot sunt. Italia 150 kg. Pentru o tonă de seminţe şi producţia de biomasă aferentă. V.50 kg potasiu.140 kg.190 kg. consumul specific este de 50 . Dozele de îngrăşăminte pentru cultura rapiţei în funcţie de producţia planificată şi valorile cartării agrochimice privind conţinutul în fosfor. sunt absorbite în perioada de la desprimăvărare şi până la începutul fructificării.200 kg. BÎRNAURE.5 kg P2O5. Îngrăşămintele chimice aplicate singure sunt foarte bine valorificate.80 kg. Întreaga doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază. Franţa 120 . cât şi la cultura dublă care a urmat sau la grâul semănat în toamnă (GH.5 kg K pentru fiecare tonă de gunoi de grajd.2.60 kg calciu. 40 . Lucrările solului Arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului la adâncimea de 20 .5 7. a determinat obţinerea de sporuri economice atât la rapiţă. În situaţia când solul este uscat şi arătura nu poate fi efectuată fără a scoate bolovani. se impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili. pentru 100 kg seminţe. în general.75 kg P şi 2. aplicat direct culturii de rapiţă în cantitate de 20 . După D. BÎLTEANU şi V. iar restul de 2/3 din doza de azot va fi dată primăvara timpuriu. 50 . pentru corectarea acesteia în limitele pH 6. SOLTNER (1990). urmând ca arătura să se realizeze după prima ploaie.0 1. 1979). 93 . 2. însă. 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de microelemente. 30 . BÎLTEANU (1993).60 kg fosfor.140 kg. Absorbţia elementelor nutritive are loc cu intensitate din primele faze de vegetaţie. 0. Până la semănat arătura se menţine curată de buruieni.Fertilizarea Rapiţa este foarte pretenţioasă la fertilizare.

Lucrările de îngrijire Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 4. astfel. datorită reducerii gradului de ramificare a plantelor. Rowral 50 WP (1 kg/t). este de 70 .110 plante/m2. se asigură 100 . inclusiv Sorghum halepense din seminţe. favorizează o creştere avansată a plantelor până în iarnă. ŞARPE.Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adâncimea de semănat. în funcţie de umiditatea solului şi textură. sau Ro-Neet sunt de preferat. Speciile monocotiledonate anuale şi perene (costrei din rizomi) pot fi combătute prin aplicarea în vegetaţie (postemergent) a erbicidelor selective ca: 94 . Balan.2.80 plante/m2. 1987). 1983. ZAHAN. Cantitatea de sămânţă este de 6 . determină scăderea rezistenţei la iernare şi dispariţia unui număr mai mare de plante sau a tulpinilor florifere principale. TIANU. în prima urgenţă. POP. pierderile prin scuturare.15 septembrie.150 boabe germinabile/m2. PICU şi A.5 cm. cu început de alungire a tulpinii. sunt mai rezistente la cădere şi se pot recolta mecanizat în condiţii bune. textura şi calitatea pregătirii patului germinativ. iar pentru estul. nu necesită praşile. Dacă terenul este prea afânat se tăvălugeşte înainte de semănat.10 septembrie (I. În ţara noastră. vestul şi nordul ţării. La această distanţă culturile luptă mai bine cu buruienile. P.5 cm. deoarece combat foarte bine samulastra de grâu sau orz şi numeroase specii de buruieni anuale. Adâncimea de semănat este de 2. în toamnele cu precipitaţii. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să provină din anul însămânţării. Densitatea plantelor la recoltare. Rapiţa de primăvară se seamănă timpuriu. a avea la recoltare 80 . Sămânţa se tratează cu Rapco T7 (6 kg la 100 kg sămânţă) sau cu alte produse ca Ronilan 50 WP Sumilex WP.1. Semănatul. I. pentru a asigura încorporarea seminţei la adâncimea optima. 1985). la semănat. în majoritatea ţărilor cultivatoare.3. Semănatul se realizează cu semănătorile pentru cereale. pentru. Se aplica preemergent şi se încorporează prin dublă discuire (N. La data semănatului terenul trebuie să fie bine mărunţit şi aşezat. Perioada de semănat în sudul ţării este 5 .5 . Semănatul mai devreme. 1 .10 kg/ha. micşorându-se. la distanţa între rânduri de 12. să aibă puritatea minimă de 97% şi germinaţia minimă de 85%. 1983. în funcţie de umiditatea solului. Erbicidele volatile Treflan. La aceste densităţi se asigură o coacere mai uniformă.

Producţii Recoltarea este dificilă din cauza scuturării uşoare a seminţelor.0 5.0 – 5. în faza când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a început colorarea seminţelor. în două faze. Pantera.0 – 8. Recoltarea în două faze se execută când plantele au culoare galbenă.3 l/ha şi a 150 . După câteva zile.2.0 Ro-Neet (720 g/l cycloate) 6.0.0 – 5.025% în perioada înfloritului. Combaterea dăunătorilor. la combină făcându-se modificările necesare pentru prevenirea pierderilor şi a spargerii sau descojirii seminţelor.5 l/ha.0 7.0 – 7.) se combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE.) se combat prin tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t. 2 .5 – 4. la “mirişte” înaltă de 20 . de 25 . Gărgăriţa tulpinilor (Centorrhynchchus sp. Recoltare.3 l/ha.21 zile.1 Combaterea chimică a buruienilor din cultura de rapiţă Dozele de produs comercial în funcţie de conţinutul solului în humus 2 – 3% 3 – 4% Treflan 24 EC 3.0 Balan (180 g/l benefin) 6.0 4. sau direct cu combina de cereale. 3 l/ha. pentru stimularea răsăririi plantelor şi a formării rozetei de bază până la întrarea în iarnă. Recoltarea directă cu combina va fi efectuată la 5 .0 7. Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se combat cu Sinoratox 35 CE sau Carbetox 37. Intervalul de pauză este de 14 .10 zile.0 – 5. cu interval de pauză de 7 .500 m3/ha şi la încheierea înfloritului cu 500 -600 m3/ha. Udările târzii favorizează căderea plantelor şi atacul de afide.5 1/ha.5 l/ha. tăind miriştea sub brazda de rapiţă.0 – 7.0 Lasso (480 g/l alaclor) 4.25 cm. în doză de 1. Tabelul 4. sau cu Sumicidin 20 CE 0.0 l/ha. Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) se combate cu Fastac 10 CE . plantele se treieră din mers cu combina. în care seminţele îşi desăvârşesc maturitatea şi umiditatea scade la 12 .0 – 6.0 Dual 500 (500 g/l metalaclor) 3.30%.0 l/ha. Primăvara sunt necesare udări la începutul legării primelor silicve cu 400 . Select super. Puricii de pământ (Phyllottreta sp. În momentul 95 .0 – 8. Targa super. Se aplică o udare în toamnă cu 300 400 m3 apă/ha.Fusilade forte 1 – 1. Aramo 1. Galant super 1. Leopard 1.200 l apă.075 l/ha prin două tratamente. Tăierea plantelor se realizează cu vindroverul. Se execută mecanizat.5 – 4 4. Agil 1.14%.7 zile după aplicarea desicantului Reglone.0 Erbicide Irigarea este necesară în sudul ţării. iar seminţele au început să se brunifice şi au umiditatea.

inul pentru fibre nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani din cauza aşa-numitei “oboseli” a solului sau “alergia inului” faţă de el însuşi. Când nu poate fi asigurată uscarea imediată. acidifierea şi acumularea unor compuşi toxici (Fe. Deşi nu consumă cantităţi mari de elemente 96 .800 kg/ha. leguminoasele anuale (mazărea). înmulţirea unor buruieni specifice care elimină în sol secreţii ce inhibă germinaţia inului (Camelina alyssum şi Euphorbia sp. fusarioza). Inul pentru fibre se poate folosi ca plantă protectoare pentru morcov. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 2. 4. Mn). În zonele unde se practică “topitul la rouă” se seamănă perpendicular pe rândurile de in o graminee care formează un covor ierbos ce favorizează topitul. inul pentru fibre extrage din sol 12 kg azot. rugina. dimineaţa şi în cursul nopţii. Pe acelaşi teren. După inul pentru fibre pot urma toate plantele de cultură. Seminţele sunt imediat precurăţite şi uscate la umiditatea de 9 – 10%. antracnoza.1.declanşării recoltatului. Livada. aşa cum s-a dovedit în experienţele de la S. ierburi perene etc. Al. Producţia medie de rapiţă în Europa. Culturile succesive şi grâul de toamnă găsesc condiţii foarte bune de sol. consumul unor microelemente (mai ales bor). INUL PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Inul pentru fibre este pretenţios la planta premergătoare. cu excepţia celor cu boli comune (cartof. Cele mai bune premergătoare sunt: grâul de toamnă. acumularea germenilor unor boli (septorioza. Fertilizarea Pentru o tonă de substanţă uscată recoltată. depozitarea se va face în straturi de 5 . sfeclă). borceagul. 5 PLANTE TEXTILE 5. precum şi cartoful sau sfecla pentru zahăr. Plantele bune premergătoare sunt orzoaica şi porumbul neerbicidat cu triazine.10 cm.A. Lucrarea se execută seara. iar în anul următor se asigură o producţie normală de fân.9 kg P2O5 şi 18 kg K2O. CAP.C.000 kg/ha. a fost în jur de 2. umiditatea seminţelor trebuie să fie în jur de 16%. dacă au fost fertilizate corespunzător şi nu au fost atacate de Rhizoctonia sp.000 – 4. şi Botrytis cinerea. cauzată de un complex de factori cum ar fi secreţiile autotoxice ale rădăcinilor (lineina). necurăţite de silicve şi se vor lopăta până la scăderea umidităţii la 10%. în ultimii ani.). Nu se vor folosi ca plante premergătoare şi nici postmergătoare cânepa şi rapiţa.

80% la azot. favorizează sporirea numărului de fibre elementare în fascicule şi depunerea celulozei în pereţii celulelor. prin executarea unor lucrări în timpul vegetaţiei. 97 .60% la potasiu. iar pe solurile sărace de 1:1. Pe solurile cu fertilitate mijlocie (8 . iar cele maxime după plante prăşitoare şi la soiurile rezistente la cădere (Mădăraş. scurtează perioada de vegetaţie. planta premergătoare. absorbţia intensă a elementelor nutritive are loc de timpuriu şi într-un termen scurt: 70% din azot. iar pe solurile cu fertilitate scăzută (sub 7 mg P2O5 şi 15 mg K2O la 100 g sol) să se utilizeze N48-80. intensifică asimilaţia clorofiliană. favorizează formarea fasciculelor compacte. producţia de seminţe şi ulei. Cercetările din ţara noastră au precizat că fertilizarea inului pentru fibre trebuie să se facă cu toate cele trei elemente nutritive de bază (NPK). atenuează efectul negativ al azotului. şi peste 80% din K2O până la începutul înfloritului. rădăcina este slab dezvoltată şi cu capacitate redusă de a folosi elementele mai greu solubile din sol. Dozele minime se recomandă după cereale de toamnă şi la soiurile sensibile la cădere. După plante leguminoase dozele de azot se micşorează cu 20 . iar cele de potasiu egale sau mai mari decât cantităţile de fosfor. din următoarele considerente: are perioadă scurtă de vegetaţie. inul pentru fibre este foarte pretenţios la fertilizare. 15 . influenţează favorabil uniformitatea maturării. Insuficienţa şi excesul elementelor nutritive micşorează producţia şi calitatea acesteia. cantităţile de fosfor puse la dispoziţia plantei să fie egale sau mai mari decât cele de azot. însămânţarea în rânduri apropiate exclude posibilitatea favorizării solubilizării elementelor nutritive. P48-80. fertilitatea solului şi desimea semănatului.20% la fosfor şi 50 . pe solurile care au primit amendamente cu 1 .2 ani înainte.5. Fosforul. în cantităţi suficiente. Raportul între elementele nutritive NPK să fie de 1:3:3 pe solurile fertile.10 mg P2O5. iar în microzonele cu precipitaţii abundente se măresc cu 10 .5:1.30 kg/ha.25 mg K2O la 100 g sol) se recomandă N32-64. de 1:2:3 pe solurile cu fertilitate mijlocie. şi 12 .nutritive. determină randamentul în fibre şi calitatea acestora. P64-96. Potasiul. Mureş etc. formarea frunzelor.70% din P2O5.20 kg/ha.30 kg/ha. 60 . Dozele de îngrăşăminte chimice se diferenţiază în funcţie de soi. dozele de fosfor şi potasiu se măresc cu 20 . Azotul favorizează creşterea tulpinii. biosinteza celulozei şi rezistenţa fibrelor. coeficientul de valorificare a îngrăşămintelor este scăzut: 70 . asigurat în cantităţi optime. K64-96.).

iar sub această adâncime solul să fie tasat. cu puritatea minimă de 99%. germinaţia minimă 85%. nu este folosit complet datorită perioadei scurte de vegetaţie. nivelat până la venirea iernii. Dacă este cazul. se încorporează şi erbicidele antigramineice. Se efectuează o arătură adâncă la 23 . Aplicarea se face cu avionul. Primăvara. fie în primăvară la pregătirea patului germinativ.3 . îmburuienează solul. sfeclă etc. cu MMB cât mai mare posibil. aplicat prin încorporare în sol sau extraradicular în timpul vegetaţiei. mărirea rezistenţei acestora. fără să scadă producţia.adăugându-se.1. Microelementele au influenţă pozitivă asupra producţiei şi calităţii acesteia. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. Zincul. când s-au lăsat cărări la semănat şi după ce se evaporă roua. Folosirea borului a determinat sporuri de 120 . Lucrările solului Inul pentru fibre are seminţe mici.200 kg/ha la fibre şi 100 160 kg/ha la seminţe. Aplicarea a jumătate din doza de azot la pregătirea patului germinativ şi jumătate în faza de brădişor determină sporirea proporţiei de fibre lungi cu 8 15%. deoarece duce la căderea “în vetre” sau pe toată suprafaţa. cartof. Gunoiul de grajd nu se aplică direct inului pentru fibre. iar cuprul a mărit activitatea fotosintetică. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aparţină soiului zonat. cele cu fosfor fie sub arătura de bază. sub formă de sulfat de zinc. recomandânduse la planta premergătoare. sistemul radicular slab dezvoltat şi este sensibil la îmburuienare. Manganul a determinat creşterea randamentului de fibre. terenul menţinându-se afânat şi curat de buruieni. 0. Cu ajutorul combinatorului se pregăteşte patul germinativ. reduce procentul de fibre în tulpini şi rezistenţa acestora la rupere. fără a pulveriza solul (pericol de formare a crustei). mărunţindu-l pe adâncimea semănatului. Lucrările de bază se efectuează în funcţie de planta premergătoare şi grosimea stratului arabil. Îngrăşămintele cu potasiu se aplică sub arătura de bază. patul germinativ se pregăteşte cu multă atenţie (grădinăreşte). sub formă de îngrăşăminte complexe. să fie sănătoasă.).25 cm după plante premergătoare ce eliberează terenul timpuriu şi la 28 . a determinat sporuri de producţie în zone mai reci şi mai umede din Franţa. elicopterul sau terestru.0 kg/ha bor pentru atenuarea efectului dăunător al calciului asupra calităţii fuiorului.30 cm după cele târzii (porumb. să fie 98 . de asemenea. totodată. datorită excesului de azot. încorporându-se bine resturile vegetale.

5°C. Densitatea la semănat. 1.50% din valoarea producţiei. rezistente la cădere.5 cm. lucioasă. epoca semănatului (desime mai mare în epoca optimă) şi rezistenţa soiului la cădere (desime mare la soiurile rezistente).5 – 2.3000 plante/m2. Capsella bursa-pastoris şi altete. datorită pericolului îngheţurilor târzii.000 plante/m2. tulpinile şi fuiorul rămân de dimensiuni mai reduse. Combaterea buruienilor prin pliviri manuale este costisitoare şi greu de efectuat. Oftanol T . Gheorgheni. inul poate fi distrus de eventualele temperaturi scăzute (-1°C distruge plantele în faza cotiledonală).800 – 2. singura cale de distrugere fiind combaterea integrată din care nu lipseşte folosirea erbicidelor.0 l/ha. Cercetările din ţara noastră şi din alte ţări au evidenţiat că desimea optimă la recoltare a inului pentru fibre este de 1. 99 . Semănat prea devreme. Semănat în epoca optimă inul formează tulpini înalte. Thlaspi arvense. cu fibre lungi. inul poate fi invadat de buruieni ce pot produce pagube de 25 . Ca urmare. De la semnat şi până la recoltare se produc pierderi de 27 .2 kg la tona de sămânţă sau contra bolilor şi dăunătorilor (puricilor) şi cu Furadan 35 ST . temperatura de 4 . dar semănatul se face când în sol. Din cauza creşterii lente în primele faze de vegetaţie şi umbririi reduse a solului. structurate.3°C. Sămânţa se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fusariozei (Fusarium lini) cu Tiradin 75 . se realizează. Adâncimea semănatului este de 1. în funcţie de fertilitatea solului (desime mai mare pe soluri mai fertile). neramificate. Tratamentele se efectuează numai pe cale uscată.35% faţă de numărul seminţelor încorporate în sol.3.0 cm pe solurile mai grele (lutoase) şi mijlocii (nisipo-lutoase) şi 2 . la adâncimea de 4 .3 cm pe cele mai uşoare. Sinapis arvensis.8 kg/t sau Carbodan 35 ST 8 kg/t.5 kg. Semănatul mai adânc sau mai la suprafaţă determină goluri în lan. desimea semănatului trebuie să fie de 2400 . îmburuienare şi purici.5 cm. este de 12. se utilizează erbicidul Dikotex 40 EC (40% MCPA) în doză de 1. mai târziu se scurtează faza creşterii intense. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la MCPA (acid 2 metil-4 chlorphenoxiacetic). Distanţa între rânduri.3 zile la rând. folosită în România. semănatul se efectuează când temperatura în sol ajunge la 7°C. omogenă. Lucrări de îngrijire Erbicidarea. În depresiunile Ciuc. la orele 7 dimineaţa. 2 .2. cum sunt: Chenopodium album.lipsită de cuscută. atacul puricilor aduce prejudicii lanului. Raphanus raphanistrum. valea Râului Negru.5 . Temperatura minimă de germinare este de 2 . Epoca de semănat.

7 l/ha.8 cm Diizocabul şi la 3 .0 + 1. 100 .0 l/ha sau Nabu S (20% sethoxydim) + Buctril M în doze de 1. de la 4 .p-butyl) + Buctril M în doze de 1. Aceste erbicide se aplică înainte. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de cotiledoane sau rozetă de frunze. 4. 1 l/ha.4 frunzuliţe. iar temperatura aerului mai mare de 14°C.) se utilizează unul din următoarele erbicide: Brominal flax (12% bromoxynil + 12% MCPA).5 + 1. când odosul are 3 .5 cm erbicidele Lasso şi Dual.0 l/ha se aplică atunci când odosul are 3 . în doză de 4 .0 .0 l/ha care se aplică după răsărirea inului.4 frunzuliţe şi până la înfrăţirea acestuia.6 l/ha. 2. când plantele de in au 6 .5 cm cu combinatorul. în doză de 3 . Basagran (48% bentazon).aplicându-se în faza de brădişor. sau Dual 500 (50% methalachlor).. se recurge la aplicarea erbicidelor antigramineice: Diizocab (70% butylate). mohorul (Setaria sp.5 cm înălţime a inului şi până la 25 cm înălţime. Aceste erbicide se încorporează în sol prin două treceri perpendiculare cu combinatorul la adâncimea de 6 . Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente sau mediu rezistente la MCPA (Amaranthus sp. Vicia sp. zâzania (Lolium remotum).6 l/ha.4 l/ha. Echinochloa crus-galli şi Sorghum halepense). Matricaria sp. Galium aparine. Culturile de în infestate cu buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate.4% humus) care se aplică înaintea semănatului şi se încorporează în sol la 3 . iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de rozetă. Convolvulus arvensis. 10 .5 .5 l/ha (1 . iar buruienile se află în faza cotiledonală sau de rozetă şi temperatura aerului înregistrează de la 8 . Atriplex patula.5 .10°C. Glean (75% chlorsulfuron). 3. 2 . printre care se află şi odosul (Avena fatua). până la 25°C. Buctril M (20% bromoxynil + 20% MCPA). Polygonum convolvulus.0 l/ha.5% fluazifop ..15 g/ha. dozele fiind calculate în funcţie de conţinutul solului în humus (de la 1 la 4%). Illoxan (28% diclofop) + Buctril M în doze de 3. 1. Fusilade Super (12.10 cm înălţime.1. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza cotiledonală sau de rozetă. în doză de 4 . Erbicidele antidicotiledonate se aplică conform cu indicaţiile de la punctele 1 şi 2. Sonchus arvensis. sau Lasso (48% alachlor).2. În zonele în care se întâlnesc şi specii de buruieni monocotiledonate (Setaria sp. în timpul şi după faza de “brădişor”.6.) se tratează cu următoarele erbicide: Avadex BW EC (48% triallte) în doză de 5..

Când nu se dispune de erbicide ce se aplică preemergent. cu Fundazol sau cu alte fungicide. septorioza . fiind diminuat atacul unor boli (bacterioză.15 cm.90 kg/ha sămânţă. 101 . asociat cu erbicide antidicotiledonate (Buctril M.2 l/ha.350 l/ha soluţie pentru tratamente corecte.4 l/ha sau în faza de “brăduţ” (6 .5 . Aceste tratamente se execută atunci când nu s-au tratat seminţele cu insecticide la însămânţare.1 l/ha în 300 – 400 l apă/ha.5 CE – 0. rugina . în momentul când lăstarii acestuia au înălţimea de 10 .130 kg/ha fibre şi 70 . fusarioza Fusarium lini.0. a determinat sporuri mai mari de producţie. Tratamentele se efectuează cu maşini de prăfuit sau stropit.3 l/ha sau Fastac 10 EC – 0. antracnoza . Combaterea cuscutei (Cuscuta epilinum). Adăugarea în soluţia de erbicidare cu Dikotex a 9 kg/ha azotat de amoniu sau 14 kg/ha uree a determinat o mai bună combatere a buruienilor şi obţinerea unor sporuri de producţie de 90 . care atacă plantele sub formă de vetre. Pe terenurile infestate cu buruieni rezistente la toate erbicidele. Puricii (Aphtona euphorbiae) se combat în momentul răsăririi plantelor de in. Basagran. zinc (100 g/ha) şi molibden (100 g/ha).5 l/ha) sau Glean (10 g/ha).25 cm cu erbicide asociate: Fusilade Super (2 l/ha) şi unul din erbicidele Buctril M (1 l/ha). Combaterea dăunătorilor.4 l/ha sau plantele se cosesc şi se ard după ce s-au uscat. iar a doua erbicidare se face când inul are înălţimea de 20 . putrezirea plăntuţelor de in .10 cm) cu Dikotex 40 EC în doză de 1. trebuie evitată amplasarea inului.Septoria linicola) se face prin tratarea seminţelor. Glean). fuzarioză şi rugină).Pythium debaryanum.Oidium lini. pătarea brună .5 l/ha. alături de azot. Combaterea trebuie să se facă înainte de fructificarea cuscutei. se combate cu insecticidele Fastac 100 . Brominal flax (1. Pirul (Agropyron repens) poate fi combătut cu Fusilade Super în doză de 4 . Combaterea bolilor (făinarea .Colletotrichum lini.Melampsora lini. Tripsul inului (Thrips linarius).Phoma linicola.1 kg/ha sau Sinoratox 35 CE . Utilizarea microelementelor bor (250 g/ha). se face cu Reglone 3 .5 cm înălţime. pe terenurile îmburuienate se practică două erbicidări postemergente: prima erbicidare se efectuează când inul are 4 . La efectuarea erbicidărilor postemergente se vor folosi 200 . cu Basagran în doză de 2 . iar în timpul vegetaţiei. când produc cele mai mari pagube utilizânduse insecticidele Decis 2. 6. la avertizare. care atacă în verile mai secetoase din faza de 30 cm înălţime a inului până la înflorire.5. după ce s-a evaporat roua de pe plante şi pe timp liniştit.2 kg/ha.

Recoltarea Fazele de maturare ale inului pentru fibre sunt următoarele: Maturarea galbenă-timpurie se recunoaşte prin culoarea galbenă a plantelor. După 1 . frunzele au căzut.3 udări cu 600 . lungi de circa 1 m. ca atare nu este necesară. se renunţă la aparatul de legat şi tulpinile 102 . prin smulgere cu mijloace mecanizate sau manuală a plantelor. Dacă tulpinile nu sunt maturate uniform şi suficient uscate. aşezate sub formă de piramidă.4 T. fibrele s-au lignificat. dar mai puţin elastice. inferior calitativ şi cu multă puzderie aderentă. cu pereţii subţiri.700 m3/ha. snopii se clădesc în şire separate pe categorii de calitate la marginea solei şi accesibile mijloacelor de transport sau se predau direct centrelor de colectare sau topitoriilor.20 cm. Fibrele sunt rezistente. prin care se asigură realizarea producţiilor mari.2 zile se leagă în snopi cu diametrul de 15 . seminţele au culoarea galbenă şi vârful castaniu. la care rămân verzi numai frunzele superioare. Smulgerea manuală a inului se face în mănunchiuri mici. Când s-au uscat suficient. le decapsulează şi le leagă în snopi. aplicându-se udarea de răsărire cu 200 .Irigarea inului este necesară în zonele şi anii cu vreme secetoasă. Recoltarea mecanizată se realizează cu combina rusească LKV. au luciu caracteristic soiului şi culoarea castanie. Recoltat în această fază.3 săptămâni pentru a se usca complet. cantitativ şi calitativ. Recoltarea inului se face la maturitatea tehnică. cu atât mai mult cu cât consumul de apă al plantelor se reduce după încetarea creşterii.250 m3/ha iar în timpul creşterii intense 2 . după care se leagă în snopi şi se depozitează sau se transportă la beneficiar. Irigarea după înflorit poate favoriza căderea plantelor. care smulge plantele. au pierdut elasticitatea. şi se efectuează prin aspersiune. încât rezultă fuior puţin. seminţele se desprind de pe pereţii fructului. Maturarea deplină. Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin culoarea plantei galbenă-închis. seminţele s-au întărit. apoi snopii se aşează câte 4 . În zonele mai ploioase plantele se lasă nelegate. care se scutură de pământ şi se aşează în pale pe categorii de lungime şi culoare. vârful tulpinii şi capsulele.6 în piramidă pentru uscare. inul realizează fibre de calitate bună şi producţii mici de seminţe. Tulpinile şi capsulele au culoarea castanie-brună. unde rămân 1 . Frunzele bazale au căzut. În această fază se recoltează plantele de in prin smulgere.

secara.0 kg K2O.500 – 8. oscilează între 4. Cânepa nu se seamănă după floarea-soarelui şi tutun (datorită plantei parazite comune Orobanche sp. Producţiile soiurilor actuale. leagă tulpinile în snopi sau le poate lăsa în brazdă continuă (TLZ-4). Fertilizarea Având un consum ridicat de substanţe nutritive. din care 47 . Plantele uscate în brazde pot fi legate în snopi manual sau cu maşini speciale (PTP-1).0 kg CaO. 4. porumbul neerbicidat cu triazine şi neatacat de sfredelitor (Pyrausta nubilalis). când se renunţă la aparatul de legat. Solele recoltate mecanizat trebuie să fie plane. cu excepţia florii-soarelui şi tutunului. Tot mecanizat. triticale şi alte plante.7. cânepa este pretenţioasă la fertilizare.6 . Deşi cânepa se autosuportă mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren (cânepişti).rămân în brazdă continuă (pale) pe teren (LK-4 T).5 kg P2O5. grâu sau borceag.14 kg azot. reglată în acest scop sau cu maşini speciale în topitorii.19. remarcându-se consumul ridicat de calciu şi azot. 103 . care influenţează producţia de tulpini şi fibre.). 15. Inul ajuns în topitorii se decapsulează (dacă această operaţie nu s-a făcut la recoltare) urmând preindustrializarea (topitul. fasole. cartoful. leguminoasele anuale (mazăre. 5.000 kg/ha. meliţatul etc.0 4. În urma topirii inului se obţin circa 14 . lucerna. ducând la înmulţirea buruienilor. După cânepă se cultivă cu rezultate bune grâul de toamnă. care smulge plantele.). soia).). La o producţie de 1 tonă tulpini.76% fuior şi 60 – 24% câlţi.4 . practicarea monoculturii este contraindicată.27% fibre. sfredelitorului porumbului şi lupoaiei (Orobanche sp. sfecla pentru zahăr. importată din fosta Cehoslovacie. din care 70% sunt tulpini uscate. puricilor (Psylliodes attenuata). care favorizează larvele moliei cânepei (Grapholita delineana). cu plante uniforme. cânepa consumă 12 . inul pentru fibre se poate recolta şi cu combina TLZV-4. curate de buruieni.2 CÂNEPA PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Cele mai bune plante premergătoare pentru cânepă sunt trifoiul. în condiţii favorabile şi cu tehnologii corecte. 10% seminţe şi 20% pleavă. a moliei. 6. Capsulele recoltate pe diferite căi se treieră cu combina C-12.

Fertilizarea cu cantităţi mari de elemente nutritive este necesară din următoarele considerente: cânepa are sistemul radicular mai puţin dezvoltat (8 10%) comparativ cu biomasa totală; capacitatea de absorbţie a rădăcinilor este mică; dacă se cultivă pentru fibre, are perioada de vegetaţie mai mică (105 - 115 zile); capacitatea de utilizare a elementelor nutritive este relativ redusă (58% N; 13% P2O5; 30% K2O); acumularea a 70 - 75% din substanţa uscată în a doua parte a vegetaţiei; absorbţia într-o perioadă relativ scurtă (jumătatea lui iunie - sfârşitul lunii iulie) a 70 - 85% din necesarul de azot, 65 - 80% din necesarul de fosfor şi 75 - 80% din necesarul de potasiu (SALONTAI, 1971). Ca urmare a acestor exigenţe, se impune o fertilizare abundentă şi o împrăştiere uniformă a îngrăşămintelor. Azotul influenţează pozitiv producţia de tulpini şi fibre; contribuie la dezvoltarea rapidă a plantelor, realizând sporuri de producţie între 15 - 40% pe cernoziomuri şi 100 - 174% pe soluri brune (în experienţe mai vechi), rezultate confirmate în cercetări mai noi (SEGĂRCEANU, 1978). Cânepa pentru fibre se fertilizează cu 100 - 120 kg/ha azot după cereale păioase în funcţie de indicele de azot (4,5 - 1,5), adăugându-se 15 - 25 kg/ha după prăşitoare sau scăzându-se 20 - 30 kg/ha după leguminoase (HERA, 1981). Pe soluri acide se recomandă nitrocalcarul, îngrăşămintele complexe, ureea, iar pe soluri neutre azotat de amoniu, ureea îngrăşămintele complexe. Cea mai bună metodă de aplicare a azotului ar fi 50% din doză la pregătirea patului germinativ şi 60% înainte de îmbobocire, dar în practică, de obicei, se aplică întreaga doză la pregătirea patului germinativ. Fosforul şi potasiul determină un randament mai mare în fibre şi îmbunătăţirea însuşirilor tehnologice ale acestora (structură, rezistenţă elasticitate). Potasiul măreşte rezistenţa tulpinilor la frângere. Se recomandă 50 80 kg/ha P2O5 şi 30 - 80 kg/ha K2O, administrate sub arătura de bază; sub formă de îngrăşăminte complexe, ele se aplică la pregătirea patului germinativ, dacă din diferite motive nu s-au aplicat sub arătura de bază. Cânepa monoică se fertilizează cu N150P120K120. Gunoiul de grajd realizează sporuri însemnate de producţie administrat direct sau la planta premergătoare. După plantele ce se recoltează devreme (cereale păioase, rapiţă) gunoiul se aplică direct în doză de 20 t/ha în zonele subumede şi 30 t/ha în zonele umede, făcându-se corecţii asupra azotului şi fosforului. Când planta premergătoare este cartoful, sfecla pentru zahăr sau porumbul, gunoiul se aplică acestor plante (sporuri 20 - 110%).
104

Îngrăşămintele organo-minerale (20 t/ha gunoi + N40-70P40K60) determină sporuri deosebit de mari la producţia de tulpini şi fibre, precum şi îmbunătăţirea calităţii acestora. Pe solurile turboase şi mlăştinoase o atenţie deosebită trebuie acordată microelementelor bor, mangan, cupru (GH. BÎLTEANU, 1974). După eficienţa economică a fertilizării, cânepa poate fi considerată o plantă care valorifică foarte bine îngrăşămintele. Lucrările solului După recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului într-un timp cât mai scurt, se efectuează arătura la adâncimea de 25 - 28 cm în condiţii optime de umiditate. Pe vertisoluri (smolniţe) şi pe alte soluri grele (lăcoviştile din Banat), cânepa impune efectuarea a două arături sau scarificarea la adâncimea de 60 cm. După recoltarea cartofului, a sfeclei sau porumbului se lucrează mai întâi cu grapa cu discuri şi apoi se ară. Arătura se menţine curată de buruieni, nivelată şi afânată cu ajutorul grapei cu discuri urmată de grapa cu colţi reglabili. Patul germinativ se pregăteşte în primăvară cu combinatorul la adâncimea de 5 - 6 cm, ocazie cu care se încorporează şi erbicidele preemergente ce se aplică în sol. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să aibă cel puţin 98% puritate şi minimum 75% capacitate de germinaţie (geminaţia este foarte bună când depăşeşte 90%) şi MMB cât mai mare (peste 20 - 22 g), când se asigură un spor de peste 30% la producţia de fibră. Materialul de semănat se tratează cu Tiradin 75 – 2,5 kg/t sau Tiramet – 2,5 kg/t şi cu produse corbifuge. Epoca de semănat corespunzătoare este atunci când în sol, la adâncimea de 5 - 7 cm, temperatura se menţine la 7 - 8°C (înainte de semănatul porumbului). La semănatul prea timpuriu, plantele suferă din cauza temperaturilor scăzute, cresc încet, nu ajung la înălţimea normală, puricii produc pagube mari, iar întârzierea semănatului favorizează atacul moliei (Grapholita delineana) scurtează perioada de vegetaţie, plantele înfloresc prematur, producţiile sunt mai scăzute, iar fibrele au însuşiri tehnologice inferioare. Densitatea la semănat este de 400 - 450 nucule germinabile la m2 la cânepa dioică pentru a se realiza 330 - 380 plante recoltabile la m2, iar la cânepa monoică se recomandă 350 - 450 nucule germinabile la m2. Aceste desimi se realizează cu 80 - 95 kg material de semănat la ha. Distanta între rânduri la semănat, cea mai folosită, este de 12,5 cm la distanţă mai mare între rânduri (20 cm) înălţimea plantelor nu este mai mare decât
105

la 12,5 cm, dar creşte grosimea tulpinilor, se diminuează svelteţea şi calitatea fibrelor (SEGĂRCEANU, 1978). Semănatul se efectuează cu semănătorile universale: SUP - 15, SUP - 21, SUP - 29. Adâncimea semănatului este de 3 - 4 cm pe soluri normale; pe soluri mai uşoare sau în primăveri secetoase, adâncimea ajunge la 5 - 6 cm. După semănat se trece cu grapa cu colţi reglabili (colţii mult aplecaţi), pentru a nu lăsa vizibile rândurile şi a evita, astfel, pagubele produse de ciori, porumbei şi alte păsări, care ar consuma seminţele netratate cu produse corbifuge. Lucrările de îngrijire Pe solurile mijlocii, bine structurate şi corect lucrate, cânepa reuşeşte bine fără alte lucrări de îngrijire. Dacă terenul este prea afânat, sau primăvara este secetoasă, se aplică o lucrare cu tăvălugul imediat după semănat. Eventuala crustă ce apare după semănat şi care ar împiedica răsărirea se distruge cu grapa uşoară având colţii aplecaţi sau tăvălugul stelat. Erbicidarea. Buruienile perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis) se înlătură prin pliviri selective manuale. Prin semănatul des şi creşterea rapidă, cânepa are capacitatea de a distruge buruienile prin umbrire şi prin microclimatul specific creat, nefiind necesare erbicidele în cazul cânepei pentru fibre, acestea administrându-se, de regulă, la cânepa pentru sămânţă. În cazul când se utilizează erbicide, trebuie avută în vedere sensibilitatea mare a cânepei la acţiunea fitotoxică a acestora, mai ales la erbicidele antidicotiledonate. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se recomandă unul din erbicidele: Diizocab (70% butylate) în doză de 4 - 6 l/ha, Triflurom (24% trifluralin) în doză de 3 - 5 l/ha, Dual 500 (50% metolachlor) în doză de 3 - 5 l/ha, Lasso (48% alachlor) în doză de 4 - 6 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează Patoran (50% metobromuron) în doză de 3 - 5 kg/ha sau Afalon (50% linuron) în doză de 1,5 2,5 kg/ha. La toate erbicidele dozele minime se aplică pe soluri cu 1,5 - 2% humus, iar cele maxime pe soluri cu 3 - 4% humus. Erbicidele Diizocab şi Triflurom se încorporează în sol prin două treceri cu combinatorul la 8 - 10 cm adâncime, iar erbicidele Dual şi Lasso la 3 - 5 cm. Erbicidele Patoran şi Afalon fie se aplică odată cu Dual sau Lasso, fie se aplică după prima lucrare de încorporare a erbicidelor Diizocab sau Triflurom cu combinatorul, a doua lucrare efectuându-se la 3 - 5 cm adâncime.Combaterea dăunătorilor. Cele mai păgubitoare boli sunt putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), pătarea albă a frunzelor de cânepă (Septoria cannabina), mucegaiul alb
106

(Bothrytis

infestans)

şi

mana

4 l/ha. În această fază se realizează cea mai bună calitate a fibrelor. aşezate în formă de foarfece deschise (X) pentru uscare. dacă sunt mai scurte. Un dăunător periculos pentru cânepă este lupoaia (Orobanche sp. în total uscarea realizându-se în 4 .15%.5-2. Atacul de sfredelitor se preîntâmpină prin evitarea porumbului ca plantă premergătoare sau prin tratamente la avertizare cu Methation 50 CE – 2 l/ha sau Decis 2.20 cm diametru. snopii se întorc cu partea opusă spre lumină şi se usucă încă 2 . Recoltarea mai timpurie duce la obţinerea unor producţii mici de fibră. după scuturarea polenului florilor mascule. Sumithion 50 CE.Bolile de lupoaie se previn prin asolamente de 5 – 6 ani. în concentraţie de 0. cu însuşiri tehnologice inferioare (în special rezistenţă). Molia cânepei se previne şi combate prin respectarea asolamentelor cu plante bune premergătoare. molia cânepei (Grapholita delineana). Se scutură apoi frunzele uscate. care devin aspre şi casante. care se lasă pe sol în mănunchiuri de 15 .8 zile. Când plantele s-au uscat pe partea superioară (s-au îngălbenit). cultivarea de soiuri rezistente. Puricele se combate prin tratarea seminţelor cu Furadan 35 ST înainte de semănat (8 kg/t) sau în timpul răsăririi plantelor cu Sinoratox 35 CE în doză de 2 l/ha sau cu Wofatox 30 PU. Alţi dăunători ai cânepei sunt: puricele (Psylliodes attenuata). Cânepa monoică intră în faza de maturitate tehnică în a doua decadă a lunii august. pentru a nu păta fibrele la topire şi se leagă snopii în două locuri. prin tăierea plantelor de la bază. 107 . Sinoratox 35 CE – 2 l/ha sau Decis 2. semănatul în epoca optimă sau combaterea la pragul economic de dăunare cu Methation 50 CE (1.0 kg/ha).). iar întârzierea determină degradarea tulpinilor.(Peronoplasmopara cannabina). Recoltarea manuală constă din tăierea plantelor cu secera sau cu cuţite speciale la înălţimea de 4 .5 CE – 0. Recoltarea Epoca optimă de recoltare a cânepei pentru fibră este la sfârşitul înfloririi plantelor mascule (cânepa de vară).5 CE – 0. utilizarea seminţelor sănătoase şi tratate. pierderea fineţei fibrelor. când nu se mai scutură polen.6 cm.4 l/ha. sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) etc. smulgerea plantelor de lupoaie şi arderea lor. Recoltarea cânepei se realizează manual sau mecanizat.3 zile. dacă plantele sunt mai lungi de 100 cm şi într-un singur loc.

Tratamentul efectuat prea devreme (când frunzele au culoarea verde normală) depreciază fibrele. La tratamente corecte defolierea se produce în 10 . Producţia de fibră se situează între 2. ceea ce înseamnă 10 . Productivitatea maşinii este de 4 .S. Din greutatea tulpinilor uscate puse la topit rezultă 16 .1 recoltează cânepa direct în snopi legaţi (1. atacul de dăunători.12 zile.-2.6 ore după tratament.K.25% fibră.K -2.150 l soluţie la hectar. dimineaţa până la orele 1000 sau seara după orele 1700.K. Dacă se întârzie tratamentul până la degradarea clorofilei plantelor mascule.5 ha pe schimb). După uscare. Momentul efectuării tratamentului coincide cu schimbarea culorii frunzelor spre verde-gălbui (10 . Din anul 1976 s-a omologat maşina românească de recoltat cânepă MRC2.15 zile de la începutul scuturării polenului. După uscare se procedează ca şi în cazul recoltării manuale.-2. folosind 100 . se apreciază lungimea.Recoltarea mecanizată se face cu maşina J.12 zile înainte de recoltare sau de sfârşitul înfloritului). vătămarea de grindină şi puritatea. folosind preparatul Purivel (80% metoxuron + 20% emulgator) în cantitate de 6 . Dacă intervin precipitaţii de peste 5 mm în primele 4 .3. comparativ cu frunzele. desfrunzindu-se tulpinile şi legându-se. Produsul Purivel acţionează pe bază de selectivitate morfologică: tulpinile având de 10 ori mai puţine stomate la unitatea de suprafaţă.6 t/ha tulpini uscate.4 cu o productivitate de 7 . deoarece în mijlocul zilei aerul uscat şi temperatura ridicată duc la cristalizarea produsului pe suprafaţa frunzelor. din care 60% o reprezintă fuiorul şi 40% câlţii. Pentru a folosi maşina J. care se aşează în glugi (piramide) pentru uscare. grosimea. care lasă tulpinile tăiate în brazdă subţire pe teren. în proporţie de 90 .8 kg/ha. se defoliază şi se leagă mecanic în snopi cu maşina de adunat cânepă pentru fibră MACF care serveşte şi pentru manipularea tulpinilor în topitorii. cu aparatul de legare a tulpinilor în snopi. maşina J.8 ha pe schimb. 108 .12 t ha. devenind inactiv. când nu se foloseşte aparatul de legare.1. culoarea. nu se asigură defolierea. care taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat subţire.S.5 ha pe schimb.S. soiurile noi cultivate în ţara noastră având un potenţial productiv de 8 . La predarea tulpinilor pentru preindustrializare. În urma defolierii. produsul este ineficient. iar producţia este mai mică.1. formând şi baloţi de cânepă uscată.100%. Cânepa cultivată pentru fibre realizează producţii medii de 5 . este necesar să se facă defolierea plantelor. Tratamentele se fac cu avionul sau elicopterul. apoi se transportă la topitorii.83 .15 t/ha. sunt astfel protejate (absorb puţină soluţie).

se face pentru a putea asigura alimentarea raţională a maşinilor de plantat. După cartoful destinat consumului timpuriu. leguminoase anuale (dacă nu se folosesc pentru grâu).CAP. floarea-soarelui (ultimele două plante dacă n-au fost atacate de putregaiul cenuşiu . în funcţie de textura solului. Deşi rotaţia cea mai corespunzătoare este de 4 ani. luto-nisipoase şi lutoase. ca şi amplasarea culturii prezintă o deosebită importanţă pentru cultivator. porumb-siloz (cultură succesivă sau cultură de bază). iar pentru mecanizarea integrală a lucrărilor nu se vor amplasa pe soluri cu panta mai mare de 9 . rezultatele cele mai bune se obţin după graminee şi leguminoase perene furajere (lucerna în zona de câmpie. se pot cultiva plante 109 . cu subsol permeabil. după cereale păioase (grâu. pe soluri nisipo-lutoase. porumbul nu poate fi evitat ca plantă premergătoare. Solurile pe care se amplasează cartoful trebuie să aibă un regim aero-hidric echilibrat. orz). bostănoase.11% (6°). în pentru ulei. dacă nu există suficient teren corespunzător din punct de vedere textural sau al altor indicatori de fertilitate. cu posibilităţi de irigare în zonele secetoase. să fie bine structurate. 6 PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 6. dacă nu s-a manifestat atac de Globodera rostochiensis (nematodul auriu). netasate şi profunde. în fermele specializate. datorită structurii culturilor. iar în condiţii de irigare de 5%. Mai puţin indicate ca plante premergătoare sunt sfecla pentru zahăr şi porumbul. transportul fără vătămarea tuberculilor. este de preferat rotaţia de 3 ani şi chiar de 2 ani.Bothrytis cinerea şi alte boli care pot fi transmise cartofului). cu posibilităţi de mecanizare şi irigare. trifoiul roşu în zonele umede). fără pericol de exces de umiditate sau inundaţie (apa freatică sub 1. rezistenţei cartofului la efectul prelungit al erbicidelor aplicate la porumb.5 . Dimensionarea parcelelor. deoarece se recoltează târziu. secară.2 m). Ele se amplasează în apropierea unor drumuri corespunzătoare pentru transportul producţiei. În ceea ce priveşte planta premergătoare.1 CARTOFUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru realizarea unor producţii mari la cartof şi de calitate bună. în primul rând. orzoaică. Înfiinţarea culturilor de cartof se face. Totuşi. Cartoful nu se cultivă după plante din familia Solanaceae şi nici în monocultură.

Aplicarea azotului în două etape. determină formarea unei plante mai mici.U. 63. 58. 1974). concomitent cu azotul. este de 5.A.5 kg K2O. azotul nu mai are acţiune negativă asupra producţiei. dar producţia de tuberculi creşte comparativ cu situaţia când întreaga cantitate de azot se aplică la pregătirea patului germinativ sau la plantare. rapiţă. deoarece partea aeriană a plantei creşte luxuriant. cauzează înnegrirea lor la fierbere şi le micşorează rezistenţa la păstrare. După ce se realizează tuberizarea. între 40 şi 110 kg tuberculi. pe această bază.8 kg P2O5 7. 3.10 kg N.. 1. 7.6% azot. Excesul de azot poate produce resorbţia unor stoloni şi tuberculi diminuează conţinutul şi dimensiunile grăunciorilor de amidon. fasole.6 kg MgO. În unele ţări (S. se acumulează în tuberculi acid clorogenic. a tuberculilor. care determină transferul activ al glucidelor în tuberculi. pentru a 110 . cu produsul B-9 (Alar . În alte ţări (Olanda). o parte înainte de plantare şi o parte după formarea tuberculilor.9% oxid de calciu şi 40% oxid de magneziu (GH. pentru o producţie de 1. Când excesul de azot se asociază cu temperaturi mai scăzute. iar după cartoful pentru consum de vară se obţin rezultate foarte bune la grâu. La 1 kg azot se obţin în ţara noastră. porumb pentru boabe. castraveţi şi varză de toamnă. Azotul se foloseşte în cantităţi mai mari la cartoful timpuriu. orz de toamnă.succesive: porumb pentru siloz.succinamic). Fertilizarea Consumul de elemente nutritive.A. 12 . iar în Germania. secară. după diferiţi autori. mai ales dacă şi umiditatea solului este mai mare.U.amino .6% anhidridă fosforică. în tubercul se reţin: 66. ceea ce frânează tuberizarea şi creşterea tuberculilor.2% oxid de potasiu. Din consumul total de elemente nutritive. şi îngrăşăminte cu magneziu.6 kg azot. În cazul recoltării extratimpurii şi timpurii a cartofului consumul de elemente nutritive este mai mare: 8 . BÎLTEANU. Azotul este elementul determinant asupra producţiei de cartof. 3 kg P2O5. determinând mărirea masei medii a unui tubercul (peste 80% din tuberculi au greutatea peste 80 g). la care este necesară o creştere mai rapidă a plantei şi. S. Canada) se administrează. 1991). BÎRNAURE.1 kg CaO şi 1.acid N dimetil . care le imprimă gust neplăcut.000 kg tuberculi şi părţile aferente de biomasă. Excesul de azot este dăunător. triticale. pentru a limita creşterea plantei de cartof se fac tratamente cu Cycocel. Prin sporirea suprafeţei foliare a plantei şi formarea unui sistem radicular mai activ se realizează absorbţia unor cantităţi mari de substanţe nutritive care se deplasează în tuberculi.14 kg K2O (V.

La stabilirea dozelor de azot trebuie să se ţină seama că în prima parte a vegetaţiei. până la 40 . unde solurile sunt mai sărace în potasiu. şi mai ales la culturile destinate obţinerii materialului de plantare. precum şi sporirea proporţiei de amilopectină.10. dar mai mari la cartoful pentru consum de vară şi de toamnă-iarnă. la folosirea economică a apei. BÎRNAURE. Fertilizarea organică asigură importante sporuri de producţie prin aportul în elemente nutritive şi prin îmbunătăţirea însuşirilor fizice. microbiologice şi hidrofizice ale solurilor. elastic. Cartoful este una din plantele care valorifică bine îngrăşămintele cu fosfor. ale azotului. iar soiurile tardive solicită cantităţi mai mari de azot. determinând un număr mai mare de tuberculi la cuib şi o rezistenţă mai bună la păstrare. cât şi prin masa acestora. Fosforul se foloseşte în cantităţi mai mici la cartoful extratimpuriu şi timpuriu. putânduse obţine sporuri de producţie. Potasiul trebuie utilizat în primul rând la soiurile semitardive şi tardive. 111 ..000 .) gunoiul de grajd este folosit cu precădere pentru fertilizarea culturilor de cartof. la creşterea conţinutului de amidon şi a rezistenţei la păstrare. În experienţe executate în zona Făgăraş. valori mai mari întâlnindu-se în zona foarte favorabilă climatic. comparativ cu cele semitimpurii. cartoful foloseşte mai greu rezervele din sol. s-au realizat sporuri de 370 kg tuberculi la tona de gunoi (V.obţine o recoltă cât mai timpurie. care imprimă rezistentă la fierbere şi contribuie la formarea unui periderm dens.15 kg tuberculi pentru 1 kg potasiu substanţă activă (K2O). Potasiul influenţează mărimea producţiei atât prin numărul de tuberculi.000 kg tuberculi la ha (ECATERINA CONSTANTINESCU. folosirea potasiului în culturile extratimpurii şi timpurii realizează mai repede dimensiunile şi greutatea minimă de recoltare a tuberculilor. Mărind randamentul fotosintezei. C. Germania etc. realizându-se sporuri de producţie de 4. Sub influenţa fosforului creşte mai ales numărul de tuberculi în cuib şi mai puţin masa medie a acestora. I969). În numeroase ţări (Danemarca.I. deoarece menţine foliajul în stare de funcţionare în intervalele de secetă. Canada. Potasiul determină sporuri de producţie cuprinse între 10 . Fosforul determină sporuri de producţie mai mici decât azotul.S. dar efectele lui sunt mai mici decât ale fosforului şi. Alături de fosfor. Se constată creşterea procentului şi a dimensiunilor grăunciorilor de amidon.50 kg tuberculi la 1 kg substanţă activă (P2O5). respectiv. 1971). conferind o bună rezistenţă tuberculilor la vătămări mecanice şi la păstrare. potasiul participă direct şi indirect la o mai bună rezistenţă a plantei la boli.

). Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele şi reci.20 kg/ha doza de azot şi cu 10 kg/ha doza de fosfor. textura solului şi soiul cultivat: după plante tehnice se măreşte doza de azot cu 10 . 1975). după leguminoase perene se micşorează doza de azot cu 20 . soia. În funcţie de însuşirile solului. care conţin clor trebuie aplicate în toamnă.5 K2O pentru fiecare tonă de gunoi aplicată. fie compostată cu gunoi de grajd în cantităţi egale.20 kg/ha. iar pe cele neutre azotatul de amoniu.20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha P2O5.0 kg azot. fasole. 112 . care nu concordă cel mai adesea cu cerinţele plantelor. fie ca atare. Prof. pe solurile cu textură nisipo-lutoasă se măreşte cu 10 . aplicarea gunoiului de grajd. porumb pentru siloz etc. GH. pe soluri cu textură luto-argiloasă se măreşte doza de azot cu 10 kg/ha. lucernă mazăre. trifoi) pot substitui gunoiul de grajd în anii cu condiţii climatice favorabile.20%. Dozele de îngrăşăminte se corectează în funcţie de planta premergătoare. Elementele nutritive neutilizate de cultura timpurie de cartof sunt valorificate de culturile succesive (castraveţi. Tipurile de îngrăşăminte recomandate în cultura cartofului sunt nitrocalcarul şi ureea pe solurile acide. când se măreşte eficienţa cu 11 .20 kg/ha azot şi fosfor şi cu 30 40 kg/ha potasiu. cele mai bune rezultate se obţin folosindu-se îngrăşăminte organice şi minerale. cea de fosfor cu 10 . ureea şi sulfatul de amoniu (CR. în primul an după aplicarea gunoiului de grajd se micşorează doza de îngrăşăminte chimice cu 10 . iar cele cu potasiu. Gunoiul de grajd se administrează la cartof în cantităţi de 30 . Având în vedere eliberarea elementelor nutritive din gunoi în funcţie de condiţiile pedoclimatice. după leguminoase anuale se micşorează doza de azot cu 10 . HERA. datorită atât antagonismelor ionice pe care le provoacă în sol şi în nutriţia plantei. În apropierea zonelor bogate în turbă se poate utiliza turba în cantitate de 20 . varză. reducânduse dozele de îngrăşăminte chimice cu 2.30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha P2O5.Gunoiul de grajd se utilizează cu precădere la soiurile tardive şi la cele timpurii (creşterea mai rapidă prin încălzirea solului). BÎLTEANU consideră contraindicat sulfatul de amoniu. cât şi pentru influenţa negativă asupra însuşirilor culinare ale tuberculilor.20 kg/ha P2O5 iar cea de potasiu cu 10 kg/ha K2O. Pe solurile nisipoase îngrăşămintele verzi (lupin. Îngrăşămintele cu fosfor se pot folosi fără nici o restricţie. 1 kg P2O5 şi 2.40 t/ha.40 t/ha. gunoiul se va utiliza mai ales pe cele extreme din punct de vedere textural (nisipoase şi luto-argiloase).

mai ales cei de mărimea tuberculilor. Lucrările solului Acestea au menirea de a asigura un substrat cât mai afânat cu un regim aero-hidric corespunzător biologiei cartofului. o are evitarea formării bulgărilor. dovedindu-se superioară arătura cu subsolaj suplimentar de 10 . Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. de regulă. practic impermeabil. prin acumularea apei şi elementelor nutritive în sol şi distrugerea buruienilor. Tasarea solului reduce considerabil producţia la cartof. iar manganul se aplică extra .15 cm. începe la 18 . fosforul şi potasiu se aplică. Suplimentarea elementelor nutritive la cartof se poate realiza şi prin fertilizarea odată cu aplicarea apei de irigare sau prin tratamente extra . În cultura cartofului şi-au dovedit eficienta microelementele: bor. molibden şi zinc. de regulă. pentru recoltarea cu combina. Solul se mobilizează la adâncimea de 28 . Cea mai mare importanţă în cultura mecanizată a cartofului. În condiţii de mecanizare. imposibil de evitat. gradul de îmburuienare şi eroziunea solului. făcând posibilă o bună dezvoltare a plantei. fie odată cu plantatul. mecanizarea culturii reduce mult producţia de tuberculi. planta premergătoare.20 cm.5 N.5% P2O5 + 1% K2O + 0. practic. în concentraţie de 1 . mangan. Lucrările solului trebuie executate diferenţiat. tasarea solului este. mai ales a tuberculilor în cuib.radiculare (zeamă bordeleză 1% + 1.%. cu posibilităţi mai bune de executare a lucrărilor de îngrijire în timpul perioadei de vegetaţie şi pentru 113 . Îngrăşămintele complexe se aplică fie în toamnă.30 cm pe majoritatea tipurilor de sol. toate. îndeosebi solurile grele.facilitând astfel spălarea clorului din sol. odată cu lucrările de îngrijire (prăşit mecanic) sau după tuberizare (10 . tipul şi textura solului. Pe solurile podzolice la care. facilitându-se executarea unui bilon mare la plantare.radicular. dau rezultate bune în cultura cartofului. cupru. Influenţa negativă a gradului de tasare a terenului se manifestă direct proporţional cu conţinutul de argilă şi de apă al solului (BERINDEI. Borul se aplică sub formă de borax 10 kg/ha sub arătura de bază. sub arătura de bază. stratul cu argilă.35 zile după răsărire).1. în funcţie de zona climatică. sub formă de sulfat de mangan. Îngrăşămintele cu azot se administrează numai primăvara la pregătirea patului germinativ sau în două etape. Îngrăşămintele complexe binare şi ternare. la pregătirea patului germinativ şi în vegetaţie. Gunoiul de grajd. 1972).5. Simpla trecere a roţilor de tractor pe lângă rândurile de plante provoacă micşorarea producţiei de tuberculi.

printre stoloni şi tuberculi. Dacă solul se lucrează în primăvară pe teren insuficient zvântat şi fără mărunţirea corespunzătoare. Cele mai bune rezultate se obţin când terenul se pregăteşte cu ajutorul cultivatorului echipat cu piese active tip săgeată. fără alte lucrări de pregătire a terenului. tasarea solului de către roţile tractorului duce la formarea bulgărilor la marginea cuibului de cartof. Se realizează o adâncime de lucru până la 18 cm şi un grad de mărunţire de 92 . dacă solul a fost lucrat pe o adâncime mică. De asemenea. patul germinativ se pregăteşte numai după ce solul s-a zvântat. Nivelarea solului (înainte sau după arat) este extrem de importantă în cultura mecanizată a cartofului. Pentru suprafeţele mari de teren cultivatorul purtat pentru cartof CPC-3. iar pe parcele mici cultivatorul CPC-2 în agregat cu tractorul L-445. dar sub tuberculi. costurile de curăţire. Pe unele soluri mai uşoare se poate executa în primăvară plantatul. Formarea bulgărilor se datorează modului de executare a lucrărilor solului şi epocii acesteia. transport şi păstrare. în agregat cu tractorul U-650. folosirea combinatoarelor şi grapelor vibratoare (oscilante) realizează condiţii foarte bune 114 .18 cm (BRIA.2. În primăvară.14 ha pe schimb este egală cu cea a grapei cu discuri. forma bilonului. administrarea îngrăşămintelor organice şi celor chimice cu fosfat şi potasiu. echipat cu cuţite daltă sau săgeată. Importanţă deosebită prezintă momentul optim de executare a arăturii. permiţând plantatul mai devreme în primăvară. tocarea eventualelor resturi vegetale. Arătura se efectuează imediat după recoltarea plantei premergătoare. erbicidarea şi recoltarea. realizează condiţii foarte bune pentru plantarea cartofului. influenţând pozitiv uniformitatea adâncimii de plantare. indiferent de mărimea acestora. Pe solurile mai grele. nivelată. Până la venirea iernii arătura se menţine curată de buruieni. uşurează recoltarea mecanizată. o eficacitate mai bună a erbicidelor. cu repercusiuni negative la recoltare.95% în condiţiile în care capacitatea de lucru 12 . bulgării se formează în mijlocul cuibului de cartof. pentru adâncimi până la 14 cm sau cuţite tip daltă. fără crustă. pentru a preîntâmpina formarea bulgărilor. evitând formarea viitorilor bulgări.recoltarea mecanizată (BREDT. reduce rănirea tuberculilor. bulgării formaţi cu ocazia lucrărilor de îngrijire se găsesc pe bilon sau între biloane. 1981). scarificarea terenului (afânarea adâncă) a dat rezultate bune. 1982). Lipsa bulgărilor permite plantatul corect cu bilon uniform. prin zvântarea mai timpurie şi uniform a terenului. pentru adâncimi de 14 . bulgării se formează tot în cuibul de cartof.

La cartoful extratimpuriu şi timpuriu se obţin sporuri de producţie de 3. Materialul de plantat şi plantarea Materialul de plantat trebuie să aparţină soiului şi categoriei biologice stabilite pentru zonă.1. în cazul terenului cu denivelări şi tasat. din vibrocultor şi grapă rotativă elicoidală. prelate. dar fără buruieni.sortarea materialului de plantare scos din siloz sau depozit. cât permite spaţiul. iar la nevoie până la 18°C (pentru a urgenta creşterea colţilor). grapă cu colţi şi grapă rotativă elicoidală. La lucrările de pregătire a solului în primăvară se aplică şi îngrăşămintele cu azot sau complexe. iar mărimea tuberculilor să fie de 40-70 g. ceea ce se realizează prin sortare la deschiderea silozului sau depozitului. .pentru plantarea cartofului. .18°C.60 cm pentru circulaţia lucrătorilor în vederea controlării şi dirijării procesului de 115 . până ce apar colţii în masă.2 mm (durează 8 .asigurarea pornirii colţilor în vegetaţie prin aşezarea tuberculilor în strat de circa 40 cm în camere încălzite la 16 . Pentru reducerea gradului de tasare se practică şi bilonarea din toamnă. se coboară temperatura la 10 12°C. cu posibilităţi de aerisire şi în care se pot menţine temperaturi de 12 15°C. după care se acoperă cu rogojini. lăţimea lor rezultând. dacă se urmăreşte o mai bună nivelare şi combatere a buruienilor.5% (1 l formalină 40% la 80 l apă). prin îmbăiere în soluţie timp de 5 minute.5 cm) şi plantatul nu este posibil. fără ca aceştia să depăşească 1 . În spaţiile de încolţire tuberculii se aşează în lădiţe (de dorit cu capacităţi de 10 . folii de material plastic timp de circa 2 ore pentru "sudaţie" (transpiraţie). Folosirea combinatorului s-a dovedit mai avantajoasă pentru pregătirea unui pat germinativ corespunzător. 10 .15 kg) care se grupează în stive lungi. să fie sănătos. Încolţirea tuberculilor începe cu 30 .tratarea tuberculilor cu formalină 0. . plantatul efectuându-se mai devreme. din aşezarea a două lădiţe puse cap la cap iar pe înălţime se suprapun prin aşezare pe suporţii lor. Dacă colţii sunt mari (1 . până la plantare. Între stive se lasă spaţii de 50 . acesta fiind alcătuit în funcţie de starea terenului: numai din vibrocultor.5 7 t/ha prin încolţirea tuberculilor înainte de plantare.10 zile).forţarea creşterii colţilor (sau încolţirea propriu-zisă) se realizează folosindu-se solarii sau alte spaţii care beneficiază de lumină naturală sau artificială.40 zile înainte de plantare (sfârşitul lunii ianuarie în sud şi vest) şi constă din următoarele operaţiuni succesive: .15 lădiţe. Calitatea materialului de plantare este hotărâtoare în realizarea producţiilor mari la cartof. îndepărtând tuberculii vătămaţi şi bolnavi.

ultimul strat fiind din materialul de înrădăcinare.menţinerea umidităţii relative la peste 85%. turbă. .aerisirea de 2 . prin care se 116 . sau mraniţă şi nisip în proporţii egale. rumeguş. Pentru favorizarea încolţirii cât mai complete a mugurilor aflaţi pe întreaga suprafaţă a tuberculului.încolţire. Tuberculii încolţiţi se ţin pentru înrădăcinare 8 . . luându-se aceleaşi măsuri. . plantându-se cu multă grijă.15°C). nisip). În producerea cartofilor de consum extratimpurii şi timpurii se practică sistemul de înrădăcinare a tuberculilor preîncolţiţi la lumină.parte ombilicală lăsându-se cele două jumătăţi netăiate într-o porţiune de circa 1 cm de la margine sau tăierea circulară a tuberculilor pe o adâncime de numai 15 mm. Între straturile de tuberculi se aşează un strat de circa 5 cm material umectat. O altă metodă de pregătire a materialului de plantare este tratamentul cu unde electromagnetice. În momentul plantării tuberculii se transportă în câmp în lădiţele sau coşurile de înrădăcinare. folosindu-se aparatul "Magnetodia-flux" . Umectarea materialului de înrădăcinare se poate realiza cu soluţii nutritive de fosfor şi potasiu (60 g superfosfat şi 30 g sare potasică în 10 1 apă). stratificarea făcându-se până la umplerea coşului.3 ori pe zi. forţându-se pornirea în vegetaţie a mugurilor aflaţi pe această parte. astfel încât substanţele de rezervă de la partea ombilicală a tuberculului să nu migreze spre partea coronară.eliminarea tuberculilor cu colţi filoşi şi schimbarea poziţiei lădiţelor în stive din 7 în 7 zile. o dată la stratificare şi o dată după 5 zile. . Coşurile se ţin în camere de încolţire menţinându-se temperatura normală şi aerisirea de două ori pe zi. se recomandă secţionarea de stimulare (metoda Köpetz) care se face transversal pe diametrul parte coronară . Pentru asigurarea unei încolţiri corespunzătoare sunt necesare următoarele: . realizându-se colţi mai viguroşi (40 w/m2). tuberculii se stratifică în coşuri de nuiele cu mraniţă sau turbă.10 zile. Înrădăcinarea se poate face în lădiţe folosite la încolţire. folosind vase cu apă pe podea.menţinerea temperaturii recomandate (12 . În fiecare cuib se introduce şi o anumită cantitate de material folosit pentru înrădăcinare (mraniţă. Imediat ce s-a terminat încolţirea la lumină. pentru a nu se rupe colţii şi rădăcinile. pentru a se obţine o încolţire uniformă. Acest procedeu se întrebuinţează numai înainte de pornirea mugurilor în vegetaţie (cel mai târziu la sfârşitul lunii ianuarie).iluminarea şi în timpul nopţii. rumeguş de lemn sau cu nisip. stropirea tuberculilor cu apă cu stropitori sau vermorelul. timp în care colţii cresc puternic şi la baza lor apar şi se dezvoltă rădăcinile.

Secţionarea se poate face cu 3 . care nu 117 . uşurându-se recoltarea mecanizată a culturii de cartof. iar dacă nu se poate face plantarea materialul se menţine în continuare la temperatura de 12 .tratarea zilnică a tuberculilor timp de 10 zile. în aşa fel încât să se poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări puternice. pe o durată de 7 minute. apoi tratarea din nou a materialului cu unde aritmetice de 50 . folosindu-se o cantitate mai mică de material de plantare la unitatea de suprafaţă.tratarea tuberculilor cu unde aritmice de 50 . în situaţii de urgenţă. plus încă 3 4 cm. manual sau cu maşina specială de secţionat. timp de 60 . folosind următoarele variante: . Cartoful preîncolţit şi încolţit se plantează în funcţie de data probabilă a ultimelor îngheţuri ce survin în primăvară din fiecare zonă de cultură.100 Hz. Epoca de plantare. se poate face secţionarea şi la materialul neîncolţit.urmăreşte o pornire mai timpurie a colţilor în vegetaţie. deoarece pot interveni ploi care să întârzie lucrarea de plantare.100 Hz.100 Hz.8 zile înainte de plantare. timp de 30 minute. la care începe pornirea colţilor. Plantările timpurii determină formarea unor stoloni mai scurţi. În situaţii în care tuberculii pentru plantare sunt prea mari.14°C).100 Hz.180 minute cu unde aritmice de 50 . cu unde aritmice de 50 . într-o singură zi. timp de 30 minute (întregul proces durează 10 zile.3 kg Mancozeb la tona de tuberculi. folosindu-se mai eficient şi ploile dinaintea secetelor din vară.20 kg praf de cretă şi 2 . o singură dată.tratarea. Plantarea timpurie determină sporuri de producţie datorită tuberizării timpurii în condiţii de temperatură şi durată a zilei mai favorabile şi a unui ritm de acumulare a biomasei mai accentuat. Pentru plantarea tuberculilor neîncolţiţi epoca optimă este determinată de zvântarea solului până la adâncimea de plantare. . .acelaşi tratament ca mai înainte şi încolţirea clasică timp de 8 zile. Înainte de plantare tuberculii încolţiţi se pot secţiona în porţiuni de câte 3 . .4 colţi bine formaţi. cu dezinfectarea riguroasă a materialului.7°C. folosind 10 . În acest caz tuberculii se taie longitudinal pentru a asigura pornirea egală în creştere a colţilor de pe cele două jumătăţi de tubercul. Nu trebuie să se aştepte realizarea în sol a 7°C. Tuberculii neîncolţiţi nu sunt afectaţi în sol de eventualele scăderi ale temperaturii: ei nu pornesc în vegetaţie (nu emit colţi) până când nu se realizează temperatura specifică de 6 .

Scăderi semnificative de producţie se înregistrează în zonele de câmpie. atunci când întârzierea plantatului este mai mare de 6 . în funcţie de condiţiile de mediu. 1978. Unii cercetători opinează că este mai indicat să se realizeze un număr mai mic de tulpini iniţiale (4 .40% din cheltuielile directe de producţie. între soiuri sunt diferenţe semnificative.numărul de tulpini principale şi tuberculi formaţi la cuib creşte odată cu mărimea materialului de plantare şi a spaţiului de nutriţie şi scade datorită reducerii desimii de plantare. iar planta îşi autoreglează numărul de tulpini iniţiale. Având în vedere că materialul de plantare se produce şi comercializează la greutate. care se concurează între ele şi pot debilita planta. în special în anii cu desprimăvărare târzie. Calendaristic cartoful extratimpuriu şi timpuriu se plantează între 5 şi 15 martie în zona nisipurilor din Oltenia şi între 5 . Tuberculii neîncolţiţi trebuie plantaţi până la 20 martie în zona de câmpie. Densitatea plantatului. DRAICA 1977).trebuie să afecteze plantele după răsărire (de la plantat la răsărire trec 18 . ultimul indicator determină norma de plantare. respectiv costul materialului. la 10 . BREMNER.12 zile şi. în situaţiile când solul nu este suficient de fertil sau elementele climatice sunt nefavorabile (MOORLI J.25 zile). indiferent de mărimea tuberculului la aceeaşi normă de plantare nu sunt diferenţe semnificative de producţie (ALBEN.18 zile.25 martie în restul zonelor de cultură. se calibrează după diametru şi se plantează la număr. La aceeaşi normă de plantare se preferă 118 .8 zile.).5 la cuib). în special de fertilitatea solului (DRAICA 1985). La stabilirea desimii de plantare trebuie să se ţină cont că la acelaşi număr de tuberculi plantaţi (respectiv aceeaşi desime). În fiecare zonă durata plantării trebuie să fie cât mai scurtă. .să se folosească norme de plantare cât mai reduse şi economice prin reglarea desimii. care poate reprezenta 25 .. care asigură producţii bune decât un număr mai mare. care se dezvoltă viguros. VECER A. producţia creşte proporţional cu mărimea acestora dar. Cercetările efectuate în ultimii ani arată că producţiile la cultura cartofului oscilează relativ puţin la densităţi cuprinse între 45 mii şi 70 mii de tuberculi (cuiburi) la ha.15 aprilie în zona favorabilă şi până la sfârşitul lunii aprilie în zonele cu climă foarte favorabilă. la 15 . 1963. 1991): . până la 10 . respectiv. iar în zonele favorabile şi foarte favorabile climatic. în funcţie de zvântarea terenului. La stabilirea desimii de plantare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte (IANOŞI.

1985): I. Tabelul 6.45 mm) . pentru a se asigura numărul normal de tulpini principale şi o suprafaţă de asimilaţie clorofiliană mai mare.4 colţi..80 mii tuberculi/ha la fertilizare optimă şi irigare). 55 . În general. la ambele fracţii de calibrare 119 . un număr mai mare de tuberculi şi producţie mai mare (HOLLIDAY.45 mm (diametrul transversal).85 mii tuberculi/ha.5 tulpini iniţiale viguroase. nu atât mărimea tuberculilor plantaţi determină producţia de cartof. II.tuberculi mai mici faţă de cei mari. (45 . 1963..75 mii tuberculi sau porţiuni de tuberculi a câte 3 . respectiv 40 . 45 . 70 mii tuberculi/ha (75 .1. HOLMES 1966). considerând că un tubercul asigură pornirea în vegetaţie a 4 . deoarece se formează un număr mai mare de tulpini principale la hectar. se recomandă următoarele densităţi optime de plantare (BERINDEI. cu mărimea de 30 .1. în condiţii tehnologice corespunzătoare.55 mii de tuberculi plantaţi la hectar.1 Densitatea orientativă de plantare la cartof (mii tuberculi / ha). în perioada scurtă de vegetaţie a acestor soiuri.1. iar la soiurile care formează număr mare de tuberculi în cuib. este redusă compensarea producţiei la unitatea de suprafaţă prin creşterea recoltei la fiecare cuib. La soiurile care produc un număr mic de tuberculi în cuib. Plantarea unui număr mai mare de tuberculi pentru cartoful timpuriu este determinată de faptul că. În cazul când se plantează tuberculi mai mici se măreşte desimea la plantare. 1969..60 g fiecare. Această densitate se asigură cu 45 .60 mii tuberculi/ha (idem şi la irigat). (30 . producţia fiind în corelaţie cu numărul de tulpini principale la hectar. Orientativ. desimea plantatului la cartof este dată în tabelul 6.. cât mai ales desimea de plantare.240 mii tulpini la ha este suficient pentru a realiza producţii la nivelul potenţialului soiului. desimile menţionate în fracţia I de calibru cresc la 80 .60 mm.280 mii de tulpini la ha. asigurarea unui număr de 220 . Pentru culturile de cartof extratimpurii şi timpurii se plantează un număr de 65 . Pentru cartoful ce se recoltează la maturitate. Scopul culturii Consum extratimpuriu şi timpuriu Consum de vară Consum de toamnă-iarnă Prelucrări industriale Material de plantare Timpurii 70-75 60-65 Soiuri Semitimpurii Semitârzii 65-70 55-60 50-55 50-55 50-55 60-65 55-60 Târzii 45-50 45-50 50-55 Luând în consideraţie "fracţiile de calibrare" a materialului de plantare. ceea ce înseamnă 240 . EL SAELD.55 mm) .

Tabelul 6.2 Norma de plantare în funcţie de desime şi mărimea tuberculilor (IANOŞI.2). iar acoperirea lor se face fie mecanizat cu aceleaşi mijloace.10 mii tuberculi/ha.desimea se reduce cu 5 .55 95 6030 5510 5060 4690 4220 3840 3520 3160 55 . La culturile de cartof extratimpurii şi timpurii cu tuberculi încolţiţi înainte de plantare. la distanţe între rânduri de 75 cm. în care tuberculii se plantează manual. obţinându-se producţii practic 120 . fie manual. funcţie de desime plantare Diametrul Greutate tuberculului medie (g) 63500 58000 53300 49400 44400 40400 37000 33300 (mm) 23 .35 27 1710 1570 1440 1330 1200 1090 1000 900 35 .45 52 3300 3020 2770 2570 2310 2100 1920 1730 45 . Plantarea cartofului la distanţe mai mari (70. procurându-se cantitatea de tuberculi necesară pentru suprafaţa planificată a se cultiva cu cartof la care se adaugă la însilozare încă 10 . fără a se înregistra diferenţe semnificative de producţie la hectar faţă de distanţa de 60 cm între rânduri. cantitate ce reprezintă pierderile din timpul manipulării şi păstrării materialului de plantare.85 mii tuberculi/ha în condiţii de irigare. se folosesc distanţe între rânduri de 55 . Distanţele între tuberculi pe rând oscilează. ceea ce uşurează mult lucrările de îngrijire.5. în funcţie de distanta între rânduri şi desimea stabilită.50 71 4510 4120 3780 3510 3150 2870 2630 2360 50 . Când se plantează cu echipamentul de plantat cartof EPC-4 sau cu maşina de plantat cartofi încolţiţi MPCI-6 (pe terenuri nisipoase).40 37 2350 2150 1970 1830 1640 1490 1370 1230 40 .5 şi 70 cm sau cu maşina de plantat 6 SAD-75. care asigură distanţe între rânduri de 50. 1995) Fracţia materialului de Necesarul de material de plantare (kg/ha).1. desimea la plantare este 70 . distanţa între rânduri este de 70 cm. 75 şi chiar 80 cm) între rânduri este mai avantajoasă pentru mecanizarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare.1. S.15%. Cantitatea de tuberculi la hectar oscilează între 1270 . între 19 .4100 kg/ha. plantarea efectuându-se semimecanizat: se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevăzut cu corpuri de rariţă. în funcţie de greutatea medie a unui tubercul şi desimea stabilită la unitatea de suprafaţă (tabelul 6.27 cm.60 123 7810 7130 6560 6080 5460 4970 4550 4100 Pentru celelalte scopuri de folosinţă cartoful se plantează cu maşina 4 Sa BP 62. În cazul în care se folosesc la plantat tuberculi tăiaţi.60 cm. 62.30 20 1270 1160 1070 990 890 810 740 670 30 . Cantitatea de tuberculi la hectar se calculează în funcţie de desimea plantatului şi greutatea medie a unui tubercul. Distanţa între rânduri şi metodele de plantare..80 mii tuberculi/ha în condiţii de neirigare şi 75 .

cu degete de prindere. 30. bine nivelate.5. După încercări încununate de succes. maşina de plantat realizează o productivitate de 0.0. Aparatul de plantare este prevăzut cu disc vertical. care poate fi alimentat direct de mijloacele de transport prin basculare.500 m. 35 şi 40 cm. iar pe pante mai mari (6 .14°) plantarea se face cu o singură secţie (2 Sa BP 62. terenul să fie bine nivelat. 121 . s-a introdus în producţie maşina de plantat cartofi 6 SAD-75. echipată cu 2 secţii (4 rânduri). Maşina lucrează în agregat cu tractorul de 28. Organele de acoperire sunt cu rariţe. iar roţile de antrenare cu obadă şi pinteni.6 km/h.5). are viteza de deplasare 4 . brăzdare tipul combinaţie "labă de gâscă şi patină alungită". o organizare exemplară a transportului materialului de plantare. să nu se planteze pe vreme ploioasă. pentru realizarea indicilor de productivitate a maşinii se impune. restricţii faţă de gabaritul şi complexitatea.5 t tuberculi. se pot folosi tractoare cu pneuri mai late (se reduce tasarea). Capacitatea buncărului este de 280 kg cu înălţător şi 220 kg fără.45 .5). fărâmiţate.56 . Această maşină lucrează pe 2 rânduri. utilajelor folosite. nu se distrug tulpinile în timpul vegetaţiei cu ocazia lucrărilor de îngrijire.2 mm. Având în vedere buncărul suplimentar cu capacitatea de 4 . importată din fosta Cehoslovacia.50 ha pe oră. uneori. iar capacitatea de lucru 0. cu limite de reglare a adâncimii între 6 . cu distanţa între rânduri de 70.84 ha/h (C. În asemenea condiţii se efectuează mai repede plantarea. 30. 1975). În condiţii normale. lungimea parcelelor să fie de circa 400 . COTA . 66 şi 62 cm.12 cm. iar distanţa tuberculilor pe rând de 21. cu un necesar de forţă de muncă de 6 . 25. stabilitatea şi accesibilitatea agregatelor de lucru şi. În zonele cu terenuri de formă neregulată. lucrările de îngrijire se execută mai uşor. pentru a se putea face alimentarea cu tuberculi numai la capete.egale cu cele obţinute la distanţe mai mici între rânduri (BRIA. curat de buruieni şi fără bulgări. 1987). reglarea maşinii să se facă corespunzător pentru fiecare categorie texturală de sol. se utilizează pentru plantarea cartofului maşina SA-2-0.7 ore om/ha şi o calitate foarte bună a lucrării în următoarele condiţii: materialul de plantare să fie riguros sortat şi să fie curat de pământ şi alte impurităţi. 45 şi 65 CP.74 importată din fosta Cehoslovacie. Pe terenurile plane. care poate planta până la 10 ha pe schimb. pe pante a căror mecanizare impune cerinţe deosebite privind manevrabilitatea. se recomandă folosirea maşinii de plantat cu trei secţii de câte 2 rânduri (6 Sa BP 62. ca o condiţie esenţială. să nu aibă colţi mai lungi de 1 .0.

25 cm la bilon mare. apoi în zonele cu ploi abundente (reducându-se pericolul excesului de apă în zona cuibului şi diminuându-se. în agregat cu tractorul L-445 (POPESCU.19 cm.Pe parcele mici se poate utiliza maşina de plantat cartof pe 2 rânduri Solana (MPC-2). formându-se biloane pentru prevenirea eroziunii solului. în cazul plugului purtat de tractor şi la a treia brazdă în cazul plugului tras de animale. de 17 cm.12 cm. Lucrări de îngrijire Îngrijirea culturilor de cartof fără folosirea erbicidelor. în zona foarte favorabilă de la Braşov adâncimea cea mai potrivită de plantare este de 7 . Plantarea pe brazde constă în executarea unei arături. la jumătatea intervalului dintre coamă şi fundul brazdei. Tuberculii se aşează cu mâna pe peretele brazdei. după aşezarea pământului în bilon tuberculii să fie acoperiţi cu un strat de pământ de 8 . De la plantare la răsărire. adâncime la care umiditatea şi temperatura sunt mai favorabile formării tuberculilor. respectiv. Plantatul în biloane este obligatoriu în cazul irigării prin brazde. Rezultatele cele mai bune se obţin atunci când lucrările se fac imediat ce apar buruienile. În celelalte situaţii se poate planta fără biloane. Pe terenurile situate în pantă plantarea cartofului se face pe curbele de nivel. astfel terenul rămâne ca o arătură. La plantare mai adâncă de 10 cm recoltarea mecanizată este mai costisitoare.5. În acest caz tuberculii trebuie plantaţi la adâncimea de 6 . În acest interval trebuie distruse buruienile şi crusta care se poate forma mai ales pe terenurile grele şi cu vreme ploioasă. Câmpia Turzii şi Mărculeşti au scos în evidenţă că. Cartoful se poate planta şi manual pe suprafeţe mici sau în urma plugului. Prima lucrare se execută la 10 . Combaterea buruienilor. astfel ca. Discurile de la maşinile de plantat (EPC-4. de regulă prin acoperire cu biloane.14 zile 122 . astfel. 16 .8 cm. Cartoful se plantează mecanizat.42 cm şi înalt de 12 .9 cm şi. tuberculii punându-se tot la a doua brazdă. în condiţii de irigare. atacul bolilor de putrezire) şi pe pante mai mari de 4 . la Câmpia Turzii. adâncimea este de 12 cm. în ambele cazuri distanţa între rânduri este de aproximativ 60 cm. în zona favorabilă. Acoperirea se face prin răsturnarea brazdei următoare.15 cm deasupra părţii superioare a tuberculilor la bilon mic şi 20 .25 zile). lat la bază de circa 38 . iar la Mărculeşti. aşa-numita "acoperire plană". 6 SAD-75) trebuie să fie astfel reglate încât să rezulte un bilon uniform încheiat simetric faţă de coamă. Cercetările efectuate la Braşov.5%. 1997). Adâncimea de plantare. 4 Sa BP 62. intervalul este de peste 30 zile (la cartoful preîncolţit de 18 .

9 cm grosime. Următoarele lucrări sunt de bilonare. care să lucreze la adâncimea care nu formează bulgări (BERINDEI. de refacere a bilonului. se lucrează terenul cu grapaplasă. asigurând o bună dezvoltare tuberculilor.4 m şi o viteză de înaintare de 5 .după plantare.5 km/h. Se distrug buruienile şi crusta din spaţiul dintre biloane şi. După 1 .7 km/h. 123 . Dacă solul este tasat. Alte lucrări. Astfel se realizează o bună îngrijire a culturii până la răsărire.12 zile. Lucrarea succesivă cu grapaplasă şi cultivatorul cu piese tip rariţă. de 8 . se acoperă şi se înăbuşă buruienile ce au tendinţa de a răsări. La bilonările târzii sunt folosite ridicătoarele de vrejuri (tulpini). dacă terenul nu este puternic îmburuienat cu specii perene de buruieni. înălţimea lui devenind din ce în ce mai mare la lucrările următoare.15 cm şi viteza de înaintare 4 .3 treceri cu grapa cu colţi reglabili care distruge atât crusta. cât şi buruienile anuale. Pentru a se dezvolta normal. se va executa o praşilă manuală completă pe rând sau una două lucrări de plivit. În final trebuie să rezulte un bilon de 13 . În cazul infestării cu buruieni perene. poate fi necesară intervenţia manuală de distrugere a unor buruieni perene.4 zile se lucrează din nou. de asemenea. Dacă plantatul s-a făcut în biloane. după intervale de 8 . Bilonul trebuie să fie bine încheiat pe coamă.15 cm înălţime deasupra tuberculului plantat.3. înăbuşirea buruienilor şi scurgerea apei pe taluzurile biloanelor. dar şi de pe intervalul dintre biloane. în acest caz. prin refacerea acestora. şi. îngrijirea culturii se face prin 2 . tuberculii trebuie să fie acoperiţi cu un strat de sol afânat şi mărunţit. de data aceasta cu cultivatorul echipat cu piese tip rariţă. îngrijirea culturilor de cartof se face. pentru a preveni călcarea şi distrugerea lor. după cum s-au realizat sau nu biloane. poate fi suficientă o lucrare de prăşit şi o bilonare. în agregat de 3 câmpuri. La prima bilonare. se repetă încă o dată (când s-au plantat tuberculi încolţiţi) sau de 2 ori la celelalte culturi. cu zonă de protecţie de 12 . se execută numai lucrări de îngrijire a bilonului (de refacere). Grapa distruge buruienile şi crusta de pe coama biloanelor. bilonul nu se face prea înalt (să nu acopere planta). prevenind excesul de apă în zona cuiburilor şi infestarea cu mană a tuberculilor de la frunzele bolnave căzute pe bilon. La plantatul plan se execută o praşilă mecanică între rândurile de plante vizibile. la cartoful extratimpuriu. Când plantarea s-a făcut cu biloane. diferenţiat. înaintea pieselor tip rariţă se vor monta cuţite săgeată. Dacă după plantare terenul rămâne "plan". cu lăţimea de lucru de 8. de obicei în număr de 2 . 1982). După răsărire. la adâncimea de 8 10 cm.

în funcţie de infestarea cu buruieni anuale şi perene. chimice şi biologice. Stachys annua. cunoscând terenul. Hibiscus trionum. Acest mod de abordare constituie un dezavantaj care poate fi suplinit numai prin profesionalismul producătorului de cartof (MORAR. Buruienile produc pagube mari. Igran. Afalon. 124 . mai întâi se face udarea şi apoi se efectuează prăşitul sau bilonatul.La culturile irigate. În anii secetoşi. Anthemis sp.. Spergula sp. Gypsophila sp. determinând diminuarea recoltei cu 20 . Thlaspi sp.. precum şi selectivitatea şi modul de acţiune a erbicidelor.. Combaterea buruienilor anuale mono. În cultura cartofului buruienile de combătut trebuie să fie anticipate. deoarece primele faze de vegetaţie a plantei corespund cu perioade ploioase din lunile mai şi iunie. Portulaca sp.35%. Polygonum sp... etc. compoziţia floristică din anii precedenţi... Amaranthus sp. În zonele unde cartoful nu se plantează cu bilon.. Vicia sp. Galiopsis sp. Atriplex sp.şi dicotiledonate (Sinapis sp. Aresin. Digitaria sp.4 zile înainte de răsărire). Lexone se aplică imediat după rebilonare.. Solanum nigrum. Papaver sp. Buruienile consumă cantităţi mari de apă şi elemente nutritive şi scad eficienţa tratamentelor împotriva bolilor (mai ales la mană) şi dăunătorilor (mai ales la gândacul din Colorado). Xanthium sp. Chenopodium sp.. lucrările de îngrijire se corelează cu udările.) se face folosind erbicidele din tabelul 6. Cosatrin.1. Sencor. când se fac mai multe udări. când nu se poate intra cu mijloace mecanizate pentru distrugerea lor. iar recoltarea mecanizată devine dificilă sau imposibilă. Echinocloa crus-galli. Merkazin. afânând solul şi refăcând biloanele. toate ţările europene şi americane cu agricultură avansată practică combaterea integrată o buruienilor. Fumaria sp. Lamium sp. În prezent. agrotehnice. 1999).3. Erodium sp.. concomitent cu această lucrare şi până aproape de răsărirea plantelor de cartof (3 . Setaria sp. Metodele chimice se bazează pe folosirea unui sortiment diversificat de erbicide... Gallium aparine. chiar în cazul unor lucrări de îngrijire efectuate corespunzător cu mijloace mecanice... Buruienile din lanurile de cartof se combat cu multă greutate. numărul lucrărilor de afânare a solului şi de refacere a biloanelor poate fi mai mare. bazată pe metode preventive. Erbicidele simple ca: Gesagard. Îngrijirea culturilor de cartof folosind erbicidele pentru combaterea buruienilor... Galinsoga sp. erbicidele respective se aplică în perioada de după plantare şi până în preziua răsăririi plantelor de cartof.

75-1.5-4.1.0 Lasso (48% alachlor) plus 3.0 Lexone 75 GA 0. În multe zone din Transilvania. cum ar fi erbicidul Titus ce se aplică în faza cotiledonală a buruienilor.25-2. Dacă din anumite motive erbicidele monocotiledonate nu combat în totalitate buruienile.25-2.0-6.0 Sencor 70 sau 0.5-8. kg sau l/ha. dar în momentul când plăntuţele de costrei au 15-35 cm înălţime iar cele 125 .3 Combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate din cultura cartofului.0 Erbicide preemergente complexe Codal (20% metholachlor + 20% prometryn) 6.50 1.00 1.0 8.0-7. de răsărirea buruienilor monocotiledonate anuale.5 6-8 terbutrin).5 Lexone 75 GA (75% metribuzin) 0.5-4.ureic) + surfactant 0.0 4.5% fluazifop-p-butil) Gallant (12. după rebilonare sau plantarea tuberculilor. Igran 50 (50% 2.0-6.75 0.75 0.0-3.7-1.0-10.5-0. în funcţie de humus 1-2% 3-4% peste 4% Erbicide preemergente simple Gesagard 50.1.0 Erbicide (substanţa activă) Buruienile-problemă ca Solanum nigrum pot fi combătute cu ajutorul erbicidului Basagran care se aplică în faza de rozetă a buruienilor. de preferat înainte.5 4.25 Erbicide postemergente Titus (sulfonil .0 . Lexone) pot fi administrate fără riscuri şi după răsărirea plantelor de cartof. până când acestea au 10 .5 4. Afalon 50 (50% linuron). se pot folosi erbicide postemergente. Aresin 50 (50% monolinuron) Sencor 70 (70% metribuzin) 0. 6.4 Combaterea costreiului din culturile de cartof (l/ha produs comercial) Erbicide (substanţă activă) Fusilade super (12.0-4. indiferent de faza de creştere. în condiţii de irigare este prezent costreiul (Sorghum halepense).75-1.6. până când acestea formează 6 frunze adevărate. (toate cu 50% prometryn).0-1.5-2.0 Tratamentele se fac după răsărirea plantelor de cartof.3. Igran) se aplică.5 5.1.5 1.5 5.5% haloxifop-ethoxy-ethyil) Targa (10. Pentru combaterea acestor buruieni se aplică erbicide selective postemergente (tab.5-2.12 cm înălţime. în mod obligatoriu.0 3.00-1. Prohelan 50.0-3.0-8.5 3.0 Gesagard 50 sau 2.5-5.0 Agropyron repens (pir) 4. Tabelul 6. Tabelul 6.0 1.040 0. Cosatrin 50.040 0. Moldova şi Oltenia culturile de cartof pot fi infestate cu Agropyron repens iar în sudul ţării. Prometrex 50. în primele 10 zile.75-1.25 1.1% quizalofop-ethyl Sorghum halepense (costrei) 2. Erbicidele pe bază de metribuzin (Sencor.4). Afalon.5-0.0 1.5-5.5 7.0 4.0 .040 Basagran 48 (48% bentazon) 3.25-.Erbicidele asociate: Codal sau Lasso + Gesagard sau Sencor.0 3.0 Dual 500 (50% metholachlor) sau 3. (Lexone. Aresin.

Ekalux S . prin faptul că această intervenţie nu mai este preventivă.5 EC .3 kg/ha.rizoctonioza. de 2 kg/ha la Dithane M-45.2 kg/ha.5 zile a tratamentului faţă de momentul avertizat. de 2.1.putregaiul uscat.0.putregaiul inelar.8 kg/ha.de pir au 10-15 cm. Combaterea buruienilor în lanurile cu cartof extratimpuriu şi timpuriu. Erwinia carotovora var.0.râia comună. iar după tratament.0. mono-. şi dicotiledonate (v. Corynebacterium sepedonicum . .mana.2. Erbicidele asociate se aplică în primele zile după plantarea cartofului. Padan 50 .alternarioza. carotovora putregaiul umed. Sandofan C-50 PU.2 kg/ha. constituie adesea cauza unor producţii mici şi neeconomice.0-1. Dozele maxime (6 l/ha) sunt indicate când este prezentă şi specia Cynodon dactylon (pir gros). Rizoctonia solani . Pentru combaterea buruienilor anuale se aplică erbicide anti-.2 lucrări mecanice de distrugere a buruienilor dintre rânduri şi de refacere a bilonului. Streptomyces scabies . Synchytrium endobioticum .80% eficacitatea protejării foliajului la mană. Respectarea dozei de fungicid şi a celei de lichid (200 l/ha la neirigat şi 400 l/ha în condiţii de irigare) se face prin calibrarea corectă a echipamentelor de stropit. după care urmează culturi succesive. în decurs de 7 .3 kg/ha. Doza de fungicid este de 5 kg/ha la Turdacupral 50. Temoal 52 PU.5 kg/ha la Ridomil plus.6 kg/ha.înnegrirea bazei tulpinii.5 kg/ha la Brestan 60 WP. înainte de răsărire.5 kg/ha. Alternaria solani .3). tab. Victenon 50 WP . 6. Vandozeb 80 PU. Toate erbicidele recomandate după plantare şi înainte de răsărirea cartofului realizează o combatere a buruienilor eficientă când sunt aplicate concomitent cu o rebilonare. Controlul insuficient al culturilor de cartof privind agenţii patogeni ai bolilor. Împotriva gândacului din Colorado se vor folosi următoarele produse: Decis 2. trebuie să se facă cu mare atenţie. iar dintre dăunători: gândacul din Colorado Leptinotarsa decemlineata. pentru completarea acţiunii erbicidelor se mai execută 1 . În multe cazuri. Momentul aplicării tratamentelor este indicat prin buletine de avertizare. când se folosesc mijloace terestre de aplicare. cât şi prezenţa dăunătorilor.râia neagră. Dintre numeroşii agenţi patogeni care produc boli ale cartofului amintim: Ervinia carotovora var. atroseptica . se irigă cu 300 400 m3 apă la hectar.1.10 zile. Ordatox 25 EC . diminuează cu 70 . efectul lor fiind sporit dacă acestea rămân ca o peliculă la suprafaţa solului. Phytophtora infestans . Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Curzate plus T 85 PU şi de 0.1. Fusarium sp. iar cu mijloace aero se 126 . Întârzierea cu 4 . Dipterex 80 1. Marshall 25 EC .

(intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 40-70 cm. cantităţile specificate sunt pentru un singur tratament.U.80% din capacitatea pentru apă a solului. Se fac 4 .70% din I. în funcţie de soi şi zona de cultură. cât şi dinamica consumului de apă al plantelor de cartof.70% din acest consum realizându-se în perioada de formare şi creştere intensă a tuberculilor (iunie. iulie. tratamentele se pot face combinat. La recoltarea cu combina tuberculii se transportă la depozitul de tranzit sau la centrul de preluare. Depozitarea.A.8 tratamente pentru combaterea bolilor şi 2 . Cercetările au evidenţiat că cea mai mare nevoie de apă se manifestă de la tuberizare până la maturitate. cu maşina E-649 care produce mai puţine vătămări. de obicei în luna iulie. Se evită vătămarea tuberculilor. iar în luna august cu combina CRC-2 (sau cu combina E-684). Odată cu strânsul tuberculilor.000 m3/ha. când peridermul încă nu este bine format. august). Umiditatea solului trebuie să se menţină în tot timpul perioadei de vegetaţie la minimum 70 . conform cu cerinţele. Pentru consumul de vară recoltarea se face pe măsura necesităţilor. sortarea făcându-se concomitent cu recoltarea. Pentru realizarea acestor consumuri de apă. Când avertizările pentru mană şi gândacul de Colorado coincid. Recoltarea Cartoful pentru consum extratimpuriu şi timpuriu se recoltează începând din luna mai. Contra adulţilor hibernanţi tratamentul se recomandă în cazul când numărul este mai mare de 10 exemplare la 100 de plante. nu trebuie să depăşească 10 zile. Recoltarea se face manual pe solurile nisipoase. Rezultate bune se obţin când alternează produsele de la un tratament la altul. 127 . în urma maşinii E-649 se face şi sortarea lor. în acest caz. prin smulgere iar pe celelalte soluri folosind sapa sau plugul. umiditatea solului nu trebuie să scadă sub valoarea plafonului minim de 50 .utilizează Dimevur (3 l/ha) sau Carbavur (3 l/ha). Regimul de irigare se dirijează permanent atât în funcţie de nivelul precipitaţiilor.4 tratamente pentru combarerea gândacului din Colorado. Numărul tratamentelor oscilează de la an la an. produsele recomandate fiind compatibile.500 – 7. 60 . În anii cu primăveri secetoase se recomandă să se facă o udare de aprovizionare sau o udare imediat după răsărire. Consumul total de apă la cartof are valori de 3. Irigarea cartofului s-a dovedit eficientă în toate zonele. atunci când greutatea tuberculilor a depăşit 30 g. Depozitarea tuberculilor recoltaţi nu trebuie să depăşească 24 de ore. unde se sortează şi se calibrează în vederea livrării.

sau cu maşina universală de tocat resturi vegetale (MUTRV) care lucrează în agregat cu tractorul L-445. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea cu combinele pentru cartof. încarcă tuberculii în remorca de transport. 128 . Harvade 25 F în doză 2. Tuberculii se separă de impurităţi (bulgări. Combinele de recoltat dizlocă pământul cu tuberculi.. paralel cu combina. în agregat cu tractorul L-445. pietre.Cartoful pentru consumul de toamnă-iarnă şi pentru industrializare se recoltează când 2/3 din tulpini (vrejuri) s-au uscat. Maşina E-649 dislocă.80 g pentru material de plantare. dar lucrarea este de bună calitate numai în cazul unei tehnologii adecvate şi a unei dotări corespunzătoare (SOCOL. întregi pentru consum. Este foarte important ca recoltarea cartofului să se facă la temperaturi mai mari de 6 . pe cale chimică la îngălbenire totală.13°C). Maşina de scos cartof cu rotor excentric – MSCRE-1 şi maşina de scos cartof pe un rând cu brăzdar oscilant – MSC-1 B. deoarece se reduce foarte mult gradul de vătămare a tuberculilor. Tuberculii se transportă la centrele de preluare sau la depozitele de păstrare. din buncărul combinei sau din mers în remorca tractată paralel cu combina. 1977). Pentru calibrarea tuberculilor destinaţi plantării se foloseşte maşina de calibrat MCC-60 (45).8 zile mai înainte de recoltare. separă pământul şi resturile vegetale. Combina E-684 execută recoltarea cartofului pe 3 rânduri şi adunarea acestora într-o remorcă cu deplasare independentă. Combina CRC-1 dislocă tuberculii. restul de 1/3 având încă culoarea galbenă. staţionar. între 40 . care lucrează în flux cu maşina ISIC-30. remorci sau containere pentru transport. sub 40 g se repartizează pentru furaj. Vrejurile se distrug cu 7 . În solele cu cartofi pentru consum sortarea se face pe două categorii: tuberculi mari şi mijlocii. Recoltarea se face numai pe vreme bună şi la umiditatea corespunzătoare a solului. de unde se adună manual în grămezi. folosind Reglone 5 l/ha. tuberculi bolnavi) cu maşina ISIC-30 în componenţa căreia intră şi maşina de presortat (MP-1).7°C (chiar 12 . au un indice minim de vătămare a tuberculilor. Maşina lucrează bine numai pe solurile uşoare.5 l/ha sau pe cale mecanică cu maşina de tocat vrejuri MTV-4. Capetele parcelelor se recoltează manual pe 15 m lungime pentru întoarcerea agregatelor. îi scutură de pământ pe o bandă transportoare şi îi depune în buncăre. iar cei din lotul semincer se sortează pe 3 categorii: cei peste 80 g sunt destinaţi consumului.În urma acestor maşini tuberculii trebuie strânşi imediat. separă tuberculii de pământ şi îi depune pe suprafaţa solului în spatele maşinii. tuberculii mici şi vătămaţi pentru furaj.O.

combaterea buruienilor şi valorificarea eficientă a îngrăşămintelor. leguminoasele anuale şi cartoful (în zona favorabilă acestuia). datorită epuizării solului în apă. cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. orz. grâu de toamnă. asolamente speciale. floarea-soarelui şi cânepa. floarea-soarelui. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. dacă solul nu a fost infestat cu nematode. cereale de toamnă. trifoi. sorgul şi iarba de Sudan. 129 .25 t/ha la soiurile timpurii şi semitimpurii şi 25 . La rândul ei sfecla este bună premergătoare pentru orzoaică. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi a Substanţelor Dulci Fundulea recomandă atât pentru condiţii de neirigare. cartof. În aceste condiţii se asigură acumularea apei în sol. VASILIU. Sfecla poate reveni pe acelaşi teren după 4 ani. cât şi de irigare. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. .25 t/ha la soiurile extratimpurii. din cauza consumului mare de apă şi potasiu.2 SFECLA PENTRU ZAHĂR Tehnologia de cultivare Rotaţia Sfecla pentru zahăr trebuie sa urmeze după culturi care părăsesc terenul devreme. există mari rezerve pentru a se obţine producţii de 70 – 110 t/ha.50 t/ha la soiurile semitârzii şi târzii. dacă infestarea a fost slabă şi numai după 8 ani. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă. 1959).5 ani astfel: . Sunt contraindicate ca premergătoare pentru sfeclă cruciferele şi ovăzul din cauza dăunătorilor comuni (nematode). porumbul erbicidat cu erbicide triazinice. ori un asolament de 5 ani cu următoarea rotaţie: sfecla pentru zahăr.În ţara noastră se obţin producţii de 10 . sau după 6 ani. cât şi suprafeţele ocupate de culturi succesive. porumb. 15 .pentru zona cu grad mai ridicat de umiditate. grâu. folosind rotaţii de 4 . un asolament de 4 ani cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. trifoi. Având în vedere că din totalul stolonilor formaţi pe tulpina subterană numai 30 – 40% se transformă în tuberculi. cartof. astfel încât să rămână timp pentru efectuarea lucrărilor solului şi a fertilizării organo-minerale. porumb şi alte culturi cu care nu are dăunători comuni.pentru zona cerealieră din sudul ţării un asolament de 4 ani. în cazul infestării puternice (A. 6.

2) la începutul îngroşării rădăcinii (10 . prin prelungirea vegetaţiei şi diminuarea conţinutului de zahăr.iulie. După diferiţi autori. se asigură un spor de 52 .2% (GH.4. În primele luni de vegetaţie sfecla consumă cantităţi mari de azot pentru formarea frunzelor. 1970). BÎLTEANU. DAVIDESCU şi colab. sunt următoarele: N . sfecla extrage din sol circa 165 kg azot. 1 kg fosfor asigurat prin fertilizare determinând obţinerea a 17 kg zahăr ( W. Na 1.8 .30 iunie). dar este mai ridicat la producţia de zahăr.) după D. 3) în perioada tuberizării şi cumulării zahărului (iulie . contribuie la creşterea producţiei de rădăcini şi sporeşte conţinutul de zahăr cu 0. BROUWER. Limitele de consum (în kg/ha s.2.Fertilizarea Sfecla pentru zahăr este o mare consumatoare de elemente nutritive. (1983) menţionează trei perioade critice privind necesarul elementelor nutritive accesibile plantei: 1) la apariţia perechii a doua şi a treia de frunze. când se absorb circa 70% din întregul necesar.. BÎLTEANU şi colab. Mg .0. pentru o tonă de rădăcini. Pentru o producţie de 40 t/ha rădăcini şi 36 tone/ha frunze. 130 . SOLTNER (1990).9.2.1. Insuficienţa azotului determină reducerea suprafeţei foliare.6. cu o coloraţie verde-albăstruie şi cu pete brune pe margini.0 5.8. Azotul este cel mai important element pentru creşterea plantelor. Ca . BÎLTEANU (1993). Pe măsură ce plantele avansează în vegetaţie se intensifică asimilarea fosforului şi potasiului. Absorbţia fosforului are loc de-a lungul întregii perioade de vegetaţie.2. 1974). K .august. citat de GH.1.4 . Sporul de producţie datorat fosforului este mai mic decât în cazul azotului în ceea ce priveşte recolta de rădăcini.2.6 . 70 kg P2O5 şi 250 kg K2O.august).110 kg rădăcini. la 1 kg N s. Excesul de azot amoniacal în sol la însămânţare are efecte toxice asupra germenilor şi plantelor de sfeclă (D. în funcţie de condiţiile de experimentare. P .1. GH. 1976).a. elemente deosebit de importante pentru sinteza şi acumularea zahărului. iar excesul de azot frânează acumularea zahărului în favoarea creşterii vegetative şi determină creşterea conţinutului de azot vătămător. Fosforul favorizează creşterea rădăcinilor şi a aparatului foliar. consumul maxim fiind înregistrat în intervalul iulie .a.4 .6.5. Insuficienţa fosforului se manifestă prin frunze mici fără luciu. consumul maxim fiind înregistrat în lunile iunie .6.4 .7 .2.

şi 2. 1975). excesul de potasiu favorizează producţia de frunze în detrimentul producţiei de rădăcini. influenţând negativ producţia. Carenţa în potasiu determină reducerea numărului de frunze şi uscarea lor prematură. carenţa în acest element apare pe solurile cernoziomice şi aluviale cu reacţie neutră.5 . Gunoiul de grajd. sporul obţinut la producţia de rădăcini a oscilat între 27 .5 kg/ha P2O5. cu nevoia de substanţe nutritive ale plantei.5 zahăr (W. asigură importante sporuri de recoltă pe toate tipurile de sol. Prevenirea carenţei în bor se realizează prin aplicarea a 13 . Rezultate bune se obţin numai prin utilizarea de gunoi fermentat. 131 . şi 1 kg/ha K2O. în funcţie de nivelul dozelor şi rapoartelor experimentale. s-au obţinut sporuri la producţia de rădăcini cuprinse între 26 . Bihor). când s-a aplicat plantei premergătoare. odată au fertilizarea de bază (CR.133%. SEGĂRCEANU.Excesul de fosfor măreşte consistenţa rădăcinilor şi grăbeşte maturarea.0 kg s. BROUWER. leguminoasele pot fi cultivate în mirişte sau în regim irigat. Administrarea îngrăşămintelor îngrăşămintele chimice. ŢUCUDEAN. Pentru fiecare tonă de gunoi încorporat. prin fertilizare cu NPK. la S.140% (I. este de 25 .26 kg/ha borax (1. doza de îngrăşăminte se va diminua cu: 2.a. sinteza şi migrarea zahărului în rădăcini şi conferă plantelor o bună rezistenţă la secetă şi boli.3. deoarece ritmul de descompunere al gunoiului coincide. reflectate şi în producţia de zahăr care a crescut cu 13 . pe lângă cele organice. Îngrăşămintele verzi prezintă importanţă în regiunile unde. Dintre acestea importanţă deosebită prezintă borul. datorită condiţiilor climatice. 1.5. principalul îngrăşământ organic. 1. BORDAN. în anii cu veri secetoase. în mare măsură. În condiţiile cernoziomului mediu levigat de la Girişul de Criş (jud. Frecvent.5 kg/ha N. când îngrăşământul organic se aplică pentru sfecla de zahăr şi 1.). 1970).C.a. Potasiul favorizează absorbţia azotului şi fosforului. 1986). Lovrin.70% (O. Astfel.30 kg rădăcini respectiv 4. Microelemente. HERA şi Z. iar la producţia de zahăr între 27 .5 . 1986). încorporat în sol sub arătura de vară sun toamnă. Sporul de producţie realizat de 1 kg potasiu s.5 kg/ha N.84%. au un rol primordial în nivelul producţiei sfeclei pentru zahăr. Carenţa de bor determină îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei şi putrezirea “inimii sfeclei”.A.0 kg ha P2O5. în perioada 1975 .1985.5 kg/ha K2O.

Prevederile actuale referitoare la stabilirea dozelor de îngrăşăminte stabilesc următoarele: pe solurile cu fertilitate bună se administrează N120-160P70-150K50-80.75% la producţia de rădăcini şi de 14. Deoarece aportul elementelor nutritive din aceste îngrăşăminte nu corespunde întotdeauna necesităţilor de fertilizare. 1960).4 cu fertilizatoare.1 sunt prezentate dozele optime. 13:27:13 se folosesc ca îngrăşăminte de bază pe toate tipurile de sol. OLTEANU şi colab. în funcţie de recolta scontată (Rs) şi de gradul de asigurare a solului Recolta scontată (Rs) (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 0. aducerea la nivelul dorit se va realiza prin completare cu îngrăşăminte simple.5 4.6% la producţia de zahăr.2. N140-180 P80-115 K60-110.5 125 157 184 208 225 80 78 99 117 134 147 200 60 80 96 109 119 Îngrăşămintele complexe (NPK) de tipul: 16:48:0.0 1. Tabelul 6.5 2.0 189 176 165 154 145 136 131 220 208 196 186 177 169 163 248 235 223 213 204 196 189 271 258 247 236 228 219 214 289 276 265 254 245 237 231 Asigurarea solului cu fosfaţi mobili (P-AI) la ppmP 10 20 30 40 50 60 70 98 90 85 82 80 79 79 119 111 106 103 101 100 100 137 129 124 121 119 118 118 154 146 141 138 136 135 135 167 159 154 151 149 148 148 Asigurarea solului cu potasiu mobil (K-AI) la ppmK 60 80 100 120 140 160 180 119 103 90 82 73 68 66 139 123 110 102 93 88 83 155 139 126 117 109 104 93 168 152 138 130 122 116 111 178 162 149 140 133 127 121 4. 23:23:0. au evidenţiat sporuri de 13.56.8 . se aplică fracţionat: jumătate din doză la pregătirea patului germinativ şi jumătate în timpul vegetaţiei. 132 . (GH. menţionată în cartarea agrochimică.2.Rezultatele experienţelor efectuate în 12 localităţi situate în diferite zone pedoclimatice ale ţării.IN 1. folosind cultivatorul CPT .5 . Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu trebuie făcută o dată cu efectuarea arăturii adânci de vară sau de toamnă.. În funcţie de aceste două elemente. fiind mai uşor levigate pe profilul solului.5 203 235 263 283 301 5 105 126 144 161 174 40 141 161 177 190 199 Indicele de azot .54. în tabelul 6. iar pe solurile cu fertilitate medie şi slabă.1 Dozele optime de NPK la sfecla pentru zahăr.5. Îngrăşămintele cu azot.0 3. Criteriile care stau la baza stabilirii dozelor de îngrăşăminte sunt nivelul recoltei scontate şi aprovizionarea solului cu elemente fertilizante.0 2.5 3. odată cu praşila a doua mecanică.

Prin această lucrare se previne pierderea apei din sol şi se asigură înmagazinarea întregii cantităţi de apă provenită din precipitaţii. conţinutul în apă.Aplicarea îngrăşămintelor complexe foliare la cultura sfeclei pentru zahăr constituie un important factor de sporire a producţiei de rădăcini cu până la 29%. 1984). putând fi aplicate în amestec. Arătura se execută la adâncimea de 28 . Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile uşoare cu combinatorul format din grapa cu colţi rigizi şi grapa elicoidală urmată de tăvălugul inelar (de “tip croskillet”).45 g cm3. au evidenţiat că rădăcinile sfeclei pentru zahăr se dezvoltă normal în solul care are greutatea volumetrică cuprinsă între 1.8 sau cu alte mijloace adecvate.24% porozitate de aeraţie.3 l ha. în funcţie de intervalul dintre stropiri. asigură pregătirea terenului mai devreme în primăvară. determinat toamna pe teren dezmiriştit.07 şi 1.36%..9 cm. fără a diminua conţinutul de zahăr (GH. utilizându-se doze de 1. din care 30 . mărunţirea şi nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinarea. Aceste îngrăşăminte sunt compatibile cu produsele de combatere a bolilor şi dăunătorilor. 1988). se apreciază favorabil solul cu porozitatea totală de 48 . iar pe solurile mai grele şi tasate se înlocuieşte grapa cu colţi rigizi din compunerea combinatorului cu vibrocultorul ale cărui organe active pot afâna şi mărunţi mai bine aceste soluri. cu influenţe depresive asupra producţiei spre limita superioară.60%. Adâncimea de mobilizare a solului nu trebuie să depăşească 4 cm fapt pentru care se interzice folosirea grapei cu discuri care nu poate fi reglată la adâncimi de lucru mai mici de 8 .30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa stelată. printr-o singură trecere cu combinatorul la o adâncime redusă şi uniformă.5%. POPESCU (1988). Lucrările solului Afânarea solului pe adâncimea de creştere a părţii recoltabile a rădăcinii. răsărirea şi reglarea regimului aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor.5 . Nivelarea arăturii din toamnă cu ajutorul nivelatorului NT . Momentul optim de aplicare este în luna iulie. POPESCU. ŞTEFAN şi colab. Cercetările efectuate de V. a fost de 19. Când terenul prezintă denivelări. porozitate capilară şi 18 . După plantele care părăsesc terenul în vară (cerealele păioase). se execută imediat dezmiriştirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului.2. după lucrarea cu grapa cu discuri se va efectua nivelarea de exploatare prin două lucrări perpendiculare cu nivelatorul. 133 . iar pe teren nedezmiriştit de 11% (V.

Răsărirea în câmp la sfecla pentru zahăr este influenţată atât de adâncimea la care se încorporează sămânţa. Sămânţa se livrează unităţilor agricole cultivatoare sub formă “şlefuită" în cazul soiurilor plurigerme şi “neşlefuită” la soiurile monogerme. semănatul trebuie încheiat până la 15 martie în zona de sud şi 25 martie în zona de nord a ţării. care stânjenesc dezvoltarea buruienilor. Cheatocnema tibialis). cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă de 75%. Peronospora. Pentru a preveni atacul ciupercilor Pythium. cât şi apariţia lăstarilor floriferi în primul an de vegetaţie. iar terenul este zvântat. Furadan 35 ST . Mospilan 70WP 30 kg/t. Aphanomyces. Bothynoderes punctiventris. sămânţa se tratează cu Tiradin 75. Pentru semănat se utilizează sămânţă provenită din loturi semincere certificate. din categoria biologică înmulţirea I. iar solul are bulgări cu diametrul mai mic de 5 cm. cât şi de gradul de mărunţire a solului. Densitatea. Mucor. insecticide. Rezultatele experimentale din ţara noastră reliefează că cele mai mari producţii se obţin când se asigură la recoltare 100 . Calendaristic. Tanymecus sp. Astfel.3 zile) la 3 4°C. respectiv se acoperă cu un liant în care se adaugă substanţe nutritive..a. se evită pierderile produse de îngheţurile târzii din primăvară. Epoca de semănat. Executarea semănatului la timp asigură o răsărire explozivă. Pentru prevenirea atacului de dăunători (Agriotes sp. Sămânţa şi semănatul Sămânţa.. o creştere uniformă a plantelor. fungicide şi biostimulatori. Aspergillus.110 mii plante/ha în 134 . Glomerulele şlefuite se pot draja. Sămânţa drajată şi calibrată asigură realizarea unui semănat de mare precizie. sămânţa se tratează cu unul din următoarele produse: Seedox 80 în cantitate de 10 kg/t. Fusarium. Semănatul. Cerinţele ridicate faţă de umiditate pentru germinare impun ca semănatul să fie executat primăvara timpuriu.28 l/t sau Promet 666 SGO 25 l/t. afânat în profunzime pentru a asigura apa şi aerul necesare germinaţiei seminţelor şi răsăririi plantelor. nivelat. Phoma. când temperatura solului la adâncimea de încorporare se stabilizează (2 . Tachigaren 70 WP (6 g/kg) s. (6 g/kg). Cele mai bune rezultate se obţin când semănatul se face la 2 cm.Se apreciază că pregătirea solului a fost realizată în bune condiţii dacă patul germinativ este perfect mărunţit. se evită atacul unor dăunători care apar odată cu creşterea temperaturii şi contribuie la obţinerea unor culturi încheiate.

7 cm. Lucrarea se execută cu agregatul format din tractorul L-445.12.12 cm. prevăzute cu limitatoare de adâncime. la care patinarea este minimă şi creşte precizia de distribuţie a glomerulelor pe rând. Semănătoarea se echipează cu patine mici. la o viteză de lucru cu 3 . motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2 .4 km/h şi la adâncimea de 4 6 cm. cu marginile subţiate la 0. de tip zaharat.8 mm. deci înainte de răsărire.. iar pe suprafeţele unde recoltatul se face semimecanizat. FAZECAŞ şi colab. densitatea poate să crească la 120 mii plante ha şi în cultură neirigată (I. Ritmul lent de creştere din primele săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii de sfeclă pentru zahăr.3 cm la sămânţa monogermă şi 3 . terenul fără crustă şi o stare fitosanitară corespunzătoare. având diametrul de 1.5 kg la ha. se stabileşte distanţa între glomerule pe rând. pe rând (8 . pe urmele încă vizibile lăsate de roţile tasatoare ale semănătorii. Prăşitul. 1977). de la semănat până la recoltare. echipate cu cuţite săgeată şi discuri de protecţie a rândurilor. Datorită capacităţii germinative scăzute a glomerulelor de sfeclă. pe solurile cu aport freatic. pentru a menţine cultura curată de buruieni. Sămânţa monogermă are o putere de străbatere mai mică decât sămânţa plurigermă.4 praşile mecanice. Semănatul se va executa cu viteze de 3. În cazul soiurilor precoce.4 cm la sămânţa plurigermă. în funcţie de distanţele de semănat. Distanţele de semănat. lăsând o zonă de protecţie de 5 .8 mm (la sămânţa monogermă) sau 2 mm (la sămânţa plurigermă). urmat de cultivatorul CPPT 4 sau CPT 5.120 mii plante/ha la culturile irigate.10 zile de la însămânţare. pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire. precum şi cu discuri cu 30 . iar la soiurile plurigerme între 8 . Prima praşilă mecanică se execută după 8 . Cantitatea de sămânţă. semănatul se execută în benzi după schema:45-60-45-45-45-60-45.14 135 .8 km/h.8 kg/ha.culturile neirigate şi 110 . Lucrările de îngrijire Întreţinerea culturii de sfeclă pentru zahăr se face permanent. În funcţie de germinaţia seminţelor. Pe suprafeţele unde recoltarea se face mecanizat.4. sfecla pentru zahăr se seamănă la distanţe între rânduri de 45 cm.40 orificii. Adâncimea de semănat. De-a lungul perioadei de vegetaţie se mai execută 3 . care încep imediat ce rândurile devin vizibile şi se repetă la intervale de 10 . variază la soiurile monogerme între 5 . realizarea densităţii menţionate se asigură prin semănarea unui număr dublu sau chiar de peste trei ori mai mare de seminţe.

Pe rând se execută 2 . în orele în care frunzele au turgescenţa redusă. folosind despicătorul de lan. 6. devansarea sau întârzierea efectuării lucrării soldându-se cu importante pierderi de producţie. când rămân porţiuni de rânduri nesemănate. Odată cu răritul se face completarea golurilor. nefiind volatil. Răritul. pentru realizarea densităţii dorite. Lucrarea începe atunci când plantele au două frunze adevărate. Hexilur.2.7 cm la praşila I. 10 . la praşilele a treia şi a patra. 8 . Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide antigramineice asociate cu erbicide antidicotiledoneice (tab. Ro-Neet.8 km/h la prima praşilă. când se semnalează atac de dăunători. cu sămânţă din soiuri monogerme genetic. 6. manual. când acestea sunt sporadice şi cu maşina de semănat.15 cm la praşila a IV-a. Adâncimile de lucru sunt de 5 .3 praşile manuale.8 km/h la ultimele două lucrări. când buruienile dicotiledonate au 2 . Se aplică după răsărirea sfeclei. Erbicidele Olticarb.2 km/h la praşila a doua şi circa 7 . semănatul sfeclei la distanţă definitivă bob cu bob. Elbatan sau Ador. discurile de protecţie se scot.3 frunze. Când frunzele sunt mari. la distanţa între plante pe rând la 18 22 cm. acestea se înlătură prin lucrarea de plivit. cu condiţia protejării perfecte a culturii împotriva buruienilor. iar când apar buruienile în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie.zile. prăşitul mecanic se face mai târziu. Erbicidul Betanal AM se utilizează atunci când dicotiledonatele anuale nau fost bine combătute de Venzar. iar cuţitele săgeată se înlocuiesc cu cele unilaterale. Asigurarea densităţii optime se realizează prin rărit. folosind în exclusivitate săpăligi speciale cu lamă îngustă de 15 cm.12 cm la praşila a III-a şi 12 . 136 . Viteza de înaintare a tractorului este de 3. Executarea răritului se face manual.2). a bolilor şi dăunătorilor. Diizocab sau Eradicane 6 E se aplică înainte de semănatul sfeclei şi se încorporează prin două lucrări cu combinatorul.7 cm adâncime. Combaterea chimică a buruienilor. se încorporează superficial la 3 . Erbicidul Dual se aplică înainte de semănat şi.4 cm printr-o singură lucrare cu combinatorul. Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr. la 6 . Agricultura modernă dă ca soluţie. în condiţii normale de vegetaţie şi la patru frunze. cu indicatori de calitate superiori. La prima şi a doua praşilă cultivatorul se echipează cu discuri de protecţie a rândurilor şi cu cuţite săgeată.10 cm la praşila a IIa. în funcţie de starea terenului şi gradul de îmburuienare.

5+1.5+. halepense Gallant 125 EE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. halepense Betanal 6 Dicotiledonate anuale Goltix 70 WP 7 Dicotiledonate anuale Lontrel 300** 0. Combaterea chimică a buruienilor reduce numărul de praşile la două. Adol. dozele din erbicidele menţionate se măresc la 2 . halepense Nabu S 6-8 Monocotiledonate inclusiv S.4-3 Monocotiledonate şi dicotiledonate Betanal AM-11 6 Dicotiledonate anuale Monocotiledonate şi unele Betanal Tangem 8 (4+4) dicotiledonate 4. halepense Targa 10 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. În solele puternic infectate cu Avena fatua.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Dual 500 EC + Venzar 80 3-6 + 1-1. halepense 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 * . 137 . Doze de produs Erbicidul Buruieni combătute comercial (l/ha sau kg/ha) Erbicide preemergente Pyramin WP 4-6 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Pyramin WP 6-8 + 3-4 Monocotiledonate şi dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1. ** .5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Diizocab 80 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate Dual 960 EC 2-3 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate TCA 10-15 Monocotiledonate Goltix 70 WP 10 Dicotiledonate Duacil 6.3 l/ha.În loc de Venzar se pot folosi în aceleaşi doze.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Eradicane 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Olticarb 75 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1.5) Betanal Progres 4 (2+2) Dicotiledonate anuale Focus Ultra 3-4 Monocotiledonate inclusiv S.Tabelul 6. Targa. erbicidele Hexilur.5 Betanal Compact Dicotiledonate anuale (1. după răsărirea sfeclei se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super.2 Combaterea chimică a buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr Nr. Dacă cultura este infestată şi cu Sorghum halepense. Elbatan.În asociaţie cu Fusilade.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Nortron + Venzar 80 WP* 8-10 + 1-1. dacă există Cirsium arvense.2.5 Monocotiledonate inclusiv S.2 l/ha.5 Monocotiledonate anuale Nortron Super 2. halepense Furore 90 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. Gallant sau Targa. Gallant. tratamentul efectuându-se atunci când plantele de costrei au 15 .5 Dicotiledonate Kusagard 75 WP 1.5 .1. în doze de 1. sunt necesare şi una-două praşile manuale selective.3-0. crt.35 cm înălţime.5 G 30 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Erbicide aplicate în perioada de vegetaţie Fusilade super 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. halepense Gallant Super 1-1. de asemenea.

Atomaris linearis. Agriotes sp. Ekalux 25 EC (1. Pennuc. Chaetocnema tibialis) se combat prin traramente la sămânţă şi în vegetaţie prin tratamente cu Dursban 4 Z (1. la densităţi crescute ale dăunătorilor şi în condiţii favorabile manifestări atacului. realizată prin tratamentul seminţelor.1 l/ha). Larvele defoliatoare (Mamestra brassicae. Pierderile provocate pot ajunge la 30% la producţia de rădăcini şi 40% la producţia de zahăr. în doză de 2 l/ha. Kasumin 2. Plusia gamma) se tratează în vegetaţie cu unul din următoarele produse: Talstar 10 EC (0.3 l/ha). Rias 300 EC. Baycor 300. Făinarea (Erysiphe betae) se combate cu Tilt 250 (0. Irigarea culturii.5 EC (0. când rădăcinile încep să se îngroaşe. la mijlocul lunii iunie. Bavistin 50.5 l/ha). nu este totală.0 l/ha.3 l/ha. în anii normali.5 l/ha şi respectiv 3. Cercosporioza (Cercospora beticola) apare în lunile VI .3 l/ha). revenirea pe aceeaşi parcelă fiind necesară la intervale de 10 .5. numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţie corespunzător cu cerinţele plantelor în diferite faze de vegetaţie. fiind mai frecventă în zonele şi în anii cu cantităţi mai mari de precipitaţii sau în condiţii de irigare.5 l/ha. Decis 2.2 l/ha.5 l/ha). Sumicombi 30 EC (0. la această cultură.a.1 l/ha).Combaterea bolilor şi dăunătorilor. în stepă şi silvostepă şi la 70% din i.600 m3/ha.25 l/ha) şi Dursban 4 EC (1. Topsin M 70. Altor 100 (0. Derosal 50. Suzu 60. Satisfacerea necesarului de apă prin irigare începe. Protecţia plantelor. pe adâncimea de 0 . în doză de 0. Tanymecus sp:.0 l/ha).5 l/ha) sau Decis 2. folosind o normă de udare de 500 .75 l/ha). 10 boli şi 17 dăunători. Punchne în doză de 0.80 cm..VII.6 l/ha). Fastac 10 EC (0.u.5 EC (0. Obţinerea unor producţii mari de sfeclă pentru zahăr este posibilă în zonele cu deficit de umiditate. astfel că. Sumialfa 10 EC (0.5 l/ha). Brestan 60. Sumicidin 20 EC (0. în funcţie de textura solurilor. Benlate 50. iar rezerva de apă din sol ajunge la 50% din i. Se execută două-trei tratamente cu unul din următoarele produse: Alto combi 420. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr Fundulea (1990) menţionează. în doză de 7 l/ha.a în zona pădurilor din câmpie.u. Sumi 8 în doză de 0. Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris.15 zile. Impact 12. se efectuează un tratament suplimentar cu insecticidele Dursban 4 E sau Sinoratox R-35 cu dozele de 1. Fundazol 50. 138 .

depozitarea în câmp a sfeclei care nu se poate transporta imediat să se facă în grămezi mari de circa 1.3 cm. Grosimea stratului de sol umezit trebuie să fie de 0. când are loc creşterea frunzelor şi 0.10 zile în anii secetoşi. semimecanizat şi mecanizat. Pentru a preveni pierderea turgescenţei rădăcinilor se impun următoarele măsuri: să nu se recolteze decât cantităţile care pot fi decoletate în cel mult 24 de ore. Dislocarea rădăcinilor se face cu DSP-4. Recoltarea manuală. În acest moment greutatea rădăcinilor este de 1. se recoltează numai cantităţile obligatorii prevăzute în graficele de livrare.5 udări în iulie . Rădăcinile mai mari de 1 kg se decoletează conic. când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul mai ridicat de zahăr. Când temperaturile din aer sunt mai mari de 10°C.2 ori mai mare decât greutatea frunzelor. transportul să fie efectuat în paralel cu recoltarea şi decoletarea. respectiv cele care pot fi prelucrate imediat. 3 .Eşalonarea pe luni a udărilor este următoarea: o udare în iunie. cu o porţiune mică de pulpă.8 m începând cu luna iulie. Recoltarea.5 .august şi o udare în septembrie. Calendaristic. frunzele uscate şi verzi şi efectuând la capătul sfeclei o tăietură orizontală de 2 . Rădăcinile cu greutate mai mică de 1 kg se decoletează printr-o tăietură orizontală la nivelul celor mai de jos muguri vizibili de pe epicotil. Epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate. Recoltarea semimecanizată. Pe solurile cu aport freatic irigarea este necesară numai în anii secetoşi. Între data aplicării ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile în anii normali şi numai circa 5 .000 kg acoperite cu coletele rezultate prin decoletare. înlăturând. prevăzute cu două coarne în formă de liră. Recoltarea poate fi efectuată manual.5 octombrie în zona mai rece din nord.20 septembrie în zonele din sudul ţării şi 1 . Lucrarea se 139 . iar extragerea rădăcinilor din sol şi decoletarea se execută manual. iar formarea de noi frunze încetineşte. Fenologic. O atenţie deosebită trebuie acordată decoletării sfeclei. Sfeclele extrase din pământ se curăţă şi se decoletează tăindu-se şi vârful rădăcinii la grosimea de 1 cm. Depozitarea sfeclei în vederea prelucrării ulterioare este admisă numai când temperaturile scad sub 10°C.5 cm în luna iunie. când începe creşterea rapidă a corpului sfeclei. Se realizează cu furci speciale. maturitatea se recunoaşte prin aceea că frunzele se împuţinează şi devin de culoare verde-deschis. maturitatea sfeclei se realizează în jur de 15 .

la recoltare terenul să aibă umiditate normală. iar cele care au coletul deasupra solului. după o pajişte desţelenită sau după o plantă perenă. După recoltare. întrucât aceste suprafeţe sunt fertile şi libere de paraziţi specifici. distanta între plante 18 . şi BM-6 + KS-6 sau într-o singură fază cu combinele de recoltat sfeclă CRS-2 şi CRS-3 sau cu alte tipuri de combine de fabricaţie străină. dăunători). răsărirea să fie explozivă şi fără goluri. dar se distruge structura solului şi se înmulţesc paraziţii specifici (boli. după care se eliberează terenul. producţia să nu fie peste 30 t/ha. viroze. lucrarea de decoletat să înceapă după ce se ridică roua. deoarece pierderile în greutate sunt extrem de ridicate. culturile cu distanţa între plante pe rând sub 12 cm nu se pot decoleta. cu soiurile zonate în prezent se pot realiza producţii de peste 50 t/ha rădăcini. Pe terenuri proaspăt defrişate. pentru a asigura zona de întoarcere pentru agregate. se vor acoperi cu frunze. dar nu şi 140 . la ambele capete ale parcelei. la prăşit să nu se scoată bolovani. la peste 12 cm. înainte de decoletare se deschid drumuri cu dislocatorul şi se extrag rădăcinile normal. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea în două faze. transportului şi prelucrării. dacă nu se transportă imediat. semănatul să se execute echidistant şi în rânduri drepte. Rădăcinile decoletate şi bine curăţate de pământ se aşează în grămezi cât mai mari şi.20 m. Pentru a lucra în condiţii bune. sfecla pentru zahăr nu trebuie să rămână în grămezi în câmp. cultura trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: terenul să fie perfect nivelat. CAP. plantele se recoltează manual. În condiţiile respectării tehnologiei de cultivare în ţara noastră. Recoltarea mecanizată se execută în două faze cu seturile de maşini MDS3 + MRS-3. tutunul se poate cultiva 2 . la decoletare sunt culcate şi se taie oblic. cu pierderi minime. Producţia de frunze şi colete reprezintă 38% din recolta de rădăcini. pe distanta de 18 . 7 TUTUNUL Tehnologia de cultivare a tutunului Rotaţia Tutunul suportă monocultura mai mulţi ani fără să se înregistreze fenomenul de “oboseală” a solului. terenul să fie curat de buruieni.execută în bune condiţii dacă la semănat s-a folosit schema corespunzătoare (în benzi). să nu se acopere coletul plantelor cu pământ. În aceste condiţii se obţin rezultate bune la soiurile de tutun pentru ţigări de foi.3 ani la rând. să nu se facă şanţuri.22 cm. fapt care obligă la organizarea în flux continuu a recoltării.

Tutunul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante atât. cu excepţia celor care au dăunători comuni. Spre deosebire de monocultură. buha semănăturilor etc. boli şi dăunători specifici. făcând ca soiurile să-şi păstreze însuşirile normale bio-productive.) care lasă solul bogat în azot. diferite insecte). Mo etc. microelemente (B. iar amplasarea pe alte terenuri decât cele specifice duce la diminuarea calităţii. lupoaie. cantitativ. Alegerea plantei premergătoare tutunului se face în funcţie de tipul de tutun cultivat: pentru soiurile din tipul oriental. dovlecii.) şi îngrăşăminte organice constituie un mijloc important de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii frunzelor de tutun. a solanaceelor.). în funcţie de tipul şi soiul cultivat. Zn. pepenii. K. Porumbul (cel tratat cu erbicide triazinice este interzis ca plantă premergătoare) şi bumbacul sunt mai puţin indicate ca premergătoare pentru tutun. tutunurile mai tari la fumat. ovăz. Fertilizarea Administrarea de macroelemente (N. rămân resturi vegetale care împiedică plantarea tutunului în condiţii bune. precum şi de zona ecologică de cultură. tomate. mazăre etc. îmbunătăţirea structurii lui. datorită unor paraziţi comuni (viroze. orz. de sol. Mn. întrucât eliberează terenul destul de timpuriu şi-l lasă curat de buruieni şi în bună stare de fertilitate. Cultivarea tutunului în monocultură se ia în considerare numai în situaţia în care terenurile specifice tipului şi soiului ce se cultivă nu sunt suficiente. cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase: grâu. îmbogăţirea în substanţe organice. Tutunul este o bună premergătoare pentru toate culturile. Nu se recomandă ca plantă premergătoare tutunului cele din familia Solanaceae (cartofi. Cl. cât şi a raportului dintre ele. soiurile tipului de mare consum pentru ţigarete. Fe. deoarece. Acestea. recoltându-se timpuriu. pot fi cultivate după leguminoasele pentru boabe. din cauză că părăsesc târziu terenul. destinate ţigărilor de foi sau pentru pipă se cultivă după leguminoase (borceag. fasolea. dacă solurile sunt mai sărace. superioare calitativ şi rentabile. se dezvoltă numeroşi dăunători polifagi (viermi-sârmă. Nici alte plante prăşitoare nu sunt indicate ca premergătoare. cânepa şi floarea-soarelui. Ca. P. Mg). 141 .pentru tipul Oriental şi Virginia. ardei etc. varza. repetarea prăşitului duce la distrugerea structurii solului. se distruge structura solului prin praşile. cultivate pentru ţigarete superioare. reducându-se gradul de infestare a solului cu seminţe de buruieni. semioriental şi Virginia. permit executarea în bune condiţii a lucrărilor solului. asolamentul contribuie la obţinerea unor recolte mari de tutun. se întârzie executarea lucrărilor solului.) periculoşi pentru tutun. castraveţii.

cât şi indirect. dar şi producţia. mai ales. cu excepţia celor din tipul oriental la care nu se aplică. prin raporturile cu alte elemente din sol.2 kg K2O şi 104 CaO (HITIER şi SABOURIN. “rău colorate”. Potasiul ameliorează însuşirile de calitate a tutunului: gust. completat cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice. după care se reduce. ardere şi măreşte conţinutul în hidraţi de carbon solubili. Insuficienţa calciului determină apariţia de frunze deformate. Azotul în interdependenţă cu fosforul şi potasiul. Tutunul valorifică bine gunoiul de grajd în doze de 20 40 t/ha la tipul Burley.000 kg frunze uscate tutunul consumă 75. 1937). Fertilizarea unilaterală influenţează negativ calitatea frunzelor.5 kg azot. cât şi a calităţii acesteia. lăsând în sol 4 . 16. Calciul este important ca element de nutriţie. Din a 15-a zi de la plantare şi până în a 45-a zi. îngrăşămintele verzi (trifoi roşu. influenţează creşterea frunzelor şi conţinutul în nicotină. când tutunul se află în răsadniţă. culoare.3 kg P2O5. pe cele nisipoase. sub arătura de bază.64 kg/ha. groase. Îngrăşămintele aplicate trebuie să fie cât mai complete şi în raporturi cât mai echilibrate. lupin. Acţiunea pozitivă se manifestă încă din primele zile ale vegetaţiei. secară etc. 142 . împreună cu 48 . 10 . conservând umiditatea şi sporind afânarea solurilor compacte. sporind conţinutul în hidraţi de carbon din frunze. 1965). P2O5. absorbţia azotului este foarte intensă. Gunoiul de grajd. Pe terenurile slab fertile şi. Fosforul are acţiune pozitivă atât asupra producţiei. cu combustibilitate redusă. Pe celelalte tipuri de sol gunoiul se aplică direct. se recomandă aplicarea gunoiului de grajd la planta premergătoare.5 % K2O şi 2 –3 % N. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei şi din vestul tării. Chiar şi tulpinile de tutun tocate sunt o sursă de materie organică. de calitate inferioară. aromă. ca şi în primele 15 zile de viaţă (W. la soiurile de tip Virginia. influenţând pozitiv creşterea sistemului radicular.10 t/ha la soiurile pentru ţigarete superioare.) pot folosi ca sursă de materie organică pentru tutun. pentru diminuarea efectului negativ al azotului.La o producţie de 1. excesul de calciu conduce la formarea de frunze casante. raporturi care influenţează mai mult absorbţia acestora. PARKER. adăugându-se la plantarea tutunului 32 .48 kg/ha N. La exces de fosfor se reduce combustibilitatea tutunului. mijlocie de azot şi mică de fosfor. 5 . Se observă că tutunul este o plantă mare consumatoare de potasiu şi calciu.20 t/ha la soiurile din tipul de mare consum şi pentru ţigări de foi. 124. mărind gradul de fertilitate a solului.

Aplicarea îngrăşămintelor. Îngrăşămintele chimice sunt eficiente la toate tipurile de tutun şi pe toate tipurile de sol, aplicându-se în funcţie de fertilitate şi soiul cultivat aşa cum rezultă din tabelul 7.1 întocmit după dozele recomandate de S.C.C.C.I.T. Bucureşti.
Tabelul 7.1 Doze orientative de îngrăşăminte în funcţie de fertilitatea solului şi tipul de tutun
Fertilitatea solului Doze (kg/ha s.a.) EleIndice Tipuri de tutun AproviP2O5 K2O (ppm) mente azot SemiMare zionare (ppm) Oriental Virginia Burley (IN) oriental consum F. slabă P2O5 N Slabă 8,1-18,0 P2O5 <2 < 66,0 K2O N Mijlocie 2,1-4,0 18,1-36,0 66,1-132,0 P2O5 K2O N Bună 4,1-6,0 36,1-72,0 132,1-200,0 P2O5 K2O P2O5 F. bună > 72,1 < 200,0 K2O < 0,8 70 40 60 70 30 50 60 20 40 40 90 50 80 90 40 60 70 30 50 50 120 50 100 120 40 80 100 20 70 70 50 50 160 120 140 160 80 100 140 70 80 100 60 60 120 80 100 120 70 80 100 50 60 60 -

Fertilizarea la tutun poate fi de bază, în momentul plantării şi în timpul vegetaţiei, (suplimentară). În cazul fertilizării de bază, îngrăşămintele se aplică sub arătura de bază (gunoiul, fosforul şi potasiul), contribuind la aprovizionarea cu elemente nutritive a plantelor de tutun vreme îndelungată, urmărind fertilitatea solului şi îmbunătăţind însuşirile fizice, chimice şi biologice ale acestuia, iar azotul se aplică la pregătirea solului pentru plantare. Fertilizarea în momentul plantării asigură elemente de nutriţie în primele faze de vegetaţie şi se face, de regulă, localizat (pe rând), în apropierea sistemului radicular, mărindu-se coeficientul de utilizare a substanţelor nutritive. Fertilizarea suplimentară se face prin aplicarea îngrăşămintelor pe sol, dar şi prin tratamente extraradiculare cu soluţii nutritive care conţin în special azot. “Udarea” tutunului la plantare cu o soluţie nutritivă diluată (6 g N + 12 g P2O5 la 10 l apă), folosind 0,5 l la plantă, ajută la prinderea mai bună a plăntuţelor şi creşterea lor ulterioară. Îngrăşămintele suplimentare aplicate pe sol se încorporează prin praşile cu ajutorul cultivatorului. După apariţia inflorescenţelor, fertilizarea suplimentară nu mai este eficientă. O fertilizare cu N : P 1 : 3 (10 - 15 kg N – 30 - 45 kg P205) este eficientă dacă se aplică la prima praşilă. Amendamentele folosite la tutun. Tutunul se dezvoltă în bune condiţii la un pH al solului slab acid, cuprins între 5,6 - 6,6. Dacă pH-ul solului scade sub 5,6
143

este nevoie să se intervină cu amendamente calcaroase. Se asigură astfel şi înlăturarea pericolului apariţiei efectelor negative asupra tutunului datorate toxicităţii magneziului. Se aplică 6 t/ha amendamente calcaroase sub arătura de bază, o dată la 4 ani, crescând, totodată, conţinutul calciului în frunze cu consecinţe favorabile. Lucrările solului Terenul ce urmează a fi plantat cu tutun trebuie pregătit cu multă atenţie. Solul trebuie să fie afânat profund, mărunţit corespunzător, pentru a acumula şi păstra umiditatea şi pentru a se combate buruienile. Experienţele din ţara noastră au scos în evidenţă că arăturile executate la 22 - 25 cm adâncime dau rezultatele cele mai bune. În solurile uşoare se lucrează mai superficial decât pe cele mijlocii şi grele. Este necesar ca, prin arătură, să se evite formarea hardpanului. Solurile nisipoase din zona de cultură a tutunului de tip Virginia trebuie arate la adâncimea de 28 - 30 cm, toamna târziu sau primăvara devreme (POP, 1974) ocazie cu care se încorporează şi îngrăşămintele organice şi minerale. În această arătură se acumulează o cantitate mare de apă şi se reduce evaporaţia, nitraţii se acumulează mai adânc în sol, unde pe terenurile nisipoase se dezvoltă cea mai mare parte din rădăcini (RAUHE, 1958). În primăvară arătura se lucrează cu grapa cât mai de timpuriu, apoi terenul se întreţine curat de buruieni şi afânat cu ajutorul cultivatorului urmat de grapă. Dacă solul s-a tasat prea mult în timpul iernii, se execută o arătură superficială (10 - 15 cm) cu plugul fără cormană, urmat de grapă. Se efectuează 1 - 3 afânări până la plantare şi se evită pulverizarea solului. Adâncimea de afânare cu cultivatorul este de 10 - 12 cm. Producerea şi plantarea răsadului Tutunul nu se seamănă direct în câmp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile joase. Germinaţia lui la cel puţin 12°C şi o perioadă de vegetaţie relativ lungă determină ca tutunul să se însămânţeze şi să crească o anumită perioadă de timp în răsadniţe. Numai după ce vremea s-a încălzit şi a trecut pericolul îngheţurilor târzii de primăvară, el se transplantează în câmp, în teren pregătit în prealabil. Producerea răsadului Răsadniţele. În condiţiile din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului sunt răsadniţele încălzite cu biocombustibili (gunoi de grajd proaspăt), fără a fi influenţate de condiţiile climatice din primăvară. Există şi răsadniţe încălzite cu aburi sau apă caldă. Cele mai indicate răsadniţe sunt cele la
144

care platforma de gunoi (cel mai bun, de cabaline) bine tasat, este de 40 - 60 cm grosime, suprafaţa calculându-se în funcţie de numărul de rame (tocuri) ce urmează să se aşeze pe platformă, distanţa între ele fiind de 50 cm, iar la marginea platformei de 60 cm. Tocurile de răsadniţă “se îmbracă” în gunoi şi în interior şi în exterior, lăsându-se 5 - 6 zile pentru aşezarea gunoiului. Se introduce apoi în tocul răsadniţei amestecul nutritiv format din o parte pământ de ţelină sau grădină, două părţi mraniţă şi o parte nisip, după ce, în prealabil, a fost dezinfectat cu Basamid G98 în doză de 35 g/m2 sau Dazomet 90 G - 9% în doză de 35 g/m2 sau Bromură de methil 50 - 75 g/m2 ori Formalină 38% (concentraţie 4%) în doză de 2 l soluţie la m2 sau Vapam 2%. Pentru dezinfecţie amestecul nutritiv se întinde în strat subţire de 10 - 15 cm grosime şi se tratează cu produsele specificate, se omogenizează, se adună în grămezi şi se acoperă cu folie de polietilenă. Dezinfecţia cu Basamid se face încă din toamnă sau în cursul iernii. Se introduce amestecul nutritiv sub forma unui strat de 15 - 20 cm grosime, se acoperă tocurile cu geamuri timp de 8 - 12 zile; în acest timp, prin procesele fermentative din gunoi se degajă căldură, temperatura ridicându-se la 60°C după 4 – 5 zile. După 8 - 12 zile temperatura se stabilizează la circa 40°C, când se poate trece la semănat. Răsadniţele se înfiinţează cu 60 - 65 de zile înainte de plantarea tutunului (tab. 7.2).
Tabelul 7.2. Perioada de semănat a tutunului în răsadniţă
Zona Răsadniţe calde 25 II-10 III 1 III-10 III Perioada de semănat Răsadniţe Tunele semicalde 10 III-20 III 15 III-30 III 10 III-20 III 20III-30 III

Sudul ţării Nordul ţării şi zonele mai reci

Sămânţa destinată semănatului este produsă în unităţi specializate pentru fiecare soi ce se cultivă şi se expediază la producători tratată cu Criptodin 5 g/kg sămânţă sau Merpan 5 g/kg sămânţă. Pentru grăbirea răsăririi sămânţa poate fi preîncolţită în prealabil, asigurându-se obţinerea răsadului “bun de plantare” cu 5 - 10 zile mai devreme. Suprafaţa de răsadniţă se calculează în funcţie de numărul de plante ce se obţin la m2, desimea plantelor în câmp şi suprafaţa planificată a se planta cu soiul respectiv. În răsadniţele calde se obţin 2.200 – 2.500 fire de răsad la m2, din care 2.000 fire sunt bune de plantat. În răsadniţele semicalde se obţin 2.000 fire la m2, iar în cele reci 1.500 fire răsad la m2, bune de plantat fiind 1.500 şi respectiv, 1.000 de fire la m2.
145

combaterea buruienilor.16. după ce în prealabil.3 Suprafaţa de răsadniţă pentru 1 ha de tutun Soiul (tipuri) Djebel (O) Molovata (O) Ghimpaţi (S. o perioadă scurtă în 146 . în situaţia când temperatura este prea ridicată. aerisirea se.C) Bărăgan (M. terotatul. udarea.0. aerisirea.4 mm.Suprafaţa de răsadniţă. În perioada germinării seminţelor aerisirea se face numai la orele amiezii. răritul. 1 kg nisip pentru cantitatea de sămânţă necesară la 6 m2. Asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţe se face cu scopul bunei germinări a seminţelor şi răsăririi plantelor. Semănatul se face manual prin împrăştiere. Până în faza de urechiuşe. Cantitatea de sămânţă este de 0. În prima perioadă de creştere a răsadului ramele se ridică pe suporţi la o înălţime de 5 . la protejarea răsadniţelor cu rogojini.9 zile.4 . sămânţa (mică) de tutun se amestecă cu nisip uscat. combaterea bolilor şi dăunătorilor şi călirea răsadului etc. Controlul temperaturii se face cu termometre de sol şi de cameră. În afară de răsadniţele calde răsadul de tutun se mai poate obţine în sere. Pe măsură ce creşte răsadul. După semănat se împrăştie deasupra seminţei un strat de mraniţă foarte bine mărunţită şi cernută. în grosime de 3 . solarii încălzite sau neîncălzite. temperatura păstrându-se în limitele de 18 25°C. Sămânţa germinează şi planta răsare într-o perioadă cu 7 . după această fază răsadul se umbreşte numai în zilele foarte calde. asigurându-se condiţii normale de iluminare prin spălarea geamurilor şi foliei şi îndepărtarea acestora în zilele călduroase. pentru a pune în contact intim sămânţa cu pământul. Aerisirea răsadului.7 g/m2 în răsadniţe reci şi tunele.32°C. Tabelul 7. se presează uniform cu o scândură.5 .6 cm. Până la răsărire este necesară o temperatură de 30 .O) Virginia (V) Burley (B) Banat (M. face mai des. în funcţie de soi.3. În zilele prea călduroase se foloseşte umbrirea. apoi se udă cu apă călduţă (cu stropitoarea cu sită fină) şi se acoperă tocul de răsadniţă cu geamuri.C) Răsadniţă caldă 90-100 70-80 60-65 40-55 35-40 35-40 40-45 Solarii şi tunel 100-110 80-85 65-70 45-50 40-45 40-45 45-50 Brazde reci 120-130 100-110 75-80 55-60 45-50 45-50 55-60 Îngrijirea răsadului constă din: asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţei. în răsadniţe semicalde şi în tunele sau în brazde reci.35°C. răsadul va fi umbrit ziua între orele 11 . În răsadniţele calde semănatul se face când temperatura din stratul de gunoi a scăzut la 30 . Imediat după răsărire se renunţă în timpul zilei. fertilizarea suplimentară.0. este dată în tabelul 7.6 g/m2 în răsadniţe calde şi 0.

după aceea apa va avea temperatura aerului atmosferic. dar cu norme mai mari de udare. fără a depăşi faza de urechiuşe. Pe timp rece apa se încălzeşte. rărit.0 l/m2.0. aplicat concomitent cu semănatul sau cu 1 . în momentul când ajunge pe răsad. conferindu-i rezistenţă la îmbolnăvire. Temperatura apei în perioada germinării trebuie să fie mai ridicată. În perioada semănat – răsărire . Terotajul se execută după fiecare plivit. După faza de urechiuşe şi până la călirea răsadului pentru plantat.5 . 3 g/25 m2. sau erbicidul Devrinol 50 WP. udarea se face mai rar.timpul amiezii. Este bine ca plivitul să se facă în zilele mai înnourate. solariile şi tunelele se aerisesc mai intens. având drept scop menţinerea unei umidităţi moderate în stratul superficial al patului germinativ.5 zile. să aibă o temperatură de 23 . apoi mai rar. prin smulgerea buruienilor.3 zile. astfel încât. După faza de urechiuşe răsadniţele se ţin descoperite pe timp călduros. Prima udare se face în jurul orei 9. procedându-se ca la plivit. Se recomandă erbicidul Enide 50 WP în doză de 1. Răritul răsadului se face spre sfârşitul fazei de cruciuliţă. a doua la amiază şi a treia în jurul orei 16. pe 8 .1. Se poate folosi şi erbicidul Dymid 0. atunci când se constată că desimea răsadurilor este prea mare. Combaterea buruienilor se poate face şi cu ajutorul erbicidelor. stratul dintre plante având 0. Serele. Terotatul se efectuează cu scopul de a dezvolta un număr mai mare de rădăcini laterale de la baza tulpiniţei. Udarea răsadului este o operaţiune foarte importantă.25° C. Constă din împrăştierea sau cernerea peste răsad a unei cantităţi de mraniţă sau amestec nutritiv. toată ziua şi se acoperă numai noaptea sau când timpul este rece şi ploios. Terotatul se repetă la intervale de 3 .5 g/m2. aplicat cu 7 zile înainte de semănat. apoi ramele se ridică la 20 . Combaterea buruienilor se face prin pliviri sau cu erbicide. Între fazele de “cruciuliţă” şi “urechiuşe” răsadul nu se udă 2 .10 cm adâncime. udările vor fi până la trei pe zi.5 cm grosime. asigurându-se apă suficientă în stratul nutritiv.înrădăcinare şi în faza de cruciuliţă. mai puţin călduroase. când sistemul radicular al răsadului se dezvoltă mai lent. cu norme de 0. să nu fie deranjate plantele de tutun.5 g/m2. după care se poate uda normal. Plivitul se execută de câte ori este nevoie. Primul plivit are loc când plantele au răsărit şi buruienile depăşesc ca dimensiune tutunul şi se efectuează după ce s-a udat bine cu apă. astfel încât.30 cm deasupra tocului.2 . dezinfectate în prealabil. având şi rolul de a evita spălarea stratului superior de sol din răsadniţă şi formarea crustei. menţinânduse ridicate tot timpul zilei. când frunzele sunt 147 . La început răsadurile se udă mai des şi cu cantităţi mai mici de apă.3 zile după semănat.

a doua la 4 . înainte de semănat. 80 . Conţinutul sacului se stoarce bine iar soluţia rezultată se diluează cu o cantitate egală de apă. în concentraţie de 0. a treia când răsadul este în faza de urechiuşe. tratamentul repetându-se după 7 zile. repetându-se tratamentul după 7 zile.30%. După fiecare fertilizare răsadul se udă abundent.3%. folosindu-se 200 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. Se folosesc 2 l soluţie la m2. Putrezirea neagră a rădăcinilor se combate cu fungicidul Chinoin Fundazol în doză de 2 g/m2. unul din 148 .4 ori în timpul perioadei de vegetaţie în răsadniţă: prima fertilizare se face în faza de cruciuliţă.120 g superfosfat şi 40 . iar a patra se face cu 7 . putrezirea neagră a rădăcinilor. mraniţa se scutură de pe frunze şi apoi se efectuează udarea..10 zile înainte de transplantare în câmp. produsă de Rhizoctonia solani şi Pythium sp. Combaterea dăunătorilor. folosindu-se 30 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. Turdacupral 50 PU sau Perozin B 75. agitându-se din timp în timp. Principalii dăunători în răsadniţă sunt: coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa) şi tripsul tutunului (Thrips tabaci). fiind necesară repetarea operaţiei de 3 .uscate. Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice se face folosind o soluţie formată din 10 l apă. pentru a nu se lipi mraniţa de ele. Gunoiul se pune într-un sac de pânză rară şi se ţine în apă la macerat 24 de ore. produsă de ciuperca Peronospora tabacina. provocată de Thieloviopsis basicola şi mana tutunului. după care se udă foarte bine pentru a spăla îngrăşămintele de pe frunze. Soluţia se diluează cu o cantitate egală de apă şi se utilizează 2 l/m2. Fertilizarea suplimentară este impusă de consumul ridicat al elementelor nutritive de către plante şi datorită spălării lor cu ocazia udărilor. folosindu-se 30 l soluţie pentru 100 m2 răsadniţă.80 g sulfat de potasiu. 50 g sulfat de amoniu sau 30 . toate în concentraţie de 0. La o parte gunoi de pasăre uscat se folosesc zece părţi apă. Combaterea chimică a coropişniţei se face aplicând. După terotare. Mana se combate cu Tiuram 70 PU. Căderea răsadului se combate cu Tiuram 70 PU sau Captadin 50 PU. Combaterea bolilor. Fertilizarea suplimentară cu soluţie de gunoi de pasăre este foarte eficientă.5 zile după prima.50 g azotat de amoniu. Captadin 50 PU. Principalele boli ale răsadului de tutun sunt: căderea răsadului.

O plantă de tutun bine călită are tulpina elastică (îndoită după deget nu se rupe). dacă nu este udat. Metasytox 0. se aşează în cutii şi se acoperă cu o pânză udă. 0.1% sau Actelic 0. de mare consum şi ţigări de foi se plantează la desimi mai mici. Plantarea tutunului Răsadul de tutun pentru plantare. în doză de 3 . Ţinând seama de particularităţile soiurilor. Întârzierea plantării peste data de 25 mai determină scăderi de producţie deosebit de mari. Densitatea plantatului are o deosebită importanţă la tutun pentru realizarea unor producţii mari şi de calitate.4%. care constituie densitatea optimă. nu duce la reducerea producţiei la unitatea de suprafaţă.5 zile înainte de transplantare.4 zile înainte de plantare nu se mai udă.8 frunze) când plantarea se face mecanizat. Răsadul se lasă descoperit ziua şi noaptea. Reducerea spaţiului de nutriţie peste limita optimă determină reducerea în frunze a substanţelor răşinoase ce concură la formarea aromei. scăderea producţiei individuale a plantelor prin creşterea desimii. Plantatul se face în orele de dimineaţă şi după amiază. Călirea răsadului se face cu 7 . distribuite uniform. Până la o anumită limită. cu apă (mai puţină). Epoca plantării se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi perioada de vegetaţie a soiurilor. respectiv cu 4 . se udă o dată la două zile. desimile cele mai mari se asigură la soiurile din tipul oriental.5 g/m2 sau Sintogrill 5G în doză de 3 g/m2. Coropişniţa se mai combate şi cu momeli otrăvite. folosindu-se 30 l emulsie la 100 m2 răsadniţă. lungimea de 8 . Sinoratox 35 R. soiurile din tipul Virginia. pericol de brumă sau ploi abundente. plantatul se poate face pe parcursul întregii zile. transportându-se în câmp la locul de plantare. Răsadul se acoperă numai în caz de îngheţ. fără a se scutura de pământ. În cazul mecanizării totale a culturii tutunului. Tripsul este un dăunător periculos şi pentru faptul că transmite în răsad virusul care produce boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3 Smith). Un tratament se face în faza de urechiuşe şi unul cu 3 .18 cm (7 .10 zile înainte de plantare şi constă din pregătirea lui pentru condiţiile din câmp.1%. densitatea la semănat se păstrează nemodificată la unitatea de suprafaţă.6 frunze când plantarea se face manual şi 16 . iar dacă este înnorat. Pentru combatere se utilizează insecticidul Carbetox 37 EC 0. Pentru toate soiurile şi în toate zonele plantarea între 1 şi 10 mai a realizat cele mai mari producţii.insecticidele: Furadan 10 G. Răsadul bine călit nu se veştejeşte în zilele călduroase.15%. 149 .12 cm. iar cu 3 .

dacă utilajele ar distruge frunzele tutunului.8 cm pentru afânarea solului şi distrugerea buruienilor. Prăşitul. 150 . gazde ale unor boli şi dăunători cum sunt: Pseudomonas tabaci (focul sălbatic).8 zile de la plantare. După ce apa este absorbită. ajută la formarea rădăcinilor adventive. completate cu praşile.3 praşile la intervale de 10-15 zile. combaterea buruienilor.4 zile de la plantare. Completarea golurilor trebuie realizată fără întârziere.Tehnica plantării tutunului este similară cu aceea a plantării răsadurilor de legume. Buruienile se combat prin praşile mecanice şi manuale sau cu ajutorul erbicidelor. combaterea bolilor şi dăunătorilor. la 3 . se utilizează răsaduri de cea mai bund calitate. Terenul destinat plantării se marchează la distanţe stabilite între rânduri şi pe rând. Thieloviopsis basicola (putrezirea neagră a rădăcinilor). Plantarea mecanizată a răsadului de tutun se poate face cu maşina de plantat răsad MRP-5 în agregat cu tractorul L-400 sau cu maşina “Balthes” de producţie canadiană. totodată. după ce sau prins plantele. Muşuroitul sau bilonatul. făcând o mişcare de jos în sus şi din afară spre răsad. în care se toarnă o cantitate de apă stabilită. altfel plantele cu care s-au completat golurile rămân în urmă cu dezvoltarea. Cu acelaşi plantator se strânge pământul lângă răsad. fiind. sau manual pe rând şi chiar între rânduri. pentru a împiedica formarea crustei la suprafaţă. Buruienile consumă apa şi substanţele nutritive necesare plantelor de tutun. politul. sunt debilitate. recepatul şi irigarea. în funcţie de precipitaţiile căzute şi de gradul de îmburuienare. la adâncimea de 6 . cârnitul.17 lucrători. se introduce cu grijă răsadul în pământ la nivelul coletului. mărind rezistenţa la cădere a plantelor. Thrips tabaci (tripsul). astfel ca rădăcinile să fie repartizate cât mai uniform. copilitul. când plantele au 20 – 30 cm înălţime. Pentru aceasta. Lucrările de îngrijire De la plantarea tutunului şi până la recoltare se aplică lucrări de întreţinere şi îngrijire a solului şi plantei de tutun: completarea golurilor. Prima praşilă se efectuează la 7 . dacă distanţa dintre rânduri permite. Se adună lângă răsad un strat de pământ mărunţit şi uscat. Pentru plantarea manuală a unui ha cu tutun sunt necesari 15 . constituind pe timpul vegetaţiei substraturi de infecţie cu diferite boli. Combaterea buruienilor. maşina de plantat răsaduri produse în ghivece nutritive (MPRPGN). Urmează 2 . Se mai pot folosi: maşina de plantat şi fertilizat tutun (MPFT – 2). Praşilele se execută mecanizat. după care se practică în sol un orificiu cu plantatorul.

la 8 – 10 cm adâncime prin două lucrări cu combinatorul.0 .6.4. Stomp.8. Balan.0 .5% fluazifop-pbutyl) Nabu EC (sethoxymidim) Gallant 125 EC (haloxyfop-ethoxy ethyl) Targa (quazilofop-ethyl) Kusagard 75 SP (aloxydium sodium) Doza l. pentru combaterea buruienilor maonocotiledonate şi dicotiledonate se folosesc erbicidele Patoran şi Tobacron împreună cu un erbicid antigramineic. Humus 0.0 . Pe solurile nisipoase infestate cu Agropyron repens şi Cynodon dactylon.4. pentru combaterea pirului şi costreiului. kg/ha.1% quizalofop-ethyl).4. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se utilizează erbicidele Triflurom.0 1. mana (Peronospora tabacina). pe lângă erbicidele ce se administrează pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super (12.2.3 .0 .5.0 .15 cm înălţime. iar cele perene 4 – 5 frunze Pirul se combate când are 10 .0 1.3. Se încorporează cu combinatorul la 3 – 5 cm adâncime. Postemergent. în funcţie de efectul acestora.3.5 . Tabelul 7.0 3.4 Erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor la tutun Denumirea comercială a erbicidului (s.2. pentru protejarea frunzelor de tutun de acţiunea mecanică a praşilelor. Tillam.) Triflurom (24% trifluralin) Balan (18% benefin) Tillam (72% pebulate) Dual 500 (50% metolaclor) Stomp 330 EC (33% pendimetalin) Devrinol 500 WP (50% napropamide) Patoran 50 (50% metobromuron) Tobacron ( 33% metolaclor + 17% metobromuron) Fusilade super (12. Combaterea buruienilor cu erbicide se completează cu praşile mecanice şi eventual manuale.Combaterea chimică a buruienilor este o măsură deosebit de importantă.0 . Se folosesc erbicidele din tabelul 7.0 4.6.0 5.5 .0 2. etc.0 0. făinarea (Erysiphe cichoracearum).0 2. când gramineele anuale au 2 – 6 frunze. când gramineele au 3 – 6 frunze.0 Modul de aplicare Se încorporează imediat în sol fiind volatile.5 . mucegaiul tulpinii (Sclerotinia sclerotiorum). Se încorporează la 8 – 10 cm adâncime fiind volatil Se încorporează la 4 – 5 cm adâncime la pregătirea terenului pentru transplantare Postemergent.0 1. Postemergent. renunţându-se la praşile timp de cel puţin 30 de zile pentru translocarea substanţelor spre rizomi. în toate stadiile gramineelor. care se combat prin tratarea seminţelor.5 .3.5-2 …. Bolile cele mai frecvente ale tutunului sunt: micozele – înnegrirea tulpinii (Phytophtora nicotiana).0 3. iar costreiul când are 25 35 cm înălţime.0 1. Devrinol.0 5.350 l soluţie la hectar.0 .4.4.5% 3. folosindu-se 200 . Dual.a.0 . Combaterea bolilor şi dăunătorilor. plantarea 151 .5% haloxyfop-ethoxy-ethil): Targa (10.5 .6. Gallant (12.5% fluazifop-butyl). sau pe cele cernoziomice şi brun-roşcate de pădure infestate cu Sorghum halepense.

0 – 1.5%. iar pentru combaterea omizilor se folosesc tratamente cu insecticide la 10 – 15 zile de la eclozare. plantarea în epoca optimă. Ditylenchus sp.). răsucirea frunzelor (Nicotiana virus 4) etc. în condiţii necorespunzătoare de lumină şi hrană.4 l/ha)..4%. Mospilan 20 SP 0.15 – 20 kg/ha).4% în 600 l apă/ha pentru mană. asolamente de 4 ani.3 – 0. Tratamentele se repetă la 14 zile.5% (3 l/ha)..0 l/ha). iar pentru făinare sulf muiabil PU – 0. distrugerea buruienilor. se combat prin dezinfectarea seminţelor şi amestecului nutritiv. iar la Morspilan după 21 – 25 zile. Dithane M45 – 0. mai ales pentru larvele din generaţiile I şi II (produse folosite şi pentru combaterea tripsului). afidele se combat cu aceleaşi produse care se folosesc pentru combaterea tripsului.5 EP – 3 kg/ha.3 – 0. Dintre dăunători. care se dezvoltă. politul de timpuriu şi cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0. Turdacupral 50 PV – 0. îndepărtarea şi arderea plantelor virozate. boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3). de vară (iulie . pentru murgoci şi viermii sârmă. bacteriozele tutunului – focul sălbatic (Pseudomonas tabaci). corectarea pH-ului şi utilizarea de Dithane M-45 – 0. pătarea unghiulară (Pseudomonas angulata). Insecta are 3 generaţii: de primăvară (aprilie iunie). vestejirea şi ofilirea (Pseudomonas solanacearum).25%.la epocă optimă. sunt lovite în timpul lucrărilor de îngrijire sau murdărite cu pământ din cauza picăturilor de ploaie.2%. de toamnă . omizile defoliatoare (Autographa gamma). Combaterea nematozilor se face prin dezinfecţia amestecului nutritiv. viermii sârmă (Agriotes sp. se previn şi combat prin distrugerea insectelor cu Carbetox 37 CE – 0. Sinoratox 35 EC – 1 l/ha. afidele (Myzodes persicae).13 kg/ha. distrugerea buruienilor solanaceae. se folosesc insecticide granulate la sol (Temic 10 G – 10 kg/ha. Alţi dăunători sunt: nematozii tutunului (Meloidogyne sp.5 – 4. Karathane EC 0. Combaterea se face prin respectarea asolamentului şi rotaţiei. murgociul sau buha semănăturilor (Euxoa segetum).0 – 1.3 l/ha.5 l/ha). recoltarea la timp al frunzelor şi combaterea chimică prin 2 – 4 tratamente cu unul din produsele: Carbetox 37 EC (3. politul timpuriu. Sinoratox 35 EC (1. culturi curate de buruieni. Ridomil plus cold 42. Mospilan 20 SP (0.august).5 l/ha). Sinoratox 5 G – 30 kg/ha).Decis 25 EC (0.4 – 0. Fastac 10 EC (1. omida capsulelor (Heliothis oboleta). Captadin 50 PU – 0.iarnă (august până în aprilie anul următor). etc. Thiovit PU – 0.3 – 0.2%. care atacă plantele pe tot timpul vegetaţiei. cel mai periculos este tripsul (Thrips tabaci). virozele tutunului – mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1). Aceste frunze nu 152 .). Politul constă din înlăturarea frunzelor de la bază.3%.

dintre care se alege unul singur. În anii mai ploioşi şi pe solurile fertile soiurile din tipul Virginia nu se cârnesc. se face cu mai multă uşurinţă. ARGHIRESCU. La soiurile cu frunze mari se înlătură 2 . realizând un conţinut mai ridicat de nicotină şi hidraţi de carbon. adică cu un număr mai mare de frunze. când sunt mai turgescenţi. fertilitatea solului şi condiţiile meteorologice.5 frunze (până la înălţimea de 20 cm de la pământ). Soiurile de tutun pentru ţigarete din tipul oriental şi semioriental. Copilitul (sau înlăturarea lăstarilor) este o lucrare necesară la toate soiurile de tutun la care s-a aplicat cârnitul. îndepărtându-se 2 . în urma acestei operaţiuni (a cârnitului) se dezvoltă copili (lăstari) la subsuoara frunzelor. mai mare sau mai mic. deoarece.10 cm lungime.3 frunze. care continuă creşterea plantei. lăsând pe plantă. în funcţie de soi şi climă. Copilii au importanţă în cazul când trebuie regenerată o cultură de tutun afectată de grindină. obţinându-se o oarecare producţie de frunze (V. adică cu un număr mai mic de frunze. Aceşti copili produc frunze mici. Soiurile cu frunze mari se cârnesc.3 frunze (cârnit înalt). Recepatul. 1939). mai mult sau mai puţin viguroşi. la deschiderea primelor flori. Cârnitul este operaţiunea de înlăturare a inflorescenţelor plantei de tutun. Plantele afectate de grindină se retează la cel de al doilea internod de la suprafaţa solului. 153 . Din porţiunea de tulpină rămasă pornesc mai mulţi copili.prezintă importanţă industrială. efectuată mai timpuriu sau mai târziu.20 frunze. Înlăturarea copililor dimineaţa şi seara. de calitate inferioară şi trebuie înlăturaţi când au 6 . Soiurile de tutun din tipul de mare consum. Apariţia copililor poate fi împiedicată prin tratarea plantelor cu substanţe inhibitoare de creştere (hidrazidă maleică etc. iar la cele cu frunze mici 4 .3 ori. care se maturează mai timpuriu. constituind mediu favorabil de infecţie pentru celelalte frunze. Se execută în funcţie de soi. Virginia şi Burley – se cârnesc timpuriu şi adânc pe terenurile mai puţin fertile şi cu condiţii de secetă şi se cârnesc înalt pe terenurile cu fertilitate mijlocie sau bună şi cu umiditate suficientă. repetându-se operaţiunea de 2 . Politul se face după praşila a treia. un număr de 15 . manuală. împreună cu un număr de frunze.). se cârnesc mai târziu. în scopul creşterii producţiei de frunze şi calităţii acestora. Pe soluri cu fertilitate ridicată cârnitul se face mai târziu şi mai înalt (mai sus). Pe soluri cu fertilitate mai scăzută suprimarea inflorescenţei se face de timpuriu (chiar de la îmbobocire) şi mai “adânc”.

Maturarea frunzelor se face treptat şi recoltarea este eşalonată. Soiurile de tutun pentru ţigarete se recoltează într-un stadiu mai avansat de maturare. Plantele se dezvoltă foarte bine când umiditatea solului se menţine la 60 .Irigarea tutunului se poate realiza în multe zone de cultură. Normele de udare sunt de 200 . a doua udare după ce plantele s-au prins. asigurându-se frunze mai elastice şi rezistente. iar după înflorire de 2 . din punct de vedere morfologic. La o cantitate mai mare de apă se reduce conţinutul în nicotină.6. La soiurile de tutun cultivate în ţara noastră se deosebesc pe tulpină cinci etaje de frunze. soiurile cultivate pe soluri fertile se recoltează la maturitatea completă. iar uneori se produce băşicarea acestuia. se îmbunătăţeşte culoarea şi consistenţa frunzelor.3 ori. Mai mult de 60% din recoltă este asigurată de frunzele dispuse în etajul de mijloc şi în vârf.23 zile între maturarea frunzelor de la bază şi a celor din vârful plantei.3 ori. răsfrângerea marginilor limbului. se face când o treime din suprafaţa limbului foliar s-a îngălbenit. În continuare. cu norme de udare de 400 500 m3/ha apă. Recoltarea Frunzele de tutun se recoltează la maturitatea tehnică. apariţia de pete de culoare gălbuie spre vârf şi pe margini. recoltarea soiurilor cu frunze mari. soiurile de tip Virginia se recoltează când două treimi din suprafaţa limbului este de culoare galbenă-deschisă. cu consecinţe pozitive asupra producţiei. fără diminuarea calităţii. până la înflorire. Pe solurile zonale sau pe aluviuni numărul udărilor este de 3 . adică s-au înrădăcinat şi au pornit în creştere. Zona de vârf asigură numai 12% din recoltă. suprafaţa limbului lipicioasă.80% din capacitatea de câmp. de culoare mai deschisă. prin culoarea verde mai deschisă a lor. pentru ţigarete. La maturarea tehnică frunzele se rup cu uşurinţă de pe tulpină. prin pierderea luciului. soiurile selecţionate pentru aroma lor caracteristică se recoltează mai de timpuriu. adică atunci când au ajuns la dezvoltarea maximă şi au cel mai ridicat conţinut de substanţe organice şi minerale. când se observă pete rotunde de culoare galbenă pe suprafaţa limbului.300 m3/ha. iar zona de la bază numai 10%. Maturarea tehnică a frunzelor se evidenţiază. pe terenuri cu 154 . Pe solurile nisipoase tutunul se irigă de 6 .8 ori în funcţie de precipitaţiile înregistrate: prima udare se aplică înainte de plantare. înregistrându-se o diferenţă de 20 . la începutul maturării tehnice. soiurile pentru ţigări de foi se recoltează mai de timpuriu. căderea perişorilor. se mai udă de 2 .

mijlocii şi mici. IRIMIA. Se utilizează 1.250 g Ethrel s.7 zile.6). Recoltarea mecanizată. dospirea şi uscarea frunzelor După recoltare frunzele de tutun sunt supuse unor operaţiuni fizice şi biochimice care determină calitatea fumativă a lor. în cazul atacului de boli sau dăunători. apoi se încarcă în coşuri sau lăzi. La recoltarea manuală muncitorii pot fi transportaţi pe platforma unei maşini speciale (Balthes). recoltarea frunzelor se face chiar înainte de maturarea tehnică. După mărime. iar cele atacate. ca şi uniformitatea acesteia se pot realiza tratând plantele cu Ethrel (acid 2-cloro-etil-fosforic). în mai multe etape (5 . la intervale de 6 .10 frunze pe plantă. Înşiratul. pe timp de secetă se grăbeşte recoltarea frunzelor.7 frunze (mai puţine la baza tulpinii. care se maturează mai uniform şi pot fi recoltate la o singură trecere. de mare consum). atac de boli sau dăunători etc. de boli şi dăunători se înşiră separat. Recoltarea mecanizată este recomandată la soiurile cu frunze mari (Virginia. în timp ce la soiurile de mare consum recoltarea se face în mai puţine etape (3 etape). în etapa a doua cele de la mijloc şi în etapa a treia frunzele de la vârful plantei. Există şi maşini care recoltează mecanizat frunzele.fertilitate mai redusă. Cu ocazia înşirării frunzele se sortează după mărime. cu peţiolul către pereţi şi se transportă la platformele de depozitare. pentru a nu vătăma tulpina. Înşiratul frunzelor este prima operaţiune cu care începe acest lung proces de pregătire şi constă în introducerea manuală sau mecanizată a unor sârme sau sfori prin nervurile lor. dar în acest caz se lasă un număr de 9 .500 l apă/ha (M. frunzele depozitându-se în buncăre speciale.5 zile de la tratament. recoltarea se face înainte de apariţia pe frunze a petelor de culoare galbenă. mai multe spre vârf). 155 . Grăbirea maturării. datorită căruia frunzele se îngălbenesc după 3 . tulpinile fiind tocate şi încorporate în sol. facilitând recoltarea mecanizată. Recoltarea manuală se efectuează rupând frunză cu frunză în direcţia laterală şi în jos. însuşire ce se pune în evidenţă în fabricile care le prelucrează. grad de maturare. Burley. frunzele se sortează în: mari. integritate. în 400 . La o singură recoltare se desprind de pe plantă 2 . Recoltarea se desfăşoară în condiţii optime numai după ce se evaporă roua de pe plante.1977). în prima etapă se recoltează frunzele de la baza plantei. La soiurile de tipul Virginia se recoltează numai câte două frunze. Frunzele se lasă la marginea lanului pentru câteva ore pentru o uşoară vestejire. Înşiratul pe sfoară sau pe sârma.a. în anii ploioşi recoltarea frunzelor se amână.350 –2.

urmând fixarea acestei culori la soiurile pentru ţigarete sau transformarea culorii în maro la soiurile pentru ţigări de foi. Dospirea (sau fermentaţia în verde) reprezintă un complex de procese şi reacţii din frunzele de tutun care determină îngălbenirea şi îmbunătăţirea calităţii lor.manual. iar umiditatea relativă a aerului între 75 şi 85%. La sfârşitul dospirii frunzele sunt de culoare galbenă.45% din această apă. îmbunătăţindu-se continuu calitatea tutunului. În timpul procesului de dospire frunzele îşi continuă procesele de respiraţie şi transpiraţie. dar creşte în schimb. Temperatura optimă în timpul dospirii este cuprinsă între 25 . care lucrează pe principiul maşinii de cusut.5 m. Prin degradarea clorofilei se obţine îngălbenirea frunzelor. pe cărucioare sau pe alţi suporţi. se degradează substanţele albuminoide şi clorofila. Lungimea sforilor sau a sârmelor este de 4 m. care trebuie eliminată cât mai repede. se face cu ajutorul unui ac special (andrea).4 zile la soiurile pentru ţigarete superioare şi ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru ţigări de foi în funcţie de gradul de maturitate.85% apă. În zonele unde nu există condiţii naturale de dospire. Prin dospit şi uscare se îmbunătăţesc şi se fixează în frunzele de tutun însuşirile de calitate specifice soiului şi dezvoltate în timpul perioadei de vegetaţie în câmp. La capătul acestui proces frunzele de tutun mai conţin 40 – 50% apă. iar în timpul dospirii trebuie să se elimine 30 . La recoltare frunzele conţin 80 . din care 3. proces important pentru creşterea calităţii acestora. partea cu care şirele se leagă pe gherghefuri. acestea se creează prin adăposturi adecvate. Nicotina nu suferă schimbări importante. frunzele încep procesul de dospire (fermentarea în verde) şi de uscare. Durata procesului de dospire este de 2 . Factorii care determină transformările sunt: temperatura şi umiditatea. Amidonul se hidrolizează. prezintă lungimea de înşirare.36°C. Frunzele mari se înşiră faţă la faţă lăsând circa 1 cm între nervuri pentru aerare cât mai bună. Prin conducerea raţională a acestor procese tehnologice se pot corecta multe din defectele pe care le posedă tutunul recoltat din câmp. Se înregistrează transformarea substanţelor organice complexe în substanţe simple.5 m. iar 0. Astfel pregătite. iar frunzele mici se înşiră cu faţa la partea dorsală. mai ales la soiurile pentru 156 . temperatură şi umiditate. iar mecanizat cu ajutorul unei maşini de înşirat (MTS-2). în raport cu condiţiile de climă şi sol. proporţia de acizi organici (citric şi acetic).

Depăşirea temperaturii de 50°C slăbeşte activitatea fermenţilor şi provoacă coagularea complexului fermentativ. în solarii sau în camere speciale. într-o perioadă de timp mai lungă (4 . Durata de uscare a acestui tip de tutun este. prin pierderea rapidă a apei. într-un mediu mai umed şi apoi. Dospirea tutunului se face în şiruri. umiditatea în frunze trebuie să scadă la 20 .40 zile în 157 . solarii acoperite cu folie de polietilenă de culoare închisă. Gherghefurile se ţin afară la soare. Gherghefurile sunt rame aşezate vertical. Tutunul destinat pentru pipă sau ţigări de foi se usucă la umbră. Uscarea la soare. i se determină o culoare specifică. iar noaptea sau pe timp de ploaie se adăpostesc în şoproane.ţigarete superioare şi la soiurile tipului Virginia a căror culoare trebuie să rămână galbenă-deschisă. Prin uscare. între marginile cărora se întind şirurile de frunze. Uscarea tutunului Burley se realizează la umbră şi la curenţi de aer. proces care urmează după uscare. prevenind procesele de alterare. prin ridicarea treptată a temperaturii până la 40°C şi coborârea umidităţii relative sub 50%. Dospirea se poate grăbi dacă se scot gherghefurile la soare 2 . afară.3 ore pe zi.6 săptămâni). sub acţiunea curenţilor de aer. şirurile cu frunze se fixează pe gherghefuri mobile. legate paralel. distanţate. Pentru aceasta. pentru a asigura circulaţia aerului. şoproane. de regulă. în magazii construite. cu posibilităţi de a fi adăpostite pe timp de ploaie sau noaptea. Se practică uscarea pe cale naturală şi uscarea cu ajutorul căldurii artificiale (la soiurile tipului Virginia). pentru a le feri de picăturile de rouă sau ploaie care înnegresc frunzele.25%. semiorientale şi de mare consum se pot folosi solarii acoperite cu folie de polietilenă. iar în cazul uscării la căldură artificială. pe gherghefuri aşezate în încăperi cu un mediu optim de căldură şi umiditate sau în “năsadă” (frunzele se aşează cu cotorul în jos în straturi de 20 cm grosime) înainte de înşirare. Tutunul pentru ţigări de foi este supus procesului de dospire un timp mai îndelungat. Uscarea frunzelor după dospire asigură fixarea culorii şi eliminarea apei. Fixarea culorii se face prin expunerea frunzelor direct la soare sau cu ajutorul curenţilor de aer. pierzându-se capacitatea de fermentare a tutunului. 30 . Durata uscării la soare a frunzelor de tutun depinde de soi şi condiţiile privind temperatura şi umiditatea relativa din timpul uscării. prin fixarea culorii. În vederea dospirii şi uscării tutunului din tipurile orientale.

ceea ce face să iasă în relief xantofila. reducerea spaţiului necesar uscării şi reducerea duratei uscării. Substanţele proteice. După ce recolta de frunze a fost dospită şi uscată. Se verifică ca toate frunzele să fie bine uscate. Păstrarea tutunului se poate face şi în baschii. mai ales de acid citric şi acetic şi scade cel de acid malic. Conţinutul în nicotină scade iar cel de acizi organici creşte. În timpul dospirii şi uscării. se îndoaie în patru şi se fac legături de câte 3 . Culoarea galbenă este un indicator foarte preţios pentru aprecierea diferitelor faze prin care trece frunza de la dospire şi până la uscare. dispuse la 15 – 20 cm de pardoseala magaziei. Păstrarea tutunului uscat. Şirurile sunt scoase de pe gherghefuri. datorită procesului de respiraţie. 1953). care sunt poduri confecţionate din scânduri. Astfel. sub acţiunea enzimelor proteolitice.5 şiruri (evenghiuri). în timpul dospirii şi uscării la tutunurile de culoare deschisă se pierd 11 – 18% din substanţa organică. ajungând până la aminoacizi. Amidonul se transformă aproape în întregime în cursul procesului de dospire şi uscare în hidraţi de carbon solubili. în special hidraţi de carbon. în frunzele de tutun se petrec o serie de transformări biochimice care duc la îmbunătăţirea calitativă a lor. Modificările culorii se datorează procesului de degradare a pigmentului verde. sub acţiunea enzimelor (TRIFU. însuşire importantă la tutunul pentru ţigări de foi. în special nervura principală. oxalic şi formic. se scindează în substanţe cu moleculă mai mică. Uscarea cu ajutorul căldurii artificiale se practică la tutunul de tip Virginia asigurându-se o culoare deschisă frunzelor şi caracteristici calitative deosebite. şi creşte procentul de substanţe minerale. Hidraţii de carbon suferă transformări însemnate. mărindu-se elasticitatea frunzelor. cât şi fixarea culorii. Uscarea se face în uscătorii speciale în care se realizează atât dospirea. Reducerea bruscă a proceselor vitale din frunzele de tutun în momentul îngălbenirii (trecerea la fixarea culorii) asigură un conţinut mai ridicat în hidraţi de carbon solubili. evitându-se sfărâmarea frunzelor în timpul manipulării lor.uscătorii la umbră şi 21 .23 zile în solarii acoperite cu folie. Avantajele acestei metode de uscare constau în obţinerea unui produs de calitate bună. Pe 158 . se pregăteşte pentru predare la centrele de recepţie. reducerea volumului de muncă. ce intră în compoziţia clorofilei.

30 frunze. fumul este aspru. La soiurile orientale de cea mai bună calitate. Tutunul. Sunt aşezate în păpuşi frunzele soiurilor pentru ţigarete superioare şi cele de mare consum. dar nu se leagă la bază. alesul şi “păpuşitul”. fără netezirea limbului şi care se leagă la bază cu o frunză de tutun. premergătoare transformării industriale în produse consumabile (fumabile). când se grupează ca şi în cazul păpuşii. aceste mănunchiuri numindu-se “păpuşi”. în butoaie sau lăzi. Transformarea tutunului într-un produs ameliorat. tei topit etc. de pănuşi de porumb. fără mirosuri neplăcute care se pot imprima în frunzele de tutun. lipsit de gust. înţepător. Aşezarea frunzelor “în fascicule” constă în formarea de pachete a 8 . culoare. consistenţă. La soiurile cu frunze mari se folosesc pachete de 10 . Păstrarea se face în camere uscate. de sfoară. Aşezarea frunzelor “în tonga” (vrac) se face după alegerea lor pe calităţi. se netezesc şi se aşează în mănunchiuri de câte 20 . Frunzele aşezate într-o încăpere. Alesul şi păpuşitul tutunului sunt operaţii pregătitoare în vederea predării recoltei la centrele de colectare. Fermentarea tutunului este sezonală şi extrasezonală sau industrială. pe mese şi pe stelaje. în straturi de 20 cm grosime. conservabil cu o compoziţie chimică stabilă se face prin procesele de fermentare. cu cotorul în jos. cu folie îndreptate în acelaşi sens. Ele încep. Fermentarea are loc în depozitele şi fabricile de fermentare.. ce pot fi ventilate la nevoie. când vremea se încălzeşte.10 frunze. iar la cele cu frunze mici. la soiurile din tipul pentru ţigări de foi. imediat după uscare. Frunzele se pot aşeza “în stos”.aceste poduri se aşează evenghiurile sau şirele de tutun ordonate. de 25 . nefiind un produs stabil. amărui.25 care se leagă cu un fir de rafie. după care se acoperă cu pânză de sac. folosindu-se procedeul fermentării în baloturi. de regulă în luna octombrie. Fermentarea tutunului este ultima fază a prelucrării lui. se poate conserva. formează “năsada”. Se aleg frunzele după mărime.12 frunze. Fermentarea sezonală se face în timpul primăverii. este lipsit de însuşiri fumatice: miros neplăcut. modul de aşezare fiind în “pastale”. 159 . Urmează clasarea tutunului. în el continuând unele procese biochimice. frunzele se întind cu grijă şi se aşează cu regularitate una peste alta. în apropiere de cotor. Cu grosimea stratului de tutun se poate ajunge la 80 – 100 cm.

apoi este aşezat în baloturi de diferite forme şi mărimi şi expediat la fabrică unde este transformat în produse de fumat.500 – 3. în funcţie de tip şi condiţiile de cultură.000 – 1. potrivit cerinţelor diferitelor tipuri şi categorii de tutun. iar cele de tip Virginia şi de mare consum până la 2.500 kg/ha. 160 . indiferent de condiţiile anterioare.Fermentarea industrială (sau extrasezonală) este metoda cea mai bună.21 zile. După fermentare tutunul se alege din nou pe calităţi. Temperatura şi umiditatea din camere este controlată. întrucât procesul poate fi dirijat.000 kg/ha frunze uscate. fermentarea durează 12 . Soiurile de tip oriental asigură producţii medii de 1. Producţia de frunze de tutun este destul de variabilă. produsul având umiditatea de păstrare.

sfeclă pentru zahăr). Ed..1. 1998 – Fitotehnie. vol.2.. Bucureşti. 2001 – Fitotehnie. Muteanu L. Sin Gh. Ed. cartof.. Bucureşti... 1995 – Fitotehnie. Ceres. Bâlteanu Gh.. Bucureşti. 161 . ÎNTREBĂRI PENTRU CAPITOLE Intrebări pentru cereale: Cum se poate realiza desimea optimă la recoltare la grâu. Axinte M. Muntean L.. Universal. Ceres.? În ce condiţii soia se poate cultiva în rânduri aproapiate ? Care dintre leguminoasele pentru boabe se pot cultiva intercalat cu alte plante ? Întrebări pentru oleaginoase: Care dintre plantele oleaginoase se pot cultiva în rânduri apropiate ? Cum putem îmbunătăţi procesul de polenizare şi fecundare la floareasoarelui ? Întrebări pentru rădăcinoase : În ce constă combaterea integrată a buruienilor din cultura cartofului ? În ce condiţii sfecla pentru zahăr se răreşte şi în ce condiţii nu se răreşte ? Intrebări pentru leguminoase: REFERATE : 1. vol. Roman Gh. Importanţa desimii plantelor şi modul de realizare la cereale. Ed.. Borceanu I.. Borcean I. 2001 – Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp.V. Roman Gh.BIBLIOGRAFIE Bâlteanu Gh. Ed. “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. orz şi ovăz ? Cum puteţi preveni atacul unor agenţi patogeni si daunători la cerealele păioase ? Cum puteţi preveni si combate buruienile din cultura de porumb ? Care este mecanismul de realizare a simbiozei dintre rădăcinile leguminoaselor şi Rhizobium sp. secara. Importanţa lucrărilor de îngrijire şi modul de realizare a combaterii buruienilor la principalele plante prăşitoare (porumb. 2. Ed. 2001 – Fitotehnie. Axinte M. Didactică şi Pedagogică Bucureşti..