UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA I.E.A.

ANUL II ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Şef lucr. dr. Marius Sorin ZAHARIA

TEHNOLOGIA CULTURILOR DE CÂMP

Iaşi, 2006

CAP.1 PROBLEME GENERALE DE FITOTEHNIE
1.1 OBIECTUL FITOTEHNIEI ŞI LEGĂTURA CU ALTE ŞTIINŢE
Fitotehnia este ştiinţa agricolă al cărei obiectiv este studiul biologiei, ecologiei şi tehnologiei de cultivare a plantelor de câmp în scopul obţinerii unor producţii ridicate şi de calitate superioară, în condiţii de eficienţă economică şi de păstrare a echilibrului ecologic şi purităţii mediului. În sens mai larg, fitotehnia include studiul tuturor plantelor cultivate (anuale, perene, ierboase sau lemnoase), atât din cultura mare, cât şi cele horticole sau furajere. Prin diversificarea mare a modurilor şi scopurilor de cultură, din sfera largă a fitotehniei s-au desprins noi discipline ca: Legumicultura, Pomicultura, Viticultura şi Producerea furajelor. Plantele de câmp, aflate în prezent în sfera de activitate a Fitotehniei, sunt acele plante cultivate pe suprafeţe mari (cereale, leguminoase, plante tehnice), care deţin circa 80% din terenul arabil al ţării noastre. Ele asigură cea mai mare parte din produsele necesare alimentaţiei oamenilor şi a furajării animalelor, precum şi materie primă pentru diverse ramuri industriale producătoare de bunuri de consum. Fitotehnia este una din ramurile de bază a ştiinţei agricole care stabileşte tehnologiile de cultivare ale plantelor, bazate pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei. Ea nu se rezumă numai la a da reţete (numărul de plante la unitatea de suprafaţă, lucrările şi epocile de executat, cantitatea de sămânţă la hectar, doze de îngrăşăminte sau pesticide etc.), ci are un caracter dinamic, prin cunoaşterea profundă a relaţiilor între plante şi mediu şi stabilirea măsurilor de armonizare ale acestora, în vederea obţinerii unor producţii mari şi de calitate superioară. Optimizarea factorilor din relaţia plantă-mediu include soluţionarea diferenţiată a tuturor problemelor privind amplasarea şi rotaţia culturilor, fertilizarea, lucrările solului, folosirea seminţelor valoroase şi semănatul diferenţiat, lucrări corespunzătoare de întreţinere a culturilor şi recoltarea. Toate acestea au ca scop crearea celor mai favorabile condiţii pentru intensificarea procesului de fotosinteză prin care se sintetizează substanţe organice şi organo-minerale din substanţe anorganice luate din mediul înconjurător de către plante. Produsele fotosintezei sunt folosite, în parte, pentru creşterea şi dezvoltarea plantei; o altă parte din aceste produse reprezintă substanţe de rezervă
2

(hidraţi de carbon, grăsimi, proteine etc.) acumulate în rădăcini, tuberculi, tulpini, frunze, fructe sau seminţe, constituind produsul util omului, pentru care se cultivă fiecare plantă în parte. Din radiaţia solară activă în fotosinteză, cu lungimea de undă cuprinsă între 0,7 - 0,3 microni, cea mai mare parte (71%) cade pe mări şi oceane (fiind deci neutilizabilă), iar circa 20% ajunge pe suprafeţe ocupate cu culturi, păduri, stepe etc. Din radiaţia care ajunge pe plante verzi o parte este convertită în energie chimică de către acestea (numit coeficient de utilizare sau de convertire). Energia din partea vizibilă a spectrului solar (activă în fotosinteză), ajunsă pe pământ, în zona temperată este, în medie, de 3.000 – 4.000 Kcal/zi/m2, din care 25 - 50% este absorbită de vegetaţie, iar 50 – 75% se întoarce în mediu sub formă de lumină reflectată (din care o parte întreţine fenomenele meteorologice) (I. PUIA şi V. SORAN, 1981). Din energia luminoasă absorbită de plante, cea mai mare parte (în medie, 97%) este folosită în evapotranspiraţie (hidratarea şi reglarea temperaturii plantelor) sau se pierde sub formă de căldură. Prin fotosinteză plantele verzi reţin abia 0,6 – 7,7% (în medie, circa 3%) din energia luminoasă ajunsă asupra lor. Însă cea mai mare parte din energia luminoasă de la soare nu ajunge pe suprafaţa verde. Randamentul potenţial (teoretic) de transformare a radiaţiei solare, vizibile, în energie chimică este de 18%, iar actualele producţii (considerate mari) reprezintă doar a 5-a sau a 6-a parte a recoltei potenţiale (C. HERA, 1979). După unele calcule teoretice (prezentate de N. ZAMFIRESCU, 1977) la plantele superioare efectul fotosintetic ar trebui să se ridice la 28%, iar coeficientul de convertire sau randamentul fotosintetic la 20%. Din energia solară convertită în energie chimică prin fotosinteză şi fixată în biomasă (biomasa brută), o parte este consumată în procesele de creştere şi dezvoltare, de metabolism, iar o parte se acumulează sub formă de substanţe organice de rezervă. Consumul prin respiraţie este de 30 – 50% din energia acumulată, în condiţii ecologice obişnuite. Diferenţa între efectul fotosintetic (energia solară convertită în energie chimică) şi consumul prin transpiraţie, respiraţie (excluzând energia din respiraţie utilizată în sinteza altor compuşi chimici) este de 50 – 70% şi constituie "producţia netă" a fotosintezei (randamentul bioenergetic) sau randamentul fotosintetic (producţia netă a vegetaţiei terestre). Suma randamentelor zilnice pe întreaga perioadă de vegetaţie constituie randamentul fotosintetic total (biomasa
3

în vederea stabilirii particularităţilor biologice. în laborator şi prin minuţioase 4 . cele de nutriţie. grâul de toamnă îşi elaborează circa 3% din substanţa uscată totală în perioada octombrie . timp în care respiraţia continuă. plantele cu perioadă de vegetaţie mai lungă realizează randamente fotosintetice totale mai mari. Culturile de toamnă îşi petrec mare parte din vegetaţie (6 luni) în condiţii mai puţin prielnice pentru fotosinteză (nopţi lungi. Fitotehnia. energia folosită de om este de circa 7%.martie (circa 180 zile). sortimentele de plante agricole actuale au o eficienţă redusă a valorificării luminii solare (în special a celei intense).).totală). amatorism şi empirism. determinând o creştere redusă a biomasei. În timpul vegetaţiei plantele au la început un randament fofosintetic mai redus. influenţând randamentul fotosintetic. care creşte până în faza de înflorire fecundare. Factorii de vegetaţie care influenţează fotosinteza şi respiraţia (temperatura.iunie (90 zile). recolta economică reprezintă cel mult 30%. are metode proprii de cercetare. 97% acumulându-se în perioada aprilie . Valorificarea mai intensă a energiei solare. temperaturi şi lumină reduse). Culturile de primăvară parcurg vegetaţia în condiţii mai favorabile pentru fotosinteză. se realizează prin folosirea unor soiuri sau hibrizi cu productivitate ridicată şi prin aplicarea tehnologiei de cultură care menţine procesul fotosintetic la nivel înalt (densitate de cultură optimă. În condiţiile din ţara noastră. Randamentul fotosintetic este influenţat de condiţiile climatice (lumină. ca ştiinţă. în funcţie de biotip şi condiţiile pedoclimatice. îndeplinind funcţia de producător de substanţe organice necesare omului. Din producţia netă a vegetaţiei terestre. Cercetările se efectuează prin: experienţe executate în câmp. temperatură. în case de vegetaţie. După cum s-a arătat însă. care în unele cazuri se confundă cu deşeurile. din care o parte este produs agricol (recolta). umiditate). lumina etc. Raportat la producţia primară netă. de vârsta plantei şi durata perioadei de vegetaţie. În general. Obiectul de cercetare al fitotehniei este planta cultivată. implicit creşterea randamentului fotosintetic. Atingerea obiectivelor urmărite de fitotehnie (producţii ridicate şi de calitate superioară) se realizează numai prin aplicarea în producţie a cuceririlor ştiinţifice. fertilizare raţională şi asigurarea apei. Metodele de cercetare. ecologice şi a tehnologiei de cultură a plantelor. combaterea buruienilor etc.) pot modifica raportul între ele. diferenţa de circa 70% constituie din punct de vedere economic producţia secundară. renunţându-se la improvizaţie. după care scade treptat spre maturitate.

Climatologia. 5 . precum şi cele referitoare la lucrările de întreţinere.P. Economia agrară şi alte discipline ce contribuie la sporirea producţiei vegetale. Nu numai lucrările mecanice consumă energie. Tehnologiile viitorului vor trebui sa se adapteze crizei mondiale de energie.C. densitatea. la care se cere dirijarea factorilor de vegetaţie. În latura aplicativă. a celor mai adecvate lucrări ale solului. Ameliorarea plantelor.C. irigaţie etc. Cercetările în domeniul fitotehniei în ţara noastră se efectuează în Institute de Cercetări (I.T. ameliorare şi tehnică de cultură. cum sunt: Biologia. Fiziologia vegetală. Cercetările executate în câmp. epoci şi mod de aplicare a îngrăşămintelor). Legătura fitotehniei cu alte ştiinţe. Fundulea.cercetări în fitotroane. fitotehnia se sprijină pe ştiinţele fundamentale. distanţa între rânduri. I. Botanica. cercetările fitotehnice se execută în case de vegetaţie şi laborator. Rezultatele obţinute sunt verificate pe suprafeţe mai mari. Ecologia. În aspectele teoretice. adâncimea de semănat şi cantitatea de sămânţă la ha). după tehnici de cercetare adecvate. Chimia (biochimia şi agrochimia). Organizarea întreprinderilor agricole. Braşov etc). cuprinzând probleme de biologie.C. fertilizării (doze. ci şi producţia de îngrăşăminte (mai ales cele cu azot). fitotehnia foloseşte cuceririle ştiinţifice şi ale altor discipline. Mecanizarea agriculturii.P. În vederea fundamentării unor probleme. staţiuni de cercetări agricole şi în cadrul instituţiilor de învăţământ superior agronomic din ţară. precum şi în fitotroane. ci realizarea acesteia cu cheltuieli cât mai mici şi cu un consum minim de energie. având legături strânse şi cu Zootehnia. Pentru principalele plante de cultură sunt programe de cercetare. cercetările din domeniul fitotehniei sunt orientate nu numai spre punerea în valoare a capacităţii productive a plantelor (soiurilor). fitotehnia foloseşte cuceririle din majoritatea ştiinţelor agronomice: Agrotehnica. prin găsirea minimului de lucrări posibile.C. pentru diferite condiţii pedoclimatice. au ca scop stabilirea: rotaţiilor culturilor. de cunoştinţe din Biofizică (izotopi radioactivi) şi Matematică (prelucrarea datelor experimentale) etc. Pedologia. Protecţia plantelor. apoi sunt generalizate în producţie. în condiţii obişnuite de viaţă a plantelor. pesticide. În vederea atingerii obiectivelor propuse. soluţionarea problemelor privind însămânţarea (epoca. În ultimul timp.

după recoltare. astfel încât până la venirea frigului să răsară. rapiţa de toamnă. fasolea. grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie.1 GRÂUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna. dezvoltarea creşterii animalelor în exploataţiile agricole mici şi mijlocii a condus la extinderea firească a culturii borceagului. bogat în substanţe nutritive. năutul. inul pentru ulei. Dintre acestea fac parte: mazărea. cultivate pe suprafeţe restrânse: muştarul. destul de devreme. macul. Borceagul (de toamnă sau de primăvara). anasonul. este o premergătoare excepţională deoarece. borceagul. sfecla pentru sămânţă. cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive din sol. cartoful timpuriu şi de vară. trifoiul. astfel încât. 2 CEREALE 2. să fie mărunţite şi încorporate resturile vegetale. la care se adaugă alte plante. permit lucrarea devreme a solului. coriandrul. În plus. să se aşeze. porumbul pentru masă verde. care furnizează un furaj foarte valoros. astfel încât acesta se lucrează mai greu şi arătura poate ieşi mai bulgăroasă. Este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi mazărea. în ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafeţe restrânse. inul pentru fibră. 6 . să fie distruse buruienile.CAP. solul rămâne bogat în azot şi cu umiditate suficientă pentru a rezulta o arătură de calitate. Fasolea. Dacă lucrările de întreţinere au fost corect efectuate în cultura fasolei. nitraţi. Din aceste motive. Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. Este adevărat. Este o premergătoare excepţională pentru grâul de toamnă. până în toamnă acesta să acumuleze apă. să înfrăţească şi să se călească pentru a rezista peste iarnă. planta de grâu are un sistem radicular destul de slab dezvoltat. După mazăre. Mazărea. Leguminoasă specifică zonei cernoziomurilor şi deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu. care lasă solul structurat. bobul. în ultimul deceniu. nu rămân pe teren buruieni sau resturi vegetale care să îngreuneze lucrarea solului. tutunul. chimenul. Lasă solul ceva mai uscat din cauza recoltării mai târzii. cânepa pentru fibră. După recoltare. atunci nu sunt probleme cu buruienile.

permeabil. Rotaţia grâu + trifoi cultură ascunsă . Recoltată în luna august este o premergătoare foarte bună pentru grâu. O deficienţă o reprezintă faptul că lasă solul destul de uscat. după recoltarea cartofului.terenul rămâne foarte curat de resturi vegetale. Este o premergătoare excelentă pentru grâul cultivat în zonele umede. După recoltare. De asemenea. În plus. sunt create condiţii favorabile pentru descompunerea substanţelor organice şi pentru acumularea nitraţilor. solul rămâne ceva mai sărac în substanţe nutritive. trebuie acordată atenţia cuvenită combaterii buruienilor din cultura inului. Prin recoltarea timpurie şi lucrarea devreme a solului. terenul este foarte curat de buruieni. ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrărilor solului. terenul trebuie foarte bine curăţat de resturile de tulpini rămase după recoltare. Solul rămâne bogat în azot şi masă organică. îndeosebi în sudul ţării şi este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi rapiţa. Trifoiul roşu. timpuriu şi de vară. suprafeţele respective sunt destinate pentru culturi succesive. structurat. Trebuie menţionat că în agricultura României se pot însuma anual peste 250 . Inul pentru ulei. plantele de in nu protejează suprafaţa solului de pierderile de apă prin evaporare).grâu are tradiţie în multe zone agricole ale ţării (îndeosebi în zona colinară) şi dă foarte bune rezultate. Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciată ca şi mazărea. În mod frecvent însă. Este cultivat în zonele de câmpie. Sub acest aspect. Este o premergătoare excelentă pentru grâu. după recoltare. deoarece acestea pot crea unele dificultăţi la pregătirea terenului şi semănatul grâului. cu umiditate suficientă şi îmbogăţit cu o cantitate mare de masă organică (rădăcini + mirişte). curat de buruieni. în acest caz. iar în sol rămâne o cantitate mare de masă organică. cu condiţia respectării unei tehnologii foarte corecte de cultivare. Arealul său de cultivare în România coincide cu cel al grâului. Cartoful. într-o stare bună de fertilitate. îmbogăţit în azot şi cu umiditate suficientă. Cultivat în zonele mai umede şi răcoroase.300 mii hectare cu premergătoare foarte favorabile pentru grâu. cu condiţia ca trifoiul să fie întors după coasa a doua. după recoltarea inului solul rămâne destul de uscat (în fazele de maturitate. Rapiţa de toamnă. Inul pentru fibră. oferă aceleaşi avantaje şi pune aceleaşi probleme ca şi inul pentru ulei. sub formă de rădăcini şi frunze. Cânepa pentru fibră. ceea ce ar 7 . deoarece acesta este o plantă care luptă slab cu buruienile. astfel încât se lucrează în condiţii foarte bune. terenul este curat de buruieni. lăsând terenul afânat.trifoi .

Dacă sunt respectate condiţiile cerute. deoarece lasă solul uscat şi sărac în substanţe nutritive. cartoful de toamnă. trebuie acordată atenţie mărunţirii şi încorporării resturilor vegetale. floarea-soarelui. În mod frecvent. sfecla pentru furaj. arătura poate fi înlocuită printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea. De asemenea.3 săptămâni până la semănatul grâului. oferă avantajul că se recoltează la sfârşit de august-început de septembrie. ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. Şi în cazul sfeclei. cu condiţia să fie semănate soiuri cu perioadă mijlocie de vegetaţie. Dacă sunt respectate aceste condiţii. fiind obligatorie aplicarea îngrăşămintelor.15 septembrie. bogat în elemente nutritive care provin din îngrăşămintele aplicate sfeclei.200 mii hectare de grâu. Toate aceste culturi trebuie recoltate până la 10 . arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri grea. Dintre acestea. fără resturi vegetale. prin care este favorizată şi descompunerea resturilor vegetale încorporate în sol. din diferite motive (imposibilitatea pregătirii la timp a terenului din cauza secetei sau a dotării insuficiente cu mijloace mecanice. În practică însă. cu condiţia să părăsească terenul suficient de timpuriu. Este o premergătoare bună pentru grâu. cânepa pentru sămânţă. 8 . pe terenurile cultivate cu soia şi foarte bine întreţinute. După recoltarea sfeclei. amplasarea culturilor succesive). recoltate în prima jumătate a lunii septembrie. Este o premergătoare bună pentru grâul de toamnă.20% din suprafaţa totală cultivată cu grâu. resturile vegetale să fie adunate sau tocate şi bine încorporate în sol. considerată timp îndelungat ca premergătoare mai slabă decât porumbul. recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregătirii solului pentru semănat.reprezenta 12 . rareori se seamănă mai mult de 150 . menţionăm: soia. Floarea-soarelui. Soia. solul rămâne destul de sărăcit în elemente nutritive. După floarea-soarelui. după premergătoare foarte favorabile. sfecla poate deveni o premergătoare foarte favorabilă pentru grâu. terenul rămâne nivelat. porumbul pentru boabe şi pentru siloz. Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă. afânat (inclusiv prin lucrările de recoltare a rădăcinilor). pentru a rămâne un interval de cel puţin 2 . totodată. sfecla pentru zahăr. terenul să rămână curat de buruieni. Floareasoarelui se cultivă pe suprafeţe mari în zonele foarte favorabile şi favorabile de cultură a grâului. Sfecla pentru zahăr (şi pentru furaj). mult mai devreme decât porumbul. pe terenurile bine lucrate. curat de buruieni. soia poate deveni o foarte bună premergătoare pentru grâu.

5 kg/ha Atrazin. mălura. Nu se recomandă să fie amplasat grâul după culturi care lasă solul sărac în apă şi elemente nutritive. în succesiunea porumb-grâu. prin comparaţie cu potenţialul termic al zonei. Totodată. pe suprafeţele destinate producerii de sămânţă sau pe terenurile infestate puternic cu boli. numai 2 ani şi numai la culturile destinate consumului. iarba de Sudan. tăciunele. solul rămâne uscat. este bine ca premergătoarea pentru primul an de grâu să fie o leguminoasă. cum ar fi sorgul. Totodată. viermii sârmă. boala fiind comună şi deosebit de păgubitoare ambelor culturi. obligatorie respectarea anumitor condiţii care pot transforma porumbul într-o bună premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cu perioadă ceva mai scurtă de vegetaţie. se recomandă să nu fie depăşită doza de 1. iar pe de altă parte. este inevitabilă amplasarea grâului după porumb din cauza suprafeţelor mari care se cultivă cu aceste plante. În primul rând. În condiţiile din România. în nici un caz nu se va amplasa grâul după grâu. a îngrăşămintelor. trebuie evitată amplasarea culturilor de grâu pe terenurile infestate cu Fusarium. însă. trebuie semănat grâu după grâu. viermele roşu al paiului. în optim. Trebuie menţionat că în toamnele foarte secetoase (frecvente în România). O serie de restricţii limitează amplasarea grâului după porumb. efectul 9 . grâul este foarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe bază de Atrazin. ploşniţele. cu o cantitate mare de resturi vegetale şi uneori cu multe buruieni. deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoarele destinate iniţial. Este. este contraindicat semănatul grâului după orz. culturi care lăstăresc puternic după desfiinţare şi care lasă solul uscat. iar dintre dăunători: gândacul ghebos. semănarea porumbului în epoca optimă. se menţionază: fuzarioza. adesea este dificil de a evita cultivarea grâului după grâu. Cultivarea repetată a grâului după grâu are o serie de efecte negative: îmburuienarea terenului cu buruieni specifice. pe de o parte din cauza recoltării târzii. făinarea. recoltarea la timp. acumularea unei flore rizosferice cu efect dăunător. organice şi minerale. combaterea foarte bună a buruienilor. eliberarea terenului imediat şi bine de resturile vegetale.Porumbul pentru boabe este o premergătoare mediocră pentru grâu. înmulţirea bolilor şi a dăunătorilor. în arătură adâncă de toamnă. În situaţiile în care. de regulă. nici după lucernă sau pajişti semănate. din cauza bolilor şi dăunătorilor comuni. administrarea la porumb. meiul (unele dintre acestea recoltându-se şi destul de târziu). din diferite motive. Dintre boli. precum şi datorită faptului că zonele importante de cultură coincid. ca atare. Monocultura de grâu este acceptată.

1. în condiţiile în care fosforul şi potasiul sunt în cantitate suficientă. formarea de plante viguroase. care provin în mare măsură din mineralizarea substanţelor organice. în acest interval. interval în care sunt absorbite circa 80% din azot. mărimea recoltelor este dată de continuitatea nutriţiei cu azot. Oricum. Grâul absoarbe azot atât din îngrăşămintele minerale aplicate.9 . deoarece se recoltează timpuriu şi lasă solul curat de resturi vegetale şi de buruieni şi într-o stare bună de fertilitate.3 kg N. în primul rând. 1991). care produc puţin. Totuşi. peste 80% din fosfor şi peste 85% din potasiu. în asemenea situaţii este obligatorie o foarte bună disciplină a înlăturării paielor. Trebuie subliniat că. Îngrăşămintele minerale.3 . Azotul este principalul element nutritiv care trebuie administrat pe solurile din România. 10 . deşi consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2. consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp. favorizează procesul de fotosinteză. mai înalte. înfrăţirea este exagerată. grâul trebuie să aibă la dispoziţie cantităţile necesare de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile. se amplifică atacul de boli foliare şi ale paiului. au un consum mare de apă. cât şi din rezervele solului. Azotul influenţează dezvoltarea vegetativă a plantelor.3. conţinutul boabelor în substanţe proteice. explorează un volum redus de sol şi are o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor nutritive din rezerva solului.8 kg P2O5. un mijloc de vehiculare a agenţilor patogeni. Excesul de azot determină dezvoltarea vegetativă prea puternică. sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat. de culoare verde-gălbuie. frecvent. care reprezintă. de la alungirea paiului şi până la coacere. 1.3. În plus. grâul este o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor. Fertilizarea Grâul este cunoscut ca o plantă care reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor minerale şi organice. La rândul său. BÂLTEANU. culturile fiind predispuse la cădere. 1. bine înfrăţite. creşte pericolul de şiştăvire prin întârzierea vegetaţiei.1 .7 K2O/100 kg boabe + paiele aferente (după GH. formarea componentelor de producţie (elementele productivităţii).favorabil al acesteia menţinându-se şi în anul al doilea de grâu. Insuficienţa azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate. cu frunze late. grâul este pretenţios la îngrăşare din cauza anumitor particularităţi. de culoare verde-închis.

administrarea sau nu sunt disponibile îngrăşămintele necesare. deoarece cerinţele plantelor sunt satisfăcute de azotul eliberat prin descompunerea substanţelor organice din sol (rădăcini. este obligatorie administrarea îngrăşămintelor cu azot. de rezervele solului. nu este posibilă. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte cu azot este o problemă de bilanţ la întocmirea căruia trebuie să se ţină seama de conţinutul solului în azot total şi în 11 . prin aplicările târzii de azot sunt influenţate. În condiţii normale. în faza de alungire a paiului. A doua perioadă importantă în nutriţia cu azot a grâului este la reluarea vegetaţiei în primăvară. În sfârşit. greu de realizat actualmente în condiţiile din ţara noastră deoarece: ultimele două fracţiuni sunt prea costisitoare. pentru fertilizarea suprafeţelor deosebit de mari cultivate cu grâu în România. Trebuie menţionat că. în primul rând. terestre sau aeriene. trebuie ca solul să fie îngheţat sau zvântat. când azotul administrat are ca efect o mai bună dezvoltare a plantelor în fazele de înrădăcinare-înfrăţire şi până la intrarea în iarnă. cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetaţiei. pe terenurile agricole bine exploatate. cu apa din precipitaţii. calităţile furajere ale boabelor de grâu şi mai puţin însuşirile de panificaţie. în acest moment. prin care se urmăreşte să se acopere cerinţele în azot până la înspicat-înflorit. resturi vegetale). Prima este toamna (înainte de semănat şi la începutul vegetaţiei). la fracţiunile târzii insuficienţa apei (seceta) întârzie absorbţia azotului. Aceasta este fracţionarea optimă a dozelor de îngrăşăminte cu azot. ca atare. la stabilirea dozelor de azot şi la fracţionarea acestora trebuie să se ţină cont de: cerinţele plantelor de grâu pe faze de vegetaţie. cu care se face împrăştierea. pe teren îngheţat sau acoperit cu strat subţire de zăpadă. La îngrăşarea cu azot a grâului se pot distinge 4 perioade. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime. se recomandă administrarea unei fracţiuni reduse de azot. în cazul administrării terestre.Ca urmare. o aplicare târzie în fazele de înspicat şi până la înflorit. urmăreşte creşterea conţinutului boabelor în azot şi proteină. lucrarea se începe încă din partea a doua a iernii. tehnic. Momentul administrării acestei fracţiuni depinde de mijloacele. În anumite situaţii. urmărindu-se să se asigure plantelor de grâu necesarul de azot pentru reluarea vegetaţiei şi începutul alungirii paiului (fazele de înfrăţit şi formarea primului internod). după cercetări mai noi. îngrăşarea de toamnă cu azot ar trebui să nu fie necesară. acesta dizolvându-se şi fiind absorbit prea târziu pentru a mai putea fi utilizat de către plante. de remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare.

Mărimea dozei din primăvară se stabileşte în funcţie de mersul vremii în iarnă şi la desprimăvărare (levigare. în funcţie de toate aceste elemente. Ca urmare. Restul de 40 .300 se administrează în concentraţie de 100% produs comercial. la rândul lui. care este apreciat la 2 kg N/t de gunoi de grajd administrat direct grâului. în principiu. În anumite situaţii (condiţii de irigare. asigurarea cu apă (cantitatea anuală de precipitaţii. în care: DN este doza de azot. Rs = recolta scontată. Azotul poate fi administrat şi sub formă de îngrăşăminte lichide (după recomandările ICCPT. Ns = aportul solului în azot.80 kg N/ha se administrează la sfârşitul iernii sau la desprimăvărare. se scad 20 kg N/ha după borceag şi trifoi. se scad 30 kg N/ha după leguminoase pentru boabe. Fundulea). de conţinutul în azot al solului în momentul desprimăvărării şi de starea de vegetaţie a culturii. sistemul de îngrăşare aplicat în anii anteriori. 1 kg N/t de gunoi aplicat plantei premergătoare şi 0. Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare. de: fertilitatea naturală a solului. de 10 . în orice caz acestea nu se vor aplica dacă premergătoarea este o leguminoasă. îndeosebi după premergătoarele cu recoltare târzie. soiul cultivat.5 kg N/t de gunoi aplicat la planta antepremergătoare. care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sărace şi 60 kg/ha pe solurile fertile. şi în primul rând rezistenţa sa la cădere şi boli. înainte de semănat. la alungirea paiului.Ns -Ngg + Npr. planta premergătoare. producţia scontată a se obţine şi consumul specific. 1990) : DN = 30 x Rs . caracteristicile climatice ale anului anterior.40 kg N/ha) înainte de semănat.25 kg N/ha după premergătoare târzii nefertilizate. Pentru condiţiile din România. este necesar.Fundulea. inclusiv în funcţie de recolta scontată a se obţine. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime cu apa din precipitaţii. se mai poate aplica o doză târzie. zonă ceva mai umedă). posibilitatea aplicării udărilor).30 kg N/ha. accesibile grâului de-a lungul vegetaţiei şi care depinde. şi anume. Pentru calcularea dozelor de azot este recomandată următoarea formulă (după ICCPT. nu ar trebui administrate îngrăşăminte cu azot în toamnă. în primăvară este necesară recalcularea dozei totale de azot. aportul freatic. atunci se va administra 1/3 din cantitatea totală (circa 30 . Dacă. în kg/ha. regimul precipitaţiilor. Îngrăşămintele lichide cu azot de tipul A. mărimea optimă a dozelor de azot este cuprinsă între 50 şi 160 kg/ha. după 12 . se adaugă 20 . Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd. totuşi. primăvara. în t/ha.forme mobile. pe terenurile agricole bine cultivate şi după premergătoare favorabile. mineralizare).

La stabilirea dozelor de fosfor se ţine cont de conţinutul solului în fosfor mobil. grăbeşte maturitatea. se apreciază că administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol. în care: DP este doza de fosfor.40 kg P2O5/ha pe solurile cu mai puţin de 5 mg P2O5/100 g sol. sporeşte rezistenţa la ger. fosforul se poate administra şi la patul germinativ. plantele tinere de grâu absorb fosforul uşor solubil din îngrăşăminte şi abia mai târziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. de regulă. Rs = recolta scontată. Formula de calculare a dozelor este următoarea: DP= 15 x Rs . inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea ploşniţelor şi a bolilor foliare. în concentraţie de maximum 20% produs comercial. cădere şi boli. îmbunătăţeşte rezistenţa la iernare. De asemenea. între 60 şi 120 kg/ha. în kg P2O5/ha. dacă acesta a fost administrat direct grâului şi 0. sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrăşăminte complexe. la pregătirea patului germinativ. Mărimea dozei de fosfor este cuprinsă.2 kg P2O5/t de gunoi de grajd. Insuficienţa potasiului determină încetinirea creşterii. în doze de până la 15 kg N/ha. Doza rezultată din calcul se majorează cu 20 . aceasta afectând în primul rând plantele tinere. îmbunătăţeşte calitatea recoltei. îngrăşarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din ţara noastră. Sub formă de îngrăşăminte complexe. În situaţiile în care compoziţia chimică a solului impune. Potasiul.Pgg. producţia scontată şi consumul specific. necroza marginală a frunzelor. cădere şi boli. Fosforul echilibrează efectul azotului. fosforul fiind încorporat în mod obişnuit sub arătură. Fosforul. îngrăşarea cu gunoi de grajd. dacă a fost aplicat la planta premergătoare. Pgg = aportul gunoiului de grajd în fosfor. în t/ha. pentru a obţine producţii mari. se pot aplica 40 80 kg K2O/ha. Se consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficienţa fosforului.8 kg P2O5/t de gunoi. apreciat la 1. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. 13 . scurtarea internodiilor. Alături de azot. Potasiul favorizează sinteza glucidelor. La începutul vegetaţiei. aceste îngrăşăminte pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea. cloroză. favorizează dezvoltarea sistemului radicular şi înfrăţirea.semănat sau înainte de desprimăvărare. Trebuie subliniat că. Îngrăşarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol). întrun sistem intensiv de agricultură. În acest mod se pot efectua îngrăşările târzii.

ea prezintă interes în primul rând pentru exploataţiile agricole care dispun de gunoi de grajd şi care folosesc. nivelat. ca urmare. să se urmărească neutralizarea a 50% din aciditatea hidrolitică. la planta premergătoare (porumb. Aceste îngrăşăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului. urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent.20 t/ha. deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive. Pentru ca lucrarea să fie economică trebuie ca. prin amendare. Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime. dolomit).8 şi cu un grad de saturaţie în baze sub 75%. iar sporurile de recoltă pot depăşi 1. fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bune condiţii. cu pH sub 5. capacitatea lor de a trece peste perioada de iarnă. Cele obişnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat şi mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura grâului. sfeclă). În cazul premergătoarelor timpurii. cu multă argilă). cu suprafaţa nu foarte mărunţită. Împrăştierea foarte uniformă şi amestecarea cât mai bună cu solul. Împrăştierea îngrăşămintelor organice este o operaţiune destul de costisitoare.Îngrăşămintele organice. Este necesară pe solurile acide. încorporate sub arătură. sunt condiţii esenţiale pentru reuşita amendării. Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat. precum şi pe solurile erodate sau prea uşoare. urmate de încorporarea sub arătură. implicit. Aplicarea amendamentelor calcaroase. de regulă. După recoltare se recomandă o 14 . Administrarea îngrăşămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurile argiloiluviale (acide. ele îmbunătăţesc proprietăţile fizice. mai frecvent. 4 t/ha carbonat de calciu (piatră de var. Se administrează. Lucrările solului Se poate afirma că.500 kg boabe/ha. de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depinde în cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă şi. sau. dar fără bulgări în sol. o sursă proprie (şi convenabilă sub aspect economic) de substanţe fertilizante. chimice şi biologice ale solului. aşezat. deci. a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt de timp. Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâului sunt de 15 .

pentru a asigura nivelarea terenului. distrugerea buruienilor existente şi crearea condiţiilor favorabile pentru germinarea seminţelor de buruieni aflate în sol şi a samulastrei. arătura trebuie prelucrată superficial. se amplifică pierderile de apă prin evaporaţie din cauza suprafeţei bulgăroase a arăturii şi apar dificultăţi la lucrările ulterioare ale solului.22 cm adâncime. se întăreşte şi de multe ori nu mai poate fi arat sau arătura iese bulgăroasă. efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult 1 . pentru mărunţirea bulgărilor. Lucrările sunt efectuate la noi. Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grâu şi pătrunderea rădăcinilor în profunzime sunt favorizate de afânarea adâncă a solului. În condiţiile unor terenuri bine lucrate an de an. în funcţie de starea terenului. Dacă se întârzie cu efectuarea lucrării. Prin această lucrare se urmăreşte mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul.2 zile întârziere). gradul de compactare a solului influenţează în mare măsură dezvoltarea în ansamblu a plantelor şi formarea componentelor de producţie. cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare. care vor fi distruse prin lucrările ulterioare.20 cm adâncime. afânarea stratului superficial al solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie. solul se ară imediat. 15 . se poate ara doar la 18 . Se recomandă ca primele lucrări să fie făcute perpendicular sau oblic faţă de direcţia arăturii. orice întârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi progresive de recoltă. pierderea rapidă a umidităţii din solul care nu mai este protejat de plante. cel mai adesea. atunci se efectuează numai o lucrare de dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor precipitaţii ceva mai importante. Ca urmare. Trebuie realizată afânarea solului pe urmele compactate de trecerile repetate cu tractorul (pentru lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei şi la recoltare). ca urmare. ca o consecinţă.lucrare de dezmiriştit. În continuare. nivelarea terenului. Întârzierea arăturii are efecte nedorite: îmburuienare. solul se întăreşte şi nu se mai poate ara. adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp. care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi care să permită o arătură de calitate. distrugerea buruienilor care răsar. Grâul nu necesită arături prea adânci. cu plugul în agregat cu grapa stelată. astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu se poate ara imediat sau prin arătură se scot bulgări mari. Până în toamnă. la 20 . solul pierde repede rezerva de apă.

arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie. Este necesară curăţirea cât mai bună a terenului de resturi vegetale. pentru ca pământul afânat prin arătură să se aşeze. Pe terenurile bine lucrate în anii anteriori (arate adânc. urmată de discuiri repetate (1 . la 20 . soia). a resturilor vegetale. porumb. până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2 . acesta se aşează mai repede ca după arat. de regulă. În continuare. După premergătoarele târzii (floarea-soarelui. pentru a asigura ascensiunea apei (spre seminţele în curs de germinare). eventual. cu plugul în agregat cu grapa stelată. bine mărunţite anterior. prin lucrări superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă şi lamă nivelatoare). cu diferite utilaje (grape cu discuri. Trebuie să se urmărească realizarea unei suprafeţe nivelate. realizându-se. economia este de 0. ceva mai adânc. 1989). concomitent. arătura se lucrează în mod repetat. Prezenţa bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa solului pe timpul iernii. această lucrare permite mobilizarea solului până la 12 . Se obţine o viteză mare de lucrare a solului.16 cm adâncime. BÂLTEANU. şi încorporarea îngrăşămintelor minerale şi. În continuare. curate de buruieni. Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase. se recomandă ca această ultimă lucrare să fie efectuată perpendicular pe direcţia de semănat. cartof de toamnă. nivelare şi pregătirea patului germinativ. sfeclă pentru zahăr.5 pentru forţa de muncă şi de 11 . terenul rămâne mai nivelat.3 săptămâni. combinatoare) pentru mărunţire. preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului. se fac lucrări de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul). îndeosebi în regiunile bogate în precipitaţii. atunci când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit. fără însă a scoate bulgari. Pregătirea terenului prin discuit este.14 l motorină/ha (după GH. Arătura se efectuează imediat. diminuează compactarea în timpul sezonului rece.Pregătirea patului germinativ se face chiar înainte de semănat.2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor de plante şi a buruienilor. dar nu prea mărunţită. conform celor prezentate anterior.25 cm adâncime. Această lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia. afânate. prin reţinerea zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene. uneori. afânată pe adâncimea de semănat. şi ceva mai tasată sub adâncimea de semănat. urmărindu-se încorporarea resturilor. 16 .3 până la 0. nivelate).

cum ar fi tăciunele zburător (Ustilago tritici).sfeclă. în care să se acumuleze 450 . Pentru agenţii patogeni transmisibili prin sol. în cazul infestării puternice a solului este necesar un interval mai mare de pauză înainte de revenirea grâului pe acelaşi teren. Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. cum sunt mălura comună (Tilletia spp. cum ar fi lindan + tiophanat methyl + thiuram (Tirametox. cu spori pe tegumentul seminţei. cartof. Tratamentele se efectuează imediat înainte de semănat. Sunt controlate astfel bolile transmise prin sămânţă şi dăunătorii care atacă în toamnă (gândacul ghebos. oxichinoleat de cupru (Quinolate 15 PUS. la intrarea în iarnă plantele de grâu 17 . din categoriile biologice “sămânţă certificată a primei şi celei de-a doua înmulţiri“. să provină din culturi special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere). facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare.50 zile în care plantele să vegeteze normal. să aibă puritatea fizică minimum 98%. 2.) şi fuzarioza (Fusarium spp. 2. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat. În prezent.0 kg/t de sămânţă). se recomandă tratarea seminţelor cu preparate insectofungicide. 3. atât împotriva agenţilor patogeni transmisibili prin sămânţă. se recomandă tratamente cu preparate pe bază de carboxin (Vitavax 200. cu produse speciale.) este puternică.500°C temperaturi pozitive. îndeosebi pe terenurile cu o încărcătură mare de păioase (sau la grâul cultivat după grâu). unde infestarea cu gândac ghebos (Zabrus tenebrioides) sau viermi sârmă (Agriotes ssp. Epoca de semănat a grâului se stabileşte astfel încât. Pe terenurile unde este frecvent atacul de dăunători în toamnă.). cât şi în cazul agenţilor patogeni cu spori în interiorul bobului.0 l/t de sămânţă).5 Kg/t sămânţă) sau lindan + carboxin + thiuram (Vitalin 85 PTS). astfel încât.0 kg/t de sămânţă). dar aceste tratamente au eficacitate redusă. dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat după floareasoarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale). până la venirea iernii să rămână 40 . 2. Ca atare. lindan + oxichinoleat de cupru + lindan (Chinodintox PTS. urmărindu-se cu mare atenţie amestecarea cât mai uniformă a preparatelor cu sămânţa. fuzarioza şi mălură pitică (Tilletia controversa) este posibilă tratarea seminţelor înainte de semănat. Tratamentele se pot diferenţia în funcţie de agentul patogen şi de modalitatea de infestare. 2 kg/t de sămânţă) sau prochloraz + carbendazin (Prelude SP. viermii sârmă. muştele cerealelor). cum ar fi mălura comună.

fiind sensibile la ger. în intervalul 20 septembrie . trebuie luat în calcul un procent mediu de răsărire în câmp. pentru condiţii bune de semănat. densităţile nefavorabile. Dacă se seamănă prea devreme.4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi). plantele sunt predispuse la cădere şi sensibile la boli. De asemenea. primăvara lanul va avea o densitate mică şi se îmburuienează mai uşor.3 fraţi şi 3 . plantele răsar târziu. nordul ţării şi depresiunile intramontane. umiditatea solului (asigurarea umidităţii pentru un răsărit rapid). intră în iarnă neînfrăţite şi necălite. o densitate de 500 . boabele de grâu aflate în curs de germinare sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute. În asemenea situaţii. se recomandă să se semene ceva mai devreme. muşte) şi boli. Dacă se întârzie semănatul faţă de perioada optimă recomandată. epoca optimă de semănat a grâului de toamnă în România este 1 . cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. la rândul său de utilajele cu care s-a lucrat. data semănatului (faţă de epoca optimă). în primăvară lanul este foarte des. prin înfrăţire să-şi corecteze.10 octombrie. sub aspectul asigurării umidităţii şi a calităţii patului germinativ.10 octombrie. apare pericolul de şiştăvire a boabelor. calitatea pregătirii patului germinativ.să ajungă în stadiul de 2 . intervalul care trebuie luat în calcul este 25 septembrie . de 85-95% (din boabele germinabile semănate). boabele rămân mici datorită densităţii exagerate.5 octombrie.600 boabe germinabile/m2. aceeaşi sensibilitate manifestă plăntuţele răsărite dar neînfrăţite. prin administrarea de îngrăşăminte se 18 . starea solului la semănat. vest şi Câmpia Transilvaniei. sunt expuse încă de la începutul vegetaţiei atacului de dăunători (afide. masa vegetativă bogată face ca plantele să fie sensibile la ger şi asfixiere pe timpul iernii. plantele de grâu se dezvoltă prea puternic.700 spice/m2. Între aceste limite. şi care depinde. Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450 . Densitatea de semănat la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure. lanul se îmburuienează din toamnă. densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului. vegetaţia se întârzie şi se prelungeşte spre vară. Procentul de răsărire în câmp depinde în cea mai mare măsură de: tratamentele efectuate la sămânţă. Pentru zonele din sud. în doze ceva mai ridicate stimulează dezvoltarea vegetativă şi productivitatea plantelor existente. pentru zona colinară. nu înfrăţesc. Indiferent de zona de cultivare. administrarea îngrăşămintelor în primăvară. la recoltare. între anumite limite. De asemenea. Grâul are capacitatea ca.

Adâncimea de semănat a grâului depinde de umiditatea solului. sunt cuprinse între 10 şi 18 cm (după W. Lovrin 34. În legătură cu adâncimea de semănat. concurenţa buruienilor. prea adânc. Trebuie reţinut. În cazuri extreme. Distanţele de semănat la grâu. îndeosebi la semănatul întârziat. iar străbaterea germenilor spre suprafaţă este ceva mai dificilă. pe cât posibil. La densităţi de semănat prea mari. pentru a elimina. neaşezat suficient după arat datorită recoltării târzii a premergătoarei). între 200 şi 250 kg sămânţă/ha. 19 . adâncimea de semănat trebuie să fie maximum 4 cm şi foarte uniformă. trebuie semnalat că. 1970).5 cm adâncime pe terenurile cu umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea. plantele nu mai au timp să înfrăţească şi să se pregătească pentru iarnă. mărimea seminţei.urmăreşte să se asigure o nutriţie foarte bună a plantelor pentru ca numărul mic de fraţi şi spice la m2 să fie compensat prin numărul mare de boabe în spic. data semănatului (faţă de epoca recomandată). în mod frecvent. Fundulea 4. costisitoare şi nejustificate. pe terenurile cu umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură mai uşoară. bulgăros. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) rezultată din calcul (pe baza densităţii stabilite şi a indicilor de calitate a seminţei) este cuprinsă. pregătirea unui pat germinativ defectuos) pot fi corectate numai parţial. pentru a asigura străbaterea tuturor germenilor până la suprafaţă. soi. consumurile de sămânţă sunt exagerate. concurenţa dintre plante este prea puternică. la 5 . consecinţele sunt răsăritul întârziat. apare pericolul căderii şi se amplifică atacul de boli. că erorile tehnologice (întârzierea semănatului. de regulă. în funcţie de maşinile de semănat aflate la dispoziţie. textură. se recomandă să se semene ceva mai adânc. În România grâul este semănat.6 cm. grâul este semănat la 4 . combaterea buruienilor prin erbicidare trebuie efectuată cu mai mare atenţie în culturile rare. se poate mări densitatea până la 700 boabe germinabile/m2. sau grâul înfrăţeşte târziu şi puţin. însă. Totodată. prin mărirea densităţii de semănat. unde apa pentru germinare este asigurată. pe plan mondial. fără a rezulta diferenţe importante de producţie. Din anumite motive (teren uscat. grâul este semănat. Ca atare. distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite. Lovrin 41) care se caracterizează prin formarea unui coleoptil mai scurt. în România există în cultură soiuri de grâu (Flamura 85. BROUWER. precum şi în cazul semănăturilor timpurii. cu MMB cât mai ridicată. la aceste soiuri. precum şi în toamnele foarte secetoase sau în situaţia când se seamănă în teren bulgăros. În condiţiile din România.

FISCHBECK şi colab. la semănatul în cărări.în mod obişnuit.40 cm (două tuburi de la semănătoare suprimate). maşina pentru administrat îngrăşăminte are 6 m lăţime de lucru. este suficient să fie închise 2 tuburi ale semănătorii). a lucrărilor de împrăştiere a îngrăşămintelor. Distanţa dintre perechile de cărări trebuie să corespundă cu lăţimea de lucru a maşinilor cu care se fac tratamentele. şi anume. urme care sunt vizibile până în faze mai avansate de dezvoltare a plantelor. O metodă de semănat mult extinsă în ţările cu tradiţie în cultura grâului este semănatul în cărări. a apărut din necesitatea de a asigura efectuarea. urme de orientare. în cazul în care se lucrează cu un singur tractor. folosită în prezent. a tratamentelor pentru prevenirea căderii).. schema poate fi adaptată de fiecare agricultor la setul de maşini agricole pe care îl au la dispoziţie. se recomandă să se lase. se lasă câte 2 benzi nesemănate. Acolo unde există posibilitatea de a efectua lucrările din vegetaţie cu mijloace “avio“ (şi se prevede acest lucru). distanţa dintre două urme va fi egală cu lăţimea de lucru a mijloacelor avio folosite pentru aplicarea tratamentelor. de 30 . cu mijloace terestre. până în faze de vegetaţie mai avansate (chiar până la începutul formării boabelor). de la semănat.8 treceri în cursul perioadei de vegetaţie. lăţimea unei cărări corespunde cu lăţimea pneurilor tractorului (de regulă. După G. pe suprafeţe în creştere în România. Această metodă. ca uniformitate de împrăştiere. maşina pentru erbicidare are 12 m lăţime de lucru. În anumite situaţii (culturi semincere) se recomandă distanţe de semănat ceva mai mari (25 cm). la 12. 1975 este prezentată o schemă de semănat în cărări. pentru efectuarea diferitelor lucrări de îngrijire. pentru a favoriza înfrăţitul şi a asigura înmulţirea mai rapidă a seminţei. Nu există o schemă standard pentru semănatul în cărări. deosebit de rentabilă sub aspectul consumului de forţă de muncă. iar distanţa dintre două cărări este egală cu ecartamentul roţilor tractorului şi al maşinilor cu care se vor face diferitele lucrări de îngrijire în vegetaţie. de erbicidare. Felul lucrărilor de îngrijire 20 . de combatere a bolilor şi dăunătorilor. în mod foarte precis. Trebuie reţinut că în tehnologiile intensive se poate ajunge până la 5 . obţinute prin închiderea tuburilor semănătorii pe urmele roţilor tractorului.5 cm (distanţa pentru care sunt construite semănătorile universale existente mai frecvent în dotare). cu o semănătoare cu lăţimea de lucru de 3 m. Lucrările de îngrijire Grâul este o cultură cu o tehnologie total mecanizabilă.

reducerea rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei acestora în culturile de grâu trebuie urmărite prin toate mijloacele: rotaţie. fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolite). în mod obişnuit. grăpatul a fost scos din tehnologia recomandată. pe cât posibil terenurile unde pe timpul iernii apar băltiri. care se fac de către orice bun cultivator de grâu. Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului.8 treceri). semănatul în epoca şi cu densitatea optimă. ca urmare.care se aplică grâului şi numărul acestora depinde de foarte mulţi factori (calitatea patului germinativ. lucrarea de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs. din cauza alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii. Atunci când situaţia o impune. astfel. dar pot ajunge în situaţii extreme până la 60 .20%. importante: multe plante de grâu sunt distruse. dar fără a tasa suprafaţa solului. dotarea tehnică. În prezent. şi se face cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza. Ca urmare. dezvoltarea plantelor în toamnă şi starea de vegetaţie la desprimăvărare. La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate. altele sunt dezrădăcinate. mersul vremii şi al vegetaţiei în primăvară. este tasat prin trecerea tractorului. cresc costurile. absorbţia apei. În majoritatea cazurilor se consideră că lucrarea de grăpat a semănăturilor de grâu la desprimăvărare. Pierderile de recoltă la grâu din cauza concurenţei buruienilor sunt. nu este necesară. rezerva de buruieni. parţial dezrădăcinate. de 10 . posibilităţile materiale şi calificarea cultivatorilor).70%. rădăcinile plantelor de grâu au fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate). Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau microdepresionare sunt operaţiuni de bună gospodărire. Sunt situaţii în care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1 . iar consecinţele negative sunt. adesea. Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situaţii extreme când. Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat. lucrările solului. infestarea cu boli şi dăunători. Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din tehnologia clasică de cultivare. terenul.2 lucrări de îngrijire şi sunt situaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7 . pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol. 21 . combatere chimică. la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu. deşi continuă să fie efectuat de unii cultivatori de grâu de la noi. încă umed. dar încă reavăn.

Chenopodium album.5 l/ha). 1. 2. Stellaria media. când temperatura a depăşit 6°C. Bifora radians. întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice la grâu. triasulfuron + 2.4-D.inodora. Pentru combaterea acestora.4-D (SDMA-33. În asemenea situaţii. Administrarea se face primăvara.4-D + dicamba (Starane 200 + Icedin Forte. 1 l/ha). Rubus caesius. Polygonum ssp. 20-40 g/ha).2. speciile mai frecvente în cultura grâului sunt: Sinapis arvensis. 1 l/ha). 15-20 g/ha) sau amidosulfuron (Grodyl. Galium aparine. Raphanus raphanistrum.6 + 2. iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. O. Thlaspi arvense. 2-4 l/ha). Papaver rhoeas. frecvent se recomandă să se administreze preparate care conţin acidul 2..4-D (Longran 60 WP. temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C. vremea liniştită.În cultura grâului. diclofopmetil (Illoxan CE. Alături de dicotiledonate menţionate. timpul călduros şi luminos.1. Buruieni dicotiledonate problemă în cultura grâului sunt considerate speciile Galium aparine şi Galeopsis tetrahit. fără vânt. cum ar fi Matricaria chamomilla.5-2. Agrostemma githago. când buruiana are 1 . tribenuron metil (Granstar 75 DF.8 . Cirsium arvense.5 l/ha). 1.4-D + dicamba (Icedin Forte.5 l/ha) sau bentazon (Basagran. clorsulfuron (Glean 75 DF. aplicate primăvara. umede din Banat. Administrarea acestor preparate se face în aceleaşi faze de vegetaţie ale grâului şi ale buruienilor menţionate mai sus. Speciile respective: Apera spica venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul) găsesc condiţii favorabile de dezvoltare în zonele colinare.. Transilvania. se recomandă aplicarea unor erbicide pe bază de 2. Atriplex sp. fenoxapropetil (Puma CE.3 22 . 0. pentru combaterea cărora se recomandă preparatele continând fluoroxipix + 2. Pentru combaterea ierbii vântului se fac tratamente cu erbicide pe bază de tralkoxidim (Grasp CE.0 l/ha) sau 2. în culturile de grâu apar şi specii de buruieni rezistente la 2. Buruienile dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiţiile din ţara noastră. Bucovina.5 l/ha). Capsella bursa pastoris.4-D + dicamba (Oltisan Extra. combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie.5-2. Sonchus arvensis. Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesară doar în anumite zone limitate din România. când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod. Veronica sp. 2 l/ha). 20-25 g/ha). Centaurea cyanus. M.0 l/ha). Se subliniază că. 2 . tratamentele putând începe mai devreme. Cu bune rezultate se pot folosi şi preparate conţinând MCPA (Dicotex.

aplicat fie toamna. a cărui prezenţă este semnalată mai frecvent pe terenurile grele.4 cm adâncime. Buzău.8-1. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol. 150 ml/ha). se tratează sămânţa înainte de semănat. Grasp + Icedin Forte. în a doua decadă a lunii aprilie. după un interval de maximum 7 . Pentru combaterea odosului se recomandă preparatele pe bază de trialat. se recomandă tratamente cu insecticide organofosforice (Dursban 480 EC sau Pirimex 48 EC . este un dăunător periculos. aplicate după recomandările prezentate la iarba vântului. la avertizare. Dâmboviţa.10 zile. 3 .5 EC. Se recomandă folosirea insecticidelor conţinând triclorfon (Onefon 90 PS. Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp. de regulă. lambda-cihalotrin (Karate 2. la începutul lunii iunie. În cazuri extreme.) se efectuează tratamente împotriva adulţilor hibernanţi. la avertizare. alfametrin (Fastac 10. şi Aelia spp. se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate înainte de migrarea dăunătorului în sol.5 l/ha. adesea este necesară repetarea tratamentului. 0. după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a. Tratamentele împotriva larvelor se fac la avertizare. Olt.0 + 2. 0. Viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginata).5 kg/ha). la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste 80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea). când în toamnă se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos. Teleorman.5 EC. 1. Prahova. 0. dimetoat (Sinoratox 35 CE.3 frunze ale buruienii. imediat după semănat sau după răsărit. pragul economic de dăunare (PED) este de 5% plante atacate. se 23 .5 l/ha). argiloase din judeţele Argeş. tratamentele contra buruienilor dicotiledonate şi monocotiletonate se efectuează combinat (de exemplu. cu încorporare cu grapa cu colţi la 2 .frunze. 3. Basudin 600 EW. Pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides Goeze). sau terbutrin (Granarg 50 PU. În mod obişnuit. Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive şi curative. sau preparatele Puma S sau Grasp.5 l/ha sau Puma S + Icedin Forte. 5-6 kg/ha). trebuie evitată amplasarea grâului pe terenurile infestate şi. la un PED de 3 larve/m2.0 l/ha). aplicate înainte de semănat.3 l/ha). de asemenea. 2.2 kg/ha). Pe terenurile cu peste 5 . deltametrin (Decis 2. 20 g + 2. când temperatura depăşeşte 10°C. sau primăvara în faza de 1 .6 larve/plantă. 2 l/ha).3 l/ha). Se mai pot folosi trialat (Avadex BW. dacă după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (1 larvă/m2 pentru culturile semincere).

mai ales în situaţiile în care grâul a fost semănat timpuriu şi toamna este lungă şi călduroasă. folosind aceleaşi preparate recomandate pentru combaterea ploşniţelor. de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie. O.Oscinella frit. se manifestă îndeosebi în perioada creşterii intense a plantelor de grâu. propiconazol (Tilt 250 EC. trimorfamid (Fademorf 20 EC. quinalfos (Ecalux CE. 1. PED este de 10 adulţi hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. Măsurile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente. În cazul unui atac puternic de făinare. în perioada de zbor a adulţilor şi de apariţie a larvelor. fertilizarea echilibrată. distrugerea samulastrei. umedă şi cu nebulozitate ridicată. primăvara. împotriva adulţilor şi a larvelor. Pragul economic de dăunare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze. boală cu transmitere prin sol.25 l/ha). 2 l/ha).5 kg/ha) (ultimile două preparate speciale pentru făinare). de vremea răcoroasă.10°C.) se combat prin tratamente efectuate la apariţia adulţilor (sfârşit de mai. Muştele cerealelor (musca neagră . 24 . triadimafon (Bayleton 25 WP. precum şi tratamentele la sămânţă. Cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia ssp. respectarea rotaţiei. administrată sub formă de momeli. Adulţii apar atunci când temperatura trece de 9 . deltametrin. 1 l/ha). cu preparatele menţionate la combaterea ploşniţelor. început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2. Făinarea (Erysiphe graminis). musca de Hessa Mayetiola destructor) sunt dăunătoare în cazul atacului de toamnă.5 l/ha). Şoarecii de casă (Microtus arvalis) se combat cu fosfura de Zn. tratamentele de combatere se fac cu produse pe bază de prochoraz (Sportak 45. 25% pete pe frunza stindard. Tratamentele se fac cu preparate pe bază de dimetoat. când acestea sunt foarte sensibile. asigurarea densităţii normale a lanului. înainte de înflorit. Foarte importante sunt măsurile preventive. Combaterea bolilor se face în mod eficient prin combinarea metodelor preventive cu cele curative (combatere integrată). după înfrăţit. O. 3%.fac 3 tratamente. lambdacihalotrin. la avertizare. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului. care este cel mai păgubitor prin larve. de aplicarea unor doze prea mari de azot. Gândacul bălos al ovăzului (Lema (Oulema) melanopa) extins mult în ultimele decenii în culturile de grâu din ţara noastră se combate prin tratamente repetate.

redistribuirea asimilatelor între organele plantei şi ca urmare.30 cm. a coletului. în situaţii extreme. De asemenea. creşterea suprafeţei foliare. fără vânt. Cycocel-Germania. Prin aceste tratamente se obţin: reducerea înălţimii plantelor cu 25 . fertilizarea echilibrată. şi apoi la un interval de 14 zile. se recomandă tratamente preventive. Tratamentele la sămânţă sunt obligatorii. a 25 . Măsurile preventive (distrugerea samulastrei.5 kg/t sămânţă). cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite prin sol şi prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor. respectarea rotaţiei. aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. Pragul economic de dăunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la înflorit. cultivarea de soiuri tolerante. CCC-Franta.6 . precum şi tratamente în vegetaţie. Se efectuează stropiri foliare. în faza de înspicat. Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esenţială pentru evitarea căderii. cu soare nu prea puternic. dezvoltarea ţesutului sclerenchimatic şi deci mărirea rezistenţei la cădere. Chlormequat-Anglia). tratată înainte de semănat. în primul rând. iar tratamentele în vegetaţie sunt eficiente.5 kg/t sămânţă sau Chinodin. Cel mai frecvent sunt folosite produsele pe bază de clorură de clorcholină (Stabilan-Austria. Înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii (Ophiobolus graminis. pe vreme liniştită. Se aplică 1. cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boală. astfel încât se recomandă. a resturilor de plante.3 l/ha preparat în 800 . Deosebit de eficiente sunt măsurile preventive. Septoriozele (Septoria tritici şi S. în cazul tratamentelor terestre şi 300 .1. folosind anumite substanţe cu efect retardant (nanizant).400 l în cazul tratamentelor “avio“. distrugerea samulastrei. folosind preparatele recomandate pentru combaterea făinării. dar costisitoare. Prevenirea căderii plantelor. de dorit seara sau dimineaţa. pe resturile de plante.nodorum) este o boală care se transmite prin sămânţă sau prin sol. se recomandă tratamente cu preparate conţinând benomil.000 l apa. respectarea rotaţiei. 2.2. în perioada de alungire a paiului (când plantele au 20 . precum şi unde se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot. dar parţial eficiente. respectarea rotaţiei. precum şi îngrăşarea echilibrată. frunzelor şi spicului.25 cm înălţime). folosirea unei seminţe sănătoase. Belgia.Fuzarioza (Fusarium graminearum. se recomandă tratamente la sămânţă (Vitavax 75. a numărului de boabe în spic. Este o lucrare de îngrijire efectuată pe suprafeţe mari în culturile de grâu din climatele umede. De asemenea. 2. scurtarea şi îngroşarea internodurilor bazale. Cercosporella herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol.

Necesarul de apa al grâului este de 3. de obicei în proporţie de 70 . regimul precipitaţiilor în primăvară). În situaţiile în care pregătirea patului germinativ s-a făcut corespunzător. când boabele au 18% umiditate. atunci când boabele ajung la 14 . dar nu se poate pregăti patul germinativ. Se aplică 1-3 udări în fazele de alungirea paiului (în luna aprilie.75%. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu permite efectuarea arăturii sau dacă s-a arat. înspicat-înflorit (luna mai) şi la formarea bobului (luna iunie). cu norme de 400 . Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol) care pot fi aplicate cu bune rezultate şi în faze de vegetaţie mai avansate. din rezerva de apă a solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie. Udările de primăvară se aplică în funcţie de situaţia concretă din primăvară (apa acumulată în sol în sezonul rece. se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300-500 m3/ha. fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare. în acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii. De regulă se începe recoltatul mai devreme. cu norme de 500-600 m3/ha.MMB şi a producţiilor. V. ROMAN. dar s-a semănat în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsa apei.1970). este 26 . aplicarea tratamentelor pentru prevenirea căderii nu s-au extins deşi cercetările au ilustrat unele efecte pozitive asupra producţiei la grâu (GH. numai în anii cu primăvara şi începutul verii ploioase şi cu vânturi puternice.15% umiditate. mai rar. se recomandă administrarea unei udări de umezire. care favorizează căderea. 1969 .600 m3/ha. Udările de toamnă aplicate în cultura grâului sunt cele mai eficiente.500 . pentru prevenirea căderii există şi preparate pe bază de ethephon (Camposan. în acest caz. În România. pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile). fără dificultate.4. În prezent.500 m3/ha pe întreaga perioadă de vegetaţie şi este acoperit. din cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate. Recoltarea Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină. Irigarea este o lucrare din tehnologia de cultivare a grâului care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultură a grâului din România. Metoda de udare folosită la grâu în ţara noastră este aspersiunea. numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii). Se obţin culturi cu rezistenţă sporită la cădere şi care pot fi recoltate mecanizat. în majoritatea zonelor de cultură a grâului căderea se petrece destul de rar.

prin arătură. Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) 27 . Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de aproximativ 5 .3 ori pe zi (în funcţie de evoluţia vremii). urmată de treieratul cu combina. Lucrarea de recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la circa 12 13% umiditate. prevăzută cu ridicător de brazdă. concomitent cu recoltatul.8 zile. Trebuie respectate recomandările de a reface reglajele combinei de 2 . Recoltarea directă cu combina se efectuează în condiţii bune în lanurile dezvoltate uniform. lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare. În multe ţări cultivatoare de grâu. încărcarea manuală şi transport).BÂLTEANU. Ulterior paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie primă pentru diferite industrii.a. încorporarea în sol.20 cm. cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. neîmburuienate şi necăzute. Trebuie luat în calcul un raport general acceptat de 1:1 între boabe şi paie. citat de GH. de dorit împreună cu doze moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor în sol. pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor. la combina sunt montate dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei. maşini pentru adunat şi căpiţat). care se realizează prin secerarea (tăierea) plantelor cu vindroverul la înălţime de 15 . 1989). ca aşternut sau furaj pentru animale. în tehnologia mai frecvent folosită (presarea paielor cu presa pentru furaje. Strângerea paielor şi eliberarea terenului sunt lucrări importante în cultura grâului.absolut necesară uscarea boabelor. maşina pentru balotat cilindrică. În tehnologia de recoltare folosită la noi. aceste operaţiuni pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului. Ulterior. soi. cu scopul de a realiza treieratul fără a sparge boabele. înălţimea de tăiere la recoltare ş. ca material pentru prepararea composturilor.3% cât reprezintă recoltatul şi transportul boabelor (după D. se realizează. Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje. după recoltare paiele rămân pe teren în brazdă continuă. care însă depinde de condiţiile anului. mai târziu grâul trece în faza de supracoacere şi se amplifică pierderile prin scuturare. se apelează la recoltarea divizată (în două faze). TOMA. a paielor bine mărunţite. faţă de circa 8. Lucrarea este foarte dificilă şi destul de costisitoare. fără dificultate. În situaţiile când nu sunt întrunite aceste condiţii. Lanurile de grâu sunt recoltate dintr-o singură trecere.

Germania.300 kg/ha.3 kg N.760 kg/ha şi 3. Marea Britanie). floarea-soarelui şi porumbul timpuriu.115 kg/ha.2. fiind supuse influenţei variaţiilor climatice destul de mari de la un an la altul.900 kg/ha. iar pentru solurile din zona de stepă borceagul de toamnă. această soluţie este acceptată numai în cazuri extreme. principalele ţări cultivatoare (şi exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA. 1 .082 kg/ha). 2. rapiţa. Prin comparaţie.1999). De asemenea.6. 1990 (3. din care 6. În cultura grâului în România. 5.030 kg/ha în ţările Uniunii Europene şi 3. Argentina) nu depăşesc producţii medii de 2. Olanda. sunt unităţi agricole care recoltează. de regulă. Reţin atenţia. deoarece eliberează terenul devreme. Prin comparaţie. fiind apropiat de cel al grâului. prin faptul că secara se cultivă pe soluri sărace (nisipuri. Irlanda.nu este justificată. Franţa. reacţionează bine la îngrăşăminte. în anii favorabili.240 .600 kg boabe/ha (1997 .820 kg/ha). între 1.2. SECARA Tehnologia de cultivare Rotaţia Secara este o plantă puţin pretenţioasă faţă de sol şi planta premergătoare.1. podzoluri). pe solurile cernoziomoide (din nordul ţării) borceagul. lasă solul curat de buruieni şi permite executarea lucrărilor solului la timp şi de bună calitate. producţiile medii realizate în anii 1977 (2.000 kg boabe/ha. îndeosebi.301 kg/ha) şi 1995 (3. este o bună premergătoare pentru toate plantele din zona ei de cultură. Producţia medie mondială la grâu a fost în ultimii ani în jur de 2. Danemarca. Ea are un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de absorbţie. pentru solurile acide sărace (podzoluri şi brune podzolite) cartofii timpurii. Producţii. inul pentru fibre şi cerealele.5 kg P2O5 şi 2 .3 kg K2O. astfel: pe soluri nisipoase leguminoasele. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe şi paiele aferente este de 2 . cum ar fi un atac puternic de vierme roşu. porumbul timpuriu şi pepeni verzi. în ultimele decenii. Secara. producţia medie în Europa a fost 5.000 . în medie pe mii de hectare. Canada. Pe baza numeroaselor cercetări s-au stabilit premergătoarele cele mai bune pentru secară. Deşi capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive este mare. 28 . în diferite zone de cultură.480 kg/ha în ţările Europei de Est.000 kg boabe/ha (Belgia. Numeroase ţări europene realizează peste 7. producţiile medii au oscilat. la rândul ei.

plantele fiind mai expuse asfixierii sau epuizării sub stratul gros de zăpadă. nu este justificat semănatul la adâncime mai mare.1 Dozele de îngrăşăminte chimice la secară Fertilitatea solului Ridicată Mijlocie Scăzută N 40-50 50-60 60-80 Dozele de substanţă activă (kg/ha) P2O5 K2O 40-60 50-70 70-90 40-50 60-80 Lucrările solului Pregătirea terenului pentru secara de toamnă se face ca şi pentru grâul de toamnă. pe soluri mai grele şi umede. duce la întârzierea răsăririi. 29 . Tratamentele la sămânţă se fac ca şi la grâu.5 cm. În zonele subcarpatice secara se seamănă între 15 .3 cm pe solurile grele. Trebuie. 3 . iar în zonele sudice între 25 septembrie . Densitatea recomandată pentru secară este de 500 . iar germinaţia să fie de peste 85%. însă. Epoca de semănat a secarei de toamnă este cu circa 10 zile înaintea grâului de toamnă. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea de minimum 98% (lipsită de cornul secarei).2. Superfosfatul şi sarea potasică se aplică toamna la arătură. iar diferenţa primăvara la pornirea în vegetaţie. ca şi la grâu. Tabelul 2. deci. iar azotul.18. fie 1/3 – 1/2 toamna la arătură. pentru înrădăcinare şi înfrăţire (are nevoie de 45 – 50 zile de vegetaţie). ca patul germinativ să fie mai bine tasat şi mărunţit. Un semănat mai adânc de 2 . Deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă.3 cm. Semănatul prea timpuriu duce la formarea unei mase vegetative prea bogate. fie în întregime primăvara pe solul îngheţat. se recomandă aplicarea îngrăşămintelor în dozele prezentate în tabelul 3.25 septembrie. pericolul dezgolirii lui prin tasarea solului “înfoiat” (datorită ploilor şi zăpezii) este mai mare decât la grâu. reducerea densităţii şi apariţia atacului de fuzarioză. şi pentru faptul că pericolul atacului de muscă (suedeză) este minim.600 boabe germinabile la m2. deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă şi.Pe baza cercetărilor din ultimii ani.4 cm pe solurile mijlocii şi 5 . Distanţa între rânduri este de 12.6 cm pe solurile uşoare. Adâncimea de semănat: 2 .5 octombrie.

la desprimăvărare. obţinându-se. mai ales dacă plantele au intrat în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată. Secara se recoltează cu combina la sfârşitul coacerii în pârgă. iar în al doilea caz tăvălugirea semănăturii. Irigarea secarei. plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de zăpadă şi autoconsumului. plantele sunt mai expuse dezrădăcinării. Recoltarea Se execută cu combina. Potenţialul de producţie al actualelor soiuri de 30 . Cantitatea de sămânţă se măreşte cu 10 – 15%. fiind rapid la toi fraţii. practic. atât pe plan mondial. Deşi secara este o plantă cu o bună rezistenţă la iernare. nodul de înfrăţire fiind mai la suprafaţă. aceasta şi din cauza cultivării secarei în condiţii pedoclimatice mai vitrege decât grâul de toamnă. dozele şi tehnica aplicării lor sunt ca şi la grâu. fiind cuprinsă între 140 . se impune un control permanent al semănăturilor pe timpul iernii. Secara având talia mai mare decât grâul. cât şi la noi în ţară. pentru a nu înfunda combina. ritmul de creştere. secara luptă bine cu buruienile (înăbuşe chiar şi pălămida). unde este cazul. Lucrările de îngrijire Sunt ca şi cele pentru grâul de toamnă. În primul caz se impune fertilizarea suplimentară cu azot la ieşirea din iarnă. la secară. De asemenea. primăvara. ea ajunge mai uniform (şi cu 5 . când umiditatea boabelor este de 14%. în general. Producţia de boabe este mai mică decât la grâu. Deoarece secara înfrăţeşte. Dacă umiditatea depăşeşte 15%.200 kg/ha. sămânţa se va usca la soare sau în uscătoare. deoarece cultivându-se în zone submontane şi stând mai mult timp sub zăpadă. La secara poliploidă (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de sămânţă este mai mare. miriştea se taie mai sus (luând circa 80 .100 cm din lungimea plantelor).Cantitatea de sămânţă la hectar este în funcţie de densitatea stabilită. fiind executate după aceeaşi tehnică şi cu aceleaşi mijloace. Tehnica de recoltare este cea prezentată la grâu. pentru a putea fi păstrată în condiţii bune. culturi curate. Boabele fiind mai puţin prinse în palee. pericolul de scuturare este mai mare decât la grâu. toamna. cu unele particularităţi. de MMB şi valoarea culturală. Erbicidele.7 zile mai repede) decât grâul la maturitate. Având un ritm de creştere rapid. se face în condiţiile prezentate la grâul de toamnă. când secara se seamănă mai târziu sau într-un pat germinativ mai puţin corespunzător. iar în unele situaţii lăţimea brazdei trebuie să fie mai mică.

31 . floarea-soarelui şi sfeclă pentru zahăr recoltate timpuriu. Fosforul şi potasiul se aplică sub arătură.3. dozele de fertilizare trebuie să fie moderate. Triticale nu se cultivă după cereale de toamnă sau de primăvară. nisipuri). un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de valorificare a elementelor nutritive din sol. 2. cânepă pentru fibre etc. Tabelul 3. 1989). Deoarece soiurile actuale de triticale cultivate în ţara noastră au rezistenţă la cădere inferioară grâului (având talia mai înaltă). după C. 1991). Fertilizarea Triticale are următorul consum specific pentru 1. în funcţie de fertilitatea solului (tab.5 . VASILICĂ.21 Dozele de îngrăşăminte la triticale (kg/ha) Fertilitatea solului Scăzută Mijlocie Ridicată N 80 – 100 70 – 80 60 – 70 P2O5 70 – 90 60 – 70 40 – 60 K2O 50 – 60 40 – 50 - Lucrările solului Lucrările de bază. 10 kg P2O5 şi 31 kg K2O (GH. în arealul ei de cultură (podzoluri. in pentru fibre şi ulei. 3.2 g fiecare). rapiţă. cartof şi porumb timpuriu.21. iar azotul se fracţionează în două reprize: 1/3 toamna şi 2/3 primăvara (la începutul alungirii paiului). La noi în ţară.secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m2 cu 1.50 q/ha boabe. Înaintea semănatului sămânţa se tratează cu produsele şi în dozele folosite la grâul de toamnă. cât şi cele privind pregătirea patului germinativ pentru triticale sunt similare cu cele care se efectuează pentru grâul de toamnă.000kg boabe: 28 kg N. însă media pe ţară este mai mică (circa 20 q/ha). secara dă producţii de 30 . datorită în special sensibilităţii la fuzarioză. triticale se amplasează în rotaţie după plante premergătoare care eliberează terenul mai timpuriu: leguminoase anuale şi perene. TRITICALE Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru a se putea însămânţa în perioada optimă. BÎLTEANU. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de triticale trebuie să aibă germinaţia peste 85%. Producţia de paie la secară este de circa doua ori mai mare decât cea de boabe.

respectării dozelor şi momentul optim de erbicidare în timpul vegetaţiei (sfârşitul înfrăţitului . Irigarea se face ca şi la grâul de toamnă. Recoltarea Triticale se recoltează la începutul coacerii depline a boabelor. însă nu se întârzie recoltarea peste această fază deoarece se produc pierderi. iar boabele sunt sensibile la fisurare.2 udări. ţinând cont de faptul că triticale se treieră. aplicându-se în zonele şi în toamnele secetoase o udare de răsărire (cu 300 .000 – 6. în funcţie de textura şi umiditatea solului. Respectarea unei rotaţii corespunzătoare la orz. a înfrăţirii şi a capacităţii de producţie.7 cm. iar întârzierea semănatului nu permite înfrăţirea şi călirea normală a plantelor.10 octombrie în zonele mai calde din sudul şi vestul ţării. Producţiile realizate de triticale în ţara noastră sunt de 4. mai greu decât grâul şi secara. O atenţie deosebită trebuie să se acorde prevenirii căderii plantelor. se recoltează înainte ca umiditatea seminţelor să scadă sub 16%.5 cm.000 kg boabe/ha. iar în timpul vegetaţiei se menţine umiditatea solului la plafonul minim de peste 50% al I. fiind mai sensibilă la încolţirea în spic (în zonele şi în anii ploioşi). folosind 500 . 2. Cantitatea de sămânţă la hectar este cuprinsă între 230 . 32 . Densitatea la semănat este cuprinsă între 450 . Lucrările de îngrijire Obiectivele şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire pentru triticale sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. în funcţie de densitate. Combinele se reglează corespunzător.400 m3 apă la ha). Adâncimea de semănat este 5 . Semănatul mai timpuriu reduce rezistenţa la iernare. în general.1 octombrie în zonele mai reci (colinare) ale ţării şi 1 .sfârşitul alungirii primului internod al paiului).280 kg. fără cheltuieli suplimentare. asigură sporuri de producţie de circa 20 %.Epoca de semănat este între 15 septembrie . Triticale. Distanta între rânduri este de 12. având efecte negative asupra rezistenţei la ger. pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor.A.4 ORZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia În stabilirea plantei premergătoare se au în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii.U.800 m3 apă/ha în timpul fazelor critice pentru apă). (cu 1 . mărimea seminţelor şi de sămânţa utilă.650 boabe germinabile la m2.

În cultura de orz se obişnuieşte să se însămânţeze trifoi în „cultură ascunsă”. Gunoiul de grajd. nici de orzoaică. Fertilizarea Consumul specific de substanţe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului. determinând căderea plantelor şi se depreciază însuşirile tehnologice ale boabelor. însă nu prea bogat în nitraţi. trebuie să revină după plante care eliberează terenul timpuriu (în prima parte a verii).1/3). Pentru orzoaica de toamnă. sorg) sau pentru boabe (soia. inul pentru fibre şi cel de sămânţă. deoarece trifoiul provoacă greutăţi la recoltare. plus producţia corespunzătoare de paie.Orzul şi orzoaica de toamnă au cerinţe asemănătoare cu ale grâului de toamnă faţă de planta premergătoare. Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate. deşi asigură sporuri mari de producţie. Pentru toate formele de orz.4. DRĂGHICI şi colab.2 (L. se pot însămânţa culturi duble pentru furaj (porumb.. azotul se aplică primăvara. porumb. Nu se recomandă aceasta în cultura orzoaicei pentru bere. orzul se fertilizează. 11 . fertilizate. Succesul acestor culturi este asigurat dacă se seamănă în prima parte a lunii iulie şi solul are umiditate suficientă (din ploi sau irigare). deoarece eliberează terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie). cu excepţia leguminoaselor. între 24 . cu îngrăşăminte chimice.000 kg boabe. precum şi atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg N/ha).13 kg P2O5 şi 21 . Pentru orzul şi orzoaica de toamnă dozele de azot şi fosfor recomandate sunt prezentate în tabelele 2. fasole).).29 kg N. borceagurile. în general. rapiţa. unde este uşor levigat în timpul iernii. 33 . Cele mai bune premergătoare pentru orzuI de toamnă sunt: leguminoasele anuale şi perene. iarbă de Sudan). Dintre plantele care ocupă suprafeţe mari în zona de cultură a orzoaicei de primăvară (zone subcarpatice). Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 . Astfel.1 şi 2. 1975 etc.28 kg K2O. numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui. nu este valorificat economic de orzul de toamnă. luto-nisipoase). Pentru a intra în condiţii bune în iarnă. pentru 1. bune premergătoare sunt: cartoful şi sfecla pentru zahăr. se poate cultiva şi după in pentru fibre sau după porumb dacă resturile organice au fost tocate şi bine încorporate în sol să nu îngreuneze semănatul.4. Azotul nu se aplică toamna pe solurile uşoare (nisipoase. sunt indicate aceleaşi premergătoare ca şi pentru orzul de toamnă. orzul consumă în medie. După orz si orzoaică de toamnă. Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante.

MUNTEAN. iar cele cu azot la pregătirea patului germinativ. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. 1978).4. se asigură o mai bună rezistenţă la cădere a orzului (L. fertilizarea din anii precedenţi şi fertilitatea naturală a solului Mijlocie (după Foarte bună Bună (după Cultura şi rezistenţa prăşitoare.Tabelul 2.3. iar cele mai mici pentru orzul de toamnă. Tabelul 2.4. în anii cu toamne şi ierni bogate în precipitaţii. sub arătură sau încorporate cu discul la pregătirea patului germinativ. 34 . Îngrăşăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element. nisipoase. Pentru orzoaica de primăvară dozele de NPK sunt prezentate în tabelul 2. fertile şi în anii mai săraci în precipitaţii.2 Recomandări orientative pentru stabilirea cantităţilor de îngrăşăminte cu fosfor (P2O5 kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea cu fosfor mobil Bună Slabă Producţia Mijlocie (6-8 mg P2O5 /100 g sol) (<4 mg P2O5 /100 g sol) de boabe (4-6 mg P2O5 /100 g sol) Sole fertilizate în anii Sole nefertilizate în anii (q/ha) Sole fertilizate în anii anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu fosfor şi cu fosfor şi fosfor Sub 30 10-20 30-40 50-60 30 – 50 30-40 50-60 70-80 Peste 50 50-60 70-80 90-110 Notă: În cadrul limitelor indicate în tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamnă. dozele mai mari se aplică pe soluri uşoare.1 Date orientative privind stabilirea cantităţii de îngrăşăminte cu azot (N. insuficient după sfecla fertilizată. după sau cartof bine fertilizate) pentru zahăr şi cereale păioase fertilizat cu azot şi in) în primul an) gunoi de grajd) Orz de toamnă. dându-se 80 – 100 kg/ha K2O pentru orzul de toamnă şi 100 – 120 kg/ha pentru orzoaica de toamnă. în care intră şi îngrăşămintele cu potasiu. floarea leguminoase premergătoare numai organic. (după Slabă (după cartof fertilizat la cădere a soiului porumb. soarelui. iar dozele mai mici pe soluri mai grele. mediu anuale şi perene târzii. soiuri cu 10 – 20 30 – 40 50 – 60 70 – 80 rezistenţă mijlocie la cădere Notă: În cazul limitelor menţionate. primăvara. soiuri cu rezistenţă 20 – 30 40 – 60 70 – 90 100 – 200 bună la cădere Orz de toamnă. La orzoaica de primăvară. chiar şi pe soluri bine aprovizionate cu acest element. kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea probabilă a plantelor cu azot în funcţie de planta premergătoare. Printr-o fertilizare completă. administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu se face la arătura de bază.4. soiuri cu rezistenţă 10 – 20 30 – 40 50 – 70 80 – 100 mijlocie la cădere Orzoaică de toamnă.

Epoca de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie . Întârzierea semănatului orzoaicei de primăvară reduce producţia şi 35 . calitatea pregătirii patului germinativ influenţează direct buna dezvoltare a plantelor şi. În funcţie de aciditatea solului se aplică 3 . se recomandă să se aplice pe solurile acide. o dată la 6 . care contribuie direct la mărimea şi calitatea producţiei. sub arătura de bază (de preferinţă nu în anul semănării orzului de toamnă. epoca optimă de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă se situează între sfârşitul lunii septembrie şi prima decadă a lui octombrie. cu menţiunea că au pretenţii mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea acestor lucrări. iar întârzierea duce la scăderea rezistenţei la ger a plantelor. atât pentru orz.10 octombrie). când se poate ieşi la câmp. Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de sămânţă). Pentru orzoaica de primăvară. etc. germinaţie (peste 90%) şi MMB specifică. făinare şi viroze. cât şi pentru orzoaica de toamnă şi primăvară. Pentru orzul şi orzoaica de toamnă.3 Dozele orientative de substanţe nutritive recomandate la orzoaica de primăvară (în substanţă activă. Vitalin 85 PTS (3kg/t de sămânţă). În condiţii de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire).4. Cu acţiune insectofungicidă este produsul Tirametox 90 PST (3. uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă („explozivă”). Vincit P (1. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să corespundă indicilor de calitate: puritate (peste 98%). constituind o măsură necesară pentru a asigura producţii ridicate.Tabelul 2. Înainte de semănat. sămânţa se tratează contra bolilor produse de: Fusarium ssp.5 kg/t de sămânţă) etc. Lucrările solului La orzul şi orzoaica de toamnă lucrările de bază ale solului şi pregătirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru grâul de toamnă. kg/ha) Specificare După culturi nefertilizate organic şi pe terenuri mai slab aprovizionate cu elemente nutritive Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive N 65-75 30-40 P2O5 70-80 30-40 K2O 40-50 20-30 Amendamentele. Orzoaica de primăvară trebuie semănată în prima urgenţă. rezistenţa la iernare a acestora. ci în anii anteriori). favorizând atacul de fuzarioză.0 kg/t de sămânţă). şi Ustilago ssp. deci. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă. pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi călite.6 tone/ha amendamente calcaroase.7 ani.

bolilor şi dăunătorilor). până în faza de umplere a 36 . iar al doilea în faza de burduf – înspicare.5 l/ha). scade conţinutul în amidon şi creşte conţinutul în proteină. pentru orz şi orzoaică este între 160 – 200 kg/ha. mai ales dacă se formează crusta. Cantitatea de sămânţă la hectar. între care Erysiphe graminis f.dimensiunea boabelor. Adâncimea de semănat influenţează atât intervalul semănat – răsărire. aplicate în două faze: primul tratament la apariţia atacului (o dată cu erbicidarea sau mai târziu). la densitatea amintită. Reducerea distanţei între rânduri este posibilă numai pe terenuri curate de resturi vegetale şi foarte bine pregătite. în funcţie de textura şi umiditatea solului. eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primăvară şi celelalte lucrări de întreţinere la desprimăvărare.4. combatere a buruienilor. Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare. iar la orzoaica de primăvară 450 – 500 boabe germinabile/m2. AUFHAMMER. sp. tăvălugire în cazul fenomenului de „descălţare”. Lucrările de îngrijire La orzul şi orzoaica de toamnă controlul semănăturilor. sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. 1989). diminuând calitatea produsului. puritate şi germinaţie.4. orzul având o mai slabă putere de străbatere. Tango (0. toamna şi iarna. Adâncimile de semănat nu trebuie să depăşească limitele indicate. Granit 20 SC (1 l/ha) etc. iar la orzoaica de primăvară de 2 – 4 cm. caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm şi se asigură o mai uniformă repartizare a spaţiului de nutriţie. Bumper 250 EC (0. Deşi orzul are o înfrăţire bună. Distanţa între rânduri la orz şi orzoaică este de 12.5 cm. în funcţie de starea culturii (fertilizare. 1973. neatacate. în funcţie de MMB.5 l/ha).6 l/ha). cât şi dezvoltarea ulterioară a plantelor (după G. în toamnele secetoase şi când se seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de 500 boabe germinabile/m2. Combaterea buruienilor la cultura orzului şi orzoaicei se face cu erbicidele redate în tabelul 2. folosite şi la grâu şi secară (dozele la orz şi orzoaică sunt mai reduse cu 10 – 20 % decât la grâu şi secară). Adâncimea de semănat la orzul şi orzoaica de toamnă este de 3 – 5 cm. Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0. Pyrenophora graminea (sfâşierea frunzelor). BÎLTEANU. citat de GH. Aceste tratamente asigură menţinerea a circa două frunze verzi. hordei (făinarea). Densitatea de semănat a orzului de toamnă este de 450 – 500 boabe germinabile/m2. pentru orzoaica de toamnă 450 – 550 boabe germinabile/m2. deoarece plantele răsar greu.

când odosul Avadex BW 10 G 30 – 50 are 2-3 frunze Iloxan Se aplică în perioada de vegetaţie.0 . iar buruienile în faza de rozetă. la apariţia larvelor gândacului ovăzului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R35 (1/ha). fie după semănat. Karate (0.0 – 6.0 (Diclofopmetyl) are 2-3 frunze Se aplică în perioada de vegetaţie. În faza de înfrăţire până la începutul formării Dikotex 2.0 pregătirea patului germinativ Se aplică în perioada de vegetaţie. iar buruienile în faza de rozetă. când odosul 2. Irigarea orzului şi orzoaicei de toamnă apare necesară în zonele şi în anii cu deficit de umiditate. 3.2. udarea la semănat are o mare importanţă. iar buruienile în faza de rozetă. iar buruienile în faza de rozetă. 2. Începe 37 .0 paiului. Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc.boabelor.5 amină (2. În faza de înfrăţire până la începutul formării Basagran 2.5 are 2-3 frunze 4.0 – 2.) Erbicidul se încorporează în sol odată cu Avadex BW 4. Tabelul 2. muşte etc. Cu aceste produse se limitează şi atacul de afide. În culturile infestate cu iarba – vântului Igran.8 – 1.0 paiului. Astfel. pentru menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umidităţii active. asigurând sporuri de producţie în special în anii favorabili dezvoltării bolilor foliare. când odosul Sufix BW 3.0 Primăvara.0 – 3.0 – 4. În faza de înfrăţire până la începutul formării Acetadin 4.5 – 2. când partea a doua a verii şi perioada semănatului sunt secetoase. Decis 2.4 l/ha) etc. Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la 2.0 paiului.0 După însămânţare sau răsărire Puma 0. Primăvara se fac 1 – 2 udări de 300 – 500 m3/ha. dozele şi perioada aplicării în culturile de orz şi orzoaică Doza în produs comercial Perioada aplicării (l sau kg/ha) 1.4.5 CE (0.3l/ha).4 Erbicidele.4 D) paiului. când pregătirea terenului s-a putut face fără irigare.4 D În faza de înfrăţire până la începutul formării Icedin forte 1.4 D Sare de dimetil În faza de înfrăţire până la începutul formării 2. Udarea de toamnă se aplică fie înainte de semănat (500 m3/ha).0 – 3.0 paiului. pentru răsărire (300 – 400 m3/ha). Recoltarea orzului Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă. când buruiana are 2 – 4 frunze Iloxan 2. asigurând şi pregătirea în condiţii bune a terenului.0 – 4.0 – 6.5 Primăvara. tripşi. Ca şi la grâul de toamnă. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2. iar buruienile în faza de rozetă. Granarg 3. când buruiana are 2 – 4 frunze Erbicidul Notă: Se folosesc şi alte produse prezentate la grâu Pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor părţilor aeriene la orz se fac şi tratamente în vegetaţie.0 – 3.

5. După ovăz pot urma prăşitoare. Nu se cultivă după el însuşi. porumb. se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%). Nu se practică semănarea trifoiului (cultură ascunsă) în ovăz. este mai mare decât la grâu. comuni ambelor culturi. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive ale ovăzului. El trece foarte repede în „răscoacere”. deci. El dă rezultate foarte bune după leguminoase anuale sau perene (însă în practică. după prăşitoare (cartof. sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grâu. nici după sfeclă pentru zahăr sau de furaj. etc. aşa încât pericolul pierderilor.4 OVĂZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Ovăzul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare. leguminoase. după acestea. Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1. Soiurile de orzoaică de toamnă şi de primăvară asigură producţii medii de 40 – 60 q/ha. producţia obţinută mai ieftină. Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai puţin favorabile. situaţie care se întâlneşte acum la porumb. Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în ţara noastră este ridicată. porumb. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor şi a scuturării boabelor. dacă solul este bine fertilizat. deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor. decât numai după 3 . totuşi la umiditatea boabelor peste 15%. pe cele ale porumbului.4 ani.la coacerea deplină. sfeclă). Orzoaica pentru malţ nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%. deoarece este umbrit mult mai puternic şi o mai lungă perioadă de timp decât în orz sau grâu. Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai simplă decât a porumbului şi. permiţând obţinerea unor producţii medii de 50 – 70 q/ha. dacă recoltatul se face. dacă se întârzie recoltarea. Ovăzul se cultivă. când umiditatea boabelor este sub 16 – 17%. Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. 2. de obicei. în funcţie de condiţiile de cultură. pentru a preveni atacul de nematozi. De menţionat că orzul de toamnă asigură producţii care depăşesc. în multe judeţe ale ţării noastre. floarea-soarelui). pentru 100 kg boabe + paiele 38 .

apoi seminţele se usucă în strat subţire. însă. apoi se scot şi se usucă în strat subţire la umbră. cu îngrăşăminte chimice. cufundare şi sudaţie. Ritmul absorbţiei acestor elemente creşte până la înflorit. mai sărace. Seminţele mari.15% se pot trata 300 . Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 98%. Pe baza cercetărilor întreprinse la noi în ţară. sudaţie.10 minute.74 kg K2O şi 0.15% formaldehidă (350 ml formaldehidă 40% la 100 l apă). La tratamentul prin sudaţie se foloseşte o soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. este în medie de 2. în care se ţin seminţele 7 . unde se ţin 2 ore pentru sudaţie. amestecându-se continuu. Cu 100 l soluţie apoasă de formaldehidă 0.350 kg sămânţă de ovăz. la umbră. sunt mai indicate pentru furaj. sămânţa se tratează cu “Vitavax 200 (2 kg/t). ca valori medii se recomandă: N45P45 pe cernoziomuri.15% formaldehidă. sunt preferabile pentru semănat. cu procent de pleve mai redus. În mod obişnuit. Lucrările solului În funcţie de premergătoare. 2. în care seminţele se ţin numai 3 minute. Folosind 1 l formaldehidă 40% la 80 l apă.care revin (circa 150 kg). Cu aceasta se stropeşte sămânţa. Ovăzul reacţionează bine la îngrăşăminte organice şi chimice pe toate tipurile de sol.5 l/t) etc. Pe solurile (acide) sărace în potasiu (sub 15 mg K2O la 100 g sol) se aplică 40 .60 kg K2O. la care ovăzul are cerinţe mari. 1. acoperite cu o prelată umectată cu aceeaşi soluţie. germinaţia peste 90%. având procent mai mare de pleve. Dozele de îngrăşăminte se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi planta premergătoare. Prin cufundare. Din seminţe mari rezultă plante mai viguroase şi mai productive. tratamentul se face în soluţie de 0.65 kg CaO.34 kg P2O5.72 kg N.50%. Vitavax FF (2. o atenţie deosebită trebuind să se acorde reţinerii apei în sol. Se obţin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehidă prin: cufundare. N60P60 pe solurile brune şi N75P60 pe solurile podzolice. După acest timp seminţele se scot şi se depozitează în vrac. după care se strânge în grămadă şi se acoperă cu o prelată 39 . lucrările solului se execută ca şi pentru orzoaica sau grâul de primăvară. Prin cufundare şi sudaţie tratamentul se face tot în soluţie de 0. se fertilizează. Pentru a preveni atacul de tăciune zburător (Ustilago avenae) şi a tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri). iar masa seminţelor cât mai mare. iar cele mici.

însă producţiile 40 . în funcţie de condiţiile de cultură.550 boabe germinabile la m2. în lanurile îmburuienate sau cu rouă.8 cm între rânduri. Recoltarea Ovăzul se coace mai neuniform şi este mai sensibil la scuturare decât alte cereale. Distanta între rânduri este de 12.4 cm. Densitatea de semănat este de 450 . pentru a profita de umiditatea din precipitaţiile de peste iarnă. semănatul mai adânc reduce numărul de plante răsărite şi înfrăţirea.5 . are puterea de străbatere a solului relativ redusă.5 cm. Ovăzul.5%. Dacă se recoltează cu combina până când tijele plantelor nu sunt uscate (deşi bobul e matur). care combat şi alţi dăunători: Oscinella frit şi alte diptere. Cantitatea de sămânţă. La o tonă de seminţe se folosesc 10 l soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. astfel. iar în cazul ”Icedinului” forte de 1 . iar în terenuri bine pregătite la 10 cm sau chiar 6 .umectată. când se poate ieşi la câmp (seminţele germinează la 2 . Ovăzul de toamnă se însămânţează în perioada 1 – 10 octombrie. în general. ca şi orzul. în funcţie de valoarea culturală. apoi afide şi tripşi. Producţia la ovăz este foarte diferită. La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1.3. 4 ore.2 l/ha. Pentru combaterea gândacului bălos (Lemma melanopa) se tratează (la avertizare) cu “Sinoratox” R35 (1. la densitatea amintită.5l/ha). ovăzul trebuie să aibă tijele uscate. Pentru a se putea recolta cu combina în condiţii bune. la umbră. când nu se poate recolta direct cu combina sau în locurile unde combina nu are acces. Capacitatea de producţie a ovăzului este destul de mare (60 q/ha). iar randamentul la recoltare este scăzut. ovăzul se poate recolta în două faze: tăierea plantelor la coacerea în pârgă şi treierarea lor după 4 . Epoca de semănat a ovăzului de primăvară este în urgenţa l. Lucrările de îngrijire Acestea sunt. combaterea buruienilor etc.5 . este cuprinsă între 120 . Apoi seminţele se usucă în strat subţire. cele prezentate la cultura orzoaicei de primăvară (tăvălugire după semănat.140 kg/ha.5 zile. Adâncimea de semănat este de 2 .1. Înainte de maturitatea optimă.5 l/ha. toba combinei se înfundă. În acest caz seminţele scuturate pe platformă ajung în combină şi nu se pierd.3°C). Dacă se întârzie recoltatul ovăzului pierderile sunt foarte mari. în funcţie de textura şi umiditatea solului. ţinându-se. iar boabele să fie la începutul maturităţii depline.).

are loc o acidifiere progresivă a solului. nu este considerată o premergătoare potrivită pentru porumb în zonele mai secetoase. datorită consumului mare de apă.realizate sunt mici. Raportul boabe : paie la ovăz este de 1:1. cu pH 6. cânepa. în condiţiile aplicării unor tehnologii moderne de cultivare. pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate ţări ale lumii. dintre leguminoasele perene.5 până la 1 : 2. Rotaţia grâu-porumb este obligatorie. cu apa freatică la mică adâncime. În culturile atacate de fuzarioză. Din producţia de boabe la ovăz circa 28% sunt pleve. deoarece această plantă ocupă în cultură terenuri sărace.U.5. Rezultatele cele mai bune se obţin după leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere. această rotaţie se întrerupe după 4 . Lucerna.5 . cât şi în sudul Franţei şi în Italia. în ultimii ani. boală comună ambelor specii. În S. în „cordonul porumbului”. Rotaţia Porumbul este mai puţin pretenţios faţă de planta premergătoare. fiind cultivat după o premergătoare timpurie. a fost de 15 . cerealele păioase de toamnă. deşi asigură importante cantităţi de azot (120 .5 ani. că prin monocultura prelungită se reduce conţinutul de humus. pe soluri fertile. Monocultura. inul. Porumbul nu se poate cultiva după sorg şi iarbă de Sudan. însă producţia medie pe ţară. se 41 . fertilizate raţional şi irigate.20 q/ha.7. Se poate aprecia. cu rezultate bune.5 PORUMBUL Tehnologia de cultivare Condiţiile climatice şi cele edafice din majoritatea zonelor ţării noastre şi potenţialul productiv al hibrizilor din cultură. se practica monocultură îndelungată. mai joase. bogate în humus. se degradează structura. În această rotaţie porumbul este favorizat. de porumb în ţara noastră s-a extins pe solurile fertile. supuse în primăverile mai ploioase excesului temporar de umiditate – terenuri pe care grâul nu le valorifică în aceeaşi măsură ca porumbul..A. structurate. sfecla şi floarea-soarelui. cartoful. 2.160 kg/ha) şi contribuie la refacerea structurii. fără condiţii de irigare. din cauza ponderii de circa 60% a celor două culturi. Sunt unităţi care obţin peste 25 q/ha. însă. permeabile. după care urmează. slab fertilizate.

7-8. La rândul său. Excesul de azot intensifică transpiraţia. de-a lungul nervurii mediane care se deschide la culoare.9 Azotul este principalul element în fertilizarea porumbului.6 24.4 13 .5 8. Rezultatele din ţara noastră reliefează că cele. sunt prezentate în tabelul 2. porumbul este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive. se accentuează protandria. (1980).6 9.6 ani. Fertilizarea Datorită producţiei mari de masă uscată la unitatea de suprafaţă. F. după CR. este luxuriantă plantele devin sensibile la secetă şi boli şi întârzie maturitatea. porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară şi chiar pentru grâul de toamnă.epuizează solul în macroelemente şi unele microelemente. ANGELINI (1965) apreciază porumbul ca fiind o plantă „vorace prin excelenţă”. impunându-se.6-24. HERA şi colab. 42 . Plantele rămân firave.0 > 14 18 8.8 27-26 25.5. deci utilizarea unor doze mărite de îngrăşăminte şi tratamente costisitoare. Rezultă că porumbul este o mare consumatoare de azot şi potasiu.1 30-28 Producţia de boabe (t/ha) 7-8 9 . Consumul de NPK în kg/t de boabe şi producţia secundară aferentă.5.5 9.5-9. ritmul de creştere este scăzut.2-24. sistemul radicular este slab dezvoltat. cu ştiuleţii mici.12 22-21 21-20 20-19.10 11 . Absorbţia azotului este intensă de-a lungul întregii perioade de vegetaţie. care asigură formarea unei mase foliare bogate.1 Consumul specific de elemente nutritive (kg/t) în funcţie de nivelul producţiei Elementul chimic N P2O5 K2O 3-4 28-26 14-11 33-36 5–6 24-23 10. creşterea.1. Insuficienţa lui se manifesta prin înroşirea frunzelor de la vârf spre bază.14 19-18. Fosforul joacă un rol multiplu în creşterea si fructificarea porumbului. colorată în verde intens şi care influenţează favorabil acumularea substanţelor proteice. Tabelul 2.6 23.0 8.8-9.9-8.5-10. caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă în rotaţia porumbului. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea limbului de la vârf spre bază. mai eficiente producţii se realizează în asolamente de 4 .8 24. se înmulţesc bolile şi dăunătorii specifici. Cu alte culturi se va acorda atenţie utilizării erbicidelor triazinice şi prevenirii infestării cu gărgăriţă. în funcţie de nivelul recoltei.5-24. Excesul fosforului determină insuficienţa zincului.

condiţiile climatice şi hibridul cultivat. Mineralizarea materiei organice prin procese microbiologice şi prezenţa îngrăşămintelor chimice conduc la obţinerea unor sporuri mari de recoltă. calculând 24 kg N pentru fiecare 43 . Dozele optime economice de azot. Rezultate deosebite pe solurile nisipoase. În tabelul 2. 1980).U. Ungaria. intensiv cultivaţi.5. pe toate tipurile de sol. Cu referire la hibrizi. este indicat pe toate tipurile de sol din ţară. luvisoluri.Potasiul măreşte rezistenţa la cădere. aplicat în doză de 20 . pe fond nefertilizat. fapt pentru care sunt mult aplicate în S. se poate afirma că hibrizii simpli.premergătoare. Fertilizarea chimică. Italia. iar sistemul radicular rămâne slab dezvoltat. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea frunzelor de la vârful lor spre bază. HERA şi Z. Ele sunt mai economice când se produc în culturi ascunse sau sunt cultivate în mirişte. rezerva solului. Fertilizarea organo-minerală. efectul resimţindu-se şi în anul al treilea de la aplicare în condiţii de monocultură. La stabilirea dozelor de îngrăşământ se vor avea în vedere: tipul de sol. hibridul cultivat.. BORLAN. planta . Pentru culturi ascunse se recomandă utilizarea sulfinei. pe cele nisipoase şi în condiţii de irigare. în condiţii de cultură neirigată sunt cu 30 . o dată la 4 . fertilizarea cu azot şi fosfor se înscrie cu sporuri semnificative de recoltă.5 ani. cât şi pe cele erodate s-au obţinut prin aplicarea împreună a 20 t de gunoi de grajd + N32-48 P32-48. la culturile irigate etc. nivelul producţiei scontate. secetă şi boli. iar pentru culturi duble se recomandă lupinul alb.40 t/ha. În funcţie de producţia planificată consumul specific se modifică determinarea dozei putându-se realiza simplu. Dozele mai mari se aplică pe solurile erodate. potasiul asigură sporuri semnificative pe solurile luvice. Aplicarea bălegarului se face direct culturii porumbului. Gunoiul de grajd. dar în condiţii de fertilizare locurile se inversează.90 kg mai mici decât în cultură irigată. „proaspăt” sau fermentat. în funcţie de tipul de sol. regimul precipitaţiilor. Rezultatele de sinteză reliefează că. Fertilizarea cu azot. Fertilizarea organică a porumbului. Sporul producţiei de boabe la 1 kg îngrăşământ este variabil. consumul specific. Îngrăşămintele verzi au rol asemănător gunoiului de grajd.A.2 sunt prezentate dozele optime economice de azot (după CR. sunt depăşiţi în producţie de către hibrizii dubli extensivi.

Doza se poate calcula expeditiv. . 22 kg N/t la o producţie între 6 . Tabelul 2.5 3. cu 1 kg N.N.concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10 .tonă de boabe la o producţie sub 5 t/ha.3.5 kg/10 mm precipitaţii peste sau sub medie. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi de asigurarea potenţială a solului cu azot (apreciată după indicele azot – I.70 kg/ha azot sub formă de uree.5 134 157 180 201 220 238 254 269 297 DOE de N (kg/ha) la IN al solului 2. corelate cu dozele.10 t/ha şi. concomitent cu semănatul.50 kg N/ha când porumbul urmează după leguminoase. BORLAN (1980) recomandă dozele economice înscrise în tabelul 2.20 kg/ha. HERA şi Z.)* Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 14000 1. Pe solurile cu conţinut sub 6 mg P2O5 /100 g sol doza se va majora 15 .0 144 168 191 211 231 248 265 280 308 1. doza se corectează cu +/. azotat de amoniu sau îngrăşăminte lichide. În funcţie de nivelul producţiei scontate şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor. de asemenea. la în conţinut al solului de peste 6 mg/100g sol.la praşilele a II-a şi a III-a mecanice se aplică 30 . de precipitaţiile din intervalul octombrie februarie.40 kg/ha azot sub formă de îngrăşământ complex sau de azotat de amoniu. respectiv.30 kg N în cazul hibrizilor sensibili la frângerea tulpinilor. Aplicarea azotului trebuie efectuată fracţionat. Doza se majorează cu 20 kg N/ha când porumbul urmează după floarea soarelui şi cu 25 kg N/ha după cartoful târziu sau în al III-lea an de monocultură În funcţie de asigurarea cu apă. .5. se măreşte cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic şi când semănatul se face în primăveri umede şi se micşorează cu 20 kg în primăverile secetoase.0 2. astfel: . aplicate anterior şi starea culturii.0 3. 44 .5 113 106 100 122 138 130 124 146 160 153 147 169 190 181 173 167 209 200 193 186 217 210 204 226 213 234 227 221 258 249 242 236 286 277 270 234 4.2 Dozele optime economice medii de azot la porumb.5.0 94 118 141 161 180 199 216 230 258 4.20 kg P2O5 pentru fiecare mg sub limita menţionată.5 89 114 137 157 176 194 210 226 254 Doza se reduce cu 20 . plecând în calcul de la un consum de 9 kg P2O5 /t boabe. se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi dată direct porumbului şi. când aplicarea gunoiului s-a făcut la planta premergătoare.30 . CR. se reduce cu 20 . respectiv. 20 kg N/t la producţii de peste 10 t/ha. Fertilizarea cu fosfor.

când aplicarea s-a făcut direct porumbului şi cu 0. în funcţie de producţia planificată şi de starea de aprovizionare a solurilor cu potasiu mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de K2O (kg/ha) când KAL este de (ppmK): 60 100 140 180 220 260 120 86 54 26 141 107 75 47 21 160 125 94 65 39 17 176 141 110 81 56 33 190 155 124 95 70 47 203 168 137 108 82 60 214 179 148 119 94 71 224 190 158 129 104 81 233 199 167 139 113 91 242 207 175 147 121 99 Aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu este similară cu aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor. Îngrăşămintele complexe cu fosfor se pot aplica primăvara la pregătirea patului germinativ. economice şi starea aprovizionare a solului cu potasiu mobil. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de P2O5 (kg/ha) când PAL** este de (ppm P): 10 20 30 40 50 60 82 61 42 27 14 95 74 55 40 27 18 106 85 66 50 38 28 115 93 75 59 47 37 122 101 82 67 54 45 129 107 89 73 61 51 134 113 94 79 66 57 139 117 99 83 71 61 143 121 103 87 75 65 146 125 106 91 78 69 Încorporarea în sol a îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. datorită dozelor mari de azot.3 Dozele optime economice (DOE) medii de P2O5 . Tabelul 2. când gunoiul se aplică direct şi cu 1 kg K2O/t. se impune şi aplicarea de potasiu. erodate.4. Dozele optime.5 kg P2O5. 45 .5. Sporurile de recoltă cele mai mari s-au obţinut pe solurile luvice. Tabelul 2. Pentru fiecare tonă de gunoi doza se reduce cu 2. calculate de CR.5 kg K2O/t. încorporându-se adânc cu grapa cu discuri. sau în benzi concomitent cu semănatul (fertilizarea starter). HERA şi Z. Fertilizarea cu potasiu. pentru fiecare tonă de gunoi aplicată plantei premergătoare. BORLAN (1980) sunt prezentate în tabelul 2.5.5.Doza se reduce pentru fiecare tonă de gunoi cu 1 kg P2O5. când gunoiul s-a aplicat plantei premergătoare. pentru a mări rezistenţa la frângere.4 Doza optimă de K2O. nisipoase şi în cultura irigată când.

vara la 20 cm adâncime. şi toamna la 30 cm.80 cm. de la desprimăvărare şi până la semănat. cu exces temporar de umiditate. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă. mulţi ani.6 ani. Pe solurile acide.30 cm pe terenurile mijlocii şi grele. compacte. Dacă terenul este nivelat. folosirea amendamentelor cu calciu. cu azot şi fosfor. Dacă la desprimăvărare terenul este denivelat. încorporarea resturilor vegetale.5 frunze cu soluţii de sulfat de zinc în concentraţie de 1%. Pe solurile cu strat arabil subţire. este obligatorie în cultura porumbului.5 ani. Efectuarea a două arături. Lucrările solului din primăvară asigură calitatea însămânţării. nu se justifică prin sporurile de producţie obţinute. după zvântarea terenului se execută o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi. prin lucrări cu grapele cu discuri. cu plugul în agregat cu grapa stelată. mărunţirea. Pe cernoziomurile fertilizate repetat. cu pH sub 5. Pe terenurile în pantă arăturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel. este necesară aplicarea preventivă a sulfatului de zinc. cu plugul în agregat cu grapa stelată. pentru îmbunătăţirea regimului aero-hidric se vor executa afânări adânci la 50 . pregătirea patului germinativ urmând să se facă în preziua semănatului.25 cm adâncime pe terenurile mai uşoare şi la 25 . După premergătoare timpurii se execută arătura de bază la 20 . nivelarea şi realizarea în rezerve cât mai mari de apă în sol.9 şi cu gradul de saturaţie în baze mai mic de 75%. încolţirea şi răsărirea porumbului.3 stropiri. în cantitate de 8 . Amendamentele cu calciu. cu pH-ul peste 7. După plantele recoltate târziu se execută arătura de toamnă la aceleaşi adâncimi ca şi arătura de vară. cu combinatorul. perpendicular pe direcţia de semănat. la intervale de 7 . adâncimea arăturii se va limita în funcţie de grosimea acestuia. pe lângă mobilizarea solului. solul se va lucra în preziua semănatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. Dacă apar în vegetaţie simptomele carenţei de zinc. o dată la 4 ani. începând cu faza de 4 . Până în toamnă terenul se menţine afânat şi curat de buruieni. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele. şi îmburuienat. o dată la 4 .Aplicarea microelementelor. o dată la 4 . În condiţiile solurilor grele.10 kg/ha. se execută 1 . Lucrările solului Acestea încep imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare şi vizează. 46 .10 zile.

arătura..cu două treceri: la prima trecere. Diafuran 35 ST (25kg/t).5% faţă de sistemul cu arături normale. insecticidelor. Se previn. prin însămânţare în mirişte cu MCSN-6 care.5kg/t). în S. la 10 cm adâncime. Pentru obţinerea de economii de combustibil şi evitarea tasării accentuate se recomandă efectuarea printr-o singură trecere a mai multor operaţiuni: administrarea îngrăşămintelor. realizează lucrarea solului în zona rândurilor. În diferite ţări se practică. În prezent. prin acest sistem se diminuează numai cu 4 . discuirea şi erbicidarea .U. semănatul şi erbicidarea. în două variante: . 47 .Este corespunzător patul germinativ când solul. Împotriva agenţilor patogeni din sol (Fusarium.) se realizează prin tratarea seminţelor cu Seedox 80 WP (12. la o singură trecere. Protecţia împotriva dăunătorilor din sol (Agriotes sp. erbicidarea şi semănatul. temperatura este de 8°C şi vremea este în curs de încălzire. Perioada de semănat. fenomenele de „clocire a seminţelor” în sol.variantă posibil de aplicat şi în condiţiile din ţara noastră. Semănatul porumbului se realizează atunci când. Franţa şi Italia s-au obţinut rezultate bune în sistemul „no tillage”. o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ. Pythium.. pe adâncimea de 3 . deci în teren nelucrat. la ora 7.6 cm este mărunţit şi zvântat. Materialul seminal trebuie să aibă puritatea minimă de 98% şi germinaţia minimă de 90%. Sinolintox 10 G (20 l/t). iar dedesubt este „aşezat”. Acest sistem se practică şi la noi în cultura succesivă pe terenuri irigate. discuitul. Penicillium. sistemul de lucrări minime („minimum tillage”). Rezultatele de până acum reliefează că nivelul recoltelor. a erbicidelor. astfel. pentru a favoriza ascensiunea apei la bob. grăpatul. Sămânţa şi semănatul Sămânţa.cu o singură trecere: se execută fertilizarea. adică prin semănatul porumbului în miriştea plantei premergătoare. Furadan 35 ST (2. . TMTD 75 (4kg/t).5kg/t). Carbodan 35 ST (25kg/t). aratul. Tanymecus dilaticollis etc. Aspergillus.A. Atenţie se acordă în diferite ţări şi sistemului alternativ prin care arătura nu se execută anual şi între aceşti ani se lucrează numai cu grapele cu discuri. Metoben 70 (2kg/t). se realizează fertilizarea. Sorosporium holcisorghi) sămânţa se tratează cu Tiradin75 (3kg/t). în prezent.

Semănatul timpuriu. Hibrizii cu raportul producţiei de boabe : aparat vegetativ de circa 1:1 asigură producţii ridicate la densităţi mai mari decât cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ. lăţimea frunzelor faţă de tulpină şi rezistenţa la frângere şi cădere.20 aprilie şi între 15 . perioada de înflorire-fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi umiditate relativă aerului mai mică. În zonele umede. Fertilitatea şi umiditatea modifică densitatea doar la acelaşi hibrid. iar încolţirea şi răsărirea se produc în timp scurt. care se zvântă mai repede. cele mai bune rezultate se obţin în zona de câmpie. pe soluri cu textura uşoară. La fel de mari sunt pagubele şi prin întârzierea semănatului. de obicei. La stabilirea densităţii trebuie să se ţină seama de posibilităţile de aprovizionare cu apă pe tot timpul vegetaţiei. irigarea etc. porumbul reacţionând mai puternic la acest element tehnologic decât alte prăşitoare. existând şi pericolul putrezirii boabelor în sol. factorul limitativ al recoltei îl constituie nivelul de fertilizare. Dacă semănatul se face prea timpuriu. mai rezistenţi la temperaturile scăzute. ceea ce are drept consecinţă o stagnare în creştere. când se reduce umiditatea solului. numărul de frunze. fapt care sporeşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe. perioada de vegetaţie. respectiv cu creşterea suprafeţei foliare la unitatea de suprafaţă. umiditatea şi fertilitatea solului. Caracteristicile hibridului luate în considerare sunt: înălţimea plantelor. mărirea nivelurilor de fertilizare. Rezultă că hibrizii timpurii care au talie mai joasă şi în număr de frunze mai mic comparativ cu hibrizii târzii se vor cultiva cu densitate mai mare. au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului. se reduce conţinutul de substanţe proteice din boabe. Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi..Calendaristic.30 aprilie. fotosintetic scăzut. La densităţi prea mari însă. Constituie factorul tehnologic de bază pentru realizarea unor recolte mari. asigură umiditatea necesară germinării. când se seamănă între 1 . în celelalte zone. În zonele cu precipitaţii reduse 48 . se prelungeşte durata răsăririi. frunzele inferioare ajung la un randament. în lan se accentuează protandria. Semănatul începe cu hibrizii timpurii. unde gradul de fertilitate a solului este scăzut. Densitatea. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină seama la stabilirea densităţii sunt: hibridul cultivat. Pentru fiecare zi câştigată la răsărire se grăbeşte cu două zile apariţia paniculelor şi a stigmatelor: se reduce deci.

se măreşte numărul de seminţe cu 10 . cu 3 .5.500 buruieni care răsar la 1 m2 .15% reprezentând pierderile ce apar până la răsărire şi în intervalul răsărire – recoltare. Prin reducerea distanţei se realizează o mai bună distribuţie a plantelor în lan.15 mii plante/ha. în funcţie de puritate. Tabelul 2. adâncimea de semănat se măreşte la 6-8 cm. germinaţie şi MMB. Fiecare centimetru în plus la adâncimea de semănat. porumbul (la fel ca şi sfecla pentru zahăr) având un ritm lent de creştere în primele faze şi o densitate redusă la unitatea de suprafaţă. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire. la semănat. pe soluri cu textură mijlocie. Pe suprafeţele irigate densitatea se măreşte cu 10 . nu poate rezista în competiţia cu cele 800 – 1. Semănatul se realizează cu semănători de precizie tip SPC. în ţara noastră. Pe suprafeţele din zone mai uscate.5 Densitatea la recoltare (mii plante/ha) în funcţie de perioada de vegetaţie a hibrizilor şi tipul de cultură Densitatea la maturitate Hibrizi timpurii Hibrizi mijlocii Hibrizi târzii Culturi neirigate (mii plante/ha) 45 – 60 40 – 55 40 – 50 Culturi irigate (mii plante/ha) 65 – 70 60 – 65 60 – 65 Cantitatea de sămânţă la hectar variază între 15 . În prezent.Cercetările efectuate în 49 . În regiunile mai umede. pentru sortimentul de hibrizi zonaţi se practică densităţile menţionate în tabelul 2. din start. Adâncimea de semănat variază în funcţie de textura şi umiditatea solului. Când rezerva de apă are un deficit ce depăşeşte 60 mm. dar nu în toate cazurile. Dobrogea etc.(Câmpia Dunării. întârzie răsărirea cu 5-30 ore.5. Distanţa între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate şi pe cele irigate prin aspersiune şi de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde. cu soluri grele semănatul se va realiza la 5-6 cm. densitatea se reduce. Reducerea distanţei între rânduri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 . obişnuit cu SPC8 pe terenurile plane şi cu SPC4 pe terenurile în pantă. în funcţie de temperatură.11 km/oră. Viteza de lucru este de 5 .5 mii plante/ha. Pentru realizarea densităţilor dorite la recoltare.) elementul de bază în stabilirea densităţii îl constituie rezerva de apă acumulată în perioada toamnă – iarnă – primăvară.10%.30 kg.5. până la semănat.

care menţin solul reavăn. la adâncimea de 8 .42. după leguminoase perene. 50 . sau când porumbul este amplasat pe terenuri proaspăt arate.15 staţiuni experimentale din ţara noastră arată că la hibrizii cultivaţi în prezent pierderile de recoltă datorate îmburuienării sunt de 30 . Copilitul la hibrizii actuali. se execută următoarele lucrări: . când porumbul are 3 .5 frunze executată la viteza maximă a tractorului.lucrarea cu sapa rotativă.3 praşile mecanice. pentru a nu acoperi plantele. economic fiind doar două.grăpat după răsărire. după ce se ridică roua. nu mai este necesar. . prin lucrări mecanice şi folosirea erbicidelor. Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 3. Praşilele mecanice vor fi urmate de. dacă nu s-au efectuat tratamente adecvate la sămânţă. Este de preferat ca aceste terenuri să fie evitate.prima praşilă mecanică între rânduri.12. Combaterea dăunătorilor în perioada de vegetaţie poate să apară ca necesară.000 kg/ha boabe. după păşuni.90%. . fără utilizarea erbicidelor. după primele două praşile mecanice.6 zile de la semănat. prin utilizarea erbicidelor sau. dar nu exclude efectuarea a 1 . după 4 . şi favorabil atacului viermilorsârmă. praşile manuale.praşila a doua se execută după 10 -14 zile. Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale.20 de zile de la a doua. . În prima variantă tehnologică. este motivată bilonarea porumbului. .6 cm.000 – 7.5 km/ha. cu viteza de 10 .12 km/h. Lucrarea se execută perpendicular pe direcţia rândurilor. Praşila a patra nu aduce sporuri în recoltă. Utilizarea erbicidelor permite înlăturarea prăşitului manual. cu viteza de 8-10 km/h.grăpat cu grapa cu colţi. ca ţesuturile plantelor să fie elastice. când porumbul şi-a desfăcut prima frunză. cu capacitate redusă de lăstărire.praşila a treia după 15 . la adâncimea de 5 . fâneţe. combinat. . Pe terenurile cu multe precipitaţii. cm cu viteza de 4 . ceea ce înseamnă 3. la adâncimea de 7-8 cm. pentru distrugerea buruienilor şi a crustei.

citat de GH. 35 .45 m3/ha/zi în luna iulie şi 35 . între N50-150P36-100. sorgul reacţionează prielnic la fertilizarea cu azot atât în ceea ce priveşte nivelul recoltei. se recomandă ca pe tot parcursul vegetaţiei să se menţină umiditatea peste plafonul minim (1/3.6. următoarea udare cu circa 10 zile înainte de apariţia paniculului şi ultima udare după fecundare. În funcţie de zona de cultură şi hibridul cultivat. Fertilizare După QUINEBI şi colab. SORGUL Tehnologia de cultivare Rotaţie Ritmul lent de creştere din primele faze de vegetaţie şi. Perioada critică pentru apă se suprapune intervalului secetos dintre 20 .30 iunie si 20 .45 m3/ha/zi în august. 51 .800 şi 5. de obicei culturi prăşitoare. BÎLTEANU (1991). epuizând terenul în apă şi substanţe nutritive. deci. pentru 1. În condiţii de umiditate favorabilă.25 m3/ha/zi în luna mai. pentru care are o acţiune nefavorabilă.Reliefăm că tratamentele împotriva răţişoarei porumbului şi a viermilorsârmă trebuie să fie efectuate la sămânţă sau o dată cu semănatul. Necesarul de apa zilnic este de 15 .10 frunze.800 m3/ ha. în faza de 8 . între 4. 7. Dozele practicate azi în lume variază.30 august.80 cm. cât şi conţinutul de proteină. se va aplica o udare.9 kg fosfor. pericolul mare de îmburuienare. Randamentul de boabe oscilează între 78 . impune cultivarea sorgului după plante care lasă terenul curat de buruieni.5 kg azot. 1/2 sau 2/3 IUA) pe adâncimea de 60 . în perioada umplerii boabelor. efect favorabil prezintă şi fosforul. consumul de apă al porumbului variază. PARISI (1936). După E. După sorg nu se pot cultiva cereale de toamnă.9 kg potasiu. 2.7 kg azot şi 0. (1958). pentru o tonă de tulpini sorgul zaharat consumă 1. Irigarea. cu 700 m3/ha. după sorg se vor cultiva numai culturi de primăvară. fiind mai eficiente decât cele din perioada de vegetaţie.2 kg fosfor şi 6. Când nu sunt restricţii de apă şi energie. În zonele secetoase. în funcţie de condiţiile de experimentare. În caz de restricţii de energie sau de apă.000 kg boabe şi producţia secundară aferentă sunt necesare 23. Din acest considerent.83%.

folosindu-se aceleaşi semănători ca şi la porumb. fapt pentru care se recomandă.15°C. Pentru combaterea pe cale chimică a buruienilor anuale monocotiledonate şi dicotiledonate. cu excepţia măturilor de sorg de pe solurile nisipoase. unde se recomandă aplicarea lui directă. cultivarea pe soluri fertile. la 14 . Patul germinativ trebuie să fie bine mărunţit şi curat de buruieni. Seminţele se tratează înainte de semănat cu fungicide şi insecticide la fel ca la porumb. BÎLTEANU (1991). Sămânţa şi semănatul Sămânţa utilizată pentru semănat trebuie să aibă puritate minimă de 97% şi germinaţia de cel puţin 85%. Gunoiul de grajd se recomandă a fi aplicat plantei premergătoare. Când sucul se utilizează în alte scopuri decât cele alimentare fertilizarea se poate efectua cu N90-120P70-80. A. În sol îşi reduce germinaţia cu 30 – 50% faţă de laborator.2 praşile manuale.200 mii. Cantitatea de sămânţă este de 10 .8 cm pe solurile uşoare şi pe cele grele cu deficit de umiditate. solul se erbicidează preemergent cu Onezin 50. recomandă N200P150. Adâncimea de însămânţare este de 4 . Lucrările de îngrijire Tăvălugitul după semănat asigură o bună răsărire a plantelor. Romazin 500. cultura se grăpează atât înainte cât şi după răsărit. Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150 . La sorgul zaharat fertilizarea directă urmăreşte calitatea sucului. citat de GH. În culturile neerbicidate se execută 2 – 3 praşile mecanice şi 1 . Pentru distrugerea buruienilor în curs de răsărire. încorporat adânc în sol. Lucrările solului Pentru sorg se execută aceleaşi lucrări ca şi în cazul porumbului.15 kg/ha la sorgul pentru boabe şi de 6 8 kg la cel pentru sirop şi mături. plante recoltabile. iar pe solurile sărace 100 mii plante recoltabile. Perioada de semănat este când temperatura solului se ridică dimineaţa la ora 8.5 cm pe solurile grele şi pe cele cu umiditate suficientă şi de 6 . 52 . În faza de 4 . pentru scopuri alimentare.În condiţii de irigare. Distanţa între rânduri este de 70 cm. GIARDINI (1981). Scăderea temperaturii la 12°C după semănat reduce numărul plantelor răsărite cu peste 50%.5 frunze se poate utiliza sapa rotativă.

5 frunze se execută răritul şi înlăturarea lăstarilor. permiţând lucrarea mai timpurie şi cât mai corectă a solului. În primele faze de vegetaţie sunt necesare 1 . Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor întregi.3 LEGUMINOASELE PENTRU BOABE 3. Sorgul pentru mături sub şoproane pentru uscare.Sancozin 50 SC. Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi după unele culturi prăşitoare cu recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost combătute bine buruienile. ultimul internod sărac în zahăr.4 mii kg/ha. Atred 50 WP. prin tăierea paniculelor cu 1 . la sorgul pentru sirop 80 . Sardem (0.1.3 tratamente pentru combaterea păduchelui verde al cerealelor (Schizaphis graminum) cu Carbetox 37 (2 l/ha) sau cu alte produse. care să fie nivelat. iar tulpinile se leagă în snopi şi sunt transportate la staţiile de presare.2 internoduri. Atred 500 L. 53 . Gesaprim 50 WP 5 – 10 kg/ha. după care se depozitează CAP.8 l/ha). Satecid în doze de 2 – 5 kg/ha.100 t/ha. se obţin producţii ridicate. DMA (1 l/ha). În culturile pentru mături. Producţiile la sorgul pentru boabe pot ajunge până la 10. se erbicidează postemergent cu SDMA sau Icedin F (2 l/ha). Pentru buruienile dicotiledonate. în faza de 4 . din care se pot obţine peste 3. Borzeprop 50 PU. Recoltarea Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitate deplină a boabelor (fără pericol de scuturare).000 kg/ha. după care se înlătură.MAZĂREA Tehnologia de cultivare Rotaţia Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme.000 l alcool. dar bogat în săruri şi frunzele. În anii secetoşi. începând cu faza de coacere în lapte a boabelor şi poate continua până la coacerea deplina. fără resturi vegetale şi buruieni încă din toamnă. prin irigare. la sorgul pentru mături 3 . se recoltează la începutul maturităţii în lapte a boabelor. Sorgul zaharat se recoltează pentru extragerea siropului. cu combinele de cereale cu hederul ridicat până sub panicule.

datorită rezistenţei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe bază de atrazin. se recoltează timpuriu.100 kg N/ha). monocultura este exclusă. ca atare. Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase. În condiţiile din România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de toamnă. astfel că producţiile scad considerabil. pe de o parte. 30 kg K2O.În România structura culturilor a impus. restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. 6 kg Mg. La rândul său. absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini. fără risc. În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului. de altfel. în medie. după premergătoare fertilizate. solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune. prin tulburări bruşte de creştere. timp îndelungat. o cultură de mazăre consumă. din cauza perpetuării şi amplificării atacului unor boli. în luna iunie. 60 kg N. după mazărea recoltată timpuriu. s-a determinat că cea mai mare parte din azotul necesar plantelor de mazăre (42 . apare fenomenul de "oboseala solului". 8 kg P2O5. cultivarea mazării. care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă. În condiţii normale de cultivare. Sunt situaţii când. floarea-soarelui. cu condiţia tratării seminţelor. mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot. pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe la efectul ameliorator al leguminoasei în asolament.75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare.5 t substanţă uscată şi 30 . înainte de semănat. are o influenţă favorabilă asupra structurii solului. deoarece. sunt semănate culturi succesive. cartof. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă. atacul de boli şi dăunători. În cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren. în primul rând după porumb. 25 kg CaO. de altfel. Se recomandă. bine cultivate an de an. ca mazărea să urmeze după porumb. care se manifestă. pentru a da o recoltă de o tonă boabe. Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi. împotriva bolilor. în principal. datorate compactării solului şi drenajului defectuos. rapiţă (cu rezultate destul de bune).4 ani. iar pe de altă parte. sfeclă pentru zahăr. putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu. Fertilizarea Se consideră că. pentru a evita riscurile excesului de azot. în sol rămâne o cantitate apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1. pe terenurile fertile. Azotul. administrarea 54 . În prezent. se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3 . Ca urmare.

acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului producţiilor şi a continuţului boabelor în proteine. Din contră, azotul, în cantităţi mai mari, are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea dezvoltării vegetative în dauna formării păstăilor şi a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este influenţată nefavorabil formarea nodozităţilor şi fixarea azotului de către bacteriile din nodozităţi. Administrarea îngrăşămintelor cu azot în cultura mazării este recomandată numai în condiţii de cultivare mai puţin favorabile: pe solurile mai puţin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care oferă condiţii mai puţin bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; după premergătoare care sărăcesc solul în azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, în funcţie de situaţia concretă; întreaga doză aplicată la pregătirea patului germinativ. Fosforul. Este important în dezvoltarea mazării, influenţând favorabil formarea nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determină un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a boabelor. Deşi consumul de fosfor este moderat, totuşi trebuie reţinut că mazărea reacţionează puternic la insuficienţa fosforului. Ca urmare, în toate situaţiile se recomandă administrarea îngrăşămintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P2O5/ha pe terenurile fertile şi de până la 50 60 kg P2O5/ha pe terenurile mai sărace. Potasiul. Pe solurile uşoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi necesară. Dozele, în asemenea, situaţii sunt de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o dată cu fosforul, sub arătură (ca îngrăşăminte simple) sau la patul germinativ (ca îngrăşăminte complexe). Influenţa favorabilă a administrării îngrăşămintelor cu microelelemente, îndeosebi a borului, molibdenului, manganului, este menţionată frecvent de către specialişti. Microelementele contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fixare a azotului şi, în general, la o mai bună dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele cu microelemente pot fi administrate prin încorporare în sol, înainte de semănat sau în vegetaţie, prin stropiri pe frunze. Lucrările solului Fiind semănată primăvara foarte timpuriu, mazărea are pretenţii deosebite faţă de lucrările de pregătire a terenului. Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a resturilor vegetale (miriştea) şi a stratului superficial al solului.
55

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât pentru alte culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului. Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin care este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel, rezerva de buruieni. Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot fi lăsate în “brazdă crudă“. În mod obişnuit, se susţine necesitatea grăpării şi nivelării arăturii în toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul se usucă mai repede şi mai uniform şi se poate semăna mai devreme; cultivatorii de mazăre din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) preferă acest sistem de lucrare a solului. Pe anumite terenuri, şi îndeosebi în zonele cu soluri grele şi unde cad cantităţi mari de precipitaţii în sezonul rece, grăparea şi nivelarea terenului în toamnă pot conduce la compactarea exagerată a solului pe timpul iernii, acesta se usucă mai greu în primăvară şi se întârzie semănatul. În asemenea situaţii este de preferat ca arătura să fie lăsată nelucrată peste iarnă. În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleaşi motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole. Grăparea. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colţi şi lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănant. Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obţină un teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca adâncime şi ca distribuire a seminţelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de mazăre destinată semănatului trebuie să provină din culturi certificate, să fie sănătoasă, nefisurată, fără atac de gărgăriţă, să aibă puritatea fizica minimum 98% şi capacitatea de germinaţie minimum 80%.
56

Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. Împotriva agenţilor patogeni de pe tegumentul seminţei, care produc fuzarioza (Fusarium sp.) şi antracnoza (Ascochyta pisi) se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS, 4,0 kg/t de sămânţă), tiofanat metil (Metoben 70 PU, 2,0 kg/t de sămânţă). Tratamentele trebuie efectuate cu circa 2 săptămâni înainte de semănat, pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene. Tratarea cu preparate bacteriene se efectuează chiar înainte de semănat sau concomitent cu semănatul. În România este folosit preparatul Nitragin-mazăre (care conţine bacteria specifică mazărei Rhizobium leguminosarum), în doză de 2 - 4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă semănată la un hectar. Semănatul. Mazărea este semănată primăvară cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine), fără a se tasa. Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în unii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie. Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 - 120 zile cu vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe. Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 zile faţă de perioada optimă de semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o plantă. Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m2, pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează un procent de răsărire în câmp de 75%. Mazărea posedă o anumită “supleţe“ în privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea semănatului are efecte negative mai puţin pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai secetoasă, cu atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari. Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250 - 300 kg/ha.
57

1. cu propaquizafop (Agil 100 EC. care pot diminua considerabil producţiile şi pot crea dificultăţi la recoltare. În cultura mazării se poate folosi şi prometrinul (Gesagard 50 WP. se amplifică atacul de boli şi. 3 . cele mai frecvente şi mai dăunătoare în culturile de mazăre de la noi (Sinapis. 2 .Mazărea este semănată în rânduri dese (12.5 kg/ha) aplicat după semănat şi înainte de răsărit. Polygonum. anuale şi perene.5 cm). Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi poate spori pagubele produse de atacul păsărilor. când plantele de mazăre au 8 . mazărea trebuie semănată mai adânc. Lucrările de îngrijire Se poate afirma că. Dacă în culturile de mazăre se dezvoltă costreiul din rizomi (alături de ale buruieni monocotiledonate). mazărea este sensibilă la concurenţa buruienilor. Raphanus. trebuie semănat ceva mai adânc decât în mod obişnuit (îndeosebi pe solurile uşoare). În acest caz.5 . la începutul vegetaţiei. Totuşi. nu sunt probleme deosebite cu buruienile. ca urmare. în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime.1 l/ha) sau fenoxapropetil 58 . Semănatul mazării în cărări (similar cu ce s-a prezentat la grâu) oferă avantaje certe.0 l/ha) sau bentazon (Basagran. foarte uniform şi până în faze de vegetaţie mai avansate. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate. se recomandă aplicarea în vegetaţie a unor tratamente cu preparate pe bază de MCPA (Dicotex 40 lichid. lanul este uniform şi cu densitate normală. acolo unde terenul a fost bine lucrat înainte de semănat şi s-a semănat devreme. Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare. survin precipitaţii mai bogate şi care deplasează pelicula de erbicid în zona de germinare a seminţelor. acest erbicid controlează atât buruienile monocotiledonate.10 cm înălţime.3 l/ha). permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor. 0.8 . se înregistrează pierderi importante de densitate. pentru a evita apariţia unor efecte fitotoxice (inhibarea germinaţiei). Sonchus. cât şi cele dicotiledonate anuale. bolilor şi dăunătorilor. Cirsium. prin care se asigură o mai bună distribuire a seminţelor. Semănatul exagerat de adânc este. iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. de asemenea. în cazul că. Combaterea buruienilor din culturile mazăre se realizează cu ajutorul erbicidelor.2. defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este insuficientă. după semănat. acesta poate fi combătut prin tratamente “în vegetaţie“. Chenopodium).

în asemenea situaţii se pot face tratamente cu trialat (Avadex BW EC. timp de 48 ore. Larvele consumă conţinutul seminţelor. cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor. când plantele de costrei au 15 . După recoltare şi înainte de depozitare este obligatorie gazarea seminţelor în spaţii ermetic închise. Adulţii hibernanţi apar în câmp în cursul lunii mai şi îşi depun ouăle pe păstăile în formare.1. fiind repetat la începutul înfloritului şi după formarea primelor păstăi. după controlul culturilor. În culturile de mazăre din zonele umede şi răcoroase pot să apară buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor zone. Tratamentele se pot repeta la interval de 7 . Tratamentele se fac la avertizare. tratarea seminţei înainte de semănat. 2 l/ha). foarte păgubitoare în câmp. îndeosebi în primăverile ploioase. Se realizează prin măsuri preventive. 5 .6 l/ha). eventual. de regulă. La coacere. cu produse pe bază de dimetoat (Sinoratox 35 CE. ca: evitarea revenirii mazării prea curând pe acelaşi teren. Recoltarea Se poate afirma că recoltarea este cea mai dificilă lucrare din tehnologia de cultivare a mazării. asociat.10 zile. mancozeb (Dithane M-45. 4 kg/ha). Combaterea bolilor. 2 kg/ha) sau preparate pe bază de cupru (Turdacupral 50 PU sau Oxiclorura de cupru. pentru combaterea antracnozei mazării (Ascochita pisi). sau malation (Carbetox 37 CE. 2 l/ha). larvele rod în învelişul seminţelor o ferestruică acoperită. imediat după răsărit.30 cm înălţime. Pentru combatere sunt necesare tratamente în câmp.50 g/t de sămânţă sub prelate). Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea eşalonată a boabelor şi a păstăilor. sunt necesare tratamente în vegetaţie. primul tratament se recomandă. dehiscenţa păstăilor şi 59 . la începutul înfloritului. 2 .5 l/t de sămânţă) sau fosfura de aluminiu (pastile de Phostoxin sau Delicia. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol la pregătirea patului germinativ. cu scopul distrugerii larvelor. care poate fi străbătută de adult în primăvara următoare. pentru distrugerea adulţilor. sau se poate folosi fluazifopbutil (Fusilade Super). boală răspândită în toată ţara. se folosesc sulfura de carbon (1 . Se utilizează benlate (Fundazol 2 kg/ha).3 l/ha) administrate postemergent.(Furore Super 75 EW. Cel mai periculos dăunător din culturile de mazăre de la noi este gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum). în depozite şi 40 . Combaterea dăunătorilor. dar ales în depozite. În situaţii extreme. 30 g/t de sămânţă. cum este odosul (Avena fatua).

la maturitate. uscarea boabelor până la 14% umiditate). în faza următoare se treieră cu combina de cereale. la care plantele nu se culcă la pământ la maturitate. culcarea tulpinilor la pământ. Extinderea în cultură a soiurilor de tip "afila". se lucrează de preferat dimineaţa devreme. Treieratul se desfăşoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18 şi 20%.000 kg boabe/ha. De regulă.Ca urmare. de numai 4 . Mazărea este o cultură productivă. iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate. prevăzută cu ridicător de brazdă şi efectuându-se o serie de relaje specifice. pergamentoase şi boabele s-au întărit. terenul trebuie să fie foarte bine nivelat şi fără buruieni. 60 . Din producţia totală. boabele reprezintă 35 .5 zile. În acest caz se practică montarea unor “degete“ speciale ridicătoare de lan la dispozitivul de tăiere al combinei. pe suprafeţe mici) după care sunt lăsate în brazdă continuă câteva zile pentru uniformizarea coacerii. frunzele s-au uscat şi 75% din păstăi sunt galbene. În anumite situaţii. se întârzie până în prima decadă a lunii iulie. în zonele umede şi răcoroase şi în unii ani mai ploioşi. La recoltare. mărirea distanţelor dintre bătător şi contrabătător. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit. lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate faţă de alte culturi. Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă.scuturarea cu uşurinţă a boabelor.50%. pe rouă şi spre seară. maturarea şi recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie. de la care se pot obţine producţii de peste 3. În ţara noastră recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat (în două faze): în prima fază plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina de recoltat mazăre (sau manual. eliminarea impurităţile. Imediat după recoltare şi înainte de depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor de condiţionare (gazarea contra gărgăriţei. spargerea uşoară a boabelor la treierat. sub 15% boabele se sparg uşor. Dificultăţile întâmpinate la recoltarea mazării impun o foarte bună organizare.3 ori pe zi. reglajele se refac de 2 . permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre dintr-o singură trecere cu combina. îndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaţiei aparatului de treier la mai puţin de 600 rotaţii/minut. pentru uniformizarea coacerii se recomandă tratamente cu preparate desicante (Reglone).

Îngrăşarea cu fosfor în cultura fasolei este obligatorie pe toate tipurile de sol.5 mg P2O5/100 g sol) se recomandă să se aplice 30 . iar pe cele slab aprovizionate (< 2 mg P2O5/100 g sol) doza se măreşte la 40 . având în vedere că sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat şi are tendinţa de a se dezvolta în stratul superficial al solului. Se poate conta pe recolte de 1. fasolea nu trebuie să revină mai devreme de 3 . putregai cenuşiu). Se interzice amplasarea culturilor de fasole după porumbul erbicidat cu triazine. cartof).5 . fasolea este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă. Fosforul. Fertilizarea Fasolea are cerinţe ridicate faţă de elementele nutritive din sol. deoarece îşi poate asigura cea mai mare parte din necesarul de azot (până la 75%) pe cale simbiotică şi poate valorifica destul de bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate la planta premergătoare. administrarea îngrăşămintelor se face înainte de arătură (sub formă de superfosfat) sau la 61 . şi în acest caz fiind necesar un interval de pauză de minimum 3 ani. Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 .2. recoltate cât mai devreme. după asemenea culturi. Totuşi. bacterioză. FASOLEA Tehnologia de cultivare Rotaţia Fasolea este o plantă cu pretenţii moderate faţă de cultura premergătoare. Cultura repetată a fasolei nu este acceptată. soia. într-o stare bună de fertilitate şi afânat profund. curat de buruieni şi fără resturi vegetale. Totodată. îndeosebi din cauza atacului de boli (antracnoză. Premergătoarele cele mai favorabile sunt cerealele păioase (în primul rând grâul şi orzul de toamnă). sfeclă de zahăr. precum şi prăşitoarele bine întreţinute (porumb. rugini. folosind presa pentru furaje. nu se recomandă amplasarea după plante cu care are boli comune (floarea-soarelui.60 kg P2O5/ha. în primul rând din cauza sistemului radicular slab dezvoltat. Cere un teren bine lucrat încă din toamnă. alte leguminoase).3 t vreji/ha. planta reacţionează moderat la îngrăşăminte.Adunarea resturilor vegetale şi eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. prin presare.40 kg P2O5/ha. 3.4 ani. La rândul său. Vrejii de mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor. deoarece fasolea este foarte sensibilă la efectul remanent al acestora.

prin stropiri pe frunze. Lucrările solului constau din dezmiriştit. doza mărindu-se până la 50 . pentru afânarea profundă a solului şi distrugerea buruienilor perene. se fac lucrări speciale pentru nivelarea terenului. efectuat imediat după recoltarea premergătoarei şi urmat de arătură adâncă (la 25 . eficienţa activităţii de fixare simbiotică a azotului.90 kg N/ha dacă “bacterizarea“ nu a reuşit. cu ajutorul echipamentelor de fertilizare montate pe cultivator. Atunci când situaţia existentă pe teren impune. necesar mare de apă pentru germinat) care impun o atenţie mai mare decât pentru alte culturi (de exemplu. Îngrăşămintele se administrează concomitent cu lucrările de prăşit mecanic. se efectuează lucrări repetate de grăpat. 1990). Ulterior (la circa 20 . În mod obişnuit se aplică 30 . zinc sau molibden). este obligatorie amendarea solului (amendamente calcaroase).30 cm). Fundulea. În cultura fasolei este semnalată posibilitatea apariţiei simptomelor insuficienţei unor microelemente (bor. În cazul cultivării fasolei pe soluri cu reacţie acidă. aceasta este o cerinţa obligatorie. Necesitatea administrării îngrăşămintelor cu azot la fasole se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori: planta premergătoare.60 kg K2O. Potasiul. În principiu. Azotul. În funcţie de rezultatul controlului se stabileşte mărimea dozei de azot. Lucrările solului Fasolea are o serie de particularităţi (putere redusă de străbatere a germenilor spre suprafaţă. În asemenea situaţii se recomandă să se folosească îngrăşăminte cu microelemente. pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. porumb) la efectuarea lucrărilor solului. epoca de aplicare fiind similară cu cea a fosforului. se folosesc doze de 40 . aplicate înainte de semănat sau în timpul vegetaţiei.pregătirea patului germinativ (sub formă de îngrăşăminte complexe) (după recomandările ICCPT. nu se administrează îngrăşăminte cu azot înainte de semănat. fertilitatea naturală a solului. Necesitatea îngrăşării cu potasiu apare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu acest element (sub 14 mg K2O/100 g sol). Foarte importantă este evitarea denivelării terenului prin lucrările de pregătire.25 de zile după răsărit) se recomandă efectuarea unor controale asupra dezvoltării nodozităţilor şi a activităţii acestora. pe solurile fertile şi dacă au fost efectuate tratamente cu preparate bacteriene. Până în toamnă. avându-se în vedere că fasolea nu suportă reacţia acidă. pentru a se putea realiza un semănat uniform şi a 62 .50 kg N/ha.

de regulă. cu scopul distrugerii agenţilor patogeni prezenţi pe tegumentul seminţei este obligatorie. se va semăna în sol uscat. la adâncimea de semănat. În mod frecvent. cultivatorii de fasole din ţara noastră practică alegerea la masă a seminţelor. prin pulverizarea suspensiei bacteriene în brăzdarele semănătorii. pulverizarea solului facilitează formarea crustei după semănat. precum şi în cazurile în care se administrează erbicide uşor volatile (şi care necesită încorporare adâncă). 4 kg/t de sămânţă).10°C şi vremea este în curs încălzire). ultima lucrare înainte de semănat se face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. îmburuienate. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să posede o puritate fizică de minimum 98%. printr-o lucrare cu combinatorul. folosind o suspensie bacteriană preparată din 4 flacoane de Nitragin şi 2 l apă pentru sămânţă la un hectar. cu scopul afânării şi mobilizării solului. cu pierderi minime. Tratarea seminţelor înainte de semănat.obţine o dezvoltare uniformă a culturii şi care să faciliteze recoltarea mecanizată. Semănatul. temperaturi de 8 . Patul germinativ se pregăteşte chiar înainte de semănat. Perioada optimă pentru semănatul fasolei corespunde cu perioada de semănat a porumbului (când se realizează în sol. În cultura fasolei trebuie evitat un număr prea mare de lucrări în primăvară: solul pierde multă apă prin evaporare şi. se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS. cu scopul eliminării boabele pătate şi a celor sparte sau fisurate. 2 kg/t de sămânţă) sau tiofanat metil (Metoben 70 PU. eficacitatea inoculării bacteriene scade. efectuată superficial (6 . Calendaristic. insuficient nivelate. semănatul culturilor de fasole din România se efectuează în intervalele: 10 .7 cm adâncime). o lucrare de grăpat. răsăritul va fi întârziat şi neuniform. Imediat după zvântarea solului în primăvară este necesară. conţinând bacteria specifică Rhizobium phaseoli) se face chiar înainte de semănat. Tratarea cu preparate bacteriene (preparatul românesc Nitragin-fasole. 3 kg/t de sămânţă). În acest scop. o facultate germinativă de minimum 75% şi să provină din culturi neinfestate cu boli. Pe terenurile tasate. care s-a tasat peste iarnă. ca urmare. există şi posibilitatea administrării preparatului în timpul semănatului. benomil (Benlate 50 WP.25 aprilie în 63 .

la 50 cm între rânduri.30 aprilie în centrul Moldovei şi Câmpia Transilvaniei. Semănatul prea timpuriu al fasolei este. În condiţiile din România. pe de o parte.15 mai în zonele nordice şi în depresiunile reci. iar pe de altă parte.45 boabe germinabile/m2 la neirigat şi 50 55 boabe germinabile/m2 la irigat. din care cauză se prelungeşte perioada de înflorire şi maturarea păstăilor şi boabelor vor fi foarte neuniforme. Cantităţile de sămânţă necesare pentru semănat. se seamănă în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm şi 80 cm între benzi. dăunător: în solul umed şi rece. 15 . astfel încât germinarea şi răsărirea întârzie şi sunt neuniforme. înfloritul şi fecundarea întârzie şi se prelungesc în perioada secetoasă şi cu arşiţă din vară. distanţă care permite deschiderea brazdelor. corespunzătoare densităţilor recomandate. 5 . la recoltare. din cauza puterii relativ mici de străbatere a germenilor. Dobrogea. se pune condiţia existenţei în dotare a unor tractoare de putere mijlocie. în acest caz. În situaţiile în care se va iriga pe brazde. prevăzute cu 9 secţii. fasolea este semănată în benzi de câte 3 rânduri. favorizând clocirea şi putrezirea boabelor. Trebuie reţinut că densităţile prea mici (situaţie frecvent întâlnită în culturile de fasole de la noi) favorizează ramificarea plantelor. Efectele întârzierii semănatului sunt extrem de dăunătoare: solul pierde apă şi se usucă. La stabilirea densităţii de semănat la fasole se are în vedere că trebuie realizată. producţiile se reduc considerabil. destinate efectuării lucrărilor de întreţinere. din cauza necesarului mare de apă pentru germinat. adâncimea fiind corelată cu umiditatea şi textura solului: 4 . sunt cuprinse între 80 şi 200 kg/ha (în funcţie de mărimea seminţelor). după ce s-a încheiat semănatul porumbului şi vremea s-a încălzit bine. ceea ce amplifică procesele de avortare şi sterilitate. Există şi posibilitatea de a semăna echidistant.Câmpia Română. de asemenea. şi ţinând cont de pierderile de plante pe parcursul vegetaţiei (în primul rând datorită atacului de boli). se folosesc semănători de precizie pentru semănat în cuiburi. distanţate la 45 cm şi lăsând 70 cm între benzi. Respectarea adâncimii de semănat este foarte importantă la fasole. folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii. Trebuie menţionat că există frecvent tendinţa de a semăna fasolea mai târziu. Pentru a obţine aceste densităţi. Câmpia de Vest. răsărirea este întârziată.5 cm în solurile cu textură mijlocie şi umiditate suficientă.35 plante/m2 în cultură neirigată şi 40 45 plante/m2 în cultură irigată. o densitate de 25 . 10 . este necesar să fie semănate 35 . Se impune să se realizeze un semănat foarte uniform.6 cm în solurile 64 .

cel mai târziu la începutul înfloritului plantelor de fasole. 6 .2 tratamente: în faza când fasolea a format prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament) şi când a doua generaţie de buruieni dicotiledonate este în faza de rozetă (al doilea tratament). prin asocierea măsurilor preventive (rotaţie. pentru a nu întrerupe translocarea substanţei active în rizomii de costrei şi a nu diminua eficacitatea tratamentului. 2 . administrat când costreiul are 10-30 cm înălţime.1. 1 . la 3 . 2 . Cea mai importantă lucrare de îngrijire din tehnologia de cultivare a fasolei este combaterea buruienilor. Combaterea dicotiledonatelor se face în vegetaţie. când solul este reavăn. în vegetaţie.75 . cu scopul distrugerii buruienilor rezistente la erbicide. aplicate înainte de semănat şi încorporat imediat şi adânc in sol.2.13 l/ha sau Alanex 48 EC. Lucrările de îngrijire Combaterea buruienilor. Fasolea este o plantă care luptă destul de slab cu buruienile. dar este expusă şi la îmburuienarea târzie. După tratament se suspendă lucrările de prăşit. lucrările solului) cu măsurile de combatere. îndeosebi la începutul vegetaţiei.3 l/ha). este sensibilă la îmburuienare. se administrează înainte de semănat un erbicid antigramineic şi un erbicid pentru controlul dicotiledonatelor. 3-4 l/ha). se pot efectua 1 . ca urmare. Este necesară o strategie complexă de combatere integrată a buruienilor. eventual.8 . În primăverile umede. 8 . sau alaclor (Mecloran 35 CE. Combaterea chimică se completează cu 2-3 praşile mecanice şi. o lucrare de prăşit + plivit manual pe rând (praşile selective). Folosirea erbicidelor asociate este obligatorie pentru realizarea unor culturi curate de buruieni.1 l/ha). prin lucrări cu grapa cu discuri. prin administrarea unor erbicide conţinând bentazon (Basagran. Se recomandă ca lucrările de prăşit să fie încheiate. Pe terenurile îmburuienate cu costrei din rizomi se recomandă tratamente cu cicloxidim (Focus Ultra.9 l/ha) administrate preemergent.uşoare şi ceva mai uscate. Sunt recomandate şi alte preparate cu efect similar şi aceeaşi fază de aplicare: quizalofopetil (Traga Super EC. se poate semăna chiar mai superficial. 0. propaquizafop (Agil 100 EC. 65 .4 cm adâncime (trebuie urmărită zilnic pierderea umidităţii din stratul superficial al solului).5 l/ha).4 l/ha) sau fomesafen (Flex.5 l/ha). Pentru monocotiledonate (şi unele dicotiledonate) sunt generalizate tratamentele cu preparate pe bază de trifluralin (Treflan 48 CE sau Triflurom 48. 1. De regulă. pentru a nu stânjeni procesele de fecundare a florilor şi de legare a fructificaţiilor.

Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul seminţei şi prin resturile de plante rămase pe teren după recoltare. al doilea înainte de înflorire. Se folosesc Turdacupral sau Oxiclorură de cupru. clorpirifos metil (Reldan 40 EC. 66 . oxiclorură de cupru (Turdacupral 50 PU. 12. Cea mai răspândită boală este antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). boabele se sparg uşor la treierat. în cazul că se constată atac în faza de cotiledoane. în doză de 4 kg/ha. În vegetaţie se fac 3 tratamente. în spaţii închise. primul după răsărit şi până la apariţia frunzelor trifoliate. Recoltarea Lucrările de recoltare a culturilor de fasole de câmp pun probleme deosebite din cauza: coacerii neuniforme a păstăilor şi a boabelor. sunt obligatorii tratamente preventive la depozitare. irigarea este o condiţie esenţială pentru a realiza recolte economice la fasole. 2 l/ha) sau malation (Carbetox 37 CE. iar al treilea la formarea păstăilor. cu permetrin (Coopex 25 WP. se recomandă să se aplice o udare la începutul înfloritului. în perioada următoare. care atacă boabele şi în care roade galerii numeroase. În câmp este necesar să fie efectuat un tratament la avertizarea apariţiei în masă a adulţilor (a doua jumătate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE. dehiscenţei păstăilor. De asemenea.3 generaţii în depozite. rar semiculcat..plantă deosebit de sensibilă la secetă şi care reacţionează favorabil la irigare. 2 l/ha. plantele au la maturitate portul culcat. În mod obişnuit. Adesea. aplicate prin aspersiune sau pe brazde (după VL. Are o singură generaţie pe an în câmp şi 2 .3 udări. păstăile bazale au inserţia joasă. 1982). de regulă sunt necesare 2 . de regulă. Primul tratament se face.5 ml/t de sămânţă). hidroxid de cupru (Cuzin 15 SC. 4 kg/ha). IONESCU-SISESTI şi col. Cea mai păgubitoare este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus). Irigarea este o lucrare foarte importantă din tehnologia de cultivare a fasolei . mai frecventă şi mai păgubitoare în zonele şi în anii cu precipitaţii abundente. 0. în zonele de câmpie din sud. În vederea unui control eficient al bolii. prin gazare.15 zile. se recomandă controlarea repetată a culturilor şi tratamente în vegetaţie. Combaterea dăunătorilor. 20 g/t de sămânţă). după care udările se repetă la interval de 10 . tratamentele se repetă la începutul înfloritului şi la formarea păstăilor. care se transmite prin sămânţă şi prin resturile vegetale rămase după recoltare.25%). imediat după răsărit. Bacterioza (Xanthomonas phaseoli) este o boală răspândită şi păgubitoare. la avertizare. 28 l/ha). Se folosesc preparate pe bază de captan (Captadin 50 PU.Lucrările de combatere a bolilor constau din tratamente la sămânţă şi din tratamente în vegetaţie.

67 .000 kg boabe/ha. de regulă 1. dislocatoare) sau manual (pe suprafeţe mici). spargerea boabelor este mult diminuată şi rezultă o recoltă de foarte bună calitate (procent redus de spargere sau fisurare şi puţine impurităţi). Plantele sunt lăsate câteva zile pe teren (2 . în funcţie de evoluţia vremii.377 kg/ha în 1991. cauza principală constituind-o favorabilitatea condiţiilor meteorologice. În condiţii de irigare şi la o tehnologie corectă de cultivare. la recoltatul manual al culturilor de fasole de câmp: lucrarea este foarte laborioasă şi costisitoare. Iran.000 6. În ţara noastră.500 kg/ha obţinute în unele ţări din Asia. Potenţialul de producţie al speciilor de fasole este evaluat la 4. apoi se treieră cu combina. se recoltează peste 2. cu furca.000 kg boabe la ha. În ţara noastră se apelează încă. Pentru a limita spargerea boabelor. producţiile medii nu depăşesc.3 ori pe zi. cultivatoare importante de fasole (China. fapt care limitează extinderea suprafeţele cultivate cu această plantă şi obţinerea unor producţii care să satisfacă cerinţele pentru consumul intern. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când 75% din păstăi s-au maturizat şi boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai puţin. reglată corespunzător.1981 şi 1. minime (dacă lucrarea este bine organizată). însă. Japonia). În cazul recoltării manuale pierderile sunt. pentru uscare. Se poate afirma că problema recoltatului fasolei de câmp nu este rezolvată în România. adunate cu manual.Ca urmare. Indonezia.000 kg boabe/ha. momentul optim de recoltare este dificil de surprins la fasole. cu furca. În ultimii 15 ani. totodată.3 zile). acestea au oscilat între 229 kg/ha în 1979 . reţin atenţia producţiile în jur de 1. este necesar să se lucreze cu turaţii mici la aparatul de treier şi cu distanţe mai mari între bătător şi contrabătător. şi îndeosebi regimul precipitaţilor în lunile de vară. destul de frecvent. se dislocă sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice (maşini speciale pentru recoltat fasole. Recoltarea lanurilor de fasole se face divizat: în prima faza. în brazdă continuă sau în căpiţe mici. necesită multă forţă de muncă şi durează mai mult timp. este obligatorie refacerea reglajelor la combină de 2 . în timpul treieratului alimentarea combinei se asigură prin montarea ridicătoarelor de brazdă sau manual. Pe plan mondial.

3. plantele furajere graminee care asigură în sol o cantitate mare de apă. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergătoare bune pentru cerealele păioase de toamnă.3 ori mai mult potasiu raportat la producţia de seminţe. totodată. Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se face pe două căi: absorbţia nitraţilor din sol.11 kg azot.8 ori mai mult azot şi 1. 1.0 kg K2O. În mod obişnuit cele două căi se completează reciproc. La începutul perioadei de vegetaţie. graţie enzimei nitrogenază din nodozităţile cu bacterii Bradyrhizobium japonicum. precum şi unele plante prăşitoare. la care se mai adaugă cantităţi importante de calciu. de 5. Floarea-soarelui şi rapiţa nu se folosesc ca plante premergătoare având boli comune (Sclerotinia sclerotiorum) Lăsând în sol cantităţi mari de azot (60 .35 zile. soia este o bună premergătoare pentru cele mai multe plante neleguminoase. Azotul. cum ar fi sfecla pentru zahăr. foarte sensibilă la acestea.6 .S. până ce funcţionează sistemul simbiotic.168 kg/ha).4. până când se stabileşte simbioza dintre bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu rădăcinile de 68 . ca plante premergătoare cerealele păioase (grâu.S. Nu se recomandă ca plante premergătoare leguminoasele anuale sau perene. Preferă.A. porumbul neerbicidat cu triazine şi cartoful. în zone mai umede sau în condiţii de irigare.1 . Cerinţele mari faţa de azot se datorează conţinutului ridicat al plantei în acest element. magneziu. eliminând posibilitatea valorificării efectului de ameliorare a fertilităţii solului de către aceste culturi. 1. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100 kg seminţe şi biomasa secundară aferentă are valori de: 7. şi însuşirile fizice ale solului. totuşi.0 kg P2O5.1 ori mai mult azot şi de 2. C.8 4.. Cercetările au demonstrat că soia consumă.. reduşi la amoniac la nivelul frunzelor de către enzima nitrat-reductază şi fixarea bacteriană a azotului atmosferic.3 SOIA Tehnologia de cultivare a soiei Rotaţia Cercetările efectuate în U. în medie.I. sulf şi microelemente. timp de 25 . azotul din sol fiind indispensabil plantei în primele faze ale vegetaţiei. Culturile de porumb în care buruienile s-au combătut cu erbicide triazinice nu pot constitui premergătoare soiei. orz). China şi România au demonstrat că soia nu este pretenţioasă la planta premergătoare şi la durata rotaţiei. ameliorând.2 ori mai mult potasiu raportat la întreaga plantă şi de 3 . faţă de consumul de fosfor.

Faza critică în nutriţia plantelor cu azot. Azotul se acumulează în tulpină şi frunze până la începutul creşterii păstăilor apoi sunt translocate în seminţe (50 . etc. fiind mai bine dezvoltate asigură nutriţia unui număr mai mare de nodozităţi.64% din azotul total). În perioada înfloririi şi formării seminţelor se realizează 48 . plantele îşi procură azotul necesar numai din sol.80%) este pusă la dispoziţia plantei prin asimilarea lui din atmosferă de către bacteriile fixatoare de azot. magneziu. fungicidele aplicate pe seminţe. Realizarea în bune condiţii a simbiozei dintre rădăcini cu bacteriile Bradyrhizobium japonicm depinde de: aptitudinea de a lupta cu alte tulpini (suşe) din sol şi de a forma cât mai repede nodozităţi (competitive). capacitatea ridicată de fixare a azotului (eficacitatea fixării). potasiu. umiditate. care. ca urmare. Cerinţele mari fată de fosfor se manifestă imediat după răsărire şi de la înflorire până la maturitate.168 până la 220 kg azot la ha (preparate bacteriene pe substrat de turbă).57% din substanţa uscată şi se asimilează 50 -73% din substanţele nutritive. Imediat după răsărire. contribuind la sporirea numărului de nodozităţi. Fosforul influenţează direct instalarea simbiozei. sulf. după instalarea mecanismului de simbioză. compatibilitatea cu soiurile de soia cultivate. precum şi unele erbicide (metribuzin. cobalt precum şi în condiţii optime de umiditate. este perioada premergătoare înfloririi (2 săptămâni înainte de înflorire). Conţinutul nodozităţilor în fosfor este de două ori mai mare decât în rădăcini. Fosforul favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot. prin fortificarea plantelor. Temperaturile scăzute şi cele. dar şi indirect. care se îngălbenesc şi cad. trifluralin. pH) şi capacitatea de a supravieţui în sol. cerinţele faţă 69 . În condiţii favorabile. Transferul azotului din frunze spre seminţe determină îmbătrânirea şi reducerea capacităţii de fotosinteză a frunzelor. foarte ridicate inhibă procesul de simbioză. formarea unui număr redus de nodozităţi sau lipsa acestora. în funcţie de condiţiile climatice şi soiul cultivat. care nu poate fi compensată ulterior prin fertilizarea cu azot. o mare parte din azot (20 . când sistemul radicular şi capacitatea acestuia de absorbţie a fosforului nu sunt încă dezvoltate. toleranţă la condiţiile mai vitrege (temperatură. în doze mari) determină distrugerea unui număr mare de bacterii şi. apoi. tulpinile actuale de Bradyrhizobium japonicum determină acumularea a 60 . molibden.soia. calciu. Eficienţa mai ridicată a bacteriilor se constată pe solurile bine aprovizionate în fosfor.

mărind producţia. absorbţia calciului. sunt necesare microelemente. ceea ce demonstrează o capacitate mai ridicată de a folosi rezervele existente în sol. creşterea rezistenţei la boli. împiedică absorbţia fosforului.40 kg azot la ha. El joacă un rol însemnat în sinteza grăsimilor şi depunerea lor în seminţe. Pe solurile sărace în azot se aplică 30 . de calciu. fertilizarea cu azot se face în funcţie de testarea reuşitei simbiozei dintre bacterii şi rădăcini. Asigurarea ulterioară cu fosfor nu compensează carenţa din primele faze de vegetaţie. reducând creşterea şi productivitatea plantelor. care influenţează favorabil dezvoltarea nodozităţilor şi fixarea azotului. mangan. Insuficienţa potasiului afectează procesele biochimice şi fiziologice ale plantei. frunzele cad în scurt timp. soia absoarbe mai bine fosforul din sol. Vremea rece şi umedă. necroze care avansează bazipetal. creând un mediu propice pentru bacterii. este necesară prezenţa zincului sau a fierului pe solurile erodate. Potasiul se absoarbe în cantitate maximă în perioada creşterii vegetative rapide. Excesul de fosfor provoacă fenomenul de toxicitate. inul sau ovăzul.de fosfor nu sunt asigurate. Pe marginea frunzelor apar pete de culoare galbenă. cu conţinut ridicat în fosfor. bor. Fosforul îşi manifestă acţiunea sinergică împreună cu azotul şi potasiul. Îngrăşămintele cu azot se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi de aplicarea bacteriilor simbiotice. înainte de semănat. comparativ cu porumbul. în unele primăveri. de magneziu. Potasiul favorizează formarea nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului. Marginile frunzelor se necrozează. Dintre celelalte elemente soia consumă cantităţi importante: de sulf. Se reduce rezistenta la cădere şi la secetă a plantelor. se reduce capacitatea de germinaţie a seminţelor. Aplicarea îngrăşămintelor. iar pe solurile alcaline. Verificarea reuşitei bacterizării se face în faza în 70 . rămânând verzi numai centrul şi baza frunzei. apar pete brune pe frunze după înflorit. necesar pentru primele faze de vegetaţie (de preferat azot amidic). unde este stânjenită creşterea plantelor şi fixarea azotului. Pe solurile acide. reducându-se pe măsură ce începe formarea seminţelor. Insuficienţa fosforului se manifestă prin încetinirea creşterii plantelor. În general. molibden. care îmbunătăţeşte activitatea fotosintetizantă şi de fixare a azotului în nodozităţi etc. Pe celelalte soluri. care ajută la formarea nodozităţilor. zinc. frunzele au culoarea albăstruie-verzuie. care se extind. cupru. după apariţia primei frunze trifoliate. având nuanţe albetransparente până la brune-cenuşii.

E. mai pot fi aplicate sub formă de îngrăşăminte complexe la pregătirea. Lucrările solului Prin lucrările de pregătire a solului în vederea însămânţării soiei se urmăresc: afânarea şi aerisirea solului. agrochimice privind conţinutul solului în fosfor şi potasiu (v.70 140 .3 frunze trifoliate.50 0 .50 100 . tab. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplicai sub arătura de bază.30 peste 50% 40 .kg/ha K2O peste 85% 30 . facilitează simbioza dintre bacterii şi rădăcini. pe diagonala lanului în 5 . crearea unui pat germinativ optim pentru semănat şi care să asigure răsărirea plantelor şi dezvoltarea lor în continuare.90 50 . care să permită aprovizionarea plantelor pe durata vegetaţiei.3. se stabilesc dozele de azot orientative (tab.60 0 60 .1).70 Azotul aplicat fazial este utilizat mai bine când se încorporează în sol până la începutul înfloririi plantelor.10 puncte de control.100 50 .127 40 . În funcţie de reuşita bacterizării. Dacă nu s-au aplicat sub arătura de bază. patului germinativ. determiriă o nutriţie mai bună a plantelor de soia.O.140 13 . 2.3.3.80 40 .4 ani de la aplicarea lor. odată cu executarea praşilelor mecanice între rânduri (praşila I şi a II-a). iar prin strivirea acestora se stabileşte eficienţa activităţii bacteriilor (conţinutul de culoare roşie presupune o activitate bună a bacteriilor. prin prezenţa leghemoglobinei). Tabelul 3.60 60 . 3.100 34 . Ele contribuie la creşterea sistemului radicular.care plantele de soia au 1 . Microelementele pot fi aplicate tratând seminţele pe cale uscată sau umedă sau extraradicular. 71 . Soia valorifică efectul remanent al fertilizării organice şi al amendamentelor după 2 . încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale. folosindu-se în mod obişnuit patru doze la sămânţa necesară însămânţării unui ha.000-3. distrugerea totală a buruienilor. K2O-(kg/ha) pt.1). a îngrăşămintelor şi amendamentelor. când se obţin sporuri însemnate de producţie şi îmbunătăţirea calităţii recoltei. stabilindu-se procentul de plante cu nodozităţi. O deosebită importanţă în cultura soiei prezintă biopreparatele de Bradyrhizobium japonicum.60 30 .000 neirigat kg/ha 60 . Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplica în funcţie de producţia scontată şi de valorile cartării. 3.1 Dozele orientative de îngrăşăminte la soia N N (kg/ha) în sol: Nodozităţi Plante cu pe plantă nodozităţi peste 5 1-5 lipsă irigat mg P2O5 la neirigat 100 g sol irigat sub 2 2–5 peste 5 D.260 0 .49 KAL (ppm) P2O5 P2O5 . acumularea unor rezerve mari de apă în sol.

structura culturilor. Dacă este cazul. Pentru pregătirea patului germinativ. În acest caz. adâncimea arăturii trebuie să fie cuprinsă între 25 . urmărindu-se calitatea şi efectuarea ei cât mai timpurie.11 cm. nivelat şi puţin tasat. perpendicular sau în diagonală faţă de lucrările precedente. a buruienilor şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili. În zonele cu terenuri mai joase din incintele îndiguite. înlesnind semănatul de calitate al soiei. când solul este încă reavăn şi permite executarea unei lucrări de calitate.2 zile. sau pe cele din Lunca Dunării şi a altor râuri.Lucrările solului trebuie să se execute ţinând seama de tipul de sol. Esenţial este ca arătura să fie de cea mai bună calitate.3 săptămâni se efectuează o lucrare de distrugere a buruienilor cu grapa cu discuri sau cu ajutorul cultivatorului în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Experienţele executate în diferite zone au scos în evidenţă că. sau chiar pe cele joase unde apa stagnează primăvara. În condiţii de secetă.22 cm. pe solurile grele. cu alte cuvinte să se aplice o agrotehnică diferenţiată. arătura se efectuează în 1 . După planta premergătoare ce se recoltează târziu se efectuează arătura de toamnă cu plugul în agregat cu gripa rotativă. după eliberarea terenului de planta premergătoare se execută o lucrare cu grapa cu discuri la adâncimea de 7 . După 2 . După recoltarea plantelor premergătoare timpurii (cereale păioase). prin care se încorporează resturile vegetale şi îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu. pentru a nu se face o arătură cu bulgări mari. se execută lucrarea de drenaj. cu consum mare de energie.25 cm adâncime. care lasă terenul bine mărunţit. Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului cu combinatorul. respectiv uniform executată. microclimatul zonei. se încorporează şi erbicidele antigramineice. Cu ajutorul combinatorului se pot încorpora şi erbicidele antigramineice 72 . Arătura se menţine curată de buruieni şi afânată până la venirea iernii. în funcţie de umiditatea solului şi de resturile vegetale care trebuie încorporate în sol. iar pe terenurile cu denivelări mai mari (crovuri. Pe cernoziomurile din Moldova şi Transilvania adâncimea arăturii poate fi de 20 . prima lucrare în primăvară este distrugerea crustei. când solul este uscat şi nu există posibilităţi de a se iriga. Efectuarea arăturii este influenţată de planta premergătoare.28 cm. cu textură argilo-lutoasă sau argiloasă. Când terenul prezintă denivelări se va executa şi o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare. se amână executarea arăturii până când intervine o ploaie care să umezească solul pe 20 . gorgoane) se efectuează macronivelarea solului.

Când seminţele au fost tratate cu fungicide. Semănatul soiei se realizează paralel cu semănatul porumbului şi nu după terminarea însămânţării acestuia. suspensia bacteriană se introduce direct în brazdă. iar vremea este în curs de încălzire.nevolatile. Adâncimea de lucru a combinatorului nu trebuie să depăşească adâncimea semănatului (5 cm). folosindu-se 4 sau mai multe doze la sămânţa necesară însămânţării unui hectar. Se asigură condiţii mai bune de umiditate pentru germinarea seminţelor.0. pentru răsărire. capacitatea de germinaţie de cel puţin 80%. o eficienţă mai ridicată a erbicidelor şi maturarea mai timpurie a plantelor.2 .45 plante/m2 în condiţii de 73 . Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de realizarea temperaturii minime de germinaţie în sol. Pentru tratarea seminţelor se utilizează produsul Tiradin-75 în doză de 3. Soiurile târzii şi semitârzii se seamănă în prima parte a epocii optime. Semănatul în cadrul epocii optime are importanţă deosebită în dirijarea creşterii şi fructificării. iar soiurile semitimpurii şi cele timpurii.8°C la adâncimea de semănat şi care corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 .5 kg/t. Soiurile tardive şi semitardive valorifică foarte bine condiţiile ce se creează prin semănatul timpuriu.15°C. Tratarea seminţelor cu fungicide împotriva bolilor se efectuează numai în situaţia în care suspensia de bacterii (Nitragin-soia) se administrează direct în sol. Densitatea la semănat trebuie să realizeze 35 . adaptate la o fotoperioadă mai lungă se seamănă în a doua parte a perioadei optime de semănat. iar masa a 1. la adăpost de razele solare. ataşat la brăzdarele semănătorii. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să facă parte dintr-un soi zonat. asigurând parcurgerea primelor faze de vegetaţie în condiţii de zile scurte şi temperaturi mai scăzute. o dată cu semănatul. să aibă puritate de cel puţin 98%. însămânţarea făcându-se imediat. Calendaristic.000 de boabe să fie cât mai mare. Tratarea seminţelor cu Nitragin-soia (Bradyrhizobium japonicum) se face conform instrucţiunilor ce însoţesc preparatul. care este de 7 . mai bine direct în câmp. condiţiile pentru semănatul soiei se realizează începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul ţării şi în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţării. în zona destinată seminţelor cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu duze.5 kg/t sau Captadin 50 PU în doză de 0. prelungirea perioadei de înflorire şi o mai bună fructificare. care determină diferenţierea unui număr mai mare de noduri pe tulpină.

Pe terenurile slab sau mijlociu îmburuienate şi în condiţiile combinării combaterii chimice a buruienilor cu lucrările de prăşit mecanic între rânduri. pe terenuri neirigate sau irigate prin aspersiune se efectuează semănatul în rânduri echidistante la 50 cm. precum şi datorită acoperirii solului mai timpuriu de către covorul vegetal şi captării unei cantităţi suplimentare de energie solară. deoarece. se micşorează rezistenţa la cădere şi la boli scade conţinutul seminţelor în substanţe proteice şi se măreşte norma de sămânţă la hectar. 45 . Densităţi mai mari (peste 70 pl. cu talia mică. răspund mai bine la semănatul în rânduri apropiate./m2 în zona a treia .35 pl. Distanţa între rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a acestora. 38 ./m2 . formate din două rânduri la distanţa de 25 . Cantitatea de sămânţă corespunzătoare densităţilor la semănat stabilite se încadrează între 70 . Între seminţele germinabile introduse în sol şi numărul de plante obţinute la recoltare este o diferenţă de circa 15%. Pentru a se realiza aceste densităţi se seamănă 50 . Semănatul în benzi./m2 în prima zonă.irigare şi 30 . deoarece plantele ramifică mai mult şi se realizează neuniformităţi la maturare. În condiţiile combaterii ireproşabile a buruienilor semănatul soiei în rânduri apropiate (25 .30 cm şi cu 70 cm între benzi.15%)./m2 în zona a doua şi 35 . depinzând de puritate.70 cm între benzi.) şi în cazul irigării prin brazde (80 cm între benzi).000 de boabe. Sporul de producţie se datorează creşterii uniforme şi mai viguroase a plantelor până la înflorire. reducându-se consumul de erbicide (cu circa 50%).100 kg/ha. sau în benzi de 3 rânduri la 45 cm.în condiţii de irigare. Această metodă de semănat se recomandă pe solurile infestate de buruieni cu răsărire eşalonată (Solamum nigrum./m2) nu se justifică.45 pl. primele păstăi se formează prea jos pe plantă şi se produc pierderi la recoltare. Xanthium sp. Aceste desimi se diferenţiază şi în funcţie de zona de cultură: 40 .. Abuthilon sp. Nici desimile mai mici (sub 30 pl. respectiv 35 . ca urmare a reducerii competiţiei dintre plante pe rând.42 pl.55 seminţe germinabie/m2 şi respectiv.40 plante/m2 în condiţii de neirigare.40 pl. procent cu care se suplimentează norma de sămânţă. capacitatea de germinaţie şi masa a 1. permite îngrijirea culturii prin praşile mecanice şi combaterea buruienilor cu erbicide. 74 .40 şi 30 ./ha) nu sunt favorabile. cu 60 .50 seminţe germinabile/m2. La irigarea prin brazde se utilizează distanţa între rânduri de 80 cm.30 cm sau chiar 15 cm) a determinat obţinerea unor sporuri însemnate de producţie (10 .în condiţii de neirigare. Soiurile timpurii.

lucrările cu sapa rotativă (cu colţii invers sensului de înaintare) realizează distrugerea buruienilor. contribuie mult la diminuarea gradului de îmburuienare încă din primele faze de vegetaţie.70 cm între rânduri. lucrări cu sapa rotativă. oscilând între 2. o lucrare înainte de prima praşilă mecanică între rânduri. cu multă atenţie pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire sau pe cele răsărite. din diferite motive. Când plantele de soia formează prima frunză trifoliată. la schimbarea distantei între rânduri. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor. semănatul se face mai târziu. Pentru soiurile cu creştere nedeterminată. pentru soiurile timpurii. Distanţa pe rând se verifică prin sondaje. Soiurile cu creştere determinată se pot semăna la distanţe între rânduri mai mari sau mai mici. Se efectuează 1 . fără a cauza pierderi de plante la soia. Semănatul prea superficial într-un strat de sol uscat sau semănatul la o adâncime de peste 5 cm în sol greu şi umed influenţează negativ germinaţia şi răsărirea.5 .Soia se poate semăna şi la distanţe de 60 .5 cm pe solurile mai grele. jalonându-se terenul la prima trecere.5 . a bolilor şi dăunătorilor trebuie să seefectueze integrat. când se creează condiţii mai bune pentru irigarea culturii prin praşile mecanice.0 cm pe soluri mijlocii. corectând abaterile constatate. efectuarea corectă a lucrărilor solului. Semănătorile vor fi echipate obligatoriu cu brăzdare mici şi limitatoare de adâncime. revenind un rol însemnat lucrărilor mecanice. fără folosirea erbicidelor.4. distrugerea buruienilor răsărite la pregătirea patului germinativ şi alegerea perioadei de semănat. prin modificarea reglajului.2 lucrări cu sapa rotativă. consecinţele fiind foarte favorabile asupra producţiei. conduce la densităţi necorespunzătoare şi la producţii mici de boabe. nu se modifică şi desimea semănatului. Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 5 cm. în condiţii de bună aprovizionare cu apă şi între 2. Distanţa seminţelor pe rând se poate realiza prin alegerea discului de distribuţie şi a raportului de transmisie dorit. fiind şi mai bine înrădăcinate. manuale. este mai avantajoasă. tratamentelor cu erbicide şi insectofungicide. praşile selective manuale pe rând. Eventuala crustă şi buruienile se distrug cu ajutorul sapei rotative sau al grapei cu colţi reglabili. Trebuie remarcat faptul că. Măsurile agrotehnice privind amplasarea culturii după premergătoare care lasă terenul curat de buruieni. la semănatul timpuriu. cât şi atunci când.3. distanţa mai mică între rânduri. care se 75 . Buruienile se pot distruge cu mai multă uşurinţă prin praşile mecanice.

benefică simbiozei între rădăcini şi bacterii. Basagran se pot aplica în 2 tratamente secvenţiale.Buruienile dicotiledonate perene (Cirsium sp.2 frunzuliţe. al doilea tratament se va efectua la reinfestarea cu specii de buruieni dicotiledonate (3 . se poate prelucra solul din zona rândurilor de plante.) în faza de 2 . Convolvulus sp.efectuează când se cunosc bine rândurile de plante.. 76 antigramineice nevolatile. eficientă dacă se are în vedere managementul combaterii integrate a acestora cu următoarele precizări: Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat simptome de fitotoxicitate: -Erbicidele dozele recomandate.3 praşile mecanice şi manuale selective. deoarece combat parţial şi unele buruieni monocotiledonate anuale (Setaria sp. la 6 . afânându-l şi încălzindu-l totodată. reprezintă o măsură obligatorie când se seamănă în rânduri apropiate (tab. O combatere eficientă a buruienilor (şi a celor care apar spre faza de maturitate a soiei. când buruienile au 2 . Combaterea chimică a buruienilor la soia poate fi.Erbicidele Flex. . . Pivot şi Bolero se pot aplica şi singure (fără aplicarea unui graminicid la semănat). Galaxy.3. Sonchus sp..4 săptămâni). iar buruienile dicotiledonate cu 2 . folosind jumătăţi de doze pentru un tratament. + Echinocloa sp. Primul tratament se va aplica după răsărirea soiei (1 .2). Se mai efectuează două sau trei praşile (la 8 .3 frunzuliţe şi până la înfrăţire.8 cm adâncime şi a doua lucrare între prima şi a doua praşilă. ce pot micşora producţia cu 50 .10 cm adâncime) în funcţie de gradul de îmburuienare.Dozele şi epocile de aplicare se stabilesc în funcţie de tipul de sol (conţinutul în humus) şi condiţiile climatice.2 perechi de frunze trifoliate. prin ataşarea unor organe active de la sapa rotativă la cultivator. .70%) nu se poate realiza fără folosirea erbicidelor care. erbicidele Dynam.30% faţă de .4 frunze . Blazer. iar buruienile dicotiledonate cu 1 . Concomitent cu efectuarea primei praşile mecanice între rânduri.) se distrug prin 2 .4 frunzuliţe. Pe lângă combaterea buruienilor. lucrările cu sapa rotativă şi cultivatorul determină aerisirea şi încălzirea solului. la soia. ultima înainte de înflorirea în masa a soiei. Pentru protejarea plantelor de soia se folosesc discuri de protecţie la cultivator. asociate cu erbicide antidicotiledonate (tankmix) se vor aplica în doze mai reduse cu 25 .În condiţii de infestare redusă cu monocotiledonate anuale. 3. .

70 .2 de înălţimea plantelor de costrei.2.10 luni pentru porumb.5 .75 . fără Solanum nigrum..300 l soluţie la hectar.35 .5 luni pentru grâu şi orz.5 Tratamentul în vegetaţie se face când plantele de soia au 2-3 Blazer 2 S (24% Acifluorfen de sodiu + 2 .0 Pentru combaterea costreiului din rizomi se aplică al treilea tratament Furore super 75 EW (12.1.5% fluazifop-butyl) 2-3 Stabilirea dozei se face în funcţie Pantera 40 EC (5% Quizalofop-P-tefuril) 1.0.2. produs comercial (substanţă activă) B.10 cm prin 2 treceri Treflan 48 EC (48% Trifluralin) plus 1. şi Chenopodium sp. Nabu S (12. În condiţii de irigare se Frontier 900 EC (90% Dimetenamid) sau 1. (36% Glifosat) 2-4 săptămână înainte de înflorire a plantelor de soia .1. inclusiv Solanum nigrum.Când se aplică erbicidul Pivot. Tabelul 3. Lasso CE (48% Alaclor) sau 4-6 Erbicidele fiind nevolatile se Mecloran 48 CE (48% Alaclor) sau 4-6 încorporează în sol cu Dual GOLD 960 CE (96% Metolaclor) sau 1 .5 Trifluralinul fiind volatil.5 (preemergent) Sencor 70 EP (70% Metribuzin) sau 0.2.2.5 perechi de frunze trifoliate.2 aplică imediat după semănat Guardian CE (82% Acetoclor + antidol) sau 1.5% Setoxidim) 7 . 9 .0 în momentul în care plantele de Targa 10 CE (Quizalofop-etil 2-3 costrei au 15 .5 Triflurom 48 (48% Trifluralin) sau 1.. 77 . plus Sorghum halepense din rizomi.R-metil) 1 .3.5 .S.0 .. Se utilizează erbicidele de la punctul A şi B. se impun restricţii pentru plantele postmergătoare (4 .17 zile după tratament pentru a nu se întrerupe translocarea erbicidului spre rizomi.5. Xanthium sp. Observaţii l/ha produs comercial A.3.5 .La tratamentele în vegetaţie se utilizează 200 . precum şi Leopard 5 EC (5% Quizalofop-P-etil) 1. .0 se încorporează la 8 .kg.) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.25 cm înălţime.5 .5 Wettol)+ Bolero (4% Imazamax) 0.75 Flex (25% Fomesafen) 1. erbicidele Treflan 24 EC (24% Trifluralin) sau 3.1.2. Se efectuează un prim tratament cu erbicide antigramineice prevăzute la punctul A şi al doilea tratament în vegetaţie cu următoarele erbicide antidicotiledonate Pivot 100 LC (10% Imazetapyr) sau 0. de tip Roundup Ready Se poate aplica până la o Roundup C.15 zile înainte de tratament iar după tratament nu se mai efectuează praşile mecanice sau manuale 15 .5 .5 Agil 100 EC (10% Propaquizafop) 0.2 de gradul de infestare. Abutilon sp.0 adâncime perpendiculare cu combinatorul Sencor 70 WP (70% Metribuzin) 0.75 .1. Xanthium sp.0 Se aplică postemergent timpuriu C.5 combinatorul la adâncimea de 3 Stomp 330 EC (33% Pendimetalin) sau 4-5 4 cm.1.5 fluazifop-butyl) 2.8 . reducându-se eficacitatea erbicidului. tutun. iar surfactant) sau buruienile sunt în faza de 3-4 Galaxy (36% Bentazon + 8% Acifluorfen) 2 frunzuliţe.10 D.5 .5 Erbicide.) Combaterea buruienilor în solele cultivate cu soia modificată genetic. Fusilade super (12.25 . Abutilon sp.0.Combaterea costreiului din rizomi este mai eficientă când se irigă cultura cu 10 . o cantitate mai mare ducând la scurgerea soluţiei de pe frunze.) Sole infestate cu buruieni mono şi dicotiledonate anuale şi perene.2 Combaterea buruienilor la soia cu ajutorul erbicidelor Doza .) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale. Basagran forte (48% Bentazon + 15% 2 . iar pentru combarerea costeiului din rizomi erbicidele Galant Super (10% Haloxifop.5 .

înainte de pregătirea patului germinativ.orzoaică de primăvară.). micşorând desimea normală a lanului. iar înălţimea buruienilor de 10 . care se transmit prin sol şi resturi vegetale.000 kg seminţe la hectar şi părţile aferente de biomasă. care atacă cotiledoanele în timpul germinaţiei sau la răsărire şi se combate cu Lindatox 3. iar în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură pot aduce prejudicii culturii de soia.3 tratamente cu Turdacupral 4 kg/ha.15 cm. iar în faza de butonizare-înflorire se întârzie 78 . 36 luni sfeclă şi legume).). iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet 2 kg/t sămânţă.30 kg/ha.4 perechi de frunze la soia. În faza de germinaţie-răsărire lipsa apei determină o răsărire neuniformă. putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum).Erbicidul Roundup combate toate speciile de buruieni şi se poate aplica secvenţial (2 + 2 l/ha sau 2 + 2. 5 + 3 în doze de 25 .5 kg/ha produs comercial. molia păstăilor (Etiella zinkenella) se combate tratând sămânţa după recoltare cu Phostoxin sau Delicia în doză de 30 g la tonă în magazii închise.25 l/t sămânţă. în doză de 2 l/ha produs comercial. zeamă bordeleză în concentraţie de 1% sau Orthocid 50 în cantitate de 2. cu realizarea primului tratament în faza de 3 . ce atacă seminţele şi plăntuţele în faza de germinare. Apa este necesară încă de la germinare şi până la maturarea seminţelor. Principalii dăunători sunt păianjenul roşu (Tetranicus urticae). Primul tratament se execută la apariţia simptomelor bolilor iar celelalte tratamente la interval de 8 . musca cenuşie a culturilor (Hylemia sp. musca (Phorbia platura).000 şi 7. arsura bacteriană (Pseudomonas glycine). Irigarea soiei este deosebit de eficientă în toate zonele unde se manifestă perioade de secetă. Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp. rizoctonia (Rizoctonia ssp. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agenţii patogeni care provoacă mana soiei (Peronospora manshurica). Peb + Lindan.000 m3/ha apă pentru o producţie de peste 3. fuzarioza (Fusarium ssp. 24 . .5 l/ha.4 săptămâni) sau întreaga doza o singură dată în funcţie de gradul de infestare şi înălţimea buruienilor. se combate prin tratamente preventive la sol. cartof. consumându-se între 6.26 luni floarea-soarelui. care produce defolierea prematură şi se combate în momentul semnalării cu Sintox 25. În momentul când bolile sunt semnalate în câmp se execută 2 . şi Pythium debaryanum se recomandă tratarea seminţelor cu produsul Beret MLX 360 în doză de 1.). urmat de al doilea tratament la reinfestare (3 .10 zile.

Irigarea se realizează prin aspersiune sau prin brazde. care contribuie la îmbunătăţirea acţiunii erbicidelor aplicate în sol. soiei ridică probleme legate de limitarea pierderilor de seminţe din cauza inserţiei joase a primelor păstăi. norma de udare este cuprinsă între 800 şi 1.25 mm la intrare şi 15 . turaţia bătătorului va fi de 400 .600 rotaţii/minut. Câmpia Transilvaniei. Prima udare se realizează înainte de înflorire.18 mm la ieşire. 2.5 t/ha în zona I de cultură (Câmpia Română şi Dobrogea).500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate slabă şi pe nisipuri.300 m3/ha. realizarea densităţii optime.5 km/h.5 . de la apariţia primelor flori şi până la umplerea seminţelor. fără plante căzute.a. La irigarea prin brazde.u. (intervalul umidităţii active). înălţimea de tăiere a plantelor va fi coborâtă cât mai mult posibil (4 . executarea lucrărilor de prăşit fără denivelarea solului. brunificarea a minimum 70% din păstăi. Recoltarea Recoltarea. calendaristic între 15 iunie şi sfârşitul lunii august. în funcţie şi de precipitaţiile înregistrate. Sunt necesare 4 . Pentru evitarea pierderilor la recoltarea cu combina.6 cm). sudul Moldovei) şi 2 .12 cm de la nivelul solului. Udările se aplică în perioada critică pentru apă a soiei. viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4 . în condiţii de irigare. Momentul optim de recoltare poate fi determinat luându-se în considerare următoarele: îngălbenirea frunzelor şi căderea acestora. iar reglajele se vor verifica de mai multe ori într-o zi de lucru urmărindu-se ca pierderile să nu depăşească 2 . zonele subcarpatice). deschiderea între bătător si contrabătător de 20 .5 udări cu norme de udare de 700 . sitele să fie cele corespunzătoare. următoarele la intervale de 10 . seminţele au umiditatea de 16%. folosirea soiurilor cu inserţie a primelor păstăi la peste 10 . În această perioadă trebuie să se asigure menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm la peste 50% din i.3. seminţele capătă culoarea specifică soiului şi se întăresc. Pentru reducerea la minimum a pierderilor la recoltare se iau măsuri de nivelare a terenului înainte de semănat. se produce căderea florilor şi diminuarea producţiei de seminţe. 79 .3 t/ha în zona a III-a (nord-estul şi nord-vestul ţării.4.3%.800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400 .5 t/ha în zona a II-a de cultură (partea de nord a Câmpiei Române. Producţiile ce se pot realiza oscilează între 3 . În primăverile secetoase se poate aplica o udare de răsărire cu o normă de 200 . Câmpia de Vest.000 m3/ha.creşterea vegetativă.14 zile.

După floarea-soarelui se cultivă.1. grâul de toamnă). FLOAREA-SOARELUI Tehnologia de cultivare a florii-soarelui Rotaţia Premergătoarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu recoltare timpurie (cerealele păioase de toamnă şi. trebuie evitate ca premergătoare cânepa şi tutunul (din cauza atacului de lupoaie). rezultate bune se obţin şi după mazăre. putregaiul alb. mană. putregaiul cenuşiu). în primul rând. în special. Floarea-soarelui poate reveni pe acelaşi teren după minimum 6 ani (8 ani în condiţii de irigare şi pe loturile semincere). în primul rând. Ca urmare. cere luarea unor măsuri drastice pentru reducerea frecvenţei şi intensităţii atacului. culturi ce nu pot preceda culturile de floarea-soarelui. Fertilizarea 80 . Totodată. manifestată prin pierderi mari de recoltă. cum este porumbul (cu condiţia să nu se folosească la porumb mai mult de 1. se pot obţine producţii mari şi la grâul cultivat după floarea-soarelui.4 PLANTE OLEAGINOASE 4. cu rezultate bune. tocării şi încorporării adânci a resturilor vegetale şi aplicării unor doze ceva mai mari de îngrăşăminte cu azot. fasolea şi rapiţa. interval de timp în care se produce o epuizare a formelor de rezistenţă a patogenului în sol. datorită. cartoful şi inul sunt. de asemenea. toate culturile neafectate de boli comune. care ocupă suprafeţe mari în zonele de cultură a florii-soarelui. Prevenirea eficientă a bolilor se face prin evitarea cultivării florii-soarelui pe acelaşi loc un număr cât mai mare de ani. atacului de boli (pătarea brună şi frângerea tulpinilor. cele care contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) dintre care soia. dar şi din cauza atacului de lupoaie (Orobanche sp. cu condiţia recoltării florii-soarelui până la 15 septembrie. Sensibilitatea ridicată a florii-soarelui la diferite boli care sunt greu de combătut pe cale chimică. precum şi unele culturi recoltate toamna. cultivarea repetată pe acelaşi teren este exclusă.) şi de dăunători (răţişoara porumbului). Sunt contraindicate ca premergătoare pentru floarea-soarelui culturile cu boli comune şi.CAP.5 kg Atrazin/ha şi să se facă tratamente contra răţişoarei). în cazul atacurilor puternice de putregai cenuşiu.

Concentraţia în elemente nutritive este.16 . plantele subnutrite seminţe seci. justificat de raportul îmbunătăţit între masa totală a plantei şi producţia de sămânţă (indicele de recoltă a crescut de la 0. Din acest motiv.0 kg fosfor. BÂRNAURE. Floarea-soarelui este o plantă exigentă faţă de aprovizionarea cu azot. 81 cu azot au frunzele îmbătrânite. absorbţia tardivă de azot nu corectează efectele insuficienţei azotului în fazele precoce. GACHON (1972) a arătat că 66% din N. planta de floarea-soarelui este capabilă de a absorbi azotul levigat în straturile mai profunde ale solului. 2. adesea se constată că floarea-soarelui valorifică puţin eficient azotul din îngrăşăminte. chiar dacă..8 . ulterior.9 . 1998).25 la 0. asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului de ulei. iar la recoltare au calatidii mici şi cu multe . Pe măsură ce avansează în vegetaţie.5 săptămâni după răsărire).3 kg magneziu. 1991). Pentru floarea-soarelui.5 kg potasiu. Absorbţia elementelor nutritive este rapidă la floarea-soarelui. atât deficitul cât şi excesul de azot. calciu (1. floarea-soarelui extrage din sol 18 . azot (1. floarea-soarelui nu este bine aprovizionată în perioada formării primordiilor florale (3 . de exemplu. Produsele secundare (calatidii. floarea-soarelui poate absorbi cel puţin 3 . P şi Ca. frunze) conţin. 1. 3. de asemenea.7.58%). Bine înrădăcinată.8 .HERA şi col. Consumurile sunt mai mici decât cele menţionate în literatura mai veche. magneziu (0. implicit. tulpini. se formează puţine flori şi producţia rămâne mică.0.10%). în legătură cu ritmul de producere a substanţei uscate în timpul primelor stadii de dezvoltare. foarte ridicată în plantele tinere şi descreşte spre maturitate. dacă.33 .35 kg azot. O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa carenţele de elemente nutritive din fazele iniţiale de creştere.51%). Îngrăşarea de bază trebuie gândită ţinând cont de gradul de fertilitate al solului.4 kg azot/ha/zi. în special în fazele timpurii.16. 1.3%). mijlociu pretenţioasă la fosfor şi foarte exigentă la potasiu.0. cantităţile de fosfor şi potasiu extrase din sol prin recoltă. Azotul. condiţiile de vegetaţie sunt mult mai bune.Cu fiecare tonă de seminţe.40) (V. de culoare galbenă. sodiu (după CR.1 kg calciu. 75% din K şi 90% din Mg sunt absorbite într-un interval de 2 luni. rotaţie. îndeosebi potasiu (1. şi anume de la apariţia butonului floral şi până la înflorire.2. cantităţi apreciabile de elemente minerale. În timpul înfloritului. au repercusiuni negative asupra proceselor de creştere şi dezvoltare şi. de aceea.

Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoacă scăderea accentuată a conţinutului de ulei, iar pe solurile brune şi brune podzolite diminuează cu 14 28% producţia de seminţe. În toate fazele de vegetaţie, excesul de azot provoacă creşterea luxuriantă şi prelungirea vegetaţiei plantelor în detrimentul producţiei de seminţe şi al conţinutului în ulei şi, desigur, al rezistenţei la atacul de boli şi la secetă. La evitarea excesului de azot (pe toată suprafaţa sau în vetre) contribuie: folosirea în primăvară de îngrăşăminte chimice complexe sau nitrocalcar; fracţionarea cantităţilor de azot: o parte se administrează la pregătirea patului germinativ şi restul în timpul vegetaţiei. Cantităţile de azot ce trebuie aplicate la floarea-soarelui se stabilesc, în primul rând, în funcţie de producţiile planificate şi de indicele de azot al solului (tab.4.1.1, după CR. HERA şi Z. BORLAN, citaţi de V.BÂRNAURE, 1991). Dozele astfel stabilite se măresc cu 10 kg/ha după premergătoare ca porumb, cartof de toamnă, sfeclă; se măresc cu 10 kg/ha dacă solul are în primăvară apă la nivelul capacităţii de câmp; se micşorează cu 0,75 - 1,5 kg pentru fiecare tonă de gunoi administrată la planta premergătoare sau direct la cultura de floarea-soarelui şi cu circa 10 kg dacă la semănat este secetă relativă (mai puţin de 80 m3/ha apă, sub capacitatea de câmp). Azotul se administrează o jumătate la pregătirea patului germinativ (sau concomitent cu semănatul), sub formă de azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide sau îngrăşăminte complexe; cealaltă jumătate, concomitent cu praşila I sau, sub formă nitrică, la praşilele I şi a II-a. Fosforul influenţează puternic procentul de ulei, iar în anumite condiţii determină şi o sporire a producţiei de sămânţă, chiar mai accentuată decât azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultiva în nici un caz fără fertilizare cu fosfor, deşi este citată de numeroşi autori ca având o capaciate mare de folosire a fosfaţilor din sol; acest lucru nu este valabil pentru fazele iniţiale de creştere. Pe de altă parte, în ţara noastră regimul precipitaţiilor şi temperatura (în cultură neirigată) din perioada de înflorire şi fructificare nu permit o valorificare superioară a rezervelor de fosfor din sol. Absorbţia fosforului urmează un ritm apropiat de cel al azotului şi depinde mai mult de explorare a solului de către rădăcinile florii-soarelui. Pentru floarea-soarelui cele mai indicate îngrăşăminte cu fosfor sunt cele complexe. Dintre îngrăşămintele simple se va folosi, cu mai bune rezultate,
82

superfosfatul concentrat pe soluri uşor acide şi superfosfatul simplu pe soluri neutre şi alcaline (V. BÂRNAURE, 1991). Epoca de administrare este vara sau toamna, înainte de arătura de bază, cu încorporare sub brazdă. O parte din fosfor (circa 1/3 din doză) se poate aplica pe rând, odată cu semănatul, cel mai bine sub formă de îngrăşăminte NP. Acest mod de fertilizare favorizează o bună înrădăcinare şi creştere iniţială a plantei, conferindu-i rezistenţă la secetă şi făcând posibile economii la cantitatea de fosfor, de 15 - 20%.
Tabelul 4.1.1 Doze de azot (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 2.500 3.000 3.500 1,5 94 107 117 2,0 85 98 111 2,5 80 93 103 Indicele de azot 3,0 77 89 100 3,5 74 87 97 4,0 72 85 95 4,5 71 84 94

Dozele de fosfor recomandate în tehnologia actuală de cultivare a floriisoarelui sunt prezentate în tabelul 4.1.2 (după CR. HERA şi col., citat de V. BÂRNAURE, 1991).
Tabelul 4.1.2 Doze de fosfor (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 15 3.000 3.500 124 146 P-Al (ppm) (P2O5 mg/100 g sol = P-Al - ppm x 0,23) 20 114 135 25 103 124 30 93 115 35 84 105 40 76 97 45 67 89 50 60 81

Potasiul. Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care îl restituie în proporţie de 90%, prin resturile vegetale rămase după recoltare. Potasiul are influenţe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de către floarea-soarelui, sporirea rezistenţei la frângere, la atacul diferitelor boli. La insuficienţa potasiului, plantele de floarea-soarelui rămân mai mici şi capătă aspect de tufă (cu internodii scurte şi frunze dese). Suprafaţa foliară se reduce drastic la carenţa de potasiu. Pe solurile cu mai puţin de 15 mg K2O/100 g sol) (soluri brune, soluri podzolite şi podzolice) trebuie folosite 60 - 80 kg potasiu/ha. În cultură irigată, potasiul trebuie folosit în toate condiţiile. Ca îngrăşăminte cu potasiu, produse industrial, se recomandă sarea potasică, administrată toamna (sub arătură), îngrăşămintele complexe de tip NPK (înainte sau concomitent cu semănatul). Gunoiul de grajd aduce sporuri de producţie mai mari (700 - 800 kg/ha) pe soluri carbonatate şi pe cele podzolite. Se realizează o mai bună valorificare a
83

gunoiului de grajd pe ansamblul rotaţiilor, dacă acesta se administrează la planta premergătoare (porumb, sfeclă, cartof - în condiţii de irigare) (V. BÂRNAURE, 1991). Floarea-soarelui valorifică superior efectul remanent al gunoiului de grajd. Plantele de floarea-soarelui prezintă, uneori, semne de suferinţă specifice dezechilibrului de nutriţie cu microelemente, mai frecventă fiind carenţa de molibden (în primăverile răcoroase, pe solurile acide) şi cea de bor (în anii cu primăveri secetoase), carenţe care se combat prin încorporarea, o dată cu lucrările solului, a 0,55 - 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 - 1,5 kg/ha molibdat de sodiu. Lucrările solului Floarea-soarelui necesită un sol bine afânat, fără hardpan şi structurat, care să permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al buruienilor. Aceasta este o garanţie a unei bune alimentări cu apă şi elemente nutritive a plantelor şi o mai bună rezistenţă la cădere. Cele mai frecvente consecinţe ale unei pregătiri neglijente a solului pentru floarea-soarelui sunt: stagnarea seminţei în sol, care nu reuşeşte să străbată crusta compactă de la suprafaţa solului; tendinţa pivotului rădăcinii de a se dezvolta superficial atunci când întâlneste o zonă prea compactă; concurenţa cu buruienile până în stadiul de 5 perechi de frunze. Lucrarea de dezmiriştit se realizează cât mai devreme posibil după recoltarea premergătoarei şi este urmată de arătura adâncă, efectuată pe un sol scurs bine, evitând, pe cât posibil, patinarea care netezeşte şi compactează fundul brazdei. Adâncimea arăturii pentru floarea-soarelui trebuie să fie de 22 - 25 cm; lucrarea mai adâncă este necesară pe terenurile puternic îmburuienate sau cu cantităţi mai mari de resturi vegetale rămase pe teren şi pe solurile compactate. În zonele mai umedă şi pe solurile mai grele, îmbunătăţrea regimului aerohidric al solului, prin scarificare la 60 cm, aduce sporuri de producţie de până la 28% (M. CROITORU, citat de V. BÂRNAURE, 1991). În primăvară, pentru a obţine un pat germinativ cât mai aproape de aceste cerinţe ideale, trebuie limitat numărul de treceri pe teren cu utilajele agricole la un minim care să evite tasarea excesivă. În plus, trebuie să nu se lucreze pe un sol insuficient scurs în adâncime; în asemenea situaţii, este de preferat, să se întârzie câteva zile data semănatului. La umiditate ridicată, tasarea produsă de roţile tractorului determină deteriorarea însuşirilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se lucrează nu realizează o mărunţire a solului, ci o fragmentare în felii a acestuia, care îngreuiează şi întârzie pregătirea patului germinativ şi favorizează pierderea umidităţii din sol.
84

. cu scopul de a evita numărul de treceri prea mare (combinatoare). se va evita afânarea excesivă. atacate de boli (pătate). şi nu mai devreme. Pentru a realiza un pat germinativ corect trebuie folosite agregate complexe. şi să fie din F1. cele fisurate . O atenţie deosebită trebuie acordată folosirii de seminţe mari şi omogene. în cazul hibrizilor. 1989). solul trebuie lucrat superficial. Calitatea patului germinativ este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru si de evitarea lucrării când solul este prea umed. în cazul soiurilor. Prin ultimele lucrări sunt încorporate erbicidele şi îngrăşămintele. în cazul folosirii de seminţe mici. fisurate. întoarcerea şi răscolirea energică a solului.Suprafeţele lucrate bine încă din toamnă şi care la desprimăvărare se prezintă fără resturi vegetale şi nivelate se lucrează cu combinatorul. lanuri mai puţin atacate de boli şi sporuri de producţie. lipsa bolilor. integritate fizică. iar cele arate în toamnă. Sămânţa trebuie sa fie din anul precedent şi să aparţină unor categorii biologice superioare. iar cele decojite şi cu miez parţial lipsă sub 85 . Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută cu combinatorul. care prezintă denivelări şi unele resturi vegetale incomplet încorporate. asigurându-se o răsărire rapidă (explozivă). în ziua sau preziua semănatului.85%. Seminţele germinabile intacte dau germeni normali în proporţie de 95%. prin care se favorizează pierderea apei prin evaporare într-o perioadă în care aceasta este accelerată de temperaturile în creştere şi vânturile care bat cu intensitate (CR. printr-un număr cât mai redus de lucrări. Puritatea fizică creşte până la 100% şi capacitatea de germinaţie peste 95%. O lucrare efectuată de unii cultivatorii de floarea-soarelui de la noi (şi care se justifică adesea) este alegerea seminţelor la masă. pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii. Sămânţa şi semănatul Obţinerea de plante viguroase printr-o răsărire uniformă şi rapidă este determinată de folosirea la semănat a unui material semincer cu indici calitativi superiori: valoare biologică şi culturală ridicată (puritate fizică minimum 98%. Pentru aceasta. decojite. germinaţie minimum 85%). Conservarea apei în sol constituie un obiectiv esenţial care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ. pierderile de la semănat la răsărit pot ajunge la 25 40%. Prin această operaţiune sunt îndepărtate seminţele mici. se lucrează cu grapa cu discuri uşoară în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. în anumite condiţii. şi nu se realizează o distribuţie uniformă a plantelor pe teren. uniformă (fără goluri). fără spărturi sau fisuri. HERA şi col.

la circa 15 zile de la desprimăvărare (GH. tiofanat metil + tiuram (Tiramet 60 PTS. La semănatul prea timpuriu. contra bolilor şi dăunătorilor este obligatorie. 1 kg/t de sămânţă). datorită reducerii umidităţii din sol şi de deplasarea fazei de înflorire în perioada 86 . V. perioada optimă de semănat începând. procentul de ulei. semănatul se face. 1991). după unele estimari. Calendaristic.5 kg/t de sămânţă). între 25 martie (zone cu desprimăvărare mai timpurie) şi 15 aprilie. mancozeb + tiofanat metil (Mancoben 60 PTS. ROMAN şi col. 1. în primăverile secetoase se recomandă semănatul la începutul intervalului. Se recomandă să se efectueze tratamente contra manei (Plasmopara helianthi) cu metalaxil (Apron 35 SD. de asemenea. 1993)..Agriotes sp. 2 kg/t de sămânţă). 4 kg/t de sămânţă) sau oxadixil (Wakil PTS. la hibrizii nerezistenţi (Fundulea 206. Felix). condiţii favorabile pentru germinarea rapidă şi uniformă a seminţelor şi răsărirea plantelor. deoarece aceste produse sunt foarte toxice (după AL. V. iprodione (Rovral 50 PU. de regulă. 1992). astfel. plantele sunt debile. 2.0 kg/t de sămânţă).BÂRNAURE. Durata optimă de semănat în fiecare an este de 5 . Epoca de semănat. Calendaristic. 2 kg/t de sămânţă). BARBULESCU şi col.Tanymecus dilaticollis şi viermilor sârmă . Întârzierea semănatului este însoţită de răsărirea neuniformă a plantelor. Întârzierea semănatului în a doua jumătate a lunii aprilie sau începutul lunii mai determină scăderi importante de producţie. citaţi de V. 28 l/t de sămânţă) efectuate centralizat. răsăritul se prelungeşte şi este eşalonat ( după GH. vinclozolin + carbendazim (Konker SC. Pentru controlul dăunătorilor (răţişoara porumbului . de specialişti. momentul semănatului florii-soarelui este determinat de evoluţia condiţiilor climatice în primăvară. 2.25 l/t de sămânţă). atacurile de mană şi putregai alb sunt mai pronunţate. producţia de seminţe scade şi se diminuează. sunt asigurate. multe seminţe pier prin mucegăire. Tratarea seminţei de floarea-soarelui înainte de semănat. ROMAN. 1986). PANĂ. iar în cele umede şi reci se poate semăna ceva mai târziu. BÂLTEANU şi GH. Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) se fac tratamente cu unul dintre produsele: procimidon (Sumilex 50 PU.75% (uneori sub 50%) (ZOIA CERESNYES şi N. Semănatul culturilor de floarea-soarelui începe atunci când în sol se realizează pragul minim de 7°C la adâncimea de încorporare a seminţei (şi vremea este în curs de încălzire).6 zile.) se recomandă tratamente cu carbofuran (Furadan 35 ST sau Carbodan 35 ST sau Diafuran 35 ST.

5 cm adâncime pe soluri mai grele. În condiţii bune de vegetaţie. prin care sunt asigurate posibilităţile de combatere a buruienilor prin praşile mecanice. culturile de floarea-soarelui sunt semănate la 60 cm între rânduri.000 plante/ha în cultură irigată. umede şi numai dacă nu se folosesc erbicide triazinice. ceea ce determină importante scăderi de producţie.000 . atac de boli (mai ales pătarea brună. producţiile cele mai mari se obţin dacă la recoltare există 45. Densităţile excesive duc la cădere şi frângere (plante mai înalte şi mai subţiri). Distanţa dintre rânduri. care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânţa în curs de germinare şi provoacă pagube (efecte fitotoxice . 50 cm.15% (exprimate în seminţe germinabile/m2) faţă de densităţile de recoltare.cu atât mai mari. Adâncimea de semănat este de 5 . Trebuie subliniat că în zona solului brun-roşcat din Câmpia Română. Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând la semănat să fie uniformă. În climatul mai umed din vestul Europei. Densitatea.7 cm. Trebuie reţinut că. între 4.0 si 5. În conditii de irigare prin brazde se seamănă la 80 cm distanţă între rânduri. diferenţele de producţie nu sunt importante. se seamănă la 70 cm între rânduri . La semănat se vor asigura densităţi mai mari cu 10 .5 kg/ha. distanţă care asigură o mai bună distribuire pe teren a plantelor. Valorile de densitate inferioare sunt recomandate pentru soiul Record. În condiţii de cultură neirigată sau irigată prin aspersiune.000 plante/ha în cultură neirigată şi 50. Cantitatea de sămânţă la hectar. Ceilalţi hibrizi cu talie mai înaltă reacţionează bine la o densitate intermediară. dar şi la putregai). ca atare.60. se poate semăna la 4 .000 .de secetă din a doua jumătate a lunii iulie. este generalizat semănatul florii-soarelui la distanţa de 70 cm între rânduri. iar cele superioare pentru hibrizii cu talie mică şi rezistenţă bună la frângere şi cădere. cu cât solul este mai uşor). la sporirea proporţiei de seminţe seci. la consumuri specifice mai mari de apă şi elemente nutritive. la formele existente în prezent în cultură în România. 70 cm/25cm). corespunzătoare densităţilor optime.50. pentru asigurarera creşterii şi dezvoltării armonioase a tuturor plantelor.distanţă care permite utilizarea sistemei de maşini de la porumb. obişnuit. între diferite distanţe de semănat experimentate în condiţiile de la noi (70 cm. variază. 87 . scăderi drastice de recoltă s-au constatat doar la întârzierea semănatului până în ultimile zile ale lunii aprilie.

de asemenea. A doua praşilă mecanică trebuie făcută la interval scurt (10 . Este indicat să se folosească la primele lucrări discuri de protecţie a rândurilor.12 zile).3 ori mecanic între rânduri şi de 2 . o condiţie importantă. CÂRNU şi colab.15 cm la ultima (frunzele sunt rigide şi se rup cu uşurinţă).3 ori manual pe rând. Prăşitul are un rol dublu: de a completa acţiunea erbicidelor (în numeroase cazuri erbicidele nu asigură distrugerea completă a buruienilor) şi de a ameliora structura solului şi a favoriza dezvoltarea tinerei culturi. Mai întâi se prăşeşte mecanizat şi apoi se prăşeşte manual. Prima prăşilă se face imediat ce rândurile de floarea-soarelui se disting bine şi s-au format primele două frunze adevărate.2 stupi/ha) înainte de înflorire. imediat ce apar buruienile. Erbicidarea. ceea ce va asigura o răsărire uniformă a plantelor.70 cm.10 cm. o viteza redusă (4.5 . deoarece se lovesc plantele (planta este foarte sensibilă la rupere).13. 1986). în vecinătatea culturilor. prin instalare de stupi de albine (1. Lucrările de îngrijire Floarea-soarelui este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor până în stadiul de 5 perechi de frunze. deci. La interval de circa 15 zile se face a treia praşilă mecanică. la avertizare.600 kg/ha (I. plantele fiind sensibile şi la acoperirea cu pământ. Ultimul prăşit se efectuează la înălţimea plantelor de 60 . Într-un interval de 30 . Floarea-soarelui se prăşeşte de 2 . aduce sporuri de producţie de 300 . Viteza de lucru se stabileşte astfel ca să nu se arunce pământul pe rând: de regulă. floarea-soarelui trebuie.Respectarea vitezei de semânat este. la adâncimea de 6 . să fie protejată prin tratamente cu erbicide şi prin prăşit. 88 . viteza I la prima lucrare şi vitezele II şi a III-a la următoarele (după A. Polenizarea suplimentară a florii-soarelui.10 cm la prima praşilă. BONJEAN.5 km/h) permite o repartiţie optimă a seminţelor pe rând şi uniformitatea adâncimii.40 zile. Alegerea erbicidelor şi a asociaţiilor de erbicide depinde de buruienile prezente în parcela în care se cultivă floarea-soarelui. întârzierea făcând imposibilă intrarea în lan cu cultivatorul. Tratamentele.56%). Zona de protecţie la prăşit creşte de la 8 . contra bolilor pot aduce sporuri substanţiale de producţie (plus 30 . Principalele variante de combatere a buruienilor din culturile de floarea-soarelui cu ajutorul erbicidelor sunt prezentate în tabelul 5. Prăşitul culturii influenţeaza hotărâtor creşterea plantelor şi nivelul recoltei. până la 14 . 1982)..

GH. 89 . Dacă predomină atacul pe calatidiu. Infestarea se face în primăvară. 2 l/ha). 1. GHEORGHIEŞ. Boala se propagă prin conidii în timpul vegetaţiei şi prin miceliu şi scleroţi de la un an la altul (C. 1 kg/ha).4 l/ha). cu rezistenţă la putregaiul alb.. GH. acoperind ţesuturile senescente cu o cuvertură cenuşie (apare mai ales pe calatidiu. şi. pierderi mari la recoltare sau imposibilitatea recoltării mecanizate). folosind unul din produsele: iprodione (Rovral 50 PU. cu exces temporar de umiditate. este o soluţie pentru limitarea infestării. 1984). iar pierderile de plante pot depăşi 30% (C. 1 kg/ha). spre sfârşitul verii). GHEORGHIEŞ. În anii secetoşi. 0. umiditatea favorizând atacul (atac timpuriu frecvent). se poate ajunge la distrugerea ţesuturilor tulpinii şi căderea în masă a plantelor (reducerea producţiei. ROMAN. vinclozolin (Ronilan 50 WP.5 kg/ha). fusilazol (Punch 40 EC. este favorizat atacul târziu. iprodione + carbendazim (Calidan SC. V. se recomandă 2 tratamente. în toate fazele de vegetaţie. Festiv. de ordinul a 7 . Contaminarea se face la nivelul solului. al doilea la 10 . procimidon (Sumilex 50 WP. Cultivarea hibrizilor Super. îndeosebi în zonele mai umede. atacul este mai putin amplu şi dăunător. Sensibilitatea maximă a plantelor se înregistrează la răsărire şi la formarea calatidiului. Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este o ciupercă care se poate dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui. primul în intervalul de la diferenţierea netă calatidiului. Pagubele cele mai importante se observă cel mai mult după înflorit. benomil (Benlate 50 WP. în anii cu veri ploioase. cu frecvente porţiuni depresionare (crovuri) boala a fost semnalată pentru prima dată în 1984 (C.8 ani. deprecierea calităţii.Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este o boală care poate apărea pe orice parte a plantei (se manifestă ca un putregai alb). 1993). Agentul patogen se conservă în sol sub formă de scleroţi o durată mare de timp.15 zile după sfârşitul înfloritului. Pieirea plantelor şi reducerea drastică a densităţii lanurilor pot conduce la scăderi de producţie foarte importante. până la apariţia florilor ligulate. 1 kg/ha). în situaţia în care umiditatea persistă. Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciupercă care se conservă pe resturile de cultură infestate rămase la suprafaţa solului. BĂRBULESCU şi col. pe solurile unde apare exces de umiditate (aşa cum este solul brun-roşcat). pe solului brun-roşcat din Câmpia Română. V. carbendazin (Bavistin 50 WP. 2 kg/ha. Felix. Boala a apărut în 1981 în judeţele din vestul României şi s-a extins foarte repede. Select. tratamentele la sămânţă sunt eficiente. În cazul ambelor boli.

Consumul de apă al florii-soarelui este asemănător cu cel al porumbului. pe solurile mai grele şi în primăverile umede şi răcoroase. în lipsa acestuia. În anumite situaţii. 1993). BARBULESCU şi col. 3. 1 kg/ha). respectarea rotaţiei de 6 ani. cultivarea hibriziilor toleranţi.5 l/ha) în amestec cu deltametrin (Decis 2. Atacul de răţişoară este mai puternic în sudul şi estul ţării.). sunt necesare tratamente. al doilea la diferenţierea calatidiului. cu dimetoat+deltametrin (Dimecis 300.8 perechi de frunze. Eficiente sunt măsurile preventive: distrugerea resturilor vegetale. după porumb şi în primăverile calde şi secetoase. 0. În vegetaţie se recomandă două tratamente: primul în faza de 6 . Super. folosind preparate pe bază de fusilazol. importanţa ei s-a redus prin măsurile preventive care se iau (extinderea cultivării hibrizilor rezistenţi .. Sunt obligatorii tratamentele la sămânţă cu produse conţinând carbofuran. 1 l/ha). Select. cu dimetoat (Sinoratox 35 CE. Felix şi Select.25 l/ha). sau. simptomele de atac manifestându-se încă de la începutul vegetaţiei. Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) este o boală răspândită în toată ţara şi considerată. Irigarea. carbendazin. cea mai păgubitoare boală a floriisoarelui. viermii sârmă crează probleme pe terenurile cu încărcare mare de păioase. în perioada răsăririi florii-soarelui. sau când floarea-soarelui urmează după porumb. nuarimol (Trimidal 9 EC. din stadiul de 90 .Festiv. Combaterea dăunătorilor. vinclozolin + carbendazim.5 EC. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile de plante rămase în sol. O mare atenţie trebuie acordată distrugerii samulastrei de floarea-soarelui şi a resturilor vegetale (AL. când răsărirea şi dezvoltarea plantulelor se desfăşoară mai lent. dar şi în unele primăveri. În prezent. până la apariţia florilor ligulate. bioxazol (Baycor 300 EC. evitarea amplasării culturilor de floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate. până nu demult.5 l/ha). când nu s-au efectuat aceste tratamente. 3. tratarea seminţelor înainte de semănat). sau produse conţinând trifumizol (Trifmine 30 WP. secetoase şi calde. Cei mai importanţi sunt gărgăriţa porumbului sau răţişoara (Tanymecus dilaticollis) şi viermi sârmă (Agriotes sp. Faza de sensibilitate maximă la secetă se situează într-un interval de circa 40 zile (corespunzând creşterii plantelor şi înfloritului calatidiului). dăunători foarte păgubitori pe majoritatea terenurilor agricole de la noi. dar planta utilizează mai bine rezervele de apă din sol la desprimăvărare şi precipitaţiile din cursul vegetaţiei.ROMAN). iprodione + carbendazim (după recomandările de la combaterea putregaiurilor). 2 l/ha).

florile de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate. Perioada în care apa de irigare determină sporuri de recoltă este formarea calatidiului. Durata normală de recoltare mecanizată a unei sole cu floarea-soarelui este de 6 . Insuficienţa apei la înflorit diminuează numărul de seminţe pe calatidiu.20 % sunt încă galbene).3 udări cu norme de 400-800 m3/ha.000 m3/ha la următoarele. Recoltarea se face cu combina pentru cerale. La irigarea pe brazde. În faza de maturitate. pentru a nu decortica seminţele şi a nu 91 . în caz contrar. un disponibil de apă de 160 mm în sol + precipitaţii este suficient pentru a obţine un indice foliar nelimitant (2. O recoltare prea târzie diminuează producţia prin pierderile de boabe datorită scuturării. în România (cu unele diferenţe în funcţie de zonă şi climat). în medie. trebuie urmărit să fie menţinut un foliaj în activitate cât mai îndelungată. resturile de flori de pe calatidiu cad singure.buton floral (de 3 cm) la stadiul de sfârşit de înflorire. Perioada de recoltare se situează.1.700 rotaţii/minut. Recoltarea mecanizată a culturilor de floarea-soarelui se poate începe de la 15 % umiditate şi trebuie să se încheie cel mai târziu la 9 . între ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie. în funcţie de textura solului (la irigarea prin aspersiune). nevoile plantei sunt de 420 mm apă.5 . prevăzută cu echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui şi reglată corespunzător: turaţia bătătorului trebuie redusă la 450 . la un timp de revenire de 7-14 zile. În caz contrar. în mod normal.000 .8 zile. Pentru o producţie de 3.10% umiditate. norma de udare este de 1. O dezvoltare uniformă a culturii şi o coacere cât mai omogenă sunt condiţii importante pentru recoltarea cu pierderi minime. În functie de zonă şi hibrid.1. La irigarea prin aspersiune.000 kg/ha. pentru care s-a calculat un necesar de 150 . necesarul de apă este de 40 .500 kg/ha.3). Recoltarea Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80 . înflorire şi umplerea seminţelor. bolilor. păsărilor. Până la înflorire. unele calatidii intră în supracoacere şi pierderile de seminţe prin scuturare pot ajunge chiar la 1. situat calendaristic în lunile iunie şi iulie. dăunătorilor.60 m3/ha şi zi. se produc pierderi mari prin scuturare.200 m3/ha la prima udare şi 800 . lipsa ploilor în această perioadă impune aplicarea a 2 .200 mm de apă disponibilă (apa din sol + ploi + irigare).85 % din calatidii au culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15 . iar seceta în faza de umplere a seminţelor afectează MMB şi conţinutul in ulei.

după 9 zile de la tratament. dezvoltarea bolilor. borceagul de toamnă şi trifoiul roşu după prima coasă. când 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30 . Multe unităţi agricole cu experienţă în cultivarea florii-soarelui obţin frecvent producţii de seminţe de peste 2. Nu se cultivă după soia şi floarea-soarelui. 4. Este important de subliniat că se reduc mult pierderile prin scuturare. BÂRNAURE. producţiile medii în ţările mari cultivatoare se situează între 1. dar fără a antrena seminţele pline. Pe suprafeţe restrânse şi în anumite condiţii speciale. la staţionar. Floarea-soarelui este o plantă cu mare capacitate de producţie. pericolul deprecierii recoltei şi cheltuieli mari de uscare.000 kg/ha. Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după 3 ani. decojirea seminţelor la treierat. scuturare. un recoltat prea târziu sporeşte pierderile prin atacul păsărilor. 3 . Producţii. citat de V. pentru a asigura condiţii bune de pregătire a terenului şi acumularea apei necesare răsăririi. dar consumul mare de muncă manuală limitează folosirea acestei metode de recoltare.creşte conţinutul de impurităţi.500 kg/ha. Cele mai bune premergătoare sunt: cerealele de toamnă. cartoful timpuriu. mazărea.2. Calatidiile sunt tăiate cu secera. după 7-8 ani. 1991).17% şi se poate recolta (N. Recoltarea prea devreme a culturilor înseamnă un conţinut ridicat de impurităţi umede. pentru a elimina seminţele seci şi resturile de flori. distanţa bătător-contrabătător va fi 25 .500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură.18 mm la ieşire. Defolierea chimică este recomandată în cazul maturării întârziate a floriisoarelui sau când recolta este ameninţată de atacul agenţilor patogeni Botrytis sau Sclerotinia.. iar în caz de atac de Sclerotinia. care depăşeşte 4.30 mm la intrare şi 12 . pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum.500 kg/ha.35%. GUMANIUC şi col. Producţiile medii în ţara noastră se situează în jur de 1. RAPIŢA Tehnologia de cultivare Rotaţie Bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul până la începutul lunii august. se apelează la recoltarea manuală a culturilor de floarea-soarelui. ventilare bine reglată.10 l/ha).300 si 2. Se foloseşte diquat (Reglone 20 LS. 92 . sunt puse la uscat şi apoi sunt treierate cu combina. Pe plan mondial. umiditatea seminţelor scade la 15 . căderea plantelor. Din contră.

30 t/ha. În acest caz se reduc dozele de îngrăşăminte chimice cu 1.140 kg.25 cm.200 kg.0 . 30 . urmând ca arătura să se realizeze după prima ploaie. în agregat cu grapa stelată.0 1.5 kg N. Până la semănat arătura se menţine curată de buruieni. potasiu 60 .5.140 kg. pentru producţii de circa 3 000 kg/ha seminţe se aplică următoarele doze de azot: Suedia 120 . Pentru o tonă de seminţe şi producţia de biomasă aferentă. După D. se impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili. următoarele: azot 80 – 180 kg. Absorbţia elementelor nutritive are loc cu intensitate din primele faze de vegetaţie. Italia 150 kg.60 kg calciu. Întreaga doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază.50 kg potasiu. 1979). citat de GH. rapiţa consumă 2 kg N.5 7.2. Germania 150 .60 kg azot.5 kg K pentru fiecare tonă de gunoi de grajd.5 kg P2O5. cele mai mari cantităţi. consumul specific este de 50 . BÎLTEANU (1993). potasiu şi indicele azot sunt. SOLTNER (1990). aplicat direct culturii de rapiţă în cantitate de 20 . 0. mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. Cantităţile de fosfor şi potasiu variază între 100 . 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de microelemente. pentru 100 kg seminţe.75 kg P şi 2. BÎLTEANU şi V.Fertilizarea Rapiţa este foarte pretenţioasă la fertilizare. În situaţia când solul este uscat şi arătura nu poate fi efectuată fără a scoate bolovani. fiind o mare consumatoare de elemente nutritive. fosfor 50 – 80 kg.190 kg. 40 .60 kg fosfor. Pe solurile cu reacţie acidă. se aplică amendamente cu calciu. Lucrările solului Arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului la adâncimea de 20 . sunt absorbite în perioada de la desprimăvărare şi până la începutul fructificării.80 kg. pentru corectarea acesteia în limitele pH 6. 93 . 50 . 2. V. cât şi la cultura dublă care a urmat sau la grâul semănat în toamnă (GH. BÎRNAURE (1979) menţionează că. Îngrăşămintele chimice aplicate singure sunt foarte bine valorificate. în general. 10 kg K2O. a determinat obţinerea de sporuri economice atât la rapiţă. Gunoiul de grajd. în diferite ţări mari cultivatoare de rapiţă. Dozele de îngrăşăminte pentru cultura rapiţei în funcţie de producţia planificată şi valorile cartării agrochimice privind conţinutul în fosfor. Franţa 120 . însă. iar restul de 2/3 din doza de azot va fi dată primăvara timpuriu. BÎRNAURE. plus partea aeriană de masă verde.

cu început de alungire a tulpinii. La această distanţă culturile luptă mai bine cu buruienile. în funcţie de umiditatea solului şi textură. Rowral 50 WP (1 kg/t).110 plante/m2. datorită reducerii gradului de ramificare a plantelor. pentru. Semănatul. a avea la recoltare 80 .2. Semănatul se realizează cu semănătorile pentru cereale. Semănatul mai devreme. să aibă puritatea minimă de 97% şi germinaţia minimă de 85%. se asigură 100 . iar pentru estul. I. Perioada de semănat în sudul ţării este 5 .Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adâncimea de semănat. vestul şi nordul ţării. inclusiv Sorghum halepense din seminţe. nu necesită praşile.3. în prima urgenţă.80 plante/m2. deoarece combat foarte bine samulastra de grâu sau orz şi numeroase specii de buruieni anuale. micşorându-se. în majoritatea ţărilor cultivatoare. TIANU. Densitatea plantelor la recoltare. determină scăderea rezistenţei la iernare şi dispariţia unui număr mai mare de plante sau a tulpinilor florifere principale. în funcţie de umiditatea solului. este de 70 . la semănat. 1983. Lucrările de îngrijire Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 4. POP. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să provină din anul însămânţării. textura şi calitatea pregătirii patului germinativ. PICU şi A. ZAHAN. Sămânţa se tratează cu Rapco T7 (6 kg la 100 kg sămânţă) sau cu alte produse ca Ronilan 50 WP Sumilex WP.5 cm. Cantitatea de sămânţă este de 6 . La aceste densităţi se asigură o coacere mai uniformă. P. Dacă terenul este prea afânat se tăvălugeşte înainte de semănat. 1987).5 . astfel.1. la distanţa între rânduri de 12. Balan.15 septembrie. sau Ro-Neet sunt de preferat. Adâncimea de semănat este de 2. În ţara noastră. ŞARPE. 1 . sunt mai rezistente la cădere şi se pot recolta mecanizat în condiţii bune.10 septembrie (I. Speciile monocotiledonate anuale şi perene (costrei din rizomi) pot fi combătute prin aplicarea în vegetaţie (postemergent) a erbicidelor selective ca: 94 .5 cm. La data semănatului terenul trebuie să fie bine mărunţit şi aşezat.10 kg/ha. Erbicidele volatile Treflan. 1985). Rapiţa de primăvară se seamănă timpuriu. favorizează o creştere avansată a plantelor până în iarnă. pierderile prin scuturare. în toamnele cu precipitaţii.150 boabe germinabile/m2. Se aplica preemergent şi se încorporează prin dublă discuire (N. 1983. pentru a asigura încorporarea seminţei la adâncimea optima.

Se aplică o udare în toamnă cu 300 400 m3 apă/ha. Galant super 1. Targa super. cu interval de pauză de 7 . în doză de 1. sau cu Sumicidin 20 CE 0. Agil 1. în care seminţele îşi desăvârşesc maturitatea şi umiditatea scade la 12 . Intervalul de pauză este de 14 .0 Dual 500 (500 g/l metalaclor) 3.0 – 6. Udările târzii favorizează căderea plantelor şi atacul de afide. pentru stimularea răsăririi plantelor şi a formării rozetei de bază până la întrarea în iarnă. Recoltarea directă cu combina va fi efectuată la 5 .14%. Recoltarea în două faze se execută când plantele au culoare galbenă. Combaterea dăunătorilor. în două faze. iar seminţele au început să se brunifice şi au umiditatea.0 – 8.5 – 4.0 4.21 zile.0 Ro-Neet (720 g/l cycloate) 6.0 – 8.5 1/ha.Fusilade forte 1 – 1. După câteva zile. de 25 .3 l/ha şi a 150 .0 – 7. Aramo 1.0 l/ha.075 l/ha prin două tratamente. la “mirişte” înaltă de 20 .0 – 5.1 Combaterea chimică a buruienilor din cultura de rapiţă Dozele de produs comercial în funcţie de conţinutul solului în humus 2 – 3% 3 – 4% Treflan 24 EC 3.200 l apă.) se combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE.0 – 7. 2 . la combină făcându-se modificările necesare pentru prevenirea pierderilor şi a spargerii sau descojirii seminţelor.0 – 5. Tăierea plantelor se realizează cu vindroverul. plantele se treieră din mers cu combina. Producţii Recoltarea este dificilă din cauza scuturării uşoare a seminţelor.0 Erbicide Irigarea este necesară în sudul ţării. Primăvara sunt necesare udări la începutul legării primelor silicve cu 400 .500 m3/ha şi la încheierea înfloritului cu 500 -600 m3/ha.5 l/ha.5 l/ha. în faza când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a început colorarea seminţelor. Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se combat cu Sinoratox 35 CE sau Carbetox 37. Pantera. Leopard 1. Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) se combate cu Fastac 10 CE .025% în perioada înfloritului. Select super.0 – 5.) se combat prin tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t.5 – 4 4.0 Lasso (480 g/l alaclor) 4.2.3 l/ha.0. Recoltare.0 l/ha. Se execută mecanizat.0 5. tăind miriştea sub brazda de rapiţă. 3 l/ha.30%. Gărgăriţa tulpinilor (Centorrhynchchus sp.0 7.10 zile. În momentul 95 . sau direct cu combina de cereale.7 zile după aplicarea desicantului Reglone.25 cm.0 7. Tabelul 4. Puricii de pământ (Phyllottreta sp.0 Balan (180 g/l benefin) 6.

În zonele unde se practică “topitul la rouă” se seamănă perpendicular pe rândurile de in o graminee care formează un covor ierbos ce favorizează topitul. dacă au fost fertilizate corespunzător şi nu au fost atacate de Rhizoctonia sp. borceagul. precum şi cartoful sau sfecla pentru zahăr.000 kg/ha. şi Botrytis cinerea.C. acumularea germenilor unor boli (septorioza.A. Inul pentru fibre se poate folosi ca plantă protectoare pentru morcov. 4. Nu se vor folosi ca plante premergătoare şi nici postmergătoare cânepa şi rapiţa. Mn). necurăţite de silicve şi se vor lopăta până la scăderea umidităţii la 10%. acidifierea şi acumularea unor compuşi toxici (Fe. inul pentru fibre extrage din sol 12 kg azot. sfeclă). leguminoasele anuale (mazărea).1. ierburi perene etc. depozitarea se va face în straturi de 5 . cu excepţia celor cu boli comune (cartof. Pe acelaşi teren. Deşi nu consumă cantităţi mari de elemente 96 . Producţiile obţinute sunt cuprinse între 2. iar în anul următor se asigură o producţie normală de fân. umiditatea seminţelor trebuie să fie în jur de 16%. în ultimii ani. Seminţele sunt imediat precurăţite şi uscate la umiditatea de 9 – 10%. înmulţirea unor buruieni specifice care elimină în sol secreţii ce inhibă germinaţia inului (Camelina alyssum şi Euphorbia sp. INUL PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Inul pentru fibre este pretenţios la planta premergătoare. fusarioza).).declanşării recoltatului. Livada. După inul pentru fibre pot urma toate plantele de cultură. Plantele bune premergătoare sunt orzoaica şi porumbul neerbicidat cu triazine. Culturile succesive şi grâul de toamnă găsesc condiţii foarte bune de sol. consumul unor microelemente (mai ales bor). antracnoza. Lucrarea se execută seara. dimineaţa şi în cursul nopţii. Al. CAP. rugina. cauzată de un complex de factori cum ar fi secreţiile autotoxice ale rădăcinilor (lineina).000 – 4. Când nu poate fi asigurată uscarea imediată. Fertilizarea Pentru o tonă de substanţă uscată recoltată.10 cm. a fost în jur de 2. Producţia medie de rapiţă în Europa. 5 PLANTE TEXTILE 5. inul pentru fibre nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani din cauza aşa-numitei “oboseli” a solului sau “alergia inului” faţă de el însuşi.9 kg P2O5 şi 18 kg K2O.800 kg/ha. aşa cum s-a dovedit în experienţele de la S. Cele mai bune premergătoare sunt: grâul de toamnă.

iar în microzonele cu precipitaţii abundente se măresc cu 10 . K64-96. 15 .2 ani înainte. fertilitatea solului şi desimea semănatului.20% la fosfor şi 50 .10 mg P2O5. favorizează formarea fasciculelor compacte. Pe solurile cu fertilitate mijlocie (8 . inul pentru fibre este foarte pretenţios la fertilizare. După plante leguminoase dozele de azot se micşorează cu 20 .5:1. planta premergătoare.30 kg/ha.5.). rădăcina este slab dezvoltată şi cu capacitate redusă de a folosi elementele mai greu solubile din sol.60% la potasiu. P64-96.30 kg/ha.70% din P2O5. din următoarele considerente: are perioadă scurtă de vegetaţie. cantităţile de fosfor puse la dispoziţia plantei să fie egale sau mai mari decât cele de azot. atenuează efectul negativ al azotului. în cantităţi suficiente. producţia de seminţe şi ulei. determină randamentul în fibre şi calitatea acestora. şi 12 . absorbţia intensă a elementelor nutritive are loc de timpuriu şi într-un termen scurt: 70% din azot. iar cele de potasiu egale sau mai mari decât cantităţile de fosfor. pe solurile care au primit amendamente cu 1 . Mureş etc. Potasiul. influenţează favorabil uniformitatea maturării. iar pe solurile sărace de 1:1. iar pe solurile cu fertilitate scăzută (sub 7 mg P2O5 şi 15 mg K2O la 100 g sol) să se utilizeze N48-80. Dozele de îngrăşăminte chimice se diferenţiază în funcţie de soi. biosinteza celulozei şi rezistenţa fibrelor. Insuficienţa şi excesul elementelor nutritive micşorează producţia şi calitatea acesteia. Azotul favorizează creşterea tulpinii. intensifică asimilaţia clorofiliană. favorizează sporirea numărului de fibre elementare în fascicule şi depunerea celulozei în pereţii celulelor. 60 . prin executarea unor lucrări în timpul vegetaţiei. Fosforul. însămânţarea în rânduri apropiate exclude posibilitatea favorizării solubilizării elementelor nutritive. Cercetările din ţara noastră au precizat că fertilizarea inului pentru fibre trebuie să se facă cu toate cele trei elemente nutritive de bază (NPK).nutritive. şi peste 80% din K2O până la începutul înfloritului.25 mg K2O la 100 g sol) se recomandă N32-64. dozele de fosfor şi potasiu se măresc cu 20 . coeficientul de valorificare a îngrăşămintelor este scăzut: 70 . 97 . de 1:2:3 pe solurile cu fertilitate mijlocie. formarea frunzelor. asigurat în cantităţi optime. P48-80.20 kg/ha.80% la azot. Raportul între elementele nutritive NPK să fie de 1:3:3 pe solurile fertile. scurtează perioada de vegetaţie. iar cele maxime după plante prăşitoare şi la soiurile rezistente la cădere (Mădăraş. Dozele minime se recomandă după cereale de toamnă şi la soiurile sensibile la cădere.

Îngrăşămintele cu potasiu se aplică sub arătura de bază. Lucrările solului Inul pentru fibre are seminţe mici. fie în primăvară la pregătirea patului germinativ. Manganul a determinat creşterea randamentului de fibre. aplicat prin încorporare în sol sau extraradicular în timpul vegetaţiei. Aplicarea se face cu avionul. Lucrările de bază se efectuează în funcţie de planta premergătoare şi grosimea stratului arabil. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor.0 kg/ha bor pentru atenuarea efectului dăunător al calciului asupra calităţii fuiorului.25 cm după plante premergătoare ce eliberează terenul timpuriu şi la 28 .adăugându-se. a determinat sporuri de producţie în zone mai reci şi mai umede din Franţa. când s-au lăsat cărări la semănat şi după ce se evaporă roua. Zincul. 0. Primăvara. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aparţină soiului zonat. terenul menţinându-se afânat şi curat de buruieni. cu puritatea minimă de 99%. Folosirea borului a determinat sporuri de 120 . recomandânduse la planta premergătoare. elicopterul sau terestru.30 cm după cele târzii (porumb.1. Cu ajutorul combinatorului se pregăteşte patul germinativ. sfeclă etc. mărunţindu-l pe adâncimea semănatului. Aplicarea a jumătate din doza de azot la pregătirea patului germinativ şi jumătate în faza de brădişor determină sporirea proporţiei de fibre lungi cu 8 15%. Microelementele au influenţă pozitivă asupra producţiei şi calităţii acesteia. să fie sănătoasă. încorporându-se bine resturile vegetale. de asemenea. iar sub această adâncime solul să fie tasat. sub formă de sulfat de zinc. fără a pulveriza solul (pericol de formare a crustei). datorită excesului de azot. mărirea rezistenţei acestora. iar cuprul a mărit activitatea fotosintetică. patul germinativ se pregăteşte cu multă atenţie (grădinăreşte). Se efectuează o arătură adâncă la 23 . să fie 98 . se încorporează şi erbicidele antigramineice.200 kg/ha la fibre şi 100 160 kg/ha la seminţe.3 . Gunoiul de grajd nu se aplică direct inului pentru fibre. sistemul radicular slab dezvoltat şi este sensibil la îmburuienare. totodată. cu MMB cât mai mare posibil.). nivelat până la venirea iernii. cele cu fosfor fie sub arătura de bază. reduce procentul de fibre în tulpini şi rezistenţa acestora la rupere. cartof. Dacă este cazul. îmburuienează solul. fără să scadă producţia. sub formă de îngrăşăminte complexe. nu este folosit complet datorită perioadei scurte de vegetaţie. deoarece duce la căderea “în vetre” sau pe toată suprafaţa. germinaţia minimă 85%.

lucioasă.3 cm pe cele mai uşoare. epoca semănatului (desime mai mare în epoca optimă) şi rezistenţa soiului la cădere (desime mare la soiurile rezistente).35% faţă de numărul seminţelor încorporate în sol. Cercetările din ţara noastră şi din alte ţări au evidenţiat că desimea optimă la recoltare a inului pentru fibre este de 1. 99 .3°C. tulpinile şi fuiorul rămân de dimensiuni mai reduse. 2 . Lucrări de îngrijire Erbicidarea. se utilizează erbicidul Dikotex 40 EC (40% MCPA) în doză de 1. Capsella bursa-pastoris şi altete. Combaterea buruienilor prin pliviri manuale este costisitoare şi greu de efectuat. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la MCPA (acid 2 metil-4 chlorphenoxiacetic). se realizează. singura cale de distrugere fiind combaterea integrată din care nu lipseşte folosirea erbicidelor.0 cm pe solurile mai grele (lutoase) şi mijlocii (nisipo-lutoase) şi 2 . valea Râului Negru. Temperatura minimă de germinare este de 2 .5 cm. Densitatea la semănat. Gheorgheni. este de 12. inul poate fi invadat de buruieni ce pot produce pagube de 25 . atacul puricilor aduce prejudicii lanului. Epoca de semănat.3. desimea semănatului trebuie să fie de 2400 . De la semnat şi până la recoltare se produc pierderi de 27 . Ca urmare. mai târziu se scurtează faza creşterii intense. neramificate. Semănat în epoca optimă inul formează tulpini înalte. Distanţa între rânduri.5 cm. Tratamentele se efectuează numai pe cale uscată. omogenă. inul poate fi distrus de eventualele temperaturi scăzute (-1°C distruge plantele în faza cotiledonală). folosită în România. Thlaspi arvense.5 kg. Din cauza creşterii lente în primele faze de vegetaţie şi umbririi reduse a solului.800 – 2. Sămânţa se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fusariozei (Fusarium lini) cu Tiradin 75 .8 kg/t sau Carbodan 35 ST 8 kg/t. în funcţie de fertilitatea solului (desime mai mare pe soluri mai fertile).2 kg la tona de sămânţă sau contra bolilor şi dăunătorilor (puricilor) şi cu Furadan 35 ST .000 plante/m2. Semănat prea devreme. rezistente la cădere. temperatura de 4 . structurate. În depresiunile Ciuc.0 l/ha.5°C. cum sunt: Chenopodium album. dar semănatul se face când în sol.5 . la orele 7 dimineaţa.3000 plante/m2. la adâncimea de 4 .2. Oftanol T . cu fibre lungi. semănatul se efectuează când temperatura în sol ajunge la 7°C.5 – 2. Adâncimea semănatului este de 1.3 zile la rând. datorită pericolului îngheţurilor târzii. Semănatul mai adânc sau mai la suprafaţă determină goluri în lan. îmburuienare şi purici. Sinapis arvensis. 1.50% din valoarea producţiei.lipsită de cuscută. Raphanus raphanistrum.

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente sau mediu rezistente la MCPA (Amaranthus sp.5 cm erbicidele Lasso şi Dual.0 .2. Sonchus arvensis.4% humus) care se aplică înaintea semănatului şi se încorporează în sol la 3 . în doză de 4 .10 cm înălţime. Illoxan (28% diclofop) + Buctril M în doze de 3.5 . Basagran (48% bentazon). Convolvulus arvensis. de la 4 . când odosul are 3 .0 l/ha care se aplică după răsărirea inului. în doză de 3 .0 l/ha se aplică atunci când odosul are 3 . Vicia sp. Aceste erbicide se încorporează în sol prin două treceri perpendiculare cu combinatorul la adâncimea de 6 .5 l/ha (1 .15 g/ha.0 + 1. Aceste erbicide se aplică înainte. până la 25°C. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de rozetă. printre care se află şi odosul (Avena fatua).6. sau Lasso (48% alachlor).8 cm Diizocabul şi la 3 .5 cm cu combinatorul. 2. Polygonum convolvulus.) se utilizează unul din următoarele erbicide: Brominal flax (12% bromoxynil + 12% MCPA). 4. în doză de 4 .0 l/ha.6 l/ha.aplicându-se în faza de brădişor.p-butyl) + Buctril M în doze de 1. 10 . 100 .5% fluazifop .5 cm înălţime a inului şi până la 25 cm înălţime. În zonele în care se întâlnesc şi specii de buruieni monocotiledonate (Setaria sp. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza cotiledonală sau de rozetă. Glean (75% chlorsulfuron). Erbicidele antidicotiledonate se aplică conform cu indicaţiile de la punctele 1 şi 2. 3. zâzania (Lolium remotum). sau Dual 500 (50% methalachlor).6 l/ha. 2 . Matricaria sp. 1 l/ha. când plantele de in au 6 .) se tratează cu următoarele erbicide: Avadex BW EC (48% triallte) în doză de 5.5 + 1. Culturile de în infestate cu buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate. mohorul (Setaria sp.0 l/ha sau Nabu S (20% sethoxydim) + Buctril M în doze de 1. dozele fiind calculate în funcţie de conţinutul solului în humus (de la 1 la 4%). Atriplex patula. în timpul şi după faza de “brădişor”. Galium aparine.. se recurge la aplicarea erbicidelor antigramineice: Diizocab (70% butylate).7 l/ha. Buctril M (20% bromoxynil + 20% MCPA). iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de cotiledoane sau rozetă de frunze.. Echinochloa crus-galli şi Sorghum halepense). Fusilade Super (12. iar buruienile se află în faza cotiledonală sau de rozetă şi temperatura aerului înregistrează de la 8 .1.4 frunzuliţe.4 l/ha.4 frunzuliţe şi până la înfrăţirea acestuia. iar temperatura aerului mai mare de 14°C.. 1.10°C.5 .

0. Tripsul inului (Thrips linarius). alături de azot.5 . putrezirea plăntuţelor de in . Puricii (Aphtona euphorbiae) se combat în momentul răsăririi plantelor de in. când produc cele mai mari pagube utilizânduse insecticidele Decis 2. pătarea brună .5 l/ha. 101 . asociat cu erbicide antidicotiledonate (Buctril M. care atacă în verile mai secetoase din faza de 30 cm înălţime a inului până la înflorire.15 cm. cu Fundazol sau cu alte fungicide.1 l/ha în 300 – 400 l apă/ha. Aceste tratamente se execută atunci când nu s-au tratat seminţele cu insecticide la însămânţare. septorioza . în momentul când lăstarii acestuia au înălţimea de 10 .350 l/ha soluţie pentru tratamente corecte. Glean). rugina .2 kg/ha.4 l/ha sau în faza de “brăduţ” (6 .130 kg/ha fibre şi 70 . Brominal flax (1. Combaterea cuscutei (Cuscuta epilinum). Când nu se dispune de erbicide ce se aplică preemergent. Tratamentele se efectuează cu maşini de prăfuit sau stropit. antracnoza . iar în timpul vegetaţiei. a determinat sporuri mai mari de producţie. pe terenurile îmburuienate se practică două erbicidări postemergente: prima erbicidare se efectuează când inul are 4 . iar a doua erbicidare se face când inul are înălţimea de 20 . Pe terenurile infestate cu buruieni rezistente la toate erbicidele.10 cm) cu Dikotex 40 EC în doză de 1.5 l/ha) sau Glean (10 g/ha). cu Basagran în doză de 2 . 6.25 cm cu erbicide asociate: Fusilade Super (2 l/ha) şi unul din erbicidele Buctril M (1 l/ha). Utilizarea microelementelor bor (250 g/ha). Combaterea trebuie să se facă înainte de fructificarea cuscutei.1 kg/ha sau Sinoratox 35 CE .Colletotrichum lini. Pirul (Agropyron repens) poate fi combătut cu Fusilade Super în doză de 4 . Adăugarea în soluţia de erbicidare cu Dikotex a 9 kg/ha azotat de amoniu sau 14 kg/ha uree a determinat o mai bună combatere a buruienilor şi obţinerea unor sporuri de producţie de 90 .5 CE – 0. Combaterea bolilor (făinarea .Pythium debaryanum. care atacă plantele sub formă de vetre. la avertizare.Oidium lini. La efectuarea erbicidărilor postemergente se vor folosi 200 .Septoria linicola) se face prin tratarea seminţelor. fuzarioză şi rugină).Melampsora lini. trebuie evitată amplasarea inului.3 l/ha sau Fastac 10 EC – 0. după ce s-a evaporat roua de pe plante şi pe timp liniştit.4 l/ha sau plantele se cosesc şi se ard după ce s-au uscat. Basagran.90 kg/ha sămânţă. fusarioza Fusarium lini. zinc (100 g/ha) şi molibden (100 g/ha).5 cm înălţime. se combate cu insecticidele Fastac 100 . Combaterea dăunătorilor.Phoma linicola.2 l/ha.5. se face cu Reglone 3 . fiind diminuat atacul unor boli (bacterioză.

care se scutură de pământ şi se aşează în pale pe categorii de lungime şi culoare. În această fază se recoltează plantele de in prin smulgere. inferior calitativ şi cu multă puzderie aderentă. au pierdut elasticitatea. Maturarea deplină.3 săptămâni pentru a se usca complet. Recoltarea mecanizată se realizează cu combina rusească LKV. aplicându-se udarea de răsărire cu 200 .Irigarea inului este necesară în zonele şi anii cu vreme secetoasă. au luciu caracteristic soiului şi culoarea castanie.3 udări cu 600 . snopii se clădesc în şire separate pe categorii de calitate la marginea solei şi accesibile mijloacelor de transport sau se predau direct centrelor de colectare sau topitoriilor. Dacă tulpinile nu sunt maturate uniform şi suficient uscate. cantitativ şi calitativ. Frunzele bazale au căzut. seminţele se desprind de pe pereţii fructului. fibrele s-au lignificat. vârful tulpinii şi capsulele. După 1 . dar mai puţin elastice. Irigarea după înflorit poate favoriza căderea plantelor.700 m3/ha. În zonele mai ploioase plantele se lasă nelegate. şi se efectuează prin aspersiune. aşezate sub formă de piramidă. cu atât mai mult cu cât consumul de apă al plantelor se reduce după încetarea creşterii. Fibrele sunt rezistente. cu pereţii subţiri. prin care se asigură realizarea producţiilor mari.20 cm. ca atare nu este necesară. seminţele s-au întărit. unde rămân 1 .250 m3/ha iar în timpul creşterii intense 2 . Recoltarea inului se face la maturitatea tehnică. Când s-au uscat suficient. inul realizează fibre de calitate bună şi producţii mici de seminţe. Recoltarea Fazele de maturare ale inului pentru fibre sunt următoarele: Maturarea galbenă-timpurie se recunoaşte prin culoarea galbenă a plantelor. la care rămân verzi numai frunzele superioare. Recoltat în această fază. Tulpinile şi capsulele au culoarea castanie-brună. care smulge plantele. frunzele au căzut. lungi de circa 1 m.2 zile se leagă în snopi cu diametrul de 15 . încât rezultă fuior puţin. apoi snopii se aşează câte 4 .6 în piramidă pentru uscare. se renunţă la aparatul de legat şi tulpinile 102 . seminţele au culoarea galbenă şi vârful castaniu.4 T. prin smulgere cu mijloace mecanizate sau manuală a plantelor. după care se leagă în snopi şi se depozitează sau se transportă la beneficiar. le decapsulează şi le leagă în snopi. Smulgerea manuală a inului se face în mănunchiuri mici. Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin culoarea plantei galbenă-închis.

triticale şi alte plante. din care 70% sunt tulpini uscate. Fertilizarea Având un consum ridicat de substanţe nutritive. cartoful. leagă tulpinile în snopi sau le poate lăsa în brazdă continuă (TLZ-4). După cânepă se cultivă cu rezultate bune grâul de toamnă.2 CÂNEPA PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Cele mai bune plante premergătoare pentru cânepă sunt trifoiul. curate de buruieni. porumbul neerbicidat cu triazine şi neatacat de sfredelitor (Pyrausta nubilalis). cu plante uniforme. Cânepa nu se seamănă după floarea-soarelui şi tutun (datorită plantei parazite comune Orobanche sp. sfecla pentru zahăr. lucerna. care smulge plantele.7.6 . în condiţii favorabile şi cu tehnologii corecte. cu excepţia florii-soarelui şi tutunului. În urma topirii inului se obţin circa 14 .0 4. 103 . 15. meliţatul etc. când se renunţă la aparatul de legat. fasole. 6.). Deşi cânepa se autosuportă mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren (cânepişti).4 . Solele recoltate mecanizat trebuie să fie plane.5 kg P2O5. cânepa este pretenţioasă la fertilizare. soia). practicarea monoculturii este contraindicată. Capsulele recoltate pe diferite căi se treieră cu combina C-12.).000 kg/ha.). din care 47 . Plantele uscate în brazde pot fi legate în snopi manual sau cu maşini speciale (PTP-1). cânepa consumă 12 .0 kg CaO. grâu sau borceag.76% fuior şi 60 – 24% câlţi. remarcându-se consumul ridicat de calciu şi azot.27% fibre. secara. reglată în acest scop sau cu maşini speciale în topitorii. oscilează între 4.rămân în brazdă continuă (pale) pe teren (LK-4 T). inul pentru fibre se poate recolta şi cu combina TLZV-4.19.14 kg azot. Producţiile soiurilor actuale. leguminoasele anuale (mazăre. a moliei. puricilor (Psylliodes attenuata). 4. La o producţie de 1 tonă tulpini.500 – 8. Tot mecanizat. 5. Inul ajuns în topitorii se decapsulează (dacă această operaţie nu s-a făcut la recoltare) urmând preindustrializarea (topitul.0 kg K2O. importată din fosta Cehoslovacie. sfredelitorului porumbului şi lupoaiei (Orobanche sp. care favorizează larvele moliei cânepei (Grapholita delineana). ducând la înmulţirea buruienilor. care influenţează producţia de tulpini şi fibre. 10% seminţe şi 20% pleavă.

Fertilizarea cu cantităţi mari de elemente nutritive este necesară din următoarele considerente: cânepa are sistemul radicular mai puţin dezvoltat (8 10%) comparativ cu biomasa totală; capacitatea de absorbţie a rădăcinilor este mică; dacă se cultivă pentru fibre, are perioada de vegetaţie mai mică (105 - 115 zile); capacitatea de utilizare a elementelor nutritive este relativ redusă (58% N; 13% P2O5; 30% K2O); acumularea a 70 - 75% din substanţa uscată în a doua parte a vegetaţiei; absorbţia într-o perioadă relativ scurtă (jumătatea lui iunie - sfârşitul lunii iulie) a 70 - 85% din necesarul de azot, 65 - 80% din necesarul de fosfor şi 75 - 80% din necesarul de potasiu (SALONTAI, 1971). Ca urmare a acestor exigenţe, se impune o fertilizare abundentă şi o împrăştiere uniformă a îngrăşămintelor. Azotul influenţează pozitiv producţia de tulpini şi fibre; contribuie la dezvoltarea rapidă a plantelor, realizând sporuri de producţie între 15 - 40% pe cernoziomuri şi 100 - 174% pe soluri brune (în experienţe mai vechi), rezultate confirmate în cercetări mai noi (SEGĂRCEANU, 1978). Cânepa pentru fibre se fertilizează cu 100 - 120 kg/ha azot după cereale păioase în funcţie de indicele de azot (4,5 - 1,5), adăugându-se 15 - 25 kg/ha după prăşitoare sau scăzându-se 20 - 30 kg/ha după leguminoase (HERA, 1981). Pe soluri acide se recomandă nitrocalcarul, îngrăşămintele complexe, ureea, iar pe soluri neutre azotat de amoniu, ureea îngrăşămintele complexe. Cea mai bună metodă de aplicare a azotului ar fi 50% din doză la pregătirea patului germinativ şi 60% înainte de îmbobocire, dar în practică, de obicei, se aplică întreaga doză la pregătirea patului germinativ. Fosforul şi potasiul determină un randament mai mare în fibre şi îmbunătăţirea însuşirilor tehnologice ale acestora (structură, rezistenţă elasticitate). Potasiul măreşte rezistenţa tulpinilor la frângere. Se recomandă 50 80 kg/ha P2O5 şi 30 - 80 kg/ha K2O, administrate sub arătura de bază; sub formă de îngrăşăminte complexe, ele se aplică la pregătirea patului germinativ, dacă din diferite motive nu s-au aplicat sub arătura de bază. Cânepa monoică se fertilizează cu N150P120K120. Gunoiul de grajd realizează sporuri însemnate de producţie administrat direct sau la planta premergătoare. După plantele ce se recoltează devreme (cereale păioase, rapiţă) gunoiul se aplică direct în doză de 20 t/ha în zonele subumede şi 30 t/ha în zonele umede, făcându-se corecţii asupra azotului şi fosforului. Când planta premergătoare este cartoful, sfecla pentru zahăr sau porumbul, gunoiul se aplică acestor plante (sporuri 20 - 110%).
104

Îngrăşămintele organo-minerale (20 t/ha gunoi + N40-70P40K60) determină sporuri deosebit de mari la producţia de tulpini şi fibre, precum şi îmbunătăţirea calităţii acestora. Pe solurile turboase şi mlăştinoase o atenţie deosebită trebuie acordată microelementelor bor, mangan, cupru (GH. BÎLTEANU, 1974). După eficienţa economică a fertilizării, cânepa poate fi considerată o plantă care valorifică foarte bine îngrăşămintele. Lucrările solului După recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului într-un timp cât mai scurt, se efectuează arătura la adâncimea de 25 - 28 cm în condiţii optime de umiditate. Pe vertisoluri (smolniţe) şi pe alte soluri grele (lăcoviştile din Banat), cânepa impune efectuarea a două arături sau scarificarea la adâncimea de 60 cm. După recoltarea cartofului, a sfeclei sau porumbului se lucrează mai întâi cu grapa cu discuri şi apoi se ară. Arătura se menţine curată de buruieni, nivelată şi afânată cu ajutorul grapei cu discuri urmată de grapa cu colţi reglabili. Patul germinativ se pregăteşte în primăvară cu combinatorul la adâncimea de 5 - 6 cm, ocazie cu care se încorporează şi erbicidele preemergente ce se aplică în sol. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să aibă cel puţin 98% puritate şi minimum 75% capacitate de germinaţie (geminaţia este foarte bună când depăşeşte 90%) şi MMB cât mai mare (peste 20 - 22 g), când se asigură un spor de peste 30% la producţia de fibră. Materialul de semănat se tratează cu Tiradin 75 – 2,5 kg/t sau Tiramet – 2,5 kg/t şi cu produse corbifuge. Epoca de semănat corespunzătoare este atunci când în sol, la adâncimea de 5 - 7 cm, temperatura se menţine la 7 - 8°C (înainte de semănatul porumbului). La semănatul prea timpuriu, plantele suferă din cauza temperaturilor scăzute, cresc încet, nu ajung la înălţimea normală, puricii produc pagube mari, iar întârzierea semănatului favorizează atacul moliei (Grapholita delineana) scurtează perioada de vegetaţie, plantele înfloresc prematur, producţiile sunt mai scăzute, iar fibrele au însuşiri tehnologice inferioare. Densitatea la semănat este de 400 - 450 nucule germinabile la m2 la cânepa dioică pentru a se realiza 330 - 380 plante recoltabile la m2, iar la cânepa monoică se recomandă 350 - 450 nucule germinabile la m2. Aceste desimi se realizează cu 80 - 95 kg material de semănat la ha. Distanta între rânduri la semănat, cea mai folosită, este de 12,5 cm la distanţă mai mare între rânduri (20 cm) înălţimea plantelor nu este mai mare decât
105

la 12,5 cm, dar creşte grosimea tulpinilor, se diminuează svelteţea şi calitatea fibrelor (SEGĂRCEANU, 1978). Semănatul se efectuează cu semănătorile universale: SUP - 15, SUP - 21, SUP - 29. Adâncimea semănatului este de 3 - 4 cm pe soluri normale; pe soluri mai uşoare sau în primăveri secetoase, adâncimea ajunge la 5 - 6 cm. După semănat se trece cu grapa cu colţi reglabili (colţii mult aplecaţi), pentru a nu lăsa vizibile rândurile şi a evita, astfel, pagubele produse de ciori, porumbei şi alte păsări, care ar consuma seminţele netratate cu produse corbifuge. Lucrările de îngrijire Pe solurile mijlocii, bine structurate şi corect lucrate, cânepa reuşeşte bine fără alte lucrări de îngrijire. Dacă terenul este prea afânat, sau primăvara este secetoasă, se aplică o lucrare cu tăvălugul imediat după semănat. Eventuala crustă ce apare după semănat şi care ar împiedica răsărirea se distruge cu grapa uşoară având colţii aplecaţi sau tăvălugul stelat. Erbicidarea. Buruienile perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis) se înlătură prin pliviri selective manuale. Prin semănatul des şi creşterea rapidă, cânepa are capacitatea de a distruge buruienile prin umbrire şi prin microclimatul specific creat, nefiind necesare erbicidele în cazul cânepei pentru fibre, acestea administrându-se, de regulă, la cânepa pentru sămânţă. În cazul când se utilizează erbicide, trebuie avută în vedere sensibilitatea mare a cânepei la acţiunea fitotoxică a acestora, mai ales la erbicidele antidicotiledonate. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se recomandă unul din erbicidele: Diizocab (70% butylate) în doză de 4 - 6 l/ha, Triflurom (24% trifluralin) în doză de 3 - 5 l/ha, Dual 500 (50% metolachlor) în doză de 3 - 5 l/ha, Lasso (48% alachlor) în doză de 4 - 6 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează Patoran (50% metobromuron) în doză de 3 - 5 kg/ha sau Afalon (50% linuron) în doză de 1,5 2,5 kg/ha. La toate erbicidele dozele minime se aplică pe soluri cu 1,5 - 2% humus, iar cele maxime pe soluri cu 3 - 4% humus. Erbicidele Diizocab şi Triflurom se încorporează în sol prin două treceri cu combinatorul la 8 - 10 cm adâncime, iar erbicidele Dual şi Lasso la 3 - 5 cm. Erbicidele Patoran şi Afalon fie se aplică odată cu Dual sau Lasso, fie se aplică după prima lucrare de încorporare a erbicidelor Diizocab sau Triflurom cu combinatorul, a doua lucrare efectuându-se la 3 - 5 cm adâncime.Combaterea dăunătorilor. Cele mai păgubitoare boli sunt putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), pătarea albă a frunzelor de cânepă (Septoria cannabina), mucegaiul alb
106

(Bothrytis

infestans)

şi

mana

3 zile. în concentraţie de 0. cu însuşiri tehnologice inferioare (în special rezistenţă). Se scutură apoi frunzele uscate. care devin aspre şi casante.4 l/ha.6 cm. Recoltarea mai timpurie duce la obţinerea unor producţii mici de fibră.Bolile de lupoaie se previn prin asolamente de 5 – 6 ani. semănatul în epoca optimă sau combaterea la pragul economic de dăunare cu Methation 50 CE (1. utilizarea seminţelor sănătoase şi tratate. după scuturarea polenului florilor mascule. Recoltarea cânepei se realizează manual sau mecanizat. Când plantele s-au uscat pe partea superioară (s-au îngălbenit). În această fază se realizează cea mai bună calitate a fibrelor.0 kg/ha). Sumithion 50 CE. Sinoratox 35 CE – 2 l/ha sau Decis 2. în total uscarea realizându-se în 4 . dacă sunt mai scurte. Recoltarea manuală constă din tăierea plantelor cu secera sau cu cuţite speciale la înălţimea de 4 . aşezate în formă de foarfece deschise (X) pentru uscare. sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) etc.20 cm diametru. când nu se mai scutură polen. pierderea fineţei fibrelor. Un dăunător periculos pentru cânepă este lupoaia (Orobanche sp. cultivarea de soiuri rezistente.5 CE – 0. Recoltarea Epoca optimă de recoltare a cânepei pentru fibră este la sfârşitul înfloririi plantelor mascule (cânepa de vară).(Peronoplasmopara cannabina). iar întârzierea determină degradarea tulpinilor.5 CE – 0. dacă plantele sunt mai lungi de 100 cm şi într-un singur loc. snopii se întorc cu partea opusă spre lumină şi se usucă încă 2 . Molia cânepei se previne şi combate prin respectarea asolamentelor cu plante bune premergătoare.4 l/ha. Cânepa monoică intră în faza de maturitate tehnică în a doua decadă a lunii august. Atacul de sfredelitor se preîntâmpină prin evitarea porumbului ca plantă premergătoare sau prin tratamente la avertizare cu Methation 50 CE – 2 l/ha sau Decis 2.). Alţi dăunători ai cânepei sunt: puricele (Psylliodes attenuata). pentru a nu păta fibrele la topire şi se leagă snopii în două locuri. smulgerea plantelor de lupoaie şi arderea lor.8 zile. prin tăierea plantelor de la bază. 107 . Puricele se combate prin tratarea seminţelor cu Furadan 35 ST înainte de semănat (8 kg/t) sau în timpul răsăririi plantelor cu Sinoratox 35 CE în doză de 2 l/ha sau cu Wofatox 30 PU.15%. molia cânepei (Grapholita delineana).5-2. care se lasă pe sol în mănunchiuri de 15 .

-2. Productivitatea maşinii este de 4 . Pentru a folosi maşina J.Recoltarea mecanizată se face cu maşina J. se apreciază lungimea.5 ha pe schimb. devenind inactiv.K. Dacă se întârzie tratamentul până la degradarea clorofilei plantelor mascule. se defoliază şi se leagă mecanic în snopi cu maşina de adunat cânepă pentru fibră MACF care serveşte şi pentru manipularea tulpinilor în topitorii.12 zile înainte de recoltare sau de sfârşitul înfloritului).1.15 zile de la începutul scuturării polenului. soiurile noi cultivate în ţara noastră având un potenţial productiv de 8 . culoarea.S. ceea ce înseamnă 10 . Tratamentul efectuat prea devreme (când frunzele au culoarea verde normală) depreciază fibrele.1 recoltează cânepa direct în snopi legaţi (1. Produsul Purivel acţionează pe bază de selectivitate morfologică: tulpinile având de 10 ori mai puţine stomate la unitatea de suprafaţă. iar producţia este mai mică.6 t/ha tulpini uscate. Din anul 1976 s-a omologat maşina românească de recoltat cânepă MRC2.12 t ha. când nu se foloseşte aparatul de legare. comparativ cu frunzele. este necesar să se facă defolierea plantelor.6 ore după tratament. care taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat subţire. vătămarea de grindină şi puritatea.-2. din care 60% o reprezintă fuiorul şi 40% câlţii. formând şi baloţi de cânepă uscată.15 t/ha. La tratamente corecte defolierea se produce în 10 .25% fibră. În urma defolierii. folosind preparatul Purivel (80% metoxuron + 20% emulgator) în cantitate de 6 . care lasă tulpinile tăiate în brazdă subţire pe teren.8 ha pe schimb. nu se asigură defolierea. Producţia de fibră se situează între 2. După uscare se procedează ca şi în cazul recoltării manuale.S. desfrunzindu-se tulpinile şi legându-se. în proporţie de 90 . După uscare.83 . apoi se transportă la topitorii.12 zile.5 ha pe schimb).100%. produsul este ineficient.3. Tratamentele se fac cu avionul sau elicopterul.4 cu o productivitate de 7 .8 kg/ha. grosimea. maşina J. La predarea tulpinilor pentru preindustrializare. folosind 100 . Din greutatea tulpinilor uscate puse la topit rezultă 16 . Momentul efectuării tratamentului coincide cu schimbarea culorii frunzelor spre verde-gălbui (10 .1. care se aşează în glugi (piramide) pentru uscare. 108 . deoarece în mijlocul zilei aerul uscat şi temperatura ridicată duc la cristalizarea produsului pe suprafaţa frunzelor.150 l soluţie la hectar. Dacă intervin precipitaţii de peste 5 mm în primele 4 . cu aparatul de legare a tulpinilor în snopi.K -2.S. atacul de dăunători. Cânepa cultivată pentru fibre realizează producţii medii de 5 . dimineaţa până la orele 1000 sau seara după orele 1700. sunt astfel protejate (absorb puţină soluţie).K.

fără pericol de exces de umiditate sau inundaţie (apa freatică sub 1.5 . iar în condiţii de irigare de 5%.11% (6°). în fermele specializate. cu posibilităţi de irigare în zonele secetoase. Cartoful nu se cultivă după plante din familia Solanaceae şi nici în monocultură. luto-nisipoase şi lutoase. Solurile pe care se amplasează cartoful trebuie să aibă un regim aero-hidric echilibrat. rezistenţei cartofului la efectul prelungit al erbicidelor aplicate la porumb. pe soluri nisipo-lutoase. 6 PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 6. Deşi rotaţia cea mai corespunzătoare este de 4 ani. în pentru ulei. trifoiul roşu în zonele umede). rezultatele cele mai bune se obţin după graminee şi leguminoase perene furajere (lucerna în zona de câmpie. ca şi amplasarea culturii prezintă o deosebită importanţă pentru cultivator. În ceea ce priveşte planta premergătoare. dacă nu s-a manifestat atac de Globodera rostochiensis (nematodul auriu). Înfiinţarea culturilor de cartof se face. cu subsol permeabil. se pot cultiva plante 109 . Mai puţin indicate ca plante premergătoare sunt sfecla pentru zahăr şi porumbul. bostănoase. floarea-soarelui (ultimele două plante dacă n-au fost atacate de putregaiul cenuşiu .CAP. porumb-siloz (cultură succesivă sau cultură de bază). datorită structurii culturilor. porumbul nu poate fi evitat ca plantă premergătoare. Ele se amplasează în apropierea unor drumuri corespunzătoare pentru transportul producţiei. deoarece se recoltează târziu. leguminoase anuale (dacă nu se folosesc pentru grâu). secară. este de preferat rotaţia de 3 ani şi chiar de 2 ani.1 CARTOFUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru realizarea unor producţii mari la cartof şi de calitate bună. Totuşi. dacă nu există suficient teren corespunzător din punct de vedere textural sau al altor indicatori de fertilitate. cu posibilităţi de mecanizare şi irigare. în primul rând. orz). orzoaică. După cartoful destinat consumului timpuriu. Dimensionarea parcelelor. netasate şi profunde. iar pentru mecanizarea integrală a lucrărilor nu se vor amplasa pe soluri cu panta mai mare de 9 . să fie bine structurate.2 m). în funcţie de textura solului. transportul fără vătămarea tuberculilor. se face pentru a putea asigura alimentarea raţională a maşinilor de plantat. după cereale păioase (grâu.Bothrytis cinerea şi alte boli care pot fi transmise cartofului).

1974).6% anhidridă fosforică. 1. care determină transferul activ al glucidelor în tuberculi. Excesul de azot este dăunător.U. pentru a 110 .5 kg K2O. Când excesul de azot se asociază cu temperaturi mai scăzute.succinamic). secară. se acumulează în tuberculi acid clorogenic. pentru o producţie de 1.000 kg tuberculi şi părţile aferente de biomasă. iar în Germania. Din consumul total de elemente nutritive. Azotul se foloseşte în cantităţi mai mari la cartoful timpuriu. 3 kg P2O5. care le imprimă gust neplăcut. BÎLTEANU.U. determină formarea unei plante mai mici. triticale. În cazul recoltării extratimpurii şi timpurii a cartofului consumul de elemente nutritive este mai mare: 8 . cauzează înnegrirea lor la fierbere şi le micşorează rezistenţa la păstrare. Azotul este elementul determinant asupra producţiei de cartof. ceea ce frânează tuberizarea şi creşterea tuberculilor. 63. 1991). 7. S.succesive: porumb pentru siloz. dar producţia de tuberculi creşte comparativ cu situaţia când întreaga cantitate de azot se aplică la pregătirea patului germinativ sau la plantare. a tuberculilor. concomitent cu azotul.9% oxid de calciu şi 40% oxid de magneziu (GH. orz de toamnă. şi îngrăşăminte cu magneziu. Excesul de azot poate produce resorbţia unor stoloni şi tuberculi diminuează conţinutul şi dimensiunile grăunciorilor de amidon.A. între 40 şi 110 kg tuberculi. 12 .10 kg N. BÎRNAURE. La 1 kg azot se obţin în ţara noastră. Canada) se administrează. pe această bază.14 kg K2O (V.. cu produsul B-9 (Alar . 3.6 kg MgO.8 kg P2O5 7. este de 5. în tubercul se reţin: 66. fasole. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive. la care este necesară o creştere mai rapidă a plantei şi. porumb pentru boabe. După ce se realizează tuberizarea. iar după cartoful pentru consum de vară se obţin rezultate foarte bune la grâu. În unele ţări (S. 58. determinând mărirea masei medii a unui tubercul (peste 80% din tuberculi au greutatea peste 80 g). o parte înainte de plantare şi o parte după formarea tuberculilor. Prin sporirea suprafeţei foliare a plantei şi formarea unui sistem radicular mai activ se realizează absorbţia unor cantităţi mari de substanţe nutritive care se deplasează în tuberculi. rapiţă.A.acid N dimetil . castraveţi şi varză de toamnă. după diferiţi autori. Aplicarea azotului în două etape. deoarece partea aeriană a plantei creşte luxuriant.2% oxid de potasiu. mai ales dacă şi umiditatea solului este mai mare.6% azot.amino .1 kg CaO şi 1. pentru a limita creşterea plantei de cartof se fac tratamente cu Cycocel. azotul nu mai are acţiune negativă asupra producţiei. În alte ţări (Olanda).6 kg azot.

comparativ cu cele semitimpurii. I969). la folosirea economică a apei. dar efectele lui sunt mai mici decât ale fosforului şi. determinând un număr mai mare de tuberculi la cuib şi o rezistenţă mai bună la păstrare. În experienţe executate în zona Făgăraş. cât şi prin masa acestora.15 kg tuberculi pentru 1 kg potasiu substanţă activă (K2O). Potasiul influenţează mărimea producţiei atât prin numărul de tuberculi. Fertilizarea organică asigură importante sporuri de producţie prin aportul în elemente nutritive şi prin îmbunătăţirea însuşirilor fizice.000 . Potasiul trebuie utilizat în primul rând la soiurile semitardive şi tardive. la creşterea conţinutului de amidon şi a rezistenţei la păstrare. iar soiurile tardive solicită cantităţi mai mari de azot. s-au realizat sporuri de 370 kg tuberculi la tona de gunoi (V.50 kg tuberculi la 1 kg substanţă activă (P2O5). elastic.S. ale azotului.obţine o recoltă cât mai timpurie.000 kg tuberculi la ha (ECATERINA CONSTANTINESCU. potasiul participă direct şi indirect la o mai bună rezistenţă a plantei la boli. unde solurile sunt mai sărace în potasiu. În numeroase ţări (Danemarca. Mărind randamentul fotosintezei. 1971). Fosforul se foloseşte în cantităţi mai mici la cartoful extratimpuriu şi timpuriu. şi mai ales la culturile destinate obţinerii materialului de plantare. Fosforul determină sporuri de producţie mai mici decât azotul. respectiv. putânduse obţine sporuri de producţie. precum şi sporirea proporţiei de amilopectină. Germania etc. microbiologice şi hidrofizice ale solurilor.. Canada. cartoful foloseşte mai greu rezervele din sol. C. Potasiul determină sporuri de producţie cuprinse între 10 .) gunoiul de grajd este folosit cu precădere pentru fertilizarea culturilor de cartof. BÎRNAURE. La stabilirea dozelor de azot trebuie să se ţină seama că în prima parte a vegetaţiei. dar mai mari la cartoful pentru consum de vară şi de toamnă-iarnă. care imprimă rezistentă la fierbere şi contribuie la formarea unui periderm dens. Alături de fosfor. deoarece menţine foliajul în stare de funcţionare în intervalele de secetă. Se constată creşterea procentului şi a dimensiunilor grăunciorilor de amidon.I. Sub influenţa fosforului creşte mai ales numărul de tuberculi în cuib şi mai puţin masa medie a acestora. Cartoful este una din plantele care valorifică bine îngrăşămintele cu fosfor. 111 . folosirea potasiului în culturile extratimpurii şi timpurii realizează mai repede dimensiunile şi greutatea minimă de recoltare a tuberculilor. până la 40 .10. conferind o bună rezistenţă tuberculilor la vătămări mecanice şi la păstrare. realizându-se sporuri de producţie de 4. valori mai mari întâlnindu-se în zona foarte favorabilă climatic.

40 t/ha. Elementele nutritive neutilizate de cultura timpurie de cartof sunt valorificate de culturile succesive (castraveţi. soia. aplicarea gunoiului de grajd. textura solului şi soiul cultivat: după plante tehnice se măreşte doza de azot cu 10 .20 kg/ha P2O5 iar cea de potasiu cu 10 kg/ha K2O. în primul an după aplicarea gunoiului de grajd se micşorează doza de îngrăşăminte chimice cu 10 .0 kg azot.20 kg/ha azot şi fosfor şi cu 30 40 kg/ha potasiu. datorită atât antagonismelor ionice pe care le provoacă în sol şi în nutriţia plantei. Pe solurile nisipoase îngrăşămintele verzi (lupin. ureea şi sulfatul de amoniu (CR. Gunoiul de grajd se administrează la cartof în cantităţi de 30 .40 t/ha. pe soluri cu textură luto-argiloasă se măreşte doza de azot cu 10 kg/ha. HERA. 1 kg P2O5 şi 2. cât şi pentru influenţa negativă asupra însuşirilor culinare ale tuberculilor.Gunoiul de grajd se utilizează cu precădere la soiurile tardive şi la cele timpurii (creşterea mai rapidă prin încălzirea solului). porumb pentru siloz etc.30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha P2O5. Prof. Tipurile de îngrăşăminte recomandate în cultura cartofului sunt nitrocalcarul şi ureea pe solurile acide. iar cele cu potasiu. după leguminoase anuale se micşorează doza de azot cu 10 . iar pe cele neutre azotatul de amoniu. cea de fosfor cu 10 . care nu concordă cel mai adesea cu cerinţele plantelor. care conţin clor trebuie aplicate în toamnă. cele mai bune rezultate se obţin folosindu-se îngrăşăminte organice şi minerale. fie compostată cu gunoi de grajd în cantităţi egale. fie ca atare. Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele şi reci. În funcţie de însuşirile solului. reducânduse dozele de îngrăşăminte chimice cu 2. Dozele de îngrăşăminte se corectează în funcţie de planta premergătoare. după leguminoase perene se micşorează doza de azot cu 20 .20%. pe solurile cu textură nisipo-lutoasă se măreşte cu 10 . BÎLTEANU consideră contraindicat sulfatul de amoniu. trifoi) pot substitui gunoiul de grajd în anii cu condiţii climatice favorabile. fasole. Îngrăşămintele cu fosfor se pot folosi fără nici o restricţie. 112 . când se măreşte eficienţa cu 11 .20 kg/ha. gunoiul se va utiliza mai ales pe cele extreme din punct de vedere textural (nisipoase şi luto-argiloase).20 kg/ha doza de azot şi cu 10 kg/ha doza de fosfor. GH. varză. Având în vedere eliberarea elementelor nutritive din gunoi în funcţie de condiţiile pedoclimatice.).20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha P2O5. lucernă mazăre. 1975).5 K2O pentru fiecare tonă de gunoi aplicată. În apropierea zonelor bogate în turbă se poate utiliza turba în cantitate de 20 .

tipul şi textura solului. gradul de îmburuienare şi eroziunea solului. începe la 18 . în concentraţie de 1 . fosforul şi potasiu se aplică. în funcţie de zona climatică. Cea mai mare importanţă în cultura mecanizată a cartofului. imposibil de evitat.1. mecanizarea culturii reduce mult producţia de tuberculi. făcând posibilă o bună dezvoltare a plantei. planta premergătoare. mai ales cei de mărimea tuberculilor. mai ales a tuberculilor în cuib. Borul se aplică sub formă de borax 10 kg/ha sub arătura de bază. sub arătura de bază.%. Gunoiul de grajd. În condiţii de mecanizare.radiculare (zeamă bordeleză 1% + 1.30 cm pe majoritatea tipurilor de sol. mangan. la pregătirea patului germinativ şi în vegetaţie. facilitându-se executarea unui bilon mare la plantare. de regulă. practic impermeabil. În cultura cartofului şi-au dovedit eficienta microelementele: bor. Tasarea solului reduce considerabil producţia la cartof. 1972). toate.facilitând astfel spălarea clorului din sol. stratul cu argilă. Lucrările solului Acestea au menirea de a asigura un substrat cât mai afânat cu un regim aero-hidric corespunzător biologiei cartofului. Îngrăşămintele cu azot se administrează numai primăvara la pregătirea patului germinativ sau în două etape. Îngrăşămintele complexe binare şi ternare. de regulă. fie odată cu plantatul. iar manganul se aplică extra .15 cm. odată cu lucrările de îngrijire (prăşit mecanic) sau după tuberizare (10 .20 cm. Suplimentarea elementelor nutritive la cartof se poate realiza şi prin fertilizarea odată cu aplicarea apei de irigare sau prin tratamente extra . practic.5 N.5. prin acumularea apei şi elementelor nutritive în sol şi distrugerea buruienilor. Pe solurile podzolice la care.radicular. cupru.35 zile după răsărire). sub formă de sulfat de mangan. Solul se mobilizează la adâncimea de 28 . Lucrările solului trebuie executate diferenţiat. tasarea solului este.5% P2O5 + 1% K2O + 0. pentru recoltarea cu combina. Simpla trecere a roţilor de tractor pe lângă rândurile de plante provoacă micşorarea producţiei de tuberculi. dau rezultate bune în cultura cartofului. Influenţa negativă a gradului de tasare a terenului se manifestă direct proporţional cu conţinutul de argilă şi de apă al solului (BERINDEI. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. Îngrăşămintele complexe se aplică fie în toamnă. o are evitarea formării bulgărilor. dovedindu-se superioară arătura cu subsolaj suplimentar de 10 . molibden şi zinc. îndeosebi solurile grele. cu posibilităţi mai bune de executare a lucrărilor de îngrijire în timpul perioadei de vegetaţie şi pentru 113 .

transport şi păstrare. prin zvântarea mai timpurie şi uniform a terenului. tasarea solului de către roţile tractorului duce la formarea bulgărilor la marginea cuibului de cartof. dacă solul a fost lucrat pe o adâncime mică. fără alte lucrări de pregătire a terenului. scarificarea terenului (afânarea adâncă) a dat rezultate bune. patul germinativ se pregăteşte numai după ce solul s-a zvântat. indiferent de mărimea acestora. 1982). forma bilonului. Dacă solul se lucrează în primăvară pe teren insuficient zvântat şi fără mărunţirea corespunzătoare. Pe solurile mai grele. folosirea combinatoarelor şi grapelor vibratoare (oscilante) realizează condiţii foarte bune 114 . De asemenea. În primăvară. Cele mai bune rezultate se obţin când terenul se pregăteşte cu ajutorul cultivatorului echipat cu piese active tip săgeată. tocarea eventualelor resturi vegetale. o eficacitate mai bună a erbicidelor. fără crustă. nivelată. iar pe parcele mici cultivatorul CPC-2 în agregat cu tractorul L-445. pentru a preîntâmpina formarea bulgărilor.14 ha pe schimb este egală cu cea a grapei cu discuri. influenţând pozitiv uniformitatea adâncimii de plantare. Pentru suprafeţele mari de teren cultivatorul purtat pentru cartof CPC-3. cu repercusiuni negative la recoltare. Pe unele soluri mai uşoare se poate executa în primăvară plantatul.95% în condiţiile în care capacitatea de lucru 12 . uşurează recoltarea mecanizată. echipat cu cuţite daltă sau săgeată. Importanţă deosebită prezintă momentul optim de executare a arăturii.2. evitând formarea viitorilor bulgări. Arătura se efectuează imediat după recoltarea plantei premergătoare. 1981).18 cm (BRIA. bulgării se formează tot în cuibul de cartof. Lipsa bulgărilor permite plantatul corect cu bilon uniform. Nivelarea solului (înainte sau după arat) este extrem de importantă în cultura mecanizată a cartofului. erbicidarea şi recoltarea. bulgării formaţi cu ocazia lucrărilor de îngrijire se găsesc pe bilon sau între biloane. Formarea bulgărilor se datorează modului de executare a lucrărilor solului şi epocii acesteia. Până la venirea iernii arătura se menţine curată de buruieni. permiţând plantatul mai devreme în primăvară.recoltarea mecanizată (BREDT. administrarea îngrăşămintelor organice şi celor chimice cu fosfat şi potasiu. Se realizează o adâncime de lucru până la 18 cm şi un grad de mărunţire de 92 . realizează condiţii foarte bune pentru plantarea cartofului. reduce rănirea tuberculilor. costurile de curăţire. pentru adâncimi de 14 . în agregat cu tractorul U-650. printre stoloni şi tuberculi. pentru adâncimi până la 14 cm sau cuţite tip daltă. bulgării se formează în mijlocul cuibului de cartof. dar sub tuberculi.

Folosirea combinatorului s-a dovedit mai avantajoasă pentru pregătirea unui pat germinativ corespunzător. Încolţirea tuberculilor începe cu 30 .pentru plantarea cartofului. îndepărtând tuberculii vătămaţi şi bolnavi. din aşezarea a două lădiţe puse cap la cap iar pe înălţime se suprapun prin aşezare pe suporţii lor.5% (1 l formalină 40% la 80 l apă).18°C.sortarea materialului de plantare scos din siloz sau depozit. ceea ce se realizează prin sortare la deschiderea silozului sau depozitului.60 cm pentru circulaţia lucrătorilor în vederea controlării şi dirijării procesului de 115 . fără ca aceştia să depăşească 1 . lăţimea lor rezultând. prin îmbăiere în soluţie timp de 5 minute. cu posibilităţi de aerisire şi în care se pot menţine temperaturi de 12 15°C. în cazul terenului cu denivelări şi tasat.15 kg) care se grupează în stive lungi. Calitatea materialului de plantare este hotărâtoare în realizarea producţiilor mari la cartof. până ce apar colţii în masă.tratarea tuberculilor cu formalină 0. folii de material plastic timp de circa 2 ore pentru "sudaţie" (transpiraţie). după care se acoperă cu rogojini. . dacă se urmăreşte o mai bună nivelare şi combatere a buruienilor.40 zile înainte de plantare (sfârşitul lunii ianuarie în sud şi vest) şi constă din următoarele operaţiuni succesive: . Între stive se lasă spaţii de 50 . se coboară temperatura la 10 12°C. . La lucrările de pregătire a solului în primăvară se aplică şi îngrăşămintele cu azot sau complexe. În spaţiile de încolţire tuberculii se aşează în lădiţe (de dorit cu capacităţi de 10 . din vibrocultor şi grapă rotativă elicoidală. Dacă colţii sunt mari (1 . 10 .asigurarea pornirii colţilor în vegetaţie prin aşezarea tuberculilor în strat de circa 40 cm în camere încălzite la 16 . .10 zile). Materialul de plantat şi plantarea Materialul de plantat trebuie să aparţină soiului şi categoriei biologice stabilite pentru zonă. plantatul efectuându-se mai devreme. cât permite spaţiul.forţarea creşterii colţilor (sau încolţirea propriu-zisă) se realizează folosindu-se solarii sau alte spaţii care beneficiază de lumină naturală sau artificială.1. Pentru reducerea gradului de tasare se practică şi bilonarea din toamnă. dar fără buruieni. acesta fiind alcătuit în funcţie de starea terenului: numai din vibrocultor. să fie sănătos. iar la nevoie până la 18°C (pentru a urgenta creşterea colţilor). La cartoful extratimpuriu şi timpuriu se obţin sporuri de producţie de 3. iar mărimea tuberculilor să fie de 40-70 g.2 mm (durează 8 . până la plantare.15 lădiţe. grapă cu colţi şi grapă rotativă elicoidală. prelate.5 cm) şi plantatul nu este posibil.5 7 t/ha prin încolţirea tuberculilor înainte de plantare.

menţinerea temperaturii recomandate (12 . folosind vase cu apă pe podea. Imediat ce s-a terminat încolţirea la lumină. Înrădăcinarea se poate face în lădiţe folosite la încolţire.eliminarea tuberculilor cu colţi filoşi şi schimbarea poziţiei lădiţelor în stive din 7 în 7 zile. folosindu-se aparatul "Magnetodia-flux" .10 zile. stratificarea făcându-se până la umplerea coşului. Tuberculii încolţiţi se ţin pentru înrădăcinare 8 . Pentru asigurarea unei încolţiri corespunzătoare sunt necesare următoarele: . O altă metodă de pregătire a materialului de plantare este tratamentul cu unde electromagnetice. rumeguş de lemn sau cu nisip. Pentru favorizarea încolţirii cât mai complete a mugurilor aflaţi pe întreaga suprafaţă a tuberculului. În producerea cartofilor de consum extratimpurii şi timpurii se practică sistemul de înrădăcinare a tuberculilor preîncolţiţi la lumină. sau mraniţă şi nisip în proporţii egale. pentru a nu se rupe colţii şi rădăcinile. pentru a se obţine o încolţire uniformă.aerisirea de 2 .iluminarea şi în timpul nopţii. ultimul strat fiind din materialul de înrădăcinare. nisip). plantându-se cu multă grijă. rumeguş. În fiecare cuib se introduce şi o anumită cantitate de material folosit pentru înrădăcinare (mraniţă. prin care se 116 . forţându-se pornirea în vegetaţie a mugurilor aflaţi pe această parte.parte ombilicală lăsându-se cele două jumătăţi netăiate într-o porţiune de circa 1 cm de la margine sau tăierea circulară a tuberculilor pe o adâncime de numai 15 mm.încolţire. se recomandă secţionarea de stimulare (metoda Köpetz) care se face transversal pe diametrul parte coronară . . astfel încât substanţele de rezervă de la partea ombilicală a tuberculului să nu migreze spre partea coronară. o dată la stratificare şi o dată după 5 zile. Acest procedeu se întrebuinţează numai înainte de pornirea mugurilor în vegetaţie (cel mai târziu la sfârşitul lunii ianuarie). timp în care colţii cresc puternic şi la baza lor apar şi se dezvoltă rădăcinile. turbă. . . . stropirea tuberculilor cu apă cu stropitori sau vermorelul.menţinerea umidităţii relative la peste 85%. Coşurile se ţin în camere de încolţire menţinându-se temperatura normală şi aerisirea de două ori pe zi. realizându-se colţi mai viguroşi (40 w/m2). luându-se aceleaşi măsuri.15°C). În momentul plantării tuberculii se transportă în câmp în lădiţele sau coşurile de înrădăcinare. Între straturile de tuberculi se aşează un strat de circa 5 cm material umectat. tuberculii se stratifică în coşuri de nuiele cu mraniţă sau turbă. Umectarea materialului de înrădăcinare se poate realiza cu soluţii nutritive de fosfor şi potasiu (60 g superfosfat şi 30 g sare potasică în 10 1 apă).3 ori pe zi.

manual sau cu maşina specială de secţionat. care nu 117 . o singură dată.20 kg praf de cretă şi 2 . . . într-o singură zi. apoi tratarea din nou a materialului cu unde aritmetice de 50 .4 colţi bine formaţi.acelaşi tratament ca mai înainte şi încolţirea clasică timp de 8 zile.tratarea. Cartoful preîncolţit şi încolţit se plantează în funcţie de data probabilă a ultimelor îngheţuri ce survin în primăvară din fiecare zonă de cultură.100 Hz.8 zile înainte de plantare. plus încă 3 4 cm. .7°C. folosindu-se o cantitate mai mică de material de plantare la unitatea de suprafaţă. Înainte de plantare tuberculii încolţiţi se pot secţiona în porţiuni de câte 3 . folosind 10 . Pentru plantarea tuberculilor neîncolţiţi epoca optimă este determinată de zvântarea solului până la adâncimea de plantare. folosind următoarele variante: .180 minute cu unde aritmice de 50 . În situaţii în care tuberculii pentru plantare sunt prea mari. cu dezinfectarea riguroasă a materialului.urmăreşte o pornire mai timpurie a colţilor în vegetaţie.14°C). în situaţii de urgenţă. deoarece pot interveni ploi care să întârzie lucrarea de plantare.100 Hz. Tuberculii neîncolţiţi nu sunt afectaţi în sol de eventualele scăderi ale temperaturii: ei nu pornesc în vegetaţie (nu emit colţi) până când nu se realizează temperatura specifică de 6 . iar dacă nu se poate face plantarea materialul se menţine în continuare la temperatura de 12 . în aşa fel încât să se poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări puternice. Plantarea timpurie determină sporuri de producţie datorită tuberizării timpurii în condiţii de temperatură şi durată a zilei mai favorabile şi a unui ritm de acumulare a biomasei mai accentuat. la care începe pornirea colţilor. folosindu-se mai eficient şi ploile dinaintea secetelor din vară.tratarea zilnică a tuberculilor timp de 10 zile. timp de 30 minute.100 Hz. pe o durată de 7 minute. Secţionarea se poate face cu 3 . uşurându-se recoltarea mecanizată a culturii de cartof. cu unde aritmice de 50 . În acest caz tuberculii se taie longitudinal pentru a asigura pornirea egală în creştere a colţilor de pe cele două jumătăţi de tubercul. Plantările timpurii determină formarea unor stoloni mai scurţi.3 kg Mancozeb la tona de tuberculi.100 Hz. Epoca de plantare. se poate face secţionarea şi la materialul neîncolţit. timp de 60 . Nu trebuie să se aştepte realizarea în sol a 7°C.tratarea tuberculilor cu unde aritmice de 50 . timp de 30 minute (întregul proces durează 10 zile.

atunci când întârzierea plantatului este mai mare de 6 . Tuberculii neîncolţiţi trebuie plantaţi până la 20 martie în zona de câmpie. 1978.15 aprilie în zona favorabilă şi până la sfârşitul lunii aprilie în zonele cu climă foarte favorabilă.să se folosească norme de plantare cât mai reduse şi economice prin reglarea desimii.12 zile şi. care asigură producţii bune decât un număr mai mare. care se concurează între ele şi pot debilita planta.8 zile. .25 martie în restul zonelor de cultură. Unii cercetători opinează că este mai indicat să se realizeze un număr mai mic de tulpini iniţiale (4 . în funcţie de zvântarea terenului.25 zile). în special în anii cu desprimăvărare târzie.. La stabilirea desimii de plantare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte (IANOŞI. 1991): . Având în vedere că materialul de plantare se produce şi comercializează la greutate.18 zile. în funcţie de condiţiile de mediu.40% din cheltuielile directe de producţie. care poate reprezenta 25 . VECER A.numărul de tulpini principale şi tuberculi formaţi la cuib creşte odată cu mărimea materialului de plantare şi a spaţiului de nutriţie şi scade datorită reducerii desimii de plantare. la 10 . indiferent de mărimea tuberculului la aceeaşi normă de plantare nu sunt diferenţe semnificative de producţie (ALBEN. între soiuri sunt diferenţe semnificative. se calibrează după diametru şi se plantează la număr. respectiv. Cercetările efectuate în ultimii ani arată că producţiile la cultura cartofului oscilează relativ puţin la densităţi cuprinse între 45 mii şi 70 mii de tuberculi (cuiburi) la ha. iar planta îşi autoreglează numărul de tulpini iniţiale. la 15 .5 la cuib).). Calendaristic cartoful extratimpuriu şi timpuriu se plantează între 5 şi 15 martie în zona nisipurilor din Oltenia şi între 5 . Densitatea plantatului. până la 10 . La aceeaşi normă de plantare se preferă 118 . iar în zonele favorabile şi foarte favorabile climatic. La stabilirea desimii de plantare trebuie să se ţină cont că la acelaşi număr de tuberculi plantaţi (respectiv aceeaşi desime). BREMNER. ultimul indicator determină norma de plantare. în special de fertilitatea solului (DRAICA 1985). Scăderi semnificative de producţie se înregistrează în zonele de câmpie. 1963. în situaţiile când solul nu este suficient de fertil sau elementele climatice sunt nefavorabile (MOORLI J. În fiecare zonă durata plantării trebuie să fie cât mai scurtă. DRAICA 1977). respectiv costul materialului. producţia creşte proporţional cu mărimea acestora dar.trebuie să afecteze plantele după răsărire (de la plantat la răsărire trec 18 . care se dezvoltă viguros.

55 .1. HOLMES 1966). În cazul când se plantează tuberculi mai mici se măreşte desimea la plantare. iar la soiurile care formează număr mare de tuberculi în cuib. asigurarea unui număr de 220 . se recomandă următoarele densităţi optime de plantare (BERINDEI.4 colţi. 1985): I. Plantarea unui număr mai mare de tuberculi pentru cartoful timpuriu este determinată de faptul că.5 tulpini iniţiale viguroase. EL SAELD. (45 . Tabelul 6.1.60 g fiecare.tuberculi mai mici faţă de cei mari.60 mii tuberculi/ha (idem şi la irigat).1.75 mii tuberculi sau porţiuni de tuberculi a câte 3 . un număr mai mare de tuberculi şi producţie mai mare (HOLLIDAY. în perioada scurtă de vegetaţie a acestor soiuri.. Pentru culturile de cartof extratimpurii şi timpurii se plantează un număr de 65 . cât mai ales desimea de plantare. este redusă compensarea producţiei la unitatea de suprafaţă prin creşterea recoltei la fiecare cuib. respectiv 40 . 45 .55 mm) ...55 mii de tuberculi plantaţi la hectar.240 mii tulpini la ha este suficient pentru a realiza producţii la nivelul potenţialului soiului. la ambele fracţii de calibrare 119 .60 mm.80 mii tuberculi/ha la fertilizare optimă şi irigare). 70 mii tuberculi/ha (75 . pentru a se asigura numărul normal de tulpini principale şi o suprafaţă de asimilaţie clorofiliană mai mare. La soiurile care produc un număr mic de tuberculi în cuib. Pentru cartoful ce se recoltează la maturitate. desimea plantatului la cartof este dată în tabelul 6.280 mii de tulpini la ha. II.85 mii tuberculi/ha. Scopul culturii Consum extratimpuriu şi timpuriu Consum de vară Consum de toamnă-iarnă Prelucrări industriale Material de plantare Timpurii 70-75 60-65 Soiuri Semitimpurii Semitârzii 65-70 55-60 50-55 50-55 50-55 60-65 55-60 Târzii 45-50 45-50 50-55 Luând în consideraţie "fracţiile de calibrare" a materialului de plantare. producţia fiind în corelaţie cu numărul de tulpini principale la hectar. Orientativ. În general. 1969. desimile menţionate în fracţia I de calibru cresc la 80 .45 mm) . deoarece se formează un număr mai mare de tulpini principale la hectar. Această densitate se asigură cu 45 . ceea ce înseamnă 240 . cu mărimea de 30 .45 mm (diametrul transversal). considerând că un tubercul asigură pornirea în vegetaţie a 4 .. în condiţii tehnologice corespunzătoare. nu atât mărimea tuberculilor plantaţi determină producţia de cartof.1 Densitatea orientativă de plantare la cartof (mii tuberculi / ha). (30 . 1963.

În cazul în care se folosesc la plantat tuberculi tăiaţi.40 37 2350 2150 1970 1830 1640 1490 1370 1230 40 .60 123 7810 7130 6560 6080 5460 4970 4550 4100 Pentru celelalte scopuri de folosinţă cartoful se plantează cu maşina 4 Sa BP 62. desimea la plantare este 70 . fără a se înregistra diferenţe semnificative de producţie la hectar faţă de distanţa de 60 cm între rânduri. 1995) Fracţia materialului de Necesarul de material de plantare (kg/ha). între 19 . în funcţie de distanta între rânduri şi desimea stabilită.27 cm.5 şi 70 cm sau cu maşina de plantat 6 SAD-75.60 cm.15%.85 mii tuberculi/ha în condiţii de irigare. 75 şi chiar 80 cm) între rânduri este mai avantajoasă pentru mecanizarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare. ceea ce uşurează mult lucrările de îngrijire. se folosesc distanţe între rânduri de 55 . Cantitatea de tuberculi la hectar se calculează în funcţie de desimea plantatului şi greutatea medie a unui tubercul. plantarea efectuându-se semimecanizat: se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevăzut cu corpuri de rariţă. La culturile de cartof extratimpurii şi timpurii cu tuberculi încolţiţi înainte de plantare. funcţie de desime plantare Diametrul Greutate tuberculului medie (g) 63500 58000 53300 49400 44400 40400 37000 33300 (mm) 23 .30 20 1270 1160 1070 990 890 810 740 670 30 .2).4100 kg/ha. fie manual. procurându-se cantitatea de tuberculi necesară pentru suprafaţa planificată a se cultiva cu cartof la care se adaugă la însilozare încă 10 .45 52 3300 3020 2770 2570 2310 2100 1920 1730 45 .80 mii tuberculi/ha în condiţii de neirigare şi 75 . cantitate ce reprezintă pierderile din timpul manipulării şi păstrării materialului de plantare. obţinându-se producţii practic 120 .35 27 1710 1570 1440 1330 1200 1090 1000 900 35 . S. care asigură distanţe între rânduri de 50. Când se plantează cu echipamentul de plantat cartof EPC-4 sau cu maşina de plantat cartofi încolţiţi MPCI-6 (pe terenuri nisipoase).2 Norma de plantare în funcţie de desime şi mărimea tuberculilor (IANOŞI. Distanţele între tuberculi pe rând oscilează.1.1.55 95 6030 5510 5060 4690 4220 3840 3520 3160 55 .. la distanţe între rânduri de 75 cm. 62. Cantitatea de tuberculi la hectar oscilează între 1270 . în care tuberculii se plantează manual.50 71 4510 4120 3780 3510 3150 2870 2630 2360 50 . distanţa între rânduri este de 70 cm.5. iar acoperirea lor se face fie mecanizat cu aceleaşi mijloace. Distanţa între rânduri şi metodele de plantare. în funcţie de greutatea medie a unui tubercul şi desimea stabilită la unitatea de suprafaţă (tabelul 6.desimea se reduce cu 5 . Plantarea cartofului la distanţe mai mari (70.10 mii tuberculi/ha. Tabelul 6.

În zonele cu terenuri de formă neregulată. curat de buruieni şi fără bulgări. nu se distrug tulpinile în timpul vegetaţiei cu ocazia lucrărilor de îngrijire.7 ore om/ha şi o calitate foarte bună a lucrării în următoarele condiţii: materialul de plantare să fie riguros sortat şi să fie curat de pământ şi alte impurităţi. cu degete de prindere.14°) plantarea se face cu o singură secţie (2 Sa BP 62. o organizare exemplară a transportului materialului de plantare. iar capacitatea de lucru 0. restricţii faţă de gabaritul şi complexitatea. pentru realizarea indicilor de productivitate a maşinii se impune. care poate planta până la 10 ha pe schimb. se utilizează pentru plantarea cartofului maşina SA-2-0. 1975). 1987).6 km/h. cu un necesar de forţă de muncă de 6 . 30. uneori. Capacitatea buncărului este de 280 kg cu înălţător şi 220 kg fără. maşina de plantat realizează o productivitate de 0. să nu aibă colţi mai lungi de 1 . cu limite de reglare a adâncimii între 6 .50 ha pe oră.0. pe pante a căror mecanizare impune cerinţe deosebite privind manevrabilitatea.12 cm.45 .84 ha/h (C. se recomandă folosirea maşinii de plantat cu trei secţii de câte 2 rânduri (6 Sa BP 62. utilajelor folosite. stabilitatea şi accesibilitatea agregatelor de lucru şi. cu distanţa între rânduri de 70. În condiţii normale. terenul să fie bine nivelat. 66 şi 62 cm. fărâmiţate. se pot folosi tractoare cu pneuri mai late (se reduce tasarea). În asemenea condiţii se efectuează mai repede plantarea.5. să nu se planteze pe vreme ploioasă. 121 . Având în vedere buncărul suplimentar cu capacitatea de 4 .500 m. brăzdare tipul combinaţie "labă de gâscă şi patină alungită". După încercări încununate de succes. 45 şi 65 CP. 30. s-a introdus în producţie maşina de plantat cartofi 6 SAD-75. ca o condiţie esenţială. lungimea parcelelor să fie de circa 400 . care poate fi alimentat direct de mijloacele de transport prin basculare. Aparatul de plantare este prevăzut cu disc vertical. iar distanţa tuberculilor pe rând de 21. 25.5). COTA . Maşina lucrează în agregat cu tractorul de 28. Organele de acoperire sunt cu rariţe.5 t tuberculi.74 importată din fosta Cehoslovacie. bine nivelate.0. echipată cu 2 secţii (4 rânduri). 35 şi 40 cm.2 mm. importată din fosta Cehoslovacia. reglarea maşinii să se facă corespunzător pentru fiecare categorie texturală de sol. Această maşină lucrează pe 2 rânduri. are viteza de deplasare 4 . iar pe pante mai mari (6 . Pe terenurile plane.56 . lucrările de îngrijire se execută mai uşor.egale cu cele obţinute la distanţe mai mici între rânduri (BRIA. iar roţile de antrenare cu obadă şi pinteni.5). pentru a se putea face alimentarea cu tuberculi numai la capete.

Prima lucrare se execută la 10 . în cazul plugului purtat de tractor şi la a treia brazdă în cazul plugului tras de animale.Pe parcele mici se poate utiliza maşina de plantat cartof pe 2 rânduri Solana (MPC-2). 1997). lat la bază de circa 38 . La plantare mai adâncă de 10 cm recoltarea mecanizată este mai costisitoare. Cartoful se plantează mecanizat. Cartoful se poate planta şi manual pe suprafeţe mici sau în urma plugului. Discurile de la maşinile de plantat (EPC-4. la jumătatea intervalului dintre coamă şi fundul brazdei.12 cm. atacul bolilor de putrezire) şi pe pante mai mari de 4 .14 zile 122 . Rezultatele cele mai bune se obţin atunci când lucrările se fac imediat ce apar buruienile. în zona foarte favorabilă de la Braşov adâncimea cea mai potrivită de plantare este de 7 . Plantarea pe brazde constă în executarea unei arături. apoi în zonele cu ploi abundente (reducându-se pericolul excesului de apă în zona cuibului şi diminuându-se. 6 SAD-75) trebuie să fie astfel reglate încât să rezulte un bilon uniform încheiat simetric faţă de coamă. astfel terenul rămâne ca o arătură. Lucrări de îngrijire Îngrijirea culturilor de cartof fără folosirea erbicidelor. Combaterea buruienilor.42 cm şi înalt de 12 .15 cm deasupra părţii superioare a tuberculilor la bilon mic şi 20 . în agregat cu tractorul L-445 (POPESCU.8 cm. tuberculii punându-se tot la a doua brazdă. intervalul este de peste 30 zile (la cartoful preîncolţit de 18 . de 17 cm.5. formându-se biloane pentru prevenirea eroziunii solului. astfel. adâncimea este de 12 cm. Câmpia Turzii şi Mărculeşti au scos în evidenţă că. de regulă prin acoperire cu biloane. În acest interval trebuie distruse buruienile şi crusta care se poate forma mai ales pe terenurile grele şi cu vreme ploioasă. De la plantare la răsărire. În acest caz tuberculii trebuie plantaţi la adâncimea de 6 . după aşezarea pământului în bilon tuberculii să fie acoperiţi cu un strat de pământ de 8 . la Câmpia Turzii. 4 Sa BP 62. Plantatul în biloane este obligatoriu în cazul irigării prin brazde. în zona favorabilă. în condiţii de irigare.5%. Tuberculii se aşează cu mâna pe peretele brazdei.25 zile).25 cm la bilon mare. Acoperirea se face prin răsturnarea brazdei următoare. adâncime la care umiditatea şi temperatura sunt mai favorabile formării tuberculilor. aşa-numita "acoperire plană". În celelalte situaţii se poate planta fără biloane.19 cm. Adâncimea de plantare. în ambele cazuri distanţa între rânduri este de aproximativ 60 cm. 16 . Pe terenurile situate în pantă plantarea cartofului se face pe curbele de nivel. iar la Mărculeşti.9 cm şi. Cercetările efectuate la Braşov. respectiv. astfel ca.

îngrijirea culturii se face prin 2 .după plantare. După răsărire. 123 .7 km/h. 1982). de obicei în număr de 2 . de 8 . se acoperă şi se înăbuşă buruienile ce au tendinţa de a răsări. înaintea pieselor tip rariţă se vor monta cuţite săgeată. cu lăţimea de lucru de 8. Lucrarea succesivă cu grapaplasă şi cultivatorul cu piese tip rariţă. tuberculii trebuie să fie acoperiţi cu un strat de sol afânat şi mărunţit. Dacă după plantare terenul rămâne "plan". Dacă plantatul s-a făcut în biloane. Dacă solul este tasat. după intervale de 8 . asigurând o bună dezvoltare tuberculilor. Alte lucrări. înălţimea lui devenind din ce în ce mai mare la lucrările următoare. Când plantarea s-a făcut cu biloane.4 zile se lucrează din nou. La bilonările târzii sunt folosite ridicătoarele de vrejuri (tulpini).5 km/h.3 treceri cu grapa cu colţi reglabili care distruge atât crusta. în acest caz. Grapa distruge buruienile şi crusta de pe coama biloanelor. dar şi de pe intervalul dintre biloane. la adâncimea de 8 10 cm.3. Pentru a se dezvolta normal. diferenţiat. După 1 . de refacere a bilonului. poate fi suficientă o lucrare de prăşit şi o bilonare. La plantatul plan se execută o praşilă mecanică între rândurile de plante vizibile. în agregat de 3 câmpuri. se repetă încă o dată (când s-au plantat tuberculi încolţiţi) sau de 2 ori la celelalte culturi. cu zonă de protecţie de 12 . se lucrează terenul cu grapaplasă. care să lucreze la adâncimea care nu formează bulgări (BERINDEI.15 cm şi viteza de înaintare 4 . de asemenea.4 m şi o viteză de înaintare de 5 . de data aceasta cu cultivatorul echipat cu piese tip rariţă. îngrijirea culturilor de cartof se face. Se distrug buruienile şi crusta din spaţiul dintre biloane şi.12 zile. Următoarele lucrări sunt de bilonare. se execută numai lucrări de îngrijire a bilonului (de refacere). dacă terenul nu este puternic îmburuienat cu specii perene de buruieni. cât şi buruienile anuale. şi. La prima bilonare. pentru a preveni călcarea şi distrugerea lor. înăbuşirea buruienilor şi scurgerea apei pe taluzurile biloanelor. la cartoful extratimpuriu.15 cm înălţime deasupra tuberculului plantat. În cazul infestării cu buruieni perene. poate fi necesară intervenţia manuală de distrugere a unor buruieni perene. În final trebuie să rezulte un bilon de 13 . bilonul nu se face prea înalt (să nu acopere planta). prevenind excesul de apă în zona cuiburilor şi infestarea cu mană a tuberculilor de la frunzele bolnave căzute pe bilon. se va executa o praşilă manuală completă pe rând sau una două lucrări de plivit.9 cm grosime. după cum s-au realizat sau nu biloane. Astfel se realizează o bună îngrijire a culturii până la răsărire. prin refacerea acestora. Bilonul trebuie să fie bine încheiat pe coamă.

.. Papaver sp. toate ţările europene şi americane cu agricultură avansată practică combaterea integrată o buruienilor. Aresin.. Echinocloa crus-galli.1. iar recoltarea mecanizată devine dificilă sau imposibilă. când nu se poate intra cu mijloace mecanizate pentru distrugerea lor.. În zonele unde cartoful nu se plantează cu bilon..) se face folosind erbicidele din tabelul 6. Igran.La culturile irigate. Buruienile consumă cantităţi mari de apă şi elemente nutritive şi scad eficienţa tratamentelor împotriva bolilor (mai ales la mană) şi dăunătorilor (mai ales la gândacul din Colorado). Anthemis sp.4 zile înainte de răsărire). Buruienile produc pagube mari. Spergula sp. Erodium sp. afânând solul şi refăcând biloanele. 124 . chimice şi biologice. Gypsophila sp.. Afalon. Stachys annua. compoziţia floristică din anii precedenţi. mai întâi se face udarea şi apoi se efectuează prăşitul sau bilonatul.3. Galiopsis sp. Gallium aparine. 1999)... Amaranthus sp. Digitaria sp. bazată pe metode preventive. Metodele chimice se bazează pe folosirea unui sortiment diversificat de erbicide. agrotehnice. Solanum nigrum. În anii secetoşi.. Atriplex sp. Xanthium sp. etc.. Merkazin. Fumaria sp. Buruienile din lanurile de cartof se combat cu multă greutate. În cultura cartofului buruienile de combătut trebuie să fie anticipate. Galinsoga sp. precum şi selectivitatea şi modul de acţiune a erbicidelor. Acest mod de abordare constituie un dezavantaj care poate fi suplinit numai prin profesionalismul producătorului de cartof (MORAR... Erbicidele simple ca: Gesagard. Hibiscus trionum.şi dicotiledonate (Sinapis sp.35%. Lexone se aplică imediat după rebilonare. concomitent cu această lucrare şi până aproape de răsărirea plantelor de cartof (3 . Portulaca sp. Vicia sp. determinând diminuarea recoltei cu 20 . În prezent. când se fac mai multe udări. cunoscând terenul. Îngrijirea culturilor de cartof folosind erbicidele pentru combaterea buruienilor. deoarece primele faze de vegetaţie a plantei corespund cu perioade ploioase din lunile mai şi iunie.. Chenopodium sp.. în funcţie de infestarea cu buruieni anuale şi perene. Sencor. Combaterea buruienilor anuale mono. erbicidele respective se aplică în perioada de după plantare şi până în preziua răsăririi plantelor de cartof.. Lamium sp.. Setaria sp. Cosatrin. chiar în cazul unor lucrări de îngrijire efectuate corespunzător cu mijloace mecanice. lucrările de îngrijire se corelează cu udările.. Thlaspi sp. numărul lucrărilor de afânare a solului şi de refacere a biloanelor poate fi mai mare. Polygonum sp.

4 Combaterea costreiului din culturile de cartof (l/ha produs comercial) Erbicide (substanţă activă) Fusilade super (12.0 1.0 Erbicide (substanţa activă) Buruienile-problemă ca Solanum nigrum pot fi combătute cu ajutorul erbicidului Basagran care se aplică în faza de rozetă a buruienilor.0 Tratamentele se fac după răsărirea plantelor de cartof.1. în primele 10 zile.0 Dual 500 (50% metholachlor) sau 3.0 4.6.75-1.5-2.5 5.0 .040 0. până când acestea au 10 .0 Sencor 70 sau 0.25-2. în condiţii de irigare este prezent costreiul (Sorghum halepense).5-8.25 1. Prometrex 50.5-4. 6.25-.0-6.0 3. În multe zone din Transilvania.0 Lexone 75 GA 0.5 7.0-3. kg sau l/ha.0 .75 0.0 Lasso (48% alachlor) plus 3. indiferent de faza de creştere. Pentru combaterea acestor buruieni se aplică erbicide selective postemergente (tab. Afalon 50 (50% linuron). Cosatrin 50. (toate cu 50% prometryn). Aresin 50 (50% monolinuron) Sencor 70 (70% metribuzin) 0.0-4. Igran 50 (50% 2.00-1. Dacă din anumite motive erbicidele monocotiledonate nu combat în totalitate buruienile.5% fluazifop-p-butil) Gallant (12.12 cm înălţime.5-5.1% quizalofop-ethyl Sorghum halepense (costrei) 2.25 Erbicide postemergente Titus (sulfonil .5 4.5-0. se pot folosi erbicide postemergente. după rebilonare sau plantarea tuberculilor.040 Basagran 48 (48% bentazon) 3.5-2. Igran) se aplică.50 1.0-3.25-2.7-1.0 Gesagard 50 sau 2. Prohelan 50.3.0-8. Erbicidele pe bază de metribuzin (Sencor.0 4.5-4. Aresin. Moldova şi Oltenia culturile de cartof pot fi infestate cu Agropyron repens iar în sudul ţării.0-1.0 3.75 0.5% haloxifop-ethoxy-ethyil) Targa (10. până când acestea formează 6 frunze adevărate.4). de preferat înainte. (Lexone. în funcţie de humus 1-2% 3-4% peste 4% Erbicide preemergente simple Gesagard 50.5-5.0 Erbicide preemergente complexe Codal (20% metholachlor + 20% prometryn) 6. în mod obligatoriu.3 Combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate din cultura cartofului.1.0-6.0 8.0-7. Tabelul 6.040 0.5 6-8 terbutrin). Tabelul 6.Erbicidele asociate: Codal sau Lasso + Gesagard sau Sencor.75-1. Lexone) pot fi administrate fără riscuri şi după răsărirea plantelor de cartof.1. Afalon.0-10.5 3. de răsărirea buruienilor monocotiledonate anuale. cum ar fi erbicidul Titus ce se aplică în faza cotiledonală a buruienilor.75-1.ureic) + surfactant 0.00 1.0 Agropyron repens (pir) 4. dar în momentul când plăntuţele de costrei au 15-35 cm înălţime iar cele 125 .5 5.5 4.0 1.5 Lexone 75 GA (75% metribuzin) 0.5-0.5 1.

după care urmează culturi succesive. diminuează cu 70 . Alternaria solani . Ordatox 25 EC . Combaterea buruienilor în lanurile cu cartof extratimpuriu şi timpuriu. Dozele maxime (6 l/ha) sunt indicate când este prezentă şi specia Cynodon dactylon (pir gros).3 kg/ha. Toate erbicidele recomandate după plantare şi înainte de răsărirea cartofului realizează o combatere a buruienilor eficientă când sunt aplicate concomitent cu o rebilonare. Controlul insuficient al culturilor de cartof privind agenţii patogeni ai bolilor. Padan 50 . Rizoctonia solani . Combaterea bolilor şi dăunătorilor. mono-.1.3). iar dintre dăunători: gândacul din Colorado Leptinotarsa decemlineata.5 kg/ha la Ridomil plus.0. În multe cazuri. se irigă cu 300 400 m3 apă la hectar.6 kg/ha. prin faptul că această intervenţie nu mai este preventivă.5 kg/ha la Brestan 60 WP.1.2 lucrări mecanice de distrugere a buruienilor dintre rânduri şi de refacere a bilonului. Synchytrium endobioticum .râia neagră. de 2 kg/ha la Dithane M-45. Temoal 52 PU.0-1.10 zile. Întârzierea cu 4 . efectul lor fiind sporit dacă acestea rămân ca o peliculă la suprafaţa solului. Doza de fungicid este de 5 kg/ha la Turdacupral 50. Curzate plus T 85 PU şi de 0.5 EC . Streptomyces scabies . Erwinia carotovora var. când se folosesc mijloace terestre de aplicare.râia comună. constituie adesea cauza unor producţii mici şi neeconomice.mana.alternarioza. Corynebacterium sepedonicum .5 zile a tratamentului faţă de momentul avertizat. Sandofan C-50 PU.de pir au 10-15 cm. Phytophtora infestans .2 kg/ha. trebuie să se facă cu mare atenţie. iar după tratament. iar cu mijloace aero se 126 . pentru completarea acţiunii erbicidelor se mai execută 1 . Fusarium sp. Momentul aplicării tratamentelor este indicat prin buletine de avertizare. 6. atroseptica .5 kg/ha. Dipterex 80 1. de 2.80% eficacitatea protejării foliajului la mană.putregaiul inelar.2. în decurs de 7 .1.0.înnegrirea bazei tulpinii. cât şi prezenţa dăunătorilor. carotovora putregaiul umed. Ekalux S .putregaiul uscat. Pentru combaterea buruienilor anuale se aplică erbicide anti-. şi dicotiledonate (v. Erbicidele asociate se aplică în primele zile după plantarea cartofului.8 kg/ha. . înainte de răsărire.2 kg/ha. Marshall 25 EC . Victenon 50 WP . Respectarea dozei de fungicid şi a celei de lichid (200 l/ha la neirigat şi 400 l/ha în condiţii de irigare) se face prin calibrarea corectă a echipamentelor de stropit.rizoctonioza. Dintre numeroşii agenţi patogeni care produc boli ale cartofului amintim: Ervinia carotovora var. Împotriva gândacului din Colorado se vor folosi următoarele produse: Decis 2. tab.3 kg/ha.0. Vandozeb 80 PU.

70% din acest consum realizându-se în perioada de formare şi creştere intensă a tuberculilor (iunie.8 tratamente pentru combaterea bolilor şi 2 . Odată cu strânsul tuberculilor. cu maşina E-649 care produce mai puţine vătămări. 127 . unde se sortează şi se calibrează în vederea livrării. Depozitarea.utilizează Dimevur (3 l/ha) sau Carbavur (3 l/ha). 60 . iar în luna august cu combina CRC-2 (sau cu combina E-684). Regimul de irigare se dirijează permanent atât în funcţie de nivelul precipitaţiilor. produsele recomandate fiind compatibile. atunci când greutatea tuberculilor a depăşit 30 g. prin smulgere iar pe celelalte soluri folosind sapa sau plugul. când peridermul încă nu este bine format. cantităţile specificate sunt pentru un singur tratament. umiditatea solului nu trebuie să scadă sub valoarea plafonului minim de 50 .000 m3/ha. Irigarea cartofului s-a dovedit eficientă în toate zonele. Când avertizările pentru mană şi gândacul de Colorado coincid. Depozitarea tuberculilor recoltaţi nu trebuie să depăşească 24 de ore. Recoltarea se face manual pe solurile nisipoase. (intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 40-70 cm. Numărul tratamentelor oscilează de la an la an. nu trebuie să depăşească 10 zile. Pentru consumul de vară recoltarea se face pe măsura necesităţilor. În anii cu primăveri secetoase se recomandă să se facă o udare de aprovizionare sau o udare imediat după răsărire. august).A. Consumul total de apă la cartof are valori de 3. Pentru realizarea acestor consumuri de apă. iulie. în urma maşinii E-649 se face şi sortarea lor. Umiditatea solului trebuie să se menţină în tot timpul perioadei de vegetaţie la minimum 70 . Contra adulţilor hibernanţi tratamentul se recomandă în cazul când numărul este mai mare de 10 exemplare la 100 de plante.70% din I.U. cât şi dinamica consumului de apă al plantelor de cartof. Recoltarea Cartoful pentru consum extratimpuriu şi timpuriu se recoltează începând din luna mai. Rezultate bune se obţin când alternează produsele de la un tratament la altul. Cercetările au evidenţiat că cea mai mare nevoie de apă se manifestă de la tuberizare până la maturitate. Se fac 4 . conform cu cerinţele. de obicei în luna iulie. La recoltarea cu combina tuberculii se transportă la depozitul de tranzit sau la centrul de preluare. tratamentele se pot face combinat.80% din capacitatea pentru apă a solului.500 – 7. Se evită vătămarea tuberculilor. în funcţie de soi şi zona de cultură. sortarea făcându-se concomitent cu recoltarea. în acest caz.4 tratamente pentru combarerea gândacului din Colorado.

În urma acestor maşini tuberculii trebuie strânşi imediat. 1977). care lucrează în flux cu maşina ISIC-30. Pentru calibrarea tuberculilor destinaţi plantării se foloseşte maşina de calibrat MCC-60 (45). restul de 1/3 având încă culoarea galbenă. paralel cu combina. întregi pentru consum. încarcă tuberculii în remorca de transport. dar lucrarea este de bună calitate numai în cazul unei tehnologii adecvate şi a unei dotări corespunzătoare (SOCOL. Maşina de scos cartof cu rotor excentric – MSCRE-1 şi maşina de scos cartof pe un rând cu brăzdar oscilant – MSC-1 B. Tuberculii se separă de impurităţi (bulgări. Combina CRC-1 dislocă tuberculii. Capetele parcelelor se recoltează manual pe 15 m lungime pentru întoarcerea agregatelor. În solele cu cartofi pentru consum sortarea se face pe două categorii: tuberculi mari şi mijlocii. Combina E-684 execută recoltarea cartofului pe 3 rânduri şi adunarea acestora într-o remorcă cu deplasare independentă. pe cale chimică la îngălbenire totală.80 g pentru material de plantare.13°C). de unde se adună manual în grămezi. Vrejurile se distrug cu 7 .7°C (chiar 12 . Harvade 25 F în doză 2. remorci sau containere pentru transport.. îi scutură de pământ pe o bandă transportoare şi îi depune în buncăre. sau cu maşina universală de tocat resturi vegetale (MUTRV) care lucrează în agregat cu tractorul L-445. au un indice minim de vătămare a tuberculilor.O. tuberculi bolnavi) cu maşina ISIC-30 în componenţa căreia intră şi maşina de presortat (MP-1). deoarece se reduce foarte mult gradul de vătămare a tuberculilor. Combinele de recoltat dizlocă pământul cu tuberculi. tuberculii mici şi vătămaţi pentru furaj. Este foarte important ca recoltarea cartofului să se facă la temperaturi mai mari de 6 .Cartoful pentru consumul de toamnă-iarnă şi pentru industrializare se recoltează când 2/3 din tulpini (vrejuri) s-au uscat. sub 40 g se repartizează pentru furaj. Tuberculii se transportă la centrele de preluare sau la depozitele de păstrare. separă tuberculii de pământ şi îi depune pe suprafaţa solului în spatele maşinii. staţionar. din buncărul combinei sau din mers în remorca tractată paralel cu combina. între 40 . pietre. 128 . Recoltarea se face numai pe vreme bună şi la umiditatea corespunzătoare a solului. Maşina lucrează bine numai pe solurile uşoare. în agregat cu tractorul L-445. Maşina E-649 dislocă.5 l/ha sau pe cale mecanică cu maşina de tocat vrejuri MTV-4.8 zile mai înainte de recoltare. separă pământul şi resturile vegetale. iar cei din lotul semincer se sortează pe 3 categorii: cei peste 80 g sunt destinaţi consumului. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea cu combinele pentru cartof. folosind Reglone 5 l/ha.

trifoi.25 t/ha la soiurile extratimpurii. combaterea buruienilor şi valorificarea eficientă a îngrăşămintelor. cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă.pentru zona cerealieră din sudul ţării un asolament de 4 ani. porumb şi alte culturi cu care nu are dăunători comuni. dacă infestarea a fost slabă şi numai după 8 ani. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru sfeclă cruciferele şi ovăzul din cauza dăunătorilor comuni (nematode).2 SFECLA PENTRU ZAHĂR Tehnologia de cultivare Rotaţia Sfecla pentru zahăr trebuie sa urmeze după culturi care părăsesc terenul devreme. cartof. 1959). VASILIU. în cazul infestării puternice (A. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. din cauza consumului mare de apă şi potasiu. datorită epuizării solului în apă. floarea-soarelui. floarea-soarelui şi cânepa. orz. trifoi. cereale de toamnă. cât şi suprafeţele ocupate de culturi succesive. 15 . grâu de toamnă. În aceste condiţii se asigură acumularea apei în sol. .pentru zona cu grad mai ridicat de umiditate. cât şi de irigare. cartof. asolamente speciale.5 ani astfel: .În ţara noastră se obţin producţii de 10 . sorgul şi iarba de Sudan. porumbul erbicidat cu erbicide triazinice. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă. folosind rotaţii de 4 . porumb. grâu.50 t/ha la soiurile semitârzii şi târzii. Sfecla poate reveni pe acelaşi teren după 4 ani. ori un asolament de 5 ani cu următoarea rotaţie: sfecla pentru zahăr. 129 . un asolament de 4 ani cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. astfel încât să rămână timp pentru efectuarea lucrărilor solului şi a fertilizării organo-minerale. Având în vedere că din totalul stolonilor formaţi pe tulpina subterană numai 30 – 40% se transformă în tuberculi. dacă solul nu a fost infestat cu nematode. există mari rezerve pentru a se obţine producţii de 70 – 110 t/ha. sau după 6 ani. leguminoasele anuale şi cartoful (în zona favorabilă acestuia). Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi a Substanţelor Dulci Fundulea recomandă atât pentru condiţii de neirigare.25 t/ha la soiurile timpurii şi semitimpurii şi 25 . La rândul ei sfecla este bună premergătoare pentru orzoaică. 6.

6. prin prelungirea vegetaţiei şi diminuarea conţinutului de zahăr. BÎLTEANU (1993).6. (1983) menţionează trei perioade critice privind necesarul elementelor nutritive accesibile plantei: 1) la apariţia perechii a doua şi a treia de frunze.9.6. Insuficienţa fosforului se manifestă prin frunze mici fără luciu. Azotul este cel mai important element pentru creşterea plantelor.0 5. BÎLTEANU. 1 kg fosfor asigurat prin fertilizare determinând obţinerea a 17 kg zahăr ( W. 70 kg P2O5 şi 250 kg K2O. DAVIDESCU şi colab.8 . După diferiţi autori. Fosforul favorizează creşterea rădăcinilor şi a aparatului foliar. cu o coloraţie verde-albăstruie şi cu pete brune pe margini. 2) la începutul îngroşării rădăcinii (10 .august). citat de GH.5.2. 1974). sunt următoarele: N . Pe măsură ce plantele avansează în vegetaţie se intensifică asimilarea fosforului şi potasiului.) după D. Excesul de azot amoniacal în sol la însămânţare are efecte toxice asupra germenilor şi plantelor de sfeclă (D. la 1 kg N s.7 . consumul maxim fiind înregistrat în lunile iunie .1. consumul maxim fiind înregistrat în intervalul iulie .6 .2.a.iulie.1. iar excesul de azot frânează acumularea zahărului în favoarea creşterii vegetative şi determină creşterea conţinutului de azot vătămător. elemente deosebit de importante pentru sinteza şi acumularea zahărului.4 . SOLTNER (1990). 3) în perioada tuberizării şi cumulării zahărului (iulie .1. Insuficienţa azotului determină reducerea suprafeţei foliare. se asigură un spor de 52 .august.2.110 kg rădăcini. Limitele de consum (în kg/ha s.30 iunie). P .8.2.Fertilizarea Sfecla pentru zahăr este o mare consumatoare de elemente nutritive. 1970).4 . În primele luni de vegetaţie sfecla consumă cantităţi mari de azot pentru formarea frunzelor. Absorbţia fosforului are loc de-a lungul întregii perioade de vegetaţie. Na 1. Ca .a. BROUWER. 130 .2% (GH. 1976). BÎLTEANU şi colab.2. pentru o tonă de rădăcini.4 . Mg . GH. dar este mai ridicat la producţia de zahăr. în funcţie de condiţiile de experimentare. Pentru o producţie de 40 t/ha rădăcini şi 36 tone/ha frunze. când se absorb circa 70% din întregul necesar. contribuie la creşterea producţiei de rădăcini şi sporeşte conţinutul de zahăr cu 0. Sporul de producţie datorat fosforului este mai mic decât în cazul azotului în ceea ce priveşte recolta de rădăcini.. sfecla extrage din sol circa 165 kg azot.4. K .0.

5 kg/ha N. Carenţa în potasiu determină reducerea numărului de frunze şi uscarea lor prematură. în mare măsură. au un rol primordial în nivelul producţiei sfeclei pentru zahăr. Frecvent. în anii cu veri secetoase. Astfel. sinteza şi migrarea zahărului în rădăcini şi conferă plantelor o bună rezistenţă la secetă şi boli. Microelemente. şi 2. 1986). Pentru fiecare tonă de gunoi încorporat. datorită condiţiilor climatice.3. principalul îngrăşământ organic. 1986). carenţa în acest element apare pe solurile cernoziomice şi aluviale cu reacţie neutră. Administrarea îngrăşămintelor îngrăşămintele chimice. odată au fertilizarea de bază (CR. când s-a aplicat plantei premergătoare. în perioada 1975 . Potasiul favorizează absorbţia azotului şi fosforului.5. ŢUCUDEAN.C. Gunoiul de grajd.133%. şi 1 kg/ha K2O. Sporul de producţie realizat de 1 kg potasiu s. Prevenirea carenţei în bor se realizează prin aplicarea a 13 .1985. BORDAN. prin fertilizare cu NPK.). asigură importante sporuri de recoltă pe toate tipurile de sol. Lovrin.a.5 . s-au obţinut sporuri la producţia de rădăcini cuprinse între 26 . este de 25 .0 kg ha P2O5.5 zahăr (W. 1. Dintre acestea importanţă deosebită prezintă borul. la S. iar la producţia de zahăr între 27 . doza de îngrăşăminte se va diminua cu: 2. BROUWER. în funcţie de nivelul dozelor şi rapoartelor experimentale. influenţând negativ producţia.26 kg/ha borax (1. 1975). încorporat în sol sub arătura de vară sun toamnă.a. deoarece ritmul de descompunere al gunoiului coincide.30 kg rădăcini respectiv 4. Rezultate bune se obţin numai prin utilizarea de gunoi fermentat. Carenţa de bor determină îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei şi putrezirea “inimii sfeclei”. Îngrăşămintele verzi prezintă importanţă în regiunile unde. cu nevoia de substanţe nutritive ale plantei.70% (O. 1.5 kg/ha P2O5.5 kg/ha N.Excesul de fosfor măreşte consistenţa rădăcinilor şi grăbeşte maturarea.5 . HERA şi Z. În condiţiile cernoziomului mediu levigat de la Girişul de Criş (jud. pe lângă cele organice. reflectate şi în producţia de zahăr care a crescut cu 13 . Bihor).5 kg/ha K2O. 1970).84%. 131 . SEGĂRCEANU. sporul obţinut la producţia de rădăcini a oscilat între 27 .A. excesul de potasiu favorizează producţia de frunze în detrimentul producţiei de rădăcini. leguminoasele pot fi cultivate în mirişte sau în regim irigat. când îngrăşământul organic se aplică pentru sfecla de zahăr şi 1.140% (I.0 kg s.

în funcţie de recolta scontată (Rs) şi de gradul de asigurare a solului Recolta scontată (Rs) (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 0.5 3. aducerea la nivelul dorit se va realiza prin completare cu îngrăşăminte simple.0 189 176 165 154 145 136 131 220 208 196 186 177 169 163 248 235 223 213 204 196 189 271 258 247 236 228 219 214 289 276 265 254 245 237 231 Asigurarea solului cu fosfaţi mobili (P-AI) la ppmP 10 20 30 40 50 60 70 98 90 85 82 80 79 79 119 111 106 103 101 100 100 137 129 124 121 119 118 118 154 146 141 138 136 135 135 167 159 154 151 149 148 148 Asigurarea solului cu potasiu mobil (K-AI) la ppmK 60 80 100 120 140 160 180 119 103 90 82 73 68 66 139 123 110 102 93 88 83 155 139 126 117 109 104 93 168 152 138 130 122 116 111 178 162 149 140 133 127 121 4. fiind mai uşor levigate pe profilul solului.75% la producţia de rădăcini şi de 14.IN 1.5 203 235 263 283 301 5 105 126 144 161 174 40 141 161 177 190 199 Indicele de azot .8 .0 2. menţionată în cartarea agrochimică. în tabelul 6.2. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu trebuie făcută o dată cu efectuarea arăturii adânci de vară sau de toamnă.56. Prevederile actuale referitoare la stabilirea dozelor de îngrăşăminte stabilesc următoarele: pe solurile cu fertilitate bună se administrează N120-160P70-150K50-80. OLTEANU şi colab.6% la producţia de zahăr.5 . se aplică fracţionat: jumătate din doză la pregătirea patului germinativ şi jumătate în timpul vegetaţiei.0 1. (GH. Îngrăşămintele cu azot.4 cu fertilizatoare. Tabelul 6.Rezultatele experienţelor efectuate în 12 localităţi situate în diferite zone pedoclimatice ale ţării.0 3. 132 . 13:27:13 se folosesc ca îngrăşăminte de bază pe toate tipurile de sol.2.5 125 157 184 208 225 80 78 99 117 134 147 200 60 80 96 109 119 Îngrăşămintele complexe (NPK) de tipul: 16:48:0. În funcţie de aceste două elemente. N140-180 P80-115 K60-110.5 2. Deoarece aportul elementelor nutritive din aceste îngrăşăminte nu corespunde întotdeauna necesităţilor de fertilizare. odată cu praşila a doua mecanică. folosind cultivatorul CPT . 23:23:0..5 4.5. iar pe solurile cu fertilitate medie şi slabă.1 Dozele optime de NPK la sfecla pentru zahăr. 1960). au evidenţiat sporuri de 13.54. Criteriile care stau la baza stabilirii dozelor de îngrăşăminte sunt nivelul recoltei scontate şi aprovizionarea solului cu elemente fertilizante.1 sunt prezentate dozele optime.

5 .2. se apreciază favorabil solul cu porozitatea totală de 48 . putând fi aplicate în amestec. din care 30 .8 sau cu alte mijloace adecvate. determinat toamna pe teren dezmiriştit.24% porozitate de aeraţie. După plantele care părăsesc terenul în vară (cerealele păioase). Aceste îngrăşăminte sunt compatibile cu produsele de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Cercetările efectuate de V.45 g cm3. 1988).5%. iar pe teren nedezmiriştit de 11% (V.. POPESCU. a fost de 19.60%. Arătura se execută la adâncimea de 28 . Prin această lucrare se previne pierderea apei din sol şi se asigură înmagazinarea întregii cantităţi de apă provenită din precipitaţii. POPESCU (1988). iar pe solurile mai grele şi tasate se înlocuieşte grapa cu colţi rigizi din compunerea combinatorului cu vibrocultorul ale cărui organe active pot afâna şi mărunţi mai bine aceste soluri. se execută imediat dezmiriştirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului. Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile uşoare cu combinatorul format din grapa cu colţi rigizi şi grapa elicoidală urmată de tăvălugul inelar (de “tip croskillet”).Aplicarea îngrăşămintelor complexe foliare la cultura sfeclei pentru zahăr constituie un important factor de sporire a producţiei de rădăcini cu până la 29%. Momentul optim de aplicare este în luna iulie. au evidenţiat că rădăcinile sfeclei pentru zahăr se dezvoltă normal în solul care are greutatea volumetrică cuprinsă între 1.07 şi 1. Nivelarea arăturii din toamnă cu ajutorul nivelatorului NT .30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa stelată. Lucrările solului Afânarea solului pe adâncimea de creştere a părţii recoltabile a rădăcinii.9 cm. Adâncimea de mobilizare a solului nu trebuie să depăşească 4 cm fapt pentru care se interzice folosirea grapei cu discuri care nu poate fi reglată la adâncimi de lucru mai mici de 8 . 133 . conţinutul în apă. cu influenţe depresive asupra producţiei spre limita superioară. răsărirea şi reglarea regimului aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor. fără a diminua conţinutul de zahăr (GH. Când terenul prezintă denivelări. utilizându-se doze de 1.36%. în funcţie de intervalul dintre stropiri. asigură pregătirea terenului mai devreme în primăvară. printr-o singură trecere cu combinatorul la o adâncime redusă şi uniformă. 1984). porozitate capilară şi 18 . ŞTEFAN şi colab. mărunţirea şi nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinarea.3 l ha. după lucrarea cu grapa cu discuri se va efectua nivelarea de exploatare prin două lucrări perpendiculare cu nivelatorul.

cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă de 75%. Semănatul.Se apreciază că pregătirea solului a fost realizată în bune condiţii dacă patul germinativ este perfect mărunţit. se evită pierderile produse de îngheţurile târzii din primăvară. iar solul are bulgări cu diametrul mai mic de 5 cm. Phoma. cât şi de gradul de mărunţire a solului. Mucor. nivelat. Furadan 35 ST . Pentru prevenirea atacului de dăunători (Agriotes sp. Pentru a preveni atacul ciupercilor Pythium. Rezultatele experimentale din ţara noastră reliefează că cele mai mari producţii se obţin când se asigură la recoltare 100 . o creştere uniformă a plantelor. Executarea semănatului la timp asigură o răsărire explozivă. Aspergillus. se evită atacul unor dăunători care apar odată cu creşterea temperaturii şi contribuie la obţinerea unor culturi încheiate. afânat în profunzime pentru a asigura apa şi aerul necesare germinaţiei seminţelor şi răsăririi plantelor. din categoria biologică înmulţirea I. Epoca de semănat. Aphanomyces. Sămânţa se livrează unităţilor agricole cultivatoare sub formă “şlefuită" în cazul soiurilor plurigerme şi “neşlefuită” la soiurile monogerme. semănatul trebuie încheiat până la 15 martie în zona de sud şi 25 martie în zona de nord a ţării. Cele mai bune rezultate se obţin când semănatul se face la 2 cm. Răsărirea în câmp la sfecla pentru zahăr este influenţată atât de adâncimea la care se încorporează sămânţa. Sămânţa şi semănatul Sămânţa.. Fusarium. sămânţa se tratează cu Tiradin 75. care stânjenesc dezvoltarea buruienilor. Cheatocnema tibialis). Astfel. fungicide şi biostimulatori. sămânţa se tratează cu unul din următoarele produse: Seedox 80 în cantitate de 10 kg/t. respectiv se acoperă cu un liant în care se adaugă substanţe nutritive. Cerinţele ridicate faţă de umiditate pentru germinare impun ca semănatul să fie executat primăvara timpuriu. Densitatea. Glomerulele şlefuite se pot draja. Pentru semănat se utilizează sămânţă provenită din loturi semincere certificate.3 zile) la 3 4°C. Bothynoderes punctiventris. Mospilan 70WP 30 kg/t. Tanymecus sp. Tachigaren 70 WP (6 g/kg) s. iar terenul este zvântat.. Calendaristic. (6 g/kg).a. cât şi apariţia lăstarilor floriferi în primul an de vegetaţie. când temperatura solului la adâncimea de încorporare se stabilizează (2 . insecticide.28 l/t sau Promet 666 SGO 25 l/t.110 mii plante/ha în 134 . Peronospora. Sămânţa drajată şi calibrată asigură realizarea unui semănat de mare precizie.

Prima praşilă mecanică se execută după 8 . iar la soiurile plurigerme între 8 .5 kg la ha.4 praşile mecanice. în funcţie de distanţele de semănat. Adâncimea de semănat. variază la soiurile monogerme între 5 . În funcţie de germinaţia seminţelor. Semănătoarea se echipează cu patine mici. echipate cu cuţite săgeată şi discuri de protecţie a rândurilor.12. precum şi cu discuri cu 30 . care încep imediat ce rândurile devin vizibile şi se repetă la intervale de 10 .culturile neirigate şi 110 . semănatul se execută în benzi după schema:45-60-45-45-45-60-45.10 zile de la însămânţare. pe solurile cu aport freatic. densitatea poate să crească la 120 mii plante ha şi în cultură neirigată (I.4 km/h şi la adâncimea de 4 6 cm.4 cm la sămânţa plurigermă. Prăşitul. FAZECAŞ şi colab.8 mm (la sămânţa monogermă) sau 2 mm (la sămânţa plurigermă).120 mii plante/ha la culturile irigate.8 km/h. iar pe suprafeţele unde recoltatul se face semimecanizat. cu marginile subţiate la 0.40 orificii. Lucrarea se execută cu agregatul format din tractorul L-445. urmat de cultivatorul CPPT 4 sau CPT 5. Datorită capacităţii germinative scăzute a glomerulelor de sfeclă. având diametrul de 1. pentru a menţine cultura curată de buruieni. Lucrările de îngrijire Întreţinerea culturii de sfeclă pentru zahăr se face permanent. prevăzute cu limitatoare de adâncime.8 mm.7 cm. În cazul soiurilor precoce. la o viteză de lucru cu 3 . de la semănat până la recoltare. sfecla pentru zahăr se seamănă la distanţe între rânduri de 45 cm. se stabileşte distanţa între glomerule pe rând. Cantitatea de sămânţă. de tip zaharat. Distanţele de semănat.4. pe rând (8 . pe urmele încă vizibile lăsate de roţile tasatoare ale semănătorii. motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2 .3 cm la sămânţa monogermă şi 3 . terenul fără crustă şi o stare fitosanitară corespunzătoare. realizarea densităţii menţionate se asigură prin semănarea unui număr dublu sau chiar de peste trei ori mai mare de seminţe. Pe suprafeţele unde recoltarea se face mecanizat. De-a lungul perioadei de vegetaţie se mai execută 3 .12 cm. pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire. lăsând o zonă de protecţie de 5 .8 kg/ha. 1977). Semănatul se va executa cu viteze de 3. la care patinarea este minimă şi creşte precizia de distribuţie a glomerulelor pe rând.14 135 .. Ritmul lent de creştere din primele săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii de sfeclă pentru zahăr. Sămânţa monogermă are o putere de străbatere mai mică decât sămânţa plurigermă. deci înainte de răsărire.

Erbicidul Betanal AM se utilizează atunci când dicotiledonatele anuale nau fost bine combătute de Venzar. Ro-Neet. Asigurarea densităţii optime se realizează prin rărit.12 cm la praşila a III-a şi 12 . manual.3 frunze. iar când apar buruienile în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie. nefiind volatil. folosind în exclusivitate săpăligi speciale cu lamă îngustă de 15 cm. Erbicidul Dual se aplică înainte de semănat şi. Combaterea chimică a buruienilor. când se semnalează atac de dăunători.8 km/h la prima praşilă. Când frunzele sunt mari. devansarea sau întârzierea efectuării lucrării soldându-se cu importante pierderi de producţie. în funcţie de starea terenului şi gradul de îmburuienare. Executarea răritului se face manual.3 praşile manuale. Elbatan sau Ador. 8 . discurile de protecţie se scot. la praşilele a treia şi a patra.2). La prima şi a doua praşilă cultivatorul se echipează cu discuri de protecţie a rândurilor şi cu cuţite săgeată. în condiţii normale de vegetaţie şi la patru frunze. Erbicidele Olticarb. Diizocab sau Eradicane 6 E se aplică înainte de semănatul sfeclei şi se încorporează prin două lucrări cu combinatorul. Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr. 10 . când acestea sunt sporadice şi cu maşina de semănat. Odată cu răritul se face completarea golurilor. când buruienile dicotiledonate au 2 . acestea se înlătură prin lucrarea de plivit.7 cm la praşila I. Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide antigramineice asociate cu erbicide antidicotiledoneice (tab. Răritul. cu condiţia protejării perfecte a culturii împotriva buruienilor. Pe rând se execută 2 . a bolilor şi dăunătorilor.7 cm adâncime. în orele în care frunzele au turgescenţa redusă. cu sămânţă din soiuri monogerme genetic. la distanţa între plante pe rând la 18 22 cm. se încorporează superficial la 3 .10 cm la praşila a IIa.zile. Se aplică după răsărirea sfeclei.8 km/h la ultimele două lucrări.4 cm printr-o singură lucrare cu combinatorul. la 6 . prăşitul mecanic se face mai târziu. pentru realizarea densităţii dorite. Lucrarea începe atunci când plantele au două frunze adevărate. 136 .2 km/h la praşila a doua şi circa 7 . Hexilur. Viteza de înaintare a tractorului este de 3.15 cm la praşila a IV-a. cu indicatori de calitate superiori. folosind despicătorul de lan.2. semănatul sfeclei la distanţă definitivă bob cu bob. Adâncimile de lucru sunt de 5 . când rămân porţiuni de rânduri nesemănate. 6. iar cuţitele săgeată se înlocuiesc cu cele unilaterale. Agricultura modernă dă ca soluţie. 6.

5 Monocotiledonate anuale Nortron Super 2.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Nortron + Venzar 80 WP* 8-10 + 1-1.5+. halepense Targa 10 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. halepense Nabu S 6-8 Monocotiledonate inclusiv S. Doze de produs Erbicidul Buruieni combătute comercial (l/ha sau kg/ha) Erbicide preemergente Pyramin WP 4-6 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Pyramin WP 6-8 + 3-4 Monocotiledonate şi dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1.5 . În solele puternic infectate cu Avena fatua. dacă există Cirsium arvense.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate Dual 960 EC 2-3 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate TCA 10-15 Monocotiledonate Goltix 70 WP 10 Dicotiledonate Duacil 6. Gallant.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Eradicane 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1.5) Betanal Progres 4 (2+2) Dicotiledonate anuale Focus Ultra 3-4 Monocotiledonate inclusiv S. halepense Furore 90 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. în doze de 1.2 Combaterea chimică a buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr Nr.3 l/ha. erbicidele Hexilur. crt. de asemenea.4-3 Monocotiledonate şi dicotiledonate Betanal AM-11 6 Dicotiledonate anuale Monocotiledonate şi unele Betanal Tangem 8 (4+4) dicotiledonate 4. sunt necesare şi una-două praşile manuale selective.2. Combaterea chimică a buruienilor reduce numărul de praşile la două. Elbatan. 137 . după răsărirea sfeclei se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super. halepense 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 * .5 Monocotiledonate inclusiv S. ** .În asociaţie cu Fusilade. tratamentul efectuându-se atunci când plantele de costrei au 15 .1. halepense Gallant Super 1-1. halepense Betanal 6 Dicotiledonate anuale Goltix 70 WP 7 Dicotiledonate anuale Lontrel 300** 0. halepense Gallant 125 EE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.3-0. dozele din erbicidele menţionate se măresc la 2 . Dacă cultura este infestată şi cu Sorghum halepense.Tabelul 6.35 cm înălţime.2 l/ha. Adol.5 G 30 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Erbicide aplicate în perioada de vegetaţie Fusilade super 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. Gallant sau Targa.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Diizocab 80 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Dual 500 EC + Venzar 80 3-6 + 1-1.5 Dicotiledonate Kusagard 75 WP 1.În loc de Venzar se pot folosi în aceleaşi doze.5+1.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Olticarb 75 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1. Targa.5 Betanal Compact Dicotiledonate anuale (1.

25 l/ha) şi Dursban 4 EC (1.0 l/ha). la această cultură. Topsin M 70. nu este totală. Altor 100 (0.5 l/ha). Atomaris linearis. Protecţia plantelor. Suzu 60.5 l/ha şi respectiv 3. Tanymecus sp:.5 l/ha) sau Decis 2.3 l/ha).6 l/ha).VII. Plusia gamma) se tratează în vegetaţie cu unul din următoarele produse: Talstar 10 EC (0. în doză de 2 l/ha. Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris.1 l/ha). în doză de 7 l/ha. Făinarea (Erysiphe betae) se combate cu Tilt 250 (0. Decis 2. Bavistin 50.5.5 EC (0. folosind o normă de udare de 500 . fiind mai frecventă în zonele şi în anii cu cantităţi mai mari de precipitaţii sau în condiţii de irigare. pe adâncimea de 0 .0 l/ha.a în zona pădurilor din câmpie. Ekalux 25 EC (1. Chaetocnema tibialis) se combat prin traramente la sămânţă şi în vegetaţie prin tratamente cu Dursban 4 Z (1.. Pierderile provocate pot ajunge la 30% la producţia de rădăcini şi 40% la producţia de zahăr. numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţie corespunzător cu cerinţele plantelor în diferite faze de vegetaţie. Kasumin 2.75 l/ha).600 m3/ha.a. 10 boli şi 17 dăunători. revenirea pe aceeaşi parcelă fiind necesară la intervale de 10 .5 l/ha). în anii normali.5 l/ha. Fundazol 50. Rias 300 EC.5 EC (0. Impact 12. în funcţie de textura solurilor. Benlate 50.1 l/ha). Sumicombi 30 EC (0. Agriotes sp.5 l/ha). Pennuc.2 l/ha. în stepă şi silvostepă şi la 70% din i. iar rezerva de apă din sol ajunge la 50% din i. Larvele defoliatoare (Mamestra brassicae. Brestan 60.u. în doză de 0. Sumialfa 10 EC (0.Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Obţinerea unor producţii mari de sfeclă pentru zahăr este posibilă în zonele cu deficit de umiditate. când rădăcinile încep să se îngroaşe. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr Fundulea (1990) menţionează.3 l/ha. Baycor 300.80 cm. Satisfacerea necesarului de apă prin irigare începe.u. Se execută două-trei tratamente cu unul din următoarele produse: Alto combi 420.15 zile. 138 . realizată prin tratamentul seminţelor. la mijlocul lunii iunie. Punchne în doză de 0. astfel că. Sumicidin 20 EC (0. Irigarea culturii. Sumi 8 în doză de 0. Derosal 50. Cercosporioza (Cercospora beticola) apare în lunile VI . la densităţi crescute ale dăunătorilor şi în condiţii favorabile manifestări atacului. Fastac 10 EC (0.3 l/ha). se efectuează un tratament suplimentar cu insecticidele Dursban 4 E sau Sinoratox R-35 cu dozele de 1.

Recoltarea semimecanizată. Recoltarea manuală.5 . transportul să fie efectuat în paralel cu recoltarea şi decoletarea.5 udări în iulie .august şi o udare în septembrie. Grosimea stratului de sol umezit trebuie să fie de 0. Între data aplicării ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile în anii normali şi numai circa 5 .Eşalonarea pe luni a udărilor este următoarea: o udare în iunie. Pentru a preveni pierderea turgescenţei rădăcinilor se impun următoarele măsuri: să nu se recolteze decât cantităţile care pot fi decoletate în cel mult 24 de ore. când începe creşterea rapidă a corpului sfeclei. 3 . Rădăcinile cu greutate mai mică de 1 kg se decoletează printr-o tăietură orizontală la nivelul celor mai de jos muguri vizibili de pe epicotil. Recoltarea. Pe solurile cu aport freatic irigarea este necesară numai în anii secetoşi. Lucrarea se 139 . Dislocarea rădăcinilor se face cu DSP-4. semimecanizat şi mecanizat.5 octombrie în zona mai rece din nord.2 ori mai mare decât greutatea frunzelor. O atenţie deosebită trebuie acordată decoletării sfeclei. Epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate. Fenologic. când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul mai ridicat de zahăr. Rădăcinile mai mari de 1 kg se decoletează conic. depozitarea în câmp a sfeclei care nu se poate transporta imediat să se facă în grămezi mari de circa 1. iar formarea de noi frunze încetineşte. maturitatea se recunoaşte prin aceea că frunzele se împuţinează şi devin de culoare verde-deschis. Depozitarea sfeclei în vederea prelucrării ulterioare este admisă numai când temperaturile scad sub 10°C. Se realizează cu furci speciale.3 cm. maturitatea sfeclei se realizează în jur de 15 . Recoltarea poate fi efectuată manual.5 cm în luna iunie.000 kg acoperite cu coletele rezultate prin decoletare.10 zile în anii secetoşi. cu o porţiune mică de pulpă. Sfeclele extrase din pământ se curăţă şi se decoletează tăindu-se şi vârful rădăcinii la grosimea de 1 cm. respectiv cele care pot fi prelucrate imediat. frunzele uscate şi verzi şi efectuând la capătul sfeclei o tăietură orizontală de 2 . când are loc creşterea frunzelor şi 0.8 m începând cu luna iulie. Calendaristic. se recoltează numai cantităţile obligatorii prevăzute în graficele de livrare. iar extragerea rădăcinilor din sol şi decoletarea se execută manual. În acest moment greutatea rădăcinilor este de 1. înlăturând. prevăzute cu două coarne în formă de liră. Când temperaturile din aer sunt mai mari de 10°C.20 septembrie în zonele din sudul ţării şi 1 .

pe distanta de 18 . dacă nu se transportă imediat. la ambele capete ale parcelei. deoarece pierderile în greutate sunt extrem de ridicate. culturile cu distanţa între plante pe rând sub 12 cm nu se pot decoleta. la recoltare terenul să aibă umiditate normală. înainte de decoletare se deschid drumuri cu dislocatorul şi se extrag rădăcinile normal. În condiţiile respectării tehnologiei de cultivare în ţara noastră. se vor acoperi cu frunze. cu soiurile zonate în prezent se pot realiza producţii de peste 50 t/ha rădăcini. CAP. cultura trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: terenul să fie perfect nivelat. să nu se facă şanţuri. viroze. lucrarea de decoletat să înceapă după ce se ridică roua. plantele se recoltează manual.3 ani la rând. În aceste condiţii se obţin rezultate bune la soiurile de tutun pentru ţigări de foi. dar nu şi 140 . să nu se acopere coletul plantelor cu pământ.execută în bune condiţii dacă la semănat s-a folosit schema corespunzătoare (în benzi). Producţia de frunze şi colete reprezintă 38% din recolta de rădăcini. Rădăcinile decoletate şi bine curăţate de pământ se aşează în grămezi cât mai mari şi. 7 TUTUNUL Tehnologia de cultivare a tutunului Rotaţia Tutunul suportă monocultura mai mulţi ani fără să se înregistreze fenomenul de “oboseală” a solului. distanta între plante 18 . sfecla pentru zahăr nu trebuie să rămână în grămezi în câmp. la prăşit să nu se scoată bolovani. tutunul se poate cultiva 2 . transportului şi prelucrării. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea în două faze. terenul să fie curat de buruieni.22 cm. dar se distruge structura solului şi se înmulţesc paraziţii specifici (boli. întrucât aceste suprafeţe sunt fertile şi libere de paraziţi specifici. pentru a asigura zona de întoarcere pentru agregate. Recoltarea mecanizată se execută în două faze cu seturile de maşini MDS3 + MRS-3. la peste 12 cm. răsărirea să fie explozivă şi fără goluri. dăunători). după care se eliberează terenul. După recoltare. fapt care obligă la organizarea în flux continuu a recoltării. Pe terenuri proaspăt defrişate. la decoletare sunt culcate şi se taie oblic.20 m. semănatul să se execute echidistant şi în rânduri drepte. şi BM-6 + KS-6 sau într-o singură fază cu combinele de recoltat sfeclă CRS-2 şi CRS-3 sau cu alte tipuri de combine de fabricaţie străină. Pentru a lucra în condiţii bune. cu pierderi minime. producţia să nu fie peste 30 t/ha. iar cele care au coletul deasupra solului. după o pajişte desţelenită sau după o plantă perenă.

castraveţii.) care lasă solul bogat în azot. cultivate pentru ţigarete superioare. se dezvoltă numeroşi dăunători polifagi (viermi-sârmă. rămân resturi vegetale care împiedică plantarea tutunului în condiţii bune. Zn. soiurile tipului de mare consum pentru ţigarete. diferite insecte). Nici alte plante prăşitoare nu sunt indicate ca premergătoare. tutunurile mai tari la fumat.) şi îngrăşăminte organice constituie un mijloc important de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii frunzelor de tutun. deoarece. recoltându-se timpuriu. Cl. iar amplasarea pe alte terenuri decât cele specifice duce la diminuarea calităţii. Ca. permit executarea în bune condiţii a lucrărilor solului. Mn. fasolea. a solanaceelor. pot fi cultivate după leguminoasele pentru boabe. K. mazăre etc. dacă solurile sunt mai sărace. făcând ca soiurile să-şi păstreze însuşirile normale bio-productive. 141 . datorită unor paraziţi comuni (viroze. reducându-se gradul de infestare a solului cu seminţe de buruieni. orz. cât şi a raportului dintre ele. semioriental şi Virginia.pentru tipul Oriental şi Virginia. buha semănăturilor etc. Mg). destinate ţigărilor de foi sau pentru pipă se cultivă după leguminoase (borceag.). precum şi de zona ecologică de cultură. cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase: grâu.) periculoşi pentru tutun. superioare calitativ şi rentabile. Fe. Spre deosebire de monocultură. microelemente (B. Cultivarea tutunului în monocultură se ia în considerare numai în situaţia în care terenurile specifice tipului şi soiului ce se cultivă nu sunt suficiente. se distruge structura solului prin praşile. se întârzie executarea lucrărilor solului. Acestea. ovăz. ardei etc. cânepa şi floarea-soarelui. îmbunătăţirea structurii lui. întrucât eliberează terenul destul de timpuriu şi-l lasă curat de buruieni şi în bună stare de fertilitate. cantitativ. lupoaie. în funcţie de tipul şi soiul cultivat. boli şi dăunători specifici. repetarea prăşitului duce la distrugerea structurii solului. Porumbul (cel tratat cu erbicide triazinice este interzis ca plantă premergătoare) şi bumbacul sunt mai puţin indicate ca premergătoare pentru tutun. Mo etc. Tutunul este o bună premergătoare pentru toate culturile. P. Nu se recomandă ca plantă premergătoare tutunului cele din familia Solanaceae (cartofi. cu excepţia celor care au dăunători comuni. dovlecii. tomate. îmbogăţirea în substanţe organice. asolamentul contribuie la obţinerea unor recolte mari de tutun. Fertilizarea Administrarea de macroelemente (N. de sol. pepenii. din cauză că părăsesc târziu terenul. Tutunul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante atât. Alegerea plantei premergătoare tutunului se face în funcţie de tipul de tutun cultivat: pentru soiurile din tipul oriental. varza.

Insuficienţa calciului determină apariţia de frunze deformate. Pe terenurile slab fertile şi. 1937).5 % K2O şi 2 –3 % N. 142 . ardere şi măreşte conţinutul în hidraţi de carbon solubili. PARKER.48 kg/ha N.La o producţie de 1.3 kg P2O5. la soiurile de tip Virginia. îngrăşămintele verzi (trifoi roşu. de calitate inferioară. cu combustibilitate redusă. cu excepţia celor din tipul oriental la care nu se aplică. aromă. dar şi producţia. mai ales.10 t/ha la soiurile pentru ţigarete superioare. Chiar şi tulpinile de tutun tocate sunt o sursă de materie organică. Pe celelalte tipuri de sol gunoiul se aplică direct.000 kg frunze uscate tutunul consumă 75. 124. Azotul în interdependenţă cu fosforul şi potasiul. pe cele nisipoase.2 kg K2O şi 104 CaO (HITIER şi SABOURIN. completat cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice. Din a 15-a zi de la plantare şi până în a 45-a zi. Se observă că tutunul este o plantă mare consumatoare de potasiu şi calciu. după care se reduce. 10 . P2O5. secară etc. Acţiunea pozitivă se manifestă încă din primele zile ale vegetaţiei. mijlocie de azot şi mică de fosfor. mărind gradul de fertilitate a solului. Tutunul valorifică bine gunoiul de grajd în doze de 20 40 t/ha la tipul Burley. Calciul este important ca element de nutriţie. 1965). La exces de fosfor se reduce combustibilitatea tutunului. Potasiul ameliorează însuşirile de calitate a tutunului: gust. 16. groase. Fertilizarea unilaterală influenţează negativ calitatea frunzelor. 5 . împreună cu 48 . prin raporturile cu alte elemente din sol. conservând umiditatea şi sporind afânarea solurilor compacte. Fosforul are acţiune pozitivă atât asupra producţiei. lupin.5 kg azot. “rău colorate”. Îngrăşămintele aplicate trebuie să fie cât mai complete şi în raporturi cât mai echilibrate. ca şi în primele 15 zile de viaţă (W. culoare. lăsând în sol 4 . influenţând pozitiv creşterea sistemului radicular. adăugându-se la plantarea tutunului 32 . influenţează creşterea frunzelor şi conţinutul în nicotină. pentru diminuarea efectului negativ al azotului. când tutunul se află în răsadniţă. absorbţia azotului este foarte intensă. se recomandă aplicarea gunoiului de grajd la planta premergătoare.) pot folosi ca sursă de materie organică pentru tutun. excesul de calciu conduce la formarea de frunze casante. sub arătura de bază.64 kg/ha. Gunoiul de grajd. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei şi din vestul tării. cât şi indirect. cât şi a calităţii acesteia. raporturi care influenţează mai mult absorbţia acestora. sporind conţinutul în hidraţi de carbon din frunze.20 t/ha la soiurile din tipul de mare consum şi pentru ţigări de foi.

Aplicarea îngrăşămintelor. Îngrăşămintele chimice sunt eficiente la toate tipurile de tutun şi pe toate tipurile de sol, aplicându-se în funcţie de fertilitate şi soiul cultivat aşa cum rezultă din tabelul 7.1 întocmit după dozele recomandate de S.C.C.C.I.T. Bucureşti.
Tabelul 7.1 Doze orientative de îngrăşăminte în funcţie de fertilitatea solului şi tipul de tutun
Fertilitatea solului Doze (kg/ha s.a.) EleIndice Tipuri de tutun AproviP2O5 K2O (ppm) mente azot SemiMare zionare (ppm) Oriental Virginia Burley (IN) oriental consum F. slabă P2O5 N Slabă 8,1-18,0 P2O5 <2 < 66,0 K2O N Mijlocie 2,1-4,0 18,1-36,0 66,1-132,0 P2O5 K2O N Bună 4,1-6,0 36,1-72,0 132,1-200,0 P2O5 K2O P2O5 F. bună > 72,1 < 200,0 K2O < 0,8 70 40 60 70 30 50 60 20 40 40 90 50 80 90 40 60 70 30 50 50 120 50 100 120 40 80 100 20 70 70 50 50 160 120 140 160 80 100 140 70 80 100 60 60 120 80 100 120 70 80 100 50 60 60 -

Fertilizarea la tutun poate fi de bază, în momentul plantării şi în timpul vegetaţiei, (suplimentară). În cazul fertilizării de bază, îngrăşămintele se aplică sub arătura de bază (gunoiul, fosforul şi potasiul), contribuind la aprovizionarea cu elemente nutritive a plantelor de tutun vreme îndelungată, urmărind fertilitatea solului şi îmbunătăţind însuşirile fizice, chimice şi biologice ale acestuia, iar azotul se aplică la pregătirea solului pentru plantare. Fertilizarea în momentul plantării asigură elemente de nutriţie în primele faze de vegetaţie şi se face, de regulă, localizat (pe rând), în apropierea sistemului radicular, mărindu-se coeficientul de utilizare a substanţelor nutritive. Fertilizarea suplimentară se face prin aplicarea îngrăşămintelor pe sol, dar şi prin tratamente extraradiculare cu soluţii nutritive care conţin în special azot. “Udarea” tutunului la plantare cu o soluţie nutritivă diluată (6 g N + 12 g P2O5 la 10 l apă), folosind 0,5 l la plantă, ajută la prinderea mai bună a plăntuţelor şi creşterea lor ulterioară. Îngrăşămintele suplimentare aplicate pe sol se încorporează prin praşile cu ajutorul cultivatorului. După apariţia inflorescenţelor, fertilizarea suplimentară nu mai este eficientă. O fertilizare cu N : P 1 : 3 (10 - 15 kg N – 30 - 45 kg P205) este eficientă dacă se aplică la prima praşilă. Amendamentele folosite la tutun. Tutunul se dezvoltă în bune condiţii la un pH al solului slab acid, cuprins între 5,6 - 6,6. Dacă pH-ul solului scade sub 5,6
143

este nevoie să se intervină cu amendamente calcaroase. Se asigură astfel şi înlăturarea pericolului apariţiei efectelor negative asupra tutunului datorate toxicităţii magneziului. Se aplică 6 t/ha amendamente calcaroase sub arătura de bază, o dată la 4 ani, crescând, totodată, conţinutul calciului în frunze cu consecinţe favorabile. Lucrările solului Terenul ce urmează a fi plantat cu tutun trebuie pregătit cu multă atenţie. Solul trebuie să fie afânat profund, mărunţit corespunzător, pentru a acumula şi păstra umiditatea şi pentru a se combate buruienile. Experienţele din ţara noastră au scos în evidenţă că arăturile executate la 22 - 25 cm adâncime dau rezultatele cele mai bune. În solurile uşoare se lucrează mai superficial decât pe cele mijlocii şi grele. Este necesar ca, prin arătură, să se evite formarea hardpanului. Solurile nisipoase din zona de cultură a tutunului de tip Virginia trebuie arate la adâncimea de 28 - 30 cm, toamna târziu sau primăvara devreme (POP, 1974) ocazie cu care se încorporează şi îngrăşămintele organice şi minerale. În această arătură se acumulează o cantitate mare de apă şi se reduce evaporaţia, nitraţii se acumulează mai adânc în sol, unde pe terenurile nisipoase se dezvoltă cea mai mare parte din rădăcini (RAUHE, 1958). În primăvară arătura se lucrează cu grapa cât mai de timpuriu, apoi terenul se întreţine curat de buruieni şi afânat cu ajutorul cultivatorului urmat de grapă. Dacă solul s-a tasat prea mult în timpul iernii, se execută o arătură superficială (10 - 15 cm) cu plugul fără cormană, urmat de grapă. Se efectuează 1 - 3 afânări până la plantare şi se evită pulverizarea solului. Adâncimea de afânare cu cultivatorul este de 10 - 12 cm. Producerea şi plantarea răsadului Tutunul nu se seamănă direct în câmp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile joase. Germinaţia lui la cel puţin 12°C şi o perioadă de vegetaţie relativ lungă determină ca tutunul să se însămânţeze şi să crească o anumită perioadă de timp în răsadniţe. Numai după ce vremea s-a încălzit şi a trecut pericolul îngheţurilor târzii de primăvară, el se transplantează în câmp, în teren pregătit în prealabil. Producerea răsadului Răsadniţele. În condiţiile din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului sunt răsadniţele încălzite cu biocombustibili (gunoi de grajd proaspăt), fără a fi influenţate de condiţiile climatice din primăvară. Există şi răsadniţe încălzite cu aburi sau apă caldă. Cele mai indicate răsadniţe sunt cele la
144

care platforma de gunoi (cel mai bun, de cabaline) bine tasat, este de 40 - 60 cm grosime, suprafaţa calculându-se în funcţie de numărul de rame (tocuri) ce urmează să se aşeze pe platformă, distanţa între ele fiind de 50 cm, iar la marginea platformei de 60 cm. Tocurile de răsadniţă “se îmbracă” în gunoi şi în interior şi în exterior, lăsându-se 5 - 6 zile pentru aşezarea gunoiului. Se introduce apoi în tocul răsadniţei amestecul nutritiv format din o parte pământ de ţelină sau grădină, două părţi mraniţă şi o parte nisip, după ce, în prealabil, a fost dezinfectat cu Basamid G98 în doză de 35 g/m2 sau Dazomet 90 G - 9% în doză de 35 g/m2 sau Bromură de methil 50 - 75 g/m2 ori Formalină 38% (concentraţie 4%) în doză de 2 l soluţie la m2 sau Vapam 2%. Pentru dezinfecţie amestecul nutritiv se întinde în strat subţire de 10 - 15 cm grosime şi se tratează cu produsele specificate, se omogenizează, se adună în grămezi şi se acoperă cu folie de polietilenă. Dezinfecţia cu Basamid se face încă din toamnă sau în cursul iernii. Se introduce amestecul nutritiv sub forma unui strat de 15 - 20 cm grosime, se acoperă tocurile cu geamuri timp de 8 - 12 zile; în acest timp, prin procesele fermentative din gunoi se degajă căldură, temperatura ridicându-se la 60°C după 4 – 5 zile. După 8 - 12 zile temperatura se stabilizează la circa 40°C, când se poate trece la semănat. Răsadniţele se înfiinţează cu 60 - 65 de zile înainte de plantarea tutunului (tab. 7.2).
Tabelul 7.2. Perioada de semănat a tutunului în răsadniţă
Zona Răsadniţe calde 25 II-10 III 1 III-10 III Perioada de semănat Răsadniţe Tunele semicalde 10 III-20 III 15 III-30 III 10 III-20 III 20III-30 III

Sudul ţării Nordul ţării şi zonele mai reci

Sămânţa destinată semănatului este produsă în unităţi specializate pentru fiecare soi ce se cultivă şi se expediază la producători tratată cu Criptodin 5 g/kg sămânţă sau Merpan 5 g/kg sămânţă. Pentru grăbirea răsăririi sămânţa poate fi preîncolţită în prealabil, asigurându-se obţinerea răsadului “bun de plantare” cu 5 - 10 zile mai devreme. Suprafaţa de răsadniţă se calculează în funcţie de numărul de plante ce se obţin la m2, desimea plantelor în câmp şi suprafaţa planificată a se planta cu soiul respectiv. În răsadniţele calde se obţin 2.200 – 2.500 fire de răsad la m2, din care 2.000 fire sunt bune de plantat. În răsadniţele semicalde se obţin 2.000 fire la m2, iar în cele reci 1.500 fire răsad la m2, bune de plantat fiind 1.500 şi respectiv, 1.000 de fire la m2.
145

sămânţa (mică) de tutun se amestecă cu nisip uscat. în situaţia când temperatura este prea ridicată. fertilizarea suplimentară. În afară de răsadniţele calde răsadul de tutun se mai poate obţine în sere.C) Bărăgan (M. După semănat se împrăştie deasupra seminţei un strat de mraniţă foarte bine mărunţită şi cernută. o perioadă scurtă în 146 . terotatul.3.9 zile.Suprafaţa de răsadniţă. În răsadniţele calde semănatul se face când temperatura din stratul de gunoi a scăzut la 30 . Până la răsărire este necesară o temperatură de 30 .16. după această fază răsadul se umbreşte numai în zilele foarte calde.O) Virginia (V) Burley (B) Banat (M. pentru a pune în contact intim sămânţa cu pământul. udarea.C) Răsadniţă caldă 90-100 70-80 60-65 40-55 35-40 35-40 40-45 Solarii şi tunel 100-110 80-85 65-70 45-50 40-45 40-45 45-50 Brazde reci 120-130 100-110 75-80 55-60 45-50 45-50 55-60 Îngrijirea răsadului constă din: asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţei. Cantitatea de sămânţă este de 0. combaterea bolilor şi dăunătorilor şi călirea răsadului etc. răsadul va fi umbrit ziua între orele 11 . Asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţe se face cu scopul bunei germinări a seminţelor şi răsăririi plantelor. temperatura păstrându-se în limitele de 18 25°C. în răsadniţe semicalde şi în tunele sau în brazde reci. Imediat după răsărire se renunţă în timpul zilei.32°C.3 Suprafaţa de răsadniţă pentru 1 ha de tutun Soiul (tipuri) Djebel (O) Molovata (O) Ghimpaţi (S. Controlul temperaturii se face cu termometre de sol şi de cameră.6 cm. 1 kg nisip pentru cantitatea de sămânţă necesară la 6 m2. Semănatul se face manual prin împrăştiere. se presează uniform cu o scândură.4 . apoi se udă cu apă călduţă (cu stropitoarea cu sită fină) şi se acoperă tocul de răsadniţă cu geamuri. este dată în tabelul 7.4 mm.7 g/m2 în răsadniţe reci şi tunele. în funcţie de soi. În zilele prea călduroase se foloseşte umbrirea. combaterea buruienilor. Sămânţa germinează şi planta răsare într-o perioadă cu 7 . Pe măsură ce creşte răsadul. În perioada germinării seminţelor aerisirea se face numai la orele amiezii. Aerisirea răsadului.0. în grosime de 3 . Tabelul 7. În prima perioadă de creştere a răsadului ramele se ridică pe suporţi la o înălţime de 5 .6 g/m2 în răsadniţe calde şi 0. solarii încălzite sau neîncălzite. la protejarea răsadniţelor cu rogojini. Până în faza de urechiuşe. asigurându-se condiţii normale de iluminare prin spălarea geamurilor şi foliei şi îndepărtarea acestora în zilele călduroase.35°C.5 . face mai des. răritul.0. aerisirea se. aerisirea. după ce în prealabil.

apoi mai rar. asigurându-se apă suficientă în stratul nutritiv. fără a depăşi faza de urechiuşe. aplicat concomitent cu semănatul sau cu 1 .0. Se poate folosi şi erbicidul Dymid 0. astfel încât.1. când sistemul radicular al răsadului se dezvoltă mai lent.3 zile. procedându-se ca la plivit.5 zile. Udarea răsadului este o operaţiune foarte importantă. Prima udare se face în jurul orei 9. Plivitul se execută de câte ori este nevoie.5 g/m2. conferindu-i rezistenţă la îmbolnăvire. având şi rolul de a evita spălarea stratului superior de sol din răsadniţă şi formarea crustei. să nu fie deranjate plantele de tutun. Primul plivit are loc când plantele au răsărit şi buruienile depăşesc ca dimensiune tutunul şi se efectuează după ce s-a udat bine cu apă. sau erbicidul Devrinol 50 WP. Terotatul se repetă la intervale de 3 . toată ziua şi se acoperă numai noaptea sau când timpul este rece şi ploios. astfel încât. după aceea apa va avea temperatura aerului atmosferic.10 cm adâncime. după care se poate uda normal. prin smulgerea buruienilor. pe 8 . cu norme de 0. atunci când se constată că desimea răsadurilor este prea mare. Terotajul se execută după fiecare plivit.5 g/m2. După faza de urechiuşe răsadniţele se ţin descoperite pe timp călduros. Este bine ca plivitul să se facă în zilele mai înnourate. a doua la amiază şi a treia în jurul orei 16. În perioada semănat – răsărire .5 . Se recomandă erbicidul Enide 50 WP în doză de 1. 3 g/25 m2. Pe timp rece apa se încălzeşte. să aibă o temperatură de 23 . menţinânduse ridicate tot timpul zilei. aplicat cu 7 zile înainte de semănat. Răritul răsadului se face spre sfârşitul fazei de cruciuliţă. stratul dintre plante având 0. apoi ramele se ridică la 20 .30 cm deasupra tocului. în momentul când ajunge pe răsad. După faza de urechiuşe şi până la călirea răsadului pentru plantat.înrădăcinare şi în faza de cruciuliţă. având drept scop menţinerea unei umidităţi moderate în stratul superficial al patului germinativ.0 l/m2. mai puţin călduroase. Serele. Între fazele de “cruciuliţă” şi “urechiuşe” răsadul nu se udă 2 . rărit. udările vor fi până la trei pe zi.25° C.3 zile după semănat. dezinfectate în prealabil. dar cu norme mai mari de udare. Combaterea buruienilor se face prin pliviri sau cu erbicide.5 cm grosime. Combaterea buruienilor se poate face şi cu ajutorul erbicidelor.2 . udarea se face mai rar. Terotatul se efectuează cu scopul de a dezvolta un număr mai mare de rădăcini laterale de la baza tulpiniţei. Constă din împrăştierea sau cernerea peste răsad a unei cantităţi de mraniţă sau amestec nutritiv. La început răsadurile se udă mai des şi cu cantităţi mai mici de apă. solariile şi tunelele se aerisesc mai intens. când frunzele sunt 147 . Temperatura apei în perioada germinării trebuie să fie mai ridicată.timpul amiezii.

50 g azotat de amoniu. Căderea răsadului se combate cu Tiuram 70 PU sau Captadin 50 PU. repetându-se tratamentul după 7 zile.3%. unul din 148 . a treia când răsadul este în faza de urechiuşe. Principalii dăunători în răsadniţă sunt: coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa) şi tripsul tutunului (Thrips tabaci). provocată de Thieloviopsis basicola şi mana tutunului. După fiecare fertilizare răsadul se udă abundent. produsă de Rhizoctonia solani şi Pythium sp. folosindu-se 200 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. mraniţa se scutură de pe frunze şi apoi se efectuează udarea. folosindu-se 30 l soluţie pentru 100 m2 răsadniţă.uscate.10 zile înainte de transplantare în câmp. 50 g sulfat de amoniu sau 30 .80 g sulfat de potasiu. Combaterea dăunătorilor. Captadin 50 PU. La o parte gunoi de pasăre uscat se folosesc zece părţi apă. a doua la 4 . toate în concentraţie de 0. Soluţia se diluează cu o cantitate egală de apă şi se utilizează 2 l/m2. Conţinutul sacului se stoarce bine iar soluţia rezultată se diluează cu o cantitate egală de apă.4 ori în timpul perioadei de vegetaţie în răsadniţă: prima fertilizare se face în faza de cruciuliţă. pentru a nu se lipi mraniţa de ele. agitându-se din timp în timp. Gunoiul se pune într-un sac de pânză rară şi se ţine în apă la macerat 24 de ore.. putrezirea neagră a rădăcinilor.120 g superfosfat şi 40 . în concentraţie de 0. Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice se face folosind o soluţie formată din 10 l apă. Mana se combate cu Tiuram 70 PU. înainte de semănat. Principalele boli ale răsadului de tutun sunt: căderea răsadului. După terotare. produsă de ciuperca Peronospora tabacina. Putrezirea neagră a rădăcinilor se combate cu fungicidul Chinoin Fundazol în doză de 2 g/m2. 80 . Se folosesc 2 l soluţie la m2. Fertilizarea suplimentară cu soluţie de gunoi de pasăre este foarte eficientă. fiind necesară repetarea operaţiei de 3 .30%. Fertilizarea suplimentară este impusă de consumul ridicat al elementelor nutritive de către plante şi datorită spălării lor cu ocazia udărilor. Turdacupral 50 PU sau Perozin B 75. după care se udă foarte bine pentru a spăla îngrăşămintele de pe frunze.5 zile după prima. tratamentul repetându-se după 7 zile. iar a patra se face cu 7 . Combaterea chimică a coropişniţei se face aplicând. Combaterea bolilor. folosindu-se 30 l soluţie la 100 m2 răsadniţă.

scăderea producţiei individuale a plantelor prin creşterea desimii. Plantarea tutunului Răsadul de tutun pentru plantare.8 frunze) când plantarea se face mecanizat. Până la o anumită limită. dacă nu este udat.4%. Metasytox 0.18 cm (7 .4 zile înainte de plantare nu se mai udă. Ţinând seama de particularităţile soiurilor. lungimea de 8 .insecticidele: Furadan 10 G. fără a se scutura de pământ. Plantatul se face în orele de dimineaţă şi după amiază. Reducerea spaţiului de nutriţie peste limita optimă determină reducerea în frunze a substanţelor răşinoase ce concură la formarea aromei. se udă o dată la două zile. cu apă (mai puţină). iar cu 3 .5 g/m2 sau Sintogrill 5G în doză de 3 g/m2. Răsadul se lasă descoperit ziua şi noaptea. desimile cele mai mari se asigură la soiurile din tipul oriental. care constituie densitatea optimă. Răsadul se acoperă numai în caz de îngheţ. Tripsul este un dăunător periculos şi pentru faptul că transmite în răsad virusul care produce boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3 Smith).12 cm. Întârzierea plantării peste data de 25 mai determină scăderi de producţie deosebit de mari. distribuite uniform.1%. se aşează în cutii şi se acoperă cu o pânză udă. O plantă de tutun bine călită are tulpina elastică (îndoită după deget nu se rupe). soiurile din tipul Virginia. pericol de brumă sau ploi abundente. Sinoratox 35 R. Pentru combatere se utilizează insecticidul Carbetox 37 EC 0. 149 . folosindu-se 30 l emulsie la 100 m2 răsadniţă. Epoca plantării se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi perioada de vegetaţie a soiurilor. Călirea răsadului se face cu 7 . iar dacă este înnorat.15%. de mare consum şi ţigări de foi se plantează la desimi mai mici. transportându-se în câmp la locul de plantare. Pentru toate soiurile şi în toate zonele plantarea între 1 şi 10 mai a realizat cele mai mari producţii. plantatul se poate face pe parcursul întregii zile. Răsadul bine călit nu se veştejeşte în zilele călduroase.1% sau Actelic 0. Densitatea plantatului are o deosebită importanţă la tutun pentru realizarea unor producţii mari şi de calitate. respectiv cu 4 . în doză de 3 . nu duce la reducerea producţiei la unitatea de suprafaţă. densitatea la semănat se păstrează nemodificată la unitatea de suprafaţă. În cazul mecanizării totale a culturii tutunului. Coropişniţa se mai combate şi cu momeli otrăvite.6 frunze când plantarea se face manual şi 16 . Un tratament se face în faza de urechiuşe şi unul cu 3 . 0.10 zile înainte de plantare şi constă din pregătirea lui pentru condiţiile din câmp.5 zile înainte de transplantare.

politul. se introduce cu grijă răsadul în pământ la nivelul coletului. gazde ale unor boli şi dăunători cum sunt: Pseudomonas tabaci (focul sălbatic). combaterea bolilor şi dăunătorilor. când plantele au 20 – 30 cm înălţime. la adâncimea de 6 . dacă distanţa dintre rânduri permite. se utilizează răsaduri de cea mai bund calitate. combaterea buruienilor. Se adună lângă răsad un strat de pământ mărunţit şi uscat. pentru a împiedica formarea crustei la suprafaţă. Prima praşilă se efectuează la 7 . Thrips tabaci (tripsul). recepatul şi irigarea. Praşilele se execută mecanizat. Cu acelaşi plantator se strânge pământul lângă răsad. Se mai pot folosi: maşina de plantat şi fertilizat tutun (MPFT – 2). Terenul destinat plantării se marchează la distanţe stabilite între rânduri şi pe rând. Buruienile se combat prin praşile mecanice şi manuale sau cu ajutorul erbicidelor. Prăşitul. în funcţie de precipitaţiile căzute şi de gradul de îmburuienare.3 praşile la intervale de 10-15 zile. altfel plantele cu care s-au completat golurile rămân în urmă cu dezvoltarea. ajută la formarea rădăcinilor adventive. astfel ca rădăcinile să fie repartizate cât mai uniform. sunt debilitate. Completarea golurilor trebuie realizată fără întârziere. Muşuroitul sau bilonatul. după ce sau prins plantele. în care se toarnă o cantitate de apă stabilită. 150 . totodată. mărind rezistenţa la cădere a plantelor. făcând o mişcare de jos în sus şi din afară spre răsad. sau manual pe rând şi chiar între rânduri. Plantarea mecanizată a răsadului de tutun se poate face cu maşina de plantat răsad MRP-5 în agregat cu tractorul L-400 sau cu maşina “Balthes” de producţie canadiană. după care se practică în sol un orificiu cu plantatorul. Buruienile consumă apa şi substanţele nutritive necesare plantelor de tutun.17 lucrători. copilitul. maşina de plantat răsaduri produse în ghivece nutritive (MPRPGN). cârnitul.Tehnica plantării tutunului este similară cu aceea a plantării răsadurilor de legume. Pentru plantarea manuală a unui ha cu tutun sunt necesari 15 . După ce apa este absorbită. constituind pe timpul vegetaţiei substraturi de infecţie cu diferite boli. la 3 .8 zile de la plantare. Thieloviopsis basicola (putrezirea neagră a rădăcinilor). Pentru aceasta. fiind.4 zile de la plantare. completate cu praşile.8 cm pentru afânarea solului şi distrugerea buruienilor. Lucrările de îngrijire De la plantarea tutunului şi până la recoltare se aplică lucrări de întreţinere şi îngrijire a solului şi plantei de tutun: completarea golurilor. dacă utilajele ar distruge frunzele tutunului. Combaterea buruienilor. Urmează 2 .

3.0 . Postemergent.3. Tabelul 7.0 . Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Se încorporează cu combinatorul la 3 – 5 cm adâncime.4 Erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor la tutun Denumirea comercială a erbicidului (s.0 .6. Pe solurile nisipoase infestate cu Agropyron repens şi Cynodon dactylon.0 1.3. pentru protejarea frunzelor de tutun de acţiunea mecanică a praşilelor.350 l soluţie la hectar. Stomp.0 1. folosindu-se 200 .0 1.6. Se încorporează la 8 – 10 cm adâncime fiind volatil Se încorporează la 4 – 5 cm adâncime la pregătirea terenului pentru transplantare Postemergent. Se folosesc erbicidele din tabelul 7.0 .0 4.4.2. Dual. Humus 0. mana (Peronospora tabacina).5% fluazifop-butyl). Balan. când gramineele au 3 – 6 frunze.15 cm înălţime.0 .0 3.0 2. pentru combaterea buruienilor maonocotiledonate şi dicotiledonate se folosesc erbicidele Patoran şi Tobacron împreună cu un erbicid antigramineic.) Triflurom (24% trifluralin) Balan (18% benefin) Tillam (72% pebulate) Dual 500 (50% metolaclor) Stomp 330 EC (33% pendimetalin) Devrinol 500 WP (50% napropamide) Patoran 50 (50% metobromuron) Tobacron ( 33% metolaclor + 17% metobromuron) Fusilade super (12. Devrinol.0 5.4. mucegaiul tulpinii (Sclerotinia sclerotiorum). kg/ha.5-2 …. făinarea (Erysiphe cichoracearum).2.5% fluazifop-pbutyl) Nabu EC (sethoxymidim) Gallant 125 EC (haloxyfop-ethoxy ethyl) Targa (quazilofop-ethyl) Kusagard 75 SP (aloxydium sodium) Doza l.5.0 .5 .0 5. Combaterea buruienilor cu erbicide se completează cu praşile mecanice şi eventual manuale.0 2. pe lângă erbicidele ce se administrează pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super (12.4.5% haloxyfop-ethoxy-ethil): Targa (10. Postemergent. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se utilizează erbicidele Triflurom.8.5 . pentru combaterea pirului şi costreiului.6.5% 3.5 .5 .4.1% quizalofop-ethyl). în toate stadiile gramineelor. când gramineele anuale au 2 – 6 frunze. Gallant (12. care se combat prin tratarea seminţelor. iar cele perene 4 – 5 frunze Pirul se combate când are 10 .0 Modul de aplicare Se încorporează imediat în sol fiind volatile.0 1. plantarea 151 . Bolile cele mai frecvente ale tutunului sunt: micozele – înnegrirea tulpinii (Phytophtora nicotiana). în funcţie de efectul acestora.5 .a. renunţându-se la praşile timp de cel puţin 30 de zile pentru translocarea substanţelor spre rizomi. sau pe cele cernoziomice şi brun-roşcate de pădure infestate cu Sorghum halepense. etc.0 .Combaterea chimică a buruienilor este o măsură deosebit de importantă.0 3.0 .0 0. iar costreiul când are 25 35 cm înălţime. la 8 – 10 cm adâncime prin două lucrări cu combinatorul.3 .4. Tillam.

0 – 1. omizile defoliatoare (Autographa gamma). care se dezvoltă. plantarea în epoca optimă.3 – 0. cel mai periculos este tripsul (Thrips tabaci). murgociul sau buha semănăturilor (Euxoa segetum). sunt lovite în timpul lucrărilor de îngrijire sau murdărite cu pământ din cauza picăturilor de ploaie. îndepărtarea şi arderea plantelor virozate.5% (3 l/ha). Fastac 10 EC (1. Mospilan 20 SP (0. afidele (Myzodes persicae). iar la Morspilan după 21 – 25 zile. omida capsulelor (Heliothis oboleta).13 kg/ha.iarnă (august până în aprilie anul următor). iar pentru combaterea omizilor se folosesc tratamente cu insecticide la 10 – 15 zile de la eclozare.). distrugerea buruienilor. Sinoratox 35 EC – 1 l/ha. culturi curate de buruieni. bacteriozele tutunului – focul sălbatic (Pseudomonas tabaci). Sinoratox 5 G – 30 kg/ha). Captadin 50 PU – 0. Sinoratox 35 EC (1.3 – 0.2%. se folosesc insecticide granulate la sol (Temic 10 G – 10 kg/ha.2%. de vară (iulie . Alţi dăunători sunt: nematozii tutunului (Meloidogyne sp.5%. corectarea pH-ului şi utilizarea de Dithane M-45 – 0. Thiovit PU – 0. care atacă plantele pe tot timpul vegetaţiei.. Politul constă din înlăturarea frunzelor de la bază.3 – 0.3 l/ha. în condiţii necorespunzătoare de lumină şi hrană. Ditylenchus sp.25%.Decis 25 EC (0.4 l/ha). boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3). de toamnă . pătarea unghiulară (Pseudomonas angulata). etc. răsucirea frunzelor (Nicotiana virus 4) etc. Combaterea se face prin respectarea asolamentului şi rotaţiei.0 – 1.. vestejirea şi ofilirea (Pseudomonas solanacearum). Karathane EC 0. se previn şi combat prin distrugerea insectelor cu Carbetox 37 CE – 0.5 – 4.). Dintre dăunători. Ridomil plus cold 42.5 EP – 3 kg/ha.15 – 20 kg/ha).4%. Mospilan 20 SP 0. politul timpuriu. Aceste frunze nu 152 . politul de timpuriu şi cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0. viermii sârmă (Agriotes sp. recoltarea la timp al frunzelor şi combaterea chimică prin 2 – 4 tratamente cu unul din produsele: Carbetox 37 EC (3. distrugerea buruienilor solanaceae.la epocă optimă.5 l/ha). afidele se combat cu aceleaşi produse care se folosesc pentru combaterea tripsului. asolamente de 4 ani.august). Combaterea nematozilor se face prin dezinfecţia amestecului nutritiv. pentru murgoci şi viermii sârmă.5 l/ha). iar pentru făinare sulf muiabil PU – 0. Insecta are 3 generaţii: de primăvară (aprilie iunie).4% în 600 l apă/ha pentru mană.0 l/ha). Dithane M45 – 0. mai ales pentru larvele din generaţiile I şi II (produse folosite şi pentru combaterea tripsului). se combat prin dezinfectarea seminţelor şi amestecului nutritiv. virozele tutunului – mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1). Tratamentele se repetă la 14 zile. Turdacupral 50 PV – 0.3%.4 – 0.

Cârnitul este operaţiunea de înlăturare a inflorescenţelor plantei de tutun.). adică cu un număr mai mare de frunze. un număr de 15 .10 cm lungime. lăsând pe plantă. la deschiderea primelor flori. în funcţie de soi şi climă. de calitate inferioară şi trebuie înlăturaţi când au 6 . Recepatul. Pe soluri cu fertilitate ridicată cârnitul se face mai târziu şi mai înalt (mai sus). Copilitul (sau înlăturarea lăstarilor) este o lucrare necesară la toate soiurile de tutun la care s-a aplicat cârnitul. îndepărtându-se 2 . Înlăturarea copililor dimineaţa şi seara. Pe soluri cu fertilitate mai scăzută suprimarea inflorescenţei se face de timpuriu (chiar de la îmbobocire) şi mai “adânc”.5 frunze (până la înălţimea de 20 cm de la pământ). mai mare sau mai mic. Apariţia copililor poate fi împiedicată prin tratarea plantelor cu substanţe inhibitoare de creştere (hidrazidă maleică etc. adică cu un număr mai mic de frunze. Se execută în funcţie de soi.20 frunze. în scopul creşterii producţiei de frunze şi calităţii acestora. fertilitatea solului şi condiţiile meteorologice. Soiurile de tutun din tipul de mare consum. La soiurile cu frunze mari se înlătură 2 . mai mult sau mai puţin viguroşi. În anii mai ploioşi şi pe solurile fertile soiurile din tipul Virginia nu se cârnesc. constituind mediu favorabil de infecţie pentru celelalte frunze.3 frunze (cârnit înalt). Virginia şi Burley – se cârnesc timpuriu şi adânc pe terenurile mai puţin fertile şi cu condiţii de secetă şi se cârnesc înalt pe terenurile cu fertilitate mijlocie sau bună şi cu umiditate suficientă. Aceşti copili produc frunze mici. se face cu mai multă uşurinţă. Copilii au importanţă în cazul când trebuie regenerată o cultură de tutun afectată de grindină. Plantele afectate de grindină se retează la cel de al doilea internod de la suprafaţa solului. Soiurile cu frunze mari se cârnesc. dintre care se alege unul singur. obţinându-se o oarecare producţie de frunze (V. Politul se face după praşila a treia.prezintă importanţă industrială. în urma acestei operaţiuni (a cârnitului) se dezvoltă copili (lăstari) la subsuoara frunzelor. efectuată mai timpuriu sau mai târziu. iar la cele cu frunze mici 4 . 1939). manuală. Soiurile de tutun pentru ţigarete din tipul oriental şi semioriental. 153 . care continuă creşterea plantei. care se maturează mai timpuriu.3 frunze. ARGHIRESCU. Din porţiunea de tulpină rămasă pornesc mai mulţi copili. când sunt mai turgescenţi. repetându-se operaţiunea de 2 . se cârnesc mai târziu. deoarece.3 ori. realizând un conţinut mai ridicat de nicotină şi hidraţi de carbon. împreună cu un număr de frunze.

Maturarea frunzelor se face treptat şi recoltarea este eşalonată. adică s-au înrădăcinat şi au pornit în creştere.8 ori în funcţie de precipitaţiile înregistrate: prima udare se aplică înainte de plantare. când se observă pete rotunde de culoare galbenă pe suprafaţa limbului. răsfrângerea marginilor limbului. Recoltarea Frunzele de tutun se recoltează la maturitatea tehnică. se mai udă de 2 . se face când o treime din suprafaţa limbului foliar s-a îngălbenit. apariţia de pete de culoare gălbuie spre vârf şi pe margini. de culoare mai deschisă. pentru ţigarete. soiurile selecţionate pentru aroma lor caracteristică se recoltează mai de timpuriu. La soiurile de tutun cultivate în ţara noastră se deosebesc pe tulpină cinci etaje de frunze. Pe solurile zonale sau pe aluviuni numărul udărilor este de 3 . Soiurile de tutun pentru ţigarete se recoltează într-un stadiu mai avansat de maturare. cu norme de udare de 400 500 m3/ha apă.6. În continuare.23 zile între maturarea frunzelor de la bază şi a celor din vârful plantei. soiurile cultivate pe soluri fertile se recoltează la maturitatea completă. pe terenuri cu 154 .300 m3/ha. La o cantitate mai mare de apă se reduce conţinutul în nicotină. Normele de udare sunt de 200 . soiurile de tip Virginia se recoltează când două treimi din suprafaţa limbului este de culoare galbenă-deschisă. soiurile pentru ţigări de foi se recoltează mai de timpuriu.3 ori. La maturarea tehnică frunzele se rup cu uşurinţă de pe tulpină.3 ori. căderea perişorilor. Plantele se dezvoltă foarte bine când umiditatea solului se menţine la 60 .Irigarea tutunului se poate realiza în multe zone de cultură. a doua udare după ce plantele s-au prins. suprafaţa limbului lipicioasă. adică atunci când au ajuns la dezvoltarea maximă şi au cel mai ridicat conţinut de substanţe organice şi minerale. Maturarea tehnică a frunzelor se evidenţiază. din punct de vedere morfologic. cu consecinţe pozitive asupra producţiei. iar după înflorire de 2 . iar uneori se produce băşicarea acestuia. Mai mult de 60% din recoltă este asigurată de frunzele dispuse în etajul de mijloc şi în vârf. iar zona de la bază numai 10%. asigurându-se frunze mai elastice şi rezistente. se îmbunătăţeşte culoarea şi consistenţa frunzelor. Pe solurile nisipoase tutunul se irigă de 6 . recoltarea soiurilor cu frunze mari.80% din capacitatea de câmp. înregistrându-se o diferenţă de 20 . până la înflorire. prin pierderea luciului. la începutul maturării tehnice. Zona de vârf asigură numai 12% din recoltă. prin culoarea verde mai deschisă a lor. fără diminuarea calităţii.

1977). grad de maturare. Burley.500 l apă/ha (M. dospirea şi uscarea frunzelor După recoltare frunzele de tutun sunt supuse unor operaţiuni fizice şi biochimice care determină calitatea fumativă a lor. Înşiratul. iar cele atacate.7 frunze (mai puţine la baza tulpinii. După mărime. frunzele depozitându-se în buncăre speciale. atac de boli sau dăunători etc.7 zile. pentru a nu vătăma tulpina. Grăbirea maturării. în etapa a doua cele de la mijloc şi în etapa a treia frunzele de la vârful plantei. ca şi uniformitatea acesteia se pot realiza tratând plantele cu Ethrel (acid 2-cloro-etil-fosforic). recoltarea frunzelor se face chiar înainte de maturarea tehnică. care se maturează mai uniform şi pot fi recoltate la o singură trecere. 155 . facilitând recoltarea mecanizată. în mai multe etape (5 . în 400 . Recoltarea manuală se efectuează rupând frunză cu frunză în direcţia laterală şi în jos. Se utilizează 1.5 zile de la tratament. recoltarea se face înainte de apariţia pe frunze a petelor de culoare galbenă. apoi se încarcă în coşuri sau lăzi. mijlocii şi mici. IRIMIA. frunzele se sortează în: mari. Există şi maşini care recoltează mecanizat frunzele. La o singură recoltare se desprind de pe plantă 2 . Frunzele se lasă la marginea lanului pentru câteva ore pentru o uşoară vestejire. însuşire ce se pune în evidenţă în fabricile care le prelucrează. în cazul atacului de boli sau dăunători. Înşiratul frunzelor este prima operaţiune cu care începe acest lung proces de pregătire şi constă în introducerea manuală sau mecanizată a unor sârme sau sfori prin nervurile lor. Recoltarea mecanizată este recomandată la soiurile cu frunze mari (Virginia. de boli şi dăunători se înşiră separat.350 –2. La soiurile de tipul Virginia se recoltează numai câte două frunze. mai multe spre vârf). Recoltarea se desfăşoară în condiţii optime numai după ce se evaporă roua de pe plante.10 frunze pe plantă. Recoltarea mecanizată. în prima etapă se recoltează frunzele de la baza plantei.fertilitate mai redusă. dar în acest caz se lasă un număr de 9 . tulpinile fiind tocate şi încorporate în sol. integritate. Cu ocazia înşirării frunzele se sortează după mărime. de mare consum). cu peţiolul către pereţi şi se transportă la platformele de depozitare.6). în anii ploioşi recoltarea frunzelor se amână. La recoltarea manuală muncitorii pot fi transportaţi pe platforma unei maşini speciale (Balthes).250 g Ethrel s. pe timp de secetă se grăbeşte recoltarea frunzelor.a. Înşiratul pe sfoară sau pe sârma. în timp ce la soiurile de mare consum recoltarea se face în mai puţine etape (3 etape). la intervale de 6 . datorită căruia frunzele se îngălbenesc după 3 .

Temperatura optimă în timpul dospirii este cuprinsă între 25 . prezintă lungimea de înşirare. În timpul procesului de dospire frunzele îşi continuă procesele de respiraţie şi transpiraţie.5 m. partea cu care şirele se leagă pe gherghefuri. În zonele unde nu există condiţii naturale de dospire. Durata procesului de dospire este de 2 . Prin degradarea clorofilei se obţine îngălbenirea frunzelor. iar în timpul dospirii trebuie să se elimine 30 .45% din această apă.5 m. pe cărucioare sau pe alţi suporţi. iar umiditatea relativă a aerului între 75 şi 85%. La recoltare frunzele conţin 80 . Astfel pregătite. Nicotina nu suferă schimbări importante. se face cu ajutorul unui ac special (andrea). Prin conducerea raţională a acestor procese tehnologice se pot corecta multe din defectele pe care le posedă tutunul recoltat din câmp. care lucrează pe principiul maşinii de cusut. Amidonul se hidrolizează.4 zile la soiurile pentru ţigarete superioare şi ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru ţigări de foi în funcţie de gradul de maturitate. din care 3. care trebuie eliminată cât mai repede. Se înregistrează transformarea substanţelor organice complexe în substanţe simple.36°C.85% apă. Dospirea (sau fermentaţia în verde) reprezintă un complex de procese şi reacţii din frunzele de tutun care determină îngălbenirea şi îmbunătăţirea calităţii lor. Frunzele mari se înşiră faţă la faţă lăsând circa 1 cm între nervuri pentru aerare cât mai bună. proces important pentru creşterea calităţii acestora. urmând fixarea acestei culori la soiurile pentru ţigarete sau transformarea culorii în maro la soiurile pentru ţigări de foi. iar 0. proporţia de acizi organici (citric şi acetic). mai ales la soiurile pentru 156 . iar frunzele mici se înşiră cu faţa la partea dorsală. Factorii care determină transformările sunt: temperatura şi umiditatea. La sfârşitul dospirii frunzele sunt de culoare galbenă. îmbunătăţindu-se continuu calitatea tutunului. acestea se creează prin adăposturi adecvate.manual. frunzele încep procesul de dospire (fermentarea în verde) şi de uscare. Prin dospit şi uscare se îmbunătăţesc şi se fixează în frunzele de tutun însuşirile de calitate specifice soiului şi dezvoltate în timpul perioadei de vegetaţie în câmp. dar creşte în schimb. La capătul acestui proces frunzele de tutun mai conţin 40 – 50% apă. temperatură şi umiditate. iar mecanizat cu ajutorul unei maşini de înşirat (MTS-2). în raport cu condiţiile de climă şi sol. Lungimea sforilor sau a sârmelor este de 4 m. se degradează substanţele albuminoide şi clorofila.

în solarii sau în camere speciale. de regulă. solarii acoperite cu folie de polietilenă de culoare închisă. prin ridicarea treptată a temperaturii până la 40°C şi coborârea umidităţii relative sub 50%. Depăşirea temperaturii de 50°C slăbeşte activitatea fermenţilor şi provoacă coagularea complexului fermentativ. Dospirea tutunului se face în şiruri. semiorientale şi de mare consum se pot folosi solarii acoperite cu folie de polietilenă. pentru a le feri de picăturile de rouă sau ploaie care înnegresc frunzele. şirurile cu frunze se fixează pe gherghefuri mobile. Tutunul pentru ţigări de foi este supus procesului de dospire un timp mai îndelungat. i se determină o culoare specifică.25%. Se practică uscarea pe cale naturală şi uscarea cu ajutorul căldurii artificiale (la soiurile tipului Virginia). afară. Dospirea se poate grăbi dacă se scot gherghefurile la soare 2 .ţigarete superioare şi la soiurile tipului Virginia a căror culoare trebuie să rămână galbenă-deschisă. În vederea dospirii şi uscării tutunului din tipurile orientale. prin fixarea culorii. distanţate. Durata uscării la soare a frunzelor de tutun depinde de soi şi condiţiile privind temperatura şi umiditatea relativa din timpul uscării. Durata de uscare a acestui tip de tutun este. pentru a asigura circulaţia aerului. iar noaptea sau pe timp de ploaie se adăpostesc în şoproane.3 ore pe zi. Gherghefurile sunt rame aşezate vertical. iar în cazul uscării la căldură artificială. prin pierderea rapidă a apei.6 săptămâni). într-o perioadă de timp mai lungă (4 . într-un mediu mai umed şi apoi. 30 . proces care urmează după uscare.40 zile în 157 . cu posibilităţi de a fi adăpostite pe timp de ploaie sau noaptea. Tutunul destinat pentru pipă sau ţigări de foi se usucă la umbră. legate paralel. pierzându-se capacitatea de fermentare a tutunului. Uscarea frunzelor după dospire asigură fixarea culorii şi eliminarea apei. şoproane. umiditatea în frunze trebuie să scadă la 20 . Fixarea culorii se face prin expunerea frunzelor direct la soare sau cu ajutorul curenţilor de aer. sub acţiunea curenţilor de aer. pe gherghefuri aşezate în încăperi cu un mediu optim de căldură şi umiditate sau în “năsadă” (frunzele se aşează cu cotorul în jos în straturi de 20 cm grosime) înainte de înşirare. în magazii construite. Gherghefurile se ţin afară la soare. Pentru aceasta. Prin uscare. între marginile cărora se întind şirurile de frunze. Uscarea tutunului Burley se realizează la umbră şi la curenţi de aer. Uscarea la soare. prevenind procesele de alterare.

Conţinutul în nicotină scade iar cel de acizi organici creşte. oxalic şi formic. Culoarea galbenă este un indicator foarte preţios pentru aprecierea diferitelor faze prin care trece frunza de la dospire şi până la uscare. dispuse la 15 – 20 cm de pardoseala magaziei. cât şi fixarea culorii. Se verifică ca toate frunzele să fie bine uscate.5 şiruri (evenghiuri). După ce recolta de frunze a fost dospită şi uscată. se scindează în substanţe cu moleculă mai mică.23 zile în solarii acoperite cu folie. datorită procesului de respiraţie. evitându-se sfărâmarea frunzelor în timpul manipulării lor. care sunt poduri confecţionate din scânduri. În timpul dospirii şi uscării. 1953). Păstrarea tutunului uscat. Astfel. mărindu-se elasticitatea frunzelor. în special hidraţi de carbon.uscătorii la umbră şi 21 . Uscarea cu ajutorul căldurii artificiale se practică la tutunul de tip Virginia asigurându-se o culoare deschisă frunzelor şi caracteristici calitative deosebite. ce intră în compoziţia clorofilei. se îndoaie în patru şi se fac legături de câte 3 . Uscarea se face în uscătorii speciale în care se realizează atât dospirea. reducerea volumului de muncă. în timpul dospirii şi uscării la tutunurile de culoare deschisă se pierd 11 – 18% din substanţa organică. Pe 158 . Avantajele acestei metode de uscare constau în obţinerea unui produs de calitate bună. în frunzele de tutun se petrec o serie de transformări biochimice care duc la îmbunătăţirea calitativă a lor. Hidraţii de carbon suferă transformări însemnate. şi creşte procentul de substanţe minerale. reducerea spaţiului necesar uscării şi reducerea duratei uscării. Şirurile sunt scoase de pe gherghefuri. se pregăteşte pentru predare la centrele de recepţie. mai ales de acid citric şi acetic şi scade cel de acid malic. Modificările culorii se datorează procesului de degradare a pigmentului verde. însuşire importantă la tutunul pentru ţigări de foi. Păstrarea tutunului se poate face şi în baschii. Reducerea bruscă a proceselor vitale din frunzele de tutun în momentul îngălbenirii (trecerea la fixarea culorii) asigură un conţinut mai ridicat în hidraţi de carbon solubili. sub acţiunea enzimelor proteolitice. în special nervura principală. Substanţele proteice. Amidonul se transformă aproape în întregime în cursul procesului de dospire şi uscare în hidraţi de carbon solubili. ceea ce face să iasă în relief xantofila. sub acţiunea enzimelor (TRIFU. ajungând până la aminoacizi.

în butoaie sau lăzi. fără netezirea limbului şi care se leagă la bază cu o frunză de tutun. fără mirosuri neplăcute care se pot imprima în frunzele de tutun. Fermentarea tutunului este sezonală şi extrasezonală sau industrială. formează “năsada”. alesul şi “păpuşitul”. ce pot fi ventilate la nevoie. când se grupează ca şi în cazul păpuşii. când vremea se încălzeşte. Fermentarea are loc în depozitele şi fabricile de fermentare. Fermentarea tutunului este ultima fază a prelucrării lui. amărui. este lipsit de însuşiri fumatice: miros neplăcut. iar la cele cu frunze mici. conservabil cu o compoziţie chimică stabilă se face prin procesele de fermentare. înţepător. în el continuând unele procese biochimice..12 frunze. Ele încep. în straturi de 20 cm grosime. Frunzele aşezate într-o încăpere. La soiurile cu frunze mari se folosesc pachete de 10 . frunzele se întind cu grijă şi se aşează cu regularitate una peste alta. Aşezarea frunzelor “în tonga” (vrac) se face după alegerea lor pe calităţi. de regulă în luna octombrie. se poate conserva.10 frunze. Fermentarea sezonală se face în timpul primăverii. aceste mănunchiuri numindu-se “păpuşi”. Alesul şi păpuşitul tutunului sunt operaţii pregătitoare în vederea predării recoltei la centrele de colectare. Transformarea tutunului într-un produs ameliorat. premergătoare transformării industriale în produse consumabile (fumabile). de sfoară. Păstrarea se face în camere uscate. consistenţă. de 25 .30 frunze. Frunzele se pot aşeza “în stos”. în apropiere de cotor. de pănuşi de porumb. Aşezarea frunzelor “în fascicule” constă în formarea de pachete a 8 . se netezesc şi se aşează în mănunchiuri de câte 20 . imediat după uscare. 159 .25 care se leagă cu un fir de rafie. Tutunul. tei topit etc. Urmează clasarea tutunului. fumul este aspru. dar nu se leagă la bază. la soiurile din tipul pentru ţigări de foi.aceste poduri se aşează evenghiurile sau şirele de tutun ordonate. modul de aşezare fiind în “pastale”. cu cotorul în jos. lipsit de gust. folosindu-se procedeul fermentării în baloturi. după care se acoperă cu pânză de sac. Se aleg frunzele după mărime. Sunt aşezate în păpuşi frunzele soiurilor pentru ţigarete superioare şi cele de mare consum. cu folie îndreptate în acelaşi sens. nefiind un produs stabil. pe mese şi pe stelaje. culoare. Cu grosimea stratului de tutun se poate ajunge la 80 – 100 cm. La soiurile orientale de cea mai bună calitate.

000 – 1. 160 . indiferent de condiţiile anterioare.500 – 3.Fermentarea industrială (sau extrasezonală) este metoda cea mai bună.21 zile.000 kg/ha frunze uscate. fermentarea durează 12 . iar cele de tip Virginia şi de mare consum până la 2. întrucât procesul poate fi dirijat. Soiurile de tip oriental asigură producţii medii de 1. Temperatura şi umiditatea din camere este controlată. apoi este aşezat în baloturi de diferite forme şi mărimi şi expediat la fabrică unde este transformat în produse de fumat. în funcţie de tip şi condiţiile de cultură. După fermentare tutunul se alege din nou pe calităţi. produsul având umiditatea de păstrare.500 kg/ha. Producţia de frunze de tutun este destul de variabilă. potrivit cerinţelor diferitelor tipuri şi categorii de tutun.

Universal.. Importanţa desimii plantelor şi modul de realizare la cereale.. vol. Muntean L. Bucureşti.? În ce condiţii soia se poate cultiva în rânduri aproapiate ? Care dintre leguminoasele pentru boabe se pot cultiva intercalat cu alte plante ? Întrebări pentru oleaginoase: Care dintre plantele oleaginoase se pot cultiva în rânduri apropiate ? Cum putem îmbunătăţi procesul de polenizare şi fecundare la floareasoarelui ? Întrebări pentru rădăcinoase : În ce constă combaterea integrată a buruienilor din cultura cartofului ? În ce condiţii sfecla pentru zahăr se răreşte şi în ce condiţii nu se răreşte ? Intrebări pentru leguminoase: REFERATE : 1. Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti.. 2001 – Fitotehnie. ÎNTREBĂRI PENTRU CAPITOLE Intrebări pentru cereale: Cum se poate realiza desimea optimă la recoltare la grâu. 1995 – Fitotehnie. 161 . Sin Gh. Borceanu I.BIBLIOGRAFIE Bâlteanu Gh. secara. Bâlteanu Gh. cartof..1. Ed. Importanţa lucrărilor de îngrijire şi modul de realizare a combaterii buruienilor la principalele plante prăşitoare (porumb. Roman Gh. 1998 – Fitotehnie. “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. 2. 2001 – Fitotehnie. Bucureşti..... vol. orz şi ovăz ? Cum puteţi preveni atacul unor agenţi patogeni si daunători la cerealele păioase ? Cum puteţi preveni si combate buruienile din cultura de porumb ? Care este mecanismul de realizare a simbiozei dintre rădăcinile leguminoaselor şi Rhizobium sp. Ceres. Axinte M. Roman Gh. sfeclă pentru zahăr).2.. Ed. Muteanu L. Ed. Ed. Bucureşti. Ceres. 2001 – Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp. Borcean I.. Axinte M.V.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful