UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA I.E.A.

ANUL II ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Şef lucr. dr. Marius Sorin ZAHARIA

TEHNOLOGIA CULTURILOR DE CÂMP

Iaşi, 2006

CAP.1 PROBLEME GENERALE DE FITOTEHNIE
1.1 OBIECTUL FITOTEHNIEI ŞI LEGĂTURA CU ALTE ŞTIINŢE
Fitotehnia este ştiinţa agricolă al cărei obiectiv este studiul biologiei, ecologiei şi tehnologiei de cultivare a plantelor de câmp în scopul obţinerii unor producţii ridicate şi de calitate superioară, în condiţii de eficienţă economică şi de păstrare a echilibrului ecologic şi purităţii mediului. În sens mai larg, fitotehnia include studiul tuturor plantelor cultivate (anuale, perene, ierboase sau lemnoase), atât din cultura mare, cât şi cele horticole sau furajere. Prin diversificarea mare a modurilor şi scopurilor de cultură, din sfera largă a fitotehniei s-au desprins noi discipline ca: Legumicultura, Pomicultura, Viticultura şi Producerea furajelor. Plantele de câmp, aflate în prezent în sfera de activitate a Fitotehniei, sunt acele plante cultivate pe suprafeţe mari (cereale, leguminoase, plante tehnice), care deţin circa 80% din terenul arabil al ţării noastre. Ele asigură cea mai mare parte din produsele necesare alimentaţiei oamenilor şi a furajării animalelor, precum şi materie primă pentru diverse ramuri industriale producătoare de bunuri de consum. Fitotehnia este una din ramurile de bază a ştiinţei agricole care stabileşte tehnologiile de cultivare ale plantelor, bazate pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei. Ea nu se rezumă numai la a da reţete (numărul de plante la unitatea de suprafaţă, lucrările şi epocile de executat, cantitatea de sămânţă la hectar, doze de îngrăşăminte sau pesticide etc.), ci are un caracter dinamic, prin cunoaşterea profundă a relaţiilor între plante şi mediu şi stabilirea măsurilor de armonizare ale acestora, în vederea obţinerii unor producţii mari şi de calitate superioară. Optimizarea factorilor din relaţia plantă-mediu include soluţionarea diferenţiată a tuturor problemelor privind amplasarea şi rotaţia culturilor, fertilizarea, lucrările solului, folosirea seminţelor valoroase şi semănatul diferenţiat, lucrări corespunzătoare de întreţinere a culturilor şi recoltarea. Toate acestea au ca scop crearea celor mai favorabile condiţii pentru intensificarea procesului de fotosinteză prin care se sintetizează substanţe organice şi organo-minerale din substanţe anorganice luate din mediul înconjurător de către plante. Produsele fotosintezei sunt folosite, în parte, pentru creşterea şi dezvoltarea plantei; o altă parte din aceste produse reprezintă substanţe de rezervă
2

(hidraţi de carbon, grăsimi, proteine etc.) acumulate în rădăcini, tuberculi, tulpini, frunze, fructe sau seminţe, constituind produsul util omului, pentru care se cultivă fiecare plantă în parte. Din radiaţia solară activă în fotosinteză, cu lungimea de undă cuprinsă între 0,7 - 0,3 microni, cea mai mare parte (71%) cade pe mări şi oceane (fiind deci neutilizabilă), iar circa 20% ajunge pe suprafeţe ocupate cu culturi, păduri, stepe etc. Din radiaţia care ajunge pe plante verzi o parte este convertită în energie chimică de către acestea (numit coeficient de utilizare sau de convertire). Energia din partea vizibilă a spectrului solar (activă în fotosinteză), ajunsă pe pământ, în zona temperată este, în medie, de 3.000 – 4.000 Kcal/zi/m2, din care 25 - 50% este absorbită de vegetaţie, iar 50 – 75% se întoarce în mediu sub formă de lumină reflectată (din care o parte întreţine fenomenele meteorologice) (I. PUIA şi V. SORAN, 1981). Din energia luminoasă absorbită de plante, cea mai mare parte (în medie, 97%) este folosită în evapotranspiraţie (hidratarea şi reglarea temperaturii plantelor) sau se pierde sub formă de căldură. Prin fotosinteză plantele verzi reţin abia 0,6 – 7,7% (în medie, circa 3%) din energia luminoasă ajunsă asupra lor. Însă cea mai mare parte din energia luminoasă de la soare nu ajunge pe suprafaţa verde. Randamentul potenţial (teoretic) de transformare a radiaţiei solare, vizibile, în energie chimică este de 18%, iar actualele producţii (considerate mari) reprezintă doar a 5-a sau a 6-a parte a recoltei potenţiale (C. HERA, 1979). După unele calcule teoretice (prezentate de N. ZAMFIRESCU, 1977) la plantele superioare efectul fotosintetic ar trebui să se ridice la 28%, iar coeficientul de convertire sau randamentul fotosintetic la 20%. Din energia solară convertită în energie chimică prin fotosinteză şi fixată în biomasă (biomasa brută), o parte este consumată în procesele de creştere şi dezvoltare, de metabolism, iar o parte se acumulează sub formă de substanţe organice de rezervă. Consumul prin respiraţie este de 30 – 50% din energia acumulată, în condiţii ecologice obişnuite. Diferenţa între efectul fotosintetic (energia solară convertită în energie chimică) şi consumul prin transpiraţie, respiraţie (excluzând energia din respiraţie utilizată în sinteza altor compuşi chimici) este de 50 – 70% şi constituie "producţia netă" a fotosintezei (randamentul bioenergetic) sau randamentul fotosintetic (producţia netă a vegetaţiei terestre). Suma randamentelor zilnice pe întreaga perioadă de vegetaţie constituie randamentul fotosintetic total (biomasa
3

Metodele de cercetare. După cum s-a arătat însă. În condiţiile din ţara noastră. diferenţa de circa 70% constituie din punct de vedere economic producţia secundară. recolta economică reprezintă cel mult 30%. din care o parte este produs agricol (recolta). Valorificarea mai intensă a energiei solare. fertilizare raţională şi asigurarea apei. influenţând randamentul fotosintetic.martie (circa 180 zile). grâul de toamnă îşi elaborează circa 3% din substanţa uscată totală în perioada octombrie . îndeplinind funcţia de producător de substanţe organice necesare omului. după care scade treptat spre maturitate. Randamentul fotosintetic este influenţat de condiţiile climatice (lumină. Culturile de primăvară parcurg vegetaţia în condiţii mai favorabile pentru fotosinteză. implicit creşterea randamentului fotosintetic. În general. Obiectul de cercetare al fitotehniei este planta cultivată. Din producţia netă a vegetaţiei terestre. are metode proprii de cercetare. determinând o creştere redusă a biomasei. se realizează prin folosirea unor soiuri sau hibrizi cu productivitate ridicată şi prin aplicarea tehnologiei de cultură care menţine procesul fotosintetic la nivel înalt (densitate de cultură optimă. sortimentele de plante agricole actuale au o eficienţă redusă a valorificării luminii solare (în special a celei intense). Fitotehnia. în case de vegetaţie. Cercetările se efectuează prin: experienţe executate în câmp. Culturile de toamnă îşi petrec mare parte din vegetaţie (6 luni) în condiţii mai puţin prielnice pentru fotosinteză (nopţi lungi. în laborator şi prin minuţioase 4 . ecologice şi a tehnologiei de cultură a plantelor. ca ştiinţă. timp în care respiraţia continuă. În timpul vegetaţiei plantele au la început un randament fofosintetic mai redus. care creşte până în faza de înflorire fecundare.). Factorii de vegetaţie care influenţează fotosinteza şi respiraţia (temperatura. Raportat la producţia primară netă. 97% acumulându-se în perioada aprilie . renunţându-se la improvizaţie.iunie (90 zile). combaterea buruienilor etc. în funcţie de biotip şi condiţiile pedoclimatice. amatorism şi empirism. în vederea stabilirii particularităţilor biologice.) pot modifica raportul între ele. plantele cu perioadă de vegetaţie mai lungă realizează randamente fotosintetice totale mai mari. temperatură. Atingerea obiectivelor urmărite de fitotehnie (producţii ridicate şi de calitate superioară) se realizează numai prin aplicarea în producţie a cuceririlor ştiinţifice. energia folosită de om este de circa 7%. umiditate).totală). care în unele cazuri se confundă cu deşeurile. de vârsta plantei şi durata perioadei de vegetaţie. lumina etc. cele de nutriţie. temperaturi şi lumină reduse).

Cercetările executate în câmp. Mecanizarea agriculturii. distanţa între rânduri. Legătura fitotehniei cu alte ştiinţe. având legături strânse şi cu Zootehnia. În vederea fundamentării unor probleme. adâncimea de semănat şi cantitatea de sămânţă la ha). În ultimul timp. densitatea. Ameliorarea plantelor. Fiziologia vegetală. la care se cere dirijarea factorilor de vegetaţie. după tehnici de cercetare adecvate. au ca scop stabilirea: rotaţiilor culturilor. Pedologia. Protecţia plantelor. precum şi în fitotroane. I. cercetările din domeniul fitotehniei sunt orientate nu numai spre punerea în valoare a capacităţii productive a plantelor (soiurilor).C. fitotehnia foloseşte cuceririle ştiinţifice şi ale altor discipline. cuprinzând probleme de biologie. Economia agrară şi alte discipline ce contribuie la sporirea producţiei vegetale. fitotehnia se sprijină pe ştiinţele fundamentale. Climatologia. 5 . precum şi cele referitoare la lucrările de întreţinere.P. de cunoştinţe din Biofizică (izotopi radioactivi) şi Matematică (prelucrarea datelor experimentale) etc. fitotehnia foloseşte cuceririle din majoritatea ştiinţelor agronomice: Agrotehnica. Rezultatele obţinute sunt verificate pe suprafeţe mai mari.C.C. Fundulea. În vederea atingerii obiectivelor propuse. Chimia (biochimia şi agrochimia).cercetări în fitotroane. În latura aplicativă. Nu numai lucrările mecanice consumă energie. Organizarea întreprinderilor agricole. în condiţii obişnuite de viaţă a plantelor. ci realizarea acesteia cu cheltuieli cât mai mici şi cu un consum minim de energie. Ecologia. Cercetările în domeniul fitotehniei în ţara noastră se efectuează în Institute de Cercetări (I. fertilizării (doze. soluţionarea problemelor privind însămânţarea (epoca. prin găsirea minimului de lucrări posibile. Tehnologiile viitorului vor trebui sa se adapteze crizei mondiale de energie. pesticide.T. Pentru principalele plante de cultură sunt programe de cercetare.P. apoi sunt generalizate în producţie. În aspectele teoretice. irigaţie etc. Braşov etc). ameliorare şi tehnică de cultură. staţiuni de cercetări agricole şi în cadrul instituţiilor de învăţământ superior agronomic din ţară. ci şi producţia de îngrăşăminte (mai ales cele cu azot). cercetările fitotehnice se execută în case de vegetaţie şi laborator. pentru diferite condiţii pedoclimatice. a celor mai adecvate lucrări ale solului. cum sunt: Biologia. Botanica.C. epoci şi mod de aplicare a îngrăşămintelor).

în ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafeţe restrânse. Este adevărat. planta de grâu are un sistem radicular destul de slab dezvoltat. solul rămâne bogat în azot şi cu umiditate suficientă pentru a rezulta o arătură de calitate. porumbul pentru masă verde.1 GRÂUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna. macul. inul pentru fibră. permit lucrarea devreme a solului. astfel încât până la venirea frigului să răsară. în ultimul deceniu. Leguminoasă specifică zonei cernoziomurilor şi deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu. năutul. destul de devreme. chimenul. nu rămân pe teren buruieni sau resturi vegetale care să îngreuneze lucrarea solului. să se aşeze. borceagul. să fie mărunţite şi încorporate resturile vegetale. cartoful timpuriu şi de vară. atunci nu sunt probleme cu buruienile. anasonul. să înfrăţească şi să se călească pentru a rezista peste iarnă. după recoltare. la care se adaugă alte plante. coriandrul. Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. Este o premergătoare excepţională pentru grâul de toamnă. tutunul. este o premergătoare excepţională deoarece. fasolea. inul pentru ulei. Lasă solul ceva mai uscat din cauza recoltării mai târzii. dezvoltarea creşterii animalelor în exploataţiile agricole mici şi mijlocii a condus la extinderea firească a culturii borceagului. până în toamnă acesta să acumuleze apă. Este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi mazărea. care lasă solul structurat. grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie. În plus. Dacă lucrările de întreţinere au fost corect efectuate în cultura fasolei. Mazărea. După mazăre. astfel încât. nitraţi. 6 . cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive din sol. astfel încât acesta se lucrează mai greu şi arătura poate ieşi mai bulgăroasă. să fie distruse buruienile. rapiţa de toamnă. cultivate pe suprafeţe restrânse: muştarul. bogat în substanţe nutritive. 2 CEREALE 2. trifoiul. bobul. Din aceste motive. Borceagul (de toamnă sau de primăvara). care furnizează un furaj foarte valoros. cânepa pentru fibră. Dintre acestea fac parte: mazărea. După recoltare.CAP. Fasolea. sfecla pentru sămânţă.

300 mii hectare cu premergătoare foarte favorabile pentru grâu. structurat. ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrărilor solului. îndeosebi în sudul ţării şi este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi rapiţa. cu umiditate suficientă şi îmbogăţit cu o cantitate mare de masă organică (rădăcini + mirişte). Cartoful. ceea ce ar 7 . Prin recoltarea timpurie şi lucrarea devreme a solului. îmbogăţit în azot şi cu umiditate suficientă. Trebuie menţionat că în agricultura României se pot însuma anual peste 250 . deoarece acestea pot crea unele dificultăţi la pregătirea terenului şi semănatul grâului. Este cultivat în zonele de câmpie. Sub acest aspect.terenul rămâne foarte curat de resturi vegetale. Arealul său de cultivare în România coincide cu cel al grâului. suprafeţele respective sunt destinate pentru culturi succesive. permeabil. lăsând terenul afânat. terenul este foarte curat de buruieni. terenul este curat de buruieni. În plus. timpuriu şi de vară. Rapiţa de toamnă. terenul trebuie foarte bine curăţat de resturile de tulpini rămase după recoltare. iar în sol rămâne o cantitate mare de masă organică. oferă aceleaşi avantaje şi pune aceleaşi probleme ca şi inul pentru ulei. Inul pentru fibră. solul rămâne ceva mai sărac în substanţe nutritive. Este o premergătoare excelentă pentru grâu. curat de buruieni. Trifoiul roşu. deoarece acesta este o plantă care luptă slab cu buruienile. Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciată ca şi mazărea. plantele de in nu protejează suprafaţa solului de pierderile de apă prin evaporare). O deficienţă o reprezintă faptul că lasă solul destul de uscat. Recoltată în luna august este o premergătoare foarte bună pentru grâu.grâu are tradiţie în multe zone agricole ale ţării (îndeosebi în zona colinară) şi dă foarte bune rezultate. după recoltarea inului solul rămâne destul de uscat (în fazele de maturitate. astfel încât se lucrează în condiţii foarte bune. într-o stare bună de fertilitate. după recoltarea cartofului. trebuie acordată atenţia cuvenită combaterii buruienilor din cultura inului. cu condiţia ca trifoiul să fie întors după coasa a doua. După recoltare. Este o premergătoare excelentă pentru grâul cultivat în zonele umede. Cânepa pentru fibră. Cultivat în zonele mai umede şi răcoroase. În mod frecvent însă. după recoltare. Rotaţia grâu + trifoi cultură ascunsă . cu condiţia respectării unei tehnologii foarte corecte de cultivare. De asemenea. sub formă de rădăcini şi frunze. Inul pentru ulei. în acest caz.trifoi . Solul rămâne bogat în azot şi masă organică. sunt create condiţii favorabile pentru descompunerea substanţelor organice şi pentru acumularea nitraţilor.

Şi în cazul sfeclei. sfecla pentru furaj. pe terenurile cultivate cu soia şi foarte bine întreţinute. Soia. recoltate în prima jumătate a lunii septembrie. fiind obligatorie aplicarea îngrăşămintelor.3 săptămâni până la semănatul grâului. sfecla poate deveni o premergătoare foarte favorabilă pentru grâu. Dintre acestea. Sfecla pentru zahăr (şi pentru furaj). sfecla pentru zahăr. ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. bogat în elemente nutritive care provin din îngrăşămintele aplicate sfeclei. curat de buruieni. rareori se seamănă mai mult de 150 . terenul rămâne nivelat. amplasarea culturilor succesive). solul rămâne destul de sărăcit în elemente nutritive. deoarece lasă solul uscat şi sărac în substanţe nutritive. fără resturi vegetale. cu condiţia să fie semănate soiuri cu perioadă mijlocie de vegetaţie. prin care este favorizată şi descompunerea resturilor vegetale încorporate în sol. pe terenurile bine lucrate.15 septembrie. În mod frecvent. Este o premergătoare bună pentru grâu. totodată. Floareasoarelui se cultivă pe suprafeţe mari în zonele foarte favorabile şi favorabile de cultură a grâului. terenul să rămână curat de buruieni. pentru a rămâne un interval de cel puţin 2 . arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri grea. afânat (inclusiv prin lucrările de recoltare a rădăcinilor). cartoful de toamnă.reprezenta 12 . După floarea-soarelui. Floarea-soarelui. Dacă sunt respectate aceste condiţii. Dacă sunt respectate condiţiile cerute. menţionăm: soia. De asemenea. recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregătirii solului pentru semănat. după premergătoare foarte favorabile. resturile vegetale să fie adunate sau tocate şi bine încorporate în sol. din diferite motive (imposibilitatea pregătirii la timp a terenului din cauza secetei sau a dotării insuficiente cu mijloace mecanice. Toate aceste culturi trebuie recoltate până la 10 . 8 . În practică însă. considerată timp îndelungat ca premergătoare mai slabă decât porumbul. Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă. cânepa pentru sămânţă. oferă avantajul că se recoltează la sfârşit de august-început de septembrie. porumbul pentru boabe şi pentru siloz.20% din suprafaţa totală cultivată cu grâu. Este o premergătoare bună pentru grâul de toamnă. După recoltarea sfeclei. arătura poate fi înlocuită printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea.200 mii hectare de grâu. mult mai devreme decât porumbul. trebuie acordată atenţie mărunţirii şi încorporării resturilor vegetale. soia poate deveni o foarte bună premergătoare pentru grâu. floarea-soarelui. cu condiţia să părăsească terenul suficient de timpuriu.

Trebuie menţionat că în toamnele foarte secetoase (frecvente în România). cu o cantitate mare de resturi vegetale şi uneori cu multe buruieni. organice şi minerale. meiul (unele dintre acestea recoltându-se şi destul de târziu). este inevitabilă amplasarea grâului după porumb din cauza suprafeţelor mari care se cultivă cu aceste plante. prin comparaţie cu potenţialul termic al zonei. Dintre boli. solul rămâne uscat. În condiţiile din România. Nu se recomandă să fie amplasat grâul după culturi care lasă solul sărac în apă şi elemente nutritive. administrarea la porumb. în succesiunea porumb-grâu.5 kg/ha Atrazin. de regulă. însă. înmulţirea bolilor şi a dăunătorilor. ploşniţele.Porumbul pentru boabe este o premergătoare mediocră pentru grâu. tăciunele. a îngrăşămintelor. deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoarele destinate iniţial. grâul este foarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe bază de Atrazin. În primul rând. din diferite motive. se menţionază: fuzarioza. numai 2 ani şi numai la culturile destinate consumului. adesea este dificil de a evita cultivarea grâului după grâu. pe suprafeţele destinate producerii de sămânţă sau pe terenurile infestate puternic cu boli. iarba de Sudan. Este. acumularea unei flore rizosferice cu efect dăunător. este bine ca premergătoarea pentru primul an de grâu să fie o leguminoasă. combaterea foarte bună a buruienilor. trebuie semănat grâu după grâu. Totodată. cum ar fi sorgul. obligatorie respectarea anumitor condiţii care pot transforma porumbul într-o bună premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cu perioadă ceva mai scurtă de vegetaţie. în arătură adâncă de toamnă. din cauza bolilor şi dăunătorilor comuni. eliberarea terenului imediat şi bine de resturile vegetale. recoltarea la timp. iar pe de altă parte. Totodată. făinarea. semănarea porumbului în epoca optimă. boala fiind comună şi deosebit de păgubitoare ambelor culturi. O serie de restricţii limitează amplasarea grâului după porumb. culturi care lăstăresc puternic după desfiinţare şi care lasă solul uscat. iar dintre dăunători: gândacul ghebos. pe de o parte din cauza recoltării târzii. viermele roşu al paiului. se recomandă să nu fie depăşită doza de 1. precum şi datorită faptului că zonele importante de cultură coincid. nici după lucernă sau pajişti semănate. mălura. ca atare. efectul 9 . în nici un caz nu se va amplasa grâul după grâu. trebuie evitată amplasarea culturilor de grâu pe terenurile infestate cu Fusarium. în optim. Monocultura de grâu este acceptată. viermii sârmă. Cultivarea repetată a grâului după grâu are o serie de efecte negative: îmburuienarea terenului cu buruieni specifice. este contraindicat semănatul grâului după orz. În situaţiile în care.

1. Insuficienţa azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate. explorează un volum redus de sol şi are o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor nutritive din rezerva solului. Îngrăşămintele minerale.7 K2O/100 kg boabe + paiele aferente (după GH. conţinutul boabelor în substanţe proteice. au un consum mare de apă.3. grâul este o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor. sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat.3. bine înfrăţite. consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp.favorabil al acesteia menţinându-se şi în anul al doilea de grâu. Trebuie subliniat că.3 kg N. în primul rând. frecvent. formarea de plante viguroase. Azotul este principalul element nutritiv care trebuie administrat pe solurile din România. Grâul absoarbe azot atât din îngrăşămintele minerale aplicate. Fertilizarea Grâul este cunoscut ca o plantă care reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor minerale şi organice. cât şi din rezervele solului. 1. culturile fiind predispuse la cădere.3 .8 kg P2O5. în asemenea situaţii este obligatorie o foarte bună disciplină a înlăturării paielor. Excesul de azot determină dezvoltarea vegetativă prea puternică. în acest interval. creşte pericolul de şiştăvire prin întârzierea vegetaţiei. 1991). un mijloc de vehiculare a agenţilor patogeni. BÂLTEANU. care reprezintă. de culoare verde-gălbuie. grâul este pretenţios la îngrăşare din cauza anumitor particularităţi. mai înalte. 1. Oricum. 10 . care produc puţin. La rândul său.1 . se amplifică atacul de boli foliare şi ale paiului. formarea componentelor de producţie (elementele productivităţii). care provin în mare măsură din mineralizarea substanţelor organice. Totuşi. favorizează procesul de fotosinteză. interval în care sunt absorbite circa 80% din azot. înfrăţirea este exagerată. de culoare verde-închis.9 . cu frunze late. grâul trebuie să aibă la dispoziţie cantităţile necesare de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile. mărimea recoltelor este dată de continuitatea nutriţiei cu azot. de la alungirea paiului şi până la coacere. În plus. Azotul influenţează dezvoltarea vegetativă a plantelor. deoarece se recoltează timpuriu şi lasă solul curat de resturi vegetale şi de buruieni şi într-o stare bună de fertilitate. peste 80% din fosfor şi peste 85% din potasiu. deşi consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2. în condiţiile în care fosforul şi potasiul sunt în cantitate suficientă.

în faza de alungire a paiului. se recomandă administrarea unei fracţiuni reduse de azot. cu care se face împrăştierea. acesta dizolvându-se şi fiind absorbit prea târziu pentru a mai putea fi utilizat de către plante. deoarece cerinţele plantelor sunt satisfăcute de azotul eliberat prin descompunerea substanţelor organice din sol (rădăcini. prin aplicările târzii de azot sunt influenţate. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime.Ca urmare. pentru fertilizarea suprafeţelor deosebit de mari cultivate cu grâu în România. pe teren îngheţat sau acoperit cu strat subţire de zăpadă. în acest moment. lucrarea se începe încă din partea a doua a iernii. resturi vegetale). calităţile furajere ale boabelor de grâu şi mai puţin însuşirile de panificaţie. tehnic. În condiţii normale. administrarea sau nu sunt disponibile îngrăşămintele necesare. îngrăşarea de toamnă cu azot ar trebui să nu fie necesară. La îngrăşarea cu azot a grâului se pot distinge 4 perioade. ca atare. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte cu azot este o problemă de bilanţ la întocmirea căruia trebuie să se ţină seama de conţinutul solului în azot total şi în 11 . cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetaţiei. când azotul administrat are ca efect o mai bună dezvoltare a plantelor în fazele de înrădăcinare-înfrăţire şi până la intrarea în iarnă. pe terenurile agricole bine exploatate. În sfârşit. la stabilirea dozelor de azot şi la fracţionarea acestora trebuie să se ţină cont de: cerinţele plantelor de grâu pe faze de vegetaţie. terestre sau aeriene. este obligatorie administrarea îngrăşămintelor cu azot. de remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. Aceasta este fracţionarea optimă a dozelor de îngrăşăminte cu azot. Prima este toamna (înainte de semănat şi la începutul vegetaţiei). În anumite situaţii. în primul rând. prin care se urmăreşte să se acopere cerinţele în azot până la înspicat-înflorit. o aplicare târzie în fazele de înspicat şi până la înflorit. în cazul administrării terestre. nu este posibilă. urmărindu-se să se asigure plantelor de grâu necesarul de azot pentru reluarea vegetaţiei şi începutul alungirii paiului (fazele de înfrăţit şi formarea primului internod). greu de realizat actualmente în condiţiile din ţara noastră deoarece: ultimele două fracţiuni sunt prea costisitoare. urmăreşte creşterea conţinutului boabelor în azot şi proteină. trebuie ca solul să fie îngheţat sau zvântat. la fracţiunile târzii insuficienţa apei (seceta) întârzie absorbţia azotului. de rezervele solului. A doua perioadă importantă în nutriţia cu azot a grâului este la reluarea vegetaţiei în primăvară. Momentul administrării acestei fracţiuni depinde de mijloacele. Trebuie menţionat că. cu apa din precipitaţii. după cercetări mai noi.

se adaugă 20 . sistemul de îngrăşare aplicat în anii anteriori. Azotul poate fi administrat şi sub formă de îngrăşăminte lichide (după recomandările ICCPT. accesibile grâului de-a lungul vegetaţiei şi care depinde. se scad 20 kg N/ha după borceag şi trifoi. 1 kg N/t de gunoi aplicat plantei premergătoare şi 0.30 kg N/ha. la rândul lui. Pentru calcularea dozelor de azot este recomandată următoarea formulă (după ICCPT.Fundulea. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime cu apa din precipitaţii. Ns = aportul solului în azot. Restul de 40 . mineralizare).25 kg N/ha după premergătoare târzii nefertilizate. zonă ceva mai umedă). Dacă. În anumite situaţii (condiţii de irigare.80 kg N/ha se administrează la sfârşitul iernii sau la desprimăvărare.Ns -Ngg + Npr. posibilitatea aplicării udărilor). regimul precipitaţiilor. în t/ha. în care: DN este doza de azot. în funcţie de toate aceste elemente. şi în primul rând rezistenţa sa la cădere şi boli. mărimea optimă a dozelor de azot este cuprinsă între 50 şi 160 kg/ha. primăvara. Fundulea). asigurarea cu apă (cantitatea anuală de precipitaţii. totuşi. care este apreciat la 2 kg N/t de gunoi de grajd administrat direct grâului. atunci se va administra 1/3 din cantitatea totală (circa 30 . în kg/ha. soiul cultivat. aportul freatic. se scad 30 kg N/ha după leguminoase pentru boabe. Mărimea dozei din primăvară se stabileşte în funcţie de mersul vremii în iarnă şi la desprimăvărare (levigare. pe terenurile agricole bine cultivate şi după premergătoare favorabile. de 10 . după 12 . planta premergătoare. Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd. nu ar trebui administrate îngrăşăminte cu azot în toamnă. este necesar. Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare. inclusiv în funcţie de recolta scontată a se obţine. caracteristicile climatice ale anului anterior.40 kg N/ha) înainte de semănat. producţia scontată a se obţine şi consumul specific. în principiu. în orice caz acestea nu se vor aplica dacă premergătoarea este o leguminoasă.forme mobile. de: fertilitatea naturală a solului. în primăvară este necesară recalcularea dozei totale de azot. Îngrăşămintele lichide cu azot de tipul A.5 kg N/t de gunoi aplicat la planta antepremergătoare. 1990) : DN = 30 x Rs . îndeosebi după premergătoarele cu recoltare târzie.300 se administrează în concentraţie de 100% produs comercial. Rs = recolta scontată. înainte de semănat. Ca urmare. şi anume. la alungirea paiului. se mai poate aplica o doză târzie. de conţinutul în azot al solului în momentul desprimăvărării şi de starea de vegetaţie a culturii. care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sărace şi 60 kg/ha pe solurile fertile. Pentru condiţiile din România.

necroza marginală a frunzelor. pentru a obţine producţii mari. de regulă. Potasiul. inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea ploşniţelor şi a bolilor foliare. Insuficienţa potasiului determină încetinirea creşterii. în t/ha. Doza rezultată din calcul se majorează cu 20 . Formula de calculare a dozelor este următoarea: DP= 15 x Rs .40 kg P2O5/ha pe solurile cu mai puţin de 5 mg P2O5/100 g sol.Pgg. favorizează dezvoltarea sistemului radicular şi înfrăţirea. îngrăşarea cu gunoi de grajd. cădere şi boli. La începutul vegetaţiei. Mărimea dozei de fosfor este cuprinsă. Rs = recolta scontată. îmbunătăţeşte rezistenţa la iernare. în doze de până la 15 kg N/ha. În acest mod se pot efectua îngrăşările târzii. cădere şi boli. fosforul se poate administra şi la patul germinativ. în care: DP este doza de fosfor. apreciat la 1. îngrăşarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din ţara noastră. cloroză. între 60 şi 120 kg/ha. îmbunătăţeşte calitatea recoltei. aceste îngrăşăminte pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea. Sub formă de îngrăşăminte complexe. 13 . În situaţiile în care compoziţia chimică a solului impune. Potasiul favorizează sinteza glucidelor.8 kg P2O5/t de gunoi. dacă a fost aplicat la planta premergătoare. aceasta afectând în primul rând plantele tinere. De asemenea. dacă acesta a fost administrat direct grâului şi 0.2 kg P2O5/t de gunoi de grajd. Alături de azot. Trebuie subliniat că. plantele tinere de grâu absorb fosforul uşor solubil din îngrăşăminte şi abia mai târziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. La stabilirea dozelor de fosfor se ţine cont de conţinutul solului în fosfor mobil. Pgg = aportul gunoiului de grajd în fosfor. sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrăşăminte complexe. în concentraţie de maximum 20% produs comercial. Se consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficienţa fosforului. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. Îngrăşarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol). Fosforul. scurtarea internodiilor. se apreciază că administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol. Fosforul echilibrează efectul azotului. se pot aplica 40 80 kg K2O/ha. la pregătirea patului germinativ. producţia scontată şi consumul specific. întrun sistem intensiv de agricultură. în kg P2O5/ha. fosforul fiind încorporat în mod obişnuit sub arătură.semănat sau înainte de desprimăvărare. grăbeşte maturitatea. sporeşte rezistenţa la ger.

fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bune condiţii. sunt condiţii esenţiale pentru reuşita amendării. Lucrările solului Se poate afirma că. deci. Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime. Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat. cu suprafaţa nu foarte mărunţită. Aplicarea amendamentelor calcaroase. Cele obişnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat şi mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura grâului. cu multă argilă).Îngrăşămintele organice. deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive. Aceste îngrăşăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului. încorporate sub arătură. sfeclă). implicit. După recoltare se recomandă o 14 . urmate de încorporarea sub arătură.500 kg boabe/ha. urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent.20 t/ha.8 şi cu un grad de saturaţie în baze sub 75%. precum şi pe solurile erodate sau prea uşoare. de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depinde în cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă şi. ca urmare. ele îmbunătăţesc proprietăţile fizice. iar sporurile de recoltă pot depăşi 1. prin amendare. ea prezintă interes în primul rând pentru exploataţiile agricole care dispun de gunoi de grajd şi care folosesc. nivelat. În cazul premergătoarelor timpurii. Împrăştierea foarte uniformă şi amestecarea cât mai bună cu solul. Pentru ca lucrarea să fie economică trebuie ca. Împrăştierea îngrăşămintelor organice este o operaţiune destul de costisitoare. cu pH sub 5. capacitatea lor de a trece peste perioada de iarnă. Se administrează. aşezat. mai frecvent. Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâului sunt de 15 . la planta premergătoare (porumb. dolomit). de regulă. sau. chimice şi biologice ale solului. să se urmărească neutralizarea a 50% din aciditatea hidrolitică. o sursă proprie (şi convenabilă sub aspect economic) de substanţe fertilizante. 4 t/ha carbonat de calciu (piatră de var. a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt de timp. Este necesară pe solurile acide. Administrarea îngrăşămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurile argiloiluviale (acide. dar fără bulgări în sol.

solul se ară imediat. efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult 1 .lucrare de dezmiriştit. Trebuie realizată afânarea solului pe urmele compactate de trecerile repetate cu tractorul (pentru lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei şi la recoltare). pentru mărunţirea bulgărilor. se întăreşte şi de multe ori nu mai poate fi arat sau arătura iese bulgăroasă. care vor fi distruse prin lucrările ulterioare. Grâul nu necesită arături prea adânci.22 cm adâncime. gradul de compactare a solului influenţează în mare măsură dezvoltarea în ansamblu a plantelor şi formarea componentelor de producţie. Ca urmare. atunci se efectuează numai o lucrare de dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor precipitaţii ceva mai importante. distrugerea buruienilor existente şi crearea condiţiilor favorabile pentru germinarea seminţelor de buruieni aflate în sol şi a samulastrei. pentru a asigura nivelarea terenului. În condiţiile unor terenuri bine lucrate an de an. solul se întăreşte şi nu se mai poate ara. Întârzierea arăturii are efecte nedorite: îmburuienare. Până în toamnă. solul pierde repede rezerva de apă. distrugerea buruienilor care răsar. Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grâu şi pătrunderea rădăcinilor în profunzime sunt favorizate de afânarea adâncă a solului.2 zile întârziere). care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi care să permită o arătură de calitate. 15 . arătura trebuie prelucrată superficial. ca o consecinţă.20 cm adâncime. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu se poate ara imediat sau prin arătură se scot bulgări mari. cel mai adesea. astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări. ca urmare. cu plugul în agregat cu grapa stelată. Dacă se întârzie cu efectuarea lucrării. se amplifică pierderile de apă prin evaporaţie din cauza suprafeţei bulgăroase a arăturii şi apar dificultăţi la lucrările ulterioare ale solului. Prin această lucrare se urmăreşte mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul. Lucrările sunt efectuate la noi. în funcţie de starea terenului. pierderea rapidă a umidităţii din solul care nu mai este protejat de plante. la 20 . cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare. nivelarea terenului. Se recomandă ca primele lucrări să fie făcute perpendicular sau oblic faţă de direcţia arăturii. orice întârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi progresive de recoltă. adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp. În continuare. se poate ara doar la 18 . afânarea stratului superficial al solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie.

fără însă a scoate bulgari. prin reţinerea zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene. Este necesară curăţirea cât mai bună a terenului de resturi vegetale. În continuare. combinatoare) pentru mărunţire. După premergătoarele târzii (floarea-soarelui. porumb. urmată de discuiri repetate (1 . pentru a asigura ascensiunea apei (spre seminţele în curs de germinare). În continuare. diminuează compactarea în timpul sezonului rece. BÂLTEANU.Pregătirea patului germinativ se face chiar înainte de semănat. dar nu prea mărunţită. atunci când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit. şi ceva mai tasată sub adâncimea de semănat. şi încorporarea îngrăşămintelor minerale şi. de regulă. nivelare şi pregătirea patului germinativ. nivelate). uneori.5 pentru forţa de muncă şi de 11 . Trebuie să se urmărească realizarea unei suprafeţe nivelate. se recomandă ca această ultimă lucrare să fie efectuată perpendicular pe direcţia de semănat. pentru ca pământul afânat prin arătură să se aşeze. sfeclă pentru zahăr.2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor de plante şi a buruienilor. conform celor prezentate anterior. îndeosebi în regiunile bogate în precipitaţii. cartof de toamnă. afânate. Pregătirea terenului prin discuit este. 1989). cu plugul în agregat cu grapa stelată. până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2 . arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie.3 până la 0. la 20 . eventual. Pe terenurile bine lucrate în anii anteriori (arate adânc. ceva mai adânc. Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase. cu diferite utilaje (grape cu discuri. Se obţine o viteză mare de lucrare a solului. realizându-se. terenul rămâne mai nivelat. Arătura se efectuează imediat. această lucrare permite mobilizarea solului până la 12 . afânată pe adâncimea de semănat. Prezenţa bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa solului pe timpul iernii.25 cm adâncime. soia). acesta se aşează mai repede ca după arat. prin lucrări superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă şi lamă nivelatoare).3 săptămâni. urmărindu-se încorporarea resturilor. se fac lucrări de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul). Această lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia. bine mărunţite anterior. concomitent. 16 .14 l motorină/ha (după GH. a resturilor vegetale. economia este de 0.16 cm adâncime. arătura se lucrează în mod repetat. curate de buruieni. preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului.

5 Kg/t sămânţă) sau lindan + carboxin + thiuram (Vitalin 85 PTS). până la venirea iernii să rămână 40 .). se recomandă tratarea seminţelor cu preparate insectofungicide. Sunt controlate astfel bolile transmise prin sămânţă şi dăunătorii care atacă în toamnă (gândacul ghebos. Ca atare. facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare.0 l/t de sămânţă). 2.0 kg/t de sămânţă). 2 kg/t de sămânţă) sau prochloraz + carbendazin (Prelude SP. cum ar fi tăciunele zburător (Ustilago tritici). 2.) este puternică. cât şi în cazul agenţilor patogeni cu spori în interiorul bobului. Pe terenurile unde este frecvent atacul de dăunători în toamnă. În prezent. 3. dar aceste tratamente au eficacitate redusă.500°C temperaturi pozitive. Pentru agenţii patogeni transmisibili prin sol. oxichinoleat de cupru (Quinolate 15 PUS. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat. îndeosebi pe terenurile cu o încărcătură mare de păioase (sau la grâul cultivat după grâu).50 zile în care plantele să vegeteze normal. să provină din culturi special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere). cum ar fi lindan + tiophanat methyl + thiuram (Tirametox. urmărindu-se cu mare atenţie amestecarea cât mai uniformă a preparatelor cu sămânţa. în cazul infestării puternice a solului este necesar un interval mai mare de pauză înainte de revenirea grâului pe acelaşi teren.sfeclă. Epoca de semănat a grâului se stabileşte astfel încât. în care să se acumuleze 450 . Tratamentele se pot diferenţia în funcţie de agentul patogen şi de modalitatea de infestare.) şi fuzarioza (Fusarium spp.0 kg/t de sămânţă). cartof. atât împotriva agenţilor patogeni transmisibili prin sămânţă. viermii sârmă. din categoriile biologice “sămânţă certificată a primei şi celei de-a doua înmulţiri“. la intrarea în iarnă plantele de grâu 17 . fuzarioza şi mălură pitică (Tilletia controversa) este posibilă tratarea seminţelor înainte de semănat. lindan + oxichinoleat de cupru + lindan (Chinodintox PTS. astfel încât. cu spori pe tegumentul seminţei. Tratamentele se efectuează imediat înainte de semănat. Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. cu produse speciale. dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat după floareasoarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale). unde infestarea cu gândac ghebos (Zabrus tenebrioides) sau viermi sârmă (Agriotes ssp. să aibă puritatea fizică minimum 98%. muştele cerealelor). cum sunt mălura comună (Tilletia spp. se recomandă tratamente cu preparate pe bază de carboxin (Vitavax 200. 2. cum ar fi mălura comună.

în intervalul 20 septembrie . muşte) şi boli. la rândul său de utilajele cu care s-a lucrat. nordul ţării şi depresiunile intramontane. între anumite limite. în primăvară lanul este foarte des. starea solului la semănat. De asemenea. De asemenea. în doze ceva mai ridicate stimulează dezvoltarea vegetativă şi productivitatea plantelor existente. plantele răsar târziu. plantele sunt predispuse la cădere şi sensibile la boli. Procentul de răsărire în câmp depinde în cea mai mare măsură de: tratamentele efectuate la sămânţă. masa vegetativă bogată face ca plantele să fie sensibile la ger şi asfixiere pe timpul iernii. umiditatea solului (asigurarea umidităţii pentru un răsărit rapid). calitatea pregătirii patului germinativ. pentru condiţii bune de semănat. vegetaţia se întârzie şi se prelungeşte spre vară. În asemenea situaţii. Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450 . aceeaşi sensibilitate manifestă plăntuţele răsărite dar neînfrăţite. epoca optimă de semănat a grâului de toamnă în România este 1 . nu înfrăţesc. Grâul are capacitatea ca. sunt expuse încă de la începutul vegetaţiei atacului de dăunători (afide. sub aspectul asigurării umidităţii şi a calităţii patului germinativ. primăvara lanul va avea o densitate mică şi se îmburuienează mai uşor.700 spice/m2. densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului. boabele de grâu aflate în curs de germinare sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute. o densitate de 500 . intră în iarnă neînfrăţite şi necălite.10 octombrie. fiind sensibile la ger.3 fraţi şi 3 .4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi).10 octombrie. la recoltare. data semănatului (faţă de epoca optimă).5 octombrie. prin înfrăţire să-şi corecteze. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. Pentru zonele din sud. şi care depinde. de 85-95% (din boabele germinabile semănate). Dacă se întârzie semănatul faţă de perioada optimă recomandată. trebuie luat în calcul un procent mediu de răsărire în câmp. densităţile nefavorabile. se recomandă să se semene ceva mai devreme.600 boabe germinabile/m2. vest şi Câmpia Transilvaniei. lanul se îmburuienează din toamnă. intervalul care trebuie luat în calcul este 25 septembrie . apare pericolul de şiştăvire a boabelor. plantele de grâu se dezvoltă prea puternic. Indiferent de zona de cultivare. Dacă se seamănă prea devreme. Densitatea de semănat la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure. Între aceste limite. administrarea îngrăşămintelor în primăvară.să ajungă în stadiul de 2 . boabele rămân mici datorită densităţii exagerate. pentru zona colinară. prin administrarea de îngrăşăminte se 18 .

în funcţie de maşinile de semănat aflate la dispoziţie. pentru a asigura străbaterea tuturor germenilor până la suprafaţă.urmăreşte să se asigure o nutriţie foarte bună a plantelor pentru ca numărul mic de fraţi şi spice la m2 să fie compensat prin numărul mare de boabe în spic. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) rezultată din calcul (pe baza densităţii stabilite şi a indicilor de calitate a seminţei) este cuprinsă. fără a rezulta diferenţe importante de producţie. 19 . pe terenurile cu umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură mai uşoară. prin mărirea densităţii de semănat. textură. 1970). BROUWER. consecinţele sunt răsăritul întârziat. grâul este semănat la 4 . precum şi în toamnele foarte secetoase sau în situaţia când se seamănă în teren bulgăros.5 cm adâncime pe terenurile cu umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea. între 200 şi 250 kg sămânţă/ha. În cazuri extreme. în mod frecvent. În România grâul este semănat. îndeosebi la semănatul întârziat. Adâncimea de semănat a grâului depinde de umiditatea solului. se poate mări densitatea până la 700 boabe germinabile/m2. în România există în cultură soiuri de grâu (Flamura 85. Lovrin 34. pe cât posibil. sau grâul înfrăţeşte târziu şi puţin. Lovrin 41) care se caracterizează prin formarea unui coleoptil mai scurt. La densităţi de semănat prea mari. pregătirea unui pat germinativ defectuos) pot fi corectate numai parţial. Totodată. distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite. iar străbaterea germenilor spre suprafaţă este ceva mai dificilă. pe plan mondial. pentru a elimina. În condiţiile din România. Fundulea 4. Trebuie reţinut. concurenţa buruienilor. sunt cuprinse între 10 şi 18 cm (după W. la 5 . apare pericolul căderii şi se amplifică atacul de boli. costisitoare şi nejustificate. adâncimea de semănat trebuie să fie maximum 4 cm şi foarte uniformă. neaşezat suficient după arat datorită recoltării târzii a premergătoarei). combaterea buruienilor prin erbicidare trebuie efectuată cu mai mare atenţie în culturile rare. însă. data semănatului (faţă de epoca recomandată). mărimea seminţei. de regulă. grâul este semănat. Distanţele de semănat la grâu. precum şi în cazul semănăturilor timpurii. se recomandă să se semene ceva mai adânc. că erorile tehnologice (întârzierea semănatului. soi. bulgăros. Ca atare. În legătură cu adâncimea de semănat. Din anumite motive (teren uscat. plantele nu mai au timp să înfrăţească şi să se pregătească pentru iarnă. la aceste soiuri. concurenţa dintre plante este prea puternică.6 cm. unde apa pentru germinare este asigurată. consumurile de sămânţă sunt exagerate. cu MMB cât mai ridicată. trebuie semnalat că. prea adânc.

După G. pentru efectuarea diferitelor lucrări de îngrijire. pe suprafeţe în creştere în România. la 12. şi anume. 1975 este prezentată o schemă de semănat în cărări.5 cm (distanţa pentru care sunt construite semănătorile universale existente mai frecvent în dotare). pentru a favoriza înfrăţitul şi a asigura înmulţirea mai rapidă a seminţei. de la semănat. ca uniformitate de împrăştiere. se lasă câte 2 benzi nesemănate. de erbicidare. deosebit de rentabilă sub aspectul consumului de forţă de muncă. până în faze de vegetaţie mai avansate (chiar până la începutul formării boabelor). lăţimea unei cărări corespunde cu lăţimea pneurilor tractorului (de regulă. folosită în prezent. a lucrărilor de împrăştiere a îngrăşămintelor.în mod obişnuit. Felul lucrărilor de îngrijire 20 . FISCHBECK şi colab.40 cm (două tuburi de la semănătoare suprimate). Trebuie reţinut că în tehnologiile intensive se poate ajunge până la 5 . este suficient să fie închise 2 tuburi ale semănătorii). de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Distanţa dintre perechile de cărări trebuie să corespundă cu lăţimea de lucru a maşinilor cu care se fac tratamentele. maşina pentru erbicidare are 12 m lăţime de lucru. cu mijloace terestre.. obţinute prin închiderea tuburilor semănătorii pe urmele roţilor tractorului. a apărut din necesitatea de a asigura efectuarea. urme care sunt vizibile până în faze mai avansate de dezvoltare a plantelor. iar distanţa dintre două cărări este egală cu ecartamentul roţilor tractorului şi al maşinilor cu care se vor face diferitele lucrări de îngrijire în vegetaţie.8 treceri în cursul perioadei de vegetaţie. Acolo unde există posibilitatea de a efectua lucrările din vegetaţie cu mijloace “avio“ (şi se prevede acest lucru). a tratamentelor pentru prevenirea căderii). în mod foarte precis. În anumite situaţii (culturi semincere) se recomandă distanţe de semănat ceva mai mari (25 cm). de 30 . urme de orientare. Această metodă. în cazul în care se lucrează cu un singur tractor. se recomandă să se lase. Lucrările de îngrijire Grâul este o cultură cu o tehnologie total mecanizabilă. distanţa dintre două urme va fi egală cu lăţimea de lucru a mijloacelor avio folosite pentru aplicarea tratamentelor. maşina pentru administrat îngrăşăminte are 6 m lăţime de lucru. O metodă de semănat mult extinsă în ţările cu tradiţie în cultura grâului este semănatul în cărări. la semănatul în cărări. cu o semănătoare cu lăţimea de lucru de 3 m. Nu există o schemă standard pentru semănatul în cărări. schema poate fi adaptată de fiecare agricultor la setul de maşini agricole pe care îl au la dispoziţie.

terenul.8 treceri).care se aplică grâului şi numărul acestora depinde de foarte mulţi factori (calitatea patului germinativ. din cauza alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii. dar încă reavăn. rădăcinile plantelor de grâu au fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate). infestarea cu boli şi dăunători. absorbţia apei. astfel. altele sunt dezrădăcinate. lucrările solului. combatere chimică. Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat. pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol. Ca urmare. adesea. Atunci când situaţia o impune. importante: multe plante de grâu sunt distruse. dotarea tehnică.2 lucrări de îngrijire şi sunt situaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7 . dar pot ajunge în situaţii extreme până la 60 . mersul vremii şi al vegetaţiei în primăvară. dar fără a tasa suprafaţa solului. nu este necesară. este tasat prin trecerea tractorului. fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolite). cresc costurile. ca urmare. în mod obişnuit. În majoritatea cazurilor se consideră că lucrarea de grăpat a semănăturilor de grâu la desprimăvărare. semănatul în epoca şi cu densitatea optimă. parţial dezrădăcinate. Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului. Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situaţii extreme când. şi se face cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza. iar consecinţele negative sunt. de 10 . În prezent. Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau microdepresionare sunt operaţiuni de bună gospodărire. lucrarea de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs. rezerva de buruieni.70%. Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din tehnologia clasică de cultivare. Sunt situaţii în care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1 . 21 . posibilităţile materiale şi calificarea cultivatorilor). la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu. deşi continuă să fie efectuat de unii cultivatori de grâu de la noi. grăpatul a fost scos din tehnologia recomandată.20%. dezvoltarea plantelor în toamnă şi starea de vegetaţie la desprimăvărare. încă umed. care se fac de către orice bun cultivator de grâu. La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate. Pierderile de recoltă la grâu din cauza concurenţei buruienilor sunt. pe cât posibil terenurile unde pe timpul iernii apar băltiri. reducerea rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei acestora în culturile de grâu trebuie urmărite prin toate mijloacele: rotaţie.

speciile mai frecvente în cultura grâului sunt: Sinapis arvensis. Cu bune rezultate se pot folosi şi preparate conţinând MCPA (Dicotex. când buruiana are 1 .4-D.3 22 . Cirsium arvense. întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice la grâu. aplicate primăvara. Atriplex sp.6 + 2.4-D + dicamba (Oltisan Extra. cum ar fi Matricaria chamomilla. temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C. Se subliniază că.5-2. M. Alături de dicotiledonate menţionate. pentru combaterea cărora se recomandă preparatele continând fluoroxipix + 2.. Administrarea se face primăvara. se recomandă aplicarea unor erbicide pe bază de 2. 2 l/ha).4-D + dicamba (Icedin Forte.5 l/ha) sau bentazon (Basagran. 2.4-D (Longran 60 WP. Thlaspi arvense. Bucovina. 2 . Papaver rhoeas. Pentru combaterea acestora. 1. Sonchus arvensis. Capsella bursa pastoris. Transilvania.În cultura grâului.0 l/ha).5 l/ha). Agrostemma githago.. când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod. Buruienile dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiţiile din ţara noastră.5 l/ha). iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. tratamentele putând începe mai devreme. Veronica sp. Centaurea cyanus. combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie. Bifora radians. 15-20 g/ha) sau amidosulfuron (Grodyl. Administrarea acestor preparate se face în aceleaşi faze de vegetaţie ale grâului şi ale buruienilor menţionate mai sus. 1 l/ha).4-D + dicamba (Starane 200 + Icedin Forte. Polygonum ssp. diclofopmetil (Illoxan CE.2. Raphanus raphanistrum. În asemenea situaţii. 1 l/ha). Pentru combaterea ierbii vântului se fac tratamente cu erbicide pe bază de tralkoxidim (Grasp CE. umede din Banat. Chenopodium album. Speciile respective: Apera spica venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul) găsesc condiţii favorabile de dezvoltare în zonele colinare. Galium aparine. triasulfuron + 2. fenoxapropetil (Puma CE.5-2. Rubus caesius. tribenuron metil (Granstar 75 DF. O. în culturile de grâu apar şi specii de buruieni rezistente la 2. 20-40 g/ha). când temperatura a depăşit 6°C.1.8 . timpul călduros şi luminos.inodora.5 l/ha). fără vânt. 1. 2-4 l/ha).0 l/ha) sau 2. 0. Buruieni dicotiledonate problemă în cultura grâului sunt considerate speciile Galium aparine şi Galeopsis tetrahit. 20-25 g/ha). frecvent se recomandă să se administreze preparate care conţin acidul 2. Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesară doar în anumite zone limitate din România. vremea liniştită.4-D (SDMA-33. Stellaria media. clorsulfuron (Glean 75 DF.

) se efectuează tratamente împotriva adulţilor hibernanţi. sau preparatele Puma S sau Grasp. 150 ml/ha). se tratează sămânţa înainte de semănat. în a doua decadă a lunii aprilie. Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp. pragul economic de dăunare (PED) este de 5% plante atacate. 5-6 kg/ha). se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate înainte de migrarea dăunătorului în sol. după un interval de maximum 7 .10 zile.0 l/ha).4 cm adâncime. şi Aelia spp. sau primăvara în faza de 1 .5 l/ha). la un PED de 3 larve/m2. 1. Se recomandă folosirea insecticidelor conţinând triclorfon (Onefon 90 PS.3 l/ha). Basudin 600 EW. aplicate după recomandările prezentate la iarba vântului. este un dăunător periculos. Prahova. Dâmboviţa.8-1. Grasp + Icedin Forte. de regulă.0 + 2. când temperatura depăşeşte 10°C. trebuie evitată amplasarea grâului pe terenurile infestate şi. imediat după semănat sau după răsărit.2 kg/ha). adesea este necesară repetarea tratamentului. argiloase din judeţele Argeş. de asemenea. la începutul lunii iunie. Tratamentele împotriva larvelor se fac la avertizare. 0. Se mai pot folosi trialat (Avadex BW. tratamentele contra buruienilor dicotiledonate şi monocotiletonate se efectuează combinat (de exemplu. aplicate înainte de semănat. 20 g + 2. 3. la avertizare. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol. lambda-cihalotrin (Karate 2.5 l/ha. aplicat fie toamna. sau terbutrin (Granarg 50 PU. În cazuri extreme.3 l/ha). se 23 . când în toamnă se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos. Teleorman.6 larve/plantă. dacă după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (1 larvă/m2 pentru culturile semincere). Olt.frunze.3 frunze ale buruienii.5 EC. la avertizare. În mod obişnuit. după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a. deltametrin (Decis 2.5 kg/ha). 0. Viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginata). dimetoat (Sinoratox 35 CE. Pe terenurile cu peste 5 . Pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides Goeze). Buzău. cu încorporare cu grapa cu colţi la 2 . la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste 80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea). Pentru combaterea odosului se recomandă preparatele pe bază de trialat.5 l/ha sau Puma S + Icedin Forte. 2 l/ha).5 EC. 0. 2. alfametrin (Fastac 10. Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive şi curative. 3 . a cărui prezenţă este semnalată mai frecvent pe terenurile grele. se recomandă tratamente cu insecticide organofosforice (Dursban 480 EC sau Pirimex 48 EC .

În cazul unui atac puternic de făinare. mai ales în situaţiile în care grâul a fost semănat timpuriu şi toamna este lungă şi călduroasă. Făinarea (Erysiphe graminis).10°C. Şoarecii de casă (Microtus arvalis) se combat cu fosfura de Zn. triadimafon (Bayleton 25 WP. 3%. boală cu transmitere prin sol. Cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia ssp. musca de Hessa Mayetiola destructor) sunt dăunătoare în cazul atacului de toamnă.fac 3 tratamente. Măsurile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului. Muştele cerealelor (musca neagră . precum şi tratamentele la sămânţă. PED este de 10 adulţi hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. în perioada de zbor a adulţilor şi de apariţie a larvelor. după înfrăţit. când acestea sunt foarte sensibile. se manifestă îndeosebi în perioada creşterii intense a plantelor de grâu. propiconazol (Tilt 250 EC. lambdacihalotrin.25 l/ha). distrugerea samulastrei. Foarte importante sunt măsurile preventive. folosind aceleaşi preparate recomandate pentru combaterea ploşniţelor. tratamentele de combatere se fac cu produse pe bază de prochoraz (Sportak 45. Adulţii apar atunci când temperatura trece de 9 . la avertizare. fertilizarea echilibrată. început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2.5 l/ha). umedă şi cu nebulozitate ridicată. deltametrin. de vremea răcoroasă. administrată sub formă de momeli. care este cel mai păgubitor prin larve. Pragul economic de dăunare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze. Tratamentele se fac cu preparate pe bază de dimetoat. O. 1 l/ha). trimorfamid (Fademorf 20 EC. înainte de înflorit. asigurarea densităţii normale a lanului. O.5 kg/ha) (ultimile două preparate speciale pentru făinare).) se combat prin tratamente efectuate la apariţia adulţilor (sfârşit de mai. de aplicarea unor doze prea mari de azot. 24 . quinalfos (Ecalux CE. 1. Gândacul bălos al ovăzului (Lema (Oulema) melanopa) extins mult în ultimele decenii în culturile de grâu din ţara noastră se combate prin tratamente repetate. primăvara. 2 l/ha). 25% pete pe frunza stindard. Combaterea bolilor se face în mod eficient prin combinarea metodelor preventive cu cele curative (combatere integrată). împotriva adulţilor şi a larvelor. cu preparatele menţionate la combaterea ploşniţelor. respectarea rotaţiei.Oscinella frit. de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie.

dar costisitoare. Pragul economic de dăunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la înflorit. Belgia. Se efectuează stropiri foliare. respectarea rotaţiei. De asemenea.5 kg/t sămânţă sau Chinodin. CCC-Franta. în faza de înspicat. Deosebit de eficiente sunt măsurile preventive. dar parţial eficiente. 2.Fuzarioza (Fusarium graminearum. Cycocel-Germania. cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite prin sol şi prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor.nodorum) este o boală care se transmite prin sămânţă sau prin sol. în situaţii extreme. în primul rând. Înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii (Ophiobolus graminis. De asemenea.400 l în cazul tratamentelor “avio“. Cel mai frecvent sunt folosite produsele pe bază de clorură de clorcholină (Stabilan-Austria.000 l apa. a 25 . cultivarea de soiuri tolerante. în perioada de alungire a paiului (când plantele au 20 .3 l/ha preparat în 800 .5 kg/t sămânţă). frunzelor şi spicului. Cercosporella herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol. Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esenţială pentru evitarea căderii. distrugerea samulastrei. se recomandă tratamente la sămânţă (Vitavax 75. folosind preparatele recomandate pentru combaterea făinării. astfel încât se recomandă. cu soare nu prea puternic. pe resturile de plante.1. fertilizarea echilibrată. Prevenirea căderii plantelor. folosirea unei seminţe sănătoase. Tratamentele la sămânţă sunt obligatorii. pe vreme liniştită. scurtarea şi îngroşarea internodurilor bazale. 2. precum şi tratamente în vegetaţie. în cazul tratamentelor terestre şi 300 . redistribuirea asimilatelor între organele plantei şi ca urmare.25 cm înălţime). se recomandă tratamente cu preparate conţinând benomil. a numărului de boabe în spic. cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boală. dezvoltarea ţesutului sclerenchimatic şi deci mărirea rezistenţei la cădere. se recomandă tratamente preventive. a coletului. Chlormequat-Anglia).30 cm. tratată înainte de semănat. de dorit seara sau dimineaţa. Septoriozele (Septoria tritici şi S.6 . Prin aceste tratamente se obţin: reducerea înălţimii plantelor cu 25 . precum şi unde se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot. aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. precum şi îngrăşarea echilibrată. respectarea rotaţiei. iar tratamentele în vegetaţie sunt eficiente. creşterea suprafeţei foliare. Este o lucrare de îngrijire efectuată pe suprafeţe mari în culturile de grâu din climatele umede. Se aplică 1.2. Măsurile preventive (distrugerea samulastrei. şi apoi la un interval de 14 zile. fără vânt. respectarea rotaţiei. a resturilor de plante. folosind anumite substanţe cu efect retardant (nanizant).

MMB şi a producţiilor. pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile).500 . fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare.75%. fără dificultate. în majoritatea zonelor de cultură a grâului căderea se petrece destul de rar. În prezent. cu norme de 400 . cu norme de 500-600 m3/ha. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu permite efectuarea arăturii sau dacă s-a arat. Necesarul de apa al grâului este de 3. numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii). Udările de primăvară se aplică în funcţie de situaţia concretă din primăvară (apa acumulată în sol în sezonul rece. din rezerva de apă a solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie. Metoda de udare folosită la grâu în ţara noastră este aspersiunea. În România. care favorizează căderea. Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol) care pot fi aplicate cu bune rezultate şi în faze de vegetaţie mai avansate. aplicarea tratamentelor pentru prevenirea căderii nu s-au extins deşi cercetările au ilustrat unele efecte pozitive asupra producţiei la grâu (GH.1970). mai rar. se recomandă administrarea unei udări de umezire. numai în anii cu primăvara şi începutul verii ploioase şi cu vânturi puternice. Irigarea este o lucrare din tehnologia de cultivare a grâului care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultură a grâului din România. Se obţin culturi cu rezistenţă sporită la cădere şi care pot fi recoltate mecanizat. se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300-500 m3/ha. când boabele au 18% umiditate. dar nu se poate pregăti patul germinativ.15% umiditate.500 m3/ha pe întreaga perioadă de vegetaţie şi este acoperit. ROMAN. este 26 . dar s-a semănat în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsa apei. În situaţiile în care pregătirea patului germinativ s-a făcut corespunzător. 1969 .4. regimul precipitaţiilor în primăvară). Recoltarea Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină. atunci când boabele ajung la 14 . Udările de toamnă aplicate în cultura grâului sunt cele mai eficiente.600 m3/ha. Se aplică 1-3 udări în fazele de alungirea paiului (în luna aprilie. pentru prevenirea căderii există şi preparate pe bază de ethephon (Camposan. înspicat-înflorit (luna mai) şi la formarea bobului (luna iunie). V. De regulă se începe recoltatul mai devreme. din cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate. de obicei în proporţie de 70 . în acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii. în acest caz.

TOMA. maşini pentru adunat şi căpiţat). Trebuie respectate recomandările de a reface reglajele combinei de 2 . pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor. de dorit împreună cu doze moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor în sol.8 zile. la combina sunt montate dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei. lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare. Lucrarea de recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la circa 12 13% umiditate. Lanurile de grâu sunt recoltate dintr-o singură trecere.20 cm. prevăzută cu ridicător de brazdă.a. a paielor bine mărunţite. maşina pentru balotat cilindrică. soi. după recoltare paiele rămân pe teren în brazdă continuă. fără dificultate. ca aşternut sau furaj pentru animale. În multe ţări cultivatoare de grâu. ca material pentru prepararea composturilor. Lucrarea este foarte dificilă şi destul de costisitoare. încărcarea manuală şi transport).BÂLTEANU. În tehnologia de recoltare folosită la noi.absolut necesară uscarea boabelor. Ulterior. Ulterior paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie primă pentru diferite industrii. aceste operaţiuni pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului. care însă depinde de condiţiile anului. Recoltarea directă cu combina se efectuează în condiţii bune în lanurile dezvoltate uniform. neîmburuienate şi necăzute. Strângerea paielor şi eliberarea terenului sunt lucrări importante în cultura grâului. 1989). citat de GH. cu scopul de a realiza treieratul fără a sparge boabele. Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje. se realizează. urmată de treieratul cu combina. prin arătură. care se realizează prin secerarea (tăierea) plantelor cu vindroverul la înălţime de 15 . Trebuie luat în calcul un raport general acceptat de 1:1 între boabe şi paie. încorporarea în sol. În situaţiile când nu sunt întrunite aceste condiţii. faţă de circa 8.3% cât reprezintă recoltatul şi transportul boabelor (după D. se apelează la recoltarea divizată (în două faze). Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) 27 . mai târziu grâul trece în faza de supracoacere şi se amplifică pierderile prin scuturare. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de aproximativ 5 .3 ori pe zi (în funcţie de evoluţia vremii). în tehnologia mai frecvent folosită (presarea paielor cu presa pentru furaje. înălţimea de tăiere la recoltare ş. cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. concomitent cu recoltatul.

producţiile medii au oscilat. producţia medie în Europa a fost 5. deoarece eliberează terenul devreme. rapiţa.300 kg/ha.1. porumbul timpuriu şi pepeni verzi.6.900 kg/ha. cum ar fi un atac puternic de vierme roşu. această soluţie este acceptată numai în cazuri extreme. Producţii. fiind apropiat de cel al grâului. lasă solul curat de buruieni şi permite executarea lucrărilor solului la timp şi de bună calitate. în ultimele decenii. Deşi capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive este mare.nu este justificată. prin faptul că secara se cultivă pe soluri sărace (nisipuri.3 kg K2O.600 kg boabe/ha (1997 .000 kg boabe/ha. Prin comparaţie. reacţionează bine la îngrăşăminte.240 . Reţin atenţia. între 1.030 kg/ha în ţările Uniunii Europene şi 3.820 kg/ha).480 kg/ha în ţările Europei de Est. îndeosebi.2. în anii favorabili. din care 6. De asemenea. Argentina) nu depăşesc producţii medii de 2. 5. Pe baza numeroaselor cercetări s-au stabilit premergătoarele cele mai bune pentru secară. Ea are un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de absorbţie. Germania. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe şi paiele aferente este de 2 . Secara.301 kg/ha) şi 1995 (3. producţiile medii realizate în anii 1977 (2. Prin comparaţie.2.000 kg boabe/ha (Belgia.082 kg/ha). Franţa. Marea Britanie). Irlanda. Danemarca. Canada. la rândul ei. 28 . astfel: pe soluri nisipoase leguminoasele.5 kg P2O5 şi 2 . principalele ţări cultivatoare (şi exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA.000 . fiind supuse influenţei variaţiilor climatice destul de mari de la un an la altul. Olanda. podzoluri).1999). În cultura grâului în România. pentru solurile acide sărace (podzoluri şi brune podzolite) cartofii timpurii.3 kg N. 2. 1 . de regulă. pe solurile cernoziomoide (din nordul ţării) borceagul. SECARA Tehnologia de cultivare Rotaţia Secara este o plantă puţin pretenţioasă faţă de sol şi planta premergătoare. este o bună premergătoare pentru toate plantele din zona ei de cultură. floarea-soarelui şi porumbul timpuriu. sunt unităţi agricole care recoltează. inul pentru fibre şi cerealele. Numeroase ţări europene realizează peste 7. în medie pe mii de hectare. 1990 (3. Producţia medie mondială la grâu a fost în ultimii ani în jur de 2.760 kg/ha şi 3.115 kg/ha. în diferite zone de cultură. iar pentru solurile din zona de stepă borceagul de toamnă.

Distanţa între rânduri este de 12.600 boabe germinabile la m2. ca şi la grâu. reducerea densităţii şi apariţia atacului de fuzarioză. plantele fiind mai expuse asfixierii sau epuizării sub stratul gros de zăpadă. pericolul dezgolirii lui prin tasarea solului “înfoiat” (datorită ploilor şi zăpezii) este mai mare decât la grâu. Tabelul 2. iar germinaţia să fie de peste 85%. pe soluri mai grele şi umede.5 cm. se recomandă aplicarea îngrăşămintelor în dozele prezentate în tabelul 3. Epoca de semănat a secarei de toamnă este cu circa 10 zile înaintea grâului de toamnă. iar în zonele sudice între 25 septembrie .Pe baza cercetărilor din ultimii ani. Tratamentele la sămânţă se fac ca şi la grâu. însă. Deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă. În zonele subcarpatice secara se seamănă între 15 . fie 1/3 – 1/2 toamna la arătură.1 Dozele de îngrăşăminte chimice la secară Fertilitatea solului Ridicată Mijlocie Scăzută N 40-50 50-60 60-80 Dozele de substanţă activă (kg/ha) P2O5 K2O 40-60 50-70 70-90 40-50 60-80 Lucrările solului Pregătirea terenului pentru secara de toamnă se face ca şi pentru grâul de toamnă. Un semănat mai adânc de 2 . iar azotul.2. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea de minimum 98% (lipsită de cornul secarei).3 cm. Superfosfatul şi sarea potasică se aplică toamna la arătură. deci. 29 . fie în întregime primăvara pe solul îngheţat. nu este justificat semănatul la adâncime mai mare.4 cm pe solurile mijlocii şi 5 .25 septembrie. 3 . Semănatul prea timpuriu duce la formarea unei mase vegetative prea bogate.18. Adâncimea de semănat: 2 . Densitatea recomandată pentru secară este de 500 . ca patul germinativ să fie mai bine tasat şi mărunţit. duce la întârzierea răsăririi.6 cm pe solurile uşoare.5 octombrie. iar diferenţa primăvara la pornirea în vegetaţie. deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă şi. pentru înrădăcinare şi înfrăţire (are nevoie de 45 – 50 zile de vegetaţie). Trebuie.3 cm pe solurile grele. şi pentru faptul că pericolul atacului de muscă (suedeză) este minim.

Irigarea secarei. ritmul de creştere. Producţia de boabe este mai mică decât la grâu. Erbicidele. când umiditatea boabelor este de 14%. plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de zăpadă şi autoconsumului. atât pe plan mondial. Cantitatea de sămânţă se măreşte cu 10 – 15%. cât şi la noi în ţară. Deoarece secara înfrăţeşte. Deşi secara este o plantă cu o bună rezistenţă la iernare. când secara se seamănă mai târziu sau într-un pat germinativ mai puţin corespunzător. plantele sunt mai expuse dezrădăcinării. se face în condiţiile prezentate la grâul de toamnă. fiind executate după aceeaşi tehnică şi cu aceleaşi mijloace. Secara având talia mai mare decât grâul. nodul de înfrăţire fiind mai la suprafaţă. Având un ritm de creştere rapid. pentru a putea fi păstrată în condiţii bune. ea ajunge mai uniform (şi cu 5 . la desprimăvărare. în general. mai ales dacă plantele au intrat în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată. aceasta şi din cauza cultivării secarei în condiţii pedoclimatice mai vitrege decât grâul de toamnă. Tehnica de recoltare este cea prezentată la grâu. Secara se recoltează cu combina la sfârşitul coacerii în pârgă. la secară. culturi curate.100 cm din lungimea plantelor). secara luptă bine cu buruienile (înăbuşe chiar şi pălămida). miriştea se taie mai sus (luând circa 80 .200 kg/ha. primăvara. fiind cuprinsă între 140 . obţinându-se. practic. Boabele fiind mai puţin prinse în palee. iar în al doilea caz tăvălugirea semănăturii. deoarece cultivându-se în zone submontane şi stând mai mult timp sub zăpadă. iar în unele situaţii lăţimea brazdei trebuie să fie mai mică. pericolul de scuturare este mai mare decât la grâu.7 zile mai repede) decât grâul la maturitate. cu unele particularităţi. de MMB şi valoarea culturală. Recoltarea Se execută cu combina.Cantitatea de sămânţă la hectar este în funcţie de densitatea stabilită. toamna. Lucrările de îngrijire Sunt ca şi cele pentru grâul de toamnă. De asemenea. sămânţa se va usca la soare sau în uscătoare. se impune un control permanent al semănăturilor pe timpul iernii. Dacă umiditatea depăşeşte 15%. pentru a nu înfunda combina. fiind rapid la toi fraţii. Potenţialul de producţie al actualelor soiuri de 30 . unde este cazul. În primul caz se impune fertilizarea suplimentară cu azot la ieşirea din iarnă. La secara poliploidă (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de sămânţă este mai mare. dozele şi tehnica aplicării lor sunt ca şi la grâu.

21. datorită în special sensibilităţii la fuzarioză. iar azotul se fracţionează în două reprize: 1/3 toamna şi 2/3 primăvara (la începutul alungirii paiului).secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m2 cu 1. dozele de fertilizare trebuie să fie moderate. însă media pe ţară este mai mică (circa 20 q/ha). după C. 1991). Deoarece soiurile actuale de triticale cultivate în ţara noastră au rezistenţă la cădere inferioară grâului (având talia mai înaltă). Sămânţa şi semănatul Sămânţa de triticale trebuie să aibă germinaţia peste 85%. 1989). 3. cartof şi porumb timpuriu.50 q/ha boabe. Producţia de paie la secară este de circa doua ori mai mare decât cea de boabe. rapiţă. 10 kg P2O5 şi 31 kg K2O (GH. 2. Fosforul şi potasiul se aplică sub arătură. cât şi cele privind pregătirea patului germinativ pentru triticale sunt similare cu cele care se efectuează pentru grâul de toamnă. Înaintea semănatului sămânţa se tratează cu produsele şi în dozele folosite la grâul de toamnă. Triticale nu se cultivă după cereale de toamnă sau de primăvară. un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de valorificare a elementelor nutritive din sol. secara dă producţii de 30 . cânepă pentru fibre etc.21 Dozele de îngrăşăminte la triticale (kg/ha) Fertilitatea solului Scăzută Mijlocie Ridicată N 80 – 100 70 – 80 60 – 70 P2O5 70 – 90 60 – 70 40 – 60 K2O 50 – 60 40 – 50 - Lucrările solului Lucrările de bază.3. în arealul ei de cultură (podzoluri. 31 . La noi în ţară. VASILICĂ.000kg boabe: 28 kg N. Fertilizarea Triticale are următorul consum specific pentru 1. Tabelul 3.2 g fiecare).5 . în funcţie de fertilitatea solului (tab. BÎLTEANU. TRITICALE Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru a se putea însămânţa în perioada optimă. in pentru fibre şi ulei. nisipuri). floarea-soarelui şi sfeclă pentru zahăr recoltate timpuriu. triticale se amplasează în rotaţie după plante premergătoare care eliberează terenul mai timpuriu: leguminoase anuale şi perene.

pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor. 32 . Combinele se reglează corespunzător. Semănatul mai timpuriu reduce rezistenţa la iernare.sfârşitul alungirii primului internod al paiului). ţinând cont de faptul că triticale se treieră.U.000 – 6. Adâncimea de semănat este 5 . Recoltarea Triticale se recoltează la începutul coacerii depline a boabelor. mărimea seminţelor şi de sămânţa utilă. asigură sporuri de producţie de circa 20 %. aplicându-se în zonele şi în toamnele secetoase o udare de răsărire (cu 300 .Epoca de semănat este între 15 septembrie . Irigarea se face ca şi la grâul de toamnă. se recoltează înainte ca umiditatea seminţelor să scadă sub 16%.1 octombrie în zonele mai reci (colinare) ale ţării şi 1 . folosind 500 . fiind mai sensibilă la încolţirea în spic (în zonele şi în anii ploioşi). în funcţie de textura şi umiditatea solului. a înfrăţirii şi a capacităţii de producţie. O atenţie deosebită trebuie să se acorde prevenirii căderii plantelor.5 cm. iar în timpul vegetaţiei se menţine umiditatea solului la plafonul minim de peste 50% al I.2 udări.A.650 boabe germinabile la m2. Respectarea unei rotaţii corespunzătoare la orz. în funcţie de densitate. Densitatea la semănat este cuprinsă între 450 . 2. în general. Lucrările de îngrijire Obiectivele şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire pentru triticale sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă.280 kg. iar boabele sunt sensibile la fisurare. Distanta între rânduri este de 12. iar întârzierea semănatului nu permite înfrăţirea şi călirea normală a plantelor. (cu 1 . având efecte negative asupra rezistenţei la ger.000 kg boabe/ha.800 m3 apă/ha în timpul fazelor critice pentru apă).10 octombrie în zonele mai calde din sudul şi vestul ţării. mai greu decât grâul şi secara. Producţiile realizate de triticale în ţara noastră sunt de 4. fără cheltuieli suplimentare. însă nu se întârzie recoltarea peste această fază deoarece se produc pierderi.4 ORZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia În stabilirea plantei premergătoare se au în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii.400 m3 apă la ha). Triticale. respectării dozelor şi momentul optim de erbicidare în timpul vegetaţiei (sfârşitul înfrăţitului .7 cm. Cantitatea de sămânţă la hectar este cuprinsă între 230 .

1975 etc. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 .Orzul şi orzoaica de toamnă au cerinţe asemănătoare cu ale grâului de toamnă faţă de planta premergătoare. numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui. sunt indicate aceleaşi premergătoare ca şi pentru orzul de toamnă. se pot însămânţa culturi duble pentru furaj (porumb. Fertilizarea Consumul specific de substanţe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului. Astfel. unde este uşor levigat în timpul iernii. Dintre plantele care ocupă suprafeţe mari în zona de cultură a orzoaicei de primăvară (zone subcarpatice). Pentru orzul şi orzoaica de toamnă dozele de azot şi fosfor recomandate sunt prezentate în tabelele 2. cu excepţia leguminoaselor. porumb. Pentru a intra în condiţii bune în iarnă. orzul se fertilizează. cu îngrăşăminte chimice.4. fasole). precum şi atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg N/ha). se poate cultiva şi după in pentru fibre sau după porumb dacă resturile organice au fost tocate şi bine încorporate în sol să nu îngreuneze semănatul. 11 . Cele mai bune premergătoare pentru orzuI de toamnă sunt: leguminoasele anuale şi perene. În cultura de orz se obişnuieşte să se însămânţeze trifoi în „cultură ascunsă”. După orz si orzoaică de toamnă. Nu se recomandă aceasta în cultura orzoaicei pentru bere. luto-nisipoase). rapiţa. borceagurile. inul pentru fibre şi cel de sămânţă. pentru 1. Gunoiul de grajd.13 kg P2O5 şi 21 . Azotul nu se aplică toamna pe solurile uşoare (nisipoase. sorg) sau pentru boabe (soia.. deoarece eliberează terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie). iarbă de Sudan). însă nu prea bogat în nitraţi. fertilizate. nici de orzoaică. 33 . bune premergătoare sunt: cartoful şi sfecla pentru zahăr. azotul se aplică primăvara. Succesul acestor culturi este asigurat dacă se seamănă în prima parte a lunii iulie şi solul are umiditate suficientă (din ploi sau irigare). plus producţia corespunzătoare de paie. Pentru toate formele de orz. determinând căderea plantelor şi se depreciază însuşirile tehnologice ale boabelor. deoarece trifoiul provoacă greutăţi la recoltare. trebuie să revină după plante care eliberează terenul timpuriu (în prima parte a verii). orzul consumă în medie. între 24 .4. Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante.29 kg N.). Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate.1/3).28 kg K2O. DRĂGHICI şi colab.2 (L. în general.1 şi 2. nu este valorificat economic de orzul de toamnă. Pentru orzoaica de toamnă.000 kg boabe. deşi asigură sporuri mari de producţie.

chiar şi pe soluri bine aprovizionate cu acest element. primăvara. soiuri cu rezistenţă 20 – 30 40 – 60 70 – 90 100 – 200 bună la cădere Orz de toamnă. 1978). insuficient după sfecla fertilizată. iar cele cu azot la pregătirea patului germinativ. fertilizarea din anii precedenţi şi fertilitatea naturală a solului Mijlocie (după Foarte bună Bună (după Cultura şi rezistenţa prăşitoare.4. kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea probabilă a plantelor cu azot în funcţie de planta premergătoare.Tabelul 2. dozele mai mari se aplică pe soluri uşoare. în care intră şi îngrăşămintele cu potasiu. mediu anuale şi perene târzii. fertile şi în anii mai săraci în precipitaţii.3.1 Date orientative privind stabilirea cantităţii de îngrăşăminte cu azot (N.2 Recomandări orientative pentru stabilirea cantităţilor de îngrăşăminte cu fosfor (P2O5 kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea cu fosfor mobil Bună Slabă Producţia Mijlocie (6-8 mg P2O5 /100 g sol) (<4 mg P2O5 /100 g sol) de boabe (4-6 mg P2O5 /100 g sol) Sole fertilizate în anii Sole nefertilizate în anii (q/ha) Sole fertilizate în anii anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu fosfor şi cu fosfor şi fosfor Sub 30 10-20 30-40 50-60 30 – 50 30-40 50-60 70-80 Peste 50 50-60 70-80 90-110 Notă: În cadrul limitelor indicate în tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamnă. după sau cartof bine fertilizate) pentru zahăr şi cereale păioase fertilizat cu azot şi in) în primul an) gunoi de grajd) Orz de toamnă. administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu se face la arătura de bază. iar dozele mai mici pe soluri mai grele. dându-se 80 – 100 kg/ha K2O pentru orzul de toamnă şi 100 – 120 kg/ha pentru orzoaica de toamnă. floarea leguminoase premergătoare numai organic. soarelui.4. Pentru orzoaica de primăvară dozele de NPK sunt prezentate în tabelul 2. soiuri cu 10 – 20 30 – 40 50 – 60 70 – 80 rezistenţă mijlocie la cădere Notă: În cazul limitelor menţionate. Tabelul 2. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. sub arătură sau încorporate cu discul la pregătirea patului germinativ. La orzoaica de primăvară. iar cele mai mici pentru orzul de toamnă.4. Printr-o fertilizare completă. Îngrăşăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element. (după Slabă (după cartof fertilizat la cădere a soiului porumb. soiuri cu rezistenţă 10 – 20 30 – 40 50 – 70 80 – 100 mijlocie la cădere Orzoaică de toamnă. 34 . nisipoase. în anii cu toamne şi ierni bogate în precipitaţii. MUNTEAN. se asigură o mai bună rezistenţă la cădere a orzului (L.

cu menţiunea că au pretenţii mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea acestor lucrări. cât şi pentru orzoaica de toamnă şi primăvară. kg/ha) Specificare După culturi nefertilizate organic şi pe terenuri mai slab aprovizionate cu elemente nutritive Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive N 65-75 30-40 P2O5 70-80 30-40 K2O 40-50 20-30 Amendamentele. Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de sămânţă). Vincit P (1. deci. care contribuie direct la mărimea şi calitatea producţiei. Lucrările solului La orzul şi orzoaica de toamnă lucrările de bază ale solului şi pregătirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru grâul de toamnă. Orzoaica de primăvară trebuie semănată în prima urgenţă. ci în anii anteriori). făinare şi viroze. Cu acţiune insectofungicidă este produsul Tirametox 90 PST (3.Tabelul 2. uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă („explozivă”). şi Ustilago ssp. atât pentru orz.6 tone/ha amendamente calcaroase. Întârzierea semănatului orzoaicei de primăvară reduce producţia şi 35 . constituind o măsură necesară pentru a asigura producţii ridicate. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să corespundă indicilor de calitate: puritate (peste 98%). când se poate ieşi la câmp.5 kg/t de sămânţă) etc.7 ani.0 kg/t de sămânţă). sub arătura de bază (de preferinţă nu în anul semănării orzului de toamnă. etc. În funcţie de aciditatea solului se aplică 3 . Epoca de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie . În condiţii de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire). favorizând atacul de fuzarioză.10 octombrie). o dată la 6 . Vitalin 85 PTS (3kg/t de sămânţă). Pentru orzoaica de primăvară. Pentru orzul şi orzoaica de toamnă. Înainte de semănat. rezistenţa la iernare a acestora. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă. epoca optimă de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă se situează între sfârşitul lunii septembrie şi prima decadă a lui octombrie. germinaţie (peste 90%) şi MMB specifică. se recomandă să se aplice pe solurile acide.3 Dozele orientative de substanţe nutritive recomandate la orzoaica de primăvară (în substanţă activă. iar întârzierea duce la scăderea rezistenţei la ger a plantelor. calitatea pregătirii patului germinativ influenţează direct buna dezvoltare a plantelor şi. pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi călite. sămânţa se tratează contra bolilor produse de: Fusarium ssp.4.

iar al doilea în faza de burduf – înspicare. pentru orz şi orzoaică este între 160 – 200 kg/ha. Aceste tratamente asigură menţinerea a circa două frunze verzi. scade conţinutul în amidon şi creşte conţinutul în proteină. Adâncimea de semănat influenţează atât intervalul semănat – răsărire. deoarece plantele răsar greu. Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare. caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm şi se asigură o mai uniformă repartizare a spaţiului de nutriţie. diminuând calitatea produsului. Densitatea de semănat a orzului de toamnă este de 450 – 500 boabe germinabile/m2. puritate şi germinaţie.5 l/ha).4. în toamnele secetoase şi când se seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de 500 boabe germinabile/m2. în funcţie de MMB. iar la orzoaica de primăvară de 2 – 4 cm. între care Erysiphe graminis f. toamna şi iarna. citat de GH. Cantitatea de sămânţă la hectar. hordei (făinarea). până în faza de umplere a 36 . orzul având o mai slabă putere de străbatere. bolilor şi dăunătorilor). Bumper 250 EC (0. folosite şi la grâu şi secară (dozele la orz şi orzoaică sunt mai reduse cu 10 – 20 % decât la grâu şi secară). combatere a buruienilor. BÎLTEANU. aplicate în două faze: primul tratament la apariţia atacului (o dată cu erbicidarea sau mai târziu). Lucrările de îngrijire La orzul şi orzoaica de toamnă controlul semănăturilor. cât şi dezvoltarea ulterioară a plantelor (după G. sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. Distanţa între rânduri la orz şi orzoaică este de 12. Pyrenophora graminea (sfâşierea frunzelor). 1989). în funcţie de starea culturii (fertilizare. tăvălugire în cazul fenomenului de „descălţare”.5 cm.5 l/ha). pentru orzoaica de toamnă 450 – 550 boabe germinabile/m2. 1973. Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0. la densitatea amintită.6 l/ha). Reducerea distanţei între rânduri este posibilă numai pe terenuri curate de resturi vegetale şi foarte bine pregătite. mai ales dacă se formează crusta. iar la orzoaica de primăvară 450 – 500 boabe germinabile/m2. eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primăvară şi celelalte lucrări de întreţinere la desprimăvărare. neatacate.4.dimensiunea boabelor. Combaterea buruienilor la cultura orzului şi orzoaicei se face cu erbicidele redate în tabelul 2. Adâncimile de semănat nu trebuie să depăşească limitele indicate. Adâncimea de semănat la orzul şi orzoaica de toamnă este de 3 – 5 cm. Deşi orzul are o înfrăţire bună. AUFHAMMER. Tango (0. sp. Granit 20 SC (1 l/ha) etc. în funcţie de textura şi umiditatea solului.

0 – 4.5 amină (2. 3. Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la 2. iar buruienile în faza de rozetă. Cu aceste produse se limitează şi atacul de afide. În faza de înfrăţire până la începutul formării Basagran 2.0 paiului. asigurând şi pregătirea în condiţii bune a terenului.0 – 4. când odosul Avadex BW 10 G 30 – 50 are 2-3 frunze Iloxan Se aplică în perioada de vegetaţie. asigurând sporuri de producţie în special în anii favorabili dezvoltării bolilor foliare. Astfel.3l/ha). iar buruienile în faza de rozetă. Granarg 3.) Erbicidul se încorporează în sol odată cu Avadex BW 4.5 Primăvara.4 D) paiului. Karate (0.5 CE (0. iar buruienile în faza de rozetă. când buruiana are 2 – 4 frunze Iloxan 2. iar buruienile în faza de rozetă. Irigarea orzului şi orzoaicei de toamnă apare necesară în zonele şi în anii cu deficit de umiditate. În culturile infestate cu iarba – vântului Igran.0 După însămânţare sau răsărire Puma 0. fie după semănat.0 paiului. 2.0 – 3.0 pregătirea patului germinativ Se aplică în perioada de vegetaţie. când buruiana are 2 – 4 frunze Erbicidul Notă: Se folosesc şi alte produse prezentate la grâu Pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor părţilor aeriene la orz se fac şi tratamente în vegetaţie. dozele şi perioada aplicării în culturile de orz şi orzoaică Doza în produs comercial Perioada aplicării (l sau kg/ha) 1. udarea la semănat are o mare importanţă.0 .0 paiului. când pregătirea terenului s-a putut face fără irigare. Recoltarea orzului Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă. Udarea de toamnă se aplică fie înainte de semănat (500 m3/ha). Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc.8 – 1. Decis 2. la apariţia larvelor gândacului ovăzului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R35 (1/ha).4 D Sare de dimetil În faza de înfrăţire până la începutul formării 2.0 (Diclofopmetyl) are 2-3 frunze Se aplică în perioada de vegetaţie. muşte etc.5 – 2. iar buruienile în faza de rozetă.0 – 3. În faza de înfrăţire până la începutul formării Dikotex 2. Ca şi la grâul de toamnă. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2.0 – 6.0 Primăvara.boabelor.0 – 2.4. când odosul 2.4 Erbicidele. Primăvara se fac 1 – 2 udări de 300 – 500 m3/ha. Tabelul 2. când odosul Sufix BW 3. tripşi. În faza de înfrăţire până la începutul formării Acetadin 4.0 paiului.5 are 2-3 frunze 4. când partea a doua a verii şi perioada semănatului sunt secetoase.4 l/ha) etc.2. pentru răsărire (300 – 400 m3/ha).4 D În faza de înfrăţire până la începutul formării Icedin forte 1. pentru menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umidităţii active. Începe 37 .0 – 6.0 – 3.

etc. Soiurile de orzoaică de toamnă şi de primăvară asigură producţii medii de 40 – 60 q/ha. decât numai după 3 . comuni ambelor culturi. dacă se întârzie recoltarea. permiţând obţinerea unor producţii medii de 50 – 70 q/ha. deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor. deci. aşa încât pericolul pierderilor. După ovăz pot urma prăşitoare. producţia obţinută mai ieftină. Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. Ovăzul se cultivă. Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1. Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în ţara noastră este ridicată. leguminoase. în funcţie de condiţiile de cultură. situaţie care se întâlneşte acum la porumb. după acestea. dacă solul este bine fertilizat. Nu se cultivă după el însuşi. de obicei. sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grâu. este mai mare decât la grâu. porumb. deoarece este umbrit mult mai puternic şi o mai lungă perioadă de timp decât în orz sau grâu. porumb. dacă recoltatul se face. El dă rezultate foarte bune după leguminoase anuale sau perene (însă în practică. pentru a preveni atacul de nematozi. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive ale ovăzului.4 OVĂZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Ovăzul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare. pentru 100 kg boabe + paiele 38 . 2. când umiditatea boabelor este sub 16 – 17%. după prăşitoare (cartof. nici după sfeclă pentru zahăr sau de furaj. sfeclă). se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%). totuşi la umiditatea boabelor peste 15%. Nu se practică semănarea trifoiului (cultură ascunsă) în ovăz. Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai simplă decât a porumbului şi.4 ani.5. El trece foarte repede în „răscoacere”. pe cele ale porumbului. Orzoaica pentru malţ nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%. în multe judeţe ale ţării noastre. floarea-soarelui). Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai puţin favorabile. De menţionat că orzul de toamnă asigură producţii care depăşesc.la coacerea deplină. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor şi a scuturării boabelor.

15% formaldehidă. cu îngrăşăminte chimice. la care ovăzul are cerinţe mari. Pentru a preveni atacul de tăciune zburător (Ustilago avenae) şi a tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri).10 minute. iar cele mici.65 kg CaO.34 kg P2O5. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 98%.74 kg K2O şi 0. amestecându-se continuu.50%. Cu 100 l soluţie apoasă de formaldehidă 0.15% formaldehidă (350 ml formaldehidă 40% la 100 l apă). însă. 2. tratamentul se face în soluţie de 0. sunt preferabile pentru semănat. o atenţie deosebită trebuind să se acorde reţinerii apei în sol. având procent mai mare de pleve. Cu aceasta se stropeşte sămânţa. în care se ţin seminţele 7 .5 l/t) etc. apoi se scot şi se usucă în strat subţire la umbră. Lucrările solului În funcţie de premergătoare. Ritmul absorbţiei acestor elemente creşte până la înflorit. în care seminţele se ţin numai 3 minute. unde se ţin 2 ore pentru sudaţie. după care se strânge în grămadă şi se acoperă cu o prelată 39 . sunt mai indicate pentru furaj. ca valori medii se recomandă: N45P45 pe cernoziomuri. Prin cufundare. germinaţia peste 90%. se fertilizează. Prin cufundare şi sudaţie tratamentul se face tot în soluţie de 0.15% se pot trata 300 . La tratamentul prin sudaţie se foloseşte o soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. Vitavax FF (2. Din seminţe mari rezultă plante mai viguroase şi mai productive. În mod obişnuit. Pe solurile (acide) sărace în potasiu (sub 15 mg K2O la 100 g sol) se aplică 40 .care revin (circa 150 kg). cufundare şi sudaţie. Dozele de îngrăşăminte se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi planta premergătoare. Folosind 1 l formaldehidă 40% la 80 l apă. mai sărace. sămânţa se tratează cu “Vitavax 200 (2 kg/t). iar masa seminţelor cât mai mare. acoperite cu o prelată umectată cu aceeaşi soluţie. lucrările solului se execută ca şi pentru orzoaica sau grâul de primăvară. 1. la umbră. Ovăzul reacţionează bine la îngrăşăminte organice şi chimice pe toate tipurile de sol. Seminţele mari. După acest timp seminţele se scot şi se depozitează în vrac. N60P60 pe solurile brune şi N75P60 pe solurile podzolice. apoi seminţele se usucă în strat subţire. cu procent de pleve mai redus.72 kg N. sudaţie. Se obţin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehidă prin: cufundare. Pe baza cercetărilor întreprinse la noi în ţară. este în medie de 2.350 kg sămânţă de ovăz.60 kg K2O.

cele prezentate la cultura orzoaicei de primăvară (tăvălugire după semănat.140 kg/ha. Dacă se recoltează cu combina până când tijele plantelor nu sunt uscate (deşi bobul e matur). la umbră. astfel. Lucrările de îngrijire Acestea sunt. în general. însă producţiile 40 .2 l/ha. apoi afide şi tripşi.3°C).3. combaterea buruienilor etc.5l/ha).5 . iar în terenuri bine pregătite la 10 cm sau chiar 6 . când nu se poate recolta direct cu combina sau în locurile unde combina nu are acces. Densitatea de semănat este de 450 . Adâncimea de semănat este de 2 . La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1.8 cm între rânduri.5 l/ha. are puterea de străbatere a solului relativ redusă. în lanurile îmburuienate sau cu rouă.). iar în cazul ”Icedinului” forte de 1 .umectată. iar randamentul la recoltare este scăzut.4 cm. la densitatea amintită. ţinându-se. Cantitatea de sămânţă. în funcţie de condiţiile de cultură.5 . ovăzul se poate recolta în două faze: tăierea plantelor la coacerea în pârgă şi treierarea lor după 4 . Înainte de maturitatea optimă. Dacă se întârzie recoltatul ovăzului pierderile sunt foarte mari. care combat şi alţi dăunători: Oscinella frit şi alte diptere. în funcţie de valoarea culturală.5 cm. semănatul mai adânc reduce numărul de plante răsărite şi înfrăţirea.550 boabe germinabile la m2. când se poate ieşi la câmp (seminţele germinează la 2 . Distanta între rânduri este de 12. ovăzul trebuie să aibă tijele uscate. ca şi orzul. pentru a profita de umiditatea din precipitaţiile de peste iarnă. Producţia la ovăz este foarte diferită. iar boabele să fie la începutul maturităţii depline. toba combinei se înfundă. La o tonă de seminţe se folosesc 10 l soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. Apoi seminţele se usucă în strat subţire. 4 ore. Ovăzul de toamnă se însămânţează în perioada 1 – 10 octombrie.5%. Pentru a se putea recolta cu combina în condiţii bune. Ovăzul. în funcţie de textura şi umiditatea solului. Recoltarea Ovăzul se coace mai neuniform şi este mai sensibil la scuturare decât alte cereale. este cuprinsă între 120 .1. Pentru combaterea gândacului bălos (Lemma melanopa) se tratează (la avertizare) cu “Sinoratox” R35 (1. Epoca de semănat a ovăzului de primăvară este în urgenţa l. În acest caz seminţele scuturate pe platformă ajung în combină şi nu se pierd. Capacitatea de producţie a ovăzului este destul de mare (60 q/ha).5 zile.

a fost de 15 . însă producţia medie pe ţară.160 kg/ha) şi contribuie la refacerea structurii. inul.5 PORUMBUL Tehnologia de cultivare Condiţiile climatice şi cele edafice din majoritatea zonelor ţării noastre şi potenţialul productiv al hibrizilor din cultură. bogate în humus. are loc o acidifiere progresivă a solului. În această rotaţie porumbul este favorizat. deşi asigură importante cantităţi de azot (120 . fiind cultivat după o premergătoare timpurie. supuse în primăverile mai ploioase excesului temporar de umiditate – terenuri pe care grâul nu le valorifică în aceeaşi măsură ca porumbul.7. mai joase. de porumb în ţara noastră s-a extins pe solurile fertile. Monocultura. În culturile atacate de fuzarioză. se degradează structura. cânepa. în ultimii ani. cu rezultate bune. această rotaţie se întrerupe după 4 . cu apa freatică la mică adâncime. pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate ţări ale lumii. structurate.U.5 până la 1 : 2. cartoful. pe soluri fertile. dintre leguminoasele perene. cu pH 6.20 q/ha.5 . Sunt unităţi care obţin peste 25 q/ha. însă. Din producţia de boabe la ovăz circa 28% sunt pleve. Rotaţia Porumbul este mai puţin pretenţios faţă de planta premergătoare. Porumbul nu se poate cultiva după sorg şi iarbă de Sudan. În S.realizate sunt mici. boală comună ambelor specii. deoarece această plantă ocupă în cultură terenuri sărace. cât şi în sudul Franţei şi în Italia. cerealele păioase de toamnă. Rezultatele cele mai bune se obţin după leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere. se practica monocultură îndelungată. că prin monocultura prelungită se reduce conţinutul de humus. Raportul boabe : paie la ovăz este de 1:1. în „cordonul porumbului”. permeabile. din cauza ponderii de circa 60% a celor două culturi. nu este considerată o premergătoare potrivită pentru porumb în zonele mai secetoase. Rotaţia grâu-porumb este obligatorie..A.5 ani. după care urmează. datorită consumului mare de apă. sfecla şi floarea-soarelui. se 41 . în condiţiile aplicării unor tehnologii moderne de cultivare. Lucerna. 2.5. fertilizate raţional şi irigate. fără condiţii de irigare. slab fertilizate. Se poate aprecia.

5. impunându-se.8 27-26 25. se înmulţesc bolile şi dăunătorii specifici. deci utilizarea unor doze mărite de îngrăşăminte şi tratamente costisitoare. 42 . Fertilizarea Datorită producţiei mari de masă uscată la unitatea de suprafaţă. Rezultă că porumbul este o mare consumatoare de azot şi potasiu. Consumul de NPK în kg/t de boabe şi producţia secundară aferentă. ANGELINI (1965) apreciază porumbul ca fiind o plantă „vorace prin excelenţă”.5.9-8. de-a lungul nervurii mediane care se deschide la culoare. cu ştiuleţii mici.6 9. caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă în rotaţia porumbului. Cu alte culturi se va acorda atenţie utilizării erbicidelor triazinice şi prevenirii infestării cu gărgăriţă. creşterea. ritmul de creştere este scăzut.7-8. Fosforul joacă un rol multiplu în creşterea si fructificarea porumbului. este luxuriantă plantele devin sensibile la secetă şi boli şi întârzie maturitatea.2-24.0 > 14 18 8. (1980).8-9. La rândul său.1 Consumul specific de elemente nutritive (kg/t) în funcţie de nivelul producţiei Elementul chimic N P2O5 K2O 3-4 28-26 14-11 33-36 5–6 24-23 10.14 19-18.0 8. F. Plantele rămân firave.9 Azotul este principalul element în fertilizarea porumbului.5 9. Insuficienţa lui se manifesta prin înroşirea frunzelor de la vârf spre bază.5-9. Rezultatele din ţara noastră reliefează că cele.8 24. Excesul fosforului determină insuficienţa zincului.12 22-21 21-20 20-19.1 30-28 Producţia de boabe (t/ha) 7-8 9 .6 ani. Tabelul 2. în funcţie de nivelul recoltei. colorată în verde intens şi care influenţează favorabil acumularea substanţelor proteice.6-24.1.5-10. după CR. sistemul radicular este slab dezvoltat. care asigură formarea unei mase foliare bogate. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea limbului de la vârf spre bază. porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară şi chiar pentru grâul de toamnă. sunt prezentate în tabelul 2. Absorbţia azotului este intensă de-a lungul întregii perioade de vegetaţie. HERA şi colab.4 13 .5-24. Excesul de azot intensifică transpiraţia.5 8. se accentuează protandria.10 11 .epuizează solul în macroelemente şi unele microelemente.6 24.6 23. porumbul este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive. mai eficiente producţii se realizează în asolamente de 4 .

HERA şi Z. în condiţii de cultură neirigată sunt cu 30 .90 kg mai mici decât în cultură irigată. în funcţie de tipul de sol. Aplicarea bălegarului se face direct culturii porumbului. planta . Fertilizarea cu azot. Pentru culturi ascunse se recomandă utilizarea sulfinei. Cu referire la hibrizi. fapt pentru care sunt mult aplicate în S.5. Dozele mai mari se aplică pe solurile erodate.Potasiul măreşte rezistenţa la cădere. pe toate tipurile de sol. hibridul cultivat. dar în condiţii de fertilizare locurile se inversează. „proaspăt” sau fermentat. iar sistemul radicular rămâne slab dezvoltat. aplicat în doză de 20 . efectul resimţindu-se şi în anul al treilea de la aplicare în condiţii de monocultură.A.2 sunt prezentate dozele optime economice de azot (după CR. În tabelul 2. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea frunzelor de la vârful lor spre bază. condiţiile climatice şi hibridul cultivat. Italia. nivelul producţiei scontate. secetă şi boli. o dată la 4 . fertilizarea cu azot şi fosfor se înscrie cu sporuri semnificative de recoltă.. iar pentru culturi duble se recomandă lupinul alb. Gunoiul de grajd.premergătoare. Îngrăşămintele verzi au rol asemănător gunoiului de grajd. la culturile irigate etc. luvisoluri. Dozele optime economice de azot. Fertilizarea chimică. Rezultate deosebite pe solurile nisipoase. Fertilizarea organică a porumbului. Ungaria. rezerva solului. calculând 24 kg N pentru fiecare 43 . pe cele nisipoase şi în condiţii de irigare. Sporul producţiei de boabe la 1 kg îngrăşământ este variabil. BORLAN.U. 1980). se poate afirma că hibrizii simpli. La stabilirea dozelor de îngrăşământ se vor avea în vedere: tipul de sol. potasiul asigură sporuri semnificative pe solurile luvice. În funcţie de producţia planificată consumul specific se modifică determinarea dozei putându-se realiza simplu. intensiv cultivaţi.5 ani. sunt depăşiţi în producţie de către hibrizii dubli extensivi. Fertilizarea organo-minerală. pe fond nefertilizat. consumul specific. Ele sunt mai economice când se produc în culturi ascunse sau sunt cultivate în mirişte. Rezultatele de sinteză reliefează că. este indicat pe toate tipurile de sol din ţară. cât şi pe cele erodate s-au obţinut prin aplicarea împreună a 20 t de gunoi de grajd + N32-48 P32-48. regimul precipitaţiilor.40 t/ha. Mineralizarea materiei organice prin procese microbiologice şi prezenţa îngrăşămintelor chimice conduc la obţinerea unor sporuri mari de recoltă.

3. Tabelul 2. de precipitaţiile din intervalul octombrie februarie.10 t/ha şi.concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10 . se măreşte cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic şi când semănatul se face în primăveri umede şi se micşorează cu 20 kg în primăverile secetoase.la praşilele a II-a şi a III-a mecanice se aplică 30 . . corelate cu dozele.5 134 157 180 201 220 238 254 269 297 DOE de N (kg/ha) la IN al solului 2.20 kg/ha. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi de asigurarea potenţială a solului cu azot (apreciată după indicele azot – I.2 Dozele optime economice medii de azot la porumb. aplicate anterior şi starea culturii. . Fertilizarea cu fosfor.50 kg N/ha când porumbul urmează după leguminoase.5 89 114 137 157 176 194 210 226 254 Doza se reduce cu 20 .5. când aplicarea gunoiului s-a făcut la planta premergătoare. astfel: .5.5 113 106 100 122 138 130 124 146 160 153 147 169 190 181 173 167 209 200 193 186 217 210 204 226 213 234 227 221 258 249 242 236 286 277 270 234 4. În funcţie de nivelul producţiei scontate şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor.tonă de boabe la o producţie sub 5 t/ha. se reduce cu 20 . la în conţinut al solului de peste 6 mg/100g sol.0 2. respectiv. Doza se majorează cu 20 kg N/ha când porumbul urmează după floarea soarelui şi cu 25 kg N/ha după cartoful târziu sau în al III-lea an de monocultură În funcţie de asigurarea cu apă. Aplicarea azotului trebuie efectuată fracţionat. cu 1 kg N.40 kg/ha azot sub formă de îngrăşământ complex sau de azotat de amoniu. Pe solurile cu conţinut sub 6 mg P2O5 /100 g sol doza se va majora 15 . respectiv. plecând în calcul de la un consum de 9 kg P2O5 /t boabe. se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi dată direct porumbului şi.0 94 118 141 161 180 199 216 230 258 4.30 . concomitent cu semănatul.0 144 168 191 211 231 248 265 280 308 1.20 kg P2O5 pentru fiecare mg sub limita menţionată.5 3.)* Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 14000 1. de asemenea. CR. doza se corectează cu +/. BORLAN (1980) recomandă dozele economice înscrise în tabelul 2. 20 kg N/t la producţii de peste 10 t/ha. azotat de amoniu sau îngrăşăminte lichide.70 kg/ha azot sub formă de uree. 22 kg N/t la o producţie între 6 .N.5 kg/10 mm precipitaţii peste sau sub medie.0 3.30 kg N în cazul hibrizilor sensibili la frângerea tulpinilor. Doza se poate calcula expeditiv. 44 . HERA şi Z.

Tabelul 2. 45 .5. când gunoiul se aplică direct şi cu 1 kg K2O/t. în funcţie de producţia planificată şi de starea de aprovizionare a solurilor cu potasiu mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de K2O (kg/ha) când KAL este de (ppmK): 60 100 140 180 220 260 120 86 54 26 141 107 75 47 21 160 125 94 65 39 17 176 141 110 81 56 33 190 155 124 95 70 47 203 168 137 108 82 60 214 179 148 119 94 71 224 190 158 129 104 81 233 199 167 139 113 91 242 207 175 147 121 99 Aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu este similară cu aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor. când aplicarea s-a făcut direct porumbului şi cu 0.4 Doza optimă de K2O.5. Îngrăşămintele complexe cu fosfor se pot aplica primăvara la pregătirea patului germinativ. Fertilizarea cu potasiu. erodate.5 kg P2O5. Tabelul 2. când gunoiul s-a aplicat plantei premergătoare.5. Pentru fiecare tonă de gunoi doza se reduce cu 2. economice şi starea aprovizionare a solului cu potasiu mobil. nisipoase şi în cultura irigată când. încorporându-se adânc cu grapa cu discuri. calculate de CR. sau în benzi concomitent cu semănatul (fertilizarea starter). se impune şi aplicarea de potasiu. pentru a mări rezistenţa la frângere. datorită dozelor mari de azot.3 Dozele optime economice (DOE) medii de P2O5 . HERA şi Z. Dozele optime.Doza se reduce pentru fiecare tonă de gunoi cu 1 kg P2O5. Sporurile de recoltă cele mai mari s-au obţinut pe solurile luvice.4. BORLAN (1980) sunt prezentate în tabelul 2.5 kg K2O/t. pentru fiecare tonă de gunoi aplicată plantei premergătoare. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de P2O5 (kg/ha) când PAL** este de (ppm P): 10 20 30 40 50 60 82 61 42 27 14 95 74 55 40 27 18 106 85 66 50 38 28 115 93 75 59 47 37 122 101 82 67 54 45 129 107 89 73 61 51 134 113 94 79 66 57 139 117 99 83 71 61 143 121 103 87 75 65 146 125 106 91 78 69 Încorporarea în sol a îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază.

de la desprimăvărare şi până la semănat. Dacă terenul este nivelat. încolţirea şi răsărirea porumbului. pe lângă mobilizarea solului.5 ani. cu plugul în agregat cu grapa stelată. începând cu faza de 4 . solul se va lucra în preziua semănatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. cu combinatorul. cu pH sub 5. nu se justifică prin sporurile de producţie obţinute. În condiţiile solurilor grele. după zvântarea terenului se execută o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi. După premergătoare timpurii se execută arătura de bază la 20 . o dată la 4 ani.30 cm pe terenurile mijlocii şi grele. cu plugul în agregat cu grapa stelată. Dacă la desprimăvărare terenul este denivelat. în cantitate de 8 . nivelarea şi realizarea în rezerve cât mai mari de apă în sol. mărunţirea. şi toamna la 30 cm. 46 . Lucrările solului Acestea încep imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare şi vizează. mulţi ani. pregătirea patului germinativ urmând să se facă în preziua semănatului. este obligatorie în cultura porumbului.25 cm adâncime pe terenurile mai uşoare şi la 25 .6 ani.Aplicarea microelementelor. După plantele recoltate târziu se execută arătura de toamnă la aceleaşi adâncimi ca şi arătura de vară. este necesară aplicarea preventivă a sulfatului de zinc. vara la 20 cm adâncime. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele. pentru îmbunătăţirea regimului aero-hidric se vor executa afânări adânci la 50 .80 cm.9 şi cu gradul de saturaţie în baze mai mic de 75%. la intervale de 7 . Lucrările solului din primăvară asigură calitatea însămânţării.3 stropiri. folosirea amendamentelor cu calciu. o dată la 4 . Dacă apar în vegetaţie simptomele carenţei de zinc. cu azot şi fosfor. adâncimea arăturii se va limita în funcţie de grosimea acestuia. Până în toamnă terenul se menţine afânat şi curat de buruieni. perpendicular pe direcţia de semănat. Pe cernoziomurile fertilizate repetat. Amendamentele cu calciu. Efectuarea a două arături. şi îmburuienat. cu exces temporar de umiditate.10 kg/ha. Pe terenurile în pantă arăturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel. o dată la 4 . se execută 1 . cu pH-ul peste 7. compacte.5 frunze cu soluţii de sulfat de zinc în concentraţie de 1%. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă. prin lucrări cu grapele cu discuri. încorporarea resturilor vegetale. Pe solurile cu strat arabil subţire. Pe solurile acide.10 zile.

5% faţă de sistemul cu arături normale. Atenţie se acordă în diferite ţări şi sistemului alternativ prin care arătura nu se execută anual şi între aceşti ani se lucrează numai cu grapele cu discuri. se realizează fertilizarea. erbicidarea şi semănatul. temperatura este de 8°C şi vremea este în curs de încălzire. în două variante: .U. Materialul seminal trebuie să aibă puritatea minimă de 98% şi germinaţia minimă de 90%. în prezent. Rezultatele de până acum reliefează că nivelul recoltelor. Pythium. Carbodan 35 ST (25kg/t). Sămânţa şi semănatul Sămânţa. insecticidelor. Sinolintox 10 G (20 l/t). o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ.cu două treceri: la prima trecere.variantă posibil de aplicat şi în condiţiile din ţara noastră. la ora 7. Se previn. la 10 cm adâncime. Semănatul porumbului se realizează atunci când. pe adâncimea de 3 . iar dedesubt este „aşezat”. Sorosporium holcisorghi) sămânţa se tratează cu Tiradin75 (3kg/t). astfel.5kg/t). Metoben 70 (2kg/t).5kg/t). Perioada de semănat. prin însămânţare în mirişte cu MCSN-6 care. În diferite ţări se practică. Împotriva agenţilor patogeni din sol (Fusarium. Acest sistem se practică şi la noi în cultura succesivă pe terenuri irigate. fenomenele de „clocire a seminţelor” în sol. Tanymecus dilaticollis etc..6 cm este mărunţit şi zvântat. a erbicidelor. semănatul şi erbicidarea. Diafuran 35 ST (25kg/t). prin acest sistem se diminuează numai cu 4 . arătura. discuirea şi erbicidarea . . discuitul.Este corespunzător patul germinativ când solul. deci în teren nelucrat. aratul. Furadan 35 ST (2. Penicillium. la o singură trecere. 47 . în S. Pentru obţinerea de economii de combustibil şi evitarea tasării accentuate se recomandă efectuarea printr-o singură trecere a mai multor operaţiuni: administrarea îngrăşămintelor.cu o singură trecere: se execută fertilizarea. sistemul de lucrări minime („minimum tillage”).) se realizează prin tratarea seminţelor cu Seedox 80 WP (12. pentru a favoriza ascensiunea apei la bob. realizează lucrarea solului în zona rândurilor. TMTD 75 (4kg/t). În prezent.A. Protecţia împotriva dăunătorilor din sol (Agriotes sp. Aspergillus.. adică prin semănatul porumbului în miriştea plantei premergătoare. Franţa şi Italia s-au obţinut rezultate bune în sistemul „no tillage”. grăpatul.

umiditatea şi fertilitatea solului. unde gradul de fertilitate a solului este scăzut. frunzele inferioare ajung la un randament. când se seamănă între 1 . asigură umiditatea necesară germinării. În zonele cu precipitaţii reduse 48 . Semănatul timpuriu. Caracteristicile hibridului luate în considerare sunt: înălţimea plantelor. când se reduce umiditatea solului. iar încolţirea şi răsărirea se produc în timp scurt. Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi. factorul limitativ al recoltei îl constituie nivelul de fertilizare. care se zvântă mai repede. se reduce conţinutul de substanţe proteice din boabe. Pentru fiecare zi câştigată la răsărire se grăbeşte cu două zile apariţia paniculelor şi a stigmatelor: se reduce deci. Densitatea.Calendaristic. irigarea etc. porumbul reacţionând mai puternic la acest element tehnologic decât alte prăşitoare. în lan se accentuează protandria. În zonele umede.20 aprilie şi între 15 . Constituie factorul tehnologic de bază pentru realizarea unor recolte mari. fotosintetic scăzut..30 aprilie. pe soluri cu textura uşoară. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină seama la stabilirea densităţii sunt: hibridul cultivat. respectiv cu creşterea suprafeţei foliare la unitatea de suprafaţă. au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului. La densităţi prea mari însă. Dacă semănatul se face prea timpuriu. La stabilirea densităţii trebuie să se ţină seama de posibilităţile de aprovizionare cu apă pe tot timpul vegetaţiei. mai rezistenţi la temperaturile scăzute. Hibrizii cu raportul producţiei de boabe : aparat vegetativ de circa 1:1 asigură producţii ridicate la densităţi mai mari decât cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ. perioada de înflorire-fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi umiditate relativă aerului mai mică. se prelungeşte durata răsăririi. perioada de vegetaţie. La fel de mari sunt pagubele şi prin întârzierea semănatului. Semănatul începe cu hibrizii timpurii. cele mai bune rezultate se obţin în zona de câmpie. numărul de frunze. ceea ce are drept consecinţă o stagnare în creştere. fapt care sporeşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe. în celelalte zone. lăţimea frunzelor faţă de tulpină şi rezistenţa la frângere şi cădere. Rezultă că hibrizii timpurii care au talie mai joasă şi în număr de frunze mai mic comparativ cu hibrizii târzii se vor cultiva cu densitate mai mare. mărirea nivelurilor de fertilizare. de obicei. existând şi pericolul putrezirii boabelor în sol. Fertilitatea şi umiditatea modifică densitatea doar la acelaşi hibrid.

Tabelul 2.10%.500 buruieni care răsar la 1 m2 . În regiunile mai umede.) elementul de bază în stabilirea densităţii îl constituie rezerva de apă acumulată în perioada toamnă – iarnă – primăvară. obişnuit cu SPC8 pe terenurile plane şi cu SPC4 pe terenurile în pantă. Pe suprafeţele irigate densitatea se măreşte cu 10 . Când rezerva de apă are un deficit ce depăşeşte 60 mm. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire. germinaţie şi MMB. Fiecare centimetru în plus la adâncimea de semănat. în ţara noastră. porumbul (la fel ca şi sfecla pentru zahăr) având un ritm lent de creştere în primele faze şi o densitate redusă la unitatea de suprafaţă. în funcţie de temperatură.5. Distanţa între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate şi pe cele irigate prin aspersiune şi de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde. adâncimea de semănat se măreşte la 6-8 cm.5 mii plante/ha. la semănat. întârzie răsărirea cu 5-30 ore. Dobrogea etc.(Câmpia Dunării. densitatea se reduce.11 km/oră.5. în funcţie de puritate.15% reprezentând pierderile ce apar până la răsărire şi în intervalul răsărire – recoltare. se măreşte numărul de seminţe cu 10 .5. pe soluri cu textură mijlocie. nu poate rezista în competiţia cu cele 800 – 1. până la semănat. Semănatul se realizează cu semănători de precizie tip SPC. Viteza de lucru este de 5 .5 Densitatea la recoltare (mii plante/ha) în funcţie de perioada de vegetaţie a hibrizilor şi tipul de cultură Densitatea la maturitate Hibrizi timpurii Hibrizi mijlocii Hibrizi târzii Culturi neirigate (mii plante/ha) 45 – 60 40 – 55 40 – 50 Culturi irigate (mii plante/ha) 65 – 70 60 – 65 60 – 65 Cantitatea de sămânţă la hectar variază între 15 . Pe suprafeţele din zone mai uscate. Adâncimea de semănat variază în funcţie de textura şi umiditatea solului. Reducerea distanţei între rânduri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 . din start. pentru sortimentul de hibrizi zonaţi se practică densităţile menţionate în tabelul 2.15 mii plante/ha. Prin reducerea distanţei se realizează o mai bună distribuţie a plantelor în lan. dar nu în toate cazurile. cu soluri grele semănatul se va realiza la 5-6 cm. În prezent. Pentru realizarea densităţilor dorite la recoltare.30 kg. cu 3 .Cercetările efectuate în 49 .

fără utilizarea erbicidelor.6 cm. după leguminoase perene. . Utilizarea erbicidelor permite înlăturarea prăşitului manual. Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 3. după 4 . cu viteza de 8-10 km/h. cu capacitate redusă de lăstărire. se execută următoarele lucrări: . .grăpat după răsărire. Pe terenurile cu multe precipitaţii. pentru a nu acoperi plantele.15 staţiuni experimentale din ţara noastră arată că la hibrizii cultivaţi în prezent pierderile de recoltă datorate îmburuienării sunt de 30 .000 – 7. cm cu viteza de 4 .12 km/h. Este de preferat ca aceste terenuri să fie evitate.prima praşilă mecanică între rânduri. la adâncimea de 5 .20 de zile de la a doua.000 kg/ha boabe. .3 praşile mecanice. Praşilele mecanice vor fi urmate de.6 zile de la semănat. la adâncimea de 7-8 cm. este motivată bilonarea porumbului. 50 .12.lucrarea cu sapa rotativă. fâneţe. şi favorabil atacului viermilorsârmă. prin lucrări mecanice şi folosirea erbicidelor. economic fiind doar două.5 frunze executată la viteza maximă a tractorului. după ce se ridică roua. prin utilizarea erbicidelor sau. după păşuni. când porumbul are 3 . .90%. Lucrarea se execută perpendicular pe direcţia rândurilor. pentru distrugerea buruienilor şi a crustei. dar nu exclude efectuarea a 1 . . cu viteza de 10 . În prima variantă tehnologică.praşila a treia după 15 .42. nu mai este necesar.praşila a doua se execută după 10 -14 zile. care menţin solul reavăn. când porumbul şi-a desfăcut prima frunză. la adâncimea de 8 . ca ţesuturile plantelor să fie elastice. praşile manuale.grăpat cu grapa cu colţi. Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale. sau când porumbul este amplasat pe terenuri proaspăt arate. după primele două praşile mecanice. dacă nu s-au efectuat tratamente adecvate la sămânţă. Praşila a patra nu aduce sporuri în recoltă. Copilitul la hibrizii actuali. combinat. Combaterea dăunătorilor în perioada de vegetaţie poate să apară ca necesară.5 km/ha. ceea ce înseamnă 3.

30 iunie si 20 . de obicei culturi prăşitoare.9 kg potasiu. cât şi conţinutul de proteină.83%. în perioada umplerii boabelor. SORGUL Tehnologia de cultivare Rotaţie Ritmul lent de creştere din primele faze de vegetaţie şi. Necesarul de apa zilnic este de 15 .10 frunze.2 kg fosfor şi 6. 35 .7 kg azot şi 0. În caz de restricţii de energie sau de apă. BÎLTEANU (1991). 51 .25 m3/ha/zi în luna mai. Randamentul de boabe oscilează între 78 . următoarea udare cu circa 10 zile înainte de apariţia paniculului şi ultima udare după fecundare.800 m3/ ha.5 kg azot. consumul de apă al porumbului variază. Irigarea. fiind mai eficiente decât cele din perioada de vegetaţie. citat de GH. în funcţie de condiţiile de experimentare. epuizând terenul în apă şi substanţe nutritive.9 kg fosfor. (1958).80 cm. Fertilizare După QUINEBI şi colab.45 m3/ha/zi în august. între 4. se recomandă ca pe tot parcursul vegetaţiei să se menţină umiditatea peste plafonul minim (1/3. după sorg se vor cultiva numai culturi de primăvară.45 m3/ha/zi în luna iulie şi 35 . impune cultivarea sorgului după plante care lasă terenul curat de buruieni. pentru 1. Din acest considerent. deci. 2. PARISI (1936). pericolul mare de îmburuienare.6. pentru o tonă de tulpini sorgul zaharat consumă 1.30 august. pentru care are o acţiune nefavorabilă. în faza de 8 . Dozele practicate azi în lume variază. cu 700 m3/ha. sorgul reacţionează prielnic la fertilizarea cu azot atât în ceea ce priveşte nivelul recoltei. În zonele secetoase. Perioada critică pentru apă se suprapune intervalului secetos dintre 20 . Când nu sunt restricţii de apă şi energie. În condiţii de umiditate favorabilă.Reliefăm că tratamentele împotriva răţişoarei porumbului şi a viermilorsârmă trebuie să fie efectuate la sămânţă sau o dată cu semănatul. 1/2 sau 2/3 IUA) pe adâncimea de 60 . efect favorabil prezintă şi fosforul. 7. se va aplica o udare.000 kg boabe şi producţia secundară aferentă sunt necesare 23. După E.800 şi 5. între N50-150P36-100. În funcţie de zona de cultură şi hibridul cultivat. După sorg nu se pot cultiva cereale de toamnă.

plante recoltabile.15 kg/ha la sorgul pentru boabe şi de 6 8 kg la cel pentru sirop şi mături.5 cm pe solurile grele şi pe cele cu umiditate suficientă şi de 6 . Perioada de semănat este când temperatura solului se ridică dimineaţa la ora 8. Gunoiul de grajd se recomandă a fi aplicat plantei premergătoare. Distanţa între rânduri este de 70 cm. Lucrările solului Pentru sorg se execută aceleaşi lucrări ca şi în cazul porumbului. Pentru combaterea pe cale chimică a buruienilor anuale monocotiledonate şi dicotiledonate. recomandă N200P150. Adâncimea de însămânţare este de 4 . Patul germinativ trebuie să fie bine mărunţit şi curat de buruieni.8 cm pe solurile uşoare şi pe cele grele cu deficit de umiditate. În sol îşi reduce germinaţia cu 30 – 50% faţă de laborator. În faza de 4 . Lucrările de îngrijire Tăvălugitul după semănat asigură o bună răsărire a plantelor. BÎLTEANU (1991).În condiţii de irigare.200 mii. GIARDINI (1981). citat de GH. Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150 . fapt pentru care se recomandă. solul se erbicidează preemergent cu Onezin 50.2 praşile manuale. În culturile neerbicidate se execută 2 – 3 praşile mecanice şi 1 . cultivarea pe soluri fertile. la 14 . folosindu-se aceleaşi semănători ca şi la porumb. Scăderea temperaturii la 12°C după semănat reduce numărul plantelor răsărite cu peste 50%. 52 . Pentru distrugerea buruienilor în curs de răsărire. iar pe solurile sărace 100 mii plante recoltabile. unde se recomandă aplicarea lui directă. încorporat adânc în sol. cultura se grăpează atât înainte cât şi după răsărit. Sămânţa şi semănatul Sămânţa utilizată pentru semănat trebuie să aibă puritate minimă de 97% şi germinaţia de cel puţin 85%. cu excepţia măturilor de sorg de pe solurile nisipoase. La sorgul zaharat fertilizarea directă urmăreşte calitatea sucului. A.5 frunze se poate utiliza sapa rotativă. Romazin 500. Când sucul se utilizează în alte scopuri decât cele alimentare fertilizarea se poate efectua cu N90-120P70-80.15°C. Cantitatea de sămânţă este de 10 . Seminţele se tratează înainte de semănat cu fungicide şi insecticide la fel ca la porumb. pentru scopuri alimentare.

Pentru buruienile dicotiledonate. În anii secetoşi. fără resturi vegetale şi buruieni încă din toamnă.4 mii kg/ha.5 frunze se execută răritul şi înlăturarea lăstarilor. începând cu faza de coacere în lapte a boabelor şi poate continua până la coacerea deplina.Sancozin 50 SC.3 tratamente pentru combaterea păduchelui verde al cerealelor (Schizaphis graminum) cu Carbetox 37 (2 l/ha) sau cu alte produse. cu combinele de cereale cu hederul ridicat până sub panicule. prin irigare.2 internoduri. la sorgul pentru sirop 80 . Recoltarea Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitate deplină a boabelor (fără pericol de scuturare). Sardem (0. după care se depozitează CAP. 53 .000 kg/ha. Sorgul pentru mături sub şoproane pentru uscare.1. În culturile pentru mături. prin tăierea paniculelor cu 1 . permiţând lucrarea mai timpurie şi cât mai corectă a solului. DMA (1 l/ha). Borzeprop 50 PU. Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi după unele culturi prăşitoare cu recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost combătute bine buruienile.000 l alcool. în faza de 4 . Sorgul zaharat se recoltează pentru extragerea siropului. care să fie nivelat.MAZĂREA Tehnologia de cultivare Rotaţia Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme. se erbicidează postemergent cu SDMA sau Icedin F (2 l/ha). din care se pot obţine peste 3. Satecid în doze de 2 – 5 kg/ha. În primele faze de vegetaţie sunt necesare 1 . iar tulpinile se leagă în snopi şi sunt transportate la staţiile de presare. ultimul internod sărac în zahăr.100 t/ha. la sorgul pentru mături 3 . Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor întregi. dar bogat în săruri şi frunzele. Gesaprim 50 WP 5 – 10 kg/ha. se obţin producţii ridicate. Producţiile la sorgul pentru boabe pot ajunge până la 10. Atred 500 L.3 LEGUMINOASELE PENTRU BOABE 3. se recoltează la începutul maturităţii în lapte a boabelor.8 l/ha). după care se înlătură. Atred 50 WP.

atacul de boli şi dăunători. sunt semănate culturi succesive. mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot. astfel că producţiile scad considerabil. în sol rămâne o cantitate apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1. care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă. Se recomandă. fără risc. de altfel. timp îndelungat.5 t substanţă uscată şi 30 . înainte de semănat. în luna iunie. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă. cultivarea mazării. Fertilizarea Se consideră că. se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3 . cartof. s-a determinat că cea mai mare parte din azotul necesar plantelor de mazăre (42 . care se manifestă. Sunt situaţii când.În România structura culturilor a impus. apare fenomenul de "oboseala solului". 25 kg CaO. bine cultivate an de an. pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe la efectul ameliorator al leguminoasei în asolament. Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi. ca atare. mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu. cu condiţia tratării seminţelor. se recoltează timpuriu. are o influenţă favorabilă asupra structurii solului. solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune. 6 kg Mg. administrarea 54 . datorate compactării solului şi drenajului defectuos. rapiţă (cu rezultate destul de bune). Azotul. sfeclă pentru zahăr.75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare. restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare.4 ani. În prezent.100 kg N/ha). Ca urmare. floarea-soarelui. după premergătoare fertilizate. în primul rând după porumb. pentru a da o recoltă de o tonă boabe. monocultura este exclusă. putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. datorită rezistenţei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe bază de atrazin. prin tulburări bruşte de creştere. împotriva bolilor. 8 kg P2O5. absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini. ca mazărea să urmeze după porumb. Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase. pe de o parte. iar pe de altă parte. În condiţiile din România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de toamnă. din cauza perpetuării şi amplificării atacului unor boli. 60 kg N. În cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren. pentru a evita riscurile excesului de azot. o cultură de mazăre consumă. în medie. 30 kg K2O. În condiţii normale de cultivare. pe terenurile fertile. deoarece. La rândul său. în principal. În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului. de altfel. după mazărea recoltată timpuriu.

acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului producţiilor şi a continuţului boabelor în proteine. Din contră, azotul, în cantităţi mai mari, are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea dezvoltării vegetative în dauna formării păstăilor şi a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este influenţată nefavorabil formarea nodozităţilor şi fixarea azotului de către bacteriile din nodozităţi. Administrarea îngrăşămintelor cu azot în cultura mazării este recomandată numai în condiţii de cultivare mai puţin favorabile: pe solurile mai puţin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care oferă condiţii mai puţin bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; după premergătoare care sărăcesc solul în azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, în funcţie de situaţia concretă; întreaga doză aplicată la pregătirea patului germinativ. Fosforul. Este important în dezvoltarea mazării, influenţând favorabil formarea nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determină un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a boabelor. Deşi consumul de fosfor este moderat, totuşi trebuie reţinut că mazărea reacţionează puternic la insuficienţa fosforului. Ca urmare, în toate situaţiile se recomandă administrarea îngrăşămintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P2O5/ha pe terenurile fertile şi de până la 50 60 kg P2O5/ha pe terenurile mai sărace. Potasiul. Pe solurile uşoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi necesară. Dozele, în asemenea, situaţii sunt de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o dată cu fosforul, sub arătură (ca îngrăşăminte simple) sau la patul germinativ (ca îngrăşăminte complexe). Influenţa favorabilă a administrării îngrăşămintelor cu microelelemente, îndeosebi a borului, molibdenului, manganului, este menţionată frecvent de către specialişti. Microelementele contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fixare a azotului şi, în general, la o mai bună dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele cu microelemente pot fi administrate prin încorporare în sol, înainte de semănat sau în vegetaţie, prin stropiri pe frunze. Lucrările solului Fiind semănată primăvara foarte timpuriu, mazărea are pretenţii deosebite faţă de lucrările de pregătire a terenului. Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a resturilor vegetale (miriştea) şi a stratului superficial al solului.
55

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât pentru alte culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului. Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin care este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel, rezerva de buruieni. Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot fi lăsate în “brazdă crudă“. În mod obişnuit, se susţine necesitatea grăpării şi nivelării arăturii în toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul se usucă mai repede şi mai uniform şi se poate semăna mai devreme; cultivatorii de mazăre din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) preferă acest sistem de lucrare a solului. Pe anumite terenuri, şi îndeosebi în zonele cu soluri grele şi unde cad cantităţi mari de precipitaţii în sezonul rece, grăparea şi nivelarea terenului în toamnă pot conduce la compactarea exagerată a solului pe timpul iernii, acesta se usucă mai greu în primăvară şi se întârzie semănatul. În asemenea situaţii este de preferat ca arătura să fie lăsată nelucrată peste iarnă. În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleaşi motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole. Grăparea. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colţi şi lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănant. Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obţină un teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca adâncime şi ca distribuire a seminţelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de mazăre destinată semănatului trebuie să provină din culturi certificate, să fie sănătoasă, nefisurată, fără atac de gărgăriţă, să aibă puritatea fizica minimum 98% şi capacitatea de germinaţie minimum 80%.
56

Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. Împotriva agenţilor patogeni de pe tegumentul seminţei, care produc fuzarioza (Fusarium sp.) şi antracnoza (Ascochyta pisi) se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS, 4,0 kg/t de sămânţă), tiofanat metil (Metoben 70 PU, 2,0 kg/t de sămânţă). Tratamentele trebuie efectuate cu circa 2 săptămâni înainte de semănat, pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene. Tratarea cu preparate bacteriene se efectuează chiar înainte de semănat sau concomitent cu semănatul. În România este folosit preparatul Nitragin-mazăre (care conţine bacteria specifică mazărei Rhizobium leguminosarum), în doză de 2 - 4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă semănată la un hectar. Semănatul. Mazărea este semănată primăvară cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine), fără a se tasa. Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în unii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie. Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 - 120 zile cu vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe. Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 zile faţă de perioada optimă de semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o plantă. Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m2, pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează un procent de răsărire în câmp de 75%. Mazărea posedă o anumită “supleţe“ în privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea semănatului are efecte negative mai puţin pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai secetoasă, cu atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari. Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250 - 300 kg/ha.
57

se amplifică atacul de boli şi. cât şi cele dicotiledonate anuale. Polygonum. foarte uniform şi până în faze de vegetaţie mai avansate. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate. Totuşi. care pot diminua considerabil producţiile şi pot crea dificultăţi la recoltare. 0. lanul este uniform şi cu densitate normală. Dacă în culturile de mazăre se dezvoltă costreiul din rizomi (alături de ale buruieni monocotiledonate). cele mai frecvente şi mai dăunătoare în culturile de mazăre de la noi (Sinapis. de asemenea.5 cm). pentru a evita apariţia unor efecte fitotoxice (inhibarea germinaţiei).1 l/ha) sau fenoxapropetil 58 . survin precipitaţii mai bogate şi care deplasează pelicula de erbicid în zona de germinare a seminţelor. bolilor şi dăunătorilor. Raphanus. după semănat.5 .8 .Mazărea este semănată în rânduri dese (12.5 kg/ha) aplicat după semănat şi înainte de răsărit.2. Semănatul exagerat de adânc este. 3 . Semănatul mazării în cărări (similar cu ce s-a prezentat la grâu) oferă avantaje certe. permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor. Cirsium. când plantele de mazăre au 8 .0 l/ha) sau bentazon (Basagran. iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. 2 . În cultura mazării se poate folosi şi prometrinul (Gesagard 50 WP. Lucrările de îngrijire Se poate afirma că. Combaterea buruienilor din culturile mazăre se realizează cu ajutorul erbicidelor. Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare. mazărea trebuie semănată mai adânc. anuale şi perene. trebuie semănat ceva mai adânc decât în mod obişnuit (îndeosebi pe solurile uşoare). în cazul că. acesta poate fi combătut prin tratamente “în vegetaţie“. defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este insuficientă. se înregistrează pierderi importante de densitate. acolo unde terenul a fost bine lucrat înainte de semănat şi s-a semănat devreme. la începutul vegetaţiei. cu propaquizafop (Agil 100 EC. prin care se asigură o mai bună distribuire a seminţelor. Chenopodium).10 cm înălţime. mazărea este sensibilă la concurenţa buruienilor. Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi poate spori pagubele produse de atacul păsărilor. se recomandă aplicarea în vegetaţie a unor tratamente cu preparate pe bază de MCPA (Dicotex 40 lichid. Sonchus. În acest caz.3 l/ha). 1. în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime. acest erbicid controlează atât buruienile monocotiledonate. ca urmare. nu sunt probleme deosebite cu buruienile.

la începutul înfloritului. La coacere. pentru combaterea antracnozei mazării (Ascochita pisi). sau se poate folosi fluazifopbutil (Fusilade Super). După recoltare şi înainte de depozitare este obligatorie gazarea seminţelor în spaţii ermetic închise. Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea eşalonată a boabelor şi a păstăilor. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol la pregătirea patului germinativ. imediat după răsărit. dar ales în depozite. sau malation (Carbetox 37 CE. care poate fi străbătută de adult în primăvara următoare. de regulă. cu scopul distrugerii larvelor. 4 kg/ha). Se realizează prin măsuri preventive. Pentru combatere sunt necesare tratamente în câmp. primul tratament se recomandă. 2 l/ha).5 l/t de sămânţă) sau fosfura de aluminiu (pastile de Phostoxin sau Delicia. Larvele consumă conţinutul seminţelor. îndeosebi în primăverile ploioase. 5 . 2 l/ha). Recoltarea Se poate afirma că recoltarea este cea mai dificilă lucrare din tehnologia de cultivare a mazării. sunt necesare tratamente în vegetaţie. Adulţii hibernanţi apar în câmp în cursul lunii mai şi îşi depun ouăle pe păstăile în formare. Tratamentele se pot repeta la interval de 7 . 2 . Tratamentele se fac la avertizare. 30 g/t de sămânţă. Combaterea bolilor. se folosesc sulfura de carbon (1 .6 l/ha).1. cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor.50 g/t de sămânţă sub prelate). asociat. larvele rod în învelişul seminţelor o ferestruică acoperită.10 zile. după controlul culturilor. pentru distrugerea adulţilor. Se utilizează benlate (Fundazol 2 kg/ha). eventual. foarte păgubitoare în câmp. când plantele de costrei au 15 . 2 kg/ha) sau preparate pe bază de cupru (Turdacupral 50 PU sau Oxiclorura de cupru.(Furore Super 75 EW. În situaţii extreme. cum este odosul (Avena fatua). ca: evitarea revenirii mazării prea curând pe acelaşi teren. în depozite şi 40 . fiind repetat la începutul înfloritului şi după formarea primelor păstăi.3 l/ha) administrate postemergent. dehiscenţa păstăilor şi 59 . cu produse pe bază de dimetoat (Sinoratox 35 CE. în asemenea situaţii se pot face tratamente cu trialat (Avadex BW EC. În culturile de mazăre din zonele umede şi răcoroase pot să apară buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor zone. mancozeb (Dithane M-45. boală răspândită în toată ţara. Cel mai periculos dăunător din culturile de mazăre de la noi este gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum).30 cm înălţime. Combaterea dăunătorilor. tratarea seminţei înainte de semănat. timp de 48 ore.

Treieratul se desfăşoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18 şi 20%. Mazărea este o cultură productivă. îndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaţiei aparatului de treier la mai puţin de 600 rotaţii/minut. reglajele se refac de 2 . La recoltare. Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă.50%.5 zile. frunzele s-au uscat şi 75% din păstăi sunt galbene. iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate. Imediat după recoltare şi înainte de depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor de condiţionare (gazarea contra gărgăriţei. boabele reprezintă 35 . la maturitate.000 kg boabe/ha. în faza următoare se treieră cu combina de cereale.Ca urmare. terenul trebuie să fie foarte bine nivelat şi fără buruieni. pergamentoase şi boabele s-au întărit. de la care se pot obţine producţii de peste 3. pe suprafeţe mici) după care sunt lăsate în brazdă continuă câteva zile pentru uniformizarea coacerii. lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate faţă de alte culturi. 60 .3 ori pe zi. În acest caz se practică montarea unor “degete“ speciale ridicătoare de lan la dispozitivul de tăiere al combinei. se lucrează de preferat dimineaţa devreme. prevăzută cu ridicător de brazdă şi efectuându-se o serie de relaje specifice. de numai 4 . se întârzie până în prima decadă a lunii iulie. În ţara noastră recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat (în două faze): în prima fază plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina de recoltat mazăre (sau manual. la care plantele nu se culcă la pământ la maturitate. spargerea uşoară a boabelor la treierat. Extinderea în cultură a soiurilor de tip "afila". eliminarea impurităţile. De regulă. culcarea tulpinilor la pământ. maturarea şi recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie. În anumite situaţii. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit. Din producţia totală. Dificultăţile întâmpinate la recoltarea mazării impun o foarte bună organizare. sub 15% boabele se sparg uşor. permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre dintr-o singură trecere cu combina. pentru uniformizarea coacerii se recomandă tratamente cu preparate desicante (Reglone). pe rouă şi spre seară. uscarea boabelor până la 14% umiditate). în zonele umede şi răcoroase şi în unii ani mai ploioşi. mărirea distanţelor dintre bătător şi contrabătător.scuturarea cu uşurinţă a boabelor.

curat de buruieni şi fără resturi vegetale.3 t vreji/ha. sfeclă de zahăr. administrarea îngrăşămintelor se face înainte de arătură (sub formă de superfosfat) sau la 61 . planta reacţionează moderat la îngrăşăminte. având în vedere că sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat şi are tendinţa de a se dezvolta în stratul superficial al solului.4 ani. recoltate cât mai devreme. Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 . iar pe cele slab aprovizionate (< 2 mg P2O5/100 g sol) doza se măreşte la 40 . rugini. Fosforul.Adunarea resturilor vegetale şi eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. folosind presa pentru furaje. alte leguminoase). Se poate conta pe recolte de 1. Totuşi. în primul rând din cauza sistemului radicular slab dezvoltat.40 kg P2O5/ha.60 kg P2O5/ha. îndeosebi din cauza atacului de boli (antracnoză. şi în acest caz fiind necesar un interval de pauză de minimum 3 ani. într-o stare bună de fertilitate şi afânat profund. Cere un teren bine lucrat încă din toamnă. Premergătoarele cele mai favorabile sunt cerealele păioase (în primul rând grâul şi orzul de toamnă). prin presare. cartof). fasolea este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă. Se interzice amplasarea culturilor de fasole după porumbul erbicidat cu triazine. Vrejii de mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor.5 mg P2O5/100 g sol) se recomandă să se aplice 30 . nu se recomandă amplasarea după plante cu care are boli comune (floarea-soarelui. FASOLEA Tehnologia de cultivare Rotaţia Fasolea este o plantă cu pretenţii moderate faţă de cultura premergătoare. Fertilizarea Fasolea are cerinţe ridicate faţă de elementele nutritive din sol. precum şi prăşitoarele bine întreţinute (porumb. soia. putregai cenuşiu). deoarece fasolea este foarte sensibilă la efectul remanent al acestora. Totodată. după asemenea culturi. Îngrăşarea cu fosfor în cultura fasolei este obligatorie pe toate tipurile de sol. La rândul său.2. 3. deoarece îşi poate asigura cea mai mare parte din necesarul de azot (până la 75%) pe cale simbiotică şi poate valorifica destul de bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate la planta premergătoare. Cultura repetată a fasolei nu este acceptată. bacterioză.5 . fasolea nu trebuie să revină mai devreme de 3 .

În mod obişnuit se aplică 30 .50 kg N/ha. prin stropiri pe frunze. aplicate înainte de semănat sau în timpul vegetaţiei. pentru afânarea profundă a solului şi distrugerea buruienilor perene.25 de zile după răsărit) se recomandă efectuarea unor controale asupra dezvoltării nodozităţilor şi a activităţii acestora. Ulterior (la circa 20 . Azotul. Până în toamnă. Necesitatea îngrăşării cu potasiu apare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu acest element (sub 14 mg K2O/100 g sol). pe solurile fertile şi dacă au fost efectuate tratamente cu preparate bacteriene.pregătirea patului germinativ (sub formă de îngrăşăminte complexe) (după recomandările ICCPT. Lucrările solului constau din dezmiriştit.60 kg K2O. efectuat imediat după recoltarea premergătoarei şi urmat de arătură adâncă (la 25 . În funcţie de rezultatul controlului se stabileşte mărimea dozei de azot. Atunci când situaţia existentă pe teren impune. se efectuează lucrări repetate de grăpat. Fundulea. aceasta este o cerinţa obligatorie. Necesitatea administrării îngrăşămintelor cu azot la fasole se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori: planta premergătoare.30 cm). se folosesc doze de 40 . pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. nu se administrează îngrăşăminte cu azot înainte de semănat. doza mărindu-se până la 50 . eficienţa activităţii de fixare simbiotică a azotului. cu ajutorul echipamentelor de fertilizare montate pe cultivator. se fac lucrări speciale pentru nivelarea terenului. necesar mare de apă pentru germinat) care impun o atenţie mai mare decât pentru alte culturi (de exemplu. Lucrările solului Fasolea are o serie de particularităţi (putere redusă de străbatere a germenilor spre suprafaţă. Foarte importantă este evitarea denivelării terenului prin lucrările de pregătire. pentru a se putea realiza un semănat uniform şi a 62 . este obligatorie amendarea solului (amendamente calcaroase). În cultura fasolei este semnalată posibilitatea apariţiei simptomelor insuficienţei unor microelemente (bor. 1990). zinc sau molibden). În cazul cultivării fasolei pe soluri cu reacţie acidă. În asemenea situaţii se recomandă să se folosească îngrăşăminte cu microelemente. epoca de aplicare fiind similară cu cea a fosforului. În principiu. avându-se în vedere că fasolea nu suportă reacţia acidă. fertilitatea naturală a solului. porumb) la efectuarea lucrărilor solului. Îngrăşămintele se administrează concomitent cu lucrările de prăşit mecanic.90 kg N/ha dacă “bacterizarea“ nu a reuşit. Potasiul.

obţine o dezvoltare uniformă a culturii şi care să faciliteze recoltarea mecanizată. pulverizarea solului facilitează formarea crustei după semănat. prin pulverizarea suspensiei bacteriene în brăzdarele semănătorii.25 aprilie în 63 . răsăritul va fi întârziat şi neuniform. semănatul culturilor de fasole din România se efectuează în intervalele: 10 . Calendaristic. 4 kg/t de sămânţă). o lucrare de grăpat. Imediat după zvântarea solului în primăvară este necesară. îmburuienate. temperaturi de 8 . printr-o lucrare cu combinatorul. Tratarea seminţelor înainte de semănat. precum şi în cazurile în care se administrează erbicide uşor volatile (şi care necesită încorporare adâncă). 2 kg/t de sămânţă) sau tiofanat metil (Metoben 70 PU. conţinând bacteria specifică Rhizobium phaseoli) se face chiar înainte de semănat. folosind o suspensie bacteriană preparată din 4 flacoane de Nitragin şi 2 l apă pentru sămânţă la un hectar. Patul germinativ se pregăteşte chiar înainte de semănat. eficacitatea inoculării bacteriene scade. Semănatul. se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS. există şi posibilitatea administrării preparatului în timpul semănatului. cu scopul distrugerii agenţilor patogeni prezenţi pe tegumentul seminţei este obligatorie. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să posede o puritate fizică de minimum 98%. cu scopul afânării şi mobilizării solului. benomil (Benlate 50 WP. cu pierderi minime. insuficient nivelate. ultima lucrare înainte de semănat se face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. În acest scop. În cultura fasolei trebuie evitat un număr prea mare de lucrări în primăvară: solul pierde multă apă prin evaporare şi. Tratarea cu preparate bacteriene (preparatul românesc Nitragin-fasole. ca urmare. În mod frecvent. efectuată superficial (6 .7 cm adâncime).10°C şi vremea este în curs încălzire). se va semăna în sol uscat. cultivatorii de fasole din ţara noastră practică alegerea la masă a seminţelor. la adâncimea de semănat. Perioada optimă pentru semănatul fasolei corespunde cu perioada de semănat a porumbului (când se realizează în sol. o facultate germinativă de minimum 75% şi să provină din culturi neinfestate cu boli. care s-a tasat peste iarnă. de regulă. 3 kg/t de sămânţă). cu scopul eliminării boabele pătate şi a celor sparte sau fisurate. Pe terenurile tasate.

este necesar să fie semănate 35 . din cauza puterii relativ mici de străbatere a germenilor.15 mai în zonele nordice şi în depresiunile reci. adâncimea fiind corelată cu umiditatea şi textura solului: 4 . se seamănă în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm şi 80 cm între benzi. corespunzătoare densităţilor recomandate. favorizând clocirea şi putrezirea boabelor. Respectarea adâncimii de semănat este foarte importantă la fasole. În situaţiile în care se va iriga pe brazde. 5 .6 cm în solurile 64 . Dobrogea.Câmpia Română. Trebuie reţinut că densităţile prea mici (situaţie frecvent întâlnită în culturile de fasole de la noi) favorizează ramificarea plantelor. astfel încât germinarea şi răsărirea întârzie şi sunt neuniforme. iar pe de altă parte. se folosesc semănători de precizie pentru semănat în cuiburi. înfloritul şi fecundarea întârzie şi se prelungesc în perioada secetoasă şi cu arşiţă din vară. se pune condiţia existenţei în dotare a unor tractoare de putere mijlocie. din cauza necesarului mare de apă pentru germinat. de asemenea. fasolea este semănată în benzi de câte 3 rânduri.5 cm în solurile cu textură mijlocie şi umiditate suficientă. 10 . În condiţiile din România. distanţă care permite deschiderea brazdelor. o densitate de 25 . şi ţinând cont de pierderile de plante pe parcursul vegetaţiei (în primul rând datorită atacului de boli). dăunător: în solul umed şi rece. în acest caz. Trebuie menţionat că există frecvent tendinţa de a semăna fasolea mai târziu. distanţate la 45 cm şi lăsând 70 cm între benzi. ceea ce amplifică procesele de avortare şi sterilitate. folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii. din care cauză se prelungeşte perioada de înflorire şi maturarea păstăilor şi boabelor vor fi foarte neuniforme. Există şi posibilitatea de a semăna echidistant. Pentru a obţine aceste densităţi. destinate efectuării lucrărilor de întreţinere.45 boabe germinabile/m2 la neirigat şi 50 55 boabe germinabile/m2 la irigat. Se impune să se realizeze un semănat foarte uniform. producţiile se reduc considerabil. 15 . după ce s-a încheiat semănatul porumbului şi vremea s-a încălzit bine.30 aprilie în centrul Moldovei şi Câmpia Transilvaniei. sunt cuprinse între 80 şi 200 kg/ha (în funcţie de mărimea seminţelor). prevăzute cu 9 secţii. răsărirea este întârziată. pe de o parte. la recoltare.35 plante/m2 în cultură neirigată şi 40 45 plante/m2 în cultură irigată. la 50 cm între rânduri. Semănatul prea timpuriu al fasolei este. Câmpia de Vest. Efectele întârzierii semănatului sunt extrem de dăunătoare: solul pierde apă şi se usucă. La stabilirea densităţii de semănat la fasole se are în vedere că trebuie realizată. Cantităţile de sămânţă necesare pentru semănat.

Combaterea dicotiledonatelor se face în vegetaţie. cu scopul distrugerii buruienilor rezistente la erbicide. îndeosebi la începutul vegetaţiei.4 l/ha) sau fomesafen (Flex. administrat când costreiul are 10-30 cm înălţime.2. este sensibilă la îmburuienare. la 3 .5 l/ha). propaquizafop (Agil 100 EC. se poate semăna chiar mai superficial. În primăverile umede. După tratament se suspendă lucrările de prăşit. 1 . Se recomandă ca lucrările de prăşit să fie încheiate. pentru a nu stânjeni procesele de fecundare a florilor şi de legare a fructificaţiilor. Pe terenurile îmburuienate cu costrei din rizomi se recomandă tratamente cu cicloxidim (Focus Ultra. Sunt recomandate şi alte preparate cu efect similar şi aceeaşi fază de aplicare: quizalofopetil (Traga Super EC. pentru a nu întrerupe translocarea substanţei active în rizomii de costrei şi a nu diminua eficacitatea tratamentului.13 l/ha sau Alanex 48 EC. 2 .2 tratamente: în faza când fasolea a format prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament) şi când a doua generaţie de buruieni dicotiledonate este în faza de rozetă (al doilea tratament). prin asocierea măsurilor preventive (rotaţie. Lucrările de îngrijire Combaterea buruienilor. 1. o lucrare de prăşit + plivit manual pe rând (praşile selective). Este necesară o strategie complexă de combatere integrată a buruienilor. Fasolea este o plantă care luptă destul de slab cu buruienile. 65 .1 l/ha). când solul este reavăn.9 l/ha) administrate preemergent. ca urmare. dar este expusă şi la îmburuienarea târzie. aplicate înainte de semănat şi încorporat imediat şi adânc in sol.4 cm adâncime (trebuie urmărită zilnic pierderea umidităţii din stratul superficial al solului).8 . prin administrarea unor erbicide conţinând bentazon (Basagran. se pot efectua 1 . Cea mai importantă lucrare de îngrijire din tehnologia de cultivare a fasolei este combaterea buruienilor. 2 . Folosirea erbicidelor asociate este obligatorie pentru realizarea unor culturi curate de buruieni. se administrează înainte de semănat un erbicid antigramineic şi un erbicid pentru controlul dicotiledonatelor. în vegetaţie. 6 .75 .1.3 l/ha). De regulă. cel mai târziu la începutul înfloritului plantelor de fasole. 0. lucrările solului) cu măsurile de combatere. eventual. 3-4 l/ha). Combaterea chimică se completează cu 2-3 praşile mecanice şi. Pentru monocotiledonate (şi unele dicotiledonate) sunt generalizate tratamentele cu preparate pe bază de trifluralin (Treflan 48 CE sau Triflurom 48.uşoare şi ceva mai uscate. prin lucrări cu grapa cu discuri.5 l/ha). 8 . sau alaclor (Mecloran 35 CE.

prin gazare. în perioada următoare. Combaterea dăunătorilor. IONESCU-SISESTI şi col. în spaţii închise. Are o singură generaţie pe an în câmp şi 2 . rar semiculcat. oxiclorură de cupru (Turdacupral 50 PU. Se folosesc Turdacupral sau Oxiclorură de cupru. iar al treilea la formarea păstăilor. Recoltarea Lucrările de recoltare a culturilor de fasole de câmp pun probleme deosebite din cauza: coacerii neuniforme a păstăilor şi a boabelor.15 zile.3 generaţii în depozite. se recomandă să se aplice o udare la începutul înfloritului. clorpirifos metil (Reldan 40 EC. în zonele de câmpie din sud.5 ml/t de sămânţă).25%). 66 . cu permetrin (Coopex 25 WP. de regulă. sunt obligatorii tratamente preventive la depozitare. În vegetaţie se fac 3 tratamente. Cea mai păgubitoare este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus). aplicate prin aspersiune sau pe brazde (după VL. În mod obişnuit. la avertizare. al doilea înainte de înflorire. În vederea unui control eficient al bolii. De asemenea. 2 l/ha. 1982). Primul tratament se face.plantă deosebit de sensibilă la secetă şi care reacţionează favorabil la irigare. Bacterioza (Xanthomonas phaseoli) este o boală răspândită şi păgubitoare. boabele se sparg uşor la treierat. Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul seminţei şi prin resturile de plante rămase pe teren după recoltare. păstăile bazale au inserţia joasă. plantele au la maturitate portul culcat. primul după răsărit şi până la apariţia frunzelor trifoliate. se recomandă controlarea repetată a culturilor şi tratamente în vegetaţie.Lucrările de combatere a bolilor constau din tratamente la sămânţă şi din tratamente în vegetaţie. în doză de 4 kg/ha. Se folosesc preparate pe bază de captan (Captadin 50 PU. În câmp este necesar să fie efectuat un tratament la avertizarea apariţiei în masă a adulţilor (a doua jumătate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE.3 udări. Cea mai răspândită boală este antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). după care udările se repetă la interval de 10 . 28 l/ha).. care atacă boabele şi în care roade galerii numeroase. irigarea este o condiţie esenţială pentru a realiza recolte economice la fasole. tratamentele se repetă la începutul înfloritului şi la formarea păstăilor. hidroxid de cupru (Cuzin 15 SC. 4 kg/ha). dehiscenţei păstăilor. de regulă sunt necesare 2 . care se transmite prin sămânţă şi prin resturile vegetale rămase după recoltare. imediat după răsărit. 12. 20 g/t de sămânţă). Adesea. 2 l/ha) sau malation (Carbetox 37 CE. mai frecventă şi mai păgubitoare în zonele şi în anii cu precipitaţii abundente. în cazul că se constată atac în faza de cotiledoane. 0. Irigarea este o lucrare foarte importantă din tehnologia de cultivare a fasolei .

Japonia). se dislocă sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice (maşini speciale pentru recoltat fasole. adunate cu manual. acestea au oscilat între 229 kg/ha în 1979 .1981 şi 1. Se poate afirma că problema recoltatului fasolei de câmp nu este rezolvată în România. În condiţii de irigare şi la o tehnologie corectă de cultivare. Indonezia. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când 75% din păstăi s-au maturizat şi boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai puţin. în brazdă continuă sau în căpiţe mici. necesită multă forţă de muncă şi durează mai mult timp.500 kg/ha obţinute în unele ţări din Asia.3 ori pe zi. În cazul recoltării manuale pierderile sunt. reglată corespunzător. În ţara noastră. reţin atenţia producţiile în jur de 1. cultivatoare importante de fasole (China. apoi se treieră cu combina. este obligatorie refacerea reglajelor la combină de 2 . totodată. de regulă 1. 67 . producţiile medii nu depăşesc.000 kg boabe la ha. momentul optim de recoltare este dificil de surprins la fasole.000 kg boabe/ha. însă. în funcţie de evoluţia vremii.3 zile). În ţara noastră se apelează încă. dislocatoare) sau manual (pe suprafeţe mici). şi îndeosebi regimul precipitaţilor în lunile de vară. la recoltatul manual al culturilor de fasole de câmp: lucrarea este foarte laborioasă şi costisitoare. este necesar să se lucreze cu turaţii mici la aparatul de treier şi cu distanţe mai mari între bătător şi contrabătător. Plantele sunt lăsate câteva zile pe teren (2 . minime (dacă lucrarea este bine organizată). Iran. fapt care limitează extinderea suprafeţele cultivate cu această plantă şi obţinerea unor producţii care să satisfacă cerinţele pentru consumul intern. pentru uscare.Ca urmare.000 6. spargerea boabelor este mult diminuată şi rezultă o recoltă de foarte bună calitate (procent redus de spargere sau fisurare şi puţine impurităţi). În ultimii 15 ani. Recoltarea lanurilor de fasole se face divizat: în prima faza. în timpul treieratului alimentarea combinei se asigură prin montarea ridicătoarelor de brazdă sau manual.377 kg/ha în 1991. Pe plan mondial. se recoltează peste 2. Pentru a limita spargerea boabelor. Potenţialul de producţie al speciilor de fasole este evaluat la 4. cauza principală constituind-o favorabilitatea condiţiilor meteorologice. destul de frecvent.000 kg boabe/ha. cu furca. cu furca.

ameliorând.3 ori mai mult potasiu raportat la producţia de seminţe. reduşi la amoniac la nivelul frunzelor de către enzima nitrat-reductază şi fixarea bacteriană a azotului atmosferic.0 kg K2O.6 . sulf şi microelemente.I. în zone mai umede sau în condiţii de irigare. plantele furajere graminee care asigură în sol o cantitate mare de apă. Nu se recomandă ca plante premergătoare leguminoasele anuale sau perene.. azotul din sol fiind indispensabil plantei în primele faze ale vegetaţiei.. şi însuşirile fizice ale solului. orz).0 kg P2O5. Floarea-soarelui şi rapiţa nu se folosesc ca plante premergătoare având boli comune (Sclerotinia sclerotiorum) Lăsând în sol cantităţi mari de azot (60 . Azotul.168 kg/ha). 1. foarte sensibilă la acestea. magneziu. de 5. în medie. totuşi. cum ar fi sfecla pentru zahăr.S. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergătoare bune pentru cerealele păioase de toamnă.2 ori mai mult potasiu raportat la întreaga plantă şi de 3 . Cerinţele mari faţa de azot se datorează conţinutului ridicat al plantei în acest element.8 ori mai mult azot şi 1. Cercetările au demonstrat că soia consumă. la care se mai adaugă cantităţi importante de calciu.1 ori mai mult azot şi de 2. eliminând posibilitatea valorificării efectului de ameliorare a fertilităţii solului de către aceste culturi. totodată. până ce funcţionează sistemul simbiotic.11 kg azot. C. faţă de consumul de fosfor. soia este o bună premergătoare pentru cele mai multe plante neleguminoase. precum şi unele plante prăşitoare. În mod obişnuit cele două căi se completează reciproc.3. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100 kg seminţe şi biomasa secundară aferentă are valori de: 7. 1.8 4.A.4.1 . ca plante premergătoare cerealele păioase (grâu. China şi România au demonstrat că soia nu este pretenţioasă la planta premergătoare şi la durata rotaţiei.S. până când se stabileşte simbioza dintre bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu rădăcinile de 68 . La începutul perioadei de vegetaţie.35 zile.3 SOIA Tehnologia de cultivare a soiei Rotaţia Cercetările efectuate în U. graţie enzimei nitrogenază din nodozităţile cu bacterii Bradyrhizobium japonicum. timp de 25 . Culturile de porumb în care buruienile s-au combătut cu erbicide triazinice nu pot constitui premergătoare soiei. Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se face pe două căi: absorbţia nitraţilor din sol. Preferă. porumbul neerbicidat cu triazine şi cartoful.

dar şi indirect.57% din substanţa uscată şi se asimilează 50 -73% din substanţele nutritive. cerinţele faţă 69 . contribuind la sporirea numărului de nodozităţi. precum şi unele erbicide (metribuzin. ca urmare. În perioada înfloririi şi formării seminţelor se realizează 48 . magneziu. în doze mari) determină distrugerea unui număr mare de bacterii şi. fungicidele aplicate pe seminţe. molibden. Conţinutul nodozităţilor în fosfor este de două ori mai mare decât în rădăcini. pH) şi capacitatea de a supravieţui în sol. care. Fosforul favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot.80%) este pusă la dispoziţia plantei prin asimilarea lui din atmosferă de către bacteriile fixatoare de azot. după instalarea mecanismului de simbioză. în funcţie de condiţiile climatice şi soiul cultivat. Cerinţele mari fată de fosfor se manifestă imediat după răsărire şi de la înflorire până la maturitate. este perioada premergătoare înfloririi (2 săptămâni înainte de înflorire). În condiţii favorabile. trifluralin. toleranţă la condiţiile mai vitrege (temperatură. compatibilitatea cu soiurile de soia cultivate.soia. calciu. Realizarea în bune condiţii a simbiozei dintre rădăcini cu bacteriile Bradyrhizobium japonicm depinde de: aptitudinea de a lupta cu alte tulpini (suşe) din sol şi de a forma cât mai repede nodozităţi (competitive). Transferul azotului din frunze spre seminţe determină îmbătrânirea şi reducerea capacităţii de fotosinteză a frunzelor. Temperaturile scăzute şi cele. prin fortificarea plantelor. plantele îşi procură azotul necesar numai din sol. potasiu. sulf. umiditate. Faza critică în nutriţia plantelor cu azot. Eficienţa mai ridicată a bacteriilor se constată pe solurile bine aprovizionate în fosfor. formarea unui număr redus de nodozităţi sau lipsa acestora. o mare parte din azot (20 . care nu poate fi compensată ulterior prin fertilizarea cu azot. etc. când sistemul radicular şi capacitatea acestuia de absorbţie a fosforului nu sunt încă dezvoltate. care se îngălbenesc şi cad. Imediat după răsărire. Fosforul influenţează direct instalarea simbiozei. cobalt precum şi în condiţii optime de umiditate. Azotul se acumulează în tulpină şi frunze până la începutul creşterii păstăilor apoi sunt translocate în seminţe (50 . foarte ridicate inhibă procesul de simbioză. capacitatea ridicată de fixare a azotului (eficacitatea fixării). fiind mai bine dezvoltate asigură nutriţia unui număr mai mare de nodozităţi. apoi.64% din azotul total). tulpinile actuale de Bradyrhizobium japonicum determină acumularea a 60 .168 până la 220 kg azot la ha (preparate bacteriene pe substrat de turbă).

reducând creşterea şi productivitatea plantelor. care se extind. de calciu.40 kg azot la ha. inul sau ovăzul. Asigurarea ulterioară cu fosfor nu compensează carenţa din primele faze de vegetaţie. cu conţinut ridicat în fosfor. care îmbunătăţeşte activitatea fotosintetizantă şi de fixare a azotului în nodozităţi etc. necesar pentru primele faze de vegetaţie (de preferat azot amidic). Se reduce rezistenta la cădere şi la secetă a plantelor. Aplicarea îngrăşămintelor. mărind producţia. Pe celelalte soluri. reducându-se pe măsură ce începe formarea seminţelor. comparativ cu porumbul. rămânând verzi numai centrul şi baza frunzei. Verificarea reuşitei bacterizării se face în faza în 70 . necroze care avansează bazipetal. molibden. Potasiul favorizează formarea nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului. unde este stânjenită creşterea plantelor şi fixarea azotului. În general. mangan. Excesul de fosfor provoacă fenomenul de toxicitate. sunt necesare microelemente. Pe solurile sărace în azot se aplică 30 . Insuficienţa fosforului se manifestă prin încetinirea creşterii plantelor. care ajută la formarea nodozităţilor. care influenţează favorabil dezvoltarea nodozităţilor şi fixarea azotului. El joacă un rol însemnat în sinteza grăsimilor şi depunerea lor în seminţe. împiedică absorbţia fosforului. după apariţia primei frunze trifoliate. absorbţia calciului. Insuficienţa potasiului afectează procesele biochimice şi fiziologice ale plantei. creând un mediu propice pentru bacterii. în unele primăveri. cupru. iar pe solurile alcaline. bor. creşterea rezistenţei la boli. înainte de semănat. Vremea rece şi umedă. Fosforul îşi manifestă acţiunea sinergică împreună cu azotul şi potasiul. având nuanţe albetransparente până la brune-cenuşii. zinc. frunzele au culoarea albăstruie-verzuie. Potasiul se absoarbe în cantitate maximă în perioada creşterii vegetative rapide. se reduce capacitatea de germinaţie a seminţelor. soia absoarbe mai bine fosforul din sol. Îngrăşămintele cu azot se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi de aplicarea bacteriilor simbiotice. ceea ce demonstrează o capacitate mai ridicată de a folosi rezervele existente în sol. Marginile frunzelor se necrozează. Dintre celelalte elemente soia consumă cantităţi importante: de sulf. de magneziu.de fosfor nu sunt asigurate. este necesară prezenţa zincului sau a fierului pe solurile erodate. fertilizarea cu azot se face în funcţie de testarea reuşitei simbiozei dintre bacterii şi rădăcini. Pe solurile acide. apar pete brune pe frunze după înflorit. Pe marginea frunzelor apar pete de culoare galbenă. frunzele cad în scurt timp.

3.1).100 34 .1). O deosebită importanţă în cultura soiei prezintă biopreparatele de Bradyrhizobium japonicum.127 40 . Dacă nu s-au aplicat sub arătura de bază. pe diagonala lanului în 5 . crearea unui pat germinativ optim pentru semănat şi care să asigure răsărirea plantelor şi dezvoltarea lor în continuare. Lucrările solului Prin lucrările de pregătire a solului în vederea însămânţării soiei se urmăresc: afânarea şi aerisirea solului. odată cu executarea praşilelor mecanice între rânduri (praşila I şi a II-a). Soia valorifică efectul remanent al fertilizării organice şi al amendamentelor după 2 . Microelementele pot fi aplicate tratând seminţele pe cale uscată sau umedă sau extraradicular. folosindu-se în mod obişnuit patru doze la sămânţa necesară însămânţării unui ha.E.O.3 frunze trifoliate.80 40 .3.260 0 . 2. 71 .000-3. se stabilesc dozele de azot orientative (tab.50 0 .kg/ha K2O peste 85% 30 . tab. acumularea unor rezerve mari de apă în sol. Tabelul 3. determiriă o nutriţie mai bună a plantelor de soia.60 30 . stabilindu-se procentul de plante cu nodozităţi.1 Dozele orientative de îngrăşăminte la soia N N (kg/ha) în sol: Nodozităţi Plante cu pe plantă nodozităţi peste 5 1-5 lipsă irigat mg P2O5 la neirigat 100 g sol irigat sub 2 2–5 peste 5 D.49 KAL (ppm) P2O5 P2O5 . Ele contribuie la creşterea sistemului radicular. a îngrăşămintelor şi amendamentelor. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplicai sub arătura de bază. 3.10 puncte de control. patului germinativ.70 140 .70 Azotul aplicat fazial este utilizat mai bine când se încorporează în sol până la începutul înfloririi plantelor. când se obţin sporuri însemnate de producţie şi îmbunătăţirea calităţii recoltei. prin prezenţa leghemoglobinei). În funcţie de reuşita bacterizării.100 50 .60 60 .000 neirigat kg/ha 60 . agrochimice privind conţinutul solului în fosfor şi potasiu (v. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplica în funcţie de producţia scontată şi de valorile cartării.3.4 ani de la aplicarea lor. distrugerea totală a buruienilor.30 peste 50% 40 .care plantele de soia au 1 . K2O-(kg/ha) pt.140 13 .50 100 . iar prin strivirea acestora se stabileşte eficienţa activităţii bacteriilor (conţinutul de culoare roşie presupune o activitate bună a bacteriilor. mai pot fi aplicate sub formă de îngrăşăminte complexe la pregătirea. facilitează simbioza dintre bacterii şi rădăcini.90 50 . care să permită aprovizionarea plantelor pe durata vegetaţiei. încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale.60 0 60 .3.

Dacă este cazul. se execută lucrarea de drenaj.28 cm. nivelat şi puţin tasat. în funcţie de umiditatea solului şi de resturile vegetale care trebuie încorporate în sol.2 zile. când solul este uscat şi nu există posibilităţi de a se iriga. adâncimea arăturii trebuie să fie cuprinsă între 25 . După planta premergătoare ce se recoltează târziu se efectuează arătura de toamnă cu plugul în agregat cu gripa rotativă. când solul este încă reavăn şi permite executarea unei lucrări de calitate. după eliberarea terenului de planta premergătoare se execută o lucrare cu grapa cu discuri la adâncimea de 7 . gorgoane) se efectuează macronivelarea solului. se amână executarea arăturii până când intervine o ploaie care să umezească solul pe 20 . cu textură argilo-lutoasă sau argiloasă. Pe cernoziomurile din Moldova şi Transilvania adâncimea arăturii poate fi de 20 . urmărindu-se calitatea şi efectuarea ei cât mai timpurie. Arătura se menţine curată de buruieni şi afânată până la venirea iernii. În acest caz.25 cm adâncime. cu alte cuvinte să se aplice o agrotehnică diferenţiată. În zonele cu terenuri mai joase din incintele îndiguite. arătura se efectuează în 1 . După 2 . După recoltarea plantelor premergătoare timpurii (cereale păioase). Când terenul prezintă denivelări se va executa şi o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare. respectiv uniform executată. sau pe cele din Lunca Dunării şi a altor râuri. microclimatul zonei. Efectuarea arăturii este influenţată de planta premergătoare. Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului cu combinatorul. perpendicular sau în diagonală faţă de lucrările precedente. prima lucrare în primăvară este distrugerea crustei. Experienţele executate în diferite zone au scos în evidenţă că. În condiţii de secetă.22 cm. se încorporează şi erbicidele antigramineice. structura culturilor.Lucrările solului trebuie să se execute ţinând seama de tipul de sol. pe solurile grele. cu consum mare de energie. a buruienilor şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili. care lasă terenul bine mărunţit.11 cm. prin care se încorporează resturile vegetale şi îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu. Cu ajutorul combinatorului se pot încorpora şi erbicidele antigramineice 72 . Esenţial este ca arătura să fie de cea mai bună calitate. pentru a nu se face o arătură cu bulgări mari. înlesnind semănatul de calitate al soiei. Pentru pregătirea patului germinativ. iar pe terenurile cu denivelări mai mari (crovuri. sau chiar pe cele joase unde apa stagnează primăvara.3 săptămâni se efectuează o lucrare de distrugere a buruienilor cu grapa cu discuri sau cu ajutorul cultivatorului în agregat cu grapa cu colţi reglabili.

Se asigură condiţii mai bune de umiditate pentru germinarea seminţelor. condiţiile pentru semănatul soiei se realizează începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul ţării şi în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţării. iar vremea este în curs de încălzire.15°C. Tratarea seminţelor cu fungicide împotriva bolilor se efectuează numai în situaţia în care suspensia de bacterii (Nitragin-soia) se administrează direct în sol. Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de realizarea temperaturii minime de germinaţie în sol. pentru răsărire. care determină diferenţierea unui număr mai mare de noduri pe tulpină. Pentru tratarea seminţelor se utilizează produsul Tiradin-75 în doză de 3. capacitatea de germinaţie de cel puţin 80%. ataşat la brăzdarele semănătorii.000 de boabe să fie cât mai mare. care este de 7 . o eficienţă mai ridicată a erbicidelor şi maturarea mai timpurie a plantelor. în zona destinată seminţelor cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu duze. Când seminţele au fost tratate cu fungicide. suspensia bacteriană se introduce direct în brazdă.5 kg/t. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să facă parte dintr-un soi zonat.5 kg/t sau Captadin 50 PU în doză de 0. Semănatul soiei se realizează paralel cu semănatul porumbului şi nu după terminarea însămânţării acestuia. Tratarea seminţelor cu Nitragin-soia (Bradyrhizobium japonicum) se face conform instrucţiunilor ce însoţesc preparatul.45 plante/m2 în condiţii de 73 .0. prelungirea perioadei de înflorire şi o mai bună fructificare. Adâncimea de lucru a combinatorului nu trebuie să depăşească adâncimea semănatului (5 cm). adaptate la o fotoperioadă mai lungă se seamănă în a doua parte a perioadei optime de semănat. la adăpost de razele solare. o dată cu semănatul. să aibă puritate de cel puţin 98%. Soiurile târzii şi semitârzii se seamănă în prima parte a epocii optime. Calendaristic.8°C la adâncimea de semănat şi care corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 .nevolatile. mai bine direct în câmp. Soiurile tardive şi semitardive valorifică foarte bine condiţiile ce se creează prin semănatul timpuriu. folosindu-se 4 sau mai multe doze la sămânţa necesară însămânţării unui hectar. iar masa a 1. Densitatea la semănat trebuie să realizeze 35 . asigurând parcurgerea primelor faze de vegetaţie în condiţii de zile scurte şi temperaturi mai scăzute.2 . iar soiurile semitimpurii şi cele timpurii. Semănatul în cadrul epocii optime are importanţă deosebită în dirijarea creşterii şi fructificării. însămânţarea făcându-se imediat.

în condiţii de irigare. Abuthilon sp. Densităţi mai mari (peste 70 pl. deoarece. primele păstăi se formează prea jos pe plantă şi se produc pierderi la recoltare. Cantitatea de sămânţă corespunzătoare densităţilor la semănat stabilite se încadrează între 70 .30 cm sau chiar 15 cm) a determinat obţinerea unor sporuri însemnate de producţie (10 ./m2 în zona a doua şi 35 . respectiv 35 . Pentru a se realiza aceste densităţi se seamănă 50 ./ha) nu sunt favorabile. Sporul de producţie se datorează creşterii uniforme şi mai viguroase a plantelor până la înflorire./m2 în prima zonă.40 plante/m2 în condiţii de neirigare. pe terenuri neirigate sau irigate prin aspersiune se efectuează semănatul în rânduri echidistante la 50 cm. Semănatul în benzi. reducându-se consumul de erbicide (cu circa 50%).100 kg/ha. Această metodă de semănat se recomandă pe solurile infestate de buruieni cu răsărire eşalonată (Solamum nigrum.35 pl. răspund mai bine la semănatul în rânduri apropiate.irigare şi 30 .45 pl.15%). Soiurile timpurii. Distanţa între rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a acestora. Între seminţele germinabile introduse în sol şi numărul de plante obţinute la recoltare este o diferenţă de circa 15%./m2) nu se justifică./m2 . cu 60 .50 seminţe germinabile/m2.42 pl.în condiţii de neirigare./m2 în zona a treia . Pe terenurile slab sau mijlociu îmburuienate şi în condiţiile combinării combaterii chimice a buruienilor cu lucrările de prăşit mecanic între rânduri.40 pl. ca urmare a reducerii competiţiei dintre plante pe rând. precum şi datorită acoperirii solului mai timpuriu de către covorul vegetal şi captării unei cantităţi suplimentare de energie solară.30 cm şi cu 70 cm între benzi.55 seminţe germinabie/m2 şi respectiv. sau în benzi de 3 rânduri la 45 cm.000 de boabe. 45 . Nici desimile mai mici (sub 30 pl. La irigarea prin brazde se utilizează distanţa între rânduri de 80 cm.) şi în cazul irigării prin brazde (80 cm între benzi). capacitatea de germinaţie şi masa a 1. se micşorează rezistenţa la cădere şi la boli scade conţinutul seminţelor în substanţe proteice şi se măreşte norma de sămânţă la hectar. permite îngrijirea culturii prin praşile mecanice şi combaterea buruienilor cu erbicide. 74 .40 şi 30 .70 cm între benzi. Xanthium sp. Aceste desimi se diferenţiază şi în funcţie de zona de cultură: 40 . cu talia mică. deoarece plantele ramifică mai mult şi se realizează neuniformităţi la maturare. depinzând de puritate. procent cu care se suplimentează norma de sămânţă. formate din două rânduri la distanţa de 25 . În condiţiile combaterii ireproşabile a buruienilor semănatul soiei în rânduri apropiate (25 . 38 ..

Măsurile agrotehnice privind amplasarea culturii după premergătoare care lasă terenul curat de buruieni.70 cm între rânduri.5 .3. din diferite motive.5 . Când plantele de soia formează prima frunză trifoliată. la schimbarea distantei între rânduri. Semănatul prea superficial într-un strat de sol uscat sau semănatul la o adâncime de peste 5 cm în sol greu şi umed influenţează negativ germinaţia şi răsărirea. în condiţii de bună aprovizionare cu apă şi între 2. pentru soiurile timpurii. contribuie mult la diminuarea gradului de îmburuienare încă din primele faze de vegetaţie. Trebuie remarcat faptul că. Semănătorile vor fi echipate obligatoriu cu brăzdare mici şi limitatoare de adâncime.2 lucrări cu sapa rotativă. prin modificarea reglajului. praşile selective manuale pe rând. care se 75 . este mai avantajoasă.Soia se poate semăna şi la distanţe de 60 . Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 5 cm. a bolilor şi dăunătorilor trebuie să seefectueze integrat. conduce la densităţi necorespunzătoare şi la producţii mici de boabe. distrugerea buruienilor răsărite la pregătirea patului germinativ şi alegerea perioadei de semănat. manuale. Distanţa seminţelor pe rând se poate realiza prin alegerea discului de distribuţie şi a raportului de transmisie dorit. revenind un rol însemnat lucrărilor mecanice. consecinţele fiind foarte favorabile asupra producţiei. fără a cauza pierderi de plante la soia.4. Eventuala crustă şi buruienile se distrug cu ajutorul sapei rotative sau al grapei cu colţi reglabili. oscilând între 2. cât şi atunci când. fiind şi mai bine înrădăcinate. Pentru soiurile cu creştere nedeterminată. jalonându-se terenul la prima trecere. lucrările cu sapa rotativă (cu colţii invers sensului de înaintare) realizează distrugerea buruienilor.5 cm pe solurile mai grele. nu se modifică şi desimea semănatului. Distanţa pe rând se verifică prin sondaje. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor. efectuarea corectă a lucrărilor solului. o lucrare înainte de prima praşilă mecanică între rânduri. distanţa mai mică între rânduri. semănatul se face mai târziu. Se efectuează 1 . lucrări cu sapa rotativă. corectând abaterile constatate. fără folosirea erbicidelor. Buruienile se pot distruge cu mai multă uşurinţă prin praşile mecanice. Soiurile cu creştere determinată se pot semăna la distanţe între rânduri mai mari sau mai mici.0 cm pe soluri mijlocii. când se creează condiţii mai bune pentru irigarea culturii prin praşile mecanice. tratamentelor cu erbicide şi insectofungicide. la semănatul timpuriu. cu multă atenţie pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire sau pe cele răsărite.

Concomitent cu efectuarea primei praşile mecanice între rânduri.30% faţă de . Pentru protejarea plantelor de soia se folosesc discuri de protecţie la cultivator.În condiţii de infestare redusă cu monocotiledonate anuale.Erbicidele Flex. 76 antigramineice nevolatile.efectuează când se cunosc bine rândurile de plante. benefică simbiozei între rădăcini şi bacterii. afânându-l şi încălzindu-l totodată. iar buruienile dicotiledonate cu 1 .10 cm adâncime) în funcţie de gradul de îmburuienare. ce pot micşora producţia cu 50 . se poate prelucra solul din zona rândurilor de plante.. + Echinocloa sp. al doilea tratament se va efectua la reinfestarea cu specii de buruieni dicotiledonate (3 . . Primul tratament se va aplica după răsărirea soiei (1 .) în faza de 2 . . Pivot şi Bolero se pot aplica şi singure (fără aplicarea unui graminicid la semănat).70%) nu se poate realiza fără folosirea erbicidelor care.) se distrug prin 2 .4 frunzuliţe. Convolvulus sp.Buruienile dicotiledonate perene (Cirsium sp. la 6 .3 frunzuliţe şi până la înfrăţire. deoarece combat parţial şi unele buruieni monocotiledonate anuale (Setaria sp. Blazer. Combaterea chimică a buruienilor la soia poate fi.Dozele şi epocile de aplicare se stabilesc în funcţie de tipul de sol (conţinutul în humus) şi condiţiile climatice. ultima înainte de înflorirea în masa a soiei.4 săptămâni). prin ataşarea unor organe active de la sapa rotativă la cultivator. folosind jumătăţi de doze pentru un tratament. iar buruienile dicotiledonate cu 2 . asociate cu erbicide antidicotiledonate (tankmix) se vor aplica în doze mai reduse cu 25 . Basagran se pot aplica în 2 tratamente secvenţiale. lucrările cu sapa rotativă şi cultivatorul determină aerisirea şi încălzirea solului. eficientă dacă se are în vedere managementul combaterii integrate a acestora cu următoarele precizări: Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat simptome de fitotoxicitate: -Erbicidele dozele recomandate. Se mai efectuează două sau trei praşile (la 8 .8 cm adâncime şi a doua lucrare între prima şi a doua praşilă. 3. Galaxy. erbicidele Dynam.2 frunzuliţe.3 praşile mecanice şi manuale selective. . reprezintă o măsură obligatorie când se seamănă în rânduri apropiate (tab. la soia.4 frunze .3. .2 perechi de frunze trifoliate. când buruienile au 2 . Pe lângă combaterea buruienilor. Sonchus sp..2). O combatere eficientă a buruienilor (şi a celor care apar spre faza de maturitate a soiei.

0 Se aplică postemergent timpuriu C.5% Setoxidim) 7 . o cantitate mai mare ducând la scurgerea soluţiei de pe frunze.0 în momentul în care plantele de Targa 10 CE (Quizalofop-etil 2-3 costrei au 15 .25 cm înălţime.0 adâncime perpendiculare cu combinatorul Sencor 70 WP (70% Metribuzin) 0.2 de gradul de infestare. 77 . Tabelul 3. În condiţii de irigare se Frontier 900 EC (90% Dimetenamid) sau 1.5 combinatorul la adâncimea de 3 Stomp 330 EC (33% Pendimetalin) sau 4-5 4 cm.La tratamentele în vegetaţie se utilizează 200 ..1.5 .2 de înălţimea plantelor de costrei.2. Se efectuează un prim tratament cu erbicide antigramineice prevăzute la punctul A şi al doilea tratament în vegetaţie cu următoarele erbicide antidicotiledonate Pivot 100 LC (10% Imazetapyr) sau 0. precum şi Leopard 5 EC (5% Quizalofop-P-etil) 1.5 Agil 100 EC (10% Propaquizafop) 0.1.5 Tratamentul în vegetaţie se face când plantele de soia au 2-3 Blazer 2 S (24% Acifluorfen de sodiu + 2 . şi Chenopodium sp.5 .2.5 .5 .5 fluazifop-butyl) 2.5 .2. 9 .3.5 (preemergent) Sencor 70 EP (70% Metribuzin) sau 0.75 .5 .5 luni pentru grâu şi orz.75 Flex (25% Fomesafen) 1. de tip Roundup Ready Se poate aplica până la o Roundup C. iar pentru combarerea costeiului din rizomi erbicidele Galant Super (10% Haloxifop.17 zile după tratament pentru a nu se întrerupe translocarea erbicidului spre rizomi..0. Xanthium sp.R-metil) 1 . se impun restricţii pentru plantele postmergătoare (4 .Când se aplică erbicidul Pivot.2 Combaterea buruienilor la soia cu ajutorul erbicidelor Doza .0 Pentru combaterea costreiului din rizomi se aplică al treilea tratament Furore super 75 EW (12. Se utilizează erbicidele de la punctul A şi B. iar surfactant) sau buruienile sunt în faza de 3-4 Galaxy (36% Bentazon + 8% Acifluorfen) 2 frunzuliţe.10 luni pentru porumb.300 l soluţie la hectar. (36% Glifosat) 2-4 săptămână înainte de înflorire a plantelor de soia .5 Wettol)+ Bolero (4% Imazamax) 0. fără Solanum nigrum. produs comercial (substanţă activă) B.5 . tutun.8 . plus Sorghum halepense din rizomi. reducându-se eficacitatea erbicidului.kg. Nabu S (12.5 Trifluralinul fiind volatil.2.35 . .5 perechi de frunze trifoliate.25 .. Observaţii l/ha produs comercial A.5.0 .5 Erbicide.) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.0 se încorporează la 8 .) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.) Sole infestate cu buruieni mono şi dicotiledonate anuale şi perene.3.0. erbicidele Treflan 24 EC (24% Trifluralin) sau 3. Xanthium sp.1.5 Triflurom 48 (48% Trifluralin) sau 1. Basagran forte (48% Bentazon + 15% 2 .75 .1. inclusiv Solanum nigrum.10 D.2.5% fluazifop-butyl) 2-3 Stabilirea dozei se face în funcţie Pantera 40 EC (5% Quizalofop-P-tefuril) 1. Lasso CE (48% Alaclor) sau 4-6 Erbicidele fiind nevolatile se Mecloran 48 CE (48% Alaclor) sau 4-6 încorporează în sol cu Dual GOLD 960 CE (96% Metolaclor) sau 1 .Combaterea costreiului din rizomi este mai eficientă când se irigă cultura cu 10 . Fusilade super (12.S.15 zile înainte de tratament iar după tratament nu se mai efectuează praşile mecanice sau manuale 15 .10 cm prin 2 treceri Treflan 48 EC (48% Trifluralin) plus 1.70 .) Combaterea buruienilor în solele cultivate cu soia modificată genetic.2 aplică imediat după semănat Guardian CE (82% Acetoclor + antidol) sau 1.1. Abutilon sp. Abutilon sp.

10 zile. se combate prin tratamente preventive la sol. înainte de pregătirea patului germinativ. Apa este necesară încă de la germinare şi până la maturarea seminţelor.25 l/t sămânţă.). care se transmit prin sol şi resturi vegetale. Irigarea soiei este deosebit de eficientă în toate zonele unde se manifestă perioade de secetă.000 kg seminţe la hectar şi părţile aferente de biomasă. şi Pythium debaryanum se recomandă tratarea seminţelor cu produsul Beret MLX 360 în doză de 1. iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet 2 kg/t sămânţă. consumându-se între 6.000 şi 7. 36 luni sfeclă şi legume).Erbicidul Roundup combate toate speciile de buruieni şi se poate aplica secvenţial (2 + 2 l/ha sau 2 + 2. molia păstăilor (Etiella zinkenella) se combate tratând sămânţa după recoltare cu Phostoxin sau Delicia în doză de 30 g la tonă în magazii închise. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agenţii patogeni care provoacă mana soiei (Peronospora manshurica).). zeamă bordeleză în concentraţie de 1% sau Orthocid 50 în cantitate de 2. micşorând desimea normală a lanului. Peb + Lindan. 24 . arsura bacteriană (Pseudomonas glycine).4 perechi de frunze la soia.30 kg/ha. ce atacă seminţele şi plăntuţele în faza de germinare. Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp.3 tratamente cu Turdacupral 4 kg/ha.orzoaică de primăvară.26 luni floarea-soarelui. cartof. urmat de al doilea tratament la reinfestare (3 . . În momentul când bolile sunt semnalate în câmp se execută 2 . care atacă cotiledoanele în timpul germinaţiei sau la răsărire şi se combate cu Lindatox 3. iar în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură pot aduce prejudicii culturii de soia.). rizoctonia (Rizoctonia ssp. care produce defolierea prematură şi se combate în momentul semnalării cu Sintox 25. 5 + 3 în doze de 25 . putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). fuzarioza (Fusarium ssp.4 săptămâni) sau întreaga doza o singură dată în funcţie de gradul de infestare şi înălţimea buruienilor. În faza de germinaţie-răsărire lipsa apei determină o răsărire neuniformă.000 m3/ha apă pentru o producţie de peste 3.15 cm. iar înălţimea buruienilor de 10 . musca cenuşie a culturilor (Hylemia sp. cu realizarea primului tratament în faza de 3 . musca (Phorbia platura). iar în faza de butonizare-înflorire se întârzie 78 . în doză de 2 l/ha produs comercial. Primul tratament se execută la apariţia simptomelor bolilor iar celelalte tratamente la interval de 8 .5 kg/ha produs comercial. Principalii dăunători sunt păianjenul roşu (Tetranicus urticae).5 l/ha.

18 mm la ieşire.600 rotaţii/minut.3 t/ha în zona a III-a (nord-estul şi nord-vestul ţării.3%.5 t/ha în zona a II-a de cultură (partea de nord a Câmpiei Române. sitele să fie cele corespunzătoare. Sunt necesare 4 . Pentru reducerea la minimum a pierderilor la recoltare se iau măsuri de nivelare a terenului înainte de semănat. înălţimea de tăiere a plantelor va fi coborâtă cât mai mult posibil (4 . în condiţii de irigare.14 zile. calendaristic între 15 iunie şi sfârşitul lunii august. în funcţie şi de precipitaţiile înregistrate. 2.25 mm la intrare şi 15 . executarea lucrărilor de prăşit fără denivelarea solului. realizarea densităţii optime. Prima udare se realizează înainte de înflorire. iar reglajele se vor verifica de mai multe ori într-o zi de lucru urmărindu-se ca pierderile să nu depăşească 2 . se produce căderea florilor şi diminuarea producţiei de seminţe. Momentul optim de recoltare poate fi determinat luându-se în considerare următoarele: îngălbenirea frunzelor şi căderea acestora. zonele subcarpatice). Producţiile ce se pot realiza oscilează între 3 .500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate slabă şi pe nisipuri. viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4 .800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400 .creşterea vegetativă. fără plante căzute.3. deschiderea între bătător si contrabătător de 20 . care contribuie la îmbunătăţirea acţiunii erbicidelor aplicate în sol.a. seminţele capătă culoarea specifică soiului şi se întăresc.u. La irigarea prin brazde.5 udări cu norme de udare de 700 . 79 .5 km/h. următoarele la intervale de 10 . brunificarea a minimum 70% din păstăi.12 cm de la nivelul solului. sudul Moldovei) şi 2 .000 m3/ha. În primăverile secetoase se poate aplica o udare de răsărire cu o normă de 200 . Pentru evitarea pierderilor la recoltarea cu combina.300 m3/ha. Recoltarea Recoltarea.5 t/ha în zona I de cultură (Câmpia Română şi Dobrogea). (intervalul umidităţii active). Câmpia Transilvaniei. de la apariţia primelor flori şi până la umplerea seminţelor. seminţele au umiditatea de 16%. Câmpia de Vest. În această perioadă trebuie să se asigure menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm la peste 50% din i. Udările se aplică în perioada critică pentru apă a soiei.4.6 cm).5 . Irigarea se realizează prin aspersiune sau prin brazde. turaţia bătătorului va fi de 400 . soiei ridică probleme legate de limitarea pierderilor de seminţe din cauza inserţiei joase a primelor păstăi. folosirea soiurilor cu inserţie a primelor păstăi la peste 10 . norma de udare este cuprinsă între 800 şi 1.

mană. cere luarea unor măsuri drastice pentru reducerea frecvenţei şi intensităţii atacului. rezultate bune se obţin şi după mazăre. de asemenea. cultivarea repetată pe acelaşi teren este exclusă. Fertilizarea 80 . toate culturile neafectate de boli comune. Floarea-soarelui poate reveni pe acelaşi teren după minimum 6 ani (8 ani în condiţii de irigare şi pe loturile semincere).) şi de dăunători (răţişoara porumbului). în primul rând. datorită. în special.4 PLANTE OLEAGINOASE 4. Ca urmare. cum este porumbul (cu condiţia să nu se folosească la porumb mai mult de 1. tocării şi încorporării adânci a resturilor vegetale şi aplicării unor doze ceva mai mari de îngrăşăminte cu azot. trebuie evitate ca premergătoare cânepa şi tutunul (din cauza atacului de lupoaie). fasolea şi rapiţa. se pot obţine producţii mari şi la grâul cultivat după floarea-soarelui. grâul de toamnă). în primul rând. care ocupă suprafeţe mari în zonele de cultură a florii-soarelui. atacului de boli (pătarea brună şi frângerea tulpinilor. culturi ce nu pot preceda culturile de floarea-soarelui.5 kg Atrazin/ha şi să se facă tratamente contra răţişoarei). cele care contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) dintre care soia. cartoful şi inul sunt. cu condiţia recoltării florii-soarelui până la 15 septembrie. putregaiul cenuşiu). Sensibilitatea ridicată a florii-soarelui la diferite boli care sunt greu de combătut pe cale chimică. cu rezultate bune.CAP. interval de timp în care se produce o epuizare a formelor de rezistenţă a patogenului în sol. dar şi din cauza atacului de lupoaie (Orobanche sp. precum şi unele culturi recoltate toamna.1. Prevenirea eficientă a bolilor se face prin evitarea cultivării florii-soarelui pe acelaşi loc un număr cât mai mare de ani. Totodată. După floarea-soarelui se cultivă. în cazul atacurilor puternice de putregai cenuşiu. putregaiul alb. FLOAREA-SOARELUI Tehnologia de cultivare a florii-soarelui Rotaţia Premergătoarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu recoltare timpurie (cerealele păioase de toamnă şi. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru floarea-soarelui culturile cu boli comune şi. manifestată prin pierderi mari de recoltă.

HERA şi col. Îngrăşarea de bază trebuie gândită ţinând cont de gradul de fertilitate al solului. frunze) conţin. Consumurile sunt mai mici decât cele menţionate în literatura mai veche. cantităţi apreciabile de elemente minerale. Floarea-soarelui este o plantă exigentă faţă de aprovizionarea cu azot. de asemenea. tulpini.1 kg calciu. În timpul înfloritului. ulterior. mijlociu pretenţioasă la fosfor şi foarte exigentă la potasiu.5 săptămâni după răsărire). condiţiile de vegetaţie sunt mult mai bune. 75% din K şi 90% din Mg sunt absorbite într-un interval de 2 luni. iar la recoltare au calatidii mici şi cu multe . BÂRNAURE. adesea se constată că floarea-soarelui valorifică puţin eficient azotul din îngrăşăminte. în legătură cu ritmul de producere a substanţei uscate în timpul primelor stadii de dezvoltare. absorbţia tardivă de azot nu corectează efectele insuficienţei azotului în fazele precoce. de culoare galbenă.16. Produsele secundare (calatidii. rotaţie. 1. Pentru floarea-soarelui.10%).58%). asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului de ulei. sodiu (după CR.51%).. 1998). foarte ridicată în plantele tinere şi descreşte spre maturitate.8 .0. floarea-soarelui poate absorbi cel puţin 3 . în special în fazele timpurii.9 .4 kg azot/ha/zi. 1991).16 .40) (V.35 kg azot. chiar dacă.8 . de aceea.Cu fiecare tonă de seminţe. floarea-soarelui nu este bine aprovizionată în perioada formării primordiilor florale (3 . şi anume de la apariţia butonului floral şi până la înflorire. Pe măsură ce avansează în vegetaţie.33 . justificat de raportul îmbunătăţit între masa totală a plantei şi producţia de sămânţă (indicele de recoltă a crescut de la 0. implicit. cantităţile de fosfor şi potasiu extrase din sol prin recoltă. de exemplu. atât deficitul cât şi excesul de azot. Azotul.3 kg magneziu. 2. Concentraţia în elemente nutritive este. calciu (1. GACHON (1972) a arătat că 66% din N.25 la 0. au repercusiuni negative asupra proceselor de creştere şi dezvoltare şi.7. 3. dacă. azot (1.5 kg potasiu.3%).2. 81 cu azot au frunzele îmbătrânite. 1. magneziu (0.0. floarea-soarelui extrage din sol 18 . planta de floarea-soarelui este capabilă de a absorbi azotul levigat în straturile mai profunde ale solului. se formează puţine flori şi producţia rămâne mică. Absorbţia elementelor nutritive este rapidă la floarea-soarelui. Din acest motiv. îndeosebi potasiu (1. O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa carenţele de elemente nutritive din fazele iniţiale de creştere.0 kg fosfor. P şi Ca. Bine înrădăcinată. plantele subnutrite seminţe seci.

Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoacă scăderea accentuată a conţinutului de ulei, iar pe solurile brune şi brune podzolite diminuează cu 14 28% producţia de seminţe. În toate fazele de vegetaţie, excesul de azot provoacă creşterea luxuriantă şi prelungirea vegetaţiei plantelor în detrimentul producţiei de seminţe şi al conţinutului în ulei şi, desigur, al rezistenţei la atacul de boli şi la secetă. La evitarea excesului de azot (pe toată suprafaţa sau în vetre) contribuie: folosirea în primăvară de îngrăşăminte chimice complexe sau nitrocalcar; fracţionarea cantităţilor de azot: o parte se administrează la pregătirea patului germinativ şi restul în timpul vegetaţiei. Cantităţile de azot ce trebuie aplicate la floarea-soarelui se stabilesc, în primul rând, în funcţie de producţiile planificate şi de indicele de azot al solului (tab.4.1.1, după CR. HERA şi Z. BORLAN, citaţi de V.BÂRNAURE, 1991). Dozele astfel stabilite se măresc cu 10 kg/ha după premergătoare ca porumb, cartof de toamnă, sfeclă; se măresc cu 10 kg/ha dacă solul are în primăvară apă la nivelul capacităţii de câmp; se micşorează cu 0,75 - 1,5 kg pentru fiecare tonă de gunoi administrată la planta premergătoare sau direct la cultura de floarea-soarelui şi cu circa 10 kg dacă la semănat este secetă relativă (mai puţin de 80 m3/ha apă, sub capacitatea de câmp). Azotul se administrează o jumătate la pregătirea patului germinativ (sau concomitent cu semănatul), sub formă de azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide sau îngrăşăminte complexe; cealaltă jumătate, concomitent cu praşila I sau, sub formă nitrică, la praşilele I şi a II-a. Fosforul influenţează puternic procentul de ulei, iar în anumite condiţii determină şi o sporire a producţiei de sămânţă, chiar mai accentuată decât azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultiva în nici un caz fără fertilizare cu fosfor, deşi este citată de numeroşi autori ca având o capaciate mare de folosire a fosfaţilor din sol; acest lucru nu este valabil pentru fazele iniţiale de creştere. Pe de altă parte, în ţara noastră regimul precipitaţiilor şi temperatura (în cultură neirigată) din perioada de înflorire şi fructificare nu permit o valorificare superioară a rezervelor de fosfor din sol. Absorbţia fosforului urmează un ritm apropiat de cel al azotului şi depinde mai mult de explorare a solului de către rădăcinile florii-soarelui. Pentru floarea-soarelui cele mai indicate îngrăşăminte cu fosfor sunt cele complexe. Dintre îngrăşămintele simple se va folosi, cu mai bune rezultate,
82

superfosfatul concentrat pe soluri uşor acide şi superfosfatul simplu pe soluri neutre şi alcaline (V. BÂRNAURE, 1991). Epoca de administrare este vara sau toamna, înainte de arătura de bază, cu încorporare sub brazdă. O parte din fosfor (circa 1/3 din doză) se poate aplica pe rând, odată cu semănatul, cel mai bine sub formă de îngrăşăminte NP. Acest mod de fertilizare favorizează o bună înrădăcinare şi creştere iniţială a plantei, conferindu-i rezistenţă la secetă şi făcând posibile economii la cantitatea de fosfor, de 15 - 20%.
Tabelul 4.1.1 Doze de azot (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 2.500 3.000 3.500 1,5 94 107 117 2,0 85 98 111 2,5 80 93 103 Indicele de azot 3,0 77 89 100 3,5 74 87 97 4,0 72 85 95 4,5 71 84 94

Dozele de fosfor recomandate în tehnologia actuală de cultivare a floriisoarelui sunt prezentate în tabelul 4.1.2 (după CR. HERA şi col., citat de V. BÂRNAURE, 1991).
Tabelul 4.1.2 Doze de fosfor (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 15 3.000 3.500 124 146 P-Al (ppm) (P2O5 mg/100 g sol = P-Al - ppm x 0,23) 20 114 135 25 103 124 30 93 115 35 84 105 40 76 97 45 67 89 50 60 81

Potasiul. Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care îl restituie în proporţie de 90%, prin resturile vegetale rămase după recoltare. Potasiul are influenţe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de către floarea-soarelui, sporirea rezistenţei la frângere, la atacul diferitelor boli. La insuficienţa potasiului, plantele de floarea-soarelui rămân mai mici şi capătă aspect de tufă (cu internodii scurte şi frunze dese). Suprafaţa foliară se reduce drastic la carenţa de potasiu. Pe solurile cu mai puţin de 15 mg K2O/100 g sol) (soluri brune, soluri podzolite şi podzolice) trebuie folosite 60 - 80 kg potasiu/ha. În cultură irigată, potasiul trebuie folosit în toate condiţiile. Ca îngrăşăminte cu potasiu, produse industrial, se recomandă sarea potasică, administrată toamna (sub arătură), îngrăşămintele complexe de tip NPK (înainte sau concomitent cu semănatul). Gunoiul de grajd aduce sporuri de producţie mai mari (700 - 800 kg/ha) pe soluri carbonatate şi pe cele podzolite. Se realizează o mai bună valorificare a
83

gunoiului de grajd pe ansamblul rotaţiilor, dacă acesta se administrează la planta premergătoare (porumb, sfeclă, cartof - în condiţii de irigare) (V. BÂRNAURE, 1991). Floarea-soarelui valorifică superior efectul remanent al gunoiului de grajd. Plantele de floarea-soarelui prezintă, uneori, semne de suferinţă specifice dezechilibrului de nutriţie cu microelemente, mai frecventă fiind carenţa de molibden (în primăverile răcoroase, pe solurile acide) şi cea de bor (în anii cu primăveri secetoase), carenţe care se combat prin încorporarea, o dată cu lucrările solului, a 0,55 - 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 - 1,5 kg/ha molibdat de sodiu. Lucrările solului Floarea-soarelui necesită un sol bine afânat, fără hardpan şi structurat, care să permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al buruienilor. Aceasta este o garanţie a unei bune alimentări cu apă şi elemente nutritive a plantelor şi o mai bună rezistenţă la cădere. Cele mai frecvente consecinţe ale unei pregătiri neglijente a solului pentru floarea-soarelui sunt: stagnarea seminţei în sol, care nu reuşeşte să străbată crusta compactă de la suprafaţa solului; tendinţa pivotului rădăcinii de a se dezvolta superficial atunci când întâlneste o zonă prea compactă; concurenţa cu buruienile până în stadiul de 5 perechi de frunze. Lucrarea de dezmiriştit se realizează cât mai devreme posibil după recoltarea premergătoarei şi este urmată de arătura adâncă, efectuată pe un sol scurs bine, evitând, pe cât posibil, patinarea care netezeşte şi compactează fundul brazdei. Adâncimea arăturii pentru floarea-soarelui trebuie să fie de 22 - 25 cm; lucrarea mai adâncă este necesară pe terenurile puternic îmburuienate sau cu cantităţi mai mari de resturi vegetale rămase pe teren şi pe solurile compactate. În zonele mai umedă şi pe solurile mai grele, îmbunătăţrea regimului aerohidric al solului, prin scarificare la 60 cm, aduce sporuri de producţie de până la 28% (M. CROITORU, citat de V. BÂRNAURE, 1991). În primăvară, pentru a obţine un pat germinativ cât mai aproape de aceste cerinţe ideale, trebuie limitat numărul de treceri pe teren cu utilajele agricole la un minim care să evite tasarea excesivă. În plus, trebuie să nu se lucreze pe un sol insuficient scurs în adâncime; în asemenea situaţii, este de preferat, să se întârzie câteva zile data semănatului. La umiditate ridicată, tasarea produsă de roţile tractorului determină deteriorarea însuşirilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se lucrează nu realizează o mărunţire a solului, ci o fragmentare în felii a acestuia, care îngreuiează şi întârzie pregătirea patului germinativ şi favorizează pierderea umidităţii din sol.
84

în cazul soiurilor. cele fisurate . Sămânţa şi semănatul Obţinerea de plante viguroase printr-o răsărire uniformă şi rapidă este determinată de folosirea la semănat a unui material semincer cu indici calitativi superiori: valoare biologică şi culturală ridicată (puritate fizică minimum 98%. lanuri mai puţin atacate de boli şi sporuri de producţie. 1989). printr-un număr cât mai redus de lucrări. fără spărturi sau fisuri. Sămânţa trebuie sa fie din anul precedent şi să aparţină unor categorii biologice superioare. şi să fie din F1. solul trebuie lucrat superficial. decojite. se lucrează cu grapa cu discuri uşoară în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. iar cele decojite şi cu miez parţial lipsă sub 85 . care prezintă denivelări şi unele resturi vegetale incomplet încorporate. întoarcerea şi răscolirea energică a solului. Puritatea fizică creşte până la 100% şi capacitatea de germinaţie peste 95%. Seminţele germinabile intacte dau germeni normali în proporţie de 95%. Prin această operaţiune sunt îndepărtate seminţele mici. prin care se favorizează pierderea apei prin evaporare într-o perioadă în care aceasta este accelerată de temperaturile în creştere şi vânturile care bat cu intensitate (CR. şi nu mai devreme. în cazul folosirii de seminţe mici. lipsa bolilor. pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii. iar cele arate în toamnă. cu scopul de a evita numărul de treceri prea mare (combinatoare). Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută cu combinatorul. Prin ultimele lucrări sunt încorporate erbicidele şi îngrăşămintele. uniformă (fără goluri). asigurându-se o răsărire rapidă (explozivă). integritate fizică. în ziua sau preziua semănatului. în cazul hibrizilor. se va evita afânarea excesivă. Pentru a realiza un pat germinativ corect trebuie folosite agregate complexe.Suprafeţele lucrate bine încă din toamnă şi care la desprimăvărare se prezintă fără resturi vegetale şi nivelate se lucrează cu combinatorul. O lucrare efectuată de unii cultivatorii de floarea-soarelui de la noi (şi care se justifică adesea) este alegerea seminţelor la masă. germinaţie minimum 85%). Calitatea patului germinativ este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru si de evitarea lucrării când solul este prea umed. HERA şi col. atacate de boli (pătate). fisurate. O atenţie deosebită trebuie acordată folosirii de seminţe mari şi omogene. pierderile de la semănat la răsărit pot ajunge la 25 40%. în anumite condiţii.85%. şi nu se realizează o distribuţie uniformă a plantelor pe teren. Conservarea apei în sol constituie un obiectiv esenţial care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ. Pentru aceasta..

datorită reducerii umidităţii din sol şi de deplasarea fazei de înflorire în perioada 86 . procentul de ulei. tiofanat metil + tiuram (Tiramet 60 PTS. 4 kg/t de sămânţă) sau oxadixil (Wakil PTS. astfel. Calendaristic. 1991). Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) se fac tratamente cu unul dintre produsele: procimidon (Sumilex 50 PU. 1993). vinclozolin + carbendazim (Konker SC. 2 kg/t de sămânţă). Felix). atacurile de mană şi putregai alb sunt mai pronunţate. BARBULESCU şi col. La semănatul prea timpuriu. de regulă.Tanymecus dilaticollis şi viermilor sârmă . Întârzierea semănatului este însoţită de răsărirea neuniformă a plantelor.5 kg/t de sămânţă). 1 kg/t de sămânţă). deoarece aceste produse sunt foarte toxice (după AL. mancozeb + tiofanat metil (Mancoben 60 PTS. Epoca de semănat.BÂRNAURE. de asemenea. Se recomandă să se efectueze tratamente contra manei (Plasmopara helianthi) cu metalaxil (Apron 35 SD. la hibrizii nerezistenţi (Fundulea 206. V. de specialişti. momentul semănatului florii-soarelui este determinat de evoluţia condiţiilor climatice în primăvară. după unele estimari. 28 l/t de sămânţă) efectuate centralizat.) se recomandă tratamente cu carbofuran (Furadan 35 ST sau Carbodan 35 ST sau Diafuran 35 ST. 1. semănatul se face. BÂLTEANU şi GH. ROMAN. ROMAN şi col. plantele sunt debile. 2. Calendaristic. 2 kg/t de sămânţă). la circa 15 zile de la desprimăvărare (GH.75% (uneori sub 50%) (ZOIA CERESNYES şi N. în primăverile secetoase se recomandă semănatul la începutul intervalului. între 25 martie (zone cu desprimăvărare mai timpurie) şi 15 aprilie.6 zile. multe seminţe pier prin mucegăire. răsăritul se prelungeşte şi este eşalonat ( după GH.. Tratarea seminţei de floarea-soarelui înainte de semănat. sunt asigurate. Durata optimă de semănat în fiecare an este de 5 . Semănatul culturilor de floarea-soarelui începe atunci când în sol se realizează pragul minim de 7°C la adâncimea de încorporare a seminţei (şi vremea este în curs de încălzire). 1992).0 kg/t de sămânţă). perioada optimă de semănat începând. 2.25 l/t de sămânţă). citaţi de V. PANĂ. Întârzierea semănatului în a doua jumătate a lunii aprilie sau începutul lunii mai determină scăderi importante de producţie. contra bolilor şi dăunătorilor este obligatorie.Agriotes sp. iprodione (Rovral 50 PU. producţia de seminţe scade şi se diminuează. condiţii favorabile pentru germinarea rapidă şi uniformă a seminţelor şi răsărirea plantelor. 1986). iar în cele umede şi reci se poate semăna ceva mai târziu. V. Pentru controlul dăunătorilor (răţişoara porumbului .

Distanţa dintre rânduri. diferenţele de producţie nu sunt importante. producţiile cele mai mari se obţin dacă la recoltare există 45. la sporirea proporţiei de seminţe seci. La semănat se vor asigura densităţi mai mari cu 10 . 87 . Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând la semănat să fie uniformă. variază.000 . În condiţii de cultură neirigată sau irigată prin aspersiune. între 4. pentru asigurarera creşterii şi dezvoltării armonioase a tuturor plantelor. Adâncimea de semănat este de 5 .7 cm.000 . atac de boli (mai ales pătarea brună. se poate semăna la 4 .5 cm adâncime pe soluri mai grele.cu atât mai mari. Densitatea. este generalizat semănatul florii-soarelui la distanţa de 70 cm între rânduri. la formele existente în prezent în cultură în România. dar şi la putregai). corespunzătoare densităţilor optime.15% (exprimate în seminţe germinabile/m2) faţă de densităţile de recoltare. scăderi drastice de recoltă s-au constatat doar la întârzierea semănatului până în ultimile zile ale lunii aprilie. la consumuri specifice mai mari de apă şi elemente nutritive. cu cât solul este mai uşor). distanţă care asigură o mai bună distribuire pe teren a plantelor. care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânţa în curs de germinare şi provoacă pagube (efecte fitotoxice . ca atare.60. Densităţile excesive duc la cădere şi frângere (plante mai înalte şi mai subţiri). se seamănă la 70 cm între rânduri . obişnuit.5 kg/ha. iar cele superioare pentru hibrizii cu talie mică şi rezistenţă bună la frângere şi cădere. 70 cm/25cm). Valorile de densitate inferioare sunt recomandate pentru soiul Record. prin care sunt asigurate posibilităţile de combatere a buruienilor prin praşile mecanice. Trebuie reţinut că.distanţă care permite utilizarea sistemei de maşini de la porumb.000 plante/ha în cultură irigată.de secetă din a doua jumătate a lunii iulie. culturile de floarea-soarelui sunt semănate la 60 cm între rânduri.000 plante/ha în cultură neirigată şi 50. În conditii de irigare prin brazde se seamănă la 80 cm distanţă între rânduri. În condiţii bune de vegetaţie.0 si 5. Ceilalţi hibrizi cu talie mai înaltă reacţionează bine la o densitate intermediară. 50 cm. Cantitatea de sămânţă la hectar. În climatul mai umed din vestul Europei. ceea ce determină importante scăderi de producţie. Trebuie subliniat că în zona solului brun-roşcat din Câmpia Română. între diferite distanţe de semănat experimentate în condiţiile de la noi (70 cm.50. umede şi numai dacă nu se folosesc erbicide triazinice.

BONJEAN. Este indicat să se folosească la primele lucrări discuri de protecţie a rândurilor. 88 . să fie protejată prin tratamente cu erbicide şi prin prăşit.12 zile). aduce sporuri de producţie de 300 . imediat ce apar buruienile. 1986). la adâncimea de 6 . Mai întâi se prăşeşte mecanizat şi apoi se prăşeşte manual. în vecinătatea culturilor.56%).2 stupi/ha) înainte de înflorire. Principalele variante de combatere a buruienilor din culturile de floarea-soarelui cu ajutorul erbicidelor sunt prezentate în tabelul 5.3 ori manual pe rând.15 cm la ultima (frunzele sunt rigide şi se rup cu uşurinţă). Prăşitul culturii influenţeaza hotărâtor creşterea plantelor şi nivelul recoltei. contra bolilor pot aduce sporuri substanţiale de producţie (plus 30 . Lucrările de îngrijire Floarea-soarelui este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor până în stadiul de 5 perechi de frunze.40 zile. Floarea-soarelui se prăşeşte de 2 . Prăşitul are un rol dublu: de a completa acţiunea erbicidelor (în numeroase cazuri erbicidele nu asigură distrugerea completă a buruienilor) şi de a ameliora structura solului şi a favoriza dezvoltarea tinerei culturi. 1982). floarea-soarelui trebuie. Viteza de lucru se stabileşte astfel ca să nu se arunce pământul pe rând: de regulă. deoarece se lovesc plantele (planta este foarte sensibilă la rupere). Ultimul prăşit se efectuează la înălţimea plantelor de 60 . plantele fiind sensibile şi la acoperirea cu pământ.5 km/h) permite o repartiţie optimă a seminţelor pe rând şi uniformitatea adâncimii.Respectarea vitezei de semânat este.5 .600 kg/ha (I. A doua praşilă mecanică trebuie făcută la interval scurt (10 . Tratamentele. prin instalare de stupi de albine (1. la avertizare. o condiţie importantă. Prima prăşilă se face imediat ce rândurile de floarea-soarelui se disting bine şi s-au format primele două frunze adevărate..13.10 cm. deci. o viteza redusă (4.10 cm la prima praşilă. Zona de protecţie la prăşit creşte de la 8 . ceea ce va asigura o răsărire uniformă a plantelor. CÂRNU şi colab. Polenizarea suplimentară a florii-soarelui. Alegerea erbicidelor şi a asociaţiilor de erbicide depinde de buruienile prezente în parcela în care se cultivă floarea-soarelui. Într-un interval de 30 . La interval de circa 15 zile se face a treia praşilă mecanică.70 cm. viteza I la prima lucrare şi vitezele II şi a III-a la următoarele (după A. Erbicidarea. de asemenea. până la 14 .3 ori mecanic între rânduri şi de 2 . întârzierea făcând imposibilă intrarea în lan cu cultivatorul.

GH. 1 kg/ha). atacul este mai putin amplu şi dăunător. în anii cu veri ploioase. pe solului brun-roşcat din Câmpia Română. 1 kg/ha). primul în intervalul de la diferenţierea netă calatidiului. 89 . pierderi mari la recoltare sau imposibilitatea recoltării mecanizate). Festiv. de ordinul a 7 . 2 l/ha). Infestarea se face în primăvară. GHEORGHIEŞ. Sensibilitatea maximă a plantelor se înregistrează la răsărire şi la formarea calatidiului. tratamentele la sămânţă sunt eficiente. 1993). Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este o ciupercă care se poate dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui. în situaţia în care umiditatea persistă. Boala a apărut în 1981 în judeţele din vestul României şi s-a extins foarte repede. folosind unul din produsele: iprodione (Rovral 50 PU. 1984).15 zile după sfârşitul înfloritului. este favorizat atacul târziu. BĂRBULESCU şi col. GH.5 kg/ha). fusilazol (Punch 40 EC. GHEORGHIEŞ. al doilea la 10 . îndeosebi în zonele mai umede.4 l/ha). umiditatea favorizând atacul (atac timpuriu frecvent). cu rezistenţă la putregaiul alb. iprodione + carbendazim (Calidan SC.. şi. Contaminarea se face la nivelul solului. Pagubele cele mai importante se observă cel mai mult după înflorit. carbendazin (Bavistin 50 WP. Select. procimidon (Sumilex 50 WP. ROMAN. Dacă predomină atacul pe calatidiu. În anii secetoşi. până la apariţia florilor ligulate. acoperind ţesuturile senescente cu o cuvertură cenuşie (apare mai ales pe calatidiu. 2 kg/ha. iar pierderile de plante pot depăşi 30% (C. în toate fazele de vegetaţie. pe solurile unde apare exces de umiditate (aşa cum este solul brun-roşcat). deprecierea calităţii. 1 kg/ha). Cultivarea hibrizilor Super. 0. spre sfârşitul verii). Boala se propagă prin conidii în timpul vegetaţiei şi prin miceliu şi scleroţi de la un an la altul (C. se poate ajunge la distrugerea ţesuturilor tulpinii şi căderea în masă a plantelor (reducerea producţiei. 1. este o soluţie pentru limitarea infestării.8 ani. Pieirea plantelor şi reducerea drastică a densităţii lanurilor pot conduce la scăderi de producţie foarte importante. Agentul patogen se conservă în sol sub formă de scleroţi o durată mare de timp. În cazul ambelor boli. vinclozolin (Ronilan 50 WP. se recomandă 2 tratamente. V. cu frecvente porţiuni depresionare (crovuri) boala a fost semnalată pentru prima dată în 1984 (C. V.Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este o boală care poate apărea pe orice parte a plantei (se manifestă ca un putregai alb). Felix. benomil (Benlate 50 WP. cu exces temporar de umiditate. Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciupercă care se conservă pe resturile de cultură infestate rămase la suprafaţa solului.

În prezent. sunt necesare tratamente. folosind preparate pe bază de fusilazol.5 EC. dăunători foarte păgubitori pe majoritatea terenurilor agricole de la noi. secetoase şi calde.ROMAN). Atacul de răţişoară este mai puternic în sudul şi estul ţării. cu dimetoat+deltametrin (Dimecis 300. 1 l/ha).8 perechi de frunze. al doilea la diferenţierea calatidiului. cu dimetoat (Sinoratox 35 CE.5 l/ha) în amestec cu deltametrin (Decis 2. Consumul de apă al florii-soarelui este asemănător cu cel al porumbului. nuarimol (Trimidal 9 EC. sau produse conţinând trifumizol (Trifmine 30 WP. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile de plante rămase în sol. din stadiul de 90 . respectarea rotaţiei de 6 ani. Faza de sensibilitate maximă la secetă se situează într-un interval de circa 40 zile (corespunzând creşterii plantelor şi înfloritului calatidiului). 1 kg/ha). Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) este o boală răspândită în toată ţara şi considerată.5 l/ha). bioxazol (Baycor 300 EC.). cultivarea hibriziilor toleranţi. simptomele de atac manifestându-se încă de la începutul vegetaţiei.. viermii sârmă crează probleme pe terenurile cu încărcare mare de păioase. când răsărirea şi dezvoltarea plantulelor se desfăşoară mai lent. dar şi în unele primăveri.Festiv. 0. după porumb şi în primăverile calde şi secetoase. iprodione + carbendazim (după recomandările de la combaterea putregaiurilor). importanţa ei s-a redus prin măsurile preventive care se iau (extinderea cultivării hibrizilor rezistenţi . vinclozolin + carbendazim. până la apariţia florilor ligulate. Eficiente sunt măsurile preventive: distrugerea resturilor vegetale. 1993). până nu demult. În anumite situaţii. când nu s-au efectuat aceste tratamente.25 l/ha). Select. Felix şi Select. sau. BARBULESCU şi col. carbendazin. sau când floarea-soarelui urmează după porumb. 2 l/ha). Combaterea dăunătorilor. Cei mai importanţi sunt gărgăriţa porumbului sau răţişoara (Tanymecus dilaticollis) şi viermi sârmă (Agriotes sp. pe solurile mai grele şi în primăverile umede şi răcoroase. evitarea amplasării culturilor de floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate. Sunt obligatorii tratamentele la sămânţă cu produse conţinând carbofuran. În vegetaţie se recomandă două tratamente: primul în faza de 6 . în lipsa acestuia. cea mai păgubitoare boală a floriisoarelui. Super. Irigarea. tratarea seminţelor înainte de semănat). 3. 3. O mare atenţie trebuie acordată distrugerii samulastrei de floarea-soarelui şi a resturilor vegetale (AL. dar planta utilizează mai bine rezervele de apă din sol la desprimăvărare şi precipitaţiile din cursul vegetaţiei. în perioada răsăririi florii-soarelui.

În faza de maturitate. se produc pierderi mari prin scuturare. Insuficienţa apei la înflorit diminuează numărul de seminţe pe calatidiu.200 m3/ha la prima udare şi 800 . situat calendaristic în lunile iunie şi iulie. Recoltarea se face cu combina pentru cerale.60 m3/ha şi zi. Până la înflorire. la un timp de revenire de 7-14 zile. unele calatidii intră în supracoacere şi pierderile de seminţe prin scuturare pot ajunge chiar la 1. O recoltare prea târzie diminuează producţia prin pierderile de boabe datorită scuturării. În functie de zonă şi hibrid.000 . în funcţie de textura solului (la irigarea prin aspersiune).000 m3/ha la următoarele. în medie. înflorire şi umplerea seminţelor.200 mm de apă disponibilă (apa din sol + ploi + irigare). Recoltarea Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80 . pentru a nu decortica seminţele şi a nu 91 . În caz contrar.1. un disponibil de apă de 160 mm în sol + precipitaţii este suficient pentru a obţine un indice foliar nelimitant (2.20 % sunt încă galbene). în caz contrar. lipsa ploilor în această perioadă impune aplicarea a 2 . trebuie urmărit să fie menţinut un foliaj în activitate cât mai îndelungată. Recoltarea mecanizată a culturilor de floarea-soarelui se poate începe de la 15 % umiditate şi trebuie să se încheie cel mai târziu la 9 . iar seceta în faza de umplere a seminţelor afectează MMB şi conţinutul in ulei. Durata normală de recoltare mecanizată a unei sole cu floarea-soarelui este de 6 . florile de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate.000 kg/ha. resturile de flori de pe calatidiu cad singure. nevoile plantei sunt de 420 mm apă. necesarul de apă este de 40 . între ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie. păsărilor. prevăzută cu echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui şi reglată corespunzător: turaţia bătătorului trebuie redusă la 450 . O dezvoltare uniformă a culturii şi o coacere cât mai omogenă sunt condiţii importante pentru recoltarea cu pierderi minime.8 zile.1. în România (cu unele diferenţe în funcţie de zonă şi climat). în mod normal. bolilor.3 udări cu norme de 400-800 m3/ha.10% umiditate.3). pentru care s-a calculat un necesar de 150 . La irigarea pe brazde. norma de udare este de 1. Perioada de recoltare se situează.500 kg/ha. La irigarea prin aspersiune. Pentru o producţie de 3.85 % din calatidii au culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15 . Perioada în care apa de irigare determină sporuri de recoltă este formarea calatidiului. dăunătorilor.5 .buton floral (de 3 cm) la stadiul de sfârşit de înflorire.700 rotaţii/minut.

căderea plantelor. la staţionar. citat de V. Producţiile medii în ţara noastră se situează în jur de 1. 4. Calatidiile sunt tăiate cu secera. un recoltat prea târziu sporeşte pierderile prin atacul păsărilor. GUMANIUC şi col. distanţa bătător-contrabătător va fi 25 .000 kg/ha. umiditatea seminţelor scade la 15 . decojirea seminţelor la treierat. producţiile medii în ţările mari cultivatoare se situează între 1. BÂRNAURE. pentru a elimina seminţele seci şi resturile de flori. RAPIŢA Tehnologia de cultivare Rotaţie Bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul până la începutul lunii august. Defolierea chimică este recomandată în cazul maturării întârziate a floriisoarelui sau când recolta este ameninţată de atacul agenţilor patogeni Botrytis sau Sclerotinia.2. 92 . cartoful timpuriu. Multe unităţi agricole cu experienţă în cultivarea florii-soarelui obţin frecvent producţii de seminţe de peste 2. Floarea-soarelui este o plantă cu mare capacitate de producţie. 3 . după 9 zile de la tratament. Cele mai bune premergătoare sunt: cerealele de toamnă.10 l/ha). pericolul deprecierii recoltei şi cheltuieli mari de uscare. dar fără a antrena seminţele pline.300 si 2. Din contră. Pe plan mondial. iar în caz de atac de Sclerotinia. pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum.35%.500 kg/ha. când 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30 . după 7-8 ani.30 mm la intrare şi 12 . dezvoltarea bolilor. dar consumul mare de muncă manuală limitează folosirea acestei metode de recoltare. borceagul de toamnă şi trifoiul roşu după prima coasă. care depăşeşte 4.500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură. Este important de subliniat că se reduc mult pierderile prin scuturare.17% şi se poate recolta (N. scuturare. Nu se cultivă după soia şi floarea-soarelui. ventilare bine reglată. sunt puse la uscat şi apoi sunt treierate cu combina.. Pe suprafeţe restrânse şi în anumite condiţii speciale. mazărea. 1991).500 kg/ha. se apelează la recoltarea manuală a culturilor de floarea-soarelui. pentru a asigura condiţii bune de pregătire a terenului şi acumularea apei necesare răsăririi. Se foloseşte diquat (Reglone 20 LS. Recoltarea prea devreme a culturilor înseamnă un conţinut ridicat de impurităţi umede. Producţii.18 mm la ieşire.creşte conţinutul de impurităţi. Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după 3 ani.

aplicat direct culturii de rapiţă în cantitate de 20 .5. pentru corectarea acesteia în limitele pH 6.190 kg. Întreaga doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază. În situaţia când solul este uscat şi arătura nu poate fi efectuată fără a scoate bolovani. pentru 100 kg seminţe.200 kg.0 . consumul specific este de 50 .60 kg calciu. potasiu şi indicele azot sunt. 10 kg K2O.30 t/ha. BÎLTEANU şi V. Dozele de îngrăşăminte pentru cultura rapiţei în funcţie de producţia planificată şi valorile cartării agrochimice privind conţinutul în fosfor. plus partea aeriană de masă verde. rapiţa consumă 2 kg N. BÎRNAURE (1979) menţionează că. fosfor 50 – 80 kg. următoarele: azot 80 – 180 kg.140 kg. în general. mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. se aplică amendamente cu calciu. Italia 150 kg. Germania 150 .5 7.5 kg N. 2. 93 . 30 .2.5 kg P2O5. 0. În acest caz se reduc dozele de îngrăşăminte chimice cu 1. Gunoiul de grajd. însă. potasiu 60 . urmând ca arătura să se realizeze după prima ploaie. Îngrăşămintele chimice aplicate singure sunt foarte bine valorificate.140 kg. Lucrările solului Arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului la adâncimea de 20 . Până la semănat arătura se menţine curată de buruieni. Pe solurile cu reacţie acidă. a determinat obţinerea de sporuri economice atât la rapiţă.50 kg potasiu. cele mai mari cantităţi. pentru producţii de circa 3 000 kg/ha seminţe se aplică următoarele doze de azot: Suedia 120 . BÎRNAURE. După D.Fertilizarea Rapiţa este foarte pretenţioasă la fertilizare. iar restul de 2/3 din doza de azot va fi dată primăvara timpuriu. cât şi la cultura dublă care a urmat sau la grâul semănat în toamnă (GH. 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de microelemente. Franţa 120 . BÎLTEANU (1993). 50 . SOLTNER (1990).60 kg azot. 1979). fiind o mare consumatoare de elemente nutritive.75 kg P şi 2. V.80 kg. Absorbţia elementelor nutritive are loc cu intensitate din primele faze de vegetaţie. în diferite ţări mari cultivatoare de rapiţă.0 1. se impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili. citat de GH.25 cm. în agregat cu grapa stelată. Cantităţile de fosfor şi potasiu variază între 100 . 40 .5 kg K pentru fiecare tonă de gunoi de grajd. Pentru o tonă de seminţe şi producţia de biomasă aferentă.60 kg fosfor. sunt absorbite în perioada de la desprimăvărare şi până la începutul fructificării.

La data semănatului terenul trebuie să fie bine mărunţit şi aşezat. 1983. datorită reducerii gradului de ramificare a plantelor. în majoritatea ţărilor cultivatoare. I.15 septembrie. a avea la recoltare 80 . la distanţa între rânduri de 12. 1987). sau Ro-Neet sunt de preferat.10 septembrie (I. Densitatea plantelor la recoltare. Semănatul. pierderile prin scuturare. favorizează o creştere avansată a plantelor până în iarnă. în funcţie de umiditatea solului şi textură. cu început de alungire a tulpinii. Erbicidele volatile Treflan. Balan. PICU şi A. inclusiv Sorghum halepense din seminţe. Speciile monocotiledonate anuale şi perene (costrei din rizomi) pot fi combătute prin aplicarea în vegetaţie (postemergent) a erbicidelor selective ca: 94 . la semănat. TIANU. pentru. textura şi calitatea pregătirii patului germinativ. Cantitatea de sămânţă este de 6 . Lucrările de îngrijire Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 4. sunt mai rezistente la cădere şi se pot recolta mecanizat în condiţii bune.110 plante/m2. se asigură 100 .5 cm. în toamnele cu precipitaţii.10 kg/ha. în funcţie de umiditatea solului. Adâncimea de semănat este de 2. ŞARPE. La această distanţă culturile luptă mai bine cu buruienile. 1 .150 boabe germinabile/m2. 1983. ZAHAN. să aibă puritatea minimă de 97% şi germinaţia minimă de 85%. deoarece combat foarte bine samulastra de grâu sau orz şi numeroase specii de buruieni anuale.5 . Sămânţa se tratează cu Rapco T7 (6 kg la 100 kg sămânţă) sau cu alte produse ca Ronilan 50 WP Sumilex WP. micşorându-se. Rowral 50 WP (1 kg/t).80 plante/m2. La aceste densităţi se asigură o coacere mai uniformă. în prima urgenţă. determină scăderea rezistenţei la iernare şi dispariţia unui număr mai mare de plante sau a tulpinilor florifere principale.2. POP. Semănatul mai devreme. nu necesită praşile. astfel. P.1. Rapiţa de primăvară se seamănă timpuriu. iar pentru estul. Dacă terenul este prea afânat se tăvălugeşte înainte de semănat. 1985). vestul şi nordul ţării. Semănatul se realizează cu semănătorile pentru cereale. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să provină din anul însămânţării.Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adâncimea de semănat. Se aplica preemergent şi se încorporează prin dublă discuire (N.3. pentru a asigura încorporarea seminţei la adâncimea optima. În ţara noastră. Perioada de semănat în sudul ţării este 5 . este de 70 .5 cm.

0 7. Tăierea plantelor se realizează cu vindroverul. Se execută mecanizat. sau direct cu combina de cereale.3 l/ha.0 – 8. Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) se combate cu Fastac 10 CE .0 7.0 – 8.0 – 7. Tabelul 4. Aramo 1.0 Ro-Neet (720 g/l cycloate) 6.0 5. 3 l/ha.0 Erbicide Irigarea este necesară în sudul ţării. Agil 1. Primăvara sunt necesare udări la începutul legării primelor silicve cu 400 . Gărgăriţa tulpinilor (Centorrhynchchus sp. tăind miriştea sub brazda de rapiţă.25 cm.5 l/ha.5 l/ha.0 4.30%. Recoltarea directă cu combina va fi efectuată la 5 . la “mirişte” înaltă de 20 .075 l/ha prin două tratamente.0.500 m3/ha şi la încheierea înfloritului cu 500 -600 m3/ha.7 zile după aplicarea desicantului Reglone. de 25 .0 – 5.025% în perioada înfloritului. Udările târzii favorizează căderea plantelor şi atacul de afide. Producţii Recoltarea este dificilă din cauza scuturării uşoare a seminţelor. în care seminţele îşi desăvârşesc maturitatea şi umiditatea scade la 12 .0 l/ha. În momentul 95 .0 Balan (180 g/l benefin) 6.3 l/ha şi a 150 . plantele se treieră din mers cu combina.) se combat prin tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t.0 – 7.) se combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE. sau cu Sumicidin 20 CE 0.0 Dual 500 (500 g/l metalaclor) 3.21 zile. 2 . în două faze. Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se combat cu Sinoratox 35 CE sau Carbetox 37. Recoltarea în două faze se execută când plantele au culoare galbenă.0 – 6.2. Recoltare. Pantera. După câteva zile.1 Combaterea chimică a buruienilor din cultura de rapiţă Dozele de produs comercial în funcţie de conţinutul solului în humus 2 – 3% 3 – 4% Treflan 24 EC 3.200 l apă.0 – 5. Combaterea dăunătorilor. Targa super. în doză de 1.Fusilade forte 1 – 1.14%.10 zile. la combină făcându-se modificările necesare pentru prevenirea pierderilor şi a spargerii sau descojirii seminţelor. Se aplică o udare în toamnă cu 300 400 m3 apă/ha. Select super.5 – 4. Puricii de pământ (Phyllottreta sp.5 – 4 4. Intervalul de pauză este de 14 . în faza când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a început colorarea seminţelor. Galant super 1.5 1/ha. cu interval de pauză de 7 . Leopard 1. pentru stimularea răsăririi plantelor şi a formării rozetei de bază până la întrarea în iarnă.0 Lasso (480 g/l alaclor) 4.0 – 5. iar seminţele au început să se brunifice şi au umiditatea.0 l/ha.

A. 4. INUL PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Inul pentru fibre este pretenţios la planta premergătoare. ierburi perene etc. Pe acelaşi teren. sfeclă). acidifierea şi acumularea unor compuşi toxici (Fe. Cele mai bune premergătoare sunt: grâul de toamnă. Nu se vor folosi ca plante premergătoare şi nici postmergătoare cânepa şi rapiţa. Fertilizarea Pentru o tonă de substanţă uscată recoltată. necurăţite de silicve şi se vor lopăta până la scăderea umidităţii la 10%. Producţia medie de rapiţă în Europa.000 kg/ha.declanşării recoltatului. Seminţele sunt imediat precurăţite şi uscate la umiditatea de 9 – 10%. şi Botrytis cinerea. Livada.000 – 4. inul pentru fibre nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani din cauza aşa-numitei “oboseli” a solului sau “alergia inului” faţă de el însuşi. fusarioza). în ultimii ani. umiditatea seminţelor trebuie să fie în jur de 16%. Deşi nu consumă cantităţi mari de elemente 96 . înmulţirea unor buruieni specifice care elimină în sol secreţii ce inhibă germinaţia inului (Camelina alyssum şi Euphorbia sp. a fost în jur de 2. 5 PLANTE TEXTILE 5. După inul pentru fibre pot urma toate plantele de cultură. În zonele unde se practică “topitul la rouă” se seamănă perpendicular pe rândurile de in o graminee care formează un covor ierbos ce favorizează topitul. dacă au fost fertilizate corespunzător şi nu au fost atacate de Rhizoctonia sp.1.10 cm.800 kg/ha. Inul pentru fibre se poate folosi ca plantă protectoare pentru morcov. borceagul. consumul unor microelemente (mai ales bor).C. Culturile succesive şi grâul de toamnă găsesc condiţii foarte bune de sol. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 2. Mn). cauzată de un complex de factori cum ar fi secreţiile autotoxice ale rădăcinilor (lineina). cu excepţia celor cu boli comune (cartof. Lucrarea se execută seara. inul pentru fibre extrage din sol 12 kg azot. depozitarea se va face în straturi de 5 . Când nu poate fi asigurată uscarea imediată. CAP. Al. antracnoza. rugina. acumularea germenilor unor boli (septorioza. Plantele bune premergătoare sunt orzoaica şi porumbul neerbicidat cu triazine. iar în anul următor se asigură o producţie normală de fân. precum şi cartoful sau sfecla pentru zahăr.9 kg P2O5 şi 18 kg K2O. dimineaţa şi în cursul nopţii. leguminoasele anuale (mazărea).). aşa cum s-a dovedit în experienţele de la S.

determină randamentul în fibre şi calitatea acestora.60% la potasiu. iar cele de potasiu egale sau mai mari decât cantităţile de fosfor.nutritive. de 1:2:3 pe solurile cu fertilitate mijlocie. 15 . şi peste 80% din K2O până la începutul înfloritului. atenuează efectul negativ al azotului. în cantităţi suficiente.). Fosforul. iar pe solurile cu fertilitate scăzută (sub 7 mg P2O5 şi 15 mg K2O la 100 g sol) să se utilizeze N48-80.25 mg K2O la 100 g sol) se recomandă N32-64.80% la azot. Pe solurile cu fertilitate mijlocie (8 .10 mg P2O5. 60 .20 kg/ha. planta premergătoare. asigurat în cantităţi optime. producţia de seminţe şi ulei. dozele de fosfor şi potasiu se măresc cu 20 . Insuficienţa şi excesul elementelor nutritive micşorează producţia şi calitatea acesteia. coeficientul de valorificare a îngrăşămintelor este scăzut: 70 . Dozele minime se recomandă după cereale de toamnă şi la soiurile sensibile la cădere. Potasiul. După plante leguminoase dozele de azot se micşorează cu 20 .5. iar în microzonele cu precipitaţii abundente se măresc cu 10 . Cercetările din ţara noastră au precizat că fertilizarea inului pentru fibre trebuie să se facă cu toate cele trei elemente nutritive de bază (NPK). iar cele maxime după plante prăşitoare şi la soiurile rezistente la cădere (Mădăraş.20% la fosfor şi 50 . inul pentru fibre este foarte pretenţios la fertilizare. Raportul între elementele nutritive NPK să fie de 1:3:3 pe solurile fertile. 97 . favorizează sporirea numărului de fibre elementare în fascicule şi depunerea celulozei în pereţii celulelor. pe solurile care au primit amendamente cu 1 . P48-80. cantităţile de fosfor puse la dispoziţia plantei să fie egale sau mai mari decât cele de azot.30 kg/ha.5:1. rădăcina este slab dezvoltată şi cu capacitate redusă de a folosi elementele mai greu solubile din sol. scurtează perioada de vegetaţie. absorbţia intensă a elementelor nutritive are loc de timpuriu şi într-un termen scurt: 70% din azot. influenţează favorabil uniformitatea maturării. din următoarele considerente: are perioadă scurtă de vegetaţie. însămânţarea în rânduri apropiate exclude posibilitatea favorizării solubilizării elementelor nutritive. prin executarea unor lucrări în timpul vegetaţiei. fertilitatea solului şi desimea semănatului.2 ani înainte.30 kg/ha. şi 12 . biosinteza celulozei şi rezistenţa fibrelor. intensifică asimilaţia clorofiliană. formarea frunzelor. K64-96. favorizează formarea fasciculelor compacte. Azotul favorizează creşterea tulpinii. iar pe solurile sărace de 1:1.70% din P2O5. Mureş etc. Dozele de îngrăşăminte chimice se diferenţiază în funcţie de soi. P64-96.

0. mărirea rezistenţei acestora. deoarece duce la căderea “în vetre” sau pe toată suprafaţa. Gunoiul de grajd nu se aplică direct inului pentru fibre. cartof. cele cu fosfor fie sub arătura de bază. cu puritatea minimă de 99%. nivelat până la venirea iernii. Lucrările solului Inul pentru fibre are seminţe mici.25 cm după plante premergătoare ce eliberează terenul timpuriu şi la 28 . recomandânduse la planta premergătoare. când s-au lăsat cărări la semănat şi după ce se evaporă roua. elicopterul sau terestru. germinaţia minimă 85%. îmburuienează solul. sistemul radicular slab dezvoltat şi este sensibil la îmburuienare. sub formă de îngrăşăminte complexe. aplicat prin încorporare în sol sau extraradicular în timpul vegetaţiei. fără să scadă producţia. fie în primăvară la pregătirea patului germinativ.1. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. să fie sănătoasă. Se efectuează o arătură adâncă la 23 .3 .0 kg/ha bor pentru atenuarea efectului dăunător al calciului asupra calităţii fuiorului. iar sub această adâncime solul să fie tasat. Microelementele au influenţă pozitivă asupra producţiei şi calităţii acesteia. Folosirea borului a determinat sporuri de 120 . Dacă este cazul. se încorporează şi erbicidele antigramineice. sub formă de sulfat de zinc.30 cm după cele târzii (porumb. nu este folosit complet datorită perioadei scurte de vegetaţie. de asemenea.200 kg/ha la fibre şi 100 160 kg/ha la seminţe. Primăvara. sfeclă etc. a determinat sporuri de producţie în zone mai reci şi mai umede din Franţa. Cu ajutorul combinatorului se pregăteşte patul germinativ. fără a pulveriza solul (pericol de formare a crustei). Aplicarea a jumătate din doza de azot la pregătirea patului germinativ şi jumătate în faza de brădişor determină sporirea proporţiei de fibre lungi cu 8 15%.adăugându-se. Manganul a determinat creşterea randamentului de fibre. iar cuprul a mărit activitatea fotosintetică. datorită excesului de azot. mărunţindu-l pe adâncimea semănatului. Lucrările de bază se efectuează în funcţie de planta premergătoare şi grosimea stratului arabil. terenul menţinându-se afânat şi curat de buruieni.). Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aparţină soiului zonat. încorporându-se bine resturile vegetale. Zincul. cu MMB cât mai mare posibil. Îngrăşămintele cu potasiu se aplică sub arătura de bază. totodată. patul germinativ se pregăteşte cu multă atenţie (grădinăreşte). să fie 98 . reduce procentul de fibre în tulpini şi rezistenţa acestora la rupere. Aplicarea se face cu avionul.

0 cm pe solurile mai grele (lutoase) şi mijlocii (nisipo-lutoase) şi 2 . folosită în România.8 kg/t sau Carbodan 35 ST 8 kg/t. mai târziu se scurtează faza creşterii intense. Epoca de semănat. Cercetările din ţara noastră şi din alte ţări au evidenţiat că desimea optimă la recoltare a inului pentru fibre este de 1. cum sunt: Chenopodium album. Sămânţa se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fusariozei (Fusarium lini) cu Tiradin 75 . Combaterea buruienilor prin pliviri manuale este costisitoare şi greu de efectuat. Thlaspi arvense. neramificate. Gheorgheni. cu fibre lungi. se utilizează erbicidul Dikotex 40 EC (40% MCPA) în doză de 1. Distanţa între rânduri. rezistente la cădere. tulpinile şi fuiorul rămân de dimensiuni mai reduse. Lucrări de îngrijire Erbicidarea.5 cm. Semănat prea devreme.2. desimea semănatului trebuie să fie de 2400 . Semănat în epoca optimă inul formează tulpini înalte. Din cauza creşterii lente în primele faze de vegetaţie şi umbririi reduse a solului.000 plante/m2.3°C. Capsella bursa-pastoris şi altete.5°C. singura cale de distrugere fiind combaterea integrată din care nu lipseşte folosirea erbicidelor. inul poate fi distrus de eventualele temperaturi scăzute (-1°C distruge plantele în faza cotiledonală).3.5 – 2. îmburuienare şi purici. semănatul se efectuează când temperatura în sol ajunge la 7°C.3 zile la rând. valea Râului Negru. la adâncimea de 4 .5 cm. inul poate fi invadat de buruieni ce pot produce pagube de 25 . Tratamentele se efectuează numai pe cale uscată.2 kg la tona de sămânţă sau contra bolilor şi dăunătorilor (puricilor) şi cu Furadan 35 ST . la orele 7 dimineaţa.5 kg.800 – 2. Semănatul mai adânc sau mai la suprafaţă determină goluri în lan.35% faţă de numărul seminţelor încorporate în sol. Raphanus raphanistrum.5 . Sinapis arvensis. temperatura de 4 . datorită pericolului îngheţurilor târzii. în funcţie de fertilitatea solului (desime mai mare pe soluri mai fertile).3000 plante/m2. În depresiunile Ciuc. atacul puricilor aduce prejudicii lanului.lipsită de cuscută. dar semănatul se face când în sol. Oftanol T . Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la MCPA (acid 2 metil-4 chlorphenoxiacetic). De la semnat şi până la recoltare se produc pierderi de 27 . 2 . Adâncimea semănatului este de 1. se realizează. 1. Densitatea la semănat. omogenă.0 l/ha. este de 12. 99 . structurate. Temperatura minimă de germinare este de 2 .3 cm pe cele mai uşoare. epoca semănatului (desime mai mare în epoca optimă) şi rezistenţa soiului la cădere (desime mare la soiurile rezistente).50% din valoarea producţiei. Ca urmare. lucioasă.

15 g/ha. Fusilade Super (12. zâzania (Lolium remotum).p-butyl) + Buctril M în doze de 1. Illoxan (28% diclofop) + Buctril M în doze de 3. Erbicidele antidicotiledonate se aplică conform cu indicaţiile de la punctele 1 şi 2.10°C.. până la 25°C.5% fluazifop . când plantele de in au 6 . Echinochloa crus-galli şi Sorghum halepense).0 l/ha sau Nabu S (20% sethoxydim) + Buctril M în doze de 1.5 . iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de cotiledoane sau rozetă de frunze.5 cm înălţime a inului şi până la 25 cm înălţime. Atriplex patula. Vicia sp. 1 l/ha.1..4 frunzuliţe. în doză de 3 . 2. Polygonum convolvulus.5 l/ha (1 .0 l/ha se aplică atunci când odosul are 3 .0 l/ha care se aplică după răsărirea inului. 10 . de la 4 . sau Lasso (48% alachlor).5 .6 l/ha.6.) se utilizează unul din următoarele erbicide: Brominal flax (12% bromoxynil + 12% MCPA). Basagran (48% bentazon). Galium aparine. Aceste erbicide se încorporează în sol prin două treceri perpendiculare cu combinatorul la adâncimea de 6 .4% humus) care se aplică înaintea semănatului şi se încorporează în sol la 3 . în doză de 4 .aplicându-se în faza de brădişor.10 cm înălţime. Matricaria sp. când odosul are 3 .7 l/ha. iar temperatura aerului mai mare de 14°C. Culturile de în infestate cu buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate. Aceste erbicide se aplică înainte. 100 .. 4.5 cm cu combinatorul. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza cotiledonală sau de rozetă. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de rozetă. Buctril M (20% bromoxynil + 20% MCPA). 3. 2 .6 l/ha.4 frunzuliţe şi până la înfrăţirea acestuia. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente sau mediu rezistente la MCPA (Amaranthus sp. în doză de 4 .0 l/ha. se recurge la aplicarea erbicidelor antigramineice: Diizocab (70% butylate). Sonchus arvensis. 1. iar buruienile se află în faza cotiledonală sau de rozetă şi temperatura aerului înregistrează de la 8 . printre care se află şi odosul (Avena fatua).2. dozele fiind calculate în funcţie de conţinutul solului în humus (de la 1 la 4%).) se tratează cu următoarele erbicide: Avadex BW EC (48% triallte) în doză de 5. Convolvulus arvensis.8 cm Diizocabul şi la 3 . sau Dual 500 (50% methalachlor).0 + 1. mohorul (Setaria sp.4 l/ha.0 . Glean (75% chlorsulfuron). În zonele în care se întâlnesc şi specii de buruieni monocotiledonate (Setaria sp. în timpul şi după faza de “brădişor”.5 cm erbicidele Lasso şi Dual.5 + 1.

Tripsul inului (Thrips linarius).10 cm) cu Dikotex 40 EC în doză de 1. care atacă plantele sub formă de vetre. septorioza .3 l/ha sau Fastac 10 EC – 0.5 l/ha. Combaterea bolilor (făinarea . Tratamentele se efectuează cu maşini de prăfuit sau stropit.90 kg/ha sămânţă. cu Basagran în doză de 2 . asociat cu erbicide antidicotiledonate (Buctril M. fuzarioză şi rugină). la avertizare.Phoma linicola.350 l/ha soluţie pentru tratamente corecte. Combaterea dăunătorilor. a determinat sporuri mai mari de producţie. Utilizarea microelementelor bor (250 g/ha). zinc (100 g/ha) şi molibden (100 g/ha). 6.5 . după ce s-a evaporat roua de pe plante şi pe timp liniştit. Basagran.0. Pe terenurile infestate cu buruieni rezistente la toate erbicidele.5. Brominal flax (1. în momentul când lăstarii acestuia au înălţimea de 10 . Glean).25 cm cu erbicide asociate: Fusilade Super (2 l/ha) şi unul din erbicidele Buctril M (1 l/ha). iar a doua erbicidare se face când inul are înălţimea de 20 .Septoria linicola) se face prin tratarea seminţelor. alături de azot.Oidium lini. când produc cele mai mari pagube utilizânduse insecticidele Decis 2.1 kg/ha sau Sinoratox 35 CE .4 l/ha sau plantele se cosesc şi se ard după ce s-au uscat.Pythium debaryanum.1 l/ha în 300 – 400 l apă/ha. trebuie evitată amplasarea inului. Adăugarea în soluţia de erbicidare cu Dikotex a 9 kg/ha azotat de amoniu sau 14 kg/ha uree a determinat o mai bună combatere a buruienilor şi obţinerea unor sporuri de producţie de 90 . fusarioza Fusarium lini. care atacă în verile mai secetoase din faza de 30 cm înălţime a inului până la înflorire. 101 . putrezirea plăntuţelor de in .Melampsora lini. pe terenurile îmburuienate se practică două erbicidări postemergente: prima erbicidare se efectuează când inul are 4 . cu Fundazol sau cu alte fungicide.Colletotrichum lini.2 kg/ha. se face cu Reglone 3 . Pirul (Agropyron repens) poate fi combătut cu Fusilade Super în doză de 4 . rugina . Combaterea trebuie să se facă înainte de fructificarea cuscutei.5 CE – 0.5 cm înălţime. Combaterea cuscutei (Cuscuta epilinum).130 kg/ha fibre şi 70 . La efectuarea erbicidărilor postemergente se vor folosi 200 . pătarea brună . Aceste tratamente se execută atunci când nu s-au tratat seminţele cu insecticide la însămânţare.4 l/ha sau în faza de “brăduţ” (6 . fiind diminuat atacul unor boli (bacterioză. Puricii (Aphtona euphorbiae) se combat în momentul răsăririi plantelor de in. antracnoza .15 cm. Când nu se dispune de erbicide ce se aplică preemergent.5 l/ha) sau Glean (10 g/ha). iar în timpul vegetaţiei.2 l/ha. se combate cu insecticidele Fastac 100 .

cantitativ şi calitativ. care smulge plantele.700 m3/ha. dar mai puţin elastice. În zonele mai ploioase plantele se lasă nelegate. snopii se clădesc în şire separate pe categorii de calitate la marginea solei şi accesibile mijloacelor de transport sau se predau direct centrelor de colectare sau topitoriilor. prin smulgere cu mijloace mecanizate sau manuală a plantelor. Smulgerea manuală a inului se face în mănunchiuri mici. încât rezultă fuior puţin. vârful tulpinii şi capsulele. se renunţă la aparatul de legat şi tulpinile 102 .Irigarea inului este necesară în zonele şi anii cu vreme secetoasă.3 săptămâni pentru a se usca complet. seminţele au culoarea galbenă şi vârful castaniu. cu pereţii subţiri. au luciu caracteristic soiului şi culoarea castanie.250 m3/ha iar în timpul creşterii intense 2 . lungi de circa 1 m. Recoltarea inului se face la maturitatea tehnică.6 în piramidă pentru uscare.20 cm. seminţele s-au întărit. După 1 . Fibrele sunt rezistente. aplicându-se udarea de răsărire cu 200 . În această fază se recoltează plantele de in prin smulgere. Irigarea după înflorit poate favoriza căderea plantelor. apoi snopii se aşează câte 4 . au pierdut elasticitatea. la care rămân verzi numai frunzele superioare. Dacă tulpinile nu sunt maturate uniform şi suficient uscate. Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin culoarea plantei galbenă-închis. cu atât mai mult cu cât consumul de apă al plantelor se reduce după încetarea creşterii. le decapsulează şi le leagă în snopi. unde rămân 1 . Frunzele bazale au căzut. frunzele au căzut. prin care se asigură realizarea producţiilor mari. Recoltat în această fază. şi se efectuează prin aspersiune. Recoltarea Fazele de maturare ale inului pentru fibre sunt următoarele: Maturarea galbenă-timpurie se recunoaşte prin culoarea galbenă a plantelor. inul realizează fibre de calitate bună şi producţii mici de seminţe. Recoltarea mecanizată se realizează cu combina rusească LKV. Când s-au uscat suficient.2 zile se leagă în snopi cu diametrul de 15 . aşezate sub formă de piramidă. Tulpinile şi capsulele au culoarea castanie-brună. Maturarea deplină. seminţele se desprind de pe pereţii fructului.3 udări cu 600 . fibrele s-au lignificat. ca atare nu este necesară. inferior calitativ şi cu multă puzderie aderentă. care se scutură de pământ şi se aşează în pale pe categorii de lungime şi culoare. după care se leagă în snopi şi se depozitează sau se transportă la beneficiar.4 T.

).6 .5 kg P2O5.). Plantele uscate în brazde pot fi legate în snopi manual sau cu maşini speciale (PTP-1).19. porumbul neerbicidat cu triazine şi neatacat de sfredelitor (Pyrausta nubilalis). fasole. 4.14 kg azot. cânepa consumă 12 . oscilează între 4. 6. Solele recoltate mecanizat trebuie să fie plane. din care 70% sunt tulpini uscate. În urma topirii inului se obţin circa 14 . leagă tulpinile în snopi sau le poate lăsa în brazdă continuă (TLZ-4). care smulge plantele.7. care influenţează producţia de tulpini şi fibre. cartoful.000 kg/ha. a moliei. 15. soia).0 kg CaO.27% fibre.0 kg K2O. 10% seminţe şi 20% pleavă. Capsulele recoltate pe diferite căi se treieră cu combina C-12.rămân în brazdă continuă (pale) pe teren (LK-4 T). grâu sau borceag. inul pentru fibre se poate recolta şi cu combina TLZV-4. Inul ajuns în topitorii se decapsulează (dacă această operaţie nu s-a făcut la recoltare) urmând preindustrializarea (topitul. ducând la înmulţirea buruienilor. care favorizează larvele moliei cânepei (Grapholita delineana). puricilor (Psylliodes attenuata). sfecla pentru zahăr. din care 47 . cu excepţia florii-soarelui şi tutunului.2 CÂNEPA PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Cele mai bune plante premergătoare pentru cânepă sunt trifoiul. La o producţie de 1 tonă tulpini.). Producţiile soiurilor actuale. Fertilizarea Având un consum ridicat de substanţe nutritive.4 . 5. în condiţii favorabile şi cu tehnologii corecte. Tot mecanizat. sfredelitorului porumbului şi lupoaiei (Orobanche sp. importată din fosta Cehoslovacie. reglată în acest scop sau cu maşini speciale în topitorii.76% fuior şi 60 – 24% câlţi. curate de buruieni. cânepa este pretenţioasă la fertilizare. remarcându-se consumul ridicat de calciu şi azot. Deşi cânepa se autosuportă mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren (cânepişti).500 – 8. lucerna.0 4. practicarea monoculturii este contraindicată. leguminoasele anuale (mazăre. secara. Cânepa nu se seamănă după floarea-soarelui şi tutun (datorită plantei parazite comune Orobanche sp. când se renunţă la aparatul de legat. 103 . După cânepă se cultivă cu rezultate bune grâul de toamnă. cu plante uniforme. meliţatul etc. triticale şi alte plante.

Fertilizarea cu cantităţi mari de elemente nutritive este necesară din următoarele considerente: cânepa are sistemul radicular mai puţin dezvoltat (8 10%) comparativ cu biomasa totală; capacitatea de absorbţie a rădăcinilor este mică; dacă se cultivă pentru fibre, are perioada de vegetaţie mai mică (105 - 115 zile); capacitatea de utilizare a elementelor nutritive este relativ redusă (58% N; 13% P2O5; 30% K2O); acumularea a 70 - 75% din substanţa uscată în a doua parte a vegetaţiei; absorbţia într-o perioadă relativ scurtă (jumătatea lui iunie - sfârşitul lunii iulie) a 70 - 85% din necesarul de azot, 65 - 80% din necesarul de fosfor şi 75 - 80% din necesarul de potasiu (SALONTAI, 1971). Ca urmare a acestor exigenţe, se impune o fertilizare abundentă şi o împrăştiere uniformă a îngrăşămintelor. Azotul influenţează pozitiv producţia de tulpini şi fibre; contribuie la dezvoltarea rapidă a plantelor, realizând sporuri de producţie între 15 - 40% pe cernoziomuri şi 100 - 174% pe soluri brune (în experienţe mai vechi), rezultate confirmate în cercetări mai noi (SEGĂRCEANU, 1978). Cânepa pentru fibre se fertilizează cu 100 - 120 kg/ha azot după cereale păioase în funcţie de indicele de azot (4,5 - 1,5), adăugându-se 15 - 25 kg/ha după prăşitoare sau scăzându-se 20 - 30 kg/ha după leguminoase (HERA, 1981). Pe soluri acide se recomandă nitrocalcarul, îngrăşămintele complexe, ureea, iar pe soluri neutre azotat de amoniu, ureea îngrăşămintele complexe. Cea mai bună metodă de aplicare a azotului ar fi 50% din doză la pregătirea patului germinativ şi 60% înainte de îmbobocire, dar în practică, de obicei, se aplică întreaga doză la pregătirea patului germinativ. Fosforul şi potasiul determină un randament mai mare în fibre şi îmbunătăţirea însuşirilor tehnologice ale acestora (structură, rezistenţă elasticitate). Potasiul măreşte rezistenţa tulpinilor la frângere. Se recomandă 50 80 kg/ha P2O5 şi 30 - 80 kg/ha K2O, administrate sub arătura de bază; sub formă de îngrăşăminte complexe, ele se aplică la pregătirea patului germinativ, dacă din diferite motive nu s-au aplicat sub arătura de bază. Cânepa monoică se fertilizează cu N150P120K120. Gunoiul de grajd realizează sporuri însemnate de producţie administrat direct sau la planta premergătoare. După plantele ce se recoltează devreme (cereale păioase, rapiţă) gunoiul se aplică direct în doză de 20 t/ha în zonele subumede şi 30 t/ha în zonele umede, făcându-se corecţii asupra azotului şi fosforului. Când planta premergătoare este cartoful, sfecla pentru zahăr sau porumbul, gunoiul se aplică acestor plante (sporuri 20 - 110%).
104

Îngrăşămintele organo-minerale (20 t/ha gunoi + N40-70P40K60) determină sporuri deosebit de mari la producţia de tulpini şi fibre, precum şi îmbunătăţirea calităţii acestora. Pe solurile turboase şi mlăştinoase o atenţie deosebită trebuie acordată microelementelor bor, mangan, cupru (GH. BÎLTEANU, 1974). După eficienţa economică a fertilizării, cânepa poate fi considerată o plantă care valorifică foarte bine îngrăşămintele. Lucrările solului După recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului într-un timp cât mai scurt, se efectuează arătura la adâncimea de 25 - 28 cm în condiţii optime de umiditate. Pe vertisoluri (smolniţe) şi pe alte soluri grele (lăcoviştile din Banat), cânepa impune efectuarea a două arături sau scarificarea la adâncimea de 60 cm. După recoltarea cartofului, a sfeclei sau porumbului se lucrează mai întâi cu grapa cu discuri şi apoi se ară. Arătura se menţine curată de buruieni, nivelată şi afânată cu ajutorul grapei cu discuri urmată de grapa cu colţi reglabili. Patul germinativ se pregăteşte în primăvară cu combinatorul la adâncimea de 5 - 6 cm, ocazie cu care se încorporează şi erbicidele preemergente ce se aplică în sol. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să aibă cel puţin 98% puritate şi minimum 75% capacitate de germinaţie (geminaţia este foarte bună când depăşeşte 90%) şi MMB cât mai mare (peste 20 - 22 g), când se asigură un spor de peste 30% la producţia de fibră. Materialul de semănat se tratează cu Tiradin 75 – 2,5 kg/t sau Tiramet – 2,5 kg/t şi cu produse corbifuge. Epoca de semănat corespunzătoare este atunci când în sol, la adâncimea de 5 - 7 cm, temperatura se menţine la 7 - 8°C (înainte de semănatul porumbului). La semănatul prea timpuriu, plantele suferă din cauza temperaturilor scăzute, cresc încet, nu ajung la înălţimea normală, puricii produc pagube mari, iar întârzierea semănatului favorizează atacul moliei (Grapholita delineana) scurtează perioada de vegetaţie, plantele înfloresc prematur, producţiile sunt mai scăzute, iar fibrele au însuşiri tehnologice inferioare. Densitatea la semănat este de 400 - 450 nucule germinabile la m2 la cânepa dioică pentru a se realiza 330 - 380 plante recoltabile la m2, iar la cânepa monoică se recomandă 350 - 450 nucule germinabile la m2. Aceste desimi se realizează cu 80 - 95 kg material de semănat la ha. Distanta între rânduri la semănat, cea mai folosită, este de 12,5 cm la distanţă mai mare între rânduri (20 cm) înălţimea plantelor nu este mai mare decât
105

la 12,5 cm, dar creşte grosimea tulpinilor, se diminuează svelteţea şi calitatea fibrelor (SEGĂRCEANU, 1978). Semănatul se efectuează cu semănătorile universale: SUP - 15, SUP - 21, SUP - 29. Adâncimea semănatului este de 3 - 4 cm pe soluri normale; pe soluri mai uşoare sau în primăveri secetoase, adâncimea ajunge la 5 - 6 cm. După semănat se trece cu grapa cu colţi reglabili (colţii mult aplecaţi), pentru a nu lăsa vizibile rândurile şi a evita, astfel, pagubele produse de ciori, porumbei şi alte păsări, care ar consuma seminţele netratate cu produse corbifuge. Lucrările de îngrijire Pe solurile mijlocii, bine structurate şi corect lucrate, cânepa reuşeşte bine fără alte lucrări de îngrijire. Dacă terenul este prea afânat, sau primăvara este secetoasă, se aplică o lucrare cu tăvălugul imediat după semănat. Eventuala crustă ce apare după semănat şi care ar împiedica răsărirea se distruge cu grapa uşoară având colţii aplecaţi sau tăvălugul stelat. Erbicidarea. Buruienile perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis) se înlătură prin pliviri selective manuale. Prin semănatul des şi creşterea rapidă, cânepa are capacitatea de a distruge buruienile prin umbrire şi prin microclimatul specific creat, nefiind necesare erbicidele în cazul cânepei pentru fibre, acestea administrându-se, de regulă, la cânepa pentru sămânţă. În cazul când se utilizează erbicide, trebuie avută în vedere sensibilitatea mare a cânepei la acţiunea fitotoxică a acestora, mai ales la erbicidele antidicotiledonate. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se recomandă unul din erbicidele: Diizocab (70% butylate) în doză de 4 - 6 l/ha, Triflurom (24% trifluralin) în doză de 3 - 5 l/ha, Dual 500 (50% metolachlor) în doză de 3 - 5 l/ha, Lasso (48% alachlor) în doză de 4 - 6 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează Patoran (50% metobromuron) în doză de 3 - 5 kg/ha sau Afalon (50% linuron) în doză de 1,5 2,5 kg/ha. La toate erbicidele dozele minime se aplică pe soluri cu 1,5 - 2% humus, iar cele maxime pe soluri cu 3 - 4% humus. Erbicidele Diizocab şi Triflurom se încorporează în sol prin două treceri cu combinatorul la 8 - 10 cm adâncime, iar erbicidele Dual şi Lasso la 3 - 5 cm. Erbicidele Patoran şi Afalon fie se aplică odată cu Dual sau Lasso, fie se aplică după prima lucrare de încorporare a erbicidelor Diizocab sau Triflurom cu combinatorul, a doua lucrare efectuându-se la 3 - 5 cm adâncime.Combaterea dăunătorilor. Cele mai păgubitoare boli sunt putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), pătarea albă a frunzelor de cânepă (Septoria cannabina), mucegaiul alb
106

(Bothrytis

infestans)

şi

mana

Se scutură apoi frunzele uscate.Bolile de lupoaie se previn prin asolamente de 5 – 6 ani. Alţi dăunători ai cânepei sunt: puricele (Psylliodes attenuata).(Peronoplasmopara cannabina).4 l/ha. Cânepa monoică intră în faza de maturitate tehnică în a doua decadă a lunii august.0 kg/ha).5-2. 107 . prin tăierea plantelor de la bază. Recoltarea cânepei se realizează manual sau mecanizat. pentru a nu păta fibrele la topire şi se leagă snopii în două locuri. utilizarea seminţelor sănătoase şi tratate. în concentraţie de 0. Atacul de sfredelitor se preîntâmpină prin evitarea porumbului ca plantă premergătoare sau prin tratamente la avertizare cu Methation 50 CE – 2 l/ha sau Decis 2. Sinoratox 35 CE – 2 l/ha sau Decis 2. pierderea fineţei fibrelor. sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) etc.3 zile. Când plantele s-au uscat pe partea superioară (s-au îngălbenit). molia cânepei (Grapholita delineana).15%.4 l/ha. snopii se întorc cu partea opusă spre lumină şi se usucă încă 2 . aşezate în formă de foarfece deschise (X) pentru uscare.5 CE – 0. Un dăunător periculos pentru cânepă este lupoaia (Orobanche sp. Recoltarea mai timpurie duce la obţinerea unor producţii mici de fibră. după scuturarea polenului florilor mascule.20 cm diametru.8 zile. care devin aspre şi casante. cu însuşiri tehnologice inferioare (în special rezistenţă). Sumithion 50 CE. smulgerea plantelor de lupoaie şi arderea lor. semănatul în epoca optimă sau combaterea la pragul economic de dăunare cu Methation 50 CE (1.5 CE – 0. Puricele se combate prin tratarea seminţelor cu Furadan 35 ST înainte de semănat (8 kg/t) sau în timpul răsăririi plantelor cu Sinoratox 35 CE în doză de 2 l/ha sau cu Wofatox 30 PU.). dacă plantele sunt mai lungi de 100 cm şi într-un singur loc. care se lasă pe sol în mănunchiuri de 15 . Molia cânepei se previne şi combate prin respectarea asolamentelor cu plante bune premergătoare. dacă sunt mai scurte. când nu se mai scutură polen. cultivarea de soiuri rezistente. Recoltarea Epoca optimă de recoltare a cânepei pentru fibră este la sfârşitul înfloririi plantelor mascule (cânepa de vară). În această fază se realizează cea mai bună calitate a fibrelor. iar întârzierea determină degradarea tulpinilor. în total uscarea realizându-se în 4 . Recoltarea manuală constă din tăierea plantelor cu secera sau cu cuţite speciale la înălţimea de 4 .6 cm.

atacul de dăunători.-2. Producţia de fibră se situează între 2. În urma defolierii. Din greutatea tulpinilor uscate puse la topit rezultă 16 .8 ha pe schimb.1.12 zile înainte de recoltare sau de sfârşitul înfloritului). deoarece în mijlocul zilei aerul uscat şi temperatura ridicată duc la cristalizarea produsului pe suprafaţa frunzelor.K -2. produsul este ineficient.12 t ha. Cânepa cultivată pentru fibre realizează producţii medii de 5 . maşina J. Tratamentul efectuat prea devreme (când frunzele au culoarea verde normală) depreciază fibrele.5 ha pe schimb. dimineaţa până la orele 1000 sau seara după orele 1700. din care 60% o reprezintă fuiorul şi 40% câlţii.5 ha pe schimb). culoarea.15 t/ha. Dacă intervin precipitaţii de peste 5 mm în primele 4 .6 t/ha tulpini uscate. devenind inactiv.15 zile de la începutul scuturării polenului. în proporţie de 90 . nu se asigură defolierea. Produsul Purivel acţionează pe bază de selectivitate morfologică: tulpinile având de 10 ori mai puţine stomate la unitatea de suprafaţă. se apreciază lungimea.S.Recoltarea mecanizată se face cu maşina J.S.1. După uscare se procedează ca şi în cazul recoltării manuale. iar producţia este mai mică. După uscare.150 l soluţie la hectar.1 recoltează cânepa direct în snopi legaţi (1. se defoliază şi se leagă mecanic în snopi cu maşina de adunat cânepă pentru fibră MACF care serveşte şi pentru manipularea tulpinilor în topitorii. sunt astfel protejate (absorb puţină soluţie).4 cu o productivitate de 7 . grosimea. folosind preparatul Purivel (80% metoxuron + 20% emulgator) în cantitate de 6 . comparativ cu frunzele.-2.25% fibră. care se aşează în glugi (piramide) pentru uscare. Momentul efectuării tratamentului coincide cu schimbarea culorii frunzelor spre verde-gălbui (10 . formând şi baloţi de cânepă uscată.6 ore după tratament.K. care lasă tulpinile tăiate în brazdă subţire pe teren. vătămarea de grindină şi puritatea. La tratamente corecte defolierea se produce în 10 .100%. este necesar să se facă defolierea plantelor.8 kg/ha.K. Pentru a folosi maşina J. Tratamentele se fac cu avionul sau elicopterul. care taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat subţire.12 zile.83 . Dacă se întârzie tratamentul până la degradarea clorofilei plantelor mascule. Productivitatea maşinii este de 4 . folosind 100 . soiurile noi cultivate în ţara noastră având un potenţial productiv de 8 .S. desfrunzindu-se tulpinile şi legându-se. apoi se transportă la topitorii. când nu se foloseşte aparatul de legare. ceea ce înseamnă 10 . cu aparatul de legare a tulpinilor în snopi.3. 108 . La predarea tulpinilor pentru preindustrializare. Din anul 1976 s-a omologat maşina românească de recoltat cânepă MRC2.

6 PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 6. transportul fără vătămarea tuberculilor. În ceea ce priveşte planta premergătoare. floarea-soarelui (ultimele două plante dacă n-au fost atacate de putregaiul cenuşiu . rezistenţei cartofului la efectul prelungit al erbicidelor aplicate la porumb. cu posibilităţi de mecanizare şi irigare. ca şi amplasarea culturii prezintă o deosebită importanţă pentru cultivator. iar în condiţii de irigare de 5%. porumb-siloz (cultură succesivă sau cultură de bază).Bothrytis cinerea şi alte boli care pot fi transmise cartofului). dacă nu s-a manifestat atac de Globodera rostochiensis (nematodul auriu). Cartoful nu se cultivă după plante din familia Solanaceae şi nici în monocultură. Mai puţin indicate ca plante premergătoare sunt sfecla pentru zahăr şi porumbul.1 CARTOFUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru realizarea unor producţii mari la cartof şi de calitate bună. deoarece se recoltează târziu. porumbul nu poate fi evitat ca plantă premergătoare. secară. datorită structurii culturilor. să fie bine structurate. Înfiinţarea culturilor de cartof se face. pe soluri nisipo-lutoase. se face pentru a putea asigura alimentarea raţională a maşinilor de plantat.CAP.11% (6°). Totuşi. cu subsol permeabil. dacă nu există suficient teren corespunzător din punct de vedere textural sau al altor indicatori de fertilitate. leguminoase anuale (dacă nu se folosesc pentru grâu). luto-nisipoase şi lutoase. în pentru ulei. Deşi rotaţia cea mai corespunzătoare este de 4 ani. Ele se amplasează în apropierea unor drumuri corespunzătoare pentru transportul producţiei. fără pericol de exces de umiditate sau inundaţie (apa freatică sub 1. rezultatele cele mai bune se obţin după graminee şi leguminoase perene furajere (lucerna în zona de câmpie. după cereale păioase (grâu.5 . se pot cultiva plante 109 . în funcţie de textura solului. cu posibilităţi de irigare în zonele secetoase. netasate şi profunde. Dimensionarea parcelelor. Solurile pe care se amplasează cartoful trebuie să aibă un regim aero-hidric echilibrat. iar pentru mecanizarea integrală a lucrărilor nu se vor amplasa pe soluri cu panta mai mare de 9 . orzoaică.2 m). în fermele specializate. în primul rând. orz). bostănoase. trifoiul roşu în zonele umede). După cartoful destinat consumului timpuriu. este de preferat rotaţia de 3 ani şi chiar de 2 ani.

porumb pentru boabe. În unele ţări (S. Din consumul total de elemente nutritive. În cazul recoltării extratimpurii şi timpurii a cartofului consumul de elemente nutritive este mai mare: 8 . şi îngrăşăminte cu magneziu. 58. determinând mărirea masei medii a unui tubercul (peste 80% din tuberculi au greutatea peste 80 g).10 kg N. Azotul este elementul determinant asupra producţiei de cartof. în tubercul se reţin: 66. iar în Germania. ceea ce frânează tuberizarea şi creşterea tuberculilor. care le imprimă gust neplăcut.A. În alte ţări (Olanda). S. BÎRNAURE. o parte înainte de plantare şi o parte după formarea tuberculilor.14 kg K2O (V.6% azot.succinamic).1 kg CaO şi 1. fasole.000 kg tuberculi şi părţile aferente de biomasă. Excesul de azot este dăunător. mai ales dacă şi umiditatea solului este mai mare. BÎLTEANU. între 40 şi 110 kg tuberculi.8 kg P2O5 7. deoarece partea aeriană a plantei creşte luxuriant. cu produsul B-9 (Alar . pentru o producţie de 1. după diferiţi autori. la care este necesară o creştere mai rapidă a plantei şi.U.6 kg azot. 1. pentru a 110 . pentru a limita creşterea plantei de cartof se fac tratamente cu Cycocel. azotul nu mai are acţiune negativă asupra producţiei. secară. se acumulează în tuberculi acid clorogenic.2% oxid de potasiu. Excesul de azot poate produce resorbţia unor stoloni şi tuberculi diminuează conţinutul şi dimensiunile grăunciorilor de amidon. Azotul se foloseşte în cantităţi mai mari la cartoful timpuriu.9% oxid de calciu şi 40% oxid de magneziu (GH.amino . Canada) se administrează. cauzează înnegrirea lor la fierbere şi le micşorează rezistenţa la păstrare. 12 . determină formarea unei plante mai mici.acid N dimetil . La 1 kg azot se obţin în ţara noastră.6 kg MgO. 63. Când excesul de azot se asociază cu temperaturi mai scăzute.U. iar după cartoful pentru consum de vară se obţin rezultate foarte bune la grâu. care determină transferul activ al glucidelor în tuberculi. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive.5 kg K2O. triticale.6% anhidridă fosforică. Prin sporirea suprafeţei foliare a plantei şi formarea unui sistem radicular mai activ se realizează absorbţia unor cantităţi mari de substanţe nutritive care se deplasează în tuberculi. După ce se realizează tuberizarea. 7.A. 3. 1974). castraveţi şi varză de toamnă. dar producţia de tuberculi creşte comparativ cu situaţia când întreaga cantitate de azot se aplică la pregătirea patului germinativ sau la plantare. 1991).. orz de toamnă. Aplicarea azotului în două etape. a tuberculilor. concomitent cu azotul. este de 5. rapiţă. 3 kg P2O5. pe această bază.succesive: porumb pentru siloz.

care imprimă rezistentă la fierbere şi contribuie la formarea unui periderm dens. Cartoful este una din plantele care valorifică bine îngrăşămintele cu fosfor. Se constată creşterea procentului şi a dimensiunilor grăunciorilor de amidon. Fosforul determină sporuri de producţie mai mici decât azotul. microbiologice şi hidrofizice ale solurilor. 111 . Potasiul determină sporuri de producţie cuprinse între 10 . În numeroase ţări (Danemarca. Fosforul se foloseşte în cantităţi mai mici la cartoful extratimpuriu şi timpuriu. Germania etc.obţine o recoltă cât mai timpurie. dar efectele lui sunt mai mici decât ale fosforului şi. şi mai ales la culturile destinate obţinerii materialului de plantare. comparativ cu cele semitimpurii. realizându-se sporuri de producţie de 4.000 kg tuberculi la ha (ECATERINA CONSTANTINESCU. conferind o bună rezistenţă tuberculilor la vătămări mecanice şi la păstrare. C.50 kg tuberculi la 1 kg substanţă activă (P2O5). În experienţe executate în zona Făgăraş. până la 40 . Mărind randamentul fotosintezei. cât şi prin masa acestora.I. s-au realizat sporuri de 370 kg tuberculi la tona de gunoi (V. respectiv. I969). cartoful foloseşte mai greu rezervele din sol. dar mai mari la cartoful pentru consum de vară şi de toamnă-iarnă. ale azotului. determinând un număr mai mare de tuberculi la cuib şi o rezistenţă mai bună la păstrare. La stabilirea dozelor de azot trebuie să se ţină seama că în prima parte a vegetaţiei. elastic. iar soiurile tardive solicită cantităţi mai mari de azot.10.) gunoiul de grajd este folosit cu precădere pentru fertilizarea culturilor de cartof. deoarece menţine foliajul în stare de funcţionare în intervalele de secetă. la folosirea economică a apei.S. putânduse obţine sporuri de producţie.. la creşterea conţinutului de amidon şi a rezistenţei la păstrare. Fertilizarea organică asigură importante sporuri de producţie prin aportul în elemente nutritive şi prin îmbunătăţirea însuşirilor fizice.000 . unde solurile sunt mai sărace în potasiu. BÎRNAURE. Potasiul trebuie utilizat în primul rând la soiurile semitardive şi tardive. 1971). Potasiul influenţează mărimea producţiei atât prin numărul de tuberculi. precum şi sporirea proporţiei de amilopectină.15 kg tuberculi pentru 1 kg potasiu substanţă activă (K2O). potasiul participă direct şi indirect la o mai bună rezistenţă a plantei la boli. valori mai mari întâlnindu-se în zona foarte favorabilă climatic. Sub influenţa fosforului creşte mai ales numărul de tuberculi în cuib şi mai puţin masa medie a acestora. Canada. folosirea potasiului în culturile extratimpurii şi timpurii realizează mai repede dimensiunile şi greutatea minimă de recoltare a tuberculilor. Alături de fosfor.

Tipurile de îngrăşăminte recomandate în cultura cartofului sunt nitrocalcarul şi ureea pe solurile acide.30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha P2O5.5 K2O pentru fiecare tonă de gunoi aplicată.20 kg/ha. 1975). cea de fosfor cu 10 . 1 kg P2O5 şi 2. 112 . iar pe cele neutre azotatul de amoniu. În apropierea zonelor bogate în turbă se poate utiliza turba în cantitate de 20 . porumb pentru siloz etc. lucernă mazăre. Având în vedere eliberarea elementelor nutritive din gunoi în funcţie de condiţiile pedoclimatice. cele mai bune rezultate se obţin folosindu-se îngrăşăminte organice şi minerale.Gunoiul de grajd se utilizează cu precădere la soiurile tardive şi la cele timpurii (creşterea mai rapidă prin încălzirea solului).40 t/ha. trifoi) pot substitui gunoiul de grajd în anii cu condiţii climatice favorabile. Dozele de îngrăşăminte se corectează în funcţie de planta premergătoare.20%.). ureea şi sulfatul de amoniu (CR. reducânduse dozele de îngrăşăminte chimice cu 2. Gunoiul de grajd se administrează la cartof în cantităţi de 30 . fasole. Prof. pe solurile cu textură nisipo-lutoasă se măreşte cu 10 . aplicarea gunoiului de grajd. în primul an după aplicarea gunoiului de grajd se micşorează doza de îngrăşăminte chimice cu 10 . cât şi pentru influenţa negativă asupra însuşirilor culinare ale tuberculilor. care conţin clor trebuie aplicate în toamnă. GH.20 kg/ha azot şi fosfor şi cu 30 40 kg/ha potasiu.0 kg azot.20 kg/ha doza de azot şi cu 10 kg/ha doza de fosfor. pe soluri cu textură luto-argiloasă se măreşte doza de azot cu 10 kg/ha.20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha P2O5. varză. În funcţie de însuşirile solului. Elementele nutritive neutilizate de cultura timpurie de cartof sunt valorificate de culturile succesive (castraveţi. datorită atât antagonismelor ionice pe care le provoacă în sol şi în nutriţia plantei. fie compostată cu gunoi de grajd în cantităţi egale. soia. după leguminoase perene se micşorează doza de azot cu 20 .40 t/ha. gunoiul se va utiliza mai ales pe cele extreme din punct de vedere textural (nisipoase şi luto-argiloase). textura solului şi soiul cultivat: după plante tehnice se măreşte doza de azot cu 10 . Îngrăşămintele cu fosfor se pot folosi fără nici o restricţie. iar cele cu potasiu.20 kg/ha P2O5 iar cea de potasiu cu 10 kg/ha K2O. când se măreşte eficienţa cu 11 . Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele şi reci. BÎLTEANU consideră contraindicat sulfatul de amoniu. după leguminoase anuale se micşorează doza de azot cu 10 . fie ca atare. care nu concordă cel mai adesea cu cerinţele plantelor. HERA. Pe solurile nisipoase îngrăşămintele verzi (lupin.

iar manganul se aplică extra . Cea mai mare importanţă în cultura mecanizată a cartofului. dau rezultate bune în cultura cartofului.radiculare (zeamă bordeleză 1% + 1.1. odată cu lucrările de îngrijire (prăşit mecanic) sau după tuberizare (10 . În cultura cartofului şi-au dovedit eficienta microelementele: bor. Pe solurile podzolice la care. mangan.5% P2O5 + 1% K2O + 0. de regulă.30 cm pe majoritatea tipurilor de sol. îndeosebi solurile grele. stratul cu argilă.5 N. Îngrăşămintele complexe se aplică fie în toamnă. facilitându-se executarea unui bilon mare la plantare. Influenţa negativă a gradului de tasare a terenului se manifestă direct proporţional cu conţinutul de argilă şi de apă al solului (BERINDEI. o are evitarea formării bulgărilor.35 zile după răsărire). mecanizarea culturii reduce mult producţia de tuberculi.5. cupru. practic. cu posibilităţi mai bune de executare a lucrărilor de îngrijire în timpul perioadei de vegetaţie şi pentru 113 . molibden şi zinc. în concentraţie de 1 . pentru recoltarea cu combina. Îngrăşămintele complexe binare şi ternare.radicular. sub formă de sulfat de mangan. mai ales cei de mărimea tuberculilor. tipul şi textura solului.20 cm. toate.15 cm. Borul se aplică sub formă de borax 10 kg/ha sub arătura de bază. tasarea solului este. de regulă. În condiţii de mecanizare. făcând posibilă o bună dezvoltare a plantei. Gunoiul de grajd. practic impermeabil. sub arătura de bază. fie odată cu plantatul. Solul se mobilizează la adâncimea de 28 . Lucrările solului trebuie executate diferenţiat. dovedindu-se superioară arătura cu subsolaj suplimentar de 10 . în funcţie de zona climatică. planta premergătoare. 1972). prin acumularea apei şi elementelor nutritive în sol şi distrugerea buruienilor. Tasarea solului reduce considerabil producţia la cartof.%. Lucrările solului Acestea au menirea de a asigura un substrat cât mai afânat cu un regim aero-hidric corespunzător biologiei cartofului. la pregătirea patului germinativ şi în vegetaţie. Simpla trecere a roţilor de tractor pe lângă rândurile de plante provoacă micşorarea producţiei de tuberculi. mai ales a tuberculilor în cuib.facilitând astfel spălarea clorului din sol. imposibil de evitat. fosforul şi potasiu se aplică. Suplimentarea elementelor nutritive la cartof se poate realiza şi prin fertilizarea odată cu aplicarea apei de irigare sau prin tratamente extra . Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. Îngrăşămintele cu azot se administrează numai primăvara la pregătirea patului germinativ sau în două etape. începe la 18 . gradul de îmburuienare şi eroziunea solului.

folosirea combinatoarelor şi grapelor vibratoare (oscilante) realizează condiţii foarte bune 114 . tasarea solului de către roţile tractorului duce la formarea bulgărilor la marginea cuibului de cartof. pentru adâncimi până la 14 cm sau cuţite tip daltă. patul germinativ se pregăteşte numai după ce solul s-a zvântat. Pe unele soluri mai uşoare se poate executa în primăvară plantatul. fără crustă. Se realizează o adâncime de lucru până la 18 cm şi un grad de mărunţire de 92 .18 cm (BRIA. uşurează recoltarea mecanizată. De asemenea. Cele mai bune rezultate se obţin când terenul se pregăteşte cu ajutorul cultivatorului echipat cu piese active tip săgeată. Importanţă deosebită prezintă momentul optim de executare a arăturii. fără alte lucrări de pregătire a terenului. administrarea îngrăşămintelor organice şi celor chimice cu fosfat şi potasiu. echipat cu cuţite daltă sau săgeată. Formarea bulgărilor se datorează modului de executare a lucrărilor solului şi epocii acesteia. transport şi păstrare. Pe solurile mai grele. tocarea eventualelor resturi vegetale. evitând formarea viitorilor bulgări.2. realizează condiţii foarte bune pentru plantarea cartofului. dacă solul a fost lucrat pe o adâncime mică. bulgării se formează tot în cuibul de cartof. pentru a preîntâmpina formarea bulgărilor. 1981). 1982). prin zvântarea mai timpurie şi uniform a terenului. Până la venirea iernii arătura se menţine curată de buruieni.14 ha pe schimb este egală cu cea a grapei cu discuri. forma bilonului. erbicidarea şi recoltarea. iar pe parcele mici cultivatorul CPC-2 în agregat cu tractorul L-445. În primăvară. scarificarea terenului (afânarea adâncă) a dat rezultate bune. bulgării formaţi cu ocazia lucrărilor de îngrijire se găsesc pe bilon sau între biloane. indiferent de mărimea acestora. costurile de curăţire. Dacă solul se lucrează în primăvară pe teren insuficient zvântat şi fără mărunţirea corespunzătoare. influenţând pozitiv uniformitatea adâncimii de plantare. o eficacitate mai bună a erbicidelor. printre stoloni şi tuberculi. Nivelarea solului (înainte sau după arat) este extrem de importantă în cultura mecanizată a cartofului. permiţând plantatul mai devreme în primăvară. bulgării se formează în mijlocul cuibului de cartof.95% în condiţiile în care capacitatea de lucru 12 . în agregat cu tractorul U-650. Pentru suprafeţele mari de teren cultivatorul purtat pentru cartof CPC-3. Arătura se efectuează imediat după recoltarea plantei premergătoare.recoltarea mecanizată (BREDT. nivelată. Lipsa bulgărilor permite plantatul corect cu bilon uniform. reduce rănirea tuberculilor. pentru adâncimi de 14 . dar sub tuberculi. cu repercusiuni negative la recoltare.

10 zile). iar la nevoie până la 18°C (pentru a urgenta creşterea colţilor).1. . prin îmbăiere în soluţie timp de 5 minute. Folosirea combinatorului s-a dovedit mai avantajoasă pentru pregătirea unui pat germinativ corespunzător. fără ca aceştia să depăşească 1 .15 lădiţe. până ce apar colţii în masă.18°C. cu posibilităţi de aerisire şi în care se pot menţine temperaturi de 12 15°C. în cazul terenului cu denivelări şi tasat. În spaţiile de încolţire tuberculii se aşează în lădiţe (de dorit cu capacităţi de 10 . plantatul efectuându-se mai devreme.forţarea creşterii colţilor (sau încolţirea propriu-zisă) se realizează folosindu-se solarii sau alte spaţii care beneficiază de lumină naturală sau artificială. îndepărtând tuberculii vătămaţi şi bolnavi. Calitatea materialului de plantare este hotărâtoare în realizarea producţiilor mari la cartof. . dar fără buruieni. până la plantare. se coboară temperatura la 10 12°C.asigurarea pornirii colţilor în vegetaţie prin aşezarea tuberculilor în strat de circa 40 cm în camere încălzite la 16 . La lucrările de pregătire a solului în primăvară se aplică şi îngrăşămintele cu azot sau complexe. Între stive se lasă spaţii de 50 . lăţimea lor rezultând. cât permite spaţiul. grapă cu colţi şi grapă rotativă elicoidală. acesta fiind alcătuit în funcţie de starea terenului: numai din vibrocultor. din vibrocultor şi grapă rotativă elicoidală. 10 . dacă se urmăreşte o mai bună nivelare şi combatere a buruienilor. . Dacă colţii sunt mari (1 . La cartoful extratimpuriu şi timpuriu se obţin sporuri de producţie de 3.15 kg) care se grupează în stive lungi. să fie sănătos.60 cm pentru circulaţia lucrătorilor în vederea controlării şi dirijării procesului de 115 . din aşezarea a două lădiţe puse cap la cap iar pe înălţime se suprapun prin aşezare pe suporţii lor. prelate. Pentru reducerea gradului de tasare se practică şi bilonarea din toamnă. după care se acoperă cu rogojini. Încolţirea tuberculilor începe cu 30 .sortarea materialului de plantare scos din siloz sau depozit.tratarea tuberculilor cu formalină 0.40 zile înainte de plantare (sfârşitul lunii ianuarie în sud şi vest) şi constă din următoarele operaţiuni succesive: .5% (1 l formalină 40% la 80 l apă). ceea ce se realizează prin sortare la deschiderea silozului sau depozitului.pentru plantarea cartofului. iar mărimea tuberculilor să fie de 40-70 g. Materialul de plantat şi plantarea Materialul de plantat trebuie să aparţină soiului şi categoriei biologice stabilite pentru zonă.2 mm (durează 8 .5 cm) şi plantatul nu este posibil. folii de material plastic timp de circa 2 ore pentru "sudaţie" (transpiraţie).5 7 t/ha prin încolţirea tuberculilor înainte de plantare.

turbă. luându-se aceleaşi măsuri. folosindu-se aparatul "Magnetodia-flux" . În momentul plantării tuberculii se transportă în câmp în lădiţele sau coşurile de înrădăcinare. ultimul strat fiind din materialul de înrădăcinare. timp în care colţii cresc puternic şi la baza lor apar şi se dezvoltă rădăcinile. sau mraniţă şi nisip în proporţii egale.menţinerea umidităţii relative la peste 85%.3 ori pe zi.aerisirea de 2 . pentru a nu se rupe colţii şi rădăcinile. tuberculii se stratifică în coşuri de nuiele cu mraniţă sau turbă. În fiecare cuib se introduce şi o anumită cantitate de material folosit pentru înrădăcinare (mraniţă. pentru a se obţine o încolţire uniformă.eliminarea tuberculilor cu colţi filoşi şi schimbarea poziţiei lădiţelor în stive din 7 în 7 zile. stropirea tuberculilor cu apă cu stropitori sau vermorelul. rumeguş. În producerea cartofilor de consum extratimpurii şi timpurii se practică sistemul de înrădăcinare a tuberculilor preîncolţiţi la lumină. . forţându-se pornirea în vegetaţie a mugurilor aflaţi pe această parte. . stratificarea făcându-se până la umplerea coşului. . Imediat ce s-a terminat încolţirea la lumină.10 zile.încolţire. prin care se 116 . nisip). . Umectarea materialului de înrădăcinare se poate realiza cu soluţii nutritive de fosfor şi potasiu (60 g superfosfat şi 30 g sare potasică în 10 1 apă).parte ombilicală lăsându-se cele două jumătăţi netăiate într-o porţiune de circa 1 cm de la margine sau tăierea circulară a tuberculilor pe o adâncime de numai 15 mm. folosind vase cu apă pe podea. Acest procedeu se întrebuinţează numai înainte de pornirea mugurilor în vegetaţie (cel mai târziu la sfârşitul lunii ianuarie).iluminarea şi în timpul nopţii. Între straturile de tuberculi se aşează un strat de circa 5 cm material umectat. o dată la stratificare şi o dată după 5 zile. plantându-se cu multă grijă. Înrădăcinarea se poate face în lădiţe folosite la încolţire. rumeguş de lemn sau cu nisip. O altă metodă de pregătire a materialului de plantare este tratamentul cu unde electromagnetice.menţinerea temperaturii recomandate (12 . Pentru favorizarea încolţirii cât mai complete a mugurilor aflaţi pe întreaga suprafaţă a tuberculului.15°C). Tuberculii încolţiţi se ţin pentru înrădăcinare 8 . Pentru asigurarea unei încolţiri corespunzătoare sunt necesare următoarele: . realizându-se colţi mai viguroşi (40 w/m2). astfel încât substanţele de rezervă de la partea ombilicală a tuberculului să nu migreze spre partea coronară. se recomandă secţionarea de stimulare (metoda Köpetz) care se face transversal pe diametrul parte coronară . Coşurile se ţin în camere de încolţire menţinându-se temperatura normală şi aerisirea de două ori pe zi.

pe o durată de 7 minute. folosindu-se mai eficient şi ploile dinaintea secetelor din vară. plus încă 3 4 cm.urmăreşte o pornire mai timpurie a colţilor în vegetaţie.4 colţi bine formaţi. Plantările timpurii determină formarea unor stoloni mai scurţi. în situaţii de urgenţă. într-o singură zi. manual sau cu maşina specială de secţionat. folosind 10 .7°C.100 Hz. Nu trebuie să se aştepte realizarea în sol a 7°C. În acest caz tuberculii se taie longitudinal pentru a asigura pornirea egală în creştere a colţilor de pe cele două jumătăţi de tubercul.tratarea tuberculilor cu unde aritmice de 50 . timp de 30 minute. folosind următoarele variante: .100 Hz. iar dacă nu se poate face plantarea materialul se menţine în continuare la temperatura de 12 . În situaţii în care tuberculii pentru plantare sunt prea mari.100 Hz. Cartoful preîncolţit şi încolţit se plantează în funcţie de data probabilă a ultimelor îngheţuri ce survin în primăvară din fiecare zonă de cultură. Înainte de plantare tuberculii încolţiţi se pot secţiona în porţiuni de câte 3 . timp de 60 . deoarece pot interveni ploi care să întârzie lucrarea de plantare. o singură dată. . cu unde aritmice de 50 . Tuberculii neîncolţiţi nu sunt afectaţi în sol de eventualele scăderi ale temperaturii: ei nu pornesc în vegetaţie (nu emit colţi) până când nu se realizează temperatura specifică de 6 . timp de 30 minute (întregul proces durează 10 zile.tratarea.3 kg Mancozeb la tona de tuberculi. . Secţionarea se poate face cu 3 . uşurându-se recoltarea mecanizată a culturii de cartof.180 minute cu unde aritmice de 50 . cu dezinfectarea riguroasă a materialului. . Pentru plantarea tuberculilor neîncolţiţi epoca optimă este determinată de zvântarea solului până la adâncimea de plantare.100 Hz. care nu 117 . la care începe pornirea colţilor.14°C).20 kg praf de cretă şi 2 . se poate face secţionarea şi la materialul neîncolţit. Epoca de plantare.8 zile înainte de plantare. apoi tratarea din nou a materialului cu unde aritmetice de 50 .acelaşi tratament ca mai înainte şi încolţirea clasică timp de 8 zile.tratarea zilnică a tuberculilor timp de 10 zile. în aşa fel încât să se poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări puternice. folosindu-se o cantitate mai mică de material de plantare la unitatea de suprafaţă. Plantarea timpurie determină sporuri de producţie datorită tuberizării timpurii în condiţii de temperatură şi durată a zilei mai favorabile şi a unui ritm de acumulare a biomasei mai accentuat.

Tuberculii neîncolţiţi trebuie plantaţi până la 20 martie în zona de câmpie. . La stabilirea desimii de plantare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte (IANOŞI. până la 10 . iar în zonele favorabile şi foarte favorabile climatic.25 zile). la 10 . Calendaristic cartoful extratimpuriu şi timpuriu se plantează între 5 şi 15 martie în zona nisipurilor din Oltenia şi între 5 . iar planta îşi autoreglează numărul de tulpini iniţiale. între soiuri sunt diferenţe semnificative. 1978. BREMNER. respectiv.numărul de tulpini principale şi tuberculi formaţi la cuib creşte odată cu mărimea materialului de plantare şi a spaţiului de nutriţie şi scade datorită reducerii desimii de plantare. indiferent de mărimea tuberculului la aceeaşi normă de plantare nu sunt diferenţe semnificative de producţie (ALBEN. producţia creşte proporţional cu mărimea acestora dar.40% din cheltuielile directe de producţie. Scăderi semnificative de producţie se înregistrează în zonele de câmpie. la 15 . în special în anii cu desprimăvărare târzie. care asigură producţii bune decât un număr mai mare. în funcţie de condiţiile de mediu. în situaţiile când solul nu este suficient de fertil sau elementele climatice sunt nefavorabile (MOORLI J. 1991): .18 zile. Unii cercetători opinează că este mai indicat să se realizeze un număr mai mic de tulpini iniţiale (4 . Densitatea plantatului.15 aprilie în zona favorabilă şi până la sfârşitul lunii aprilie în zonele cu climă foarte favorabilă. care se concurează între ele şi pot debilita planta.12 zile şi. respectiv costul materialului.25 martie în restul zonelor de cultură.trebuie să afecteze plantele după răsărire (de la plantat la răsărire trec 18 .să se folosească norme de plantare cât mai reduse şi economice prin reglarea desimii. 1963. ultimul indicator determină norma de plantare. În fiecare zonă durata plantării trebuie să fie cât mai scurtă. atunci când întârzierea plantatului este mai mare de 6 .5 la cuib).. care se dezvoltă viguros. DRAICA 1977). care poate reprezenta 25 .8 zile. La stabilirea desimii de plantare trebuie să se ţină cont că la acelaşi număr de tuberculi plantaţi (respectiv aceeaşi desime). se calibrează după diametru şi se plantează la număr. Având în vedere că materialul de plantare se produce şi comercializează la greutate.). Cercetările efectuate în ultimii ani arată că producţiile la cultura cartofului oscilează relativ puţin la densităţi cuprinse între 45 mii şi 70 mii de tuberculi (cuiburi) la ha. La aceeaşi normă de plantare se preferă 118 . în special de fertilitatea solului (DRAICA 1985). în funcţie de zvântarea terenului. VECER A.

cu mărimea de 30 .240 mii tulpini la ha este suficient pentru a realiza producţii la nivelul potenţialului soiului.1.60 mii tuberculi/ha (idem şi la irigat). un număr mai mare de tuberculi şi producţie mai mare (HOLLIDAY. 55 . 1963. desimea plantatului la cartof este dată în tabelul 6. se recomandă următoarele densităţi optime de plantare (BERINDEI.55 mii de tuberculi plantaţi la hectar.85 mii tuberculi/ha. deoarece se formează un număr mai mare de tulpini principale la hectar. la ambele fracţii de calibrare 119 .1 Densitatea orientativă de plantare la cartof (mii tuberculi / ha).1.4 colţi.45 mm) . ceea ce înseamnă 240 . 70 mii tuberculi/ha (75 . 1969.60 g fiecare. producţia fiind în corelaţie cu numărul de tulpini principale la hectar.80 mii tuberculi/ha la fertilizare optimă şi irigare). Scopul culturii Consum extratimpuriu şi timpuriu Consum de vară Consum de toamnă-iarnă Prelucrări industriale Material de plantare Timpurii 70-75 60-65 Soiuri Semitimpurii Semitârzii 65-70 55-60 50-55 50-55 50-55 60-65 55-60 Târzii 45-50 45-50 50-55 Luând în consideraţie "fracţiile de calibrare" a materialului de plantare. Tabelul 6. pentru a se asigura numărul normal de tulpini principale şi o suprafaţă de asimilaţie clorofiliană mai mare. Orientativ. nu atât mărimea tuberculilor plantaţi determină producţia de cartof. La soiurile care produc un număr mic de tuberculi în cuib. Plantarea unui număr mai mare de tuberculi pentru cartoful timpuriu este determinată de faptul că. 1985): I.. asigurarea unui număr de 220 .60 mm.. II. (45 . (30 . EL SAELD. considerând că un tubercul asigură pornirea în vegetaţie a 4 .45 mm (diametrul transversal). cât mai ales desimea de plantare. în condiţii tehnologice corespunzătoare.5 tulpini iniţiale viguroase. în perioada scurtă de vegetaţie a acestor soiuri.1. În cazul când se plantează tuberculi mai mici se măreşte desimea la plantare. Pentru culturile de cartof extratimpurii şi timpurii se plantează un număr de 65 . 45 . Această densitate se asigură cu 45 . În general. Pentru cartoful ce se recoltează la maturitate.. respectiv 40 .tuberculi mai mici faţă de cei mari. HOLMES 1966).75 mii tuberculi sau porţiuni de tuberculi a câte 3 .55 mm) . este redusă compensarea producţiei la unitatea de suprafaţă prin creşterea recoltei la fiecare cuib. desimile menţionate în fracţia I de calibru cresc la 80 .280 mii de tulpini la ha.. iar la soiurile care formează număr mare de tuberculi în cuib.

5 şi 70 cm sau cu maşina de plantat 6 SAD-75. iar acoperirea lor se face fie mecanizat cu aceleaşi mijloace.4100 kg/ha.desimea se reduce cu 5 . S. obţinându-se producţii practic 120 . plantarea efectuându-se semimecanizat: se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevăzut cu corpuri de rariţă. Tabelul 6.1. care asigură distanţe între rânduri de 50. 75 şi chiar 80 cm) între rânduri este mai avantajoasă pentru mecanizarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare. Plantarea cartofului la distanţe mai mari (70. ceea ce uşurează mult lucrările de îngrijire. desimea la plantare este 70 .35 27 1710 1570 1440 1330 1200 1090 1000 900 35 . În cazul în care se folosesc la plantat tuberculi tăiaţi. distanţa între rânduri este de 70 cm. 1995) Fracţia materialului de Necesarul de material de plantare (kg/ha). în funcţie de greutatea medie a unui tubercul şi desimea stabilită la unitatea de suprafaţă (tabelul 6. La culturile de cartof extratimpurii şi timpurii cu tuberculi încolţiţi înainte de plantare. Distanţa între rânduri şi metodele de plantare. se folosesc distanţe între rânduri de 55 .27 cm.50 71 4510 4120 3780 3510 3150 2870 2630 2360 50 . în funcţie de distanta între rânduri şi desimea stabilită. funcţie de desime plantare Diametrul Greutate tuberculului medie (g) 63500 58000 53300 49400 44400 40400 37000 33300 (mm) 23 .. Când se plantează cu echipamentul de plantat cartof EPC-4 sau cu maşina de plantat cartofi încolţiţi MPCI-6 (pe terenuri nisipoase).55 95 6030 5510 5060 4690 4220 3840 3520 3160 55 . fie manual. 62.85 mii tuberculi/ha în condiţii de irigare.60 123 7810 7130 6560 6080 5460 4970 4550 4100 Pentru celelalte scopuri de folosinţă cartoful se plantează cu maşina 4 Sa BP 62.80 mii tuberculi/ha în condiţii de neirigare şi 75 . Cantitatea de tuberculi la hectar oscilează între 1270 .60 cm. Distanţele între tuberculi pe rând oscilează.40 37 2350 2150 1970 1830 1640 1490 1370 1230 40 . între 19 .30 20 1270 1160 1070 990 890 810 740 670 30 .10 mii tuberculi/ha.5. procurându-se cantitatea de tuberculi necesară pentru suprafaţa planificată a se cultiva cu cartof la care se adaugă la însilozare încă 10 . fără a se înregistra diferenţe semnificative de producţie la hectar faţă de distanţa de 60 cm între rânduri.15%.1.2 Norma de plantare în funcţie de desime şi mărimea tuberculilor (IANOŞI.45 52 3300 3020 2770 2570 2310 2100 1920 1730 45 . Cantitatea de tuberculi la hectar se calculează în funcţie de desimea plantatului şi greutatea medie a unui tubercul.2). cantitate ce reprezintă pierderile din timpul manipulării şi păstrării materialului de plantare. la distanţe între rânduri de 75 cm. în care tuberculii se plantează manual.

terenul să fie bine nivelat.50 ha pe oră. importată din fosta Cehoslovacia. În zonele cu terenuri de formă neregulată.56 . iar distanţa tuberculilor pe rând de 21.7 ore om/ha şi o calitate foarte bună a lucrării în următoarele condiţii: materialul de plantare să fie riguros sortat şi să fie curat de pământ şi alte impurităţi. cu degete de prindere.0. are viteza de deplasare 4 . pe pante a căror mecanizare impune cerinţe deosebite privind manevrabilitatea. s-a introdus în producţie maşina de plantat cartofi 6 SAD-75. se pot folosi tractoare cu pneuri mai late (se reduce tasarea).500 m. cu un necesar de forţă de muncă de 6 .14°) plantarea se face cu o singură secţie (2 Sa BP 62. bine nivelate. lucrările de îngrijire se execută mai uşor. 30. Organele de acoperire sunt cu rariţe. maşina de plantat realizează o productivitate de 0. După încercări încununate de succes. ca o condiţie esenţială. nu se distrug tulpinile în timpul vegetaţiei cu ocazia lucrărilor de îngrijire. care poate fi alimentat direct de mijloacele de transport prin basculare.5. 121 .12 cm. În asemenea condiţii se efectuează mai repede plantarea.6 km/h. reglarea maşinii să se facă corespunzător pentru fiecare categorie texturală de sol. curat de buruieni şi fără bulgări. 1975). 1987). Maşina lucrează în agregat cu tractorul de 28. Capacitatea buncărului este de 280 kg cu înălţător şi 220 kg fără.5 t tuberculi. utilajelor folosite. 35 şi 40 cm.5). 30. 45 şi 65 CP. Având în vedere buncărul suplimentar cu capacitatea de 4 . iar pe pante mai mari (6 . iar roţile de antrenare cu obadă şi pinteni. care poate planta până la 10 ha pe schimb.45 . fărâmiţate. se utilizează pentru plantarea cartofului maşina SA-2-0.0. pentru a se putea face alimentarea cu tuberculi numai la capete. restricţii faţă de gabaritul şi complexitatea. În condiţii normale. 66 şi 62 cm. cu limite de reglare a adâncimii între 6 .egale cu cele obţinute la distanţe mai mici între rânduri (BRIA. echipată cu 2 secţii (4 rânduri). Această maşină lucrează pe 2 rânduri. să nu aibă colţi mai lungi de 1 . COTA . să nu se planteze pe vreme ploioasă.74 importată din fosta Cehoslovacie. cu distanţa între rânduri de 70. lungimea parcelelor să fie de circa 400 . pentru realizarea indicilor de productivitate a maşinii se impune. brăzdare tipul combinaţie "labă de gâscă şi patină alungită". stabilitatea şi accesibilitatea agregatelor de lucru şi. o organizare exemplară a transportului materialului de plantare. uneori. Aparatul de plantare este prevăzut cu disc vertical. Pe terenurile plane.2 mm. iar capacitatea de lucru 0. 25.84 ha/h (C. se recomandă folosirea maşinii de plantat cu trei secţii de câte 2 rânduri (6 Sa BP 62.5).

Combaterea buruienilor. în condiţii de irigare.15 cm deasupra părţii superioare a tuberculilor la bilon mic şi 20 .9 cm şi. Prima lucrare se execută la 10 . atacul bolilor de putrezire) şi pe pante mai mari de 4 . 1997). Plantatul în biloane este obligatoriu în cazul irigării prin brazde. în zona foarte favorabilă de la Braşov adâncimea cea mai potrivită de plantare este de 7 . Tuberculii se aşează cu mâna pe peretele brazdei. lat la bază de circa 38 . tuberculii punându-se tot la a doua brazdă. În acest interval trebuie distruse buruienile şi crusta care se poate forma mai ales pe terenurile grele şi cu vreme ploioasă. adâncime la care umiditatea şi temperatura sunt mai favorabile formării tuberculilor. în ambele cazuri distanţa între rânduri este de aproximativ 60 cm. Cercetările efectuate la Braşov.12 cm. Plantarea pe brazde constă în executarea unei arături. intervalul este de peste 30 zile (la cartoful preîncolţit de 18 . Cartoful se poate planta şi manual pe suprafeţe mici sau în urma plugului.Pe parcele mici se poate utiliza maşina de plantat cartof pe 2 rânduri Solana (MPC-2). Pe terenurile situate în pantă plantarea cartofului se face pe curbele de nivel.8 cm. La plantare mai adâncă de 10 cm recoltarea mecanizată este mai costisitoare. formându-se biloane pentru prevenirea eroziunii solului. de regulă prin acoperire cu biloane. Lucrări de îngrijire Îngrijirea culturilor de cartof fără folosirea erbicidelor. în zona favorabilă. În acest caz tuberculii trebuie plantaţi la adâncimea de 6 . apoi în zonele cu ploi abundente (reducându-se pericolul excesului de apă în zona cuibului şi diminuându-se. Adâncimea de plantare. iar la Mărculeşti. Acoperirea se face prin răsturnarea brazdei următoare. 6 SAD-75) trebuie să fie astfel reglate încât să rezulte un bilon uniform încheiat simetric faţă de coamă. În celelalte situaţii se poate planta fără biloane.25 cm la bilon mare. astfel terenul rămâne ca o arătură.14 zile 122 . Câmpia Turzii şi Mărculeşti au scos în evidenţă că.5%.25 zile). la Câmpia Turzii.5. astfel. respectiv. Discurile de la maşinile de plantat (EPC-4. 16 . la jumătatea intervalului dintre coamă şi fundul brazdei. în agregat cu tractorul L-445 (POPESCU. după aşezarea pământului în bilon tuberculii să fie acoperiţi cu un strat de pământ de 8 . aşa-numita "acoperire plană".19 cm. adâncimea este de 12 cm.42 cm şi înalt de 12 . 4 Sa BP 62. de 17 cm. în cazul plugului purtat de tractor şi la a treia brazdă în cazul plugului tras de animale. astfel ca. Cartoful se plantează mecanizat. De la plantare la răsărire. Rezultatele cele mai bune se obţin atunci când lucrările se fac imediat ce apar buruienile.

care să lucreze la adâncimea care nu formează bulgări (BERINDEI. şi. tuberculii trebuie să fie acoperiţi cu un strat de sol afânat şi mărunţit. dacă terenul nu este puternic îmburuienat cu specii perene de buruieni. 123 .9 cm grosime. poate fi suficientă o lucrare de prăşit şi o bilonare. Se distrug buruienile şi crusta din spaţiul dintre biloane şi. Lucrarea succesivă cu grapaplasă şi cultivatorul cu piese tip rariţă. se execută numai lucrări de îngrijire a bilonului (de refacere).15 cm înălţime deasupra tuberculului plantat. dar şi de pe intervalul dintre biloane. după intervale de 8 . cât şi buruienile anuale. se repetă încă o dată (când s-au plantat tuberculi încolţiţi) sau de 2 ori la celelalte culturi. Pentru a se dezvolta normal. În cazul infestării cu buruieni perene. îngrijirea culturilor de cartof se face.12 zile. cu zonă de protecţie de 12 . îngrijirea culturii se face prin 2 . de asemenea.5 km/h. Următoarele lucrări sunt de bilonare. La plantatul plan se execută o praşilă mecanică între rândurile de plante vizibile. pentru a preveni călcarea şi distrugerea lor. se acoperă şi se înăbuşă buruienile ce au tendinţa de a răsări.3 treceri cu grapa cu colţi reglabili care distruge atât crusta. În final trebuie să rezulte un bilon de 13 . La prima bilonare. înăbuşirea buruienilor şi scurgerea apei pe taluzurile biloanelor. înaintea pieselor tip rariţă se vor monta cuţite săgeată. Dacă solul este tasat. se lucrează terenul cu grapaplasă.4 m şi o viteză de înaintare de 5 . în acest caz. Astfel se realizează o bună îngrijire a culturii până la răsărire.după plantare. După răsărire. cu lăţimea de lucru de 8. La bilonările târzii sunt folosite ridicătoarele de vrejuri (tulpini). Dacă plantatul s-a făcut în biloane. poate fi necesară intervenţia manuală de distrugere a unor buruieni perene. Când plantarea s-a făcut cu biloane. bilonul nu se face prea înalt (să nu acopere planta). la adâncimea de 8 10 cm. de obicei în număr de 2 . de 8 . prin refacerea acestora. 1982). Alte lucrări. de data aceasta cu cultivatorul echipat cu piese tip rariţă.4 zile se lucrează din nou.7 km/h. Bilonul trebuie să fie bine încheiat pe coamă. diferenţiat. la cartoful extratimpuriu. Grapa distruge buruienile şi crusta de pe coama biloanelor. Dacă după plantare terenul rămâne "plan". prevenind excesul de apă în zona cuiburilor şi infestarea cu mană a tuberculilor de la frunzele bolnave căzute pe bilon.3. După 1 . de refacere a bilonului. după cum s-au realizat sau nu biloane.15 cm şi viteza de înaintare 4 . în agregat de 3 câmpuri. se va executa o praşilă manuală completă pe rând sau una două lucrări de plivit. asigurând o bună dezvoltare tuberculilor. înălţimea lui devenind din ce în ce mai mare la lucrările următoare.

În anii secetoşi. Solanum nigrum.. Lamium sp.. Digitaria sp..4 zile înainte de răsărire).şi dicotiledonate (Sinapis sp. Igran. compoziţia floristică din anii precedenţi.. mai întâi se face udarea şi apoi se efectuează prăşitul sau bilonatul. Hibiscus trionum. Galiopsis sp. Erbicidele simple ca: Gesagard. erbicidele respective se aplică în perioada de după plantare şi până în preziua răsăririi plantelor de cartof... Buruienile produc pagube mari. determinând diminuarea recoltei cu 20 . agrotehnice. Gypsophila sp.. 1999). Xanthium sp. Setaria sp. Atriplex sp. Aresin. Acest mod de abordare constituie un dezavantaj care poate fi suplinit numai prin profesionalismul producătorului de cartof (MORAR. Merkazin.3.35%. Papaver sp.. când se fac mai multe udări. Spergula sp. Sencor.) se face folosind erbicidele din tabelul 6. Buruienile din lanurile de cartof se combat cu multă greutate. lucrările de îngrijire se corelează cu udările. bazată pe metode preventive. 124 . În zonele unde cartoful nu se plantează cu bilon. Galinsoga sp. chiar în cazul unor lucrări de îngrijire efectuate corespunzător cu mijloace mecanice. chimice şi biologice. iar recoltarea mecanizată devine dificilă sau imposibilă. Chenopodium sp. În prezent. cunoscând terenul.. Amaranthus sp. Gallium aparine. Portulaca sp. Fumaria sp. Stachys annua.. Polygonum sp. Lexone se aplică imediat după rebilonare. când nu se poate intra cu mijloace mecanizate pentru distrugerea lor. Erodium sp. afânând solul şi refăcând biloanele.. în funcţie de infestarea cu buruieni anuale şi perene. Afalon. Echinocloa crus-galli. Anthemis sp. Metodele chimice se bazează pe folosirea unui sortiment diversificat de erbicide. În cultura cartofului buruienile de combătut trebuie să fie anticipate. etc. Vicia sp. Îngrijirea culturilor de cartof folosind erbicidele pentru combaterea buruienilor... Buruienile consumă cantităţi mari de apă şi elemente nutritive şi scad eficienţa tratamentelor împotriva bolilor (mai ales la mană) şi dăunătorilor (mai ales la gândacul din Colorado).. Thlaspi sp. precum şi selectivitatea şi modul de acţiune a erbicidelor. toate ţările europene şi americane cu agricultură avansată practică combaterea integrată o buruienilor. Cosatrin... concomitent cu această lucrare şi până aproape de răsărirea plantelor de cartof (3 ..1. Combaterea buruienilor anuale mono. deoarece primele faze de vegetaţie a plantei corespund cu perioade ploioase din lunile mai şi iunie. numărul lucrărilor de afânare a solului şi de refacere a biloanelor poate fi mai mare.La culturile irigate.

se pot folosi erbicide postemergente. în condiţii de irigare este prezent costreiul (Sorghum halepense).0 Tratamentele se fac după răsărirea plantelor de cartof.4 Combaterea costreiului din culturile de cartof (l/ha produs comercial) Erbicide (substanţă activă) Fusilade super (12.0 .Erbicidele asociate: Codal sau Lasso + Gesagard sau Sencor. Pentru combaterea acestor buruieni se aplică erbicide selective postemergente (tab. în primele 10 zile. Moldova şi Oltenia culturile de cartof pot fi infestate cu Agropyron repens iar în sudul ţării. (toate cu 50% prometryn).5 3. indiferent de faza de creştere.040 Basagran 48 (48% bentazon) 3.5 5.1% quizalofop-ethyl Sorghum halepense (costrei) 2.75-1.3 Combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate din cultura cartofului.0 Erbicide (substanţa activă) Buruienile-problemă ca Solanum nigrum pot fi combătute cu ajutorul erbicidului Basagran care se aplică în faza de rozetă a buruienilor.5 5.1. În multe zone din Transilvania. Cosatrin 50. cum ar fi erbicidul Titus ce se aplică în faza cotiledonală a buruienilor.5 4. de preferat înainte.0 1. 6. Tabelul 6.00 1.75-1. Igran 50 (50% 2.5-4.5-0.5-2.5-2. (Lexone. până când acestea au 10 . până când acestea formează 6 frunze adevărate.5% fluazifop-p-butil) Gallant (12. după rebilonare sau plantarea tuberculilor. Lexone) pot fi administrate fără riscuri şi după răsărirea plantelor de cartof.0-1.0 Gesagard 50 sau 2.0 Agropyron repens (pir) 4.75 0.3.5-4. Dacă din anumite motive erbicidele monocotiledonate nu combat în totalitate buruienile. Prohelan 50.0 3.5 4.0 3.25-. în mod obligatoriu.0 Sencor 70 sau 0.25-2.5-5. Aresin. Tabelul 6.1.7-1.0 Erbicide preemergente complexe Codal (20% metholachlor + 20% prometryn) 6. Afalon.5-0.50 1.0-3.0-6.5-8.4).6. de răsărirea buruienilor monocotiledonate anuale.0-6. kg sau l/ha.0-4.5 7.0 Lexone 75 GA 0.0-8. Erbicidele pe bază de metribuzin (Sencor.0 Dual 500 (50% metholachlor) sau 3. Igran) se aplică.0-7.040 0.0 1.0 4.ureic) + surfactant 0. dar în momentul când plăntuţele de costrei au 15-35 cm înălţime iar cele 125 .5% haloxifop-ethoxy-ethyil) Targa (10.0 8.1. Prometrex 50.75-1.5 1.5 6-8 terbutrin).25 Erbicide postemergente Titus (sulfonil .12 cm înălţime.0 .5 Lexone 75 GA (75% metribuzin) 0. Afalon 50 (50% linuron).25 1. Aresin 50 (50% monolinuron) Sencor 70 (70% metribuzin) 0.0-3.75 0.0-10.00-1.0 4.5-5.25-2.040 0.0 Lasso (48% alachlor) plus 3. în funcţie de humus 1-2% 3-4% peste 4% Erbicide preemergente simple Gesagard 50.

Combaterea buruienilor în lanurile cu cartof extratimpuriu şi timpuriu. înainte de răsărire.râia comună.putregaiul inelar. de 2 kg/ha la Dithane M-45.80% eficacitatea protejării foliajului la mană.2 kg/ha.1. cât şi prezenţa dăunătorilor.0. Împotriva gândacului din Colorado se vor folosi următoarele produse: Decis 2. Phytophtora infestans .0.0-1. Rizoctonia solani .putregaiul uscat. pentru completarea acţiunii erbicidelor se mai execută 1 . Întârzierea cu 4 .5 kg/ha la Brestan 60 WP. Padan 50 . 6. iar după tratament. Controlul insuficient al culturilor de cartof privind agenţii patogeni ai bolilor.de pir au 10-15 cm. În multe cazuri. Corynebacterium sepedonicum .înnegrirea bazei tulpinii.0.râia neagră.3 kg/ha. Alternaria solani . Marshall 25 EC . tab. mono-. Sandofan C-50 PU. Victenon 50 WP .5 kg/ha.3). efectul lor fiind sporit dacă acestea rămân ca o peliculă la suprafaţa solului.8 kg/ha. iar cu mijloace aero se 126 .mana.rizoctonioza. Fusarium sp.5 kg/ha la Ridomil plus.6 kg/ha. Combaterea bolilor şi dăunătorilor. .5 zile a tratamentului faţă de momentul avertizat. prin faptul că această intervenţie nu mai este preventivă. Vandozeb 80 PU. Synchytrium endobioticum . în decurs de 7 . Pentru combaterea buruienilor anuale se aplică erbicide anti-.2. Ekalux S .5 EC . Dipterex 80 1. iar dintre dăunători: gândacul din Colorado Leptinotarsa decemlineata. carotovora putregaiul umed.10 zile. Respectarea dozei de fungicid şi a celei de lichid (200 l/ha la neirigat şi 400 l/ha în condiţii de irigare) se face prin calibrarea corectă a echipamentelor de stropit. Doza de fungicid este de 5 kg/ha la Turdacupral 50. Temoal 52 PU. constituie adesea cauza unor producţii mici şi neeconomice. şi dicotiledonate (v. de 2. Dintre numeroşii agenţi patogeni care produc boli ale cartofului amintim: Ervinia carotovora var. Dozele maxime (6 l/ha) sunt indicate când este prezentă şi specia Cynodon dactylon (pir gros). când se folosesc mijloace terestre de aplicare.1.alternarioza. diminuează cu 70 . Toate erbicidele recomandate după plantare şi înainte de răsărirea cartofului realizează o combatere a buruienilor eficientă când sunt aplicate concomitent cu o rebilonare. Streptomyces scabies . Erbicidele asociate se aplică în primele zile după plantarea cartofului. Erwinia carotovora var. după care urmează culturi succesive. trebuie să se facă cu mare atenţie. Curzate plus T 85 PU şi de 0. se irigă cu 300 400 m3 apă la hectar.2 kg/ha.3 kg/ha.2 lucrări mecanice de distrugere a buruienilor dintre rânduri şi de refacere a bilonului. atroseptica . Ordatox 25 EC .1. Momentul aplicării tratamentelor este indicat prin buletine de avertizare.

Umiditatea solului trebuie să se menţină în tot timpul perioadei de vegetaţie la minimum 70 . În anii cu primăveri secetoase se recomandă să se facă o udare de aprovizionare sau o udare imediat după răsărire.70% din I. Numărul tratamentelor oscilează de la an la an. Irigarea cartofului s-a dovedit eficientă în toate zonele. conform cu cerinţele. în urma maşinii E-649 se face şi sortarea lor.A. Rezultate bune se obţin când alternează produsele de la un tratament la altul. Pentru consumul de vară recoltarea se face pe măsura necesităţilor. tratamentele se pot face combinat.utilizează Dimevur (3 l/ha) sau Carbavur (3 l/ha). cantităţile specificate sunt pentru un singur tratament.4 tratamente pentru combarerea gândacului din Colorado. umiditatea solului nu trebuie să scadă sub valoarea plafonului minim de 50 . produsele recomandate fiind compatibile. cât şi dinamica consumului de apă al plantelor de cartof. Depozitarea. unde se sortează şi se calibrează în vederea livrării. prin smulgere iar pe celelalte soluri folosind sapa sau plugul. Când avertizările pentru mană şi gândacul de Colorado coincid.80% din capacitatea pentru apă a solului. sortarea făcându-se concomitent cu recoltarea. atunci când greutatea tuberculilor a depăşit 30 g. în funcţie de soi şi zona de cultură. iar în luna august cu combina CRC-2 (sau cu combina E-684). Pentru realizarea acestor consumuri de apă. iulie. Contra adulţilor hibernanţi tratamentul se recomandă în cazul când numărul este mai mare de 10 exemplare la 100 de plante. 127 . nu trebuie să depăşească 10 zile. Cercetările au evidenţiat că cea mai mare nevoie de apă se manifestă de la tuberizare până la maturitate. august). Regimul de irigare se dirijează permanent atât în funcţie de nivelul precipitaţiilor. când peridermul încă nu este bine format. Consumul total de apă la cartof are valori de 3. La recoltarea cu combina tuberculii se transportă la depozitul de tranzit sau la centrul de preluare. Depozitarea tuberculilor recoltaţi nu trebuie să depăşească 24 de ore.8 tratamente pentru combaterea bolilor şi 2 .U. de obicei în luna iulie.000 m3/ha. 60 . cu maşina E-649 care produce mai puţine vătămări. Recoltarea se face manual pe solurile nisipoase. Odată cu strânsul tuberculilor. (intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 40-70 cm.70% din acest consum realizându-se în perioada de formare şi creştere intensă a tuberculilor (iunie. Se fac 4 . în acest caz.500 – 7. Recoltarea Cartoful pentru consum extratimpuriu şi timpuriu se recoltează începând din luna mai. Se evită vătămarea tuberculilor.

13°C). din buncărul combinei sau din mers în remorca tractată paralel cu combina. Maşina lucrează bine numai pe solurile uşoare.. îi scutură de pământ pe o bandă transportoare şi îi depune în buncăre. pe cale chimică la îngălbenire totală. Combina CRC-1 dislocă tuberculii.8 zile mai înainte de recoltare. Este foarte important ca recoltarea cartofului să se facă la temperaturi mai mari de 6 . În solele cu cartofi pentru consum sortarea se face pe două categorii: tuberculi mari şi mijlocii. Maşina E-649 dislocă. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea cu combinele pentru cartof. 128 . paralel cu combina.80 g pentru material de plantare. separă pământul şi resturile vegetale.5 l/ha sau pe cale mecanică cu maşina de tocat vrejuri MTV-4. 1977). Recoltarea se face numai pe vreme bună şi la umiditatea corespunzătoare a solului. dar lucrarea este de bună calitate numai în cazul unei tehnologii adecvate şi a unei dotări corespunzătoare (SOCOL. sau cu maşina universală de tocat resturi vegetale (MUTRV) care lucrează în agregat cu tractorul L-445. tuberculii mici şi vătămaţi pentru furaj. de unde se adună manual în grămezi. Tuberculii se transportă la centrele de preluare sau la depozitele de păstrare.7°C (chiar 12 .Cartoful pentru consumul de toamnă-iarnă şi pentru industrializare se recoltează când 2/3 din tulpini (vrejuri) s-au uscat. pietre. Vrejurile se distrug cu 7 . Pentru calibrarea tuberculilor destinaţi plantării se foloseşte maşina de calibrat MCC-60 (45). Combina E-684 execută recoltarea cartofului pe 3 rânduri şi adunarea acestora într-o remorcă cu deplasare independentă. Combinele de recoltat dizlocă pământul cu tuberculi. iar cei din lotul semincer se sortează pe 3 categorii: cei peste 80 g sunt destinaţi consumului. restul de 1/3 având încă culoarea galbenă. remorci sau containere pentru transport.O. staţionar. care lucrează în flux cu maşina ISIC-30. întregi pentru consum. Maşina de scos cartof cu rotor excentric – MSCRE-1 şi maşina de scos cartof pe un rând cu brăzdar oscilant – MSC-1 B. Harvade 25 F în doză 2. între 40 . separă tuberculii de pământ şi îi depune pe suprafaţa solului în spatele maşinii. deoarece se reduce foarte mult gradul de vătămare a tuberculilor. Capetele parcelelor se recoltează manual pe 15 m lungime pentru întoarcerea agregatelor. folosind Reglone 5 l/ha. au un indice minim de vătămare a tuberculilor. încarcă tuberculii în remorca de transport. tuberculi bolnavi) cu maşina ISIC-30 în componenţa căreia intră şi maşina de presortat (MP-1).În urma acestor maşini tuberculii trebuie strânşi imediat. Tuberculii se separă de impurităţi (bulgări. sub 40 g se repartizează pentru furaj. în agregat cu tractorul L-445.

dacă solul nu a fost infestat cu nematode. există mari rezerve pentru a se obţine producţii de 70 – 110 t/ha. În aceste condiţii se asigură acumularea apei în sol. un asolament de 4 ani cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. astfel încât să rămână timp pentru efectuarea lucrărilor solului şi a fertilizării organo-minerale. orz. trifoi. 15 . La rândul ei sfecla este bună premergătoare pentru orzoaică. Având în vedere că din totalul stolonilor formaţi pe tulpina subterană numai 30 – 40% se transformă în tuberculi. sau după 6 ani. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi a Substanţelor Dulci Fundulea recomandă atât pentru condiţii de neirigare.5 ani astfel: . VASILIU. Sfecla poate reveni pe acelaşi teren după 4 ani. grâu de toamnă. ori un asolament de 5 ani cu următoarea rotaţie: sfecla pentru zahăr. porumb. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. dacă infestarea a fost slabă şi numai după 8 ani. leguminoasele anuale şi cartoful (în zona favorabilă acestuia). asolamente speciale. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. cât şi de irigare. floarea-soarelui. grâu.25 t/ha la soiurile extratimpurii. datorită epuizării solului în apă. sorgul şi iarba de Sudan. în cazul infestării puternice (A. cartof. din cauza consumului mare de apă şi potasiu. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă.25 t/ha la soiurile timpurii şi semitimpurii şi 25 . 129 .În ţara noastră se obţin producţii de 10 . folosind rotaţii de 4 .50 t/ha la soiurile semitârzii şi târzii.pentru zona cu grad mai ridicat de umiditate. 6. cartof. cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. floarea-soarelui şi cânepa. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru sfeclă cruciferele şi ovăzul din cauza dăunătorilor comuni (nematode). combaterea buruienilor şi valorificarea eficientă a îngrăşămintelor. porumb şi alte culturi cu care nu are dăunători comuni.pentru zona cerealieră din sudul ţării un asolament de 4 ani. porumbul erbicidat cu erbicide triazinice.2 SFECLA PENTRU ZAHĂR Tehnologia de cultivare Rotaţia Sfecla pentru zahăr trebuie sa urmeze după culturi care părăsesc terenul devreme. . cereale de toamnă. 1959). cât şi suprafeţele ocupate de culturi succesive. trifoi.

sunt următoarele: N . Limitele de consum (în kg/ha s. la 1 kg N s.6 .a. cu o coloraţie verde-albăstruie şi cu pete brune pe margini. consumul maxim fiind înregistrat în intervalul iulie . GH. în funcţie de condiţiile de experimentare. DAVIDESCU şi colab.30 iunie). Na 1.9.2.1. (1983) menţionează trei perioade critice privind necesarul elementelor nutritive accesibile plantei: 1) la apariţia perechii a doua şi a treia de frunze.8.2.2% (GH.2. Sporul de producţie datorat fosforului este mai mic decât în cazul azotului în ceea ce priveşte recolta de rădăcini.4 .2. BÎLTEANU. SOLTNER (1990). Mg . P . BÎLTEANU şi colab. 1970). Insuficienţa azotului determină reducerea suprafeţei foliare. 130 . BÎLTEANU (1993). când se absorb circa 70% din întregul necesar. 3) în perioada tuberizării şi cumulării zahărului (iulie . iar excesul de azot frânează acumularea zahărului în favoarea creşterii vegetative şi determină creşterea conţinutului de azot vătămător.iulie.) după D.4 . Pe măsură ce plantele avansează în vegetaţie se intensifică asimilarea fosforului şi potasiului. Excesul de azot amoniacal în sol la însămânţare are efecte toxice asupra germenilor şi plantelor de sfeclă (D. consumul maxim fiind înregistrat în lunile iunie .august. BROUWER. Pentru o producţie de 40 t/ha rădăcini şi 36 tone/ha frunze. 1974). Insuficienţa fosforului se manifestă prin frunze mici fără luciu. citat de GH. K . Azotul este cel mai important element pentru creşterea plantelor. contribuie la creşterea producţiei de rădăcini şi sporeşte conţinutul de zahăr cu 0.. 1 kg fosfor asigurat prin fertilizare determinând obţinerea a 17 kg zahăr ( W. pentru o tonă de rădăcini.6. Ca . dar este mai ridicat la producţia de zahăr.a.4.august).4 .6.110 kg rădăcini. În primele luni de vegetaţie sfecla consumă cantităţi mari de azot pentru formarea frunzelor.1. Absorbţia fosforului are loc de-a lungul întregii perioade de vegetaţie.0.6. După diferiţi autori. 70 kg P2O5 şi 250 kg K2O.2. 2) la începutul îngroşării rădăcinii (10 . prin prelungirea vegetaţiei şi diminuarea conţinutului de zahăr.Fertilizarea Sfecla pentru zahăr este o mare consumatoare de elemente nutritive.5. 1976).0 5. se asigură un spor de 52 .7 . elemente deosebit de importante pentru sinteza şi acumularea zahărului.8 . sfecla extrage din sol circa 165 kg azot.1. Fosforul favorizează creşterea rădăcinilor şi a aparatului foliar.

Îngrăşămintele verzi prezintă importanţă în regiunile unde. 1986).26 kg/ha borax (1. 1. doza de îngrăşăminte se va diminua cu: 2. Pentru fiecare tonă de gunoi încorporat. SEGĂRCEANU. au un rol primordial în nivelul producţiei sfeclei pentru zahăr. Gunoiul de grajd. iar la producţia de zahăr între 27 . în perioada 1975 . BORDAN.0 kg ha P2O5.3. sporul obţinut la producţia de rădăcini a oscilat între 27 . excesul de potasiu favorizează producţia de frunze în detrimentul producţiei de rădăcini. pe lângă cele organice.1985. deoarece ritmul de descompunere al gunoiului coincide. HERA şi Z.C. 131 .5.5 .70% (O.a. BROUWER. reflectate şi în producţia de zahăr care a crescut cu 13 . şi 1 kg/ha K2O.5 zahăr (W.133%. 1. Rezultate bune se obţin numai prin utilizarea de gunoi fermentat. carenţa în acest element apare pe solurile cernoziomice şi aluviale cu reacţie neutră. Sporul de producţie realizat de 1 kg potasiu s. Dintre acestea importanţă deosebită prezintă borul. când îngrăşământul organic se aplică pentru sfecla de zahăr şi 1. Lovrin. 1970). Potasiul favorizează absorbţia azotului şi fosforului. Bihor). încorporat în sol sub arătura de vară sun toamnă. ŢUCUDEAN. în mare măsură. în anii cu veri secetoase. prin fertilizare cu NPK.a.0 kg s. Administrarea îngrăşămintelor îngrăşămintele chimice. 1986). la S. 1975). sinteza şi migrarea zahărului în rădăcini şi conferă plantelor o bună rezistenţă la secetă şi boli. Prevenirea carenţei în bor se realizează prin aplicarea a 13 .).A.30 kg rădăcini respectiv 4.5 kg/ha N.140% (I. datorită condiţiilor climatice. influenţând negativ producţia. principalul îngrăşământ organic. Carenţa de bor determină îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei şi putrezirea “inimii sfeclei”. este de 25 .5 kg/ha K2O. în funcţie de nivelul dozelor şi rapoartelor experimentale. odată au fertilizarea de bază (CR.5 kg/ha N. când s-a aplicat plantei premergătoare.5 .Excesul de fosfor măreşte consistenţa rădăcinilor şi grăbeşte maturarea. cu nevoia de substanţe nutritive ale plantei. asigură importante sporuri de recoltă pe toate tipurile de sol. Astfel.84%. Carenţa în potasiu determină reducerea numărului de frunze şi uscarea lor prematură. s-au obţinut sporuri la producţia de rădăcini cuprinse între 26 . leguminoasele pot fi cultivate în mirişte sau în regim irigat. Microelemente.5 kg/ha P2O5. În condiţiile cernoziomului mediu levigat de la Girişul de Criş (jud. şi 2. Frecvent.

Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu trebuie făcută o dată cu efectuarea arăturii adânci de vară sau de toamnă.5 3. Tabelul 6. aducerea la nivelul dorit se va realiza prin completare cu îngrăşăminte simple.. În funcţie de aceste două elemente. Prevederile actuale referitoare la stabilirea dozelor de îngrăşăminte stabilesc următoarele: pe solurile cu fertilitate bună se administrează N120-160P70-150K50-80. menţionată în cartarea agrochimică.5 125 157 184 208 225 80 78 99 117 134 147 200 60 80 96 109 119 Îngrăşămintele complexe (NPK) de tipul: 16:48:0. în funcţie de recolta scontată (Rs) şi de gradul de asigurare a solului Recolta scontată (Rs) (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 0. OLTEANU şi colab.IN 1.5 4. Deoarece aportul elementelor nutritive din aceste îngrăşăminte nu corespunde întotdeauna necesităţilor de fertilizare.1 Dozele optime de NPK la sfecla pentru zahăr. odată cu praşila a doua mecanică.0 2.5 203 235 263 283 301 5 105 126 144 161 174 40 141 161 177 190 199 Indicele de azot .5 2.1 sunt prezentate dozele optime. folosind cultivatorul CPT .0 3.2.54. au evidenţiat sporuri de 13. se aplică fracţionat: jumătate din doză la pregătirea patului germinativ şi jumătate în timpul vegetaţiei. 13:27:13 se folosesc ca îngrăşăminte de bază pe toate tipurile de sol. 23:23:0.0 1. N140-180 P80-115 K60-110.6% la producţia de zahăr. Îngrăşămintele cu azot.Rezultatele experienţelor efectuate în 12 localităţi situate în diferite zone pedoclimatice ale ţării.5.8 . (GH. 1960).4 cu fertilizatoare. Criteriile care stau la baza stabilirii dozelor de îngrăşăminte sunt nivelul recoltei scontate şi aprovizionarea solului cu elemente fertilizante.2. 132 .5 . în tabelul 6.0 189 176 165 154 145 136 131 220 208 196 186 177 169 163 248 235 223 213 204 196 189 271 258 247 236 228 219 214 289 276 265 254 245 237 231 Asigurarea solului cu fosfaţi mobili (P-AI) la ppmP 10 20 30 40 50 60 70 98 90 85 82 80 79 79 119 111 106 103 101 100 100 137 129 124 121 119 118 118 154 146 141 138 136 135 135 167 159 154 151 149 148 148 Asigurarea solului cu potasiu mobil (K-AI) la ppmK 60 80 100 120 140 160 180 119 103 90 82 73 68 66 139 123 110 102 93 88 83 155 139 126 117 109 104 93 168 152 138 130 122 116 111 178 162 149 140 133 127 121 4.75% la producţia de rădăcini şi de 14. fiind mai uşor levigate pe profilul solului.56. iar pe solurile cu fertilitate medie şi slabă.

După plantele care părăsesc terenul în vară (cerealele păioase). în funcţie de intervalul dintre stropiri.9 cm. POPESCU. iar pe solurile mai grele şi tasate se înlocuieşte grapa cu colţi rigizi din compunerea combinatorului cu vibrocultorul ale cărui organe active pot afâna şi mărunţi mai bine aceste soluri. ŞTEFAN şi colab. utilizându-se doze de 1. a fost de 19. Lucrările solului Afânarea solului pe adâncimea de creştere a părţii recoltabile a rădăcinii.3 l ha. determinat toamna pe teren dezmiriştit.45 g cm3.30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa stelată. se execută imediat dezmiriştirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului. cu influenţe depresive asupra producţiei spre limita superioară. după lucrarea cu grapa cu discuri se va efectua nivelarea de exploatare prin două lucrări perpendiculare cu nivelatorul. putând fi aplicate în amestec. Când terenul prezintă denivelări. 133 . asigură pregătirea terenului mai devreme în primăvară.8 sau cu alte mijloace adecvate.2. Prin această lucrare se previne pierderea apei din sol şi se asigură înmagazinarea întregii cantităţi de apă provenită din precipitaţii. 1988). iar pe teren nedezmiriştit de 11% (V. au evidenţiat că rădăcinile sfeclei pentru zahăr se dezvoltă normal în solul care are greutatea volumetrică cuprinsă între 1. răsărirea şi reglarea regimului aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor.60%.5 .Aplicarea îngrăşămintelor complexe foliare la cultura sfeclei pentru zahăr constituie un important factor de sporire a producţiei de rădăcini cu până la 29%. se apreciază favorabil solul cu porozitatea totală de 48 .5%. Arătura se execută la adâncimea de 28 . Adâncimea de mobilizare a solului nu trebuie să depăşească 4 cm fapt pentru care se interzice folosirea grapei cu discuri care nu poate fi reglată la adâncimi de lucru mai mici de 8 .36%. POPESCU (1988). porozitate capilară şi 18 .24% porozitate de aeraţie. Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile uşoare cu combinatorul format din grapa cu colţi rigizi şi grapa elicoidală urmată de tăvălugul inelar (de “tip croskillet”). Aceste îngrăşăminte sunt compatibile cu produsele de combatere a bolilor şi dăunătorilor.. 1984). din care 30 . fără a diminua conţinutul de zahăr (GH. conţinutul în apă. Cercetările efectuate de V. Nivelarea arăturii din toamnă cu ajutorul nivelatorului NT .07 şi 1. Momentul optim de aplicare este în luna iulie. mărunţirea şi nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinarea. printr-o singură trecere cu combinatorul la o adâncime redusă şi uniformă.

a. (6 g/kg). Pentru prevenirea atacului de dăunători (Agriotes sp. iar solul are bulgări cu diametrul mai mic de 5 cm.Se apreciază că pregătirea solului a fost realizată în bune condiţii dacă patul germinativ este perfect mărunţit. sămânţa se tratează cu Tiradin 75. Sămânţa se livrează unităţilor agricole cultivatoare sub formă “şlefuită" în cazul soiurilor plurigerme şi “neşlefuită” la soiurile monogerme. Aphanomyces. iar terenul este zvântat. Cele mai bune rezultate se obţin când semănatul se face la 2 cm. respectiv se acoperă cu un liant în care se adaugă substanţe nutritive. când temperatura solului la adâncimea de încorporare se stabilizează (2 . afânat în profunzime pentru a asigura apa şi aerul necesare germinaţiei seminţelor şi răsăririi plantelor. Densitatea. Bothynoderes punctiventris. Răsărirea în câmp la sfecla pentru zahăr este influenţată atât de adâncimea la care se încorporează sămânţa. cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă de 75%. Tachigaren 70 WP (6 g/kg) s.110 mii plante/ha în 134 . se evită pierderile produse de îngheţurile târzii din primăvară. Phoma. Peronospora. Mucor. sămânţa se tratează cu unul din următoarele produse: Seedox 80 în cantitate de 10 kg/t. insecticide.3 zile) la 3 4°C. nivelat. Semănatul.. Pentru semănat se utilizează sămânţă provenită din loturi semincere certificate. Cheatocnema tibialis). Calendaristic. Epoca de semănat. cât şi de gradul de mărunţire a solului. Furadan 35 ST . se evită atacul unor dăunători care apar odată cu creşterea temperaturii şi contribuie la obţinerea unor culturi încheiate. Executarea semănatului la timp asigură o răsărire explozivă. din categoria biologică înmulţirea I. Rezultatele experimentale din ţara noastră reliefează că cele mai mari producţii se obţin când se asigură la recoltare 100 . Fusarium. semănatul trebuie încheiat până la 15 martie în zona de sud şi 25 martie în zona de nord a ţării.. o creştere uniformă a plantelor. Sămânţa şi semănatul Sămânţa. Glomerulele şlefuite se pot draja. Pentru a preveni atacul ciupercilor Pythium. Aspergillus. Astfel. Sămânţa drajată şi calibrată asigură realizarea unui semănat de mare precizie. care stânjenesc dezvoltarea buruienilor. Mospilan 70WP 30 kg/t.28 l/t sau Promet 666 SGO 25 l/t. fungicide şi biostimulatori. Tanymecus sp. cât şi apariţia lăstarilor floriferi în primul an de vegetaţie. Cerinţele ridicate faţă de umiditate pentru germinare impun ca semănatul să fie executat primăvara timpuriu.

la o viteză de lucru cu 3 .7 cm. Prăşitul.10 zile de la însămânţare. densitatea poate să crească la 120 mii plante ha şi în cultură neirigată (I. de la semănat până la recoltare. Datorită capacităţii germinative scăzute a glomerulelor de sfeclă. semănatul se execută în benzi după schema:45-60-45-45-45-60-45. Lucrările de îngrijire Întreţinerea culturii de sfeclă pentru zahăr se face permanent.. pentru a menţine cultura curată de buruieni. de tip zaharat. se stabileşte distanţa între glomerule pe rând.4 km/h şi la adâncimea de 4 6 cm.14 135 . Distanţele de semănat. În funcţie de germinaţia seminţelor. FAZECAŞ şi colab.12.8 mm. cu marginile subţiate la 0. Lucrarea se execută cu agregatul format din tractorul L-445. echipate cu cuţite săgeată şi discuri de protecţie a rândurilor. Semănatul se va executa cu viteze de 3. De-a lungul perioadei de vegetaţie se mai execută 3 .4. pe solurile cu aport freatic. realizarea densităţii menţionate se asigură prin semănarea unui număr dublu sau chiar de peste trei ori mai mare de seminţe. prevăzute cu limitatoare de adâncime. variază la soiurile monogerme între 5 . având diametrul de 1.4 praşile mecanice. În cazul soiurilor precoce. iar la soiurile plurigerme între 8 .12 cm. Prima praşilă mecanică se execută după 8 . la care patinarea este minimă şi creşte precizia de distribuţie a glomerulelor pe rând. deci înainte de răsărire. în funcţie de distanţele de semănat.40 orificii. lăsând o zonă de protecţie de 5 . terenul fără crustă şi o stare fitosanitară corespunzătoare. sfecla pentru zahăr se seamănă la distanţe între rânduri de 45 cm. Adâncimea de semănat. care încep imediat ce rândurile devin vizibile şi se repetă la intervale de 10 . Sămânţa monogermă are o putere de străbatere mai mică decât sămânţa plurigermă. pe rând (8 . Cantitatea de sămânţă.8 mm (la sămânţa monogermă) sau 2 mm (la sămânţa plurigermă). urmat de cultivatorul CPPT 4 sau CPT 5.120 mii plante/ha la culturile irigate.8 kg/ha. Ritmul lent de creştere din primele săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii de sfeclă pentru zahăr. iar pe suprafeţele unde recoltatul se face semimecanizat.5 kg la ha.8 km/h. pe urmele încă vizibile lăsate de roţile tasatoare ale semănătorii.3 cm la sămânţa monogermă şi 3 . Pe suprafeţele unde recoltarea se face mecanizat. motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2 . pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire. precum şi cu discuri cu 30 . Semănătoarea se echipează cu patine mici.4 cm la sămânţa plurigermă. 1977).culturile neirigate şi 110 .

136 . acestea se înlătură prin lucrarea de plivit. când rămân porţiuni de rânduri nesemănate. folosind în exclusivitate săpăligi speciale cu lamă îngustă de 15 cm. devansarea sau întârzierea efectuării lucrării soldându-se cu importante pierderi de producţie. Erbicidele Olticarb. cu sămânţă din soiuri monogerme genetic.3 frunze. cu indicatori de calitate superiori.8 km/h la ultimele două lucrări. Erbicidul Dual se aplică înainte de semănat şi. la distanţa între plante pe rând la 18 22 cm.12 cm la praşila a III-a şi 12 . Asigurarea densităţii optime se realizează prin rărit. Viteza de înaintare a tractorului este de 3. Lucrarea începe atunci când plantele au două frunze adevărate. 8 . Executarea răritului se face manual.8 km/h la prima praşilă.zile. Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide antigramineice asociate cu erbicide antidicotiledoneice (tab. iar când apar buruienile în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie.4 cm printr-o singură lucrare cu combinatorul. pentru realizarea densităţii dorite. 10 . se încorporează superficial la 3 . La prima şi a doua praşilă cultivatorul se echipează cu discuri de protecţie a rândurilor şi cu cuţite săgeată. când acestea sunt sporadice şi cu maşina de semănat.2). în funcţie de starea terenului şi gradul de îmburuienare. prăşitul mecanic se face mai târziu. Agricultura modernă dă ca soluţie. iar cuţitele săgeată se înlocuiesc cu cele unilaterale. a bolilor şi dăunătorilor. la 6 . Erbicidul Betanal AM se utilizează atunci când dicotiledonatele anuale nau fost bine combătute de Venzar. Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr. Când frunzele sunt mari.3 praşile manuale.10 cm la praşila a IIa. Odată cu răritul se face completarea golurilor. cu condiţia protejării perfecte a culturii împotriva buruienilor.2. Pe rând se execută 2 . în condiţii normale de vegetaţie şi la patru frunze. Elbatan sau Ador.7 cm adâncime. nefiind volatil. Diizocab sau Eradicane 6 E se aplică înainte de semănatul sfeclei şi se încorporează prin două lucrări cu combinatorul.7 cm la praşila I. folosind despicătorul de lan. când buruienile dicotiledonate au 2 . în orele în care frunzele au turgescenţa redusă. Hexilur. Combaterea chimică a buruienilor. semănatul sfeclei la distanţă definitivă bob cu bob.2 km/h la praşila a doua şi circa 7 . manual. Răritul. discurile de protecţie se scot. 6. Se aplică după răsărirea sfeclei. Ro-Neet.15 cm la praşila a IV-a. când se semnalează atac de dăunători. 6. Adâncimile de lucru sunt de 5 . la praşilele a treia şi a patra.

Adol. erbicidele Hexilur. În solele puternic infectate cu Avena fatua.5 Dicotiledonate Kusagard 75 WP 1. Gallant.2. ** .5 Betanal Compact Dicotiledonate anuale (1.În loc de Venzar se pot folosi în aceleaşi doze. Elbatan.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Dual 500 EC + Venzar 80 3-6 + 1-1.2 Combaterea chimică a buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr Nr.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate Dual 960 EC 2-3 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate TCA 10-15 Monocotiledonate Goltix 70 WP 10 Dicotiledonate Duacil 6.3-0. 137 . crt.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Eradicane 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1. halepense Targa 10 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. în doze de 1.35 cm înălţime. de asemenea. halepense Nabu S 6-8 Monocotiledonate inclusiv S.4-3 Monocotiledonate şi dicotiledonate Betanal AM-11 6 Dicotiledonate anuale Monocotiledonate şi unele Betanal Tangem 8 (4+4) dicotiledonate 4.1. tratamentul efectuându-se atunci când plantele de costrei au 15 .5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Diizocab 80 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1. Gallant sau Targa.În asociaţie cu Fusilade. halepense Furore 90 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.5) Betanal Progres 4 (2+2) Dicotiledonate anuale Focus Ultra 3-4 Monocotiledonate inclusiv S. halepense Gallant Super 1-1.5 . dacă există Cirsium arvense. sunt necesare şi una-două praşile manuale selective.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Nortron + Venzar 80 WP* 8-10 + 1-1.5 Monocotiledonate anuale Nortron Super 2.2 l/ha. Combaterea chimică a buruienilor reduce numărul de praşile la două. halepense Gallant 125 EE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. dozele din erbicidele menţionate se măresc la 2 .5+. după răsărirea sfeclei se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super. Doze de produs Erbicidul Buruieni combătute comercial (l/ha sau kg/ha) Erbicide preemergente Pyramin WP 4-6 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Pyramin WP 6-8 + 3-4 Monocotiledonate şi dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1. halepense 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 * .Tabelul 6. halepense Betanal 6 Dicotiledonate anuale Goltix 70 WP 7 Dicotiledonate anuale Lontrel 300** 0. Targa.5 Monocotiledonate inclusiv S. Dacă cultura este infestată şi cu Sorghum halepense.5 G 30 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Erbicide aplicate în perioada de vegetaţie Fusilade super 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Olticarb 75 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1.3 l/ha.5+1.

5 l/ha).1 l/ha). Brestan 60.6 l/ha). Atomaris linearis. Făinarea (Erysiphe betae) se combate cu Tilt 250 (0. la mijlocul lunii iunie.u. pe adâncimea de 0 . Impact 12. numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţie corespunzător cu cerinţele plantelor în diferite faze de vegetaţie.Combaterea bolilor şi dăunătorilor..a.5 l/ha. Protecţia plantelor. realizată prin tratamentul seminţelor. Pierderile provocate pot ajunge la 30% la producţia de rădăcini şi 40% la producţia de zahăr. Altor 100 (0. Tanymecus sp:. la această cultură. Sumialfa 10 EC (0.u.5 l/ha şi respectiv 3. Bavistin 50. Satisfacerea necesarului de apă prin irigare începe. Punchne în doză de 0.600 m3/ha.80 cm.VII. Ekalux 25 EC (1.0 l/ha. în stepă şi silvostepă şi la 70% din i. iar rezerva de apă din sol ajunge la 50% din i. folosind o normă de udare de 500 .15 zile. în doză de 2 l/ha. se efectuează un tratament suplimentar cu insecticidele Dursban 4 E sau Sinoratox R-35 cu dozele de 1. Topsin M 70. Baycor 300. în funcţie de textura solurilor. când rădăcinile încep să se îngroaşe. Chaetocnema tibialis) se combat prin traramente la sămânţă şi în vegetaţie prin tratamente cu Dursban 4 Z (1.0 l/ha). Se execută două-trei tratamente cu unul din următoarele produse: Alto combi 420. Decis 2. Derosal 50.2 l/ha. Suzu 60. Pennuc. Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris. Irigarea culturii. revenirea pe aceeaşi parcelă fiind necesară la intervale de 10 . 138 .3 l/ha.5 l/ha) sau Decis 2.3 l/ha). în doză de 0. nu este totală. în doză de 7 l/ha. Larvele defoliatoare (Mamestra brassicae. Sumicidin 20 EC (0.a în zona pădurilor din câmpie. Fastac 10 EC (0. Agriotes sp. Sumi 8 în doză de 0.5 l/ha).5. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr Fundulea (1990) menţionează.25 l/ha) şi Dursban 4 EC (1. Fundazol 50. 10 boli şi 17 dăunători.5 EC (0. în anii normali.5 EC (0. fiind mai frecventă în zonele şi în anii cu cantităţi mai mari de precipitaţii sau în condiţii de irigare. Rias 300 EC.3 l/ha). Cercosporioza (Cercospora beticola) apare în lunile VI . Kasumin 2. Sumicombi 30 EC (0. Benlate 50. Plusia gamma) se tratează în vegetaţie cu unul din următoarele produse: Talstar 10 EC (0. la densităţi crescute ale dăunătorilor şi în condiţii favorabile manifestări atacului.75 l/ha).1 l/ha).5 l/ha). astfel că. Obţinerea unor producţii mari de sfeclă pentru zahăr este posibilă în zonele cu deficit de umiditate.

000 kg acoperite cu coletele rezultate prin decoletare.5 . Lucrarea se 139 . Sfeclele extrase din pământ se curăţă şi se decoletează tăindu-se şi vârful rădăcinii la grosimea de 1 cm. cu o porţiune mică de pulpă. Pentru a preveni pierderea turgescenţei rădăcinilor se impun următoarele măsuri: să nu se recolteze decât cantităţile care pot fi decoletate în cel mult 24 de ore. se recoltează numai cantităţile obligatorii prevăzute în graficele de livrare. transportul să fie efectuat în paralel cu recoltarea şi decoletarea. Rădăcinile mai mari de 1 kg se decoletează conic.5 octombrie în zona mai rece din nord.20 septembrie în zonele din sudul ţării şi 1 . Dislocarea rădăcinilor se face cu DSP-4. Între data aplicării ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile în anii normali şi numai circa 5 . maturitatea se recunoaşte prin aceea că frunzele se împuţinează şi devin de culoare verde-deschis. prevăzute cu două coarne în formă de liră.august şi o udare în septembrie. În acest moment greutatea rădăcinilor este de 1. înlăturând. Recoltarea manuală. Grosimea stratului de sol umezit trebuie să fie de 0.2 ori mai mare decât greutatea frunzelor.3 cm.10 zile în anii secetoşi.Eşalonarea pe luni a udărilor este următoarea: o udare în iunie. Când temperaturile din aer sunt mai mari de 10°C. când începe creşterea rapidă a corpului sfeclei. Fenologic. Calendaristic. când are loc creşterea frunzelor şi 0. Depozitarea sfeclei în vederea prelucrării ulterioare este admisă numai când temperaturile scad sub 10°C. Recoltarea semimecanizată. 3 .5 udări în iulie . iar extragerea rădăcinilor din sol şi decoletarea se execută manual. când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul mai ridicat de zahăr. Se realizează cu furci speciale. respectiv cele care pot fi prelucrate imediat. Recoltarea. iar formarea de noi frunze încetineşte. maturitatea sfeclei se realizează în jur de 15 . Recoltarea poate fi efectuată manual. Rădăcinile cu greutate mai mică de 1 kg se decoletează printr-o tăietură orizontală la nivelul celor mai de jos muguri vizibili de pe epicotil.8 m începând cu luna iulie. semimecanizat şi mecanizat. Epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate. O atenţie deosebită trebuie acordată decoletării sfeclei. frunzele uscate şi verzi şi efectuând la capătul sfeclei o tăietură orizontală de 2 . Pe solurile cu aport freatic irigarea este necesară numai în anii secetoşi.5 cm în luna iunie. depozitarea în câmp a sfeclei care nu se poate transporta imediat să se facă în grămezi mari de circa 1.

tutunul se poate cultiva 2 . Pe terenuri proaspăt defrişate. cultura trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: terenul să fie perfect nivelat. CAP. pentru a asigura zona de întoarcere pentru agregate. Recoltarea mecanizată se execută în două faze cu seturile de maşini MDS3 + MRS-3. să nu se facă şanţuri. 7 TUTUNUL Tehnologia de cultivare a tutunului Rotaţia Tutunul suportă monocultura mai mulţi ani fără să se înregistreze fenomenul de “oboseală” a solului. se vor acoperi cu frunze. iar cele care au coletul deasupra solului. la recoltare terenul să aibă umiditate normală. transportului şi prelucrării. În condiţiile respectării tehnologiei de cultivare în ţara noastră. după o pajişte desţelenită sau după o plantă perenă. În aceste condiţii se obţin rezultate bune la soiurile de tutun pentru ţigări de foi. să nu se acopere coletul plantelor cu pământ. cu soiurile zonate în prezent se pot realiza producţii de peste 50 t/ha rădăcini. plantele se recoltează manual. dacă nu se transportă imediat. Producţia de frunze şi colete reprezintă 38% din recolta de rădăcini. dăunători). Rădăcinile decoletate şi bine curăţate de pământ se aşează în grămezi cât mai mari şi. distanta între plante 18 . Pentru a lucra în condiţii bune. întrucât aceste suprafeţe sunt fertile şi libere de paraziţi specifici. deoarece pierderile în greutate sunt extrem de ridicate. dar nu şi 140 . viroze. la decoletare sunt culcate şi se taie oblic. înainte de decoletare se deschid drumuri cu dislocatorul şi se extrag rădăcinile normal. la ambele capete ale parcelei. sfecla pentru zahăr nu trebuie să rămână în grămezi în câmp. şi BM-6 + KS-6 sau într-o singură fază cu combinele de recoltat sfeclă CRS-2 şi CRS-3 sau cu alte tipuri de combine de fabricaţie străină. răsărirea să fie explozivă şi fără goluri. producţia să nu fie peste 30 t/ha.22 cm. după care se eliberează terenul. cu pierderi minime. culturile cu distanţa între plante pe rând sub 12 cm nu se pot decoleta. lucrarea de decoletat să înceapă după ce se ridică roua. dar se distruge structura solului şi se înmulţesc paraziţii specifici (boli. pe distanta de 18 . la prăşit să nu se scoată bolovani. semănatul să se execute echidistant şi în rânduri drepte.execută în bune condiţii dacă la semănat s-a folosit schema corespunzătoare (în benzi).20 m.3 ani la rând. După recoltare. terenul să fie curat de buruieni. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea în două faze. la peste 12 cm. fapt care obligă la organizarea în flux continuu a recoltării.

făcând ca soiurile să-şi păstreze însuşirile normale bio-productive. castraveţii. cu excepţia celor care au dăunători comuni. Alegerea plantei premergătoare tutunului se face în funcţie de tipul de tutun cultivat: pentru soiurile din tipul oriental. din cauză că părăsesc târziu terenul. diferite insecte). Tutunul este o bună premergătoare pentru toate culturile. superioare calitativ şi rentabile. dovlecii. orz. lupoaie. dacă solurile sunt mai sărace. buha semănăturilor etc. cânepa şi floarea-soarelui. Nici alte plante prăşitoare nu sunt indicate ca premergătoare. recoltându-se timpuriu. permit executarea în bune condiţii a lucrărilor solului.) şi îngrăşăminte organice constituie un mijloc important de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii frunzelor de tutun. Fertilizarea Administrarea de macroelemente (N. Spre deosebire de monocultură.) care lasă solul bogat în azot. ardei etc. rămân resturi vegetale care împiedică plantarea tutunului în condiţii bune. boli şi dăunători specifici. 141 . ovăz. în funcţie de tipul şi soiul cultivat. Tutunul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante atât. Nu se recomandă ca plantă premergătoare tutunului cele din familia Solanaceae (cartofi. pot fi cultivate după leguminoasele pentru boabe. reducându-se gradul de infestare a solului cu seminţe de buruieni. îmbunătăţirea structurii lui. a solanaceelor. mazăre etc. Mo etc. Cultivarea tutunului în monocultură se ia în considerare numai în situaţia în care terenurile specifice tipului şi soiului ce se cultivă nu sunt suficiente. Ca. Mg). Porumbul (cel tratat cu erbicide triazinice este interzis ca plantă premergătoare) şi bumbacul sunt mai puţin indicate ca premergătoare pentru tutun. destinate ţigărilor de foi sau pentru pipă se cultivă după leguminoase (borceag. Cl.pentru tipul Oriental şi Virginia. semioriental şi Virginia. soiurile tipului de mare consum pentru ţigarete. tutunurile mai tari la fumat. se dezvoltă numeroşi dăunători polifagi (viermi-sârmă. cultivate pentru ţigarete superioare. se întârzie executarea lucrărilor solului. pepenii. Mn. Zn. întrucât eliberează terenul destul de timpuriu şi-l lasă curat de buruieni şi în bună stare de fertilitate. repetarea prăşitului duce la distrugerea structurii solului. se distruge structura solului prin praşile. varza. îmbogăţirea în substanţe organice. de sol. Fe. fasolea. iar amplasarea pe alte terenuri decât cele specifice duce la diminuarea calităţii. K. deoarece. Acestea. precum şi de zona ecologică de cultură. cât şi a raportului dintre ele. tomate.). P. microelemente (B.) periculoşi pentru tutun. asolamentul contribuie la obţinerea unor recolte mari de tutun. cantitativ. cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase: grâu. datorită unor paraziţi comuni (viroze.

Tutunul valorifică bine gunoiul de grajd în doze de 20 40 t/ha la tipul Burley. Pe celelalte tipuri de sol gunoiul se aplică direct. cu excepţia celor din tipul oriental la care nu se aplică. raporturi care influenţează mai mult absorbţia acestora. Pe terenurile slab fertile şi. Calciul este important ca element de nutriţie.48 kg/ha N. se recomandă aplicarea gunoiului de grajd la planta premergătoare. influenţând pozitiv creşterea sistemului radicular. ca şi în primele 15 zile de viaţă (W. mărind gradul de fertilitate a solului. îngrăşămintele verzi (trifoi roşu. ardere şi măreşte conţinutul în hidraţi de carbon solubili. sub arătura de bază. absorbţia azotului este foarte intensă. PARKER.64 kg/ha. Insuficienţa calciului determină apariţia de frunze deformate.20 t/ha la soiurile din tipul de mare consum şi pentru ţigări de foi. 16. secară etc. lăsând în sol 4 . la soiurile de tip Virginia. Fosforul are acţiune pozitivă atât asupra producţiei. adăugându-se la plantarea tutunului 32 . mijlocie de azot şi mică de fosfor. pe cele nisipoase. Chiar şi tulpinile de tutun tocate sunt o sursă de materie organică. 1965). 1937).3 kg P2O5.000 kg frunze uscate tutunul consumă 75. groase. Îngrăşămintele aplicate trebuie să fie cât mai complete şi în raporturi cât mai echilibrate. după care se reduce. împreună cu 48 . mai ales. 142 . Din a 15-a zi de la plantare şi până în a 45-a zi. aromă.10 t/ha la soiurile pentru ţigarete superioare. “rău colorate”. sporind conţinutul în hidraţi de carbon din frunze. P2O5. cât şi a calităţii acesteia. de calitate inferioară. culoare. lupin. conservând umiditatea şi sporind afânarea solurilor compacte. influenţează creşterea frunzelor şi conţinutul în nicotină. pentru diminuarea efectului negativ al azotului. 10 . Gunoiul de grajd. 5 .) pot folosi ca sursă de materie organică pentru tutun. completat cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei şi din vestul tării.5 kg azot. Fertilizarea unilaterală influenţează negativ calitatea frunzelor. La exces de fosfor se reduce combustibilitatea tutunului. Azotul în interdependenţă cu fosforul şi potasiul. Acţiunea pozitivă se manifestă încă din primele zile ale vegetaţiei.2 kg K2O şi 104 CaO (HITIER şi SABOURIN.5 % K2O şi 2 –3 % N. 124.La o producţie de 1. cât şi indirect. Se observă că tutunul este o plantă mare consumatoare de potasiu şi calciu. excesul de calciu conduce la formarea de frunze casante. dar şi producţia. Potasiul ameliorează însuşirile de calitate a tutunului: gust. când tutunul se află în răsadniţă. cu combustibilitate redusă. prin raporturile cu alte elemente din sol.

Aplicarea îngrăşămintelor. Îngrăşămintele chimice sunt eficiente la toate tipurile de tutun şi pe toate tipurile de sol, aplicându-se în funcţie de fertilitate şi soiul cultivat aşa cum rezultă din tabelul 7.1 întocmit după dozele recomandate de S.C.C.C.I.T. Bucureşti.
Tabelul 7.1 Doze orientative de îngrăşăminte în funcţie de fertilitatea solului şi tipul de tutun
Fertilitatea solului Doze (kg/ha s.a.) EleIndice Tipuri de tutun AproviP2O5 K2O (ppm) mente azot SemiMare zionare (ppm) Oriental Virginia Burley (IN) oriental consum F. slabă P2O5 N Slabă 8,1-18,0 P2O5 <2 < 66,0 K2O N Mijlocie 2,1-4,0 18,1-36,0 66,1-132,0 P2O5 K2O N Bună 4,1-6,0 36,1-72,0 132,1-200,0 P2O5 K2O P2O5 F. bună > 72,1 < 200,0 K2O < 0,8 70 40 60 70 30 50 60 20 40 40 90 50 80 90 40 60 70 30 50 50 120 50 100 120 40 80 100 20 70 70 50 50 160 120 140 160 80 100 140 70 80 100 60 60 120 80 100 120 70 80 100 50 60 60 -

Fertilizarea la tutun poate fi de bază, în momentul plantării şi în timpul vegetaţiei, (suplimentară). În cazul fertilizării de bază, îngrăşămintele se aplică sub arătura de bază (gunoiul, fosforul şi potasiul), contribuind la aprovizionarea cu elemente nutritive a plantelor de tutun vreme îndelungată, urmărind fertilitatea solului şi îmbunătăţind însuşirile fizice, chimice şi biologice ale acestuia, iar azotul se aplică la pregătirea solului pentru plantare. Fertilizarea în momentul plantării asigură elemente de nutriţie în primele faze de vegetaţie şi se face, de regulă, localizat (pe rând), în apropierea sistemului radicular, mărindu-se coeficientul de utilizare a substanţelor nutritive. Fertilizarea suplimentară se face prin aplicarea îngrăşămintelor pe sol, dar şi prin tratamente extraradiculare cu soluţii nutritive care conţin în special azot. “Udarea” tutunului la plantare cu o soluţie nutritivă diluată (6 g N + 12 g P2O5 la 10 l apă), folosind 0,5 l la plantă, ajută la prinderea mai bună a plăntuţelor şi creşterea lor ulterioară. Îngrăşămintele suplimentare aplicate pe sol se încorporează prin praşile cu ajutorul cultivatorului. După apariţia inflorescenţelor, fertilizarea suplimentară nu mai este eficientă. O fertilizare cu N : P 1 : 3 (10 - 15 kg N – 30 - 45 kg P205) este eficientă dacă se aplică la prima praşilă. Amendamentele folosite la tutun. Tutunul se dezvoltă în bune condiţii la un pH al solului slab acid, cuprins între 5,6 - 6,6. Dacă pH-ul solului scade sub 5,6
143

este nevoie să se intervină cu amendamente calcaroase. Se asigură astfel şi înlăturarea pericolului apariţiei efectelor negative asupra tutunului datorate toxicităţii magneziului. Se aplică 6 t/ha amendamente calcaroase sub arătura de bază, o dată la 4 ani, crescând, totodată, conţinutul calciului în frunze cu consecinţe favorabile. Lucrările solului Terenul ce urmează a fi plantat cu tutun trebuie pregătit cu multă atenţie. Solul trebuie să fie afânat profund, mărunţit corespunzător, pentru a acumula şi păstra umiditatea şi pentru a se combate buruienile. Experienţele din ţara noastră au scos în evidenţă că arăturile executate la 22 - 25 cm adâncime dau rezultatele cele mai bune. În solurile uşoare se lucrează mai superficial decât pe cele mijlocii şi grele. Este necesar ca, prin arătură, să se evite formarea hardpanului. Solurile nisipoase din zona de cultură a tutunului de tip Virginia trebuie arate la adâncimea de 28 - 30 cm, toamna târziu sau primăvara devreme (POP, 1974) ocazie cu care se încorporează şi îngrăşămintele organice şi minerale. În această arătură se acumulează o cantitate mare de apă şi se reduce evaporaţia, nitraţii se acumulează mai adânc în sol, unde pe terenurile nisipoase se dezvoltă cea mai mare parte din rădăcini (RAUHE, 1958). În primăvară arătura se lucrează cu grapa cât mai de timpuriu, apoi terenul se întreţine curat de buruieni şi afânat cu ajutorul cultivatorului urmat de grapă. Dacă solul s-a tasat prea mult în timpul iernii, se execută o arătură superficială (10 - 15 cm) cu plugul fără cormană, urmat de grapă. Se efectuează 1 - 3 afânări până la plantare şi se evită pulverizarea solului. Adâncimea de afânare cu cultivatorul este de 10 - 12 cm. Producerea şi plantarea răsadului Tutunul nu se seamănă direct în câmp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile joase. Germinaţia lui la cel puţin 12°C şi o perioadă de vegetaţie relativ lungă determină ca tutunul să se însămânţeze şi să crească o anumită perioadă de timp în răsadniţe. Numai după ce vremea s-a încălzit şi a trecut pericolul îngheţurilor târzii de primăvară, el se transplantează în câmp, în teren pregătit în prealabil. Producerea răsadului Răsadniţele. În condiţiile din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului sunt răsadniţele încălzite cu biocombustibili (gunoi de grajd proaspăt), fără a fi influenţate de condiţiile climatice din primăvară. Există şi răsadniţe încălzite cu aburi sau apă caldă. Cele mai indicate răsadniţe sunt cele la
144

care platforma de gunoi (cel mai bun, de cabaline) bine tasat, este de 40 - 60 cm grosime, suprafaţa calculându-se în funcţie de numărul de rame (tocuri) ce urmează să se aşeze pe platformă, distanţa între ele fiind de 50 cm, iar la marginea platformei de 60 cm. Tocurile de răsadniţă “se îmbracă” în gunoi şi în interior şi în exterior, lăsându-se 5 - 6 zile pentru aşezarea gunoiului. Se introduce apoi în tocul răsadniţei amestecul nutritiv format din o parte pământ de ţelină sau grădină, două părţi mraniţă şi o parte nisip, după ce, în prealabil, a fost dezinfectat cu Basamid G98 în doză de 35 g/m2 sau Dazomet 90 G - 9% în doză de 35 g/m2 sau Bromură de methil 50 - 75 g/m2 ori Formalină 38% (concentraţie 4%) în doză de 2 l soluţie la m2 sau Vapam 2%. Pentru dezinfecţie amestecul nutritiv se întinde în strat subţire de 10 - 15 cm grosime şi se tratează cu produsele specificate, se omogenizează, se adună în grămezi şi se acoperă cu folie de polietilenă. Dezinfecţia cu Basamid se face încă din toamnă sau în cursul iernii. Se introduce amestecul nutritiv sub forma unui strat de 15 - 20 cm grosime, se acoperă tocurile cu geamuri timp de 8 - 12 zile; în acest timp, prin procesele fermentative din gunoi se degajă căldură, temperatura ridicându-se la 60°C după 4 – 5 zile. După 8 - 12 zile temperatura se stabilizează la circa 40°C, când se poate trece la semănat. Răsadniţele se înfiinţează cu 60 - 65 de zile înainte de plantarea tutunului (tab. 7.2).
Tabelul 7.2. Perioada de semănat a tutunului în răsadniţă
Zona Răsadniţe calde 25 II-10 III 1 III-10 III Perioada de semănat Răsadniţe Tunele semicalde 10 III-20 III 15 III-30 III 10 III-20 III 20III-30 III

Sudul ţării Nordul ţării şi zonele mai reci

Sămânţa destinată semănatului este produsă în unităţi specializate pentru fiecare soi ce se cultivă şi se expediază la producători tratată cu Criptodin 5 g/kg sămânţă sau Merpan 5 g/kg sămânţă. Pentru grăbirea răsăririi sămânţa poate fi preîncolţită în prealabil, asigurându-se obţinerea răsadului “bun de plantare” cu 5 - 10 zile mai devreme. Suprafaţa de răsadniţă se calculează în funcţie de numărul de plante ce se obţin la m2, desimea plantelor în câmp şi suprafaţa planificată a se planta cu soiul respectiv. În răsadniţele calde se obţin 2.200 – 2.500 fire de răsad la m2, din care 2.000 fire sunt bune de plantat. În răsadniţele semicalde se obţin 2.000 fire la m2, iar în cele reci 1.500 fire răsad la m2, bune de plantat fiind 1.500 şi respectiv, 1.000 de fire la m2.
145

În răsadniţele calde semănatul se face când temperatura din stratul de gunoi a scăzut la 30 . răsadul va fi umbrit ziua între orele 11 . În afară de răsadniţele calde răsadul de tutun se mai poate obţine în sere. combaterea bolilor şi dăunătorilor şi călirea răsadului etc. Aerisirea răsadului. 1 kg nisip pentru cantitatea de sămânţă necesară la 6 m2.4 . solarii încălzite sau neîncălzite.16. temperatura păstrându-se în limitele de 18 25°C. în funcţie de soi. fertilizarea suplimentară.3 Suprafaţa de răsadniţă pentru 1 ha de tutun Soiul (tipuri) Djebel (O) Molovata (O) Ghimpaţi (S.0. Cantitatea de sămânţă este de 0. Pe măsură ce creşte răsadul. Controlul temperaturii se face cu termometre de sol şi de cameră.C) Bărăgan (M. se presează uniform cu o scândură. Până la răsărire este necesară o temperatură de 30 . la protejarea răsadniţelor cu rogojini. în situaţia când temperatura este prea ridicată. În zilele prea călduroase se foloseşte umbrirea. Sămânţa germinează şi planta răsare într-o perioadă cu 7 .5 .0. Până în faza de urechiuşe. udarea.7 g/m2 în răsadniţe reci şi tunele. pentru a pune în contact intim sămânţa cu pământul. face mai des. este dată în tabelul 7. aerisirea. În perioada germinării seminţelor aerisirea se face numai la orele amiezii.3. asigurându-se condiţii normale de iluminare prin spălarea geamurilor şi foliei şi îndepărtarea acestora în zilele călduroase. Tabelul 7. sămânţa (mică) de tutun se amestecă cu nisip uscat.35°C. apoi se udă cu apă călduţă (cu stropitoarea cu sită fină) şi se acoperă tocul de răsadniţă cu geamuri.6 cm. După semănat se împrăştie deasupra seminţei un strat de mraniţă foarte bine mărunţită şi cernută.C) Răsadniţă caldă 90-100 70-80 60-65 40-55 35-40 35-40 40-45 Solarii şi tunel 100-110 80-85 65-70 45-50 40-45 40-45 45-50 Brazde reci 120-130 100-110 75-80 55-60 45-50 45-50 55-60 Îngrijirea răsadului constă din: asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţei. aerisirea se. după ce în prealabil.6 g/m2 în răsadniţe calde şi 0. în grosime de 3 . Imediat după răsărire se renunţă în timpul zilei. Asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţe se face cu scopul bunei germinări a seminţelor şi răsăririi plantelor.O) Virginia (V) Burley (B) Banat (M.4 mm. terotatul. Semănatul se face manual prin împrăştiere.Suprafaţa de răsadniţă. combaterea buruienilor. răritul. în răsadniţe semicalde şi în tunele sau în brazde reci. după această fază răsadul se umbreşte numai în zilele foarte calde.9 zile. o perioadă scurtă în 146 . În prima perioadă de creştere a răsadului ramele se ridică pe suporţi la o înălţime de 5 .32°C.

cu norme de 0. stratul dintre plante având 0. 3 g/25 m2. Pe timp rece apa se încălzeşte. apoi ramele se ridică la 20 . La început răsadurile se udă mai des şi cu cantităţi mai mici de apă. astfel încât. conferindu-i rezistenţă la îmbolnăvire.3 zile. Este bine ca plivitul să se facă în zilele mai înnourate.5 g/m2. având şi rolul de a evita spălarea stratului superior de sol din răsadniţă şi formarea crustei. Plivitul se execută de câte ori este nevoie.timpul amiezii. Constă din împrăştierea sau cernerea peste răsad a unei cantităţi de mraniţă sau amestec nutritiv. prin smulgerea buruienilor.10 cm adâncime. Între fazele de “cruciuliţă” şi “urechiuşe” răsadul nu se udă 2 . udările vor fi până la trei pe zi. solariile şi tunelele se aerisesc mai intens. să nu fie deranjate plantele de tutun. să aibă o temperatură de 23 . Serele. Temperatura apei în perioada germinării trebuie să fie mai ridicată. în momentul când ajunge pe răsad. Combaterea buruienilor se face prin pliviri sau cu erbicide. aplicat concomitent cu semănatul sau cu 1 .5 cm grosime.30 cm deasupra tocului.înrădăcinare şi în faza de cruciuliţă. când sistemul radicular al răsadului se dezvoltă mai lent. după aceea apa va avea temperatura aerului atmosferic. după care se poate uda normal. După faza de urechiuşe şi până la călirea răsadului pentru plantat. toată ziua şi se acoperă numai noaptea sau când timpul este rece şi ploios.5 g/m2. sau erbicidul Devrinol 50 WP. a doua la amiază şi a treia în jurul orei 16. Primul plivit are loc când plantele au răsărit şi buruienile depăşesc ca dimensiune tutunul şi se efectuează după ce s-a udat bine cu apă. apoi mai rar. udarea se face mai rar. Terotatul se efectuează cu scopul de a dezvolta un număr mai mare de rădăcini laterale de la baza tulpiniţei. având drept scop menţinerea unei umidităţi moderate în stratul superficial al patului germinativ. dar cu norme mai mari de udare. Răritul răsadului se face spre sfârşitul fazei de cruciuliţă. mai puţin călduroase. În perioada semănat – răsărire . Terotajul se execută după fiecare plivit.3 zile după semănat. Se poate folosi şi erbicidul Dymid 0. Udarea răsadului este o operaţiune foarte importantă. când frunzele sunt 147 .25° C. rărit. aplicat cu 7 zile înainte de semănat. dezinfectate în prealabil.2 .5 . fără a depăşi faza de urechiuşe. asigurându-se apă suficientă în stratul nutritiv. menţinânduse ridicate tot timpul zilei. astfel încât. Combaterea buruienilor se poate face şi cu ajutorul erbicidelor.0 l/m2.5 zile. pe 8 . atunci când se constată că desimea răsadurilor este prea mare. procedându-se ca la plivit. După faza de urechiuşe răsadniţele se ţin descoperite pe timp călduros. Terotatul se repetă la intervale de 3 .1. Se recomandă erbicidul Enide 50 WP în doză de 1. Prima udare se face în jurul orei 9.0.

După terotare. după care se udă foarte bine pentru a spăla îngrăşămintele de pe frunze.uscate. Turdacupral 50 PU sau Perozin B 75. Captadin 50 PU. Gunoiul se pune într-un sac de pânză rară şi se ţine în apă la macerat 24 de ore. toate în concentraţie de 0.4 ori în timpul perioadei de vegetaţie în răsadniţă: prima fertilizare se face în faza de cruciuliţă. produsă de ciuperca Peronospora tabacina. Combaterea dăunătorilor. La o parte gunoi de pasăre uscat se folosesc zece părţi apă.3%. Soluţia se diluează cu o cantitate egală de apă şi se utilizează 2 l/m2. pentru a nu se lipi mraniţa de ele. agitându-se din timp în timp. putrezirea neagră a rădăcinilor. folosindu-se 30 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. Se folosesc 2 l soluţie la m2.30%. tratamentul repetându-se după 7 zile. iar a patra se face cu 7 . Combaterea bolilor. Principalele boli ale răsadului de tutun sunt: căderea răsadului. unul din 148 . Putrezirea neagră a rădăcinilor se combate cu fungicidul Chinoin Fundazol în doză de 2 g/m2. provocată de Thieloviopsis basicola şi mana tutunului.80 g sulfat de potasiu. folosindu-se 30 l soluţie pentru 100 m2 răsadniţă. înainte de semănat. fiind necesară repetarea operaţiei de 3 .120 g superfosfat şi 40 . în concentraţie de 0. a treia când răsadul este în faza de urechiuşe.50 g azotat de amoniu. mraniţa se scutură de pe frunze şi apoi se efectuează udarea. folosindu-se 200 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. a doua la 4 . repetându-se tratamentul după 7 zile. Căderea răsadului se combate cu Tiuram 70 PU sau Captadin 50 PU. 80 .10 zile înainte de transplantare în câmp. Mana se combate cu Tiuram 70 PU. Conţinutul sacului se stoarce bine iar soluţia rezultată se diluează cu o cantitate egală de apă. Combaterea chimică a coropişniţei se face aplicând. Fertilizarea suplimentară cu soluţie de gunoi de pasăre este foarte eficientă. Principalii dăunători în răsadniţă sunt: coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa) şi tripsul tutunului (Thrips tabaci).5 zile după prima. produsă de Rhizoctonia solani şi Pythium sp. 50 g sulfat de amoniu sau 30 . Fertilizarea suplimentară este impusă de consumul ridicat al elementelor nutritive de către plante şi datorită spălării lor cu ocazia udărilor. După fiecare fertilizare răsadul se udă abundent.. Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice se face folosind o soluţie formată din 10 l apă.

dacă nu este udat. Răsadul bine călit nu se veştejeşte în zilele călduroase. Răsadul se acoperă numai în caz de îngheţ.1% sau Actelic 0. plantatul se poate face pe parcursul întregii zile. Plantatul se face în orele de dimineaţă şi după amiază. Sinoratox 35 R. desimile cele mai mari se asigură la soiurile din tipul oriental. lungimea de 8 . densitatea la semănat se păstrează nemodificată la unitatea de suprafaţă. Reducerea spaţiului de nutriţie peste limita optimă determină reducerea în frunze a substanţelor răşinoase ce concură la formarea aromei. care constituie densitatea optimă.4%.4 zile înainte de plantare nu se mai udă. fără a se scutura de pământ.5 g/m2 sau Sintogrill 5G în doză de 3 g/m2.8 frunze) când plantarea se face mecanizat. Metasytox 0. nu duce la reducerea producţiei la unitatea de suprafaţă. iar cu 3 . se aşează în cutii şi se acoperă cu o pânză udă. Ţinând seama de particularităţile soiurilor. Epoca plantării se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi perioada de vegetaţie a soiurilor.15%.insecticidele: Furadan 10 G.1%. Pentru toate soiurile şi în toate zonele plantarea între 1 şi 10 mai a realizat cele mai mari producţii. transportându-se în câmp la locul de plantare. Densitatea plantatului are o deosebită importanţă la tutun pentru realizarea unor producţii mari şi de calitate. pericol de brumă sau ploi abundente. Întârzierea plantării peste data de 25 mai determină scăderi de producţie deosebit de mari.6 frunze când plantarea se face manual şi 16 . folosindu-se 30 l emulsie la 100 m2 răsadniţă. O plantă de tutun bine călită are tulpina elastică (îndoită după deget nu se rupe). Răsadul se lasă descoperit ziua şi noaptea. soiurile din tipul Virginia.12 cm. Pentru combatere se utilizează insecticidul Carbetox 37 EC 0. se udă o dată la două zile. Călirea răsadului se face cu 7 . cu apă (mai puţină). Plantarea tutunului Răsadul de tutun pentru plantare. Tripsul este un dăunător periculos şi pentru faptul că transmite în răsad virusul care produce boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3 Smith).10 zile înainte de plantare şi constă din pregătirea lui pentru condiţiile din câmp. Un tratament se face în faza de urechiuşe şi unul cu 3 . 0. În cazul mecanizării totale a culturii tutunului. 149 .18 cm (7 . Până la o anumită limită. distribuite uniform. scăderea producţiei individuale a plantelor prin creşterea desimii. în doză de 3 . respectiv cu 4 . Coropişniţa se mai combate şi cu momeli otrăvite. iar dacă este înnorat. de mare consum şi ţigări de foi se plantează la desimi mai mici.5 zile înainte de transplantare.

Completarea golurilor trebuie realizată fără întârziere.3 praşile la intervale de 10-15 zile. recepatul şi irigarea. cârnitul. Terenul destinat plantării se marchează la distanţe stabilite între rânduri şi pe rând. pentru a împiedica formarea crustei la suprafaţă. Thieloviopsis basicola (putrezirea neagră a rădăcinilor). Cu acelaşi plantator se strânge pământul lângă răsad. completate cu praşile. politul. altfel plantele cu care s-au completat golurile rămân în urmă cu dezvoltarea. ajută la formarea rădăcinilor adventive. când plantele au 20 – 30 cm înălţime. mărind rezistenţa la cădere a plantelor. Se adună lângă răsad un strat de pământ mărunţit şi uscat. făcând o mişcare de jos în sus şi din afară spre răsad. Prima praşilă se efectuează la 7 .8 zile de la plantare. Plantarea mecanizată a răsadului de tutun se poate face cu maşina de plantat răsad MRP-5 în agregat cu tractorul L-400 sau cu maşina “Balthes” de producţie canadiană. dacă utilajele ar distruge frunzele tutunului. Buruienile consumă apa şi substanţele nutritive necesare plantelor de tutun. în care se toarnă o cantitate de apă stabilită. Pentru plantarea manuală a unui ha cu tutun sunt necesari 15 .8 cm pentru afânarea solului şi distrugerea buruienilor. maşina de plantat răsaduri produse în ghivece nutritive (MPRPGN). după care se practică în sol un orificiu cu plantatorul. Se mai pot folosi: maşina de plantat şi fertilizat tutun (MPFT – 2). sau manual pe rând şi chiar între rânduri. constituind pe timpul vegetaţiei substraturi de infecţie cu diferite boli. dacă distanţa dintre rânduri permite. se utilizează răsaduri de cea mai bund calitate. Combaterea buruienilor. în funcţie de precipitaţiile căzute şi de gradul de îmburuienare. la adâncimea de 6 . la 3 . Pentru aceasta. totodată. fiind.Tehnica plantării tutunului este similară cu aceea a plantării răsadurilor de legume. combaterea bolilor şi dăunătorilor. Muşuroitul sau bilonatul. astfel ca rădăcinile să fie repartizate cât mai uniform. După ce apa este absorbită. Urmează 2 . gazde ale unor boli şi dăunători cum sunt: Pseudomonas tabaci (focul sălbatic). Praşilele se execută mecanizat. după ce sau prins plantele. se introduce cu grijă răsadul în pământ la nivelul coletului.17 lucrători. 150 . Prăşitul. sunt debilitate. copilitul. Lucrările de îngrijire De la plantarea tutunului şi până la recoltare se aplică lucrări de întreţinere şi îngrijire a solului şi plantei de tutun: completarea golurilor. combaterea buruienilor. Buruienile se combat prin praşile mecanice şi manuale sau cu ajutorul erbicidelor. Thrips tabaci (tripsul).4 zile de la plantare.

0 1.5 .0 5.0 1.0 1.5 .2. Bolile cele mai frecvente ale tutunului sunt: micozele – înnegrirea tulpinii (Phytophtora nicotiana). pentru combaterea pirului şi costreiului.0 Modul de aplicare Se încorporează imediat în sol fiind volatile.) Triflurom (24% trifluralin) Balan (18% benefin) Tillam (72% pebulate) Dual 500 (50% metolaclor) Stomp 330 EC (33% pendimetalin) Devrinol 500 WP (50% napropamide) Patoran 50 (50% metobromuron) Tobacron ( 33% metolaclor + 17% metobromuron) Fusilade super (12. kg/ha.5% fluazifop-butyl). Postemergent.4.5-2 ….3. pentru protejarea frunzelor de tutun de acţiunea mecanică a praşilelor.4.0 3. iar costreiul când are 25 35 cm înălţime.6.0 0. Humus 0.6. făinarea (Erysiphe cichoracearum).3 .0 .5 .15 cm înălţime.0 2.0 2.5% fluazifop-pbutyl) Nabu EC (sethoxymidim) Gallant 125 EC (haloxyfop-ethoxy ethyl) Targa (quazilofop-ethyl) Kusagard 75 SP (aloxydium sodium) Doza l.5% haloxyfop-ethoxy-ethil): Targa (10. care se combat prin tratarea seminţelor. pentru combaterea buruienilor maonocotiledonate şi dicotiledonate se folosesc erbicidele Patoran şi Tobacron împreună cu un erbicid antigramineic.4.0 .Combaterea chimică a buruienilor este o măsură deosebit de importantă.0 . Gallant (12.0 .8. la 8 – 10 cm adâncime prin două lucrări cu combinatorul. când gramineele anuale au 2 – 6 frunze.0 1.5% 3.3.0 3. plantarea 151 . Dual. pe lângă erbicidele ce se administrează pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super (12. Postemergent. Combaterea bolilor şi dăunătorilor.4. Se încorporează la 8 – 10 cm adâncime fiind volatil Se încorporează la 4 – 5 cm adâncime la pregătirea terenului pentru transplantare Postemergent.a.4 Erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor la tutun Denumirea comercială a erbicidului (s.0 5. Tillam. Se folosesc erbicidele din tabelul 7. folosindu-se 200 .5 . când gramineele au 3 – 6 frunze. mana (Peronospora tabacina).4. Stomp.0 .2.0 . mucegaiul tulpinii (Sclerotinia sclerotiorum).6. sau pe cele cernoziomice şi brun-roşcate de pădure infestate cu Sorghum halepense. Se încorporează cu combinatorul la 3 – 5 cm adâncime.1% quizalofop-ethyl). Combaterea buruienilor cu erbicide se completează cu praşile mecanice şi eventual manuale.0 . Balan. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se utilizează erbicidele Triflurom. Devrinol.5. renunţându-se la praşile timp de cel puţin 30 de zile pentru translocarea substanţelor spre rizomi. Pe solurile nisipoase infestate cu Agropyron repens şi Cynodon dactylon.0 4.3.5 .0 . etc. Tabelul 7. în funcţie de efectul acestora. iar cele perene 4 – 5 frunze Pirul se combate când are 10 .350 l soluţie la hectar. în toate stadiile gramineelor.

politul de timpuriu şi cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0. Sinoratox 35 EC – 1 l/ha. Fastac 10 EC (1.3%.0 – 1. Politul constă din înlăturarea frunzelor de la bază. afidele se combat cu aceleaşi produse care se folosesc pentru combaterea tripsului.iarnă (august până în aprilie anul următor). corectarea pH-ului şi utilizarea de Dithane M-45 – 0. Turdacupral 50 PV – 0. se combat prin dezinfectarea seminţelor şi amestecului nutritiv. se folosesc insecticide granulate la sol (Temic 10 G – 10 kg/ha. boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3). Mospilan 20 SP (0. cel mai periculos este tripsul (Thrips tabaci).august). culturi curate de buruieni. pătarea unghiulară (Pseudomonas angulata). virozele tutunului – mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1). iar pentru făinare sulf muiabil PU – 0.5 EP – 3 kg/ha. răsucirea frunzelor (Nicotiana virus 4) etc. se previn şi combat prin distrugerea insectelor cu Carbetox 37 CE – 0.3 l/ha.0 l/ha). mai ales pentru larvele din generaţiile I şi II (produse folosite şi pentru combaterea tripsului). Sinoratox 5 G – 30 kg/ha).4 l/ha). Aceste frunze nu 152 . murgociul sau buha semănăturilor (Euxoa segetum). Tratamentele se repetă la 14 zile. care atacă plantele pe tot timpul vegetaţiei.. plantarea în epoca optimă. distrugerea buruienilor solanaceae. omizile defoliatoare (Autographa gamma). Mospilan 20 SP 0. bacteriozele tutunului – focul sălbatic (Pseudomonas tabaci).Decis 25 EC (0.3 – 0. care se dezvoltă.15 – 20 kg/ha). în condiţii necorespunzătoare de lumină şi hrană. de vară (iulie . îndepărtarea şi arderea plantelor virozate.3 – 0. omida capsulelor (Heliothis oboleta). distrugerea buruienilor. Karathane EC 0. sunt lovite în timpul lucrărilor de îngrijire sau murdărite cu pământ din cauza picăturilor de ploaie.). Ditylenchus sp.5 – 4.. Sinoratox 35 EC (1. Combaterea nematozilor se face prin dezinfecţia amestecului nutritiv. pentru murgoci şi viermii sârmă. Captadin 50 PU – 0. iar la Morspilan după 21 – 25 zile. etc.5 l/ha). viermii sârmă (Agriotes sp.5 l/ha). Combaterea se face prin respectarea asolamentului şi rotaţiei.3 – 0.4% în 600 l apă/ha pentru mană. recoltarea la timp al frunzelor şi combaterea chimică prin 2 – 4 tratamente cu unul din produsele: Carbetox 37 EC (3.5%. Thiovit PU – 0. afidele (Myzodes persicae). politul timpuriu. asolamente de 4 ani.4%. vestejirea şi ofilirea (Pseudomonas solanacearum). Alţi dăunători sunt: nematozii tutunului (Meloidogyne sp.25%. Dithane M45 – 0.2%. de toamnă .).2%.0 – 1. Ridomil plus cold 42.13 kg/ha.4 – 0. iar pentru combaterea omizilor se folosesc tratamente cu insecticide la 10 – 15 zile de la eclozare.la epocă optimă.5% (3 l/ha). Dintre dăunători. Insecta are 3 generaţii: de primăvară (aprilie iunie).

La soiurile cu frunze mari se înlătură 2 . dintre care se alege unul singur. care continuă creşterea plantei. 153 .20 frunze. se cârnesc mai târziu. în funcţie de soi şi climă. efectuată mai timpuriu sau mai târziu.prezintă importanţă industrială. la deschiderea primelor flori. mai mare sau mai mic. Pe soluri cu fertilitate mai scăzută suprimarea inflorescenţei se face de timpuriu (chiar de la îmbobocire) şi mai “adânc”. adică cu un număr mai mic de frunze. fertilitatea solului şi condiţiile meteorologice. lăsând pe plantă. Soiurile de tutun din tipul de mare consum. Apariţia copililor poate fi împiedicată prin tratarea plantelor cu substanţe inhibitoare de creştere (hidrazidă maleică etc. când sunt mai turgescenţi. Virginia şi Burley – se cârnesc timpuriu şi adânc pe terenurile mai puţin fertile şi cu condiţii de secetă şi se cârnesc înalt pe terenurile cu fertilitate mijlocie sau bună şi cu umiditate suficientă. de calitate inferioară şi trebuie înlăturaţi când au 6 . Soiurile de tutun pentru ţigarete din tipul oriental şi semioriental. Cârnitul este operaţiunea de înlăturare a inflorescenţelor plantei de tutun. manuală. obţinându-se o oarecare producţie de frunze (V. Copilitul (sau înlăturarea lăstarilor) este o lucrare necesară la toate soiurile de tutun la care s-a aplicat cârnitul. mai mult sau mai puţin viguroşi. Soiurile cu frunze mari se cârnesc. Pe soluri cu fertilitate ridicată cârnitul se face mai târziu şi mai înalt (mai sus).3 frunze (cârnit înalt). adică cu un număr mai mare de frunze. repetându-se operaţiunea de 2 . Din porţiunea de tulpină rămasă pornesc mai mulţi copili. se face cu mai multă uşurinţă. Înlăturarea copililor dimineaţa şi seara.). Copilii au importanţă în cazul când trebuie regenerată o cultură de tutun afectată de grindină. constituind mediu favorabil de infecţie pentru celelalte frunze.5 frunze (până la înălţimea de 20 cm de la pământ). 1939). în scopul creşterii producţiei de frunze şi calităţii acestora.10 cm lungime. Plantele afectate de grindină se retează la cel de al doilea internod de la suprafaţa solului. îndepărtându-se 2 . în urma acestei operaţiuni (a cârnitului) se dezvoltă copili (lăstari) la subsuoara frunzelor. iar la cele cu frunze mici 4 . care se maturează mai timpuriu. ARGHIRESCU. Recepatul. realizând un conţinut mai ridicat de nicotină şi hidraţi de carbon. Aceşti copili produc frunze mici.3 frunze. un număr de 15 . Politul se face după praşila a treia.3 ori. Se execută în funcţie de soi. împreună cu un număr de frunze. deoarece. În anii mai ploioşi şi pe solurile fertile soiurile din tipul Virginia nu se cârnesc.

În continuare. soiurile cultivate pe soluri fertile se recoltează la maturitatea completă. Maturarea frunzelor se face treptat şi recoltarea este eşalonată. pe terenuri cu 154 . suprafaţa limbului lipicioasă.80% din capacitatea de câmp. de culoare mai deschisă.6. la începutul maturării tehnice. Mai mult de 60% din recoltă este asigurată de frunzele dispuse în etajul de mijloc şi în vârf. apariţia de pete de culoare gălbuie spre vârf şi pe margini. răsfrângerea marginilor limbului. Recoltarea Frunzele de tutun se recoltează la maturitatea tehnică. Soiurile de tutun pentru ţigarete se recoltează într-un stadiu mai avansat de maturare. când se observă pete rotunde de culoare galbenă pe suprafaţa limbului. fără diminuarea calităţii. Pe solurile nisipoase tutunul se irigă de 6 . adică atunci când au ajuns la dezvoltarea maximă şi au cel mai ridicat conţinut de substanţe organice şi minerale. Maturarea tehnică a frunzelor se evidenţiază. Zona de vârf asigură numai 12% din recoltă. La maturarea tehnică frunzele se rup cu uşurinţă de pe tulpină. iar zona de la bază numai 10%.Irigarea tutunului se poate realiza în multe zone de cultură. La soiurile de tutun cultivate în ţara noastră se deosebesc pe tulpină cinci etaje de frunze. iar uneori se produce băşicarea acestuia. se mai udă de 2 . Pe solurile zonale sau pe aluviuni numărul udărilor este de 3 . La o cantitate mai mare de apă se reduce conţinutul în nicotină. Normele de udare sunt de 200 .23 zile între maturarea frunzelor de la bază şi a celor din vârful plantei. cu norme de udare de 400 500 m3/ha apă. pentru ţigarete. înregistrându-se o diferenţă de 20 .8 ori în funcţie de precipitaţiile înregistrate: prima udare se aplică înainte de plantare.3 ori. prin culoarea verde mai deschisă a lor. recoltarea soiurilor cu frunze mari.300 m3/ha. se îmbunătăţeşte culoarea şi consistenţa frunzelor. soiurile de tip Virginia se recoltează când două treimi din suprafaţa limbului este de culoare galbenă-deschisă. Plantele se dezvoltă foarte bine când umiditatea solului se menţine la 60 . cu consecinţe pozitive asupra producţiei. prin pierderea luciului. asigurându-se frunze mai elastice şi rezistente. căderea perişorilor. iar după înflorire de 2 . se face când o treime din suprafaţa limbului foliar s-a îngălbenit. soiurile pentru ţigări de foi se recoltează mai de timpuriu. până la înflorire. din punct de vedere morfologic. adică s-au înrădăcinat şi au pornit în creştere. a doua udare după ce plantele s-au prins. soiurile selecţionate pentru aroma lor caracteristică se recoltează mai de timpuriu.3 ori.

10 frunze pe plantă. La recoltarea manuală muncitorii pot fi transportaţi pe platforma unei maşini speciale (Balthes). La o singură recoltare se desprind de pe plantă 2 . în anii ploioşi recoltarea frunzelor se amână. în prima etapă se recoltează frunzele de la baza plantei.5 zile de la tratament. Grăbirea maturării. dospirea şi uscarea frunzelor După recoltare frunzele de tutun sunt supuse unor operaţiuni fizice şi biochimice care determină calitatea fumativă a lor. dar în acest caz se lasă un număr de 9 . Recoltarea manuală se efectuează rupând frunză cu frunză în direcţia laterală şi în jos. frunzele depozitându-se în buncăre speciale. Cu ocazia înşirării frunzele se sortează după mărime. facilitând recoltarea mecanizată.7 zile.a. Recoltarea se desfăşoară în condiţii optime numai după ce se evaporă roua de pe plante. pentru a nu vătăma tulpina. Se utilizează 1. Înşiratul.1977). recoltarea se face înainte de apariţia pe frunze a petelor de culoare galbenă. grad de maturare. în etapa a doua cele de la mijloc şi în etapa a treia frunzele de la vârful plantei. Înşiratul frunzelor este prima operaţiune cu care începe acest lung proces de pregătire şi constă în introducerea manuală sau mecanizată a unor sârme sau sfori prin nervurile lor. 155 . de boli şi dăunători se înşiră separat. tulpinile fiind tocate şi încorporate în sol. mai multe spre vârf). IRIMIA. recoltarea frunzelor se face chiar înainte de maturarea tehnică. atac de boli sau dăunători etc. Există şi maşini care recoltează mecanizat frunzele. ca şi uniformitatea acesteia se pot realiza tratând plantele cu Ethrel (acid 2-cloro-etil-fosforic).6). iar cele atacate.7 frunze (mai puţine la baza tulpinii. Burley.350 –2. frunzele se sortează în: mari. la intervale de 6 . apoi se încarcă în coşuri sau lăzi. După mărime. La soiurile de tipul Virginia se recoltează numai câte două frunze. în mai multe etape (5 .250 g Ethrel s. în cazul atacului de boli sau dăunători.fertilitate mai redusă. Frunzele se lasă la marginea lanului pentru câteva ore pentru o uşoară vestejire. Înşiratul pe sfoară sau pe sârma. cu peţiolul către pereţi şi se transportă la platformele de depozitare. Recoltarea mecanizată este recomandată la soiurile cu frunze mari (Virginia.500 l apă/ha (M. datorită căruia frunzele se îngălbenesc după 3 . în timp ce la soiurile de mare consum recoltarea se face în mai puţine etape (3 etape). integritate. de mare consum). mijlocii şi mici. în 400 . care se maturează mai uniform şi pot fi recoltate la o singură trecere. Recoltarea mecanizată. însuşire ce se pune în evidenţă în fabricile care le prelucrează. pe timp de secetă se grăbeşte recoltarea frunzelor.

manual. se degradează substanţele albuminoide şi clorofila. iar 0. În zonele unde nu există condiţii naturale de dospire. Se înregistrează transformarea substanţelor organice complexe în substanţe simple. Durata procesului de dospire este de 2 . îmbunătăţindu-se continuu calitatea tutunului. temperatură şi umiditate.5 m. Factorii care determină transformările sunt: temperatura şi umiditatea. prezintă lungimea de înşirare. Amidonul se hidrolizează. iar mecanizat cu ajutorul unei maşini de înşirat (MTS-2). proces important pentru creşterea calităţii acestora. Prin conducerea raţională a acestor procese tehnologice se pot corecta multe din defectele pe care le posedă tutunul recoltat din câmp. La capătul acestui proces frunzele de tutun mai conţin 40 – 50% apă. iar în timpul dospirii trebuie să se elimine 30 . urmând fixarea acestei culori la soiurile pentru ţigarete sau transformarea culorii în maro la soiurile pentru ţigări de foi. Frunzele mari se înşiră faţă la faţă lăsând circa 1 cm între nervuri pentru aerare cât mai bună. proporţia de acizi organici (citric şi acetic). Nicotina nu suferă schimbări importante.4 zile la soiurile pentru ţigarete superioare şi ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru ţigări de foi în funcţie de gradul de maturitate.36°C. În timpul procesului de dospire frunzele îşi continuă procesele de respiraţie şi transpiraţie. partea cu care şirele se leagă pe gherghefuri.85% apă. Lungimea sforilor sau a sârmelor este de 4 m. mai ales la soiurile pentru 156 . care trebuie eliminată cât mai repede. Dospirea (sau fermentaţia în verde) reprezintă un complex de procese şi reacţii din frunzele de tutun care determină îngălbenirea şi îmbunătăţirea calităţii lor. Temperatura optimă în timpul dospirii este cuprinsă între 25 . acestea se creează prin adăposturi adecvate. La sfârşitul dospirii frunzele sunt de culoare galbenă. în raport cu condiţiile de climă şi sol. care lucrează pe principiul maşinii de cusut. se face cu ajutorul unui ac special (andrea). Prin dospit şi uscare se îmbunătăţesc şi se fixează în frunzele de tutun însuşirile de calitate specifice soiului şi dezvoltate în timpul perioadei de vegetaţie în câmp. pe cărucioare sau pe alţi suporţi. dar creşte în schimb. La recoltare frunzele conţin 80 . Astfel pregătite.45% din această apă. iar frunzele mici se înşiră cu faţa la partea dorsală.5 m. iar umiditatea relativă a aerului între 75 şi 85%. Prin degradarea clorofilei se obţine îngălbenirea frunzelor. frunzele încep procesul de dospire (fermentarea în verde) şi de uscare. din care 3.

25%. 30 . de regulă. Uscarea frunzelor după dospire asigură fixarea culorii şi eliminarea apei. Prin uscare. şirurile cu frunze se fixează pe gherghefuri mobile. Dospirea tutunului se face în şiruri. umiditatea în frunze trebuie să scadă la 20 . legate paralel. Tutunul pentru ţigări de foi este supus procesului de dospire un timp mai îndelungat. Se practică uscarea pe cale naturală şi uscarea cu ajutorul căldurii artificiale (la soiurile tipului Virginia). Uscarea tutunului Burley se realizează la umbră şi la curenţi de aer.6 săptămâni). Gherghefurile sunt rame aşezate vertical. Fixarea culorii se face prin expunerea frunzelor direct la soare sau cu ajutorul curenţilor de aer. şoproane. iar în cazul uscării la căldură artificială. pierzându-se capacitatea de fermentare a tutunului. într-o perioadă de timp mai lungă (4 . Gherghefurile se ţin afară la soare. afară. într-un mediu mai umed şi apoi.40 zile în 157 . iar noaptea sau pe timp de ploaie se adăpostesc în şoproane. prin fixarea culorii. i se determină o culoare specifică.3 ore pe zi. solarii acoperite cu folie de polietilenă de culoare închisă. Pentru aceasta. sub acţiunea curenţilor de aer. Durata de uscare a acestui tip de tutun este. prevenind procesele de alterare.ţigarete superioare şi la soiurile tipului Virginia a căror culoare trebuie să rămână galbenă-deschisă. cu posibilităţi de a fi adăpostite pe timp de ploaie sau noaptea. prin ridicarea treptată a temperaturii până la 40°C şi coborârea umidităţii relative sub 50%. Dospirea se poate grăbi dacă se scot gherghefurile la soare 2 . distanţate. În vederea dospirii şi uscării tutunului din tipurile orientale. proces care urmează după uscare. Depăşirea temperaturii de 50°C slăbeşte activitatea fermenţilor şi provoacă coagularea complexului fermentativ. pe gherghefuri aşezate în încăperi cu un mediu optim de căldură şi umiditate sau în “năsadă” (frunzele se aşează cu cotorul în jos în straturi de 20 cm grosime) înainte de înşirare. în solarii sau în camere speciale. în magazii construite. Uscarea la soare. Tutunul destinat pentru pipă sau ţigări de foi se usucă la umbră. între marginile cărora se întind şirurile de frunze. Durata uscării la soare a frunzelor de tutun depinde de soi şi condiţiile privind temperatura şi umiditatea relativa din timpul uscării. semiorientale şi de mare consum se pot folosi solarii acoperite cu folie de polietilenă. pentru a le feri de picăturile de rouă sau ploaie care înnegresc frunzele. prin pierderea rapidă a apei. pentru a asigura circulaţia aerului.

sub acţiunea enzimelor proteolitice. Uscarea se face în uscătorii speciale în care se realizează atât dospirea.5 şiruri (evenghiuri). Reducerea bruscă a proceselor vitale din frunzele de tutun în momentul îngălbenirii (trecerea la fixarea culorii) asigură un conţinut mai ridicat în hidraţi de carbon solubili. mărindu-se elasticitatea frunzelor. Şirurile sunt scoase de pe gherghefuri. se scindează în substanţe cu moleculă mai mică. Se verifică ca toate frunzele să fie bine uscate. 1953). se pregăteşte pentru predare la centrele de recepţie. în timpul dospirii şi uscării la tutunurile de culoare deschisă se pierd 11 – 18% din substanţa organică. ajungând până la aminoacizi. Păstrarea tutunului uscat. în frunzele de tutun se petrec o serie de transformări biochimice care duc la îmbunătăţirea calitativă a lor. Culoarea galbenă este un indicator foarte preţios pentru aprecierea diferitelor faze prin care trece frunza de la dospire şi până la uscare. însuşire importantă la tutunul pentru ţigări de foi. sub acţiunea enzimelor (TRIFU. cât şi fixarea culorii. în special hidraţi de carbon. Pe 158 . datorită procesului de respiraţie. Avantajele acestei metode de uscare constau în obţinerea unui produs de calitate bună. În timpul dospirii şi uscării. ceea ce face să iasă în relief xantofila. ce intră în compoziţia clorofilei. Păstrarea tutunului se poate face şi în baschii. Hidraţii de carbon suferă transformări însemnate. se îndoaie în patru şi se fac legături de câte 3 . Uscarea cu ajutorul căldurii artificiale se practică la tutunul de tip Virginia asigurându-se o culoare deschisă frunzelor şi caracteristici calitative deosebite. reducerea spaţiului necesar uscării şi reducerea duratei uscării. oxalic şi formic. care sunt poduri confecţionate din scânduri.23 zile în solarii acoperite cu folie. Modificările culorii se datorează procesului de degradare a pigmentului verde. reducerea volumului de muncă. După ce recolta de frunze a fost dospită şi uscată. mai ales de acid citric şi acetic şi scade cel de acid malic.uscătorii la umbră şi 21 . Astfel. dispuse la 15 – 20 cm de pardoseala magaziei. evitându-se sfărâmarea frunzelor în timpul manipulării lor. şi creşte procentul de substanţe minerale. Amidonul se transformă aproape în întregime în cursul procesului de dospire şi uscare în hidraţi de carbon solubili. în special nervura principală. Substanţele proteice. Conţinutul în nicotină scade iar cel de acizi organici creşte.

imediat după uscare. iar la cele cu frunze mici. Tutunul. Frunzele aşezate într-o încăpere. frunzele se întind cu grijă şi se aşează cu regularitate una peste alta. cu folie îndreptate în acelaşi sens. fumul este aspru. aceste mănunchiuri numindu-se “păpuşi”.. consistenţă. la soiurile din tipul pentru ţigări de foi. culoare. Fermentarea tutunului este sezonală şi extrasezonală sau industrială. când vremea se încălzeşte. Cu grosimea stratului de tutun se poate ajunge la 80 – 100 cm. formează “năsada”.25 care se leagă cu un fir de rafie. La soiurile orientale de cea mai bună calitate. în apropiere de cotor. La soiurile cu frunze mari se folosesc pachete de 10 . înţepător. Urmează clasarea tutunului. dar nu se leagă la bază. folosindu-se procedeul fermentării în baloturi.12 frunze. după care se acoperă cu pânză de sac. Frunzele se pot aşeza “în stos”.10 frunze. ce pot fi ventilate la nevoie. Se aleg frunzele după mărime. se poate conserva. fără netezirea limbului şi care se leagă la bază cu o frunză de tutun. premergătoare transformării industriale în produse consumabile (fumabile). Păstrarea se face în camere uscate. Aşezarea frunzelor “în fascicule” constă în formarea de pachete a 8 . tei topit etc. Fermentarea tutunului este ultima fază a prelucrării lui. se netezesc şi se aşează în mănunchiuri de câte 20 . Aşezarea frunzelor “în tonga” (vrac) se face după alegerea lor pe calităţi. nefiind un produs stabil. fără mirosuri neplăcute care se pot imprima în frunzele de tutun. cu cotorul în jos. lipsit de gust. amărui. conservabil cu o compoziţie chimică stabilă se face prin procesele de fermentare. de pănuşi de porumb. pe mese şi pe stelaje. Alesul şi păpuşitul tutunului sunt operaţii pregătitoare în vederea predării recoltei la centrele de colectare.aceste poduri se aşează evenghiurile sau şirele de tutun ordonate. în butoaie sau lăzi. este lipsit de însuşiri fumatice: miros neplăcut. Fermentarea are loc în depozitele şi fabricile de fermentare. în straturi de 20 cm grosime. alesul şi “păpuşitul”. Sunt aşezate în păpuşi frunzele soiurilor pentru ţigarete superioare şi cele de mare consum. de sfoară. modul de aşezare fiind în “pastale”.30 frunze. Fermentarea sezonală se face în timpul primăverii. 159 . când se grupează ca şi în cazul păpuşii. în el continuând unele procese biochimice. de 25 . Transformarea tutunului într-un produs ameliorat. de regulă în luna octombrie. Ele încep.

500 kg/ha.500 – 3.Fermentarea industrială (sau extrasezonală) este metoda cea mai bună.21 zile. Soiurile de tip oriental asigură producţii medii de 1. Temperatura şi umiditatea din camere este controlată.000 kg/ha frunze uscate. apoi este aşezat în baloturi de diferite forme şi mărimi şi expediat la fabrică unde este transformat în produse de fumat. iar cele de tip Virginia şi de mare consum până la 2.000 – 1. 160 . întrucât procesul poate fi dirijat. în funcţie de tip şi condiţiile de cultură. indiferent de condiţiile anterioare. potrivit cerinţelor diferitelor tipuri şi categorii de tutun. Producţia de frunze de tutun este destul de variabilă. produsul având umiditatea de păstrare. După fermentare tutunul se alege din nou pe calităţi. fermentarea durează 12 .

1995 – Fitotehnie. 2001 – Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp. Roman Gh. cartof..BIBLIOGRAFIE Bâlteanu Gh. vol. orz şi ovăz ? Cum puteţi preveni atacul unor agenţi patogeni si daunători la cerealele păioase ? Cum puteţi preveni si combate buruienile din cultura de porumb ? Care este mecanismul de realizare a simbiozei dintre rădăcinile leguminoaselor şi Rhizobium sp. 2001 – Fitotehnie.. Bucureşti. Bâlteanu Gh.1.. Muteanu L. Sin Gh..? În ce condiţii soia se poate cultiva în rânduri aproapiate ? Care dintre leguminoasele pentru boabe se pot cultiva intercalat cu alte plante ? Întrebări pentru oleaginoase: Care dintre plantele oleaginoase se pot cultiva în rânduri apropiate ? Cum putem îmbunătăţi procesul de polenizare şi fecundare la floareasoarelui ? Întrebări pentru rădăcinoase : În ce constă combaterea integrată a buruienilor din cultura cartofului ? În ce condiţii sfecla pentru zahăr se răreşte şi în ce condiţii nu se răreşte ? Intrebări pentru leguminoase: REFERATE : 1. 2001 – Fitotehnie. 2. Axinte M.V. Ceres. ÎNTREBĂRI PENTRU CAPITOLE Intrebări pentru cereale: Cum se poate realiza desimea optimă la recoltare la grâu. Bucureşti. Ed.2.. Borceanu I. Ed. 161 . 1998 – Fitotehnie. Ed. sfeclă pentru zahăr). Ed. vol. Bucureşti.. Importanţa lucrărilor de îngrijire şi modul de realizare a combaterii buruienilor la principalele plante prăşitoare (porumb. Ed. Muntean L. Ceres. secara. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. Borcean I... Universal. Roman Gh.. Axinte M.. Importanţa desimii plantelor şi modul de realizare la cereale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful