UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA I.E.A.

ANUL II ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Şef lucr. dr. Marius Sorin ZAHARIA

TEHNOLOGIA CULTURILOR DE CÂMP

Iaşi, 2006

CAP.1 PROBLEME GENERALE DE FITOTEHNIE
1.1 OBIECTUL FITOTEHNIEI ŞI LEGĂTURA CU ALTE ŞTIINŢE
Fitotehnia este ştiinţa agricolă al cărei obiectiv este studiul biologiei, ecologiei şi tehnologiei de cultivare a plantelor de câmp în scopul obţinerii unor producţii ridicate şi de calitate superioară, în condiţii de eficienţă economică şi de păstrare a echilibrului ecologic şi purităţii mediului. În sens mai larg, fitotehnia include studiul tuturor plantelor cultivate (anuale, perene, ierboase sau lemnoase), atât din cultura mare, cât şi cele horticole sau furajere. Prin diversificarea mare a modurilor şi scopurilor de cultură, din sfera largă a fitotehniei s-au desprins noi discipline ca: Legumicultura, Pomicultura, Viticultura şi Producerea furajelor. Plantele de câmp, aflate în prezent în sfera de activitate a Fitotehniei, sunt acele plante cultivate pe suprafeţe mari (cereale, leguminoase, plante tehnice), care deţin circa 80% din terenul arabil al ţării noastre. Ele asigură cea mai mare parte din produsele necesare alimentaţiei oamenilor şi a furajării animalelor, precum şi materie primă pentru diverse ramuri industriale producătoare de bunuri de consum. Fitotehnia este una din ramurile de bază a ştiinţei agricole care stabileşte tehnologiile de cultivare ale plantelor, bazate pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei. Ea nu se rezumă numai la a da reţete (numărul de plante la unitatea de suprafaţă, lucrările şi epocile de executat, cantitatea de sămânţă la hectar, doze de îngrăşăminte sau pesticide etc.), ci are un caracter dinamic, prin cunoaşterea profundă a relaţiilor între plante şi mediu şi stabilirea măsurilor de armonizare ale acestora, în vederea obţinerii unor producţii mari şi de calitate superioară. Optimizarea factorilor din relaţia plantă-mediu include soluţionarea diferenţiată a tuturor problemelor privind amplasarea şi rotaţia culturilor, fertilizarea, lucrările solului, folosirea seminţelor valoroase şi semănatul diferenţiat, lucrări corespunzătoare de întreţinere a culturilor şi recoltarea. Toate acestea au ca scop crearea celor mai favorabile condiţii pentru intensificarea procesului de fotosinteză prin care se sintetizează substanţe organice şi organo-minerale din substanţe anorganice luate din mediul înconjurător de către plante. Produsele fotosintezei sunt folosite, în parte, pentru creşterea şi dezvoltarea plantei; o altă parte din aceste produse reprezintă substanţe de rezervă
2

(hidraţi de carbon, grăsimi, proteine etc.) acumulate în rădăcini, tuberculi, tulpini, frunze, fructe sau seminţe, constituind produsul util omului, pentru care se cultivă fiecare plantă în parte. Din radiaţia solară activă în fotosinteză, cu lungimea de undă cuprinsă între 0,7 - 0,3 microni, cea mai mare parte (71%) cade pe mări şi oceane (fiind deci neutilizabilă), iar circa 20% ajunge pe suprafeţe ocupate cu culturi, păduri, stepe etc. Din radiaţia care ajunge pe plante verzi o parte este convertită în energie chimică de către acestea (numit coeficient de utilizare sau de convertire). Energia din partea vizibilă a spectrului solar (activă în fotosinteză), ajunsă pe pământ, în zona temperată este, în medie, de 3.000 – 4.000 Kcal/zi/m2, din care 25 - 50% este absorbită de vegetaţie, iar 50 – 75% se întoarce în mediu sub formă de lumină reflectată (din care o parte întreţine fenomenele meteorologice) (I. PUIA şi V. SORAN, 1981). Din energia luminoasă absorbită de plante, cea mai mare parte (în medie, 97%) este folosită în evapotranspiraţie (hidratarea şi reglarea temperaturii plantelor) sau se pierde sub formă de căldură. Prin fotosinteză plantele verzi reţin abia 0,6 – 7,7% (în medie, circa 3%) din energia luminoasă ajunsă asupra lor. Însă cea mai mare parte din energia luminoasă de la soare nu ajunge pe suprafaţa verde. Randamentul potenţial (teoretic) de transformare a radiaţiei solare, vizibile, în energie chimică este de 18%, iar actualele producţii (considerate mari) reprezintă doar a 5-a sau a 6-a parte a recoltei potenţiale (C. HERA, 1979). După unele calcule teoretice (prezentate de N. ZAMFIRESCU, 1977) la plantele superioare efectul fotosintetic ar trebui să se ridice la 28%, iar coeficientul de convertire sau randamentul fotosintetic la 20%. Din energia solară convertită în energie chimică prin fotosinteză şi fixată în biomasă (biomasa brută), o parte este consumată în procesele de creştere şi dezvoltare, de metabolism, iar o parte se acumulează sub formă de substanţe organice de rezervă. Consumul prin respiraţie este de 30 – 50% din energia acumulată, în condiţii ecologice obişnuite. Diferenţa între efectul fotosintetic (energia solară convertită în energie chimică) şi consumul prin transpiraţie, respiraţie (excluzând energia din respiraţie utilizată în sinteza altor compuşi chimici) este de 50 – 70% şi constituie "producţia netă" a fotosintezei (randamentul bioenergetic) sau randamentul fotosintetic (producţia netă a vegetaţiei terestre). Suma randamentelor zilnice pe întreaga perioadă de vegetaţie constituie randamentul fotosintetic total (biomasa
3

recolta economică reprezintă cel mult 30%. Culturile de primăvară parcurg vegetaţia în condiţii mai favorabile pentru fotosinteză. combaterea buruienilor etc. Fitotehnia. fertilizare raţională şi asigurarea apei. diferenţa de circa 70% constituie din punct de vedere economic producţia secundară. care în unele cazuri se confundă cu deşeurile. amatorism şi empirism. Valorificarea mai intensă a energiei solare. 97% acumulându-se în perioada aprilie . care creşte până în faza de înflorire fecundare. Randamentul fotosintetic este influenţat de condiţiile climatice (lumină.martie (circa 180 zile).) pot modifica raportul între ele. în vederea stabilirii particularităţilor biologice. de vârsta plantei şi durata perioadei de vegetaţie. influenţând randamentul fotosintetic. temperaturi şi lumină reduse). din care o parte este produs agricol (recolta). în funcţie de biotip şi condiţiile pedoclimatice. Metodele de cercetare. are metode proprii de cercetare. temperatură. Culturile de toamnă îşi petrec mare parte din vegetaţie (6 luni) în condiţii mai puţin prielnice pentru fotosinteză (nopţi lungi. sortimentele de plante agricole actuale au o eficienţă redusă a valorificării luminii solare (în special a celei intense). Din producţia netă a vegetaţiei terestre. implicit creşterea randamentului fotosintetic. Cercetările se efectuează prin: experienţe executate în câmp. După cum s-a arătat însă. renunţându-se la improvizaţie. Raportat la producţia primară netă. În timpul vegetaţiei plantele au la început un randament fofosintetic mai redus. după care scade treptat spre maturitate.totală). îndeplinind funcţia de producător de substanţe organice necesare omului. În condiţiile din ţara noastră. determinând o creştere redusă a biomasei. în case de vegetaţie. se realizează prin folosirea unor soiuri sau hibrizi cu productivitate ridicată şi prin aplicarea tehnologiei de cultură care menţine procesul fotosintetic la nivel înalt (densitate de cultură optimă. Factorii de vegetaţie care influenţează fotosinteza şi respiraţia (temperatura. Obiectul de cercetare al fitotehniei este planta cultivată. energia folosită de om este de circa 7%. umiditate). ca ştiinţă. cele de nutriţie. timp în care respiraţia continuă. plantele cu perioadă de vegetaţie mai lungă realizează randamente fotosintetice totale mai mari. în laborator şi prin minuţioase 4 . ecologice şi a tehnologiei de cultură a plantelor. Atingerea obiectivelor urmărite de fitotehnie (producţii ridicate şi de calitate superioară) se realizează numai prin aplicarea în producţie a cuceririlor ştiinţifice. grâul de toamnă îşi elaborează circa 3% din substanţa uscată totală în perioada octombrie .iunie (90 zile).). În general. lumina etc.

În latura aplicativă. ci realizarea acesteia cu cheltuieli cât mai mici şi cu un consum minim de energie. Organizarea întreprinderilor agricole. precum şi cele referitoare la lucrările de întreţinere. pentru diferite condiţii pedoclimatice. În aspectele teoretice. de cunoştinţe din Biofizică (izotopi radioactivi) şi Matematică (prelucrarea datelor experimentale) etc. a celor mai adecvate lucrări ale solului. Climatologia. apoi sunt generalizate în producţie. epoci şi mod de aplicare a îngrăşămintelor). distanţa între rânduri. În vederea fundamentării unor probleme. fitotehnia se sprijină pe ştiinţele fundamentale.C. Botanica. Ameliorarea plantelor. Ecologia. Nu numai lucrările mecanice consumă energie. staţiuni de cercetări agricole şi în cadrul instituţiilor de învăţământ superior agronomic din ţară. Legătura fitotehniei cu alte ştiinţe. pesticide. Fiziologia vegetală. fitotehnia foloseşte cuceririle ştiinţifice şi ale altor discipline. Cercetările executate în câmp. Cercetările în domeniul fitotehniei în ţara noastră se efectuează în Institute de Cercetări (I. 5 .C. fertilizării (doze. la care se cere dirijarea factorilor de vegetaţie. Economia agrară şi alte discipline ce contribuie la sporirea producţiei vegetale. Rezultatele obţinute sunt verificate pe suprafeţe mai mari.P. având legături strânse şi cu Zootehnia. cercetările din domeniul fitotehniei sunt orientate nu numai spre punerea în valoare a capacităţii productive a plantelor (soiurilor).C. Protecţia plantelor.T. Chimia (biochimia şi agrochimia). În vederea atingerii obiectivelor propuse. Tehnologiile viitorului vor trebui sa se adapteze crizei mondiale de energie. Braşov etc). Pentru principalele plante de cultură sunt programe de cercetare. prin găsirea minimului de lucrări posibile. au ca scop stabilirea: rotaţiilor culturilor. adâncimea de semănat şi cantitatea de sămânţă la ha).P. în condiţii obişnuite de viaţă a plantelor.cercetări în fitotroane. precum şi în fitotroane. cuprinzând probleme de biologie. Mecanizarea agriculturii. cercetările fitotehnice se execută în case de vegetaţie şi laborator. densitatea. ci şi producţia de îngrăşăminte (mai ales cele cu azot). Fundulea. Pedologia. fitotehnia foloseşte cuceririle din majoritatea ştiinţelor agronomice: Agrotehnica. În ultimul timp. după tehnici de cercetare adecvate.C. cum sunt: Biologia. ameliorare şi tehnică de cultură. soluţionarea problemelor privind însămânţarea (epoca. irigaţie etc. I.

Lasă solul ceva mai uscat din cauza recoltării mai târzii. tutunul. grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie. chimenul. care lasă solul structurat. nitraţi. cultivate pe suprafeţe restrânse: muştarul. 6 .1 GRÂUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna. trifoiul. rapiţa de toamnă. Este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi mazărea. macul. permit lucrarea devreme a solului. bobul. să se aşeze. Dacă lucrările de întreţinere au fost corect efectuate în cultura fasolei. fasolea. cânepa pentru fibră. năutul. cartoful timpuriu şi de vară. coriandrul. Este adevărat. astfel încât până la venirea frigului să răsară. După mazăre. atunci nu sunt probleme cu buruienile. sfecla pentru sămânţă. este o premergătoare excepţională deoarece. Fasolea. nu rămân pe teren buruieni sau resturi vegetale care să îngreuneze lucrarea solului. 2 CEREALE 2. inul pentru ulei. După recoltare. cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive din sol. după recoltare.CAP. Leguminoasă specifică zonei cernoziomurilor şi deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu. să înfrăţească şi să se călească pentru a rezista peste iarnă. solul rămâne bogat în azot şi cu umiditate suficientă pentru a rezulta o arătură de calitate. astfel încât acesta se lucrează mai greu şi arătura poate ieşi mai bulgăroasă. Mazărea. până în toamnă acesta să acumuleze apă. în ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafeţe restrânse. să fie mărunţite şi încorporate resturile vegetale. Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. Dintre acestea fac parte: mazărea. Borceagul (de toamnă sau de primăvara). la care se adaugă alte plante. astfel încât. care furnizează un furaj foarte valoros. planta de grâu are un sistem radicular destul de slab dezvoltat. destul de devreme. anasonul. bogat în substanţe nutritive. inul pentru fibră. Este o premergătoare excepţională pentru grâul de toamnă. să fie distruse buruienile. Din aceste motive. porumbul pentru masă verde. în ultimul deceniu. În plus. dezvoltarea creşterii animalelor în exploataţiile agricole mici şi mijlocii a condus la extinderea firească a culturii borceagului. borceagul.

După recoltare. structurat. O deficienţă o reprezintă faptul că lasă solul destul de uscat. Rapiţa de toamnă. suprafeţele respective sunt destinate pentru culturi succesive. De asemenea. Cânepa pentru fibră. ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrărilor solului. oferă aceleaşi avantaje şi pune aceleaşi probleme ca şi inul pentru ulei. sunt create condiţii favorabile pentru descompunerea substanţelor organice şi pentru acumularea nitraţilor. Cartoful. plantele de in nu protejează suprafaţa solului de pierderile de apă prin evaporare). după recoltare. Cultivat în zonele mai umede şi răcoroase. timpuriu şi de vară. Solul rămâne bogat în azot şi masă organică. Arealul său de cultivare în România coincide cu cel al grâului. În plus. Este o premergătoare excelentă pentru grâul cultivat în zonele umede. solul rămâne ceva mai sărac în substanţe nutritive. într-o stare bună de fertilitate. Este o premergătoare excelentă pentru grâu. îmbogăţit în azot şi cu umiditate suficientă. trebuie acordată atenţia cuvenită combaterii buruienilor din cultura inului. Inul pentru fibră. curat de buruieni. Recoltată în luna august este o premergătoare foarte bună pentru grâu. Rotaţia grâu + trifoi cultură ascunsă . cu condiţia ca trifoiul să fie întors după coasa a doua. iar în sol rămâne o cantitate mare de masă organică. după recoltarea inului solul rămâne destul de uscat (în fazele de maturitate. după recoltarea cartofului.trifoi . Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciată ca şi mazărea. ceea ce ar 7 . permeabil. lăsând terenul afânat. îndeosebi în sudul ţării şi este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi rapiţa. Trifoiul roşu. deoarece acesta este o plantă care luptă slab cu buruienile. deoarece acestea pot crea unele dificultăţi la pregătirea terenului şi semănatul grâului. Inul pentru ulei. terenul este foarte curat de buruieni.300 mii hectare cu premergătoare foarte favorabile pentru grâu.terenul rămâne foarte curat de resturi vegetale. Sub acest aspect. În mod frecvent însă. terenul este curat de buruieni. sub formă de rădăcini şi frunze. cu umiditate suficientă şi îmbogăţit cu o cantitate mare de masă organică (rădăcini + mirişte). Prin recoltarea timpurie şi lucrarea devreme a solului. Este cultivat în zonele de câmpie. terenul trebuie foarte bine curăţat de resturile de tulpini rămase după recoltare. Trebuie menţionat că în agricultura României se pot însuma anual peste 250 . cu condiţia respectării unei tehnologii foarte corecte de cultivare. în acest caz.grâu are tradiţie în multe zone agricole ale ţării (îndeosebi în zona colinară) şi dă foarte bune rezultate. astfel încât se lucrează în condiţii foarte bune.

afânat (inclusiv prin lucrările de recoltare a rădăcinilor). floarea-soarelui. solul rămâne destul de sărăcit în elemente nutritive. resturile vegetale să fie adunate sau tocate şi bine încorporate în sol. Şi în cazul sfeclei. totodată. Sfecla pentru zahăr (şi pentru furaj). În practică însă. mult mai devreme decât porumbul. porumbul pentru boabe şi pentru siloz. ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. pe terenurile cultivate cu soia şi foarte bine întreţinute. considerată timp îndelungat ca premergătoare mai slabă decât porumbul. 8 . arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri grea. Floareasoarelui se cultivă pe suprafeţe mari în zonele foarte favorabile şi favorabile de cultură a grâului. amplasarea culturilor succesive). menţionăm: soia. oferă avantajul că se recoltează la sfârşit de august-început de septembrie. trebuie acordată atenţie mărunţirii şi încorporării resturilor vegetale. arătura poate fi înlocuită printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea. după premergătoare foarte favorabile. fiind obligatorie aplicarea îngrăşămintelor. cu condiţia să fie semănate soiuri cu perioadă mijlocie de vegetaţie. Toate aceste culturi trebuie recoltate până la 10 . Este o premergătoare bună pentru grâul de toamnă. recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregătirii solului pentru semănat. După recoltarea sfeclei. din diferite motive (imposibilitatea pregătirii la timp a terenului din cauza secetei sau a dotării insuficiente cu mijloace mecanice. cartoful de toamnă. Este o premergătoare bună pentru grâu. Dintre acestea. rareori se seamănă mai mult de 150 . deoarece lasă solul uscat şi sărac în substanţe nutritive. Dacă sunt respectate aceste condiţii.15 septembrie. În mod frecvent.3 săptămâni până la semănatul grâului.20% din suprafaţa totală cultivată cu grâu.200 mii hectare de grâu. sfecla poate deveni o premergătoare foarte favorabilă pentru grâu. terenul rămâne nivelat. Floarea-soarelui. pe terenurile bine lucrate. sfecla pentru zahăr. Dacă sunt respectate condiţiile cerute. curat de buruieni. După floarea-soarelui. De asemenea.reprezenta 12 . pentru a rămâne un interval de cel puţin 2 . sfecla pentru furaj. cânepa pentru sămânţă. bogat în elemente nutritive care provin din îngrăşămintele aplicate sfeclei. Soia. cu condiţia să părăsească terenul suficient de timpuriu. Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă. soia poate deveni o foarte bună premergătoare pentru grâu. terenul să rămână curat de buruieni. prin care este favorizată şi descompunerea resturilor vegetale încorporate în sol. fără resturi vegetale. recoltate în prima jumătate a lunii septembrie.

grâul este foarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe bază de Atrazin. prin comparaţie cu potenţialul termic al zonei. adesea este dificil de a evita cultivarea grâului după grâu. viermele roşu al paiului. deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoarele destinate iniţial. Totodată. semănarea porumbului în epoca optimă. cum ar fi sorgul. organice şi minerale. în nici un caz nu se va amplasa grâul după grâu. cu o cantitate mare de resturi vegetale şi uneori cu multe buruieni. solul rămâne uscat. ploşniţele. obligatorie respectarea anumitor condiţii care pot transforma porumbul într-o bună premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cu perioadă ceva mai scurtă de vegetaţie. combaterea foarte bună a buruienilor. nici după lucernă sau pajişti semănate. din diferite motive. în succesiunea porumb-grâu. este contraindicat semănatul grâului după orz. În condiţiile din România. Dintre boli. efectul 9 . precum şi datorită faptului că zonele importante de cultură coincid. se menţionază: fuzarioza. iar pe de altă parte. Monocultura de grâu este acceptată. recoltarea la timp. însă. este bine ca premergătoarea pentru primul an de grâu să fie o leguminoasă. Totodată. ca atare. pe de o parte din cauza recoltării târzii. înmulţirea bolilor şi a dăunătorilor. trebuie evitată amplasarea culturilor de grâu pe terenurile infestate cu Fusarium. în arătură adâncă de toamnă. boala fiind comună şi deosebit de păgubitoare ambelor culturi. din cauza bolilor şi dăunătorilor comuni. iarba de Sudan. administrarea la porumb. iar dintre dăunători: gândacul ghebos. pe suprafeţele destinate producerii de sămânţă sau pe terenurile infestate puternic cu boli. tăciunele. Este. numai 2 ani şi numai la culturile destinate consumului. a îngrăşămintelor. În primul rând. Cultivarea repetată a grâului după grâu are o serie de efecte negative: îmburuienarea terenului cu buruieni specifice. O serie de restricţii limitează amplasarea grâului după porumb. de regulă. Nu se recomandă să fie amplasat grâul după culturi care lasă solul sărac în apă şi elemente nutritive. se recomandă să nu fie depăşită doza de 1. viermii sârmă.5 kg/ha Atrazin. făinarea. eliberarea terenului imediat şi bine de resturile vegetale. culturi care lăstăresc puternic după desfiinţare şi care lasă solul uscat. meiul (unele dintre acestea recoltându-se şi destul de târziu).Porumbul pentru boabe este o premergătoare mediocră pentru grâu. Trebuie menţionat că în toamnele foarte secetoase (frecvente în România). mălura. În situaţiile în care. în optim. este inevitabilă amplasarea grâului după porumb din cauza suprafeţelor mari care se cultivă cu aceste plante. acumularea unei flore rizosferice cu efect dăunător. trebuie semănat grâu după grâu.

Excesul de azot determină dezvoltarea vegetativă prea puternică.3 . în acest interval. 1. se amplifică atacul de boli foliare şi ale paiului. Grâul absoarbe azot atât din îngrăşămintele minerale aplicate. 1991). În plus. de culoare verde-gălbuie. formarea de plante viguroase. în asemenea situaţii este obligatorie o foarte bună disciplină a înlăturării paielor.8 kg P2O5. mărimea recoltelor este dată de continuitatea nutriţiei cu azot. BÂLTEANU. grâul este pretenţios la îngrăşare din cauza anumitor particularităţi. Azotul este principalul element nutritiv care trebuie administrat pe solurile din România. 1. Azotul influenţează dezvoltarea vegetativă a plantelor. consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp. Oricum.3.1. care produc puţin.7 K2O/100 kg boabe + paiele aferente (după GH. care provin în mare măsură din mineralizarea substanţelor organice. creşte pericolul de şiştăvire prin întârzierea vegetaţiei. cât şi din rezervele solului. în condiţiile în care fosforul şi potasiul sunt în cantitate suficientă. La rândul său.9 . mai înalte. frecvent. explorează un volum redus de sol şi are o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor nutritive din rezerva solului. de la alungirea paiului şi până la coacere. Îngrăşămintele minerale. de culoare verde-închis. bine înfrăţite. culturile fiind predispuse la cădere. 10 . înfrăţirea este exagerată. Trebuie subliniat că. deşi consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2. deoarece se recoltează timpuriu şi lasă solul curat de resturi vegetale şi de buruieni şi într-o stare bună de fertilitate. care reprezintă. grâul este o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor. sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat. Insuficienţa azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate.favorabil al acesteia menţinându-se şi în anul al doilea de grâu.3.3 kg N. un mijloc de vehiculare a agenţilor patogeni. favorizează procesul de fotosinteză. conţinutul boabelor în substanţe proteice. formarea componentelor de producţie (elementele productivităţii). Fertilizarea Grâul este cunoscut ca o plantă care reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor minerale şi organice. cu frunze late. interval în care sunt absorbite circa 80% din azot. au un consum mare de apă. Totuşi. în primul rând. grâul trebuie să aibă la dispoziţie cantităţile necesare de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile. peste 80% din fosfor şi peste 85% din potasiu.1 .

lucrarea se începe încă din partea a doua a iernii. Aceasta este fracţionarea optimă a dozelor de îngrăşăminte cu azot. se recomandă administrarea unei fracţiuni reduse de azot. prin care se urmăreşte să se acopere cerinţele în azot până la înspicat-înflorit. Prima este toamna (înainte de semănat şi la începutul vegetaţiei). calităţile furajere ale boabelor de grâu şi mai puţin însuşirile de panificaţie. administrarea sau nu sunt disponibile îngrăşămintele necesare. în cazul administrării terestre. în primul rând. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte cu azot este o problemă de bilanţ la întocmirea căruia trebuie să se ţină seama de conţinutul solului în azot total şi în 11 . prin aplicările târzii de azot sunt influenţate. de rezervele solului. când azotul administrat are ca efect o mai bună dezvoltare a plantelor în fazele de înrădăcinare-înfrăţire şi până la intrarea în iarnă. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime. la fracţiunile târzii insuficienţa apei (seceta) întârzie absorbţia azotului. pe terenurile agricole bine exploatate. La îngrăşarea cu azot a grâului se pot distinge 4 perioade. În anumite situaţii. Trebuie menţionat că. după cercetări mai noi. urmăreşte creşterea conţinutului boabelor în azot şi proteină. cu apa din precipitaţii.Ca urmare. ca atare. la stabilirea dozelor de azot şi la fracţionarea acestora trebuie să se ţină cont de: cerinţele plantelor de grâu pe faze de vegetaţie. îngrăşarea de toamnă cu azot ar trebui să nu fie necesară. este obligatorie administrarea îngrăşămintelor cu azot. terestre sau aeriene. În condiţii normale. Momentul administrării acestei fracţiuni depinde de mijloacele. pentru fertilizarea suprafeţelor deosebit de mari cultivate cu grâu în România. resturi vegetale). în faza de alungire a paiului. deoarece cerinţele plantelor sunt satisfăcute de azotul eliberat prin descompunerea substanţelor organice din sol (rădăcini. nu este posibilă. cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetaţiei. În sfârşit. acesta dizolvându-se şi fiind absorbit prea târziu pentru a mai putea fi utilizat de către plante. A doua perioadă importantă în nutriţia cu azot a grâului este la reluarea vegetaţiei în primăvară. trebuie ca solul să fie îngheţat sau zvântat. urmărindu-se să se asigure plantelor de grâu necesarul de azot pentru reluarea vegetaţiei şi începutul alungirii paiului (fazele de înfrăţit şi formarea primului internod). în acest moment. tehnic. o aplicare târzie în fazele de înspicat şi până la înflorit. cu care se face împrăştierea. de remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. pe teren îngheţat sau acoperit cu strat subţire de zăpadă. greu de realizat actualmente în condiţiile din ţara noastră deoarece: ultimele două fracţiuni sunt prea costisitoare.

zonă ceva mai umedă).30 kg N/ha. Azotul poate fi administrat şi sub formă de îngrăşăminte lichide (după recomandările ICCPT. mineralizare). planta premergătoare. posibilitatea aplicării udărilor). la rândul lui.forme mobile. Restul de 40 .300 se administrează în concentraţie de 100% produs comercial. regimul precipitaţiilor. Pentru calcularea dozelor de azot este recomandată următoarea formulă (după ICCPT. Rs = recolta scontată. se scad 20 kg N/ha după borceag şi trifoi. totuşi. este necesar. caracteristicile climatice ale anului anterior. În anumite situaţii (condiţii de irigare. în t/ha. Pentru condiţiile din România. înainte de semănat. se adaugă 20 . Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare. în primăvară este necesară recalcularea dozei totale de azot. de 10 . şi în primul rând rezistenţa sa la cădere şi boli. în funcţie de toate aceste elemente. Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd. în care: DN este doza de azot. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime cu apa din precipitaţii. atunci se va administra 1/3 din cantitatea totală (circa 30 . în orice caz acestea nu se vor aplica dacă premergătoarea este o leguminoasă. nu ar trebui administrate îngrăşăminte cu azot în toamnă.25 kg N/ha după premergătoare târzii nefertilizate. mărimea optimă a dozelor de azot este cuprinsă între 50 şi 160 kg/ha.Ns -Ngg + Npr. după 12 . Îngrăşămintele lichide cu azot de tipul A. care este apreciat la 2 kg N/t de gunoi de grajd administrat direct grâului. inclusiv în funcţie de recolta scontată a se obţine. 1990) : DN = 30 x Rs . în principiu. se mai poate aplica o doză târzie. sistemul de îngrăşare aplicat în anii anteriori. 1 kg N/t de gunoi aplicat plantei premergătoare şi 0. accesibile grâului de-a lungul vegetaţiei şi care depinde.Fundulea. aportul freatic. şi anume. Ns = aportul solului în azot.5 kg N/t de gunoi aplicat la planta antepremergătoare. care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sărace şi 60 kg/ha pe solurile fertile. de conţinutul în azot al solului în momentul desprimăvărării şi de starea de vegetaţie a culturii. se scad 30 kg N/ha după leguminoase pentru boabe. Dacă. în kg/ha. primăvara. asigurarea cu apă (cantitatea anuală de precipitaţii.40 kg N/ha) înainte de semănat. Mărimea dozei din primăvară se stabileşte în funcţie de mersul vremii în iarnă şi la desprimăvărare (levigare. producţia scontată a se obţine şi consumul specific. îndeosebi după premergătoarele cu recoltare târzie.80 kg N/ha se administrează la sfârşitul iernii sau la desprimăvărare. pe terenurile agricole bine cultivate şi după premergătoare favorabile. Ca urmare. de: fertilitatea naturală a solului. la alungirea paiului. Fundulea). soiul cultivat.

favorizează dezvoltarea sistemului radicular şi înfrăţirea. La stabilirea dozelor de fosfor se ţine cont de conţinutul solului în fosfor mobil. în doze de până la 15 kg N/ha. cloroză. Fosforul echilibrează efectul azotului. îngrăşarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din ţara noastră. Se consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficienţa fosforului. 13 . cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. fosforul fiind încorporat în mod obişnuit sub arătură. producţia scontată şi consumul specific. îngrăşarea cu gunoi de grajd. dacă acesta a fost administrat direct grâului şi 0. La începutul vegetaţiei. cădere şi boli. în care: DP este doza de fosfor. îmbunătăţeşte rezistenţa la iernare. plantele tinere de grâu absorb fosforul uşor solubil din îngrăşăminte şi abia mai târziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. dacă a fost aplicat la planta premergătoare. aceste îngrăşăminte pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea. întrun sistem intensiv de agricultură. se apreciază că administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol. Insuficienţa potasiului determină încetinirea creşterii. Pgg = aportul gunoiului de grajd în fosfor. sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrăşăminte complexe. Trebuie subliniat că. necroza marginală a frunzelor. Formula de calculare a dozelor este următoarea: DP= 15 x Rs . se pot aplica 40 80 kg K2O/ha. grăbeşte maturitatea.8 kg P2O5/t de gunoi. în kg P2O5/ha.40 kg P2O5/ha pe solurile cu mai puţin de 5 mg P2O5/100 g sol. de regulă. scurtarea internodiilor. Potasiul favorizează sinteza glucidelor.2 kg P2O5/t de gunoi de grajd. pentru a obţine producţii mari. la pregătirea patului germinativ.Pgg. aceasta afectând în primul rând plantele tinere. inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea ploşniţelor şi a bolilor foliare. în concentraţie de maximum 20% produs comercial. Doza rezultată din calcul se majorează cu 20 . apreciat la 1. Mărimea dozei de fosfor este cuprinsă. cădere şi boli. Potasiul. între 60 şi 120 kg/ha. Sub formă de îngrăşăminte complexe. fosforul se poate administra şi la patul germinativ. Alături de azot. sporeşte rezistenţa la ger. Fosforul. Îngrăşarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol).semănat sau înainte de desprimăvărare. De asemenea. În situaţiile în care compoziţia chimică a solului impune. în t/ha. În acest mod se pot efectua îngrăşările târzii. Rs = recolta scontată. îmbunătăţeşte calitatea recoltei.

cu suprafaţa nu foarte mărunţită. să se urmărească neutralizarea a 50% din aciditatea hidrolitică. Aceste îngrăşăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului. precum şi pe solurile erodate sau prea uşoare. a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt de timp. sunt condiţii esenţiale pentru reuşita amendării. Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime.500 kg boabe/ha. o sursă proprie (şi convenabilă sub aspect economic) de substanţe fertilizante. fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bune condiţii. deci. prin amendare. urmate de încorporarea sub arătură. ca urmare. urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent. Administrarea îngrăşămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurile argiloiluviale (acide. Împrăştierea îngrăşămintelor organice este o operaţiune destul de costisitoare. Este necesară pe solurile acide. Cele obişnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat şi mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura grâului. dar fără bulgări în sol. mai frecvent. capacitatea lor de a trece peste perioada de iarnă. Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat. chimice şi biologice ale solului. la planta premergătoare (porumb. În cazul premergătoarelor timpurii. aşezat. Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâului sunt de 15 . implicit. sau. După recoltare se recomandă o 14 . cu pH sub 5. ele îmbunătăţesc proprietăţile fizice. ea prezintă interes în primul rând pentru exploataţiile agricole care dispun de gunoi de grajd şi care folosesc. sfeclă).20 t/ha. Împrăştierea foarte uniformă şi amestecarea cât mai bună cu solul. Se administrează. Lucrările solului Se poate afirma că.Îngrăşămintele organice. de regulă.8 şi cu un grad de saturaţie în baze sub 75%. Aplicarea amendamentelor calcaroase. iar sporurile de recoltă pot depăşi 1. dolomit). Pentru ca lucrarea să fie economică trebuie ca. 4 t/ha carbonat de calciu (piatră de var. nivelat. deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive. cu multă argilă). încorporate sub arătură. de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depinde în cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă şi.

22 cm adâncime. care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi care să permită o arătură de calitate. orice întârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi progresive de recoltă.20 cm adâncime. Grâul nu necesită arături prea adânci. arătura trebuie prelucrată superficial. În condiţiile unor terenuri bine lucrate an de an. distrugerea buruienilor existente şi crearea condiţiilor favorabile pentru germinarea seminţelor de buruieni aflate în sol şi a samulastrei. În continuare. Până în toamnă. cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu se poate ara imediat sau prin arătură se scot bulgări mari. efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult 1 . Se recomandă ca primele lucrări să fie făcute perpendicular sau oblic faţă de direcţia arăturii. Trebuie realizată afânarea solului pe urmele compactate de trecerile repetate cu tractorul (pentru lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei şi la recoltare). solul se întăreşte şi nu se mai poate ara. 15 . se poate ara doar la 18 . adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp. pentru mărunţirea bulgărilor. Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grâu şi pătrunderea rădăcinilor în profunzime sunt favorizate de afânarea adâncă a solului. pentru a asigura nivelarea terenului. pierderea rapidă a umidităţii din solul care nu mai este protejat de plante. cel mai adesea. Dacă se întârzie cu efectuarea lucrării. solul se ară imediat. atunci se efectuează numai o lucrare de dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor precipitaţii ceva mai importante. astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări. la 20 . care vor fi distruse prin lucrările ulterioare. se amplifică pierderile de apă prin evaporaţie din cauza suprafeţei bulgăroase a arăturii şi apar dificultăţi la lucrările ulterioare ale solului. cu plugul în agregat cu grapa stelată. solul pierde repede rezerva de apă. afânarea stratului superficial al solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie.lucrare de dezmiriştit. Prin această lucrare se urmăreşte mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul. Lucrările sunt efectuate la noi. Ca urmare. distrugerea buruienilor care răsar. nivelarea terenului. în funcţie de starea terenului. se întăreşte şi de multe ori nu mai poate fi arat sau arătura iese bulgăroasă. ca urmare. ca o consecinţă. gradul de compactare a solului influenţează în mare măsură dezvoltarea în ansamblu a plantelor şi formarea componentelor de producţie. Întârzierea arăturii are efecte nedorite: îmburuienare.2 zile întârziere).

sfeclă pentru zahăr. prin lucrări superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă şi lamă nivelatoare). acesta se aşează mai repede ca după arat.5 pentru forţa de muncă şi de 11 . pentru a asigura ascensiunea apei (spre seminţele în curs de germinare). Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase. conform celor prezentate anterior. ceva mai adânc. şi încorporarea îngrăşămintelor minerale şi.3 până la 0. diminuează compactarea în timpul sezonului rece.25 cm adâncime. a resturilor vegetale. cu diferite utilaje (grape cu discuri.3 săptămâni. terenul rămâne mai nivelat. combinatoare) pentru mărunţire. eventual. BÂLTEANU. de regulă. nivelate). În continuare. bine mărunţite anterior. În continuare. concomitent. această lucrare permite mobilizarea solului până la 12 . prin reţinerea zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene.14 l motorină/ha (după GH. urmată de discuiri repetate (1 .Pregătirea patului germinativ se face chiar înainte de semănat. economia este de 0. Pe terenurile bine lucrate în anii anteriori (arate adânc. porumb. Arătura se efectuează imediat. curate de buruieni. îndeosebi în regiunile bogate în precipitaţii. cartof de toamnă. După premergătoarele târzii (floarea-soarelui. realizându-se. nivelare şi pregătirea patului germinativ. soia). se fac lucrări de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul). afânată pe adâncimea de semănat. pentru ca pământul afânat prin arătură să se aşeze. uneori. afânate. se recomandă ca această ultimă lucrare să fie efectuată perpendicular pe direcţia de semănat. preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului. arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie. Se obţine o viteză mare de lucrare a solului. Trebuie să se urmărească realizarea unei suprafeţe nivelate. 16 .2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor de plante şi a buruienilor. Această lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia. la 20 . 1989).16 cm adâncime. Este necesară curăţirea cât mai bună a terenului de resturi vegetale. până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2 . urmărindu-se încorporarea resturilor. fără însă a scoate bulgari. cu plugul în agregat cu grapa stelată. atunci când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit. şi ceva mai tasată sub adâncimea de semănat. Prezenţa bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa solului pe timpul iernii. dar nu prea mărunţită. Pregătirea terenului prin discuit este. arătura se lucrează în mod repetat.

5 Kg/t sămânţă) sau lindan + carboxin + thiuram (Vitalin 85 PTS). cum sunt mălura comună (Tilletia spp. îndeosebi pe terenurile cu o încărcătură mare de păioase (sau la grâul cultivat după grâu). cum ar fi tăciunele zburător (Ustilago tritici). la intrarea în iarnă plantele de grâu 17 . oxichinoleat de cupru (Quinolate 15 PUS. astfel încât.0 l/t de sămânţă). cum ar fi mălura comună. 2. cartof.) şi fuzarioza (Fusarium spp. În prezent. Sunt controlate astfel bolile transmise prin sămânţă şi dăunătorii care atacă în toamnă (gândacul ghebos.500°C temperaturi pozitive. 3. Ca atare. 2. cu spori pe tegumentul seminţei. urmărindu-se cu mare atenţie amestecarea cât mai uniformă a preparatelor cu sămânţa. până la venirea iernii să rămână 40 . se recomandă tratamente cu preparate pe bază de carboxin (Vitavax 200. Tratamentele se pot diferenţia în funcţie de agentul patogen şi de modalitatea de infestare. Tratamentele se efectuează imediat înainte de semănat. dar aceste tratamente au eficacitate redusă.0 kg/t de sămânţă).) este puternică. 2 kg/t de sămânţă) sau prochloraz + carbendazin (Prelude SP. se recomandă tratarea seminţelor cu preparate insectofungicide. din categoriile biologice “sămânţă certificată a primei şi celei de-a doua înmulţiri“. cum ar fi lindan + tiophanat methyl + thiuram (Tirametox. în cazul infestării puternice a solului este necesar un interval mai mare de pauză înainte de revenirea grâului pe acelaşi teren. în care să se acumuleze 450 .). facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare. lindan + oxichinoleat de cupru + lindan (Chinodintox PTS.0 kg/t de sămânţă). 2. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat. Epoca de semănat a grâului se stabileşte astfel încât.50 zile în care plantele să vegeteze normal. să provină din culturi special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere). cât şi în cazul agenţilor patogeni cu spori în interiorul bobului. Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. fuzarioza şi mălură pitică (Tilletia controversa) este posibilă tratarea seminţelor înainte de semănat. muştele cerealelor). dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat după floareasoarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale). Pe terenurile unde este frecvent atacul de dăunători în toamnă. să aibă puritatea fizică minimum 98%. atât împotriva agenţilor patogeni transmisibili prin sămânţă. viermii sârmă. Pentru agenţii patogeni transmisibili prin sol. cu produse speciale.sfeclă. unde infestarea cu gândac ghebos (Zabrus tenebrioides) sau viermi sârmă (Agriotes ssp.

Densitatea de semănat la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure. intră în iarnă neînfrăţite şi necălite. trebuie luat în calcul un procent mediu de răsărire în câmp. Pentru zonele din sud. În asemenea situaţii. în primăvară lanul este foarte des. între anumite limite.10 octombrie. se recomandă să se semene ceva mai devreme. apare pericolul de şiştăvire a boabelor.3 fraţi şi 3 . calitatea pregătirii patului germinativ. densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului. nordul ţării şi depresiunile intramontane. umiditatea solului (asigurarea umidităţii pentru un răsărit rapid). vegetaţia se întârzie şi se prelungeşte spre vară. starea solului la semănat. în intervalul 20 septembrie . Indiferent de zona de cultivare.5 octombrie. aceeaşi sensibilitate manifestă plăntuţele răsărite dar neînfrăţite. şi care depinde. la recoltare. lanul se îmburuienează din toamnă. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. la rândul său de utilajele cu care s-a lucrat. pentru zona colinară. prin înfrăţire să-şi corecteze. plantele de grâu se dezvoltă prea puternic.10 octombrie. Procentul de răsărire în câmp depinde în cea mai mare măsură de: tratamentele efectuate la sămânţă.4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi). administrarea îngrăşămintelor în primăvară. primăvara lanul va avea o densitate mică şi se îmburuienează mai uşor. Între aceste limite. de 85-95% (din boabele germinabile semănate). intervalul care trebuie luat în calcul este 25 septembrie . Dacă se întârzie semănatul faţă de perioada optimă recomandată. fiind sensibile la ger. o densitate de 500 . muşte) şi boli. Dacă se seamănă prea devreme. Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450 . De asemenea. plantele răsar târziu.600 boabe germinabile/m2. sub aspectul asigurării umidităţii şi a calităţii patului germinativ. De asemenea. prin administrarea de îngrăşăminte se 18 . data semănatului (faţă de epoca optimă). vest şi Câmpia Transilvaniei. în doze ceva mai ridicate stimulează dezvoltarea vegetativă şi productivitatea plantelor existente. boabele de grâu aflate în curs de germinare sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute. pentru condiţii bune de semănat. densităţile nefavorabile. nu înfrăţesc.să ajungă în stadiul de 2 . plantele sunt predispuse la cădere şi sensibile la boli.700 spice/m2. epoca optimă de semănat a grâului de toamnă în România este 1 . Grâul are capacitatea ca. boabele rămân mici datorită densităţii exagerate. masa vegetativă bogată face ca plantele să fie sensibile la ger şi asfixiere pe timpul iernii. sunt expuse încă de la începutul vegetaţiei atacului de dăunători (afide.

pe plan mondial. textură. neaşezat suficient după arat datorită recoltării târzii a premergătoarei). Adâncimea de semănat a grâului depinde de umiditatea solului. Fundulea 4. în mod frecvent. pregătirea unui pat germinativ defectuos) pot fi corectate numai parţial. În cazuri extreme. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) rezultată din calcul (pe baza densităţii stabilite şi a indicilor de calitate a seminţei) este cuprinsă. trebuie semnalat că. între 200 şi 250 kg sămânţă/ha. prin mărirea densităţii de semănat. Lovrin 34. Lovrin 41) care se caracterizează prin formarea unui coleoptil mai scurt. grâul este semănat. se recomandă să se semene ceva mai adânc. În România grâul este semănat.6 cm. consumurile de sămânţă sunt exagerate.5 cm adâncime pe terenurile cu umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea. combaterea buruienilor prin erbicidare trebuie efectuată cu mai mare atenţie în culturile rare. 19 . adâncimea de semănat trebuie să fie maximum 4 cm şi foarte uniformă. apare pericolul căderii şi se amplifică atacul de boli. soi. distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite. în România există în cultură soiuri de grâu (Flamura 85. 1970). la 5 . la aceste soiuri. pe terenurile cu umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură mai uşoară. sunt cuprinse între 10 şi 18 cm (după W. plantele nu mai au timp să înfrăţească şi să se pregătească pentru iarnă. se poate mări densitatea până la 700 boabe germinabile/m2. Din anumite motive (teren uscat. concurenţa buruienilor. pe cât posibil. că erorile tehnologice (întârzierea semănatului. însă. unde apa pentru germinare este asigurată. cu MMB cât mai ridicată. La densităţi de semănat prea mari. pentru a elimina. Ca atare. precum şi în toamnele foarte secetoase sau în situaţia când se seamănă în teren bulgăros. fără a rezulta diferenţe importante de producţie. îndeosebi la semănatul întârziat. data semănatului (faţă de epoca recomandată). iar străbaterea germenilor spre suprafaţă este ceva mai dificilă. prea adânc. În legătură cu adâncimea de semănat. de regulă. grâul este semănat la 4 . precum şi în cazul semănăturilor timpurii. În condiţiile din România. Distanţele de semănat la grâu. mărimea seminţei. BROUWER. bulgăros. în funcţie de maşinile de semănat aflate la dispoziţie. sau grâul înfrăţeşte târziu şi puţin. Trebuie reţinut. Totodată. pentru a asigura străbaterea tuturor germenilor până la suprafaţă. costisitoare şi nejustificate. consecinţele sunt răsăritul întârziat.urmăreşte să se asigure o nutriţie foarte bună a plantelor pentru ca numărul mic de fraţi şi spice la m2 să fie compensat prin numărul mare de boabe în spic. concurenţa dintre plante este prea puternică.

şi anume. este suficient să fie închise 2 tuburi ale semănătorii). iar distanţa dintre două cărări este egală cu ecartamentul roţilor tractorului şi al maşinilor cu care se vor face diferitele lucrări de îngrijire în vegetaţie.. FISCHBECK şi colab. urme care sunt vizibile până în faze mai avansate de dezvoltare a plantelor.8 treceri în cursul perioadei de vegetaţie. a tratamentelor pentru prevenirea căderii). cu mijloace terestre. se lasă câte 2 benzi nesemănate. Nu există o schemă standard pentru semănatul în cărări. Lucrările de îngrijire Grâul este o cultură cu o tehnologie total mecanizabilă. se recomandă să se lase. După G. de combatere a bolilor şi dăunătorilor. obţinute prin închiderea tuburilor semănătorii pe urmele roţilor tractorului. Felul lucrărilor de îngrijire 20 .5 cm (distanţa pentru care sunt construite semănătorile universale existente mai frecvent în dotare). ca uniformitate de împrăştiere. distanţa dintre două urme va fi egală cu lăţimea de lucru a mijloacelor avio folosite pentru aplicarea tratamentelor. maşina pentru erbicidare are 12 m lăţime de lucru. a apărut din necesitatea de a asigura efectuarea. folosită în prezent. lăţimea unei cărări corespunde cu lăţimea pneurilor tractorului (de regulă. schema poate fi adaptată de fiecare agricultor la setul de maşini agricole pe care îl au la dispoziţie. de 30 . în cazul în care se lucrează cu un singur tractor. pentru efectuarea diferitelor lucrări de îngrijire. urme de orientare. În anumite situaţii (culturi semincere) se recomandă distanţe de semănat ceva mai mari (25 cm). pentru a favoriza înfrăţitul şi a asigura înmulţirea mai rapidă a seminţei. în mod foarte precis. la semănatul în cărări. pe suprafeţe în creştere în România.40 cm (două tuburi de la semănătoare suprimate). deosebit de rentabilă sub aspectul consumului de forţă de muncă. cu o semănătoare cu lăţimea de lucru de 3 m. Trebuie reţinut că în tehnologiile intensive se poate ajunge până la 5 . la 12. a lucrărilor de împrăştiere a îngrăşămintelor. Acolo unde există posibilitatea de a efectua lucrările din vegetaţie cu mijloace “avio“ (şi se prevede acest lucru). până în faze de vegetaţie mai avansate (chiar până la începutul formării boabelor). maşina pentru administrat îngrăşăminte are 6 m lăţime de lucru. O metodă de semănat mult extinsă în ţările cu tradiţie în cultura grâului este semănatul în cărări. 1975 este prezentată o schemă de semănat în cărări. de la semănat. Această metodă. de erbicidare. Distanţa dintre perechile de cărări trebuie să corespundă cu lăţimea de lucru a maşinilor cu care se fac tratamentele.în mod obişnuit.

Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din tehnologia clasică de cultivare. dar pot ajunge în situaţii extreme până la 60 . dezvoltarea plantelor în toamnă şi starea de vegetaţie la desprimăvărare. ca urmare. rădăcinile plantelor de grâu au fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate). Sunt situaţii în care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1 . încă umed. combatere chimică.care se aplică grâului şi numărul acestora depinde de foarte mulţi factori (calitatea patului germinativ. pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol. grăpatul a fost scos din tehnologia recomandată. lucrările solului. Atunci când situaţia o impune. semănatul în epoca şi cu densitatea optimă. în mod obişnuit. Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului. din cauza alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii. şi se face cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza. fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolite). lucrarea de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs. la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu. pe cât posibil terenurile unde pe timpul iernii apar băltiri. astfel. În prezent.8 treceri). deşi continuă să fie efectuat de unii cultivatori de grâu de la noi. dar încă reavăn.70%. rezerva de buruieni. nu este necesară. Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat. 21 . cresc costurile. parţial dezrădăcinate. infestarea cu boli şi dăunători. adesea. care se fac de către orice bun cultivator de grâu.2 lucrări de îngrijire şi sunt situaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7 . La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate. Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situaţii extreme când. mersul vremii şi al vegetaţiei în primăvară. iar consecinţele negative sunt. Pierderile de recoltă la grâu din cauza concurenţei buruienilor sunt. terenul. reducerea rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei acestora în culturile de grâu trebuie urmărite prin toate mijloacele: rotaţie. altele sunt dezrădăcinate. posibilităţile materiale şi calificarea cultivatorilor). dar fără a tasa suprafaţa solului. de 10 . importante: multe plante de grâu sunt distruse. este tasat prin trecerea tractorului. absorbţia apei. Ca urmare. În majoritatea cazurilor se consideră că lucrarea de grăpat a semănăturilor de grâu la desprimăvărare. Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau microdepresionare sunt operaţiuni de bună gospodărire.20%. dotarea tehnică.

5 l/ha). frecvent se recomandă să se administreze preparate care conţin acidul 2. Papaver rhoeas. speciile mai frecvente în cultura grâului sunt: Sinapis arvensis. Pentru combaterea acestora. Administrarea acestor preparate se face în aceleaşi faze de vegetaţie ale grâului şi ale buruienilor menţionate mai sus. Cirsium arvense.6 + 2. când buruiana are 1 . combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie. Se subliniază că. 2 l/ha). Transilvania. aplicate primăvara. timpul călduros şi luminos.4-D. Veronica sp. tribenuron metil (Granstar 75 DF. M. Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesară doar în anumite zone limitate din România.5 l/ha). 20-40 g/ha).4-D + dicamba (Starane 200 + Icedin Forte. Cu bune rezultate se pot folosi şi preparate conţinând MCPA (Dicotex.1.5 l/ha). O. când temperatura a depăşit 6°C. 20-25 g/ha). când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod. 1.4-D + dicamba (Oltisan Extra.inodora.0 l/ha). Alături de dicotiledonate menţionate. Capsella bursa pastoris. În asemenea situaţii. 2. 1 l/ha). Buruienile dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiţiile din ţara noastră.4-D (Longran 60 WP. Speciile respective: Apera spica venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul) găsesc condiţii favorabile de dezvoltare în zonele colinare. cum ar fi Matricaria chamomilla. umede din Banat. 2-4 l/ha). 1 l/ha). Centaurea cyanus. Pentru combaterea ierbii vântului se fac tratamente cu erbicide pe bază de tralkoxidim (Grasp CE.. Atriplex sp. Polygonum ssp. fenoxapropetil (Puma CE.5 l/ha) sau bentazon (Basagran. fără vânt.0 l/ha) sau 2. 15-20 g/ha) sau amidosulfuron (Grodyl.. Stellaria media. iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă.2. 2 . pentru combaterea cărora se recomandă preparatele continând fluoroxipix + 2. vremea liniştită. Galium aparine. temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C. întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice la grâu. 0. 1. în culturile de grâu apar şi specii de buruieni rezistente la 2. Chenopodium album. Agrostemma githago. se recomandă aplicarea unor erbicide pe bază de 2. clorsulfuron (Glean 75 DF.3 22 . diclofopmetil (Illoxan CE.În cultura grâului. Administrarea se face primăvara. Bucovina. Sonchus arvensis. Bifora radians. tratamentele putând începe mai devreme. Rubus caesius. Thlaspi arvense. Buruieni dicotiledonate problemă în cultura grâului sunt considerate speciile Galium aparine şi Galeopsis tetrahit.4-D + dicamba (Icedin Forte. Raphanus raphanistrum.5-2. triasulfuron + 2.4-D (SDMA-33.8 .5-2.

Tratamentele împotriva larvelor se fac la avertizare. Dâmboviţa. aplicate înainte de semănat.) se efectuează tratamente împotriva adulţilor hibernanţi. Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp.frunze. Pentru combaterea odosului se recomandă preparatele pe bază de trialat. Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive şi curative. în a doua decadă a lunii aprilie.10 zile. tratamentele contra buruienilor dicotiledonate şi monocotiletonate se efectuează combinat (de exemplu. trebuie evitată amplasarea grâului pe terenurile infestate şi. Basudin 600 EW.4 cm adâncime.3 l/ha).5 kg/ha). se tratează sămânţa înainte de semănat. Pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides Goeze).5 l/ha. este un dăunător periculos.0 + 2. adesea este necesară repetarea tratamentului. la avertizare.0 l/ha). Viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginata). se 23 . imediat după semănat sau după răsărit. aplicate după recomandările prezentate la iarba vântului.3 frunze ale buruienii. 2 l/ha). Pe terenurile cu peste 5 . sau primăvara în faza de 1 . pragul economic de dăunare (PED) este de 5% plante atacate.2 kg/ha). În cazuri extreme.5 EC. sau terbutrin (Granarg 50 PU. la avertizare. la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste 80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea). În mod obişnuit. la începutul lunii iunie. 3. argiloase din judeţele Argeş.6 larve/plantă. 0.5 l/ha). se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate înainte de migrarea dăunătorului în sol. după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a. de asemenea. Prahova. aplicat fie toamna.5 EC. 0.8-1. 0. dacă după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (1 larvă/m2 pentru culturile semincere). a cărui prezenţă este semnalată mai frecvent pe terenurile grele. 150 ml/ha). Buzău. după un interval de maximum 7 . la un PED de 3 larve/m2. 20 g + 2. şi Aelia spp. Teleorman. alfametrin (Fastac 10. Se mai pot folosi trialat (Avadex BW. Se recomandă folosirea insecticidelor conţinând triclorfon (Onefon 90 PS. de regulă. se recomandă tratamente cu insecticide organofosforice (Dursban 480 EC sau Pirimex 48 EC . Olt. dimetoat (Sinoratox 35 CE. sau preparatele Puma S sau Grasp. 2. 5-6 kg/ha). lambda-cihalotrin (Karate 2. deltametrin (Decis 2. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol.3 l/ha).5 l/ha sau Puma S + Icedin Forte. când temperatura depăşeşte 10°C. cu încorporare cu grapa cu colţi la 2 . când în toamnă se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos. Grasp + Icedin Forte. 3 . 1.

mai ales în situaţiile în care grâul a fost semănat timpuriu şi toamna este lungă şi călduroasă. 2 l/ha). înainte de înflorit.fac 3 tratamente. 1. triadimafon (Bayleton 25 WP. Adulţii apar atunci când temperatura trece de 9 . boală cu transmitere prin sol. deltametrin.10°C. asigurarea densităţii normale a lanului. musca de Hessa Mayetiola destructor) sunt dăunătoare în cazul atacului de toamnă.5 l/ha). Tratamentele se fac cu preparate pe bază de dimetoat. 24 .) se combat prin tratamente efectuate la apariţia adulţilor (sfârşit de mai. Pragul economic de dăunare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze. în perioada de zbor a adulţilor şi de apariţie a larvelor. se manifestă îndeosebi în perioada creşterii intense a plantelor de grâu. Şoarecii de casă (Microtus arvalis) se combat cu fosfura de Zn. 3%. Făinarea (Erysiphe graminis). lambdacihalotrin. O. când acestea sunt foarte sensibile. 1 l/ha). de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie.5 kg/ha) (ultimile două preparate speciale pentru făinare). trimorfamid (Fademorf 20 EC. care este cel mai păgubitor prin larve. Măsurile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului. Gândacul bălos al ovăzului (Lema (Oulema) melanopa) extins mult în ultimele decenii în culturile de grâu din ţara noastră se combate prin tratamente repetate. administrată sub formă de momeli. distrugerea samulastrei. Muştele cerealelor (musca neagră . de vremea răcoroasă. de aplicarea unor doze prea mari de azot. PED este de 10 adulţi hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. fertilizarea echilibrată. împotriva adulţilor şi a larvelor. primăvara. folosind aceleaşi preparate recomandate pentru combaterea ploşniţelor. respectarea rotaţiei. propiconazol (Tilt 250 EC.25 l/ha). umedă şi cu nebulozitate ridicată. precum şi tratamentele la sămânţă. Foarte importante sunt măsurile preventive. început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2. la avertizare. O. quinalfos (Ecalux CE. Combaterea bolilor se face în mod eficient prin combinarea metodelor preventive cu cele curative (combatere integrată). tratamentele de combatere se fac cu produse pe bază de prochoraz (Sportak 45. În cazul unui atac puternic de făinare. după înfrăţit.Oscinella frit. cu preparatele menţionate la combaterea ploşniţelor. Cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia ssp. 25% pete pe frunza stindard.

se recomandă tratamente preventive. folosirea unei seminţe sănătoase. De asemenea. dar parţial eficiente. se recomandă tratamente la sămânţă (Vitavax 75. distrugerea samulastrei. se recomandă tratamente cu preparate conţinând benomil. a resturilor de plante.000 l apa. Prevenirea căderii plantelor.1. pe resturile de plante. folosind preparatele recomandate pentru combaterea făinării. cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite prin sol şi prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor. precum şi tratamente în vegetaţie. de dorit seara sau dimineaţa. iar tratamentele în vegetaţie sunt eficiente. Tratamentele la sămânţă sunt obligatorii. dezvoltarea ţesutului sclerenchimatic şi deci mărirea rezistenţei la cădere. fertilizarea echilibrată. creşterea suprafeţei foliare.6 . Se efectuează stropiri foliare. redistribuirea asimilatelor între organele plantei şi ca urmare.3 l/ha preparat în 800 .5 kg/t sămânţă sau Chinodin. Este o lucrare de îngrijire efectuată pe suprafeţe mari în culturile de grâu din climatele umede.400 l în cazul tratamentelor “avio“. scurtarea şi îngroşarea internodurilor bazale. a numărului de boabe în spic. Septoriozele (Septoria tritici şi S. cultivarea de soiuri tolerante. în cazul tratamentelor terestre şi 300 . Pragul economic de dăunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la înflorit. Deosebit de eficiente sunt măsurile preventive. 2. Se aplică 1. în perioada de alungire a paiului (când plantele au 20 . Cycocel-Germania. a 25 . respectarea rotaţiei. respectarea rotaţiei. dar costisitoare. CCC-Franta. Prin aceste tratamente se obţin: reducerea înălţimii plantelor cu 25 . fără vânt. Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esenţială pentru evitarea căderii. şi apoi la un interval de 14 zile. precum şi îngrăşarea echilibrată. Cercosporella herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol.nodorum) este o boală care se transmite prin sămânţă sau prin sol. cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boală. tratată înainte de semănat. Chlormequat-Anglia). a coletului. De asemenea. respectarea rotaţiei.30 cm. astfel încât se recomandă. Înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii (Ophiobolus graminis. folosind anumite substanţe cu efect retardant (nanizant).25 cm înălţime). 2. pe vreme liniştită.2.5 kg/t sămânţă). Belgia. Cel mai frecvent sunt folosite produsele pe bază de clorură de clorcholină (Stabilan-Austria. Măsurile preventive (distrugerea samulastrei. în situaţii extreme. cu soare nu prea puternic. în primul rând. aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului.Fuzarioza (Fusarium graminearum. în faza de înspicat. frunzelor şi spicului. precum şi unde se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot.

pentru prevenirea căderii există şi preparate pe bază de ethephon (Camposan. care favorizează căderea. Se obţin culturi cu rezistenţă sporită la cădere şi care pot fi recoltate mecanizat. din rezerva de apă a solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie. În situaţiile în care pregătirea patului germinativ s-a făcut corespunzător. De regulă se începe recoltatul mai devreme. Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol) care pot fi aplicate cu bune rezultate şi în faze de vegetaţie mai avansate. în acest caz. regimul precipitaţiilor în primăvară).1970). mai rar. pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile). în majoritatea zonelor de cultură a grâului căderea se petrece destul de rar.15% umiditate. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu permite efectuarea arăturii sau dacă s-a arat.600 m3/ha. Udările de toamnă aplicate în cultura grâului sunt cele mai eficiente. când boabele au 18% umiditate. 1969 . fără dificultate.4. În România. fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare.75%. este 26 . cu norme de 500-600 m3/ha. Necesarul de apa al grâului este de 3. Udările de primăvară se aplică în funcţie de situaţia concretă din primăvară (apa acumulată în sol în sezonul rece. în acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii. aplicarea tratamentelor pentru prevenirea căderii nu s-au extins deşi cercetările au ilustrat unele efecte pozitive asupra producţiei la grâu (GH. dar nu se poate pregăti patul germinativ. de obicei în proporţie de 70 . numai în anii cu primăvara şi începutul verii ploioase şi cu vânturi puternice. din cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate. V. Se aplică 1-3 udări în fazele de alungirea paiului (în luna aprilie. ROMAN. Irigarea este o lucrare din tehnologia de cultivare a grâului care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultură a grâului din România. Metoda de udare folosită la grâu în ţara noastră este aspersiunea. cu norme de 400 .500 m3/ha pe întreaga perioadă de vegetaţie şi este acoperit.500 .MMB şi a producţiilor. se recomandă administrarea unei udări de umezire. se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300-500 m3/ha. dar s-a semănat în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsa apei. Recoltarea Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină. înspicat-înflorit (luna mai) şi la formarea bobului (luna iunie). atunci când boabele ajung la 14 . numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii). În prezent.

Ulterior paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie primă pentru diferite industrii. se realizează. mai târziu grâul trece în faza de supracoacere şi se amplifică pierderile prin scuturare. 1989). Ulterior. citat de GH. faţă de circa 8. în tehnologia mai frecvent folosită (presarea paielor cu presa pentru furaje. TOMA. încărcarea manuală şi transport). aceste operaţiuni pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului. maşini pentru adunat şi căpiţat).3% cât reprezintă recoltatul şi transportul boabelor (după D. maşina pentru balotat cilindrică. Lanurile de grâu sunt recoltate dintr-o singură trecere.BÂLTEANU.3 ori pe zi (în funcţie de evoluţia vremii). Strângerea paielor şi eliberarea terenului sunt lucrări importante în cultura grâului. se apelează la recoltarea divizată (în două faze). Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) 27 . ca aşternut sau furaj pentru animale. Trebuie respectate recomandările de a reface reglajele combinei de 2 . cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje. cu scopul de a realiza treieratul fără a sparge boabele. concomitent cu recoltatul. soi. pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor. Lucrarea de recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la circa 12 13% umiditate. ca material pentru prepararea composturilor. urmată de treieratul cu combina. încorporarea în sol. În tehnologia de recoltare folosită la noi. la combina sunt montate dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei. lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare. Lucrarea este foarte dificilă şi destul de costisitoare. a paielor bine mărunţite. înălţimea de tăiere la recoltare ş.a. Trebuie luat în calcul un raport general acceptat de 1:1 între boabe şi paie. În multe ţări cultivatoare de grâu. prin arătură. după recoltare paiele rămân pe teren în brazdă continuă. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de aproximativ 5 . prevăzută cu ridicător de brazdă.8 zile. care se realizează prin secerarea (tăierea) plantelor cu vindroverul la înălţime de 15 . care însă depinde de condiţiile anului. de dorit împreună cu doze moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor în sol. fără dificultate. neîmburuienate şi necăzute. Recoltarea directă cu combina se efectuează în condiţii bune în lanurile dezvoltate uniform.20 cm. În situaţiile când nu sunt întrunite aceste condiţii.absolut necesară uscarea boabelor.

Marea Britanie). în anii favorabili. Franţa. 5. Numeroase ţări europene realizează peste 7. Olanda. din care 6. Producţia medie mondială la grâu a fost în ultimii ani în jur de 2.2. Danemarca.240 .2. Irlanda. sunt unităţi agricole care recoltează. deoarece eliberează terenul devreme. Argentina) nu depăşesc producţii medii de 2. rapiţa.480 kg/ha în ţările Europei de Est. prin faptul că secara se cultivă pe soluri sărace (nisipuri.115 kg/ha. Prin comparaţie. floarea-soarelui şi porumbul timpuriu. producţiile medii au oscilat.6. Canada.030 kg/ha în ţările Uniunii Europene şi 3. Secara. astfel: pe soluri nisipoase leguminoasele.000 kg boabe/ha. fiind apropiat de cel al grâului. SECARA Tehnologia de cultivare Rotaţia Secara este o plantă puţin pretenţioasă faţă de sol şi planta premergătoare.5 kg P2O5 şi 2 . Reţin atenţia. în diferite zone de cultură.820 kg/ha). la rândul ei.nu este justificată. iar pentru solurile din zona de stepă borceagul de toamnă.082 kg/ha).1. de regulă. În cultura grâului în România. Ea are un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de absorbţie.301 kg/ha) şi 1995 (3. inul pentru fibre şi cerealele. cum ar fi un atac puternic de vierme roşu. în ultimele decenii. De asemenea. este o bună premergătoare pentru toate plantele din zona ei de cultură. Prin comparaţie.1999).000 . producţiile medii realizate în anii 1977 (2. în medie pe mii de hectare. producţia medie în Europa a fost 5. această soluţie este acceptată numai în cazuri extreme. îndeosebi.300 kg/ha.3 kg K2O. Deşi capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive este mare. 28 . 1 . între 1. Producţii. 1990 (3. pe solurile cernoziomoide (din nordul ţării) borceagul. pentru solurile acide sărace (podzoluri şi brune podzolite) cartofii timpurii.3 kg N.600 kg boabe/ha (1997 .000 kg boabe/ha (Belgia. Pe baza numeroaselor cercetări s-au stabilit premergătoarele cele mai bune pentru secară. 2. principalele ţări cultivatoare (şi exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA.760 kg/ha şi 3. fiind supuse influenţei variaţiilor climatice destul de mari de la un an la altul. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe şi paiele aferente este de 2 . podzoluri). lasă solul curat de buruieni şi permite executarea lucrărilor solului la timp şi de bună calitate. porumbul timpuriu şi pepeni verzi.900 kg/ha. reacţionează bine la îngrăşăminte. Germania.

3 cm. nu este justificat semănatul la adâncime mai mare.6 cm pe solurile uşoare. Un semănat mai adânc de 2 .1 Dozele de îngrăşăminte chimice la secară Fertilitatea solului Ridicată Mijlocie Scăzută N 40-50 50-60 60-80 Dozele de substanţă activă (kg/ha) P2O5 K2O 40-60 50-70 70-90 40-50 60-80 Lucrările solului Pregătirea terenului pentru secara de toamnă se face ca şi pentru grâul de toamnă. duce la întârzierea răsăririi. Tabelul 2. fie în întregime primăvara pe solul îngheţat. 3 . deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă şi. Tratamentele la sămânţă se fac ca şi la grâu. ca patul germinativ să fie mai bine tasat şi mărunţit. însă. deci. Epoca de semănat a secarei de toamnă este cu circa 10 zile înaintea grâului de toamnă.Pe baza cercetărilor din ultimii ani. fie 1/3 – 1/2 toamna la arătură.5 octombrie. iar germinaţia să fie de peste 85%. reducerea densităţii şi apariţia atacului de fuzarioză. se recomandă aplicarea îngrăşămintelor în dozele prezentate în tabelul 3. Semănatul prea timpuriu duce la formarea unei mase vegetative prea bogate. Adâncimea de semănat: 2 .600 boabe germinabile la m2. pericolul dezgolirii lui prin tasarea solului “înfoiat” (datorită ploilor şi zăpezii) este mai mare decât la grâu. iar în zonele sudice între 25 septembrie . Distanţa între rânduri este de 12.18. iar diferenţa primăvara la pornirea în vegetaţie. ca şi la grâu. şi pentru faptul că pericolul atacului de muscă (suedeză) este minim. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea de minimum 98% (lipsită de cornul secarei).2.4 cm pe solurile mijlocii şi 5 . Densitatea recomandată pentru secară este de 500 .25 septembrie. Trebuie. 29 . pe soluri mai grele şi umede. Deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă. Superfosfatul şi sarea potasică se aplică toamna la arătură. pentru înrădăcinare şi înfrăţire (are nevoie de 45 – 50 zile de vegetaţie).5 cm. plantele fiind mai expuse asfixierii sau epuizării sub stratul gros de zăpadă. În zonele subcarpatice secara se seamănă între 15 . iar azotul.3 cm pe solurile grele.

primăvara. Deşi secara este o plantă cu o bună rezistenţă la iernare. în general. Lucrările de îngrijire Sunt ca şi cele pentru grâul de toamnă. de MMB şi valoarea culturală. sămânţa se va usca la soare sau în uscătoare.100 cm din lungimea plantelor). când umiditatea boabelor este de 14%. deoarece cultivându-se în zone submontane şi stând mai mult timp sub zăpadă. iar în unele situaţii lăţimea brazdei trebuie să fie mai mică. pentru a putea fi păstrată în condiţii bune. Având un ritm de creştere rapid. Cantitatea de sămânţă se măreşte cu 10 – 15%. practic. Producţia de boabe este mai mică decât la grâu. la secară. obţinându-se. dozele şi tehnica aplicării lor sunt ca şi la grâu. iar în al doilea caz tăvălugirea semănăturii. Recoltarea Se execută cu combina. ritmul de creştere.200 kg/ha. Dacă umiditatea depăşeşte 15%. Tehnica de recoltare este cea prezentată la grâu. Potenţialul de producţie al actualelor soiuri de 30 .Cantitatea de sămânţă la hectar este în funcţie de densitatea stabilită. unde este cazul. fiind cuprinsă între 140 . pericolul de scuturare este mai mare decât la grâu. cu unele particularităţi. La secara poliploidă (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de sămânţă este mai mare. se impune un control permanent al semănăturilor pe timpul iernii.7 zile mai repede) decât grâul la maturitate. ea ajunge mai uniform (şi cu 5 . miriştea se taie mai sus (luând circa 80 . Secara se recoltează cu combina la sfârşitul coacerii în pârgă. Boabele fiind mai puţin prinse în palee. Erbicidele. De asemenea. În primul caz se impune fertilizarea suplimentară cu azot la ieşirea din iarnă. Secara având talia mai mare decât grâul. atât pe plan mondial. plantele sunt mai expuse dezrădăcinării. se face în condiţiile prezentate la grâul de toamnă. fiind executate după aceeaşi tehnică şi cu aceleaşi mijloace. Deoarece secara înfrăţeşte. când secara se seamănă mai târziu sau într-un pat germinativ mai puţin corespunzător. mai ales dacă plantele au intrat în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată. pentru a nu înfunda combina. secara luptă bine cu buruienile (înăbuşe chiar şi pălămida). cât şi la noi în ţară. aceasta şi din cauza cultivării secarei în condiţii pedoclimatice mai vitrege decât grâul de toamnă. Irigarea secarei. fiind rapid la toi fraţii. toamna. nodul de înfrăţire fiind mai la suprafaţă. plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de zăpadă şi autoconsumului. culturi curate. la desprimăvărare.

Fertilizarea Triticale are următorul consum specific pentru 1. cât şi cele privind pregătirea patului germinativ pentru triticale sunt similare cu cele care se efectuează pentru grâul de toamnă. Triticale nu se cultivă după cereale de toamnă sau de primăvară. Înaintea semănatului sămânţa se tratează cu produsele şi în dozele folosite la grâul de toamnă. după C.21. Fosforul şi potasiul se aplică sub arătură. 31 .3. cânepă pentru fibre etc. iar azotul se fracţionează în două reprize: 1/3 toamna şi 2/3 primăvara (la începutul alungirii paiului). Tabelul 3. dozele de fertilizare trebuie să fie moderate. 3.21 Dozele de îngrăşăminte la triticale (kg/ha) Fertilitatea solului Scăzută Mijlocie Ridicată N 80 – 100 70 – 80 60 – 70 P2O5 70 – 90 60 – 70 40 – 60 K2O 50 – 60 40 – 50 - Lucrările solului Lucrările de bază. rapiţă. secara dă producţii de 30 . un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de valorificare a elementelor nutritive din sol.secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m2 cu 1. BÎLTEANU.50 q/ha boabe. în funcţie de fertilitatea solului (tab. cartof şi porumb timpuriu. floarea-soarelui şi sfeclă pentru zahăr recoltate timpuriu. 1989). 2.000kg boabe: 28 kg N. însă media pe ţară este mai mică (circa 20 q/ha). 10 kg P2O5 şi 31 kg K2O (GH. triticale se amplasează în rotaţie după plante premergătoare care eliberează terenul mai timpuriu: leguminoase anuale şi perene. nisipuri). Sămânţa şi semănatul Sămânţa de triticale trebuie să aibă germinaţia peste 85%.2 g fiecare). datorită în special sensibilităţii la fuzarioză. TRITICALE Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru a se putea însămânţa în perioada optimă. VASILICĂ. in pentru fibre şi ulei.5 . 1991). Producţia de paie la secară este de circa doua ori mai mare decât cea de boabe. La noi în ţară. Deoarece soiurile actuale de triticale cultivate în ţara noastră au rezistenţă la cădere inferioară grâului (având talia mai înaltă). în arealul ei de cultură (podzoluri.

Distanta între rânduri este de 12. (cu 1 . iar în timpul vegetaţiei se menţine umiditatea solului la plafonul minim de peste 50% al I. pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor. fiind mai sensibilă la încolţirea în spic (în zonele şi în anii ploioşi). iar boabele sunt sensibile la fisurare.Epoca de semănat este între 15 septembrie . mai greu decât grâul şi secara.5 cm. Semănatul mai timpuriu reduce rezistenţa la iernare. Producţiile realizate de triticale în ţara noastră sunt de 4. Triticale. Respectarea unei rotaţii corespunzătoare la orz. a înfrăţirii şi a capacităţii de producţie. în funcţie de textura şi umiditatea solului.2 udări.280 kg. însă nu se întârzie recoltarea peste această fază deoarece se produc pierderi. mărimea seminţelor şi de sămânţa utilă.A.1 octombrie în zonele mai reci (colinare) ale ţării şi 1 . în general. O atenţie deosebită trebuie să se acorde prevenirii căderii plantelor.U. respectării dozelor şi momentul optim de erbicidare în timpul vegetaţiei (sfârşitul înfrăţitului . Lucrările de îngrijire Obiectivele şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire pentru triticale sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. aplicându-se în zonele şi în toamnele secetoase o udare de răsărire (cu 300 . Combinele se reglează corespunzător. folosind 500 . asigură sporuri de producţie de circa 20 %. 2. Densitatea la semănat este cuprinsă între 450 .sfârşitul alungirii primului internod al paiului).000 kg boabe/ha. Adâncimea de semănat este 5 . ţinând cont de faptul că triticale se treieră. Recoltarea Triticale se recoltează la începutul coacerii depline a boabelor. Irigarea se face ca şi la grâul de toamnă.4 ORZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia În stabilirea plantei premergătoare se au în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii. fără cheltuieli suplimentare.800 m3 apă/ha în timpul fazelor critice pentru apă). 32 . iar întârzierea semănatului nu permite înfrăţirea şi călirea normală a plantelor.650 boabe germinabile la m2.7 cm. se recoltează înainte ca umiditatea seminţelor să scadă sub 16%. având efecte negative asupra rezistenţei la ger.400 m3 apă la ha). Cantitatea de sămânţă la hectar este cuprinsă între 230 . în funcţie de densitate.10 octombrie în zonele mai calde din sudul şi vestul ţării.000 – 6.

Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate. sunt indicate aceleaşi premergătoare ca şi pentru orzul de toamnă. însă nu prea bogat în nitraţi. pentru 1.28 kg K2O.Orzul şi orzoaica de toamnă au cerinţe asemănătoare cu ale grâului de toamnă faţă de planta premergătoare. fasole). deşi asigură sporuri mari de producţie. sorg) sau pentru boabe (soia. bune premergătoare sunt: cartoful şi sfecla pentru zahăr. deoarece trifoiul provoacă greutăţi la recoltare. Nu se recomandă aceasta în cultura orzoaicei pentru bere. precum şi atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg N/ha).000 kg boabe.13 kg P2O5 şi 21 . Pentru orzul şi orzoaica de toamnă dozele de azot şi fosfor recomandate sunt prezentate în tabelele 2. fertilizate. 11 . În cultura de orz se obişnuieşte să se însămânţeze trifoi în „cultură ascunsă”.2 (L. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 . Azotul nu se aplică toamna pe solurile uşoare (nisipoase. nici de orzoaică. 33 . 1975 etc. orzul consumă în medie. Pentru toate formele de orz.29 kg N. azotul se aplică primăvara. rapiţa. în general. orzul se fertilizează. trebuie să revină după plante care eliberează terenul timpuriu (în prima parte a verii). plus producţia corespunzătoare de paie. Succesul acestor culturi este asigurat dacă se seamănă în prima parte a lunii iulie şi solul are umiditate suficientă (din ploi sau irigare). Pentru orzoaica de toamnă. Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante.). DRĂGHICI şi colab. borceagurile. iarbă de Sudan). porumb. Dintre plantele care ocupă suprafeţe mari în zona de cultură a orzoaicei de primăvară (zone subcarpatice).1/3). între 24 .. Fertilizarea Consumul specific de substanţe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului.4. cu excepţia leguminoaselor. Astfel. determinând căderea plantelor şi se depreciază însuşirile tehnologice ale boabelor. După orz si orzoaică de toamnă.4.1 şi 2. Gunoiul de grajd. deoarece eliberează terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie). nu este valorificat economic de orzul de toamnă. cu îngrăşăminte chimice. numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui. inul pentru fibre şi cel de sămânţă. se poate cultiva şi după in pentru fibre sau după porumb dacă resturile organice au fost tocate şi bine încorporate în sol să nu îngreuneze semănatul. unde este uşor levigat în timpul iernii. Pentru a intra în condiţii bune în iarnă. se pot însămânţa culturi duble pentru furaj (porumb. Cele mai bune premergătoare pentru orzuI de toamnă sunt: leguminoasele anuale şi perene. luto-nisipoase).

primăvara. dându-se 80 – 100 kg/ha K2O pentru orzul de toamnă şi 100 – 120 kg/ha pentru orzoaica de toamnă. nisipoase. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. chiar şi pe soluri bine aprovizionate cu acest element.4. în care intră şi îngrăşămintele cu potasiu.Tabelul 2.2 Recomandări orientative pentru stabilirea cantităţilor de îngrăşăminte cu fosfor (P2O5 kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea cu fosfor mobil Bună Slabă Producţia Mijlocie (6-8 mg P2O5 /100 g sol) (<4 mg P2O5 /100 g sol) de boabe (4-6 mg P2O5 /100 g sol) Sole fertilizate în anii Sole nefertilizate în anii (q/ha) Sole fertilizate în anii anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu fosfor şi cu fosfor şi fosfor Sub 30 10-20 30-40 50-60 30 – 50 30-40 50-60 70-80 Peste 50 50-60 70-80 90-110 Notă: În cadrul limitelor indicate în tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamnă.1 Date orientative privind stabilirea cantităţii de îngrăşăminte cu azot (N. kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea probabilă a plantelor cu azot în funcţie de planta premergătoare. sub arătură sau încorporate cu discul la pregătirea patului germinativ. floarea leguminoase premergătoare numai organic. soiuri cu rezistenţă 20 – 30 40 – 60 70 – 90 100 – 200 bună la cădere Orz de toamnă. soarelui. mediu anuale şi perene târzii. în anii cu toamne şi ierni bogate în precipitaţii. Îngrăşăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element. se asigură o mai bună rezistenţă la cădere a orzului (L. La orzoaica de primăvară. Pentru orzoaica de primăvară dozele de NPK sunt prezentate în tabelul 2. dozele mai mari se aplică pe soluri uşoare. (după Slabă (după cartof fertilizat la cădere a soiului porumb. administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu se face la arătura de bază. 1978). MUNTEAN.4. insuficient după sfecla fertilizată. după sau cartof bine fertilizate) pentru zahăr şi cereale păioase fertilizat cu azot şi in) în primul an) gunoi de grajd) Orz de toamnă.3. iar cele mai mici pentru orzul de toamnă. soiuri cu rezistenţă 10 – 20 30 – 40 50 – 70 80 – 100 mijlocie la cădere Orzoaică de toamnă. 34 . Printr-o fertilizare completă. iar dozele mai mici pe soluri mai grele. fertilizarea din anii precedenţi şi fertilitatea naturală a solului Mijlocie (după Foarte bună Bună (după Cultura şi rezistenţa prăşitoare. iar cele cu azot la pregătirea patului germinativ. soiuri cu 10 – 20 30 – 40 50 – 60 70 – 80 rezistenţă mijlocie la cădere Notă: În cazul limitelor menţionate.4. fertile şi în anii mai săraci în precipitaţii. Tabelul 2.

7 ani. atât pentru orz.4.3 Dozele orientative de substanţe nutritive recomandate la orzoaica de primăvară (în substanţă activă.6 tone/ha amendamente calcaroase. când se poate ieşi la câmp. Pentru orzul şi orzoaica de toamnă. epoca optimă de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă se situează între sfârşitul lunii septembrie şi prima decadă a lui octombrie. Vitalin 85 PTS (3kg/t de sămânţă). o dată la 6 .Tabelul 2. deci. rezistenţa la iernare a acestora.10 octombrie). care contribuie direct la mărimea şi calitatea producţiei. Întârzierea semănatului orzoaicei de primăvară reduce producţia şi 35 . Epoca de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie . Vincit P (1. germinaţie (peste 90%) şi MMB specifică. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă. favorizând atacul de fuzarioză. iar întârzierea duce la scăderea rezistenţei la ger a plantelor. se recomandă să se aplice pe solurile acide. În condiţii de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire). Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de sămânţă). cât şi pentru orzoaica de toamnă şi primăvară. constituind o măsură necesară pentru a asigura producţii ridicate. pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi călite. Pentru orzoaica de primăvară. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să corespundă indicilor de calitate: puritate (peste 98%). cu menţiunea că au pretenţii mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea acestor lucrări. În funcţie de aciditatea solului se aplică 3 . Orzoaica de primăvară trebuie semănată în prima urgenţă. şi Ustilago ssp.5 kg/t de sămânţă) etc. etc. ci în anii anteriori). Lucrările solului La orzul şi orzoaica de toamnă lucrările de bază ale solului şi pregătirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru grâul de toamnă. sub arătura de bază (de preferinţă nu în anul semănării orzului de toamnă. Cu acţiune insectofungicidă este produsul Tirametox 90 PST (3. calitatea pregătirii patului germinativ influenţează direct buna dezvoltare a plantelor şi.0 kg/t de sămânţă). kg/ha) Specificare După culturi nefertilizate organic şi pe terenuri mai slab aprovizionate cu elemente nutritive Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive N 65-75 30-40 P2O5 70-80 30-40 K2O 40-50 20-30 Amendamentele. sămânţa se tratează contra bolilor produse de: Fusarium ssp. Înainte de semănat. făinare şi viroze. uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă („explozivă”).

5 cm. Pyrenophora graminea (sfâşierea frunzelor). tăvălugire în cazul fenomenului de „descălţare”. Lucrările de îngrijire La orzul şi orzoaica de toamnă controlul semănăturilor. pentru orzoaica de toamnă 450 – 550 boabe germinabile/m2. puritate şi germinaţie. 1989).5 l/ha). în funcţie de starea culturii (fertilizare. între care Erysiphe graminis f. Tango (0. iar la orzoaica de primăvară 450 – 500 boabe germinabile/m2. mai ales dacă se formează crusta. Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare. diminuând calitatea produsului. BÎLTEANU. toamna şi iarna. eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primăvară şi celelalte lucrări de întreţinere la desprimăvărare.4. neatacate. Distanţa între rânduri la orz şi orzoaică este de 12. Deşi orzul are o înfrăţire bună. la densitatea amintită. Reducerea distanţei între rânduri este posibilă numai pe terenuri curate de resturi vegetale şi foarte bine pregătite. Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0. Adâncimea de semănat influenţează atât intervalul semănat – răsărire. caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm şi se asigură o mai uniformă repartizare a spaţiului de nutriţie. scade conţinutul în amidon şi creşte conţinutul în proteină. până în faza de umplere a 36 . sp.dimensiunea boabelor. în funcţie de textura şi umiditatea solului. iar al doilea în faza de burduf – înspicare. citat de GH.6 l/ha).5 l/ha). orzul având o mai slabă putere de străbatere. pentru orz şi orzoaică este între 160 – 200 kg/ha. deoarece plantele răsar greu. în funcţie de MMB. combatere a buruienilor. Bumper 250 EC (0. Aceste tratamente asigură menţinerea a circa două frunze verzi. Adâncimile de semănat nu trebuie să depăşească limitele indicate. 1973. Adâncimea de semănat la orzul şi orzoaica de toamnă este de 3 – 5 cm. hordei (făinarea). bolilor şi dăunătorilor). aplicate în două faze: primul tratament la apariţia atacului (o dată cu erbicidarea sau mai târziu). cât şi dezvoltarea ulterioară a plantelor (după G. folosite şi la grâu şi secară (dozele la orz şi orzoaică sunt mai reduse cu 10 – 20 % decât la grâu şi secară). Densitatea de semănat a orzului de toamnă este de 450 – 500 boabe germinabile/m2. AUFHAMMER. iar la orzoaica de primăvară de 2 – 4 cm.4. Combaterea buruienilor la cultura orzului şi orzoaicei se face cu erbicidele redate în tabelul 2. Granit 20 SC (1 l/ha) etc. în toamnele secetoase şi când se seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de 500 boabe germinabile/m2. sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. Cantitatea de sămânţă la hectar.

5 CE (0.0 – 3. pentru răsărire (300 – 400 m3/ha). asigurând sporuri de producţie în special în anii favorabili dezvoltării bolilor foliare.0 paiului.4 D) paiului. Decis 2. În faza de înfrăţire până la începutul formării Basagran 2. iar buruienile în faza de rozetă.0 – 6. la apariţia larvelor gândacului ovăzului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R35 (1/ha).5 Primăvara. Karate (0. muşte etc. Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc.0 Primăvara.0 pregătirea patului germinativ Se aplică în perioada de vegetaţie. când odosul Avadex BW 10 G 30 – 50 are 2-3 frunze Iloxan Se aplică în perioada de vegetaţie.5 amină (2. dozele şi perioada aplicării în culturile de orz şi orzoaică Doza în produs comercial Perioada aplicării (l sau kg/ha) 1. Irigarea orzului şi orzoaicei de toamnă apare necesară în zonele şi în anii cu deficit de umiditate. când buruiana are 2 – 4 frunze Erbicidul Notă: Se folosesc şi alte produse prezentate la grâu Pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor părţilor aeriene la orz se fac şi tratamente în vegetaţie. pentru menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umidităţii active.2. Cu aceste produse se limitează şi atacul de afide. În faza de înfrăţire până la începutul formării Dikotex 2. iar buruienile în faza de rozetă. iar buruienile în faza de rozetă.0 – 3. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2.8 – 1.4.0 – 4. Recoltarea orzului Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă. În culturile infestate cu iarba – vântului Igran. Astfel. În faza de înfrăţire până la începutul formării Acetadin 4.0 paiului. fie după semănat. Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la 2.4 l/ha) etc. Tabelul 2. când partea a doua a verii şi perioada semănatului sunt secetoase. Primăvara se fac 1 – 2 udări de 300 – 500 m3/ha. 2. Granarg 3.0 – 4.0 – 2.0 – 3. când odosul 2. iar buruienile în faza de rozetă. Udarea de toamnă se aplică fie înainte de semănat (500 m3/ha). udarea la semănat are o mare importanţă.5 are 2-3 frunze 4.4 Erbicidele. când odosul Sufix BW 3.0 (Diclofopmetyl) are 2-3 frunze Se aplică în perioada de vegetaţie.5 – 2. când pregătirea terenului s-a putut face fără irigare.3l/ha). Ca şi la grâul de toamnă.) Erbicidul se încorporează în sol odată cu Avadex BW 4.4 D În faza de înfrăţire până la începutul formării Icedin forte 1. când buruiana are 2 – 4 frunze Iloxan 2.0 .boabelor.0 paiului. Începe 37 . iar buruienile în faza de rozetă. tripşi. asigurând şi pregătirea în condiţii bune a terenului.4 D Sare de dimetil În faza de înfrăţire până la începutul formării 2.0 După însămânţare sau răsărire Puma 0.0 paiului.0 – 6. 3.

deci. totuşi la umiditatea boabelor peste 15%. pentru a preveni atacul de nematozi. situaţie care se întâlneşte acum la porumb. porumb. dacă solul este bine fertilizat. El trece foarte repede în „răscoacere”. după acestea. leguminoase. deoarece este umbrit mult mai puternic şi o mai lungă perioadă de timp decât în orz sau grâu. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor şi a scuturării boabelor. de obicei. porumb. Nu se cultivă după el însuşi. decât numai după 3 . De menţionat că orzul de toamnă asigură producţii care depăşesc. permiţând obţinerea unor producţii medii de 50 – 70 q/ha.4 OVĂZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Ovăzul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare. Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai puţin favorabile. când umiditatea boabelor este sub 16 – 17%. Soiurile de orzoaică de toamnă şi de primăvară asigură producţii medii de 40 – 60 q/ha. 2. dacă se întârzie recoltarea. sfeclă). comuni ambelor culturi. deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor. Orzoaica pentru malţ nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%. sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grâu. nici după sfeclă pentru zahăr sau de furaj. în multe judeţe ale ţării noastre. dacă recoltatul se face. aşa încât pericolul pierderilor. Nu se practică semănarea trifoiului (cultură ascunsă) în ovăz. Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. etc. După ovăz pot urma prăşitoare. se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%).la coacerea deplină. Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în ţara noastră este ridicată. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive ale ovăzului. după prăşitoare (cartof. Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai simplă decât a porumbului şi. Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1. Ovăzul se cultivă.5. El dă rezultate foarte bune după leguminoase anuale sau perene (însă în practică. pe cele ale porumbului. producţia obţinută mai ieftină. pentru 100 kg boabe + paiele 38 . floarea-soarelui). în funcţie de condiţiile de cultură. este mai mare decât la grâu.4 ani.

iar cele mici.care revin (circa 150 kg).74 kg K2O şi 0. însă. 1. este în medie de 2.72 kg N. N60P60 pe solurile brune şi N75P60 pe solurile podzolice. Prin cufundare şi sudaţie tratamentul se face tot în soluţie de 0. la umbră.60 kg K2O. Vitavax FF (2.5 l/t) etc. Ovăzul reacţionează bine la îngrăşăminte organice şi chimice pe toate tipurile de sol. Pe solurile (acide) sărace în potasiu (sub 15 mg K2O la 100 g sol) se aplică 40 . iar masa seminţelor cât mai mare. mai sărace. Prin cufundare. Ritmul absorbţiei acestor elemente creşte până la înflorit. cu procent de pleve mai redus. apoi seminţele se usucă în strat subţire. după care se strânge în grămadă şi se acoperă cu o prelată 39 .50%. Cu 100 l soluţie apoasă de formaldehidă 0.15% se pot trata 300 . o atenţie deosebită trebuind să se acorde reţinerii apei în sol. la care ovăzul are cerinţe mari.15% formaldehidă. sudaţie. Pentru a preveni atacul de tăciune zburător (Ustilago avenae) şi a tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri). 2. cu îngrăşăminte chimice. în care se ţin seminţele 7 . acoperite cu o prelată umectată cu aceeaşi soluţie. cufundare şi sudaţie. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 98%. Se obţin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehidă prin: cufundare. tratamentul se face în soluţie de 0. în care seminţele se ţin numai 3 minute.65 kg CaO. Seminţele mari. amestecându-se continuu. unde se ţin 2 ore pentru sudaţie. Cu aceasta se stropeşte sămânţa. Folosind 1 l formaldehidă 40% la 80 l apă. se fertilizează.15% formaldehidă (350 ml formaldehidă 40% la 100 l apă). Lucrările solului În funcţie de premergătoare. sunt mai indicate pentru furaj. În mod obişnuit.350 kg sămânţă de ovăz. lucrările solului se execută ca şi pentru orzoaica sau grâul de primăvară. Din seminţe mari rezultă plante mai viguroase şi mai productive. apoi se scot şi se usucă în strat subţire la umbră. Dozele de îngrăşăminte se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi planta premergătoare. Pe baza cercetărilor întreprinse la noi în ţară. La tratamentul prin sudaţie se foloseşte o soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. germinaţia peste 90%. sămânţa se tratează cu “Vitavax 200 (2 kg/t). După acest timp seminţele se scot şi se depozitează în vrac.34 kg P2O5. sunt preferabile pentru semănat.10 minute. ca valori medii se recomandă: N45P45 pe cernoziomuri. având procent mai mare de pleve.

Capacitatea de producţie a ovăzului este destul de mare (60 q/ha).140 kg/ha.5 . Adâncimea de semănat este de 2 . în funcţie de condiţiile de cultură. ţinându-se. ovăzul trebuie să aibă tijele uscate. în lanurile îmburuienate sau cu rouă.5 cm.). Pentru a se putea recolta cu combina în condiţii bune.5 . ovăzul se poate recolta în două faze: tăierea plantelor la coacerea în pârgă şi treierarea lor după 4 . pentru a profita de umiditatea din precipitaţiile de peste iarnă. însă producţiile 40 . în funcţie de valoarea culturală. Apoi seminţele se usucă în strat subţire. iar în terenuri bine pregătite la 10 cm sau chiar 6 . Lucrările de îngrijire Acestea sunt. iar randamentul la recoltare este scăzut.5 l/ha. semănatul mai adânc reduce numărul de plante răsărite şi înfrăţirea. Înainte de maturitatea optimă. ca şi orzul. Producţia la ovăz este foarte diferită. are puterea de străbatere a solului relativ redusă.8 cm între rânduri. la umbră.umectată. care combat şi alţi dăunători: Oscinella frit şi alte diptere. Recoltarea Ovăzul se coace mai neuniform şi este mai sensibil la scuturare decât alte cereale. toba combinei se înfundă. În acest caz seminţele scuturate pe platformă ajung în combină şi nu se pierd. în general. când se poate ieşi la câmp (seminţele germinează la 2 .4 cm. când nu se poate recolta direct cu combina sau în locurile unde combina nu are acces. Ovăzul de toamnă se însămânţează în perioada 1 – 10 octombrie. iar boabele să fie la începutul maturităţii depline. apoi afide şi tripşi.1. Ovăzul. în funcţie de textura şi umiditatea solului. Epoca de semănat a ovăzului de primăvară este în urgenţa l. Dacă se întârzie recoltatul ovăzului pierderile sunt foarte mari.3. Densitatea de semănat este de 450 .5 zile. iar în cazul ”Icedinului” forte de 1 . La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1. Dacă se recoltează cu combina până când tijele plantelor nu sunt uscate (deşi bobul e matur). astfel. combaterea buruienilor etc.3°C). La o tonă de seminţe se folosesc 10 l soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. Cantitatea de sămânţă. 4 ore. Pentru combaterea gândacului bălos (Lemma melanopa) se tratează (la avertizare) cu “Sinoratox” R35 (1.550 boabe germinabile la m2. cele prezentate la cultura orzoaicei de primăvară (tăvălugire după semănat. este cuprinsă între 120 .2 l/ha.5%. la densitatea amintită. Distanta între rânduri este de 12.5l/ha).

în „cordonul porumbului”. În această rotaţie porumbul este favorizat. însă. Lucerna. mai joase. pe soluri fertile. cu pH 6.. În culturile atacate de fuzarioză. fără condiţii de irigare. supuse în primăverile mai ploioase excesului temporar de umiditate – terenuri pe care grâul nu le valorifică în aceeaşi măsură ca porumbul. În S. cartoful. slab fertilizate. după care urmează. cerealele păioase de toamnă. 2.160 kg/ha) şi contribuie la refacerea structurii. se degradează structura. Monocultura. nu este considerată o premergătoare potrivită pentru porumb în zonele mai secetoase. de porumb în ţara noastră s-a extins pe solurile fertile. Raportul boabe : paie la ovăz este de 1:1. în condiţiile aplicării unor tehnologii moderne de cultivare.U. Rotaţia Porumbul este mai puţin pretenţios faţă de planta premergătoare. Sunt unităţi care obţin peste 25 q/ha. se 41 .20 q/ha. inul. cânepa. deoarece această plantă ocupă în cultură terenuri sărace.5 ani. cu rezultate bune. în ultimii ani. structurate. boală comună ambelor specii. a fost de 15 . se practica monocultură îndelungată. această rotaţie se întrerupe după 4 . cu apa freatică la mică adâncime.5 . fiind cultivat după o premergătoare timpurie. din cauza ponderii de circa 60% a celor două culturi. pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate ţări ale lumii. că prin monocultura prelungită se reduce conţinutul de humus.7. bogate în humus.5. fertilizate raţional şi irigate. Rotaţia grâu-porumb este obligatorie. Se poate aprecia.A. Rezultatele cele mai bune se obţin după leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere. sfecla şi floarea-soarelui. Porumbul nu se poate cultiva după sorg şi iarbă de Sudan. deşi asigură importante cantităţi de azot (120 . cât şi în sudul Franţei şi în Italia.5 PORUMBUL Tehnologia de cultivare Condiţiile climatice şi cele edafice din majoritatea zonelor ţării noastre şi potenţialul productiv al hibrizilor din cultură. permeabile. însă producţia medie pe ţară.realizate sunt mici. are loc o acidifiere progresivă a solului. dintre leguminoasele perene. Din producţia de boabe la ovăz circa 28% sunt pleve.5 până la 1 : 2. datorită consumului mare de apă.

creşterea.epuizează solul în macroelemente şi unele microelemente. Absorbţia azotului este intensă de-a lungul întregii perioade de vegetaţie. cu ştiuleţii mici. Tabelul 2. sunt prezentate în tabelul 2. La rândul său.9 Azotul este principalul element în fertilizarea porumbului.1 30-28 Producţia de boabe (t/ha) 7-8 9 . Excesul de azot intensifică transpiraţia. Plantele rămân firave. este luxuriantă plantele devin sensibile la secetă şi boli şi întârzie maturitatea. Consumul de NPK în kg/t de boabe şi producţia secundară aferentă. Rezultă că porumbul este o mare consumatoare de azot şi potasiu.8 24. porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară şi chiar pentru grâul de toamnă. colorată în verde intens şi care influenţează favorabil acumularea substanţelor proteice. 42 . ANGELINI (1965) apreciază porumbul ca fiind o plantă „vorace prin excelenţă”.1. se înmulţesc bolile şi dăunătorii specifici.8-9. Insuficienţa lui se manifesta prin înroşirea frunzelor de la vârf spre bază. ritmul de creştere este scăzut. Fertilizarea Datorită producţiei mari de masă uscată la unitatea de suprafaţă. porumbul este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive.5-9.5-10.5. în funcţie de nivelul recoltei. (1980). deci utilizarea unor doze mărite de îngrăşăminte şi tratamente costisitoare. după CR.2-24. Fosforul joacă un rol multiplu în creşterea si fructificarea porumbului.10 11 . HERA şi colab. Cu alte culturi se va acorda atenţie utilizării erbicidelor triazinice şi prevenirii infestării cu gărgăriţă. Excesul fosforului determină insuficienţa zincului.12 22-21 21-20 20-19.4 13 .5-24. F.6 23.6-24.14 19-18. caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă în rotaţia porumbului. Rezultatele din ţara noastră reliefează că cele. impunându-se.8 27-26 25. care asigură formarea unei mase foliare bogate. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea limbului de la vârf spre bază.1 Consumul specific de elemente nutritive (kg/t) în funcţie de nivelul producţiei Elementul chimic N P2O5 K2O 3-4 28-26 14-11 33-36 5–6 24-23 10.0 8. mai eficiente producţii se realizează în asolamente de 4 .5 9.5 8. se accentuează protandria. de-a lungul nervurii mediane care se deschide la culoare. sistemul radicular este slab dezvoltat.6 ani.6 9.9-8.5.0 > 14 18 8.7-8.6 24.

Carenţa se manifestă prin îngălbenirea frunzelor de la vârful lor spre bază. Dozele mai mari se aplică pe solurile erodate. pe cele nisipoase şi în condiţii de irigare. HERA şi Z. Îngrăşămintele verzi au rol asemănător gunoiului de grajd. În tabelul 2. Fertilizarea cu azot. „proaspăt” sau fermentat.Potasiul măreşte rezistenţa la cădere. În funcţie de producţia planificată consumul specific se modifică determinarea dozei putându-se realiza simplu. consumul specific. intensiv cultivaţi. în funcţie de tipul de sol. Ele sunt mai economice când se produc în culturi ascunse sau sunt cultivate în mirişte. o dată la 4 . La stabilirea dozelor de îngrăşământ se vor avea în vedere: tipul de sol.2 sunt prezentate dozele optime economice de azot (după CR. Sporul producţiei de boabe la 1 kg îngrăşământ este variabil. fertilizarea cu azot şi fosfor se înscrie cu sporuri semnificative de recoltă. condiţiile climatice şi hibridul cultivat. hibridul cultivat. cât şi pe cele erodate s-au obţinut prin aplicarea împreună a 20 t de gunoi de grajd + N32-48 P32-48. este indicat pe toate tipurile de sol din ţară.5. iar sistemul radicular rămâne slab dezvoltat. Dozele optime economice de azot. dar în condiţii de fertilizare locurile se inversează. fapt pentru care sunt mult aplicate în S.90 kg mai mici decât în cultură irigată. nivelul producţiei scontate. sunt depăşiţi în producţie de către hibrizii dubli extensivi. în condiţii de cultură neirigată sunt cu 30 . pe fond nefertilizat. Fertilizarea organo-minerală. Italia. calculând 24 kg N pentru fiecare 43 .. Aplicarea bălegarului se face direct culturii porumbului. planta . Rezultatele de sinteză reliefează că. Fertilizarea chimică. Gunoiul de grajd. Mineralizarea materiei organice prin procese microbiologice şi prezenţa îngrăşămintelor chimice conduc la obţinerea unor sporuri mari de recoltă. secetă şi boli. Rezultate deosebite pe solurile nisipoase. 1980). potasiul asigură sporuri semnificative pe solurile luvice.5 ani. BORLAN.premergătoare.U. regimul precipitaţiilor.A. Cu referire la hibrizi. la culturile irigate etc. pe toate tipurile de sol. Ungaria. iar pentru culturi duble se recomandă lupinul alb. efectul resimţindu-se şi în anul al treilea de la aplicare în condiţii de monocultură. aplicat în doză de 20 . luvisoluri. Pentru culturi ascunse se recomandă utilizarea sulfinei.40 t/ha. rezerva solului. se poate afirma că hibrizii simpli. Fertilizarea organică a porumbului.

la în conţinut al solului de peste 6 mg/100g sol.30 kg N în cazul hibrizilor sensibili la frângerea tulpinilor.5 134 157 180 201 220 238 254 269 297 DOE de N (kg/ha) la IN al solului 2.0 2.5 3. Doza se majorează cu 20 kg N/ha când porumbul urmează după floarea soarelui şi cu 25 kg N/ha după cartoful târziu sau în al III-lea an de monocultură În funcţie de asigurarea cu apă.5 kg/10 mm precipitaţii peste sau sub medie. BORLAN (1980) recomandă dozele economice înscrise în tabelul 2. de asemenea.30 .0 94 118 141 161 180 199 216 230 258 4. cu 1 kg N.0 3. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi de asigurarea potenţială a solului cu azot (apreciată după indicele azot – I. În funcţie de nivelul producţiei scontate şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor.10 t/ha şi. se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi dată direct porumbului şi. se reduce cu 20 . 20 kg N/t la producţii de peste 10 t/ha. de precipitaţiile din intervalul octombrie februarie. concomitent cu semănatul.2 Dozele optime economice medii de azot la porumb. azotat de amoniu sau îngrăşăminte lichide.20 kg P2O5 pentru fiecare mg sub limita menţionată.concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10 . Fertilizarea cu fosfor.)* Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 14000 1.20 kg/ha. respectiv. când aplicarea gunoiului s-a făcut la planta premergătoare. respectiv. Pe solurile cu conţinut sub 6 mg P2O5 /100 g sol doza se va majora 15 . 44 .70 kg/ha azot sub formă de uree. 22 kg N/t la o producţie între 6 . Aplicarea azotului trebuie efectuată fracţionat.40 kg/ha azot sub formă de îngrăşământ complex sau de azotat de amoniu.3. aplicate anterior şi starea culturii. astfel: . . HERA şi Z. doza se corectează cu +/.tonă de boabe la o producţie sub 5 t/ha. Doza se poate calcula expeditiv.5.50 kg N/ha când porumbul urmează după leguminoase. plecând în calcul de la un consum de 9 kg P2O5 /t boabe. .la praşilele a II-a şi a III-a mecanice se aplică 30 . CR.5 89 114 137 157 176 194 210 226 254 Doza se reduce cu 20 . Tabelul 2. se măreşte cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic şi când semănatul se face în primăveri umede şi se micşorează cu 20 kg în primăverile secetoase.N. corelate cu dozele.0 144 168 191 211 231 248 265 280 308 1.5.5 113 106 100 122 138 130 124 146 160 153 147 169 190 181 173 167 209 200 193 186 217 210 204 226 213 234 227 221 258 249 242 236 286 277 270 234 4.

4 Doza optimă de K2O.4.5 kg K2O/t. se impune şi aplicarea de potasiu. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de P2O5 (kg/ha) când PAL** este de (ppm P): 10 20 30 40 50 60 82 61 42 27 14 95 74 55 40 27 18 106 85 66 50 38 28 115 93 75 59 47 37 122 101 82 67 54 45 129 107 89 73 61 51 134 113 94 79 66 57 139 117 99 83 71 61 143 121 103 87 75 65 146 125 106 91 78 69 Încorporarea în sol a îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. pentru fiecare tonă de gunoi aplicată plantei premergătoare. încorporându-se adânc cu grapa cu discuri. Fertilizarea cu potasiu. 45 .3 Dozele optime economice (DOE) medii de P2O5 . când aplicarea s-a făcut direct porumbului şi cu 0. Tabelul 2. Îngrăşămintele complexe cu fosfor se pot aplica primăvara la pregătirea patului germinativ. erodate. economice şi starea aprovizionare a solului cu potasiu mobil. pentru a mări rezistenţa la frângere. HERA şi Z. BORLAN (1980) sunt prezentate în tabelul 2.5 kg P2O5. datorită dozelor mari de azot. sau în benzi concomitent cu semănatul (fertilizarea starter). Tabelul 2. Dozele optime. în funcţie de producţia planificată şi de starea de aprovizionare a solurilor cu potasiu mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de K2O (kg/ha) când KAL este de (ppmK): 60 100 140 180 220 260 120 86 54 26 141 107 75 47 21 160 125 94 65 39 17 176 141 110 81 56 33 190 155 124 95 70 47 203 168 137 108 82 60 214 179 148 119 94 71 224 190 158 129 104 81 233 199 167 139 113 91 242 207 175 147 121 99 Aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu este similară cu aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor.5. nisipoase şi în cultura irigată când.5. când gunoiul s-a aplicat plantei premergătoare. când gunoiul se aplică direct şi cu 1 kg K2O/t. calculate de CR.Doza se reduce pentru fiecare tonă de gunoi cu 1 kg P2O5. Sporurile de recoltă cele mai mari s-au obţinut pe solurile luvice.5. Pentru fiecare tonă de gunoi doza se reduce cu 2.

Pe solurile cu strat arabil subţire. Dacă terenul este nivelat. Efectuarea a două arături. pentru îmbunătăţirea regimului aero-hidric se vor executa afânări adânci la 50 . Pe terenurile în pantă arăturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel. Pe solurile acide. o dată la 4 ani. prin lucrări cu grapele cu discuri. mulţi ani. mărunţirea. cu combinatorul.30 cm pe terenurile mijlocii şi grele. 46 . solul se va lucra în preziua semănatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. încorporarea resturilor vegetale. este necesară aplicarea preventivă a sulfatului de zinc. Pe cernoziomurile fertilizate repetat. o dată la 4 . Lucrările solului Acestea încep imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare şi vizează. după zvântarea terenului se execută o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi. cu pH-ul peste 7. cu azot şi fosfor. Până în toamnă terenul se menţine afânat şi curat de buruieni. După premergătoare timpurii se execută arătura de bază la 20 . compacte. şi toamna la 30 cm. este obligatorie în cultura porumbului.10 zile. Lucrările solului din primăvară asigură calitatea însămânţării. încolţirea şi răsărirea porumbului. După plantele recoltate târziu se execută arătura de toamnă la aceleaşi adâncimi ca şi arătura de vară. la intervale de 7 . de la desprimăvărare şi până la semănat. pe lângă mobilizarea solului.9 şi cu gradul de saturaţie în baze mai mic de 75%. vara la 20 cm adâncime.10 kg/ha. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele. cu plugul în agregat cu grapa stelată.6 ani. cu exces temporar de umiditate. Dacă apar în vegetaţie simptomele carenţei de zinc. o dată la 4 . nu se justifică prin sporurile de producţie obţinute. nivelarea şi realizarea în rezerve cât mai mari de apă în sol. perpendicular pe direcţia de semănat.25 cm adâncime pe terenurile mai uşoare şi la 25 . se execută 1 . folosirea amendamentelor cu calciu. Dacă la desprimăvărare terenul este denivelat. cu plugul în agregat cu grapa stelată. Amendamentele cu calciu. şi îmburuienat. pregătirea patului germinativ urmând să se facă în preziua semănatului. adâncimea arăturii se va limita în funcţie de grosimea acestuia.5 ani. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă.3 stropiri. În condiţiile solurilor grele.Aplicarea microelementelor.5 frunze cu soluţii de sulfat de zinc în concentraţie de 1%. cu pH sub 5. începând cu faza de 4 . în cantitate de 8 .80 cm.

Acest sistem se practică şi la noi în cultura succesivă pe terenuri irigate. În prezent. la ora 7. realizează lucrarea solului în zona rândurilor. adică prin semănatul porumbului în miriştea plantei premergătoare. Carbodan 35 ST (25kg/t). la o singură trecere. erbicidarea şi semănatul.A. Penicillium.cu o singură trecere: se execută fertilizarea. Sorosporium holcisorghi) sămânţa se tratează cu Tiradin75 (3kg/t). în prezent. temperatura este de 8°C şi vremea este în curs de încălzire. discuirea şi erbicidarea . Sinolintox 10 G (20 l/t).5kg/t). Tanymecus dilaticollis etc.variantă posibil de aplicat şi în condiţiile din ţara noastră.5kg/t). Diafuran 35 ST (25kg/t). deci în teren nelucrat. a erbicidelor. pe adâncimea de 3 . Semănatul porumbului se realizează atunci când. Pythium. Rezultatele de până acum reliefează că nivelul recoltelor. grăpatul. Împotriva agenţilor patogeni din sol (Fusarium. astfel. Materialul seminal trebuie să aibă puritatea minimă de 98% şi germinaţia minimă de 90%.Este corespunzător patul germinativ când solul. pentru a favoriza ascensiunea apei la bob. Protecţia împotriva dăunătorilor din sol (Agriotes sp.cu două treceri: la prima trecere. Pentru obţinerea de economii de combustibil şi evitarea tasării accentuate se recomandă efectuarea printr-o singură trecere a mai multor operaţiuni: administrarea îngrăşămintelor. Metoben 70 (2kg/t).6 cm este mărunţit şi zvântat.U. prin acest sistem se diminuează numai cu 4 . în două variante: . sistemul de lucrări minime („minimum tillage”). TMTD 75 (4kg/t). . Se previn. discuitul. insecticidelor. semănatul şi erbicidarea.. Perioada de semănat. fenomenele de „clocire a seminţelor” în sol. Franţa şi Italia s-au obţinut rezultate bune în sistemul „no tillage”. aratul. o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ. se realizează fertilizarea. în S. Aspergillus. la 10 cm adâncime. iar dedesubt este „aşezat”. Furadan 35 ST (2.) se realizează prin tratarea seminţelor cu Seedox 80 WP (12. Atenţie se acordă în diferite ţări şi sistemului alternativ prin care arătura nu se execută anual şi între aceşti ani se lucrează numai cu grapele cu discuri. arătura. prin însămânţare în mirişte cu MCSN-6 care. Sămânţa şi semănatul Sămânţa. 47 .. În diferite ţări se practică.5% faţă de sistemul cu arături normale.

Dacă semănatul se face prea timpuriu. La fel de mari sunt pagubele şi prin întârzierea semănatului. cele mai bune rezultate se obţin în zona de câmpie. au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului. factorul limitativ al recoltei îl constituie nivelul de fertilizare. de obicei. Semănatul timpuriu. în lan se accentuează protandria.Calendaristic. pe soluri cu textura uşoară. Constituie factorul tehnologic de bază pentru realizarea unor recolte mari. perioada de vegetaţie. când se reduce umiditatea solului. Rezultă că hibrizii timpurii care au talie mai joasă şi în număr de frunze mai mic comparativ cu hibrizii târzii se vor cultiva cu densitate mai mare. frunzele inferioare ajung la un randament. irigarea etc.30 aprilie. iar încolţirea şi răsărirea se produc în timp scurt. În zonele umede. unde gradul de fertilitate a solului este scăzut. fotosintetic scăzut. Hibrizii cu raportul producţiei de boabe : aparat vegetativ de circa 1:1 asigură producţii ridicate la densităţi mai mari decât cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ. în celelalte zone. Fertilitatea şi umiditatea modifică densitatea doar la acelaşi hibrid. respectiv cu creşterea suprafeţei foliare la unitatea de suprafaţă. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină seama la stabilirea densităţii sunt: hibridul cultivat. existând şi pericolul putrezirii boabelor în sol. care se zvântă mai repede. fapt care sporeşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe.. asigură umiditatea necesară germinării. umiditatea şi fertilitatea solului. În zonele cu precipitaţii reduse 48 . se reduce conţinutul de substanţe proteice din boabe. se prelungeşte durata răsăririi. lăţimea frunzelor faţă de tulpină şi rezistenţa la frângere şi cădere. porumbul reacţionând mai puternic la acest element tehnologic decât alte prăşitoare. Semănatul începe cu hibrizii timpurii. Densitatea. Pentru fiecare zi câştigată la răsărire se grăbeşte cu două zile apariţia paniculelor şi a stigmatelor: se reduce deci. Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi. mărirea nivelurilor de fertilizare. mai rezistenţi la temperaturile scăzute. La densităţi prea mari însă. La stabilirea densităţii trebuie să se ţină seama de posibilităţile de aprovizionare cu apă pe tot timpul vegetaţiei. perioada de înflorire-fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi umiditate relativă aerului mai mică. ceea ce are drept consecinţă o stagnare în creştere.20 aprilie şi între 15 . când se seamănă între 1 . numărul de frunze. Caracteristicile hibridului luate în considerare sunt: înălţimea plantelor.

din start. dar nu în toate cazurile.11 km/oră. în funcţie de puritate. Pe suprafeţele irigate densitatea se măreşte cu 10 . Dobrogea etc. densitatea se reduce. cu soluri grele semănatul se va realiza la 5-6 cm. Distanţa între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate şi pe cele irigate prin aspersiune şi de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde. În regiunile mai umede.(Câmpia Dunării. Adâncimea de semănat variază în funcţie de textura şi umiditatea solului.30 kg.10%. pentru sortimentul de hibrizi zonaţi se practică densităţile menţionate în tabelul 2.500 buruieni care răsar la 1 m2 . Semănatul se realizează cu semănători de precizie tip SPC. la semănat. pe soluri cu textură mijlocie.Cercetările efectuate în 49 . adâncimea de semănat se măreşte la 6-8 cm. Prin reducerea distanţei se realizează o mai bună distribuţie a plantelor în lan.5.5.) elementul de bază în stabilirea densităţii îl constituie rezerva de apă acumulată în perioada toamnă – iarnă – primăvară. Tabelul 2. cu 3 . În prezent. obişnuit cu SPC8 pe terenurile plane şi cu SPC4 pe terenurile în pantă. se măreşte numărul de seminţe cu 10 . nu poate rezista în competiţia cu cele 800 – 1.15% reprezentând pierderile ce apar până la răsărire şi în intervalul răsărire – recoltare. în funcţie de temperatură. în ţara noastră.5 mii plante/ha. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire.15 mii plante/ha. porumbul (la fel ca şi sfecla pentru zahăr) având un ritm lent de creştere în primele faze şi o densitate redusă la unitatea de suprafaţă. Pe suprafeţele din zone mai uscate.5. Când rezerva de apă are un deficit ce depăşeşte 60 mm. până la semănat. germinaţie şi MMB. Pentru realizarea densităţilor dorite la recoltare. Reducerea distanţei între rânduri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 .5 Densitatea la recoltare (mii plante/ha) în funcţie de perioada de vegetaţie a hibrizilor şi tipul de cultură Densitatea la maturitate Hibrizi timpurii Hibrizi mijlocii Hibrizi târzii Culturi neirigate (mii plante/ha) 45 – 60 40 – 55 40 – 50 Culturi irigate (mii plante/ha) 65 – 70 60 – 65 60 – 65 Cantitatea de sămânţă la hectar variază între 15 . întârzie răsărirea cu 5-30 ore. Viteza de lucru este de 5 . Fiecare centimetru în plus la adâncimea de semănat.

Copilitul la hibrizii actuali. este motivată bilonarea porumbului. ca ţesuturile plantelor să fie elastice. după leguminoase perene.grăpat după răsărire.15 staţiuni experimentale din ţara noastră arată că la hibrizii cultivaţi în prezent pierderile de recoltă datorate îmburuienării sunt de 30 . .5 frunze executată la viteza maximă a tractorului. 50 .grăpat cu grapa cu colţi.6 zile de la semănat. prin utilizarea erbicidelor sau. cm cu viteza de 4 . la adâncimea de 5 . Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale. fâneţe.praşila a treia după 15 .praşila a doua se execută după 10 -14 zile. . după ce se ridică roua. cu viteza de 10 . ceea ce înseamnă 3. dacă nu s-au efectuat tratamente adecvate la sămânţă. nu mai este necesar. cu viteza de 8-10 km/h. dar nu exclude efectuarea a 1 .12. combinat. fără utilizarea erbicidelor.6 cm.lucrarea cu sapa rotativă.3 praşile mecanice. când porumbul şi-a desfăcut prima frunză. . economic fiind doar două.prima praşilă mecanică între rânduri. Pe terenurile cu multe precipitaţii. cu capacitate redusă de lăstărire.5 km/ha. când porumbul are 3 . după păşuni. Utilizarea erbicidelor permite înlăturarea prăşitului manual. Combaterea dăunătorilor în perioada de vegetaţie poate să apară ca necesară. Praşila a patra nu aduce sporuri în recoltă. . Praşilele mecanice vor fi urmate de.12 km/h. după primele două praşile mecanice. Lucrarea se execută perpendicular pe direcţia rândurilor. prin lucrări mecanice şi folosirea erbicidelor.000 – 7. Este de preferat ca aceste terenuri să fie evitate. la adâncimea de 7-8 cm.90%. praşile manuale. şi favorabil atacului viermilorsârmă.42. sau când porumbul este amplasat pe terenuri proaspăt arate.000 kg/ha boabe. pentru distrugerea buruienilor şi a crustei. . care menţin solul reavăn. Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 3. pentru a nu acoperi plantele. se execută următoarele lucrări: . la adâncimea de 8 . după 4 . În prima variantă tehnologică.20 de zile de la a doua.

2. sorgul reacţionează prielnic la fertilizarea cu azot atât în ceea ce priveşte nivelul recoltei. Perioada critică pentru apă se suprapune intervalului secetos dintre 20 .9 kg fosfor. se recomandă ca pe tot parcursul vegetaţiei să se menţină umiditatea peste plafonul minim (1/3. BÎLTEANU (1991).45 m3/ha/zi în luna iulie şi 35 . epuizând terenul în apă şi substanţe nutritive. pentru 1. consumul de apă al porumbului variază. În funcţie de zona de cultură şi hibridul cultivat. După E. citat de GH. în faza de 8 .80 cm.25 m3/ha/zi în luna mai. pericolul mare de îmburuienare. PARISI (1936). SORGUL Tehnologia de cultivare Rotaţie Ritmul lent de creştere din primele faze de vegetaţie şi.2 kg fosfor şi 6. Irigarea.45 m3/ha/zi în august.9 kg potasiu.30 iunie si 20 . impune cultivarea sorgului după plante care lasă terenul curat de buruieni.Reliefăm că tratamentele împotriva răţişoarei porumbului şi a viermilorsârmă trebuie să fie efectuate la sămânţă sau o dată cu semănatul. Dozele practicate azi în lume variază. Randamentul de boabe oscilează între 78 . cât şi conţinutul de proteină.7 kg azot şi 0. în perioada umplerii boabelor. Din acest considerent. de obicei culturi prăşitoare. pentru care are o acţiune nefavorabilă.83%. efect favorabil prezintă şi fosforul. În condiţii de umiditate favorabilă. între N50-150P36-100. După sorg nu se pot cultiva cereale de toamnă. Când nu sunt restricţii de apă şi energie. 51 . (1958).000 kg boabe şi producţia secundară aferentă sunt necesare 23.30 august. Necesarul de apa zilnic este de 15 . 7. între 4. în funcţie de condiţiile de experimentare. 35 . următoarea udare cu circa 10 zile înainte de apariţia paniculului şi ultima udare după fecundare. deci.6.800 şi 5. cu 700 m3/ha. se va aplica o udare. Fertilizare După QUINEBI şi colab.800 m3/ ha. În caz de restricţii de energie sau de apă. după sorg se vor cultiva numai culturi de primăvară. În zonele secetoase.10 frunze. 1/2 sau 2/3 IUA) pe adâncimea de 60 . fiind mai eficiente decât cele din perioada de vegetaţie. pentru o tonă de tulpini sorgul zaharat consumă 1.5 kg azot.

BÎLTEANU (1991). Gunoiul de grajd se recomandă a fi aplicat plantei premergătoare. Scăderea temperaturii la 12°C după semănat reduce numărul plantelor răsărite cu peste 50%. folosindu-se aceleaşi semănători ca şi la porumb. la 14 . Pentru combaterea pe cale chimică a buruienilor anuale monocotiledonate şi dicotiledonate. GIARDINI (1981).8 cm pe solurile uşoare şi pe cele grele cu deficit de umiditate. iar pe solurile sărace 100 mii plante recoltabile. 52 .2 praşile manuale. În sol îşi reduce germinaţia cu 30 – 50% faţă de laborator. pentru scopuri alimentare. cultivarea pe soluri fertile. Romazin 500. solul se erbicidează preemergent cu Onezin 50.În condiţii de irigare. În faza de 4 . citat de GH.15°C. cultura se grăpează atât înainte cât şi după răsărit. Patul germinativ trebuie să fie bine mărunţit şi curat de buruieni.5 cm pe solurile grele şi pe cele cu umiditate suficientă şi de 6 . Sămânţa şi semănatul Sămânţa utilizată pentru semănat trebuie să aibă puritate minimă de 97% şi germinaţia de cel puţin 85%.5 frunze se poate utiliza sapa rotativă. Adâncimea de însămânţare este de 4 . Lucrările de îngrijire Tăvălugitul după semănat asigură o bună răsărire a plantelor. unde se recomandă aplicarea lui directă. încorporat adânc în sol.15 kg/ha la sorgul pentru boabe şi de 6 8 kg la cel pentru sirop şi mături. În culturile neerbicidate se execută 2 – 3 praşile mecanice şi 1 .200 mii. Perioada de semănat este când temperatura solului se ridică dimineaţa la ora 8. La sorgul zaharat fertilizarea directă urmăreşte calitatea sucului. plante recoltabile. Distanţa între rânduri este de 70 cm. cu excepţia măturilor de sorg de pe solurile nisipoase. Cantitatea de sămânţă este de 10 . Seminţele se tratează înainte de semănat cu fungicide şi insecticide la fel ca la porumb. recomandă N200P150. fapt pentru care se recomandă. Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150 . Pentru distrugerea buruienilor în curs de răsărire. Când sucul se utilizează în alte scopuri decât cele alimentare fertilizarea se poate efectua cu N90-120P70-80. A. Lucrările solului Pentru sorg se execută aceleaşi lucrări ca şi în cazul porumbului.

Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi după unele culturi prăşitoare cu recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost combătute bine buruienile. Sardem (0. Sorgul zaharat se recoltează pentru extragerea siropului. ultimul internod sărac în zahăr. Atred 50 WP.3 LEGUMINOASELE PENTRU BOABE 3. DMA (1 l/ha). 53 . prin irigare. din care se pot obţine peste 3. Recoltarea Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitate deplină a boabelor (fără pericol de scuturare). În culturile pentru mături.4 mii kg/ha. se recoltează la începutul maturităţii în lapte a boabelor. Atred 500 L. În anii secetoşi. Borzeprop 50 PU. fără resturi vegetale şi buruieni încă din toamnă.100 t/ha. permiţând lucrarea mai timpurie şi cât mai corectă a solului.3 tratamente pentru combaterea păduchelui verde al cerealelor (Schizaphis graminum) cu Carbetox 37 (2 l/ha) sau cu alte produse. începând cu faza de coacere în lapte a boabelor şi poate continua până la coacerea deplina. Sorgul pentru mături sub şoproane pentru uscare. Producţiile la sorgul pentru boabe pot ajunge până la 10.8 l/ha).1.5 frunze se execută răritul şi înlăturarea lăstarilor. dar bogat în săruri şi frunzele.000 l alcool. la sorgul pentru mături 3 .2 internoduri.MAZĂREA Tehnologia de cultivare Rotaţia Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme. cu combinele de cereale cu hederul ridicat până sub panicule. iar tulpinile se leagă în snopi şi sunt transportate la staţiile de presare.000 kg/ha. Gesaprim 50 WP 5 – 10 kg/ha. la sorgul pentru sirop 80 . Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor întregi. prin tăierea paniculelor cu 1 . care să fie nivelat. după care se depozitează CAP. în faza de 4 . Satecid în doze de 2 – 5 kg/ha. Pentru buruienile dicotiledonate. după care se înlătură. se obţin producţii ridicate. În primele faze de vegetaţie sunt necesare 1 . se erbicidează postemergent cu SDMA sau Icedin F (2 l/ha).Sancozin 50 SC.

din cauza perpetuării şi amplificării atacului unor boli. după mazărea recoltată timpuriu. solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune. În cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren. Se recomandă. rapiţă (cu rezultate destul de bune). care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă. absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini. în primul rând după porumb. 25 kg CaO. datorate compactării solului şi drenajului defectuos. cartof. în sol rămâne o cantitate apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1. care se manifestă. cu condiţia tratării seminţelor.75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare.5 t substanţă uscată şi 30 . s-a determinat că cea mai mare parte din azotul necesar plantelor de mazăre (42 . are o influenţă favorabilă asupra structurii solului. o cultură de mazăre consumă. prin tulburări bruşte de creştere.4 ani. Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi. administrarea 54 . datorită rezistenţei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe bază de atrazin. În condiţiile din România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de toamnă.100 kg N/ha). putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. pentru a da o recoltă de o tonă boabe. împotriva bolilor. sfeclă pentru zahăr. 8 kg P2O5. timp îndelungat. pentru a evita riscurile excesului de azot. În condiţii normale de cultivare. iar pe de altă parte. în principal. Azotul. fără risc. deoarece. 30 kg K2O. În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă. după premergătoare fertilizate. În prezent. astfel că producţiile scad considerabil. pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe la efectul ameliorator al leguminoasei în asolament. apare fenomenul de "oboseala solului". de altfel. ca atare. se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3 . înainte de semănat. 6 kg Mg. pe de o parte. se recoltează timpuriu. cultivarea mazării. atacul de boli şi dăunători. La rândul său. restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. Sunt situaţii când. mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu. sunt semănate culturi succesive. Ca urmare. 60 kg N. monocultura este exclusă. Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase. în luna iunie.În România structura culturilor a impus. pe terenurile fertile. de altfel. mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot. în medie. ca mazărea să urmeze după porumb. bine cultivate an de an. Fertilizarea Se consideră că. floarea-soarelui.

acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului producţiilor şi a continuţului boabelor în proteine. Din contră, azotul, în cantităţi mai mari, are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea dezvoltării vegetative în dauna formării păstăilor şi a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este influenţată nefavorabil formarea nodozităţilor şi fixarea azotului de către bacteriile din nodozităţi. Administrarea îngrăşămintelor cu azot în cultura mazării este recomandată numai în condiţii de cultivare mai puţin favorabile: pe solurile mai puţin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care oferă condiţii mai puţin bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; după premergătoare care sărăcesc solul în azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, în funcţie de situaţia concretă; întreaga doză aplicată la pregătirea patului germinativ. Fosforul. Este important în dezvoltarea mazării, influenţând favorabil formarea nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determină un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a boabelor. Deşi consumul de fosfor este moderat, totuşi trebuie reţinut că mazărea reacţionează puternic la insuficienţa fosforului. Ca urmare, în toate situaţiile se recomandă administrarea îngrăşămintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P2O5/ha pe terenurile fertile şi de până la 50 60 kg P2O5/ha pe terenurile mai sărace. Potasiul. Pe solurile uşoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi necesară. Dozele, în asemenea, situaţii sunt de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o dată cu fosforul, sub arătură (ca îngrăşăminte simple) sau la patul germinativ (ca îngrăşăminte complexe). Influenţa favorabilă a administrării îngrăşămintelor cu microelelemente, îndeosebi a borului, molibdenului, manganului, este menţionată frecvent de către specialişti. Microelementele contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fixare a azotului şi, în general, la o mai bună dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele cu microelemente pot fi administrate prin încorporare în sol, înainte de semănat sau în vegetaţie, prin stropiri pe frunze. Lucrările solului Fiind semănată primăvara foarte timpuriu, mazărea are pretenţii deosebite faţă de lucrările de pregătire a terenului. Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a resturilor vegetale (miriştea) şi a stratului superficial al solului.
55

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât pentru alte culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului. Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin care este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel, rezerva de buruieni. Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot fi lăsate în “brazdă crudă“. În mod obişnuit, se susţine necesitatea grăpării şi nivelării arăturii în toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul se usucă mai repede şi mai uniform şi se poate semăna mai devreme; cultivatorii de mazăre din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) preferă acest sistem de lucrare a solului. Pe anumite terenuri, şi îndeosebi în zonele cu soluri grele şi unde cad cantităţi mari de precipitaţii în sezonul rece, grăparea şi nivelarea terenului în toamnă pot conduce la compactarea exagerată a solului pe timpul iernii, acesta se usucă mai greu în primăvară şi se întârzie semănatul. În asemenea situaţii este de preferat ca arătura să fie lăsată nelucrată peste iarnă. În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleaşi motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole. Grăparea. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colţi şi lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănant. Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obţină un teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca adâncime şi ca distribuire a seminţelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de mazăre destinată semănatului trebuie să provină din culturi certificate, să fie sănătoasă, nefisurată, fără atac de gărgăriţă, să aibă puritatea fizica minimum 98% şi capacitatea de germinaţie minimum 80%.
56

Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. Împotriva agenţilor patogeni de pe tegumentul seminţei, care produc fuzarioza (Fusarium sp.) şi antracnoza (Ascochyta pisi) se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS, 4,0 kg/t de sămânţă), tiofanat metil (Metoben 70 PU, 2,0 kg/t de sămânţă). Tratamentele trebuie efectuate cu circa 2 săptămâni înainte de semănat, pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene. Tratarea cu preparate bacteriene se efectuează chiar înainte de semănat sau concomitent cu semănatul. În România este folosit preparatul Nitragin-mazăre (care conţine bacteria specifică mazărei Rhizobium leguminosarum), în doză de 2 - 4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă semănată la un hectar. Semănatul. Mazărea este semănată primăvară cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine), fără a se tasa. Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în unii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie. Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 - 120 zile cu vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe. Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 zile faţă de perioada optimă de semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o plantă. Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m2, pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează un procent de răsărire în câmp de 75%. Mazărea posedă o anumită “supleţe“ în privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea semănatului are efecte negative mai puţin pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai secetoasă, cu atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari. Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250 - 300 kg/ha.
57

iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor. Chenopodium).1 l/ha) sau fenoxapropetil 58 . acesta poate fi combătut prin tratamente “în vegetaţie“. Polygonum.5 . lanul este uniform şi cu densitate normală. Semănatul exagerat de adânc este. trebuie semănat ceva mai adânc decât în mod obişnuit (îndeosebi pe solurile uşoare). mazărea trebuie semănată mai adânc.3 l/ha). 1.8 . în cazul că. în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime. ca urmare. nu sunt probleme deosebite cu buruienile. Cirsium. de asemenea. pentru a evita apariţia unor efecte fitotoxice (inhibarea germinaţiei). anuale şi perene. În cultura mazării se poate folosi şi prometrinul (Gesagard 50 WP. Lucrările de îngrijire Se poate afirma că. foarte uniform şi până în faze de vegetaţie mai avansate. survin precipitaţii mai bogate şi care deplasează pelicula de erbicid în zona de germinare a seminţelor. Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi poate spori pagubele produse de atacul păsărilor. prin care se asigură o mai bună distribuire a seminţelor. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate. 0. Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare. Semănatul mazării în cărări (similar cu ce s-a prezentat la grâu) oferă avantaje certe. defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este insuficientă. În acest caz. Raphanus.10 cm înălţime. Dacă în culturile de mazăre se dezvoltă costreiul din rizomi (alături de ale buruieni monocotiledonate). care pot diminua considerabil producţiile şi pot crea dificultăţi la recoltare. acolo unde terenul a fost bine lucrat înainte de semănat şi s-a semănat devreme. se înregistrează pierderi importante de densitate. la începutul vegetaţiei. se recomandă aplicarea în vegetaţie a unor tratamente cu preparate pe bază de MCPA (Dicotex 40 lichid. se amplifică atacul de boli şi.0 l/ha) sau bentazon (Basagran. când plantele de mazăre au 8 . acest erbicid controlează atât buruienile monocotiledonate. Totuşi. mazărea este sensibilă la concurenţa buruienilor.2. cu propaquizafop (Agil 100 EC.Mazărea este semănată în rânduri dese (12. cât şi cele dicotiledonate anuale. 2 . cele mai frecvente şi mai dăunătoare în culturile de mazăre de la noi (Sinapis. Sonchus.5 kg/ha) aplicat după semănat şi înainte de răsărit.5 cm). Combaterea buruienilor din culturile mazăre se realizează cu ajutorul erbicidelor. bolilor şi dăunătorilor. după semănat. 3 .

10 zile. La coacere. larvele rod în învelişul seminţelor o ferestruică acoperită. Cel mai periculos dăunător din culturile de mazăre de la noi este gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum). 2 . 2 l/ha). Larvele consumă conţinutul seminţelor. care poate fi străbătută de adult în primăvara următoare. la începutul înfloritului. pentru distrugerea adulţilor. boală răspândită în toată ţara. fiind repetat la începutul înfloritului şi după formarea primelor păstăi. asociat. pentru combaterea antracnozei mazării (Ascochita pisi). Se realizează prin măsuri preventive. Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea eşalonată a boabelor şi a păstăilor. sau se poate folosi fluazifopbutil (Fusilade Super). Adulţii hibernanţi apar în câmp în cursul lunii mai şi îşi depun ouăle pe păstăile în formare. tratarea seminţei înainte de semănat.1. eventual. în depozite şi 40 . Se utilizează benlate (Fundazol 2 kg/ha). dar ales în depozite. îndeosebi în primăverile ploioase.50 g/t de sămânţă sub prelate). Pentru combatere sunt necesare tratamente în câmp. cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol la pregătirea patului germinativ. primul tratament se recomandă. În situaţii extreme. se folosesc sulfura de carbon (1 . mancozeb (Dithane M-45. de regulă. în asemenea situaţii se pot face tratamente cu trialat (Avadex BW EC. ca: evitarea revenirii mazării prea curând pe acelaşi teren. În culturile de mazăre din zonele umede şi răcoroase pot să apară buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor zone. după controlul culturilor. timp de 48 ore. Tratamentele se fac la avertizare. Tratamentele se pot repeta la interval de 7 . cu scopul distrugerii larvelor.3 l/ha) administrate postemergent. dehiscenţa păstăilor şi 59 .30 cm înălţime. 30 g/t de sămânţă.5 l/t de sămânţă) sau fosfura de aluminiu (pastile de Phostoxin sau Delicia. 2 kg/ha) sau preparate pe bază de cupru (Turdacupral 50 PU sau Oxiclorura de cupru. 5 . foarte păgubitoare în câmp. imediat după răsărit. Recoltarea Se poate afirma că recoltarea este cea mai dificilă lucrare din tehnologia de cultivare a mazării. După recoltare şi înainte de depozitare este obligatorie gazarea seminţelor în spaţii ermetic închise. Combaterea bolilor. când plantele de costrei au 15 . sau malation (Carbetox 37 CE. cu produse pe bază de dimetoat (Sinoratox 35 CE.(Furore Super 75 EW. Combaterea dăunătorilor. sunt necesare tratamente în vegetaţie. 2 l/ha).6 l/ha). cum este odosul (Avena fatua). 4 kg/ha).

pe rouă şi spre seară. eliminarea impurităţile. îndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaţiei aparatului de treier la mai puţin de 600 rotaţii/minut. se lucrează de preferat dimineaţa devreme. pentru uniformizarea coacerii se recomandă tratamente cu preparate desicante (Reglone). sub 15% boabele se sparg uşor. lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate faţă de alte culturi. uscarea boabelor până la 14% umiditate). frunzele s-au uscat şi 75% din păstăi sunt galbene. de numai 4 . De regulă. reglajele se refac de 2 .50%. se întârzie până în prima decadă a lunii iulie. În anumite situaţii. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit. spargerea uşoară a boabelor la treierat. mărirea distanţelor dintre bătător şi contrabătător. terenul trebuie să fie foarte bine nivelat şi fără buruieni. pergamentoase şi boabele s-au întărit. în faza următoare se treieră cu combina de cereale. În ţara noastră recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat (în două faze): în prima fază plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina de recoltat mazăre (sau manual. Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă. boabele reprezintă 35 . 60 . Extinderea în cultură a soiurilor de tip "afila". Treieratul se desfăşoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18 şi 20%.000 kg boabe/ha. Dificultăţile întâmpinate la recoltarea mazării impun o foarte bună organizare. de la care se pot obţine producţii de peste 3. în zonele umede şi răcoroase şi în unii ani mai ploioşi.Ca urmare. La recoltare. la maturitate.3 ori pe zi.5 zile. culcarea tulpinilor la pământ. Imediat după recoltare şi înainte de depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor de condiţionare (gazarea contra gărgăriţei. Din producţia totală. prevăzută cu ridicător de brazdă şi efectuându-se o serie de relaje specifice. iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate.scuturarea cu uşurinţă a boabelor. pe suprafeţe mici) după care sunt lăsate în brazdă continuă câteva zile pentru uniformizarea coacerii. maturarea şi recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie. la care plantele nu se culcă la pământ la maturitate. În acest caz se practică montarea unor “degete“ speciale ridicătoare de lan la dispozitivul de tăiere al combinei. Mazărea este o cultură productivă. permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre dintr-o singură trecere cu combina.

Îngrăşarea cu fosfor în cultura fasolei este obligatorie pe toate tipurile de sol. într-o stare bună de fertilitate şi afânat profund. Se interzice amplasarea culturilor de fasole după porumbul erbicidat cu triazine. Totuşi. 3. iar pe cele slab aprovizionate (< 2 mg P2O5/100 g sol) doza se măreşte la 40 .Adunarea resturilor vegetale şi eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. alte leguminoase). Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 .5 mg P2O5/100 g sol) se recomandă să se aplice 30 . soia. Cultura repetată a fasolei nu este acceptată. bacterioză. şi în acest caz fiind necesar un interval de pauză de minimum 3 ani. nu se recomandă amplasarea după plante cu care are boli comune (floarea-soarelui. precum şi prăşitoarele bine întreţinute (porumb. folosind presa pentru furaje. după asemenea culturi.2.40 kg P2O5/ha. fasolea nu trebuie să revină mai devreme de 3 . Se poate conta pe recolte de 1.5 . în primul rând din cauza sistemului radicular slab dezvoltat. rugini. Premergătoarele cele mai favorabile sunt cerealele păioase (în primul rând grâul şi orzul de toamnă). având în vedere că sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat şi are tendinţa de a se dezvolta în stratul superficial al solului. administrarea îngrăşămintelor se face înainte de arătură (sub formă de superfosfat) sau la 61 .4 ani. curat de buruieni şi fără resturi vegetale. îndeosebi din cauza atacului de boli (antracnoză. Fertilizarea Fasolea are cerinţe ridicate faţă de elementele nutritive din sol. sfeclă de zahăr. fasolea este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă. cartof). recoltate cât mai devreme. Totodată.3 t vreji/ha. Vrejii de mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor. La rândul său.60 kg P2O5/ha. Fosforul. putregai cenuşiu). prin presare. FASOLEA Tehnologia de cultivare Rotaţia Fasolea este o plantă cu pretenţii moderate faţă de cultura premergătoare. Cere un teren bine lucrat încă din toamnă. deoarece îşi poate asigura cea mai mare parte din necesarul de azot (până la 75%) pe cale simbiotică şi poate valorifica destul de bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate la planta premergătoare. deoarece fasolea este foarte sensibilă la efectul remanent al acestora. planta reacţionează moderat la îngrăşăminte.

pregătirea patului germinativ (sub formă de îngrăşăminte complexe) (după recomandările ICCPT. Foarte importantă este evitarea denivelării terenului prin lucrările de pregătire. cu ajutorul echipamentelor de fertilizare montate pe cultivator. În cultura fasolei este semnalată posibilitatea apariţiei simptomelor insuficienţei unor microelemente (bor. necesar mare de apă pentru germinat) care impun o atenţie mai mare decât pentru alte culturi (de exemplu.50 kg N/ha. Îngrăşămintele se administrează concomitent cu lucrările de prăşit mecanic. Potasiul. Ulterior (la circa 20 . În mod obişnuit se aplică 30 . Fundulea. Necesitatea îngrăşării cu potasiu apare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu acest element (sub 14 mg K2O/100 g sol). fertilitatea naturală a solului. porumb) la efectuarea lucrărilor solului. Azotul.30 cm). În funcţie de rezultatul controlului se stabileşte mărimea dozei de azot. aplicate înainte de semănat sau în timpul vegetaţiei. Atunci când situaţia existentă pe teren impune. În principiu. 1990). se folosesc doze de 40 . doza mărindu-se până la 50 . pentru afânarea profundă a solului şi distrugerea buruienilor perene. prin stropiri pe frunze. Necesitatea administrării îngrăşămintelor cu azot la fasole se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori: planta premergătoare. aceasta este o cerinţa obligatorie. zinc sau molibden). pe solurile fertile şi dacă au fost efectuate tratamente cu preparate bacteriene. se fac lucrări speciale pentru nivelarea terenului. nu se administrează îngrăşăminte cu azot înainte de semănat. epoca de aplicare fiind similară cu cea a fosforului.90 kg N/ha dacă “bacterizarea“ nu a reuşit.60 kg K2O. eficienţa activităţii de fixare simbiotică a azotului. Până în toamnă. pentru a se putea realiza un semănat uniform şi a 62 . Lucrările solului constau din dezmiriştit. avându-se în vedere că fasolea nu suportă reacţia acidă. efectuat imediat după recoltarea premergătoarei şi urmat de arătură adâncă (la 25 .25 de zile după răsărit) se recomandă efectuarea unor controale asupra dezvoltării nodozităţilor şi a activităţii acestora. este obligatorie amendarea solului (amendamente calcaroase). În cazul cultivării fasolei pe soluri cu reacţie acidă. pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. Lucrările solului Fasolea are o serie de particularităţi (putere redusă de străbatere a germenilor spre suprafaţă. se efectuează lucrări repetate de grăpat. În asemenea situaţii se recomandă să se folosească îngrăşăminte cu microelemente.

insuficient nivelate. îmburuienate. cu scopul afânării şi mobilizării solului. Semănatul. de regulă. cu pierderi minime. răsăritul va fi întârziat şi neuniform.obţine o dezvoltare uniformă a culturii şi care să faciliteze recoltarea mecanizată. folosind o suspensie bacteriană preparată din 4 flacoane de Nitragin şi 2 l apă pentru sămânţă la un hectar. cultivatorii de fasole din ţara noastră practică alegerea la masă a seminţelor. În acest scop. pulverizarea solului facilitează formarea crustei după semănat. Imediat după zvântarea solului în primăvară este necesară. prin pulverizarea suspensiei bacteriene în brăzdarele semănătorii. se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS.25 aprilie în 63 . Tratarea cu preparate bacteriene (preparatul românesc Nitragin-fasole. o facultate germinativă de minimum 75% şi să provină din culturi neinfestate cu boli.10°C şi vremea este în curs încălzire). ultima lucrare înainte de semănat se face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. ca urmare. o lucrare de grăpat. Pe terenurile tasate. În cultura fasolei trebuie evitat un număr prea mare de lucrări în primăvară: solul pierde multă apă prin evaporare şi. În mod frecvent. benomil (Benlate 50 WP. care s-a tasat peste iarnă. cu scopul distrugerii agenţilor patogeni prezenţi pe tegumentul seminţei este obligatorie. se va semăna în sol uscat. precum şi în cazurile în care se administrează erbicide uşor volatile (şi care necesită încorporare adâncă). Sămânţa şi semănatul Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să posede o puritate fizică de minimum 98%. 4 kg/t de sămânţă). eficacitatea inoculării bacteriene scade. efectuată superficial (6 . Patul germinativ se pregăteşte chiar înainte de semănat. temperaturi de 8 . conţinând bacteria specifică Rhizobium phaseoli) se face chiar înainte de semănat. există şi posibilitatea administrării preparatului în timpul semănatului. Perioada optimă pentru semănatul fasolei corespunde cu perioada de semănat a porumbului (când se realizează în sol. la adâncimea de semănat. Tratarea seminţelor înainte de semănat. cu scopul eliminării boabele pătate şi a celor sparte sau fisurate. printr-o lucrare cu combinatorul. 2 kg/t de sămânţă) sau tiofanat metil (Metoben 70 PU. semănatul culturilor de fasole din România se efectuează în intervalele: 10 . 3 kg/t de sămânţă).7 cm adâncime). Calendaristic.

În situaţiile în care se va iriga pe brazde. fasolea este semănată în benzi de câte 3 rânduri. în acest caz. adâncimea fiind corelată cu umiditatea şi textura solului: 4 . Trebuie menţionat că există frecvent tendinţa de a semăna fasolea mai târziu. Efectele întârzierii semănatului sunt extrem de dăunătoare: solul pierde apă şi se usucă. la recoltare. corespunzătoare densităţilor recomandate. Pentru a obţine aceste densităţi. La stabilirea densităţii de semănat la fasole se are în vedere că trebuie realizată. dăunător: în solul umed şi rece. la 50 cm între rânduri. înfloritul şi fecundarea întârzie şi se prelungesc în perioada secetoasă şi cu arşiţă din vară.30 aprilie în centrul Moldovei şi Câmpia Transilvaniei. 15 . sunt cuprinse între 80 şi 200 kg/ha (în funcţie de mărimea seminţelor).35 plante/m2 în cultură neirigată şi 40 45 plante/m2 în cultură irigată. din care cauză se prelungeşte perioada de înflorire şi maturarea păstăilor şi boabelor vor fi foarte neuniforme. 10 . de asemenea. Trebuie reţinut că densităţile prea mici (situaţie frecvent întâlnită în culturile de fasole de la noi) favorizează ramificarea plantelor. prevăzute cu 9 secţii. după ce s-a încheiat semănatul porumbului şi vremea s-a încălzit bine. În condiţiile din România. Cantităţile de sămânţă necesare pentru semănat. din cauza necesarului mare de apă pentru germinat. producţiile se reduc considerabil. 5 . distanţate la 45 cm şi lăsând 70 cm între benzi. iar pe de altă parte. Semănatul prea timpuriu al fasolei este. se folosesc semănători de precizie pentru semănat în cuiburi. destinate efectuării lucrărilor de întreţinere. şi ţinând cont de pierderile de plante pe parcursul vegetaţiei (în primul rând datorită atacului de boli). o densitate de 25 . ceea ce amplifică procesele de avortare şi sterilitate. astfel încât germinarea şi răsărirea întârzie şi sunt neuniforme. Câmpia de Vest. pe de o parte. favorizând clocirea şi putrezirea boabelor. se pune condiţia existenţei în dotare a unor tractoare de putere mijlocie. Există şi posibilitatea de a semăna echidistant. Respectarea adâncimii de semănat este foarte importantă la fasole. folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii.15 mai în zonele nordice şi în depresiunile reci.5 cm în solurile cu textură mijlocie şi umiditate suficientă. Dobrogea. răsărirea este întârziată. se seamănă în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm şi 80 cm între benzi. este necesar să fie semănate 35 .Câmpia Română.45 boabe germinabile/m2 la neirigat şi 50 55 boabe germinabile/m2 la irigat.6 cm în solurile 64 . distanţă care permite deschiderea brazdelor. Se impune să se realizeze un semănat foarte uniform. din cauza puterii relativ mici de străbatere a germenilor.

1. cu scopul distrugerii buruienilor rezistente la erbicide. După tratament se suspendă lucrările de prăşit. 3-4 l/ha). când solul este reavăn. aplicate înainte de semănat şi încorporat imediat şi adânc in sol. Este necesară o strategie complexă de combatere integrată a buruienilor.75 .8 .1. 1 . Pentru monocotiledonate (şi unele dicotiledonate) sunt generalizate tratamentele cu preparate pe bază de trifluralin (Treflan 48 CE sau Triflurom 48. Se recomandă ca lucrările de prăşit să fie încheiate. 0.2. propaquizafop (Agil 100 EC. este sensibilă la îmburuienare. prin asocierea măsurilor preventive (rotaţie. De regulă. la 3 . pentru a nu întrerupe translocarea substanţei active în rizomii de costrei şi a nu diminua eficacitatea tratamentului. Combaterea chimică se completează cu 2-3 praşile mecanice şi. prin lucrări cu grapa cu discuri. 2 . pentru a nu stânjeni procesele de fecundare a florilor şi de legare a fructificaţiilor. Combaterea dicotiledonatelor se face în vegetaţie.13 l/ha sau Alanex 48 EC. Folosirea erbicidelor asociate este obligatorie pentru realizarea unor culturi curate de buruieni. sau alaclor (Mecloran 35 CE. o lucrare de prăşit + plivit manual pe rând (praşile selective). 2 . În primăverile umede. îndeosebi la începutul vegetaţiei. 65 . 6 . Fasolea este o plantă care luptă destul de slab cu buruienile. Lucrările de îngrijire Combaterea buruienilor.4 l/ha) sau fomesafen (Flex. Pe terenurile îmburuienate cu costrei din rizomi se recomandă tratamente cu cicloxidim (Focus Ultra. cel mai târziu la începutul înfloritului plantelor de fasole. dar este expusă şi la îmburuienarea târzie. se poate semăna chiar mai superficial. se pot efectua 1 . 8 . ca urmare. Sunt recomandate şi alte preparate cu efect similar şi aceeaşi fază de aplicare: quizalofopetil (Traga Super EC.uşoare şi ceva mai uscate. se administrează înainte de semănat un erbicid antigramineic şi un erbicid pentru controlul dicotiledonatelor.3 l/ha).9 l/ha) administrate preemergent. prin administrarea unor erbicide conţinând bentazon (Basagran. lucrările solului) cu măsurile de combatere. eventual.5 l/ha).4 cm adâncime (trebuie urmărită zilnic pierderea umidităţii din stratul superficial al solului). administrat când costreiul are 10-30 cm înălţime.1 l/ha). în vegetaţie.5 l/ha). Cea mai importantă lucrare de îngrijire din tehnologia de cultivare a fasolei este combaterea buruienilor.2 tratamente: în faza când fasolea a format prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament) şi când a doua generaţie de buruieni dicotiledonate este în faza de rozetă (al doilea tratament).

20 g/t de sămânţă). dehiscenţei păstăilor. în zonele de câmpie din sud.Lucrările de combatere a bolilor constau din tratamente la sămânţă şi din tratamente în vegetaţie. se recomandă să se aplice o udare la începutul înfloritului.. Recoltarea Lucrările de recoltare a culturilor de fasole de câmp pun probleme deosebite din cauza: coacerii neuniforme a păstăilor şi a boabelor.plantă deosebit de sensibilă la secetă şi care reacţionează favorabil la irigare. în perioada următoare. după care udările se repetă la interval de 10 . 12. clorpirifos metil (Reldan 40 EC. în doză de 4 kg/ha. plantele au la maturitate portul culcat. se recomandă controlarea repetată a culturilor şi tratamente în vegetaţie. în cazul că se constată atac în faza de cotiledoane. Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul seminţei şi prin resturile de plante rămase pe teren după recoltare. Cea mai păgubitoare este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus). aplicate prin aspersiune sau pe brazde (după VL. mai frecventă şi mai păgubitoare în zonele şi în anii cu precipitaţii abundente. În vederea unui control eficient al bolii.3 udări. la avertizare. 4 kg/ha). oxiclorură de cupru (Turdacupral 50 PU. 2 l/ha) sau malation (Carbetox 37 CE. 2 l/ha. rar semiculcat. 1982).15 zile. al doilea înainte de înflorire. De asemenea. Cea mai răspândită boală este antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). boabele se sparg uşor la treierat. Adesea. primul după răsărit şi până la apariţia frunzelor trifoliate. Se folosesc Turdacupral sau Oxiclorură de cupru. de regulă sunt necesare 2 . în spaţii închise. În vegetaţie se fac 3 tratamente. Se folosesc preparate pe bază de captan (Captadin 50 PU. păstăile bazale au inserţia joasă. 66 . sunt obligatorii tratamente preventive la depozitare. hidroxid de cupru (Cuzin 15 SC. imediat după răsărit. prin gazare. 0. În mod obişnuit. tratamentele se repetă la începutul înfloritului şi la formarea păstăilor.5 ml/t de sămânţă). Combaterea dăunătorilor. de regulă. care se transmite prin sămânţă şi prin resturile vegetale rămase după recoltare. Irigarea este o lucrare foarte importantă din tehnologia de cultivare a fasolei . Are o singură generaţie pe an în câmp şi 2 . care atacă boabele şi în care roade galerii numeroase. IONESCU-SISESTI şi col.25%). Primul tratament se face.3 generaţii în depozite. cu permetrin (Coopex 25 WP. 28 l/ha). iar al treilea la formarea păstăilor. În câmp este necesar să fie efectuat un tratament la avertizarea apariţiei în masă a adulţilor (a doua jumătate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE. irigarea este o condiţie esenţială pentru a realiza recolte economice la fasole. Bacterioza (Xanthomonas phaseoli) este o boală răspândită şi păgubitoare.

cultivatoare importante de fasole (China. Iran. şi îndeosebi regimul precipitaţilor în lunile de vară.000 kg boabe/ha. destul de frecvent. producţiile medii nu depăşesc. Plantele sunt lăsate câteva zile pe teren (2 . fapt care limitează extinderea suprafeţele cultivate cu această plantă şi obţinerea unor producţii care să satisfacă cerinţele pentru consumul intern. Pentru a limita spargerea boabelor. În cazul recoltării manuale pierderile sunt.3 ori pe zi. necesită multă forţă de muncă şi durează mai mult timp. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când 75% din păstăi s-au maturizat şi boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai puţin. dislocatoare) sau manual (pe suprafeţe mici).1981 şi 1.000 kg boabe la ha. totodată. reglată corespunzător. Indonezia.3 zile). se dislocă sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice (maşini speciale pentru recoltat fasole. cauza principală constituind-o favorabilitatea condiţiilor meteorologice. se recoltează peste 2. cu furca. acestea au oscilat între 229 kg/ha în 1979 . În ţara noastră se apelează încă. 67 . apoi se treieră cu combina. însă.000 kg boabe/ha. cu furca. este obligatorie refacerea reglajelor la combină de 2 .000 6. Potenţialul de producţie al speciilor de fasole este evaluat la 4. adunate cu manual. este necesar să se lucreze cu turaţii mici la aparatul de treier şi cu distanţe mai mari între bătător şi contrabătător. În condiţii de irigare şi la o tehnologie corectă de cultivare. în brazdă continuă sau în căpiţe mici. momentul optim de recoltare este dificil de surprins la fasole.377 kg/ha în 1991. În ţara noastră. în funcţie de evoluţia vremii. Se poate afirma că problema recoltatului fasolei de câmp nu este rezolvată în România.Ca urmare. Pe plan mondial. În ultimii 15 ani. Japonia). de regulă 1. Recoltarea lanurilor de fasole se face divizat: în prima faza. minime (dacă lucrarea este bine organizată). la recoltatul manual al culturilor de fasole de câmp: lucrarea este foarte laborioasă şi costisitoare. în timpul treieratului alimentarea combinei se asigură prin montarea ridicătoarelor de brazdă sau manual. reţin atenţia producţiile în jur de 1. pentru uscare.500 kg/ha obţinute în unele ţări din Asia. spargerea boabelor este mult diminuată şi rezultă o recoltă de foarte bună calitate (procent redus de spargere sau fisurare şi puţine impurităţi).

Floarea-soarelui şi rapiţa nu se folosesc ca plante premergătoare având boli comune (Sclerotinia sclerotiorum) Lăsând în sol cantităţi mari de azot (60 .0 kg P2O5. C..A. Preferă.3 SOIA Tehnologia de cultivare a soiei Rotaţia Cercetările efectuate în U.11 kg azot.6 .S.35 zile.168 kg/ha).I. faţă de consumul de fosfor. totodată. Cercetările au demonstrat că soia consumă. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergătoare bune pentru cerealele păioase de toamnă. la care se mai adaugă cantităţi importante de calciu. 1. plantele furajere graminee care asigură în sol o cantitate mare de apă.2 ori mai mult potasiu raportat la întreaga plantă şi de 3 .S. Cerinţele mari faţa de azot se datorează conţinutului ridicat al plantei în acest element. sulf şi microelemente. de 5.4. şi însuşirile fizice ale solului.3. porumbul neerbicidat cu triazine şi cartoful. în medie.8 4. până când se stabileşte simbioza dintre bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu rădăcinile de 68 . 1.. azotul din sol fiind indispensabil plantei în primele faze ale vegetaţiei. Azotul. foarte sensibilă la acestea. În mod obişnuit cele două căi se completează reciproc. Nu se recomandă ca plante premergătoare leguminoasele anuale sau perene. în zone mai umede sau în condiţii de irigare. ameliorând.1 ori mai mult azot şi de 2. timp de 25 . ca plante premergătoare cerealele păioase (grâu. graţie enzimei nitrogenază din nodozităţile cu bacterii Bradyrhizobium japonicum.1 .3 ori mai mult potasiu raportat la producţia de seminţe. până ce funcţionează sistemul simbiotic. Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se face pe două căi: absorbţia nitraţilor din sol. China şi România au demonstrat că soia nu este pretenţioasă la planta premergătoare şi la durata rotaţiei.0 kg K2O.8 ori mai mult azot şi 1. La începutul perioadei de vegetaţie. Culturile de porumb în care buruienile s-au combătut cu erbicide triazinice nu pot constitui premergătoare soiei. totuşi. eliminând posibilitatea valorificării efectului de ameliorare a fertilităţii solului de către aceste culturi. precum şi unele plante prăşitoare. orz). soia este o bună premergătoare pentru cele mai multe plante neleguminoase. cum ar fi sfecla pentru zahăr. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100 kg seminţe şi biomasa secundară aferentă are valori de: 7. reduşi la amoniac la nivelul frunzelor de către enzima nitrat-reductază şi fixarea bacteriană a azotului atmosferic. magneziu.

Fosforul influenţează direct instalarea simbiozei. Fosforul favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot. magneziu. Eficienţa mai ridicată a bacteriilor se constată pe solurile bine aprovizionate în fosfor. molibden. tulpinile actuale de Bradyrhizobium japonicum determină acumularea a 60 . Conţinutul nodozităţilor în fosfor este de două ori mai mare decât în rădăcini. umiditate. Faza critică în nutriţia plantelor cu azot. după instalarea mecanismului de simbioză. trifluralin. formarea unui număr redus de nodozităţi sau lipsa acestora. este perioada premergătoare înfloririi (2 săptămâni înainte de înflorire). care nu poate fi compensată ulterior prin fertilizarea cu azot. Realizarea în bune condiţii a simbiozei dintre rădăcini cu bacteriile Bradyrhizobium japonicm depinde de: aptitudinea de a lupta cu alte tulpini (suşe) din sol şi de a forma cât mai repede nodozităţi (competitive). pH) şi capacitatea de a supravieţui în sol. ca urmare. prin fortificarea plantelor. plantele îşi procură azotul necesar numai din sol. toleranţă la condiţiile mai vitrege (temperatură. apoi. fungicidele aplicate pe seminţe. sulf. în funcţie de condiţiile climatice şi soiul cultivat. contribuind la sporirea numărului de nodozităţi. potasiu. în doze mari) determină distrugerea unui număr mare de bacterii şi. fiind mai bine dezvoltate asigură nutriţia unui număr mai mare de nodozităţi. care se îngălbenesc şi cad. Imediat după răsărire. Azotul se acumulează în tulpină şi frunze până la începutul creşterii păstăilor apoi sunt translocate în seminţe (50 . precum şi unele erbicide (metribuzin. Transferul azotului din frunze spre seminţe determină îmbătrânirea şi reducerea capacităţii de fotosinteză a frunzelor.64% din azotul total). În perioada înfloririi şi formării seminţelor se realizează 48 . care. capacitatea ridicată de fixare a azotului (eficacitatea fixării).57% din substanţa uscată şi se asimilează 50 -73% din substanţele nutritive. dar şi indirect. Cerinţele mari fată de fosfor se manifestă imediat după răsărire şi de la înflorire până la maturitate. cobalt precum şi în condiţii optime de umiditate. când sistemul radicular şi capacitatea acestuia de absorbţie a fosforului nu sunt încă dezvoltate.168 până la 220 kg azot la ha (preparate bacteriene pe substrat de turbă). etc.soia. foarte ridicate inhibă procesul de simbioză. compatibilitatea cu soiurile de soia cultivate. calciu. o mare parte din azot (20 . În condiţii favorabile. Temperaturile scăzute şi cele. cerinţele faţă 69 .80%) este pusă la dispoziţia plantei prin asimilarea lui din atmosferă de către bacteriile fixatoare de azot.

care ajută la formarea nodozităţilor. Excesul de fosfor provoacă fenomenul de toxicitate. Pe solurile sărace în azot se aplică 30 . inul sau ovăzul. Vremea rece şi umedă. ceea ce demonstrează o capacitate mai ridicată de a folosi rezervele existente în sol. Asigurarea ulterioară cu fosfor nu compensează carenţa din primele faze de vegetaţie. cupru. rămânând verzi numai centrul şi baza frunzei. soia absoarbe mai bine fosforul din sol. Potasiul favorizează formarea nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului. necesar pentru primele faze de vegetaţie (de preferat azot amidic). iar pe solurile alcaline. absorbţia calciului. frunzele au culoarea albăstruie-verzuie.40 kg azot la ha. reducându-se pe măsură ce începe formarea seminţelor. frunzele cad în scurt timp. creând un mediu propice pentru bacterii. care influenţează favorabil dezvoltarea nodozităţilor şi fixarea azotului. înainte de semănat. mangan. În general. bor.de fosfor nu sunt asigurate. creşterea rezistenţei la boli. Dintre celelalte elemente soia consumă cantităţi importante: de sulf. sunt necesare microelemente. este necesară prezenţa zincului sau a fierului pe solurile erodate. având nuanţe albetransparente până la brune-cenuşii. unde este stânjenită creşterea plantelor şi fixarea azotului. Marginile frunzelor se necrozează. comparativ cu porumbul. Potasiul se absoarbe în cantitate maximă în perioada creşterii vegetative rapide. Insuficienţa potasiului afectează procesele biochimice şi fiziologice ale plantei. Pe marginea frunzelor apar pete de culoare galbenă. zinc. Aplicarea îngrăşămintelor. cu conţinut ridicat în fosfor. Verificarea reuşitei bacterizării se face în faza în 70 . care se extind. se reduce capacitatea de germinaţie a seminţelor. împiedică absorbţia fosforului. Pe solurile acide. Pe celelalte soluri. care îmbunătăţeşte activitatea fotosintetizantă şi de fixare a azotului în nodozităţi etc. molibden. Îngrăşămintele cu azot se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi de aplicarea bacteriilor simbiotice. de calciu. după apariţia primei frunze trifoliate. fertilizarea cu azot se face în funcţie de testarea reuşitei simbiozei dintre bacterii şi rădăcini. necroze care avansează bazipetal. apar pete brune pe frunze după înflorit. Insuficienţa fosforului se manifestă prin încetinirea creşterii plantelor. de magneziu. El joacă un rol însemnat în sinteza grăsimilor şi depunerea lor în seminţe. Fosforul îşi manifestă acţiunea sinergică împreună cu azotul şi potasiul. în unele primăveri. Se reduce rezistenta la cădere şi la secetă a plantelor. mărind producţia. reducând creşterea şi productivitatea plantelor.

4 ani de la aplicarea lor. tab. O deosebită importanţă în cultura soiei prezintă biopreparatele de Bradyrhizobium japonicum.70 Azotul aplicat fazial este utilizat mai bine când se încorporează în sol până la începutul înfloririi plantelor.3.1). Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplica în funcţie de producţia scontată şi de valorile cartării. Tabelul 3.90 50 .O. 3.care plantele de soia au 1 . crearea unui pat germinativ optim pentru semănat şi care să asigure răsărirea plantelor şi dezvoltarea lor în continuare.10 puncte de control.140 13 .1 Dozele orientative de îngrăşăminte la soia N N (kg/ha) în sol: Nodozităţi Plante cu pe plantă nodozităţi peste 5 1-5 lipsă irigat mg P2O5 la neirigat 100 g sol irigat sub 2 2–5 peste 5 D.1).80 40 . distrugerea totală a buruienilor.kg/ha K2O peste 85% 30 . iar prin strivirea acestora se stabileşte eficienţa activităţii bacteriilor (conţinutul de culoare roşie presupune o activitate bună a bacteriilor.3.127 40 .60 60 .50 0 . Soia valorifică efectul remanent al fertilizării organice şi al amendamentelor după 2 .70 140 . stabilindu-se procentul de plante cu nodozităţi. prin prezenţa leghemoglobinei).50 100 . patului germinativ.260 0 . odată cu executarea praşilelor mecanice între rânduri (praşila I şi a II-a). a îngrăşămintelor şi amendamentelor. folosindu-se în mod obişnuit patru doze la sămânţa necesară însămânţării unui ha.E. determiriă o nutriţie mai bună a plantelor de soia.000 neirigat kg/ha 60 .100 50 . Lucrările solului Prin lucrările de pregătire a solului în vederea însămânţării soiei se urmăresc: afânarea şi aerisirea solului.60 30 . 71 .30 peste 50% 40 .100 34 . încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale. În funcţie de reuşita bacterizării. 2. Ele contribuie la creşterea sistemului radicular. Microelementele pot fi aplicate tratând seminţele pe cale uscată sau umedă sau extraradicular. acumularea unor rezerve mari de apă în sol. mai pot fi aplicate sub formă de îngrăşăminte complexe la pregătirea. se stabilesc dozele de azot orientative (tab. Dacă nu s-au aplicat sub arătura de bază. pe diagonala lanului în 5 . când se obţin sporuri însemnate de producţie şi îmbunătăţirea calităţii recoltei.49 KAL (ppm) P2O5 P2O5 . agrochimice privind conţinutul solului în fosfor şi potasiu (v.000-3. K2O-(kg/ha) pt.60 0 60 . care să permită aprovizionarea plantelor pe durata vegetaţiei. 3.3 frunze trifoliate. facilitează simbioza dintre bacterii şi rădăcini. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplicai sub arătura de bază.3.

cu textură argilo-lutoasă sau argiloasă. iar pe terenurile cu denivelări mai mari (crovuri.11 cm.2 zile. cu alte cuvinte să se aplice o agrotehnică diferenţiată. a buruienilor şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili. În zonele cu terenuri mai joase din incintele îndiguite. urmărindu-se calitatea şi efectuarea ei cât mai timpurie. pe solurile grele. pentru a nu se face o arătură cu bulgări mari.22 cm.25 cm adâncime. structura culturilor. se execută lucrarea de drenaj. Pe cernoziomurile din Moldova şi Transilvania adâncimea arăturii poate fi de 20 . cu consum mare de energie. prin care se încorporează resturile vegetale şi îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu. prima lucrare în primăvară este distrugerea crustei. în funcţie de umiditatea solului şi de resturile vegetale care trebuie încorporate în sol. Pentru pregătirea patului germinativ. După planta premergătoare ce se recoltează târziu se efectuează arătura de toamnă cu plugul în agregat cu gripa rotativă. Dacă este cazul. nivelat şi puţin tasat. respectiv uniform executată. după eliberarea terenului de planta premergătoare se execută o lucrare cu grapa cu discuri la adâncimea de 7 . Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului cu combinatorul. Arătura se menţine curată de buruieni şi afânată până la venirea iernii. când solul este încă reavăn şi permite executarea unei lucrări de calitate. sau chiar pe cele joase unde apa stagnează primăvara. sau pe cele din Lunca Dunării şi a altor râuri.3 săptămâni se efectuează o lucrare de distrugere a buruienilor cu grapa cu discuri sau cu ajutorul cultivatorului în agregat cu grapa cu colţi reglabili. perpendicular sau în diagonală faţă de lucrările precedente. înlesnind semănatul de calitate al soiei. se amână executarea arăturii până când intervine o ploaie care să umezească solul pe 20 . când solul este uscat şi nu există posibilităţi de a se iriga. Experienţele executate în diferite zone au scos în evidenţă că. adâncimea arăturii trebuie să fie cuprinsă între 25 . După 2 . arătura se efectuează în 1 . Când terenul prezintă denivelări se va executa şi o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare.28 cm. se încorporează şi erbicidele antigramineice. gorgoane) se efectuează macronivelarea solului. Esenţial este ca arătura să fie de cea mai bună calitate.Lucrările solului trebuie să se execute ţinând seama de tipul de sol. Cu ajutorul combinatorului se pot încorpora şi erbicidele antigramineice 72 . În condiţii de secetă. care lasă terenul bine mărunţit. În acest caz. Efectuarea arăturii este influenţată de planta premergătoare. După recoltarea plantelor premergătoare timpurii (cereale păioase). microclimatul zonei.

nevolatile. suspensia bacteriană se introduce direct în brazdă. condiţiile pentru semănatul soiei se realizează începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul ţării şi în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţării. Se asigură condiţii mai bune de umiditate pentru germinarea seminţelor. Soiurile târzii şi semitârzii se seamănă în prima parte a epocii optime. Semănatul soiei se realizează paralel cu semănatul porumbului şi nu după terminarea însămânţării acestuia. în zona destinată seminţelor cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu duze. mai bine direct în câmp. pentru răsărire. Adâncimea de lucru a combinatorului nu trebuie să depăşească adâncimea semănatului (5 cm). însămânţarea făcându-se imediat. Densitatea la semănat trebuie să realizeze 35 . iar vremea este în curs de încălzire. prelungirea perioadei de înflorire şi o mai bună fructificare. Când seminţele au fost tratate cu fungicide. care determină diferenţierea unui număr mai mare de noduri pe tulpină. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să facă parte dintr-un soi zonat. o dată cu semănatul. Semănatul în cadrul epocii optime are importanţă deosebită în dirijarea creşterii şi fructificării.0. care este de 7 . Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de realizarea temperaturii minime de germinaţie în sol. să aibă puritate de cel puţin 98%.000 de boabe să fie cât mai mare.2 . asigurând parcurgerea primelor faze de vegetaţie în condiţii de zile scurte şi temperaturi mai scăzute. folosindu-se 4 sau mai multe doze la sămânţa necesară însămânţării unui hectar. Soiurile tardive şi semitardive valorifică foarte bine condiţiile ce se creează prin semănatul timpuriu. Tratarea seminţelor cu Nitragin-soia (Bradyrhizobium japonicum) se face conform instrucţiunilor ce însoţesc preparatul. Calendaristic. Pentru tratarea seminţelor se utilizează produsul Tiradin-75 în doză de 3. ataşat la brăzdarele semănătorii.8°C la adâncimea de semănat şi care corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 . iar soiurile semitimpurii şi cele timpurii.5 kg/t sau Captadin 50 PU în doză de 0. capacitatea de germinaţie de cel puţin 80%.45 plante/m2 în condiţii de 73 .15°C. o eficienţă mai ridicată a erbicidelor şi maturarea mai timpurie a plantelor. adaptate la o fotoperioadă mai lungă se seamănă în a doua parte a perioadei optime de semănat. iar masa a 1. la adăpost de razele solare. Tratarea seminţelor cu fungicide împotriva bolilor se efectuează numai în situaţia în care suspensia de bacterii (Nitragin-soia) se administrează direct în sol.5 kg/t.

42 pl. cu 60 . La irigarea prin brazde se utilizează distanţa între rânduri de 80 cm.50 seminţe germinabile/m2./m2) nu se justifică. Între seminţele germinabile introduse în sol şi numărul de plante obţinute la recoltare este o diferenţă de circa 15%.) şi în cazul irigării prin brazde (80 cm între benzi). Semănatul în benzi.în condiţii de neirigare.40 pl. Această metodă de semănat se recomandă pe solurile infestate de buruieni cu răsărire eşalonată (Solamum nigrum.. pe terenuri neirigate sau irigate prin aspersiune se efectuează semănatul în rânduri echidistante la 50 cm./m2 în zona a doua şi 35 .30 cm şi cu 70 cm între benzi. deoarece.irigare şi 30 . sau în benzi de 3 rânduri la 45 cm. permite îngrijirea culturii prin praşile mecanice şi combaterea buruienilor cu erbicide.45 pl. Xanthium sp. Abuthilon sp.40 plante/m2 în condiţii de neirigare. capacitatea de germinaţie şi masa a 1.40 şi 30 . Pentru a se realiza aceste densităţi se seamănă 50 ./m2 în zona a treia . cu talia mică. 74 . deoarece plantele ramifică mai mult şi se realizează neuniformităţi la maturare. depinzând de puritate. Soiurile timpurii./m2 în prima zonă.55 seminţe germinabie/m2 şi respectiv. Pe terenurile slab sau mijlociu îmburuienate şi în condiţiile combinării combaterii chimice a buruienilor cu lucrările de prăşit mecanic între rânduri.35 pl. În condiţiile combaterii ireproşabile a buruienilor semănatul soiei în rânduri apropiate (25 . precum şi datorită acoperirii solului mai timpuriu de către covorul vegetal şi captării unei cantităţi suplimentare de energie solară. Densităţi mai mari (peste 70 pl. răspund mai bine la semănatul în rânduri apropiate.70 cm între benzi. Aceste desimi se diferenţiază şi în funcţie de zona de cultură: 40 . 38 .în condiţii de irigare. respectiv 35 . reducându-se consumul de erbicide (cu circa 50%)./m2 . Cantitatea de sămânţă corespunzătoare densităţilor la semănat stabilite se încadrează între 70 .15%). ca urmare a reducerii competiţiei dintre plante pe rând. procent cu care se suplimentează norma de sămânţă. 45 . Distanţa între rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a acestora.000 de boabe. primele păstăi se formează prea jos pe plantă şi se produc pierderi la recoltare./ha) nu sunt favorabile.30 cm sau chiar 15 cm) a determinat obţinerea unor sporuri însemnate de producţie (10 .100 kg/ha. formate din două rânduri la distanţa de 25 . Sporul de producţie se datorează creşterii uniforme şi mai viguroase a plantelor până la înflorire. Nici desimile mai mici (sub 30 pl. se micşorează rezistenţa la cădere şi la boli scade conţinutul seminţelor în substanţe proteice şi se măreşte norma de sămânţă la hectar.

revenind un rol însemnat lucrărilor mecanice.5 cm pe solurile mai grele. Eventuala crustă şi buruienile se distrug cu ajutorul sapei rotative sau al grapei cu colţi reglabili. nu se modifică şi desimea semănatului. semănatul se face mai târziu.Soia se poate semăna şi la distanţe de 60 . a bolilor şi dăunătorilor trebuie să seefectueze integrat. prin modificarea reglajului. cu multă atenţie pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire sau pe cele răsărite. oscilând între 2. cât şi atunci când. fiind şi mai bine înrădăcinate. fără a cauza pierderi de plante la soia. Se efectuează 1 . Pentru soiurile cu creştere nedeterminată. jalonându-se terenul la prima trecere. consecinţele fiind foarte favorabile asupra producţiei. corectând abaterile constatate. din diferite motive. conduce la densităţi necorespunzătoare şi la producţii mici de boabe. tratamentelor cu erbicide şi insectofungicide. este mai avantajoasă. distrugerea buruienilor răsărite la pregătirea patului germinativ şi alegerea perioadei de semănat. la semănatul timpuriu.3. Măsurile agrotehnice privind amplasarea culturii după premergătoare care lasă terenul curat de buruieni. contribuie mult la diminuarea gradului de îmburuienare încă din primele faze de vegetaţie. Buruienile se pot distruge cu mai multă uşurinţă prin praşile mecanice. fără folosirea erbicidelor. Soiurile cu creştere determinată se pot semăna la distanţe între rânduri mai mari sau mai mici.70 cm între rânduri. Când plantele de soia formează prima frunză trifoliată. Trebuie remarcat faptul că. care se 75 . când se creează condiţii mai bune pentru irigarea culturii prin praşile mecanice. lucrări cu sapa rotativă. Semănatul prea superficial într-un strat de sol uscat sau semănatul la o adâncime de peste 5 cm în sol greu şi umed influenţează negativ germinaţia şi răsărirea. lucrările cu sapa rotativă (cu colţii invers sensului de înaintare) realizează distrugerea buruienilor. în condiţii de bună aprovizionare cu apă şi între 2. efectuarea corectă a lucrărilor solului.2 lucrări cu sapa rotativă.0 cm pe soluri mijlocii. distanţa mai mică între rânduri. o lucrare înainte de prima praşilă mecanică între rânduri. Semănătorile vor fi echipate obligatoriu cu brăzdare mici şi limitatoare de adâncime.5 .4. pentru soiurile timpurii. manuale. Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 5 cm. Distanţa pe rând se verifică prin sondaje. Distanţa seminţelor pe rând se poate realiza prin alegerea discului de distribuţie şi a raportului de transmisie dorit. la schimbarea distantei între rânduri. praşile selective manuale pe rând.5 . Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor.

Concomitent cu efectuarea primei praşile mecanice între rânduri. folosind jumătăţi de doze pentru un tratament. lucrările cu sapa rotativă şi cultivatorul determină aerisirea şi încălzirea solului. benefică simbiozei între rădăcini şi bacterii.4 săptămâni). . . la 6 . Pivot şi Bolero se pot aplica şi singure (fără aplicarea unui graminicid la semănat). prin ataşarea unor organe active de la sapa rotativă la cultivator. la soia. 3.. se poate prelucra solul din zona rândurilor de plante. Sonchus sp.2). iar buruienile dicotiledonate cu 2 . reprezintă o măsură obligatorie când se seamănă în rânduri apropiate (tab. 76 antigramineice nevolatile. Pe lângă combaterea buruienilor. O combatere eficientă a buruienilor (şi a celor care apar spre faza de maturitate a soiei.În condiţii de infestare redusă cu monocotiledonate anuale.2 frunzuliţe. ce pot micşora producţia cu 50 . Combaterea chimică a buruienilor la soia poate fi.3 praşile mecanice şi manuale selective.) în faza de 2 . Convolvulus sp. . eficientă dacă se are în vedere managementul combaterii integrate a acestora cu următoarele precizări: Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat simptome de fitotoxicitate: -Erbicidele dozele recomandate.10 cm adâncime) în funcţie de gradul de îmburuienare.4 frunze . asociate cu erbicide antidicotiledonate (tankmix) se vor aplica în doze mai reduse cu 25 .8 cm adâncime şi a doua lucrare între prima şi a doua praşilă. + Echinocloa sp.Buruienile dicotiledonate perene (Cirsium sp. Primul tratament se va aplica după răsărirea soiei (1 .) se distrug prin 2 . erbicidele Dynam. Basagran se pot aplica în 2 tratamente secvenţiale.70%) nu se poate realiza fără folosirea erbicidelor care.. deoarece combat parţial şi unele buruieni monocotiledonate anuale (Setaria sp. ultima înainte de înflorirea în masa a soiei.Erbicidele Flex.3.4 frunzuliţe. afânându-l şi încălzindu-l totodată. .30% faţă de . al doilea tratament se va efectua la reinfestarea cu specii de buruieni dicotiledonate (3 . Pentru protejarea plantelor de soia se folosesc discuri de protecţie la cultivator.3 frunzuliţe şi până la înfrăţire. Se mai efectuează două sau trei praşile (la 8 . Galaxy.efectuează când se cunosc bine rândurile de plante. Blazer.Dozele şi epocile de aplicare se stabilesc în funcţie de tipul de sol (conţinutul în humus) şi condiţiile climatice.2 perechi de frunze trifoliate. când buruienile au 2 . iar buruienile dicotiledonate cu 1 .

5 Agil 100 EC (10% Propaquizafop) 0. iar pentru combarerea costeiului din rizomi erbicidele Galant Super (10% Haloxifop.75 .1.2.) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.8 . erbicidele Treflan 24 EC (24% Trifluralin) sau 3. .5% Setoxidim) 7 .Când se aplică erbicidul Pivot. tutun. 77 .2 Combaterea buruienilor la soia cu ajutorul erbicidelor Doza .25 .2 de înălţimea plantelor de costrei.17 zile după tratament pentru a nu se întrerupe translocarea erbicidului spre rizomi.5 fluazifop-butyl) 2.La tratamentele în vegetaţie se utilizează 200 .2 aplică imediat după semănat Guardian CE (82% Acetoclor + antidol) sau 1. o cantitate mai mare ducând la scurgerea soluţiei de pe frunze. Xanthium sp. Lasso CE (48% Alaclor) sau 4-6 Erbicidele fiind nevolatile se Mecloran 48 CE (48% Alaclor) sau 4-6 încorporează în sol cu Dual GOLD 960 CE (96% Metolaclor) sau 1 .0 .5 .1.5 (preemergent) Sencor 70 EP (70% Metribuzin) sau 0.0.3.5 Wettol)+ Bolero (4% Imazamax) 0.5.25 cm înălţime.75 . produs comercial (substanţă activă) B. fără Solanum nigrum.5 .10 D.0 în momentul în care plantele de Targa 10 CE (Quizalofop-etil 2-3 costrei au 15 . Se utilizează erbicidele de la punctul A şi B.5 . Observaţii l/ha produs comercial A.1.70 .) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.5 Tratamentul în vegetaţie se face când plantele de soia au 2-3 Blazer 2 S (24% Acifluorfen de sodiu + 2 . Se efectuează un prim tratament cu erbicide antigramineice prevăzute la punctul A şi al doilea tratament în vegetaţie cu următoarele erbicide antidicotiledonate Pivot 100 LC (10% Imazetapyr) sau 0. iar surfactant) sau buruienile sunt în faza de 3-4 Galaxy (36% Bentazon + 8% Acifluorfen) 2 frunzuliţe.300 l soluţie la hectar. (36% Glifosat) 2-4 săptămână înainte de înflorire a plantelor de soia .2.0 Pentru combaterea costreiului din rizomi se aplică al treilea tratament Furore super 75 EW (12.R-metil) 1 .5 Trifluralinul fiind volatil.5 .0 se încorporează la 8 .. de tip Roundup Ready Se poate aplica până la o Roundup C. Fusilade super (12.5 Erbicide.Combaterea costreiului din rizomi este mai eficientă când se irigă cultura cu 10 .kg.2.5 . inclusiv Solanum nigrum.5 combinatorul la adâncimea de 3 Stomp 330 EC (33% Pendimetalin) sau 4-5 4 cm. Tabelul 3.2.S.15 zile înainte de tratament iar după tratament nu se mai efectuează praşile mecanice sau manuale 15 . Xanthium sp. În condiţii de irigare se Frontier 900 EC (90% Dimetenamid) sau 1.1. 9 .5 .1. se impun restricţii pentru plantele postmergătoare (4 .75 Flex (25% Fomesafen) 1.10 cm prin 2 treceri Treflan 48 EC (48% Trifluralin) plus 1. plus Sorghum halepense din rizomi.35 .0 Se aplică postemergent timpuriu C..) Combaterea buruienilor în solele cultivate cu soia modificată genetic.3. reducându-se eficacitatea erbicidului. precum şi Leopard 5 EC (5% Quizalofop-P-etil) 1. Nabu S (12..) Sole infestate cu buruieni mono şi dicotiledonate anuale şi perene.10 luni pentru porumb.2.5 Triflurom 48 (48% Trifluralin) sau 1. Abutilon sp.5 perechi de frunze trifoliate. Abutilon sp. şi Chenopodium sp.5% fluazifop-butyl) 2-3 Stabilirea dozei se face în funcţie Pantera 40 EC (5% Quizalofop-P-tefuril) 1. Basagran forte (48% Bentazon + 15% 2 .2 de gradul de infestare.5 luni pentru grâu şi orz.5 .0.0 adâncime perpendiculare cu combinatorul Sencor 70 WP (70% Metribuzin) 0.

). 24 . iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet 2 kg/t sămânţă.5 kg/ha produs comercial. consumându-se între 6.3 tratamente cu Turdacupral 4 kg/ha. putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum).10 zile. care atacă cotiledoanele în timpul germinaţiei sau la răsărire şi se combate cu Lindatox 3.Erbicidul Roundup combate toate speciile de buruieni şi se poate aplica secvenţial (2 + 2 l/ha sau 2 + 2. ce atacă seminţele şi plăntuţele în faza de germinare. Irigarea soiei este deosebit de eficientă în toate zonele unde se manifestă perioade de secetă.30 kg/ha. zeamă bordeleză în concentraţie de 1% sau Orthocid 50 în cantitate de 2. . În faza de germinaţie-răsărire lipsa apei determină o răsărire neuniformă.).000 şi 7.000 kg seminţe la hectar şi părţile aferente de biomasă. 5 + 3 în doze de 25 . iar în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură pot aduce prejudicii culturii de soia. cartof. molia păstăilor (Etiella zinkenella) se combate tratând sămânţa după recoltare cu Phostoxin sau Delicia în doză de 30 g la tonă în magazii închise. musca (Phorbia platura).4 săptămâni) sau întreaga doza o singură dată în funcţie de gradul de infestare şi înălţimea buruienilor. arsura bacteriană (Pseudomonas glycine).25 l/t sămânţă. şi Pythium debaryanum se recomandă tratarea seminţelor cu produsul Beret MLX 360 în doză de 1. care produce defolierea prematură şi se combate în momentul semnalării cu Sintox 25. fuzarioza (Fusarium ssp. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agenţii patogeni care provoacă mana soiei (Peronospora manshurica).4 perechi de frunze la soia. Primul tratament se execută la apariţia simptomelor bolilor iar celelalte tratamente la interval de 8 . Principalii dăunători sunt păianjenul roşu (Tetranicus urticae). iar în faza de butonizare-înflorire se întârzie 78 .000 m3/ha apă pentru o producţie de peste 3. urmat de al doilea tratament la reinfestare (3 .5 l/ha. micşorând desimea normală a lanului. Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp. care se transmit prin sol şi resturi vegetale. înainte de pregătirea patului germinativ. rizoctonia (Rizoctonia ssp.26 luni floarea-soarelui. Peb + Lindan. cu realizarea primului tratament în faza de 3 . iar înălţimea buruienilor de 10 . musca cenuşie a culturilor (Hylemia sp. Apa este necesară încă de la germinare şi până la maturarea seminţelor.orzoaică de primăvară. În momentul când bolile sunt semnalate în câmp se execută 2 .). în doză de 2 l/ha produs comercial. 36 luni sfeclă şi legume). se combate prin tratamente preventive la sol.15 cm.

turaţia bătătorului va fi de 400 . Pentru reducerea la minimum a pierderilor la recoltare se iau măsuri de nivelare a terenului înainte de semănat. Udările se aplică în perioada critică pentru apă a soiei. Câmpia Transilvaniei. zonele subcarpatice).600 rotaţii/minut.12 cm de la nivelul solului.u. Irigarea se realizează prin aspersiune sau prin brazde. realizarea densităţii optime. seminţele capătă culoarea specifică soiului şi se întăresc. norma de udare este cuprinsă între 800 şi 1.800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400 .5 t/ha în zona I de cultură (Câmpia Română şi Dobrogea). Recoltarea Recoltarea. care contribuie la îmbunătăţirea acţiunii erbicidelor aplicate în sol.a. iar reglajele se vor verifica de mai multe ori într-o zi de lucru urmărindu-se ca pierderile să nu depăşească 2 . deschiderea între bătător si contrabătător de 20 . următoarele la intervale de 10 . se produce căderea florilor şi diminuarea producţiei de seminţe.5 udări cu norme de udare de 700 .25 mm la intrare şi 15 . în funcţie şi de precipitaţiile înregistrate.6 cm). În această perioadă trebuie să se asigure menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm la peste 50% din i. în condiţii de irigare. Producţiile ce se pot realiza oscilează între 3 . Câmpia de Vest. calendaristic între 15 iunie şi sfârşitul lunii august. sudul Moldovei) şi 2 .300 m3/ha. viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4 . seminţele au umiditatea de 16%.creşterea vegetativă. La irigarea prin brazde. În primăverile secetoase se poate aplica o udare de răsărire cu o normă de 200 . Pentru evitarea pierderilor la recoltarea cu combina. (intervalul umidităţii active).14 zile. executarea lucrărilor de prăşit fără denivelarea solului.5 t/ha în zona a II-a de cultură (partea de nord a Câmpiei Române. înălţimea de tăiere a plantelor va fi coborâtă cât mai mult posibil (4 . brunificarea a minimum 70% din păstăi. folosirea soiurilor cu inserţie a primelor păstăi la peste 10 .3 t/ha în zona a III-a (nord-estul şi nord-vestul ţării.500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate slabă şi pe nisipuri. 2.5 .3%.5 km/h.000 m3/ha. Sunt necesare 4 . 79 . Momentul optim de recoltare poate fi determinat luându-se în considerare următoarele: îngălbenirea frunzelor şi căderea acestora. fără plante căzute. soiei ridică probleme legate de limitarea pierderilor de seminţe din cauza inserţiei joase a primelor păstăi. Prima udare se realizează înainte de înflorire. sitele să fie cele corespunzătoare.18 mm la ieşire. de la apariţia primelor flori şi până la umplerea seminţelor.4.3.

cele care contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) dintre care soia. cultivarea repetată pe acelaşi teren este exclusă. După floarea-soarelui se cultivă.CAP. toate culturile neafectate de boli comune. putregaiul cenuşiu). rezultate bune se obţin şi după mazăre. în cazul atacurilor puternice de putregai cenuşiu. cum este porumbul (cu condiţia să nu se folosească la porumb mai mult de 1. tocării şi încorporării adânci a resturilor vegetale şi aplicării unor doze ceva mai mari de îngrăşăminte cu azot. Prevenirea eficientă a bolilor se face prin evitarea cultivării florii-soarelui pe acelaşi loc un număr cât mai mare de ani. atacului de boli (pătarea brună şi frângerea tulpinilor. FLOAREA-SOARELUI Tehnologia de cultivare a florii-soarelui Rotaţia Premergătoarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu recoltare timpurie (cerealele păioase de toamnă şi. în special. în primul rând. grâul de toamnă). de asemenea. manifestată prin pierderi mari de recoltă. cu condiţia recoltării florii-soarelui până la 15 septembrie.1. datorită. trebuie evitate ca premergătoare cânepa şi tutunul (din cauza atacului de lupoaie). în primul rând. fasolea şi rapiţa. mană. cere luarea unor măsuri drastice pentru reducerea frecvenţei şi intensităţii atacului.) şi de dăunători (răţişoara porumbului). cartoful şi inul sunt. Ca urmare. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru floarea-soarelui culturile cu boli comune şi. precum şi unele culturi recoltate toamna. putregaiul alb. interval de timp în care se produce o epuizare a formelor de rezistenţă a patogenului în sol. Sensibilitatea ridicată a florii-soarelui la diferite boli care sunt greu de combătut pe cale chimică. care ocupă suprafeţe mari în zonele de cultură a florii-soarelui. Fertilizarea 80 . culturi ce nu pot preceda culturile de floarea-soarelui. cu rezultate bune. Totodată. se pot obţine producţii mari şi la grâul cultivat după floarea-soarelui. dar şi din cauza atacului de lupoaie (Orobanche sp. Floarea-soarelui poate reveni pe acelaşi teren după minimum 6 ani (8 ani în condiţii de irigare şi pe loturile semincere).5 kg Atrazin/ha şi să se facă tratamente contra răţişoarei).4 PLANTE OLEAGINOASE 4.

9 . Produsele secundare (calatidii. ulterior. şi anume de la apariţia butonului floral şi până la înflorire. În timpul înfloritului. plantele subnutrite seminţe seci.8 . 1991). floarea-soarelui nu este bine aprovizionată în perioada formării primordiilor florale (3 . Din acest motiv. Floarea-soarelui este o plantă exigentă faţă de aprovizionarea cu azot. de aceea.. Pentru floarea-soarelui. rotaţie.5 săptămâni după răsărire).Cu fiecare tonă de seminţe. implicit.40) (V.0. 81 cu azot au frunzele îmbătrânite. Îngrăşarea de bază trebuie gândită ţinând cont de gradul de fertilitate al solului. foarte ridicată în plantele tinere şi descreşte spre maturitate. calciu (1. 1. cantităţi apreciabile de elemente minerale. chiar dacă.5 kg potasiu.58%). O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa carenţele de elemente nutritive din fazele iniţiale de creştere. iar la recoltare au calatidii mici şi cu multe .16 . de culoare galbenă.0. frunze) conţin. atât deficitul cât şi excesul de azot.4 kg azot/ha/zi. condiţiile de vegetaţie sunt mult mai bune. absorbţia tardivă de azot nu corectează efectele insuficienţei azotului în fazele precoce. floarea-soarelui poate absorbi cel puţin 3 .16. 1998). în legătură cu ritmul de producere a substanţei uscate în timpul primelor stadii de dezvoltare.35 kg azot. azot (1. planta de floarea-soarelui este capabilă de a absorbi azotul levigat în straturile mai profunde ale solului. Concentraţia în elemente nutritive este. Azotul. GACHON (1972) a arătat că 66% din N.0 kg fosfor. 3. floarea-soarelui extrage din sol 18 . tulpini. Absorbţia elementelor nutritive este rapidă la floarea-soarelui. de exemplu. 2.HERA şi col. îndeosebi potasiu (1. Pe măsură ce avansează în vegetaţie. sodiu (după CR.2.7. asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului de ulei. de asemenea.10%).3 kg magneziu.8 . adesea se constată că floarea-soarelui valorifică puţin eficient azotul din îngrăşăminte.25 la 0. P şi Ca.1 kg calciu. magneziu (0. se formează puţine flori şi producţia rămâne mică. mijlociu pretenţioasă la fosfor şi foarte exigentă la potasiu. cantităţile de fosfor şi potasiu extrase din sol prin recoltă.51%). justificat de raportul îmbunătăţit între masa totală a plantei şi producţia de sămânţă (indicele de recoltă a crescut de la 0. Bine înrădăcinată. BÂRNAURE.33 . dacă. 1. au repercusiuni negative asupra proceselor de creştere şi dezvoltare şi. în special în fazele timpurii.3%). Consumurile sunt mai mici decât cele menţionate în literatura mai veche. 75% din K şi 90% din Mg sunt absorbite într-un interval de 2 luni.

Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoacă scăderea accentuată a conţinutului de ulei, iar pe solurile brune şi brune podzolite diminuează cu 14 28% producţia de seminţe. În toate fazele de vegetaţie, excesul de azot provoacă creşterea luxuriantă şi prelungirea vegetaţiei plantelor în detrimentul producţiei de seminţe şi al conţinutului în ulei şi, desigur, al rezistenţei la atacul de boli şi la secetă. La evitarea excesului de azot (pe toată suprafaţa sau în vetre) contribuie: folosirea în primăvară de îngrăşăminte chimice complexe sau nitrocalcar; fracţionarea cantităţilor de azot: o parte se administrează la pregătirea patului germinativ şi restul în timpul vegetaţiei. Cantităţile de azot ce trebuie aplicate la floarea-soarelui se stabilesc, în primul rând, în funcţie de producţiile planificate şi de indicele de azot al solului (tab.4.1.1, după CR. HERA şi Z. BORLAN, citaţi de V.BÂRNAURE, 1991). Dozele astfel stabilite se măresc cu 10 kg/ha după premergătoare ca porumb, cartof de toamnă, sfeclă; se măresc cu 10 kg/ha dacă solul are în primăvară apă la nivelul capacităţii de câmp; se micşorează cu 0,75 - 1,5 kg pentru fiecare tonă de gunoi administrată la planta premergătoare sau direct la cultura de floarea-soarelui şi cu circa 10 kg dacă la semănat este secetă relativă (mai puţin de 80 m3/ha apă, sub capacitatea de câmp). Azotul se administrează o jumătate la pregătirea patului germinativ (sau concomitent cu semănatul), sub formă de azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide sau îngrăşăminte complexe; cealaltă jumătate, concomitent cu praşila I sau, sub formă nitrică, la praşilele I şi a II-a. Fosforul influenţează puternic procentul de ulei, iar în anumite condiţii determină şi o sporire a producţiei de sămânţă, chiar mai accentuată decât azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultiva în nici un caz fără fertilizare cu fosfor, deşi este citată de numeroşi autori ca având o capaciate mare de folosire a fosfaţilor din sol; acest lucru nu este valabil pentru fazele iniţiale de creştere. Pe de altă parte, în ţara noastră regimul precipitaţiilor şi temperatura (în cultură neirigată) din perioada de înflorire şi fructificare nu permit o valorificare superioară a rezervelor de fosfor din sol. Absorbţia fosforului urmează un ritm apropiat de cel al azotului şi depinde mai mult de explorare a solului de către rădăcinile florii-soarelui. Pentru floarea-soarelui cele mai indicate îngrăşăminte cu fosfor sunt cele complexe. Dintre îngrăşămintele simple se va folosi, cu mai bune rezultate,
82

superfosfatul concentrat pe soluri uşor acide şi superfosfatul simplu pe soluri neutre şi alcaline (V. BÂRNAURE, 1991). Epoca de administrare este vara sau toamna, înainte de arătura de bază, cu încorporare sub brazdă. O parte din fosfor (circa 1/3 din doză) se poate aplica pe rând, odată cu semănatul, cel mai bine sub formă de îngrăşăminte NP. Acest mod de fertilizare favorizează o bună înrădăcinare şi creştere iniţială a plantei, conferindu-i rezistenţă la secetă şi făcând posibile economii la cantitatea de fosfor, de 15 - 20%.
Tabelul 4.1.1 Doze de azot (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 2.500 3.000 3.500 1,5 94 107 117 2,0 85 98 111 2,5 80 93 103 Indicele de azot 3,0 77 89 100 3,5 74 87 97 4,0 72 85 95 4,5 71 84 94

Dozele de fosfor recomandate în tehnologia actuală de cultivare a floriisoarelui sunt prezentate în tabelul 4.1.2 (după CR. HERA şi col., citat de V. BÂRNAURE, 1991).
Tabelul 4.1.2 Doze de fosfor (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 15 3.000 3.500 124 146 P-Al (ppm) (P2O5 mg/100 g sol = P-Al - ppm x 0,23) 20 114 135 25 103 124 30 93 115 35 84 105 40 76 97 45 67 89 50 60 81

Potasiul. Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care îl restituie în proporţie de 90%, prin resturile vegetale rămase după recoltare. Potasiul are influenţe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de către floarea-soarelui, sporirea rezistenţei la frângere, la atacul diferitelor boli. La insuficienţa potasiului, plantele de floarea-soarelui rămân mai mici şi capătă aspect de tufă (cu internodii scurte şi frunze dese). Suprafaţa foliară se reduce drastic la carenţa de potasiu. Pe solurile cu mai puţin de 15 mg K2O/100 g sol) (soluri brune, soluri podzolite şi podzolice) trebuie folosite 60 - 80 kg potasiu/ha. În cultură irigată, potasiul trebuie folosit în toate condiţiile. Ca îngrăşăminte cu potasiu, produse industrial, se recomandă sarea potasică, administrată toamna (sub arătură), îngrăşămintele complexe de tip NPK (înainte sau concomitent cu semănatul). Gunoiul de grajd aduce sporuri de producţie mai mari (700 - 800 kg/ha) pe soluri carbonatate şi pe cele podzolite. Se realizează o mai bună valorificare a
83

gunoiului de grajd pe ansamblul rotaţiilor, dacă acesta se administrează la planta premergătoare (porumb, sfeclă, cartof - în condiţii de irigare) (V. BÂRNAURE, 1991). Floarea-soarelui valorifică superior efectul remanent al gunoiului de grajd. Plantele de floarea-soarelui prezintă, uneori, semne de suferinţă specifice dezechilibrului de nutriţie cu microelemente, mai frecventă fiind carenţa de molibden (în primăverile răcoroase, pe solurile acide) şi cea de bor (în anii cu primăveri secetoase), carenţe care se combat prin încorporarea, o dată cu lucrările solului, a 0,55 - 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 - 1,5 kg/ha molibdat de sodiu. Lucrările solului Floarea-soarelui necesită un sol bine afânat, fără hardpan şi structurat, care să permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al buruienilor. Aceasta este o garanţie a unei bune alimentări cu apă şi elemente nutritive a plantelor şi o mai bună rezistenţă la cădere. Cele mai frecvente consecinţe ale unei pregătiri neglijente a solului pentru floarea-soarelui sunt: stagnarea seminţei în sol, care nu reuşeşte să străbată crusta compactă de la suprafaţa solului; tendinţa pivotului rădăcinii de a se dezvolta superficial atunci când întâlneste o zonă prea compactă; concurenţa cu buruienile până în stadiul de 5 perechi de frunze. Lucrarea de dezmiriştit se realizează cât mai devreme posibil după recoltarea premergătoarei şi este urmată de arătura adâncă, efectuată pe un sol scurs bine, evitând, pe cât posibil, patinarea care netezeşte şi compactează fundul brazdei. Adâncimea arăturii pentru floarea-soarelui trebuie să fie de 22 - 25 cm; lucrarea mai adâncă este necesară pe terenurile puternic îmburuienate sau cu cantităţi mai mari de resturi vegetale rămase pe teren şi pe solurile compactate. În zonele mai umedă şi pe solurile mai grele, îmbunătăţrea regimului aerohidric al solului, prin scarificare la 60 cm, aduce sporuri de producţie de până la 28% (M. CROITORU, citat de V. BÂRNAURE, 1991). În primăvară, pentru a obţine un pat germinativ cât mai aproape de aceste cerinţe ideale, trebuie limitat numărul de treceri pe teren cu utilajele agricole la un minim care să evite tasarea excesivă. În plus, trebuie să nu se lucreze pe un sol insuficient scurs în adâncime; în asemenea situaţii, este de preferat, să se întârzie câteva zile data semănatului. La umiditate ridicată, tasarea produsă de roţile tractorului determină deteriorarea însuşirilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se lucrează nu realizează o mărunţire a solului, ci o fragmentare în felii a acestuia, care îngreuiează şi întârzie pregătirea patului germinativ şi favorizează pierderea umidităţii din sol.
84

decojite.85%. Pentru aceasta. Pentru a realiza un pat germinativ corect trebuie folosite agregate complexe. Conservarea apei în sol constituie un obiectiv esenţial care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ. fără spărturi sau fisuri. iar cele arate în toamnă. Sămânţa şi semănatul Obţinerea de plante viguroase printr-o răsărire uniformă şi rapidă este determinată de folosirea la semănat a unui material semincer cu indici calitativi superiori: valoare biologică şi culturală ridicată (puritate fizică minimum 98%. şi nu se realizează o distribuţie uniformă a plantelor pe teren. se va evita afânarea excesivă. uniformă (fără goluri). şi să fie din F1. integritate fizică. în cazul hibrizilor. iar cele decojite şi cu miez parţial lipsă sub 85 . Seminţele germinabile intacte dau germeni normali în proporţie de 95%. care prezintă denivelări şi unele resturi vegetale incomplet încorporate. O atenţie deosebită trebuie acordată folosirii de seminţe mari şi omogene. întoarcerea şi răscolirea energică a solului. Puritatea fizică creşte până la 100% şi capacitatea de germinaţie peste 95%. O lucrare efectuată de unii cultivatorii de floarea-soarelui de la noi (şi care se justifică adesea) este alegerea seminţelor la masă. Prin ultimele lucrări sunt încorporate erbicidele şi îngrăşămintele.Suprafeţele lucrate bine încă din toamnă şi care la desprimăvărare se prezintă fără resturi vegetale şi nivelate se lucrează cu combinatorul. în cazul folosirii de seminţe mici. lanuri mai puţin atacate de boli şi sporuri de producţie. în anumite condiţii. solul trebuie lucrat superficial. HERA şi col. Sămânţa trebuie sa fie din anul precedent şi să aparţină unor categorii biologice superioare. printr-un număr cât mai redus de lucrări. cele fisurate . se lucrează cu grapa cu discuri uşoară în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. prin care se favorizează pierderea apei prin evaporare într-o perioadă în care aceasta este accelerată de temperaturile în creştere şi vânturile care bat cu intensitate (CR. germinaţie minimum 85%). în ziua sau preziua semănatului. Calitatea patului germinativ este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru si de evitarea lucrării când solul este prea umed. asigurându-se o răsărire rapidă (explozivă). în cazul soiurilor. atacate de boli (pătate). cu scopul de a evita numărul de treceri prea mare (combinatoare). pierderile de la semănat la răsărit pot ajunge la 25 40%.. şi nu mai devreme. fisurate. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută cu combinatorul. pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii. Prin această operaţiune sunt îndepărtate seminţele mici. lipsa bolilor. 1989).

28 l/t de sămânţă) efectuate centralizat. La semănatul prea timpuriu. în primăverile secetoase se recomandă semănatul la începutul intervalului. 1986). BÂLTEANU şi GH. datorită reducerii umidităţii din sol şi de deplasarea fazei de înflorire în perioada 86 .25 l/t de sămânţă). Felix). atacurile de mană şi putregai alb sunt mai pronunţate. 1991).BÂRNAURE. condiţii favorabile pentru germinarea rapidă şi uniformă a seminţelor şi răsărirea plantelor. de specialişti. semănatul se face. iar în cele umede şi reci se poate semăna ceva mai târziu. la hibrizii nerezistenţi (Fundulea 206. contra bolilor şi dăunătorilor este obligatorie. astfel. tiofanat metil + tiuram (Tiramet 60 PTS. V. BARBULESCU şi col. 2. PANĂ. Întârzierea semănatului este însoţită de răsărirea neuniformă a plantelor.0 kg/t de sămânţă). ROMAN. Semănatul culturilor de floarea-soarelui începe atunci când în sol se realizează pragul minim de 7°C la adâncimea de încorporare a seminţei (şi vremea este în curs de încălzire). deoarece aceste produse sunt foarte toxice (după AL. Tratarea seminţei de floarea-soarelui înainte de semănat.Agriotes sp. răsăritul se prelungeşte şi este eşalonat ( după GH. V. Se recomandă să se efectueze tratamente contra manei (Plasmopara helianthi) cu metalaxil (Apron 35 SD. de asemenea. 1992). procentul de ulei. Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) se fac tratamente cu unul dintre produsele: procimidon (Sumilex 50 PU. 4 kg/t de sămânţă) sau oxadixil (Wakil PTS.5 kg/t de sămânţă). Epoca de semănat. 1.) se recomandă tratamente cu carbofuran (Furadan 35 ST sau Carbodan 35 ST sau Diafuran 35 ST. Durata optimă de semănat în fiecare an este de 5 . Calendaristic. 1 kg/t de sămânţă).75% (uneori sub 50%) (ZOIA CERESNYES şi N. plantele sunt debile. 2. între 25 martie (zone cu desprimăvărare mai timpurie) şi 15 aprilie. 2 kg/t de sămânţă). citaţi de V. sunt asigurate. Calendaristic. multe seminţe pier prin mucegăire. 1993). perioada optimă de semănat începând. după unele estimari.6 zile. Întârzierea semănatului în a doua jumătate a lunii aprilie sau începutul lunii mai determină scăderi importante de producţie. la circa 15 zile de la desprimăvărare (GH. iprodione (Rovral 50 PU. vinclozolin + carbendazim (Konker SC. 2 kg/t de sămânţă). momentul semănatului florii-soarelui este determinat de evoluţia condiţiilor climatice în primăvară. ROMAN şi col. de regulă.Tanymecus dilaticollis şi viermilor sârmă .. Pentru controlul dăunătorilor (răţişoara porumbului . mancozeb + tiofanat metil (Mancoben 60 PTS. producţia de seminţe scade şi se diminuează.

ceea ce determină importante scăderi de producţie. 50 cm. obişnuit. În climatul mai umed din vestul Europei. este generalizat semănatul florii-soarelui la distanţa de 70 cm între rânduri.000 . ca atare. la formele existente în prezent în cultură în România.distanţă care permite utilizarea sistemei de maşini de la porumb. atac de boli (mai ales pătarea brună. variază.5 cm adâncime pe soluri mai grele. 87 .7 cm. Distanţa dintre rânduri.0 si 5. Cantitatea de sămânţă la hectar. distanţă care asigură o mai bună distribuire pe teren a plantelor.de secetă din a doua jumătate a lunii iulie. cu cât solul este mai uşor). Valorile de densitate inferioare sunt recomandate pentru soiul Record. prin care sunt asigurate posibilităţile de combatere a buruienilor prin praşile mecanice. Adâncimea de semănat este de 5 . iar cele superioare pentru hibrizii cu talie mică şi rezistenţă bună la frângere şi cădere.50. În condiţii de cultură neirigată sau irigată prin aspersiune. Densitatea. Ceilalţi hibrizi cu talie mai înaltă reacţionează bine la o densitate intermediară.cu atât mai mari. la sporirea proporţiei de seminţe seci. Densităţile excesive duc la cădere şi frângere (plante mai înalte şi mai subţiri).5 kg/ha. pentru asigurarera creşterii şi dezvoltării armonioase a tuturor plantelor. se seamănă la 70 cm între rânduri . scăderi drastice de recoltă s-au constatat doar la întârzierea semănatului până în ultimile zile ale lunii aprilie. corespunzătoare densităţilor optime. În condiţii bune de vegetaţie.15% (exprimate în seminţe germinabile/m2) faţă de densităţile de recoltare. În conditii de irigare prin brazde se seamănă la 80 cm distanţă între rânduri. 70 cm/25cm). producţiile cele mai mari se obţin dacă la recoltare există 45. dar şi la putregai). Trebuie reţinut că. între 4.000 .000 plante/ha în cultură irigată. la consumuri specifice mai mari de apă şi elemente nutritive. Trebuie subliniat că în zona solului brun-roşcat din Câmpia Română. La semănat se vor asigura densităţi mai mari cu 10 . umede şi numai dacă nu se folosesc erbicide triazinice.000 plante/ha în cultură neirigată şi 50. între diferite distanţe de semănat experimentate în condiţiile de la noi (70 cm. culturile de floarea-soarelui sunt semănate la 60 cm între rânduri.60. diferenţele de producţie nu sunt importante. care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânţa în curs de germinare şi provoacă pagube (efecte fitotoxice . se poate semăna la 4 . Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând la semănat să fie uniformă.

contra bolilor pot aduce sporuri substanţiale de producţie (plus 30 . viteza I la prima lucrare şi vitezele II şi a III-a la următoarele (după A.10 cm la prima praşilă. floarea-soarelui trebuie. în vecinătatea culturilor. la avertizare. la adâncimea de 6 .3 ori manual pe rând. o viteza redusă (4.15 cm la ultima (frunzele sunt rigide şi se rup cu uşurinţă).13. Prăşitul are un rol dublu: de a completa acţiunea erbicidelor (în numeroase cazuri erbicidele nu asigură distrugerea completă a buruienilor) şi de a ameliora structura solului şi a favoriza dezvoltarea tinerei culturi. Floarea-soarelui se prăşeşte de 2 .70 cm. Tratamentele. 88 .56%).2 stupi/ha) înainte de înflorire. Zona de protecţie la prăşit creşte de la 8 . A doua praşilă mecanică trebuie făcută la interval scurt (10 . imediat ce apar buruienile. Prima prăşilă se face imediat ce rândurile de floarea-soarelui se disting bine şi s-au format primele două frunze adevărate.5 km/h) permite o repartiţie optimă a seminţelor pe rând şi uniformitatea adâncimii. prin instalare de stupi de albine (1. Este indicat să se folosească la primele lucrări discuri de protecţie a rândurilor. Polenizarea suplimentară a florii-soarelui. deci. Prăşitul culturii influenţeaza hotărâtor creşterea plantelor şi nivelul recoltei. 1982). BONJEAN. o condiţie importantă. La interval de circa 15 zile se face a treia praşilă mecanică. Viteza de lucru se stabileşte astfel ca să nu se arunce pământul pe rând: de regulă.40 zile. Mai întâi se prăşeşte mecanizat şi apoi se prăşeşte manual. deoarece se lovesc plantele (planta este foarte sensibilă la rupere).600 kg/ha (I.. Alegerea erbicidelor şi a asociaţiilor de erbicide depinde de buruienile prezente în parcela în care se cultivă floarea-soarelui.5 . plantele fiind sensibile şi la acoperirea cu pământ. Într-un interval de 30 .Respectarea vitezei de semânat este. Lucrările de îngrijire Floarea-soarelui este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor până în stadiul de 5 perechi de frunze. să fie protejată prin tratamente cu erbicide şi prin prăşit. Ultimul prăşit se efectuează la înălţimea plantelor de 60 .12 zile). aduce sporuri de producţie de 300 .3 ori mecanic între rânduri şi de 2 . întârzierea făcând imposibilă intrarea în lan cu cultivatorul. până la 14 . Principalele variante de combatere a buruienilor din culturile de floarea-soarelui cu ajutorul erbicidelor sunt prezentate în tabelul 5. ceea ce va asigura o răsărire uniformă a plantelor. Erbicidarea.10 cm. de asemenea. 1986). CÂRNU şi colab.

. primul în intervalul de la diferenţierea netă calatidiului. folosind unul din produsele: iprodione (Rovral 50 PU. În cazul ambelor boli.Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este o boală care poate apărea pe orice parte a plantei (se manifestă ca un putregai alb). în situaţia în care umiditatea persistă. tratamentele la sămânţă sunt eficiente. Select. carbendazin (Bavistin 50 WP. procimidon (Sumilex 50 WP. cu rezistenţă la putregaiul alb. de ordinul a 7 . 1 kg/ha). vinclozolin (Ronilan 50 WP. 2 l/ha).5 kg/ha). Infestarea se face în primăvară. Pagubele cele mai importante se observă cel mai mult după înflorit. 1 kg/ha). atacul este mai putin amplu şi dăunător. 1993). ROMAN. acoperind ţesuturile senescente cu o cuvertură cenuşie (apare mai ales pe calatidiu. Festiv. spre sfârşitul verii). 2 kg/ha. Felix.15 zile după sfârşitul înfloritului. 1 kg/ha). benomil (Benlate 50 WP. 1. iar pierderile de plante pot depăşi 30% (C. cu frecvente porţiuni depresionare (crovuri) boala a fost semnalată pentru prima dată în 1984 (C. în toate fazele de vegetaţie. 1984). îndeosebi în zonele mai umede. Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este o ciupercă care se poate dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui. este o soluţie pentru limitarea infestării. deprecierea calităţii. Boala se propagă prin conidii în timpul vegetaţiei şi prin miceliu şi scleroţi de la un an la altul (C. pierderi mari la recoltare sau imposibilitatea recoltării mecanizate). Sensibilitatea maximă a plantelor se înregistrează la răsărire şi la formarea calatidiului. se poate ajunge la distrugerea ţesuturilor tulpinii şi căderea în masă a plantelor (reducerea producţiei. V. umiditatea favorizând atacul (atac timpuriu frecvent). GH. al doilea la 10 . pe solului brun-roşcat din Câmpia Română. În anii secetoşi. până la apariţia florilor ligulate. în anii cu veri ploioase. Pieirea plantelor şi reducerea drastică a densităţii lanurilor pot conduce la scăderi de producţie foarte importante. Dacă predomină atacul pe calatidiu. este favorizat atacul târziu. Contaminarea se face la nivelul solului. şi. 89 . fusilazol (Punch 40 EC. GHEORGHIEŞ. iprodione + carbendazim (Calidan SC. Cultivarea hibrizilor Super. GH. Agentul patogen se conservă în sol sub formă de scleroţi o durată mare de timp. Boala a apărut în 1981 în judeţele din vestul României şi s-a extins foarte repede. BĂRBULESCU şi col. se recomandă 2 tratamente.8 ani.4 l/ha). V. GHEORGHIEŞ. pe solurile unde apare exces de umiditate (aşa cum este solul brun-roşcat). Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciupercă care se conservă pe resturile de cultură infestate rămase la suprafaţa solului. 0. cu exces temporar de umiditate.

Sunt obligatorii tratamentele la sămânţă cu produse conţinând carbofuran. din stadiul de 90 . carbendazin. iprodione + carbendazim (după recomandările de la combaterea putregaiurilor). dar planta utilizează mai bine rezervele de apă din sol la desprimăvărare şi precipitaţiile din cursul vegetaţiei. în perioada răsăririi florii-soarelui. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile de plante rămase în sol. Eficiente sunt măsurile preventive: distrugerea resturilor vegetale. 2 l/ha). bioxazol (Baycor 300 EC. importanţa ei s-a redus prin măsurile preventive care se iau (extinderea cultivării hibrizilor rezistenţi . Select.Festiv.5 l/ha) în amestec cu deltametrin (Decis 2. Combaterea dăunătorilor. nuarimol (Trimidal 9 EC. după porumb şi în primăverile calde şi secetoase. Super. În vegetaţie se recomandă două tratamente: primul în faza de 6 .25 l/ha). cultivarea hibriziilor toleranţi. cea mai păgubitoare boală a floriisoarelui. dar şi în unele primăveri. 3. BARBULESCU şi col. cu dimetoat+deltametrin (Dimecis 300. Atacul de răţişoară este mai puternic în sudul şi estul ţării. Irigarea. în lipsa acestuia. tratarea seminţelor înainte de semănat). evitarea amplasării culturilor de floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate. al doilea la diferenţierea calatidiului. simptomele de atac manifestându-se încă de la începutul vegetaţiei.5 EC. până nu demult. Faza de sensibilitate maximă la secetă se situează într-un interval de circa 40 zile (corespunzând creşterii plantelor şi înfloritului calatidiului). respectarea rotaţiei de 6 ani. sau produse conţinând trifumizol (Trifmine 30 WP. Consumul de apă al florii-soarelui este asemănător cu cel al porumbului. folosind preparate pe bază de fusilazol. sau.). În anumite situaţii. până la apariţia florilor ligulate. 1 kg/ha). cu dimetoat (Sinoratox 35 CE. când nu s-au efectuat aceste tratamente. 1 l/ha). secetoase şi calde. O mare atenţie trebuie acordată distrugerii samulastrei de floarea-soarelui şi a resturilor vegetale (AL. pe solurile mai grele şi în primăverile umede şi răcoroase. Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) este o boală răspândită în toată ţara şi considerată. Cei mai importanţi sunt gărgăriţa porumbului sau răţişoara (Tanymecus dilaticollis) şi viermi sârmă (Agriotes sp..ROMAN). 1993). când răsărirea şi dezvoltarea plantulelor se desfăşoară mai lent. 3. Felix şi Select. vinclozolin + carbendazim. dăunători foarte păgubitori pe majoritatea terenurilor agricole de la noi. 0.8 perechi de frunze. viermii sârmă crează probleme pe terenurile cu încărcare mare de păioase. sau când floarea-soarelui urmează după porumb. În prezent.5 l/ha). sunt necesare tratamente.

200 mm de apă disponibilă (apa din sol + ploi + irigare). La irigarea pe brazde. Recoltarea Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80 . iar seceta în faza de umplere a seminţelor afectează MMB şi conţinutul in ulei.1.700 rotaţii/minut. în funcţie de textura solului (la irigarea prin aspersiune). resturile de flori de pe calatidiu cad singure.10% umiditate. În faza de maturitate. pentru a nu decortica seminţele şi a nu 91 .3). Recoltarea mecanizată a culturilor de floarea-soarelui se poate începe de la 15 % umiditate şi trebuie să se încheie cel mai târziu la 9 . între ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie. O recoltare prea târzie diminuează producţia prin pierderile de boabe datorită scuturării.000 m3/ha la următoarele.000 . Perioada de recoltare se situează. unele calatidii intră în supracoacere şi pierderile de seminţe prin scuturare pot ajunge chiar la 1. La irigarea prin aspersiune. în mod normal. înflorire şi umplerea seminţelor. păsărilor. În caz contrar. lipsa ploilor în această perioadă impune aplicarea a 2 .60 m3/ha şi zi. la un timp de revenire de 7-14 zile. în medie. Perioada în care apa de irigare determină sporuri de recoltă este formarea calatidiului.buton floral (de 3 cm) la stadiul de sfârşit de înflorire. nevoile plantei sunt de 420 mm apă. Pentru o producţie de 3. Până la înflorire.8 zile. se produc pierderi mari prin scuturare. pentru care s-a calculat un necesar de 150 . trebuie urmărit să fie menţinut un foliaj în activitate cât mai îndelungată. dăunătorilor.000 kg/ha. Recoltarea se face cu combina pentru cerale. în România (cu unele diferenţe în funcţie de zonă şi climat). situat calendaristic în lunile iunie şi iulie. Insuficienţa apei la înflorit diminuează numărul de seminţe pe calatidiu.5 . bolilor. norma de udare este de 1.20 % sunt încă galbene). un disponibil de apă de 160 mm în sol + precipitaţii este suficient pentru a obţine un indice foliar nelimitant (2.200 m3/ha la prima udare şi 800 . Durata normală de recoltare mecanizată a unei sole cu floarea-soarelui este de 6 .500 kg/ha.3 udări cu norme de 400-800 m3/ha. în caz contrar. prevăzută cu echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui şi reglată corespunzător: turaţia bătătorului trebuie redusă la 450 .1.85 % din calatidii au culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15 . florile de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate. necesarul de apă este de 40 . O dezvoltare uniformă a culturii şi o coacere cât mai omogenă sunt condiţii importante pentru recoltarea cu pierderi minime. În functie de zonă şi hibrid.

500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură. ventilare bine reglată. Recoltarea prea devreme a culturilor înseamnă un conţinut ridicat de impurităţi umede. pentru a elimina seminţele seci şi resturile de flori.10 l/ha). căderea plantelor. Din contră. Se foloseşte diquat (Reglone 20 LS. sunt puse la uscat şi apoi sunt treierate cu combina. pericolul deprecierii recoltei şi cheltuieli mari de uscare.300 si 2.500 kg/ha. distanţa bătător-contrabătător va fi 25 .000 kg/ha. RAPIŢA Tehnologia de cultivare Rotaţie Bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul până la începutul lunii august. GUMANIUC şi col. citat de V. iar în caz de atac de Sclerotinia. după 9 zile de la tratament.500 kg/ha. dar fără a antrena seminţele pline. decojirea seminţelor la treierat. după 7-8 ani. Calatidiile sunt tăiate cu secera. Producţiile medii în ţara noastră se situează în jur de 1. se apelează la recoltarea manuală a culturilor de floarea-soarelui. dezvoltarea bolilor. pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum.18 mm la ieşire.creşte conţinutul de impurităţi.35%. Multe unităţi agricole cu experienţă în cultivarea florii-soarelui obţin frecvent producţii de seminţe de peste 2.17% şi se poate recolta (N. borceagul de toamnă şi trifoiul roşu după prima coasă. când 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30 . Cele mai bune premergătoare sunt: cerealele de toamnă. 4. mazărea. Floarea-soarelui este o plantă cu mare capacitate de producţie. 3 . Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după 3 ani.. pentru a asigura condiţii bune de pregătire a terenului şi acumularea apei necesare răsăririi. care depăşeşte 4. Producţii. producţiile medii în ţările mari cultivatoare se situează între 1. 1991). Defolierea chimică este recomandată în cazul maturării întârziate a floriisoarelui sau când recolta este ameninţată de atacul agenţilor patogeni Botrytis sau Sclerotinia. umiditatea seminţelor scade la 15 . Pe suprafeţe restrânse şi în anumite condiţii speciale. dar consumul mare de muncă manuală limitează folosirea acestei metode de recoltare. un recoltat prea târziu sporeşte pierderile prin atacul păsărilor.30 mm la intrare şi 12 . BÂRNAURE. la staţionar. Nu se cultivă după soia şi floarea-soarelui. scuturare. cartoful timpuriu. Este important de subliniat că se reduc mult pierderile prin scuturare.2. Pe plan mondial. 92 .

Absorbţia elementelor nutritive are loc cu intensitate din primele faze de vegetaţie. fosfor 50 – 80 kg. Gunoiul de grajd.30 t/ha. 2. sunt absorbite în perioada de la desprimăvărare şi până la începutul fructificării. BÎRNAURE.25 cm.5 kg K pentru fiecare tonă de gunoi de grajd. pentru corectarea acesteia în limitele pH 6.80 kg. plus partea aeriană de masă verde. Până la semănat arătura se menţine curată de buruieni.0 1.0 .60 kg fosfor. 30 . 40 .140 kg. mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. În acest caz se reduc dozele de îngrăşăminte chimice cu 1. Franţa 120 . BÎRNAURE (1979) menţionează că. 50 . BÎLTEANU (1993). Germania 150 .2. Pe solurile cu reacţie acidă. După D. Întreaga doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază.5 kg P2O5.75 kg P şi 2. urmând ca arătura să se realizeze după prima ploaie.5. SOLTNER (1990). Pentru o tonă de seminţe şi producţia de biomasă aferentă. Îngrăşămintele chimice aplicate singure sunt foarte bine valorificate.190 kg.Fertilizarea Rapiţa este foarte pretenţioasă la fertilizare. potasiu 60 .200 kg. BÎLTEANU şi V.140 kg. potasiu şi indicele azot sunt. Dozele de îngrăşăminte pentru cultura rapiţei în funcţie de producţia planificată şi valorile cartării agrochimice privind conţinutul în fosfor. cele mai mari cantităţi. rapiţa consumă 2 kg N.50 kg potasiu. V. 93 . consumul specific este de 50 .5 kg N. iar restul de 2/3 din doza de azot va fi dată primăvara timpuriu. fiind o mare consumatoare de elemente nutritive. 10 kg K2O. se impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili.60 kg azot. în general. Italia 150 kg. a determinat obţinerea de sporuri economice atât la rapiţă. pentru 100 kg seminţe. 0. se aplică amendamente cu calciu.5 7. în diferite ţări mari cultivatoare de rapiţă.60 kg calciu. Lucrările solului Arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului la adâncimea de 20 . 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de microelemente. În situaţia când solul este uscat şi arătura nu poate fi efectuată fără a scoate bolovani. următoarele: azot 80 – 180 kg. însă. citat de GH. în agregat cu grapa stelată. aplicat direct culturii de rapiţă în cantitate de 20 . 1979). pentru producţii de circa 3 000 kg/ha seminţe se aplică următoarele doze de azot: Suedia 120 . cât şi la cultura dublă care a urmat sau la grâul semănat în toamnă (GH. Cantităţile de fosfor şi potasiu variază între 100 .

Adâncimea de semănat este de 2. pentru. să aibă puritatea minimă de 97% şi germinaţia minimă de 85%. Densitatea plantelor la recoltare. este de 70 . deoarece combat foarte bine samulastra de grâu sau orz şi numeroase specii de buruieni anuale. pentru a asigura încorporarea seminţei la adâncimea optima. sau Ro-Neet sunt de preferat. sunt mai rezistente la cădere şi se pot recolta mecanizat în condiţii bune. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să provină din anul însămânţării. 1983. în majoritatea ţărilor cultivatoare. Dacă terenul este prea afânat se tăvălugeşte înainte de semănat. ZAHAN. 1987). P. 1985).15 septembrie. vestul şi nordul ţării. PICU şi A. TIANU.10 septembrie (I.150 boabe germinabile/m2. În ţara noastră. nu necesită praşile. în prima urgenţă. micşorându-se.2. 1 . Semănatul se realizează cu semănătorile pentru cereale. Semănatul mai devreme. ŞARPE. textura şi calitatea pregătirii patului germinativ. I. Rowral 50 WP (1 kg/t).5 cm. Balan. inclusiv Sorghum halepense din seminţe. la distanţa între rânduri de 12.3. cu început de alungire a tulpinii. La data semănatului terenul trebuie să fie bine mărunţit şi aşezat. Cantitatea de sămânţă este de 6 . Speciile monocotiledonate anuale şi perene (costrei din rizomi) pot fi combătute prin aplicarea în vegetaţie (postemergent) a erbicidelor selective ca: 94 . Perioada de semănat în sudul ţării este 5 . în toamnele cu precipitaţii. datorită reducerii gradului de ramificare a plantelor. Erbicidele volatile Treflan. în funcţie de umiditatea solului şi textură. determină scăderea rezistenţei la iernare şi dispariţia unui număr mai mare de plante sau a tulpinilor florifere principale.5 cm.Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adâncimea de semănat. La aceste densităţi se asigură o coacere mai uniformă. a avea la recoltare 80 .110 plante/m2.80 plante/m2. la semănat. pierderile prin scuturare. în funcţie de umiditatea solului. La această distanţă culturile luptă mai bine cu buruienile.5 . astfel. Se aplica preemergent şi se încorporează prin dublă discuire (N. Lucrările de îngrijire Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 4. favorizează o creştere avansată a plantelor până în iarnă. 1983. Semănatul. Rapiţa de primăvară se seamănă timpuriu. POP.10 kg/ha. iar pentru estul. Sămânţa se tratează cu Rapco T7 (6 kg la 100 kg sămânţă) sau cu alte produse ca Ronilan 50 WP Sumilex WP. se asigură 100 .1.

în faza când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a început colorarea seminţelor. Primăvara sunt necesare udări la începutul legării primelor silicve cu 400 . 3 l/ha.5 – 4.0 – 8.0 – 8.0 7.0 Ro-Neet (720 g/l cycloate) 6. la combină făcându-se modificările necesare pentru prevenirea pierderilor şi a spargerii sau descojirii seminţelor.1 Combaterea chimică a buruienilor din cultura de rapiţă Dozele de produs comercial în funcţie de conţinutul solului în humus 2 – 3% 3 – 4% Treflan 24 EC 3.0 – 7. în care seminţele îşi desăvârşesc maturitatea şi umiditatea scade la 12 .0 – 5. sau cu Sumicidin 20 CE 0.0 – 5.5 l/ha. Targa super. Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) se combate cu Fastac 10 CE .10 zile. Pantera. Tabelul 4.) se combat prin tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t.0 – 5. Tăierea plantelor se realizează cu vindroverul.7 zile după aplicarea desicantului Reglone.0 Lasso (480 g/l alaclor) 4. Se aplică o udare în toamnă cu 300 400 m3 apă/ha.) se combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE.0 5. Producţii Recoltarea este dificilă din cauza scuturării uşoare a seminţelor.3 l/ha şi a 150 . 2 .500 m3/ha şi la încheierea înfloritului cu 500 -600 m3/ha. Recoltare. plantele se treieră din mers cu combina. După câteva zile.30%. Leopard 1.0 l/ha.21 zile. Aramo 1.3 l/ha.14%. Intervalul de pauză este de 14 .Fusilade forte 1 – 1. Recoltarea în două faze se execută când plantele au culoare galbenă.0 7.5 1/ha. Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se combat cu Sinoratox 35 CE sau Carbetox 37. la “mirişte” înaltă de 20 .0.0 4. În momentul 95 .0 Dual 500 (500 g/l metalaclor) 3. de 25 .0 Balan (180 g/l benefin) 6. tăind miriştea sub brazda de rapiţă. iar seminţele au început să se brunifice şi au umiditatea.5 – 4 4. Puricii de pământ (Phyllottreta sp.0 Erbicide Irigarea este necesară în sudul ţării.025% în perioada înfloritului. pentru stimularea răsăririi plantelor şi a formării rozetei de bază până la întrarea în iarnă. Galant super 1. în doză de 1.25 cm.200 l apă. în două faze.0 – 7. Select super.5 l/ha.075 l/ha prin două tratamente. Se execută mecanizat. sau direct cu combina de cereale. Agil 1. Udările târzii favorizează căderea plantelor şi atacul de afide.0 l/ha. Gărgăriţa tulpinilor (Centorrhynchchus sp. Recoltarea directă cu combina va fi efectuată la 5 .2. Combaterea dăunătorilor. cu interval de pauză de 7 .0 – 6.

precum şi cartoful sau sfecla pentru zahăr.000 – 4. Nu se vor folosi ca plante premergătoare şi nici postmergătoare cânepa şi rapiţa. INUL PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Inul pentru fibre este pretenţios la planta premergătoare. ierburi perene etc. Seminţele sunt imediat precurăţite şi uscate la umiditatea de 9 – 10%. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 2. iar în anul următor se asigură o producţie normală de fân.declanşării recoltatului. necurăţite de silicve şi se vor lopăta până la scăderea umidităţii la 10%. dimineaţa şi în cursul nopţii. Pe acelaşi teren. înmulţirea unor buruieni specifice care elimină în sol secreţii ce inhibă germinaţia inului (Camelina alyssum şi Euphorbia sp. în ultimii ani. aşa cum s-a dovedit în experienţele de la S. Al. acumularea germenilor unor boli (septorioza.000 kg/ha. CAP.800 kg/ha. Cele mai bune premergătoare sunt: grâul de toamnă. Mn). Plantele bune premergătoare sunt orzoaica şi porumbul neerbicidat cu triazine. Culturile succesive şi grâul de toamnă găsesc condiţii foarte bune de sol. Deşi nu consumă cantităţi mari de elemente 96 . În zonele unde se practică “topitul la rouă” se seamănă perpendicular pe rândurile de in o graminee care formează un covor ierbos ce favorizează topitul. Producţia medie de rapiţă în Europa. Inul pentru fibre se poate folosi ca plantă protectoare pentru morcov. leguminoasele anuale (mazărea). dacă au fost fertilizate corespunzător şi nu au fost atacate de Rhizoctonia sp. 5 PLANTE TEXTILE 5. 4. Când nu poate fi asigurată uscarea imediată. cu excepţia celor cu boli comune (cartof. Fertilizarea Pentru o tonă de substanţă uscată recoltată.1. După inul pentru fibre pot urma toate plantele de cultură. sfeclă).). şi Botrytis cinerea. umiditatea seminţelor trebuie să fie în jur de 16%. depozitarea se va face în straturi de 5 .10 cm. consumul unor microelemente (mai ales bor). acidifierea şi acumularea unor compuşi toxici (Fe. inul pentru fibre nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani din cauza aşa-numitei “oboseli” a solului sau “alergia inului” faţă de el însuşi. inul pentru fibre extrage din sol 12 kg azot.C. rugina. antracnoza. fusarioza). a fost în jur de 2. borceagul. cauzată de un complex de factori cum ar fi secreţiile autotoxice ale rădăcinilor (lineina). Livada. Lucrarea se execută seara.A.9 kg P2O5 şi 18 kg K2O.

însămânţarea în rânduri apropiate exclude posibilitatea favorizării solubilizării elementelor nutritive. 60 . în cantităţi suficiente. formarea frunzelor.80% la azot. favorizează formarea fasciculelor compacte.60% la potasiu. şi 12 . prin executarea unor lucrări în timpul vegetaţiei.5. Fosforul. determină randamentul în fibre şi calitatea acestora. Dozele minime se recomandă după cereale de toamnă şi la soiurile sensibile la cădere. pe solurile care au primit amendamente cu 1 . P48-80. intensifică asimilaţia clorofiliană. 97 .10 mg P2O5. Cercetările din ţara noastră au precizat că fertilizarea inului pentru fibre trebuie să se facă cu toate cele trei elemente nutritive de bază (NPK).2 ani înainte. şi peste 80% din K2O până la începutul înfloritului. K64-96.5:1. planta premergătoare. Insuficienţa şi excesul elementelor nutritive micşorează producţia şi calitatea acesteia. Mureş etc. biosinteza celulozei şi rezistenţa fibrelor.nutritive. favorizează sporirea numărului de fibre elementare în fascicule şi depunerea celulozei în pereţii celulelor. din următoarele considerente: are perioadă scurtă de vegetaţie.20% la fosfor şi 50 . Dozele de îngrăşăminte chimice se diferenţiază în funcţie de soi. influenţează favorabil uniformitatea maturării.25 mg K2O la 100 g sol) se recomandă N32-64.20 kg/ha. rădăcina este slab dezvoltată şi cu capacitate redusă de a folosi elementele mai greu solubile din sol. producţia de seminţe şi ulei. iar cele de potasiu egale sau mai mari decât cantităţile de fosfor. 15 . Pe solurile cu fertilitate mijlocie (8 . Potasiul. iar pe solurile cu fertilitate scăzută (sub 7 mg P2O5 şi 15 mg K2O la 100 g sol) să se utilizeze N48-80. P64-96. scurtează perioada de vegetaţie. dozele de fosfor şi potasiu se măresc cu 20 . absorbţia intensă a elementelor nutritive are loc de timpuriu şi într-un termen scurt: 70% din azot. inul pentru fibre este foarte pretenţios la fertilizare.70% din P2O5. iar în microzonele cu precipitaţii abundente se măresc cu 10 . Raportul între elementele nutritive NPK să fie de 1:3:3 pe solurile fertile. Azotul favorizează creşterea tulpinii.30 kg/ha. cantităţile de fosfor puse la dispoziţia plantei să fie egale sau mai mari decât cele de azot. atenuează efectul negativ al azotului.). fertilitatea solului şi desimea semănatului. iar cele maxime după plante prăşitoare şi la soiurile rezistente la cădere (Mădăraş. asigurat în cantităţi optime.30 kg/ha. de 1:2:3 pe solurile cu fertilitate mijlocie. După plante leguminoase dozele de azot se micşorează cu 20 . iar pe solurile sărace de 1:1. coeficientul de valorificare a îngrăşămintelor este scăzut: 70 .

Lucrările solului Inul pentru fibre are seminţe mici. aplicat prin încorporare în sol sau extraradicular în timpul vegetaţiei. îmburuienează solul. 0.adăugându-se. cu MMB cât mai mare posibil.200 kg/ha la fibre şi 100 160 kg/ha la seminţe. nivelat până la venirea iernii. terenul menţinându-se afânat şi curat de buruieni. Aplicarea se face cu avionul. deoarece duce la căderea “în vetre” sau pe toată suprafaţa. Zincul. să fie sănătoasă. elicopterul sau terestru. Lucrările de bază se efectuează în funcţie de planta premergătoare şi grosimea stratului arabil.3 . Aplicarea a jumătate din doza de azot la pregătirea patului germinativ şi jumătate în faza de brădişor determină sporirea proporţiei de fibre lungi cu 8 15%. fără a pulveriza solul (pericol de formare a crustei). Îngrăşămintele cu potasiu se aplică sub arătura de bază. de asemenea. iar cuprul a mărit activitatea fotosintetică. Gunoiul de grajd nu se aplică direct inului pentru fibre. Se efectuează o arătură adâncă la 23 .30 cm după cele târzii (porumb. Folosirea borului a determinat sporuri de 120 . se încorporează şi erbicidele antigramineice. datorită excesului de azot. Microelementele au influenţă pozitivă asupra producţiei şi calităţii acesteia.1. sistemul radicular slab dezvoltat şi este sensibil la îmburuienare. recomandânduse la planta premergătoare.25 cm după plante premergătoare ce eliberează terenul timpuriu şi la 28 . Primăvara. fie în primăvară la pregătirea patului germinativ. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. mărirea rezistenţei acestora. iar sub această adâncime solul să fie tasat. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aparţină soiului zonat. cu puritatea minimă de 99%. germinaţia minimă 85%. încorporându-se bine resturile vegetale. totodată. fără să scadă producţia. să fie 98 . Dacă este cazul. când s-au lăsat cărări la semănat şi după ce se evaporă roua. cele cu fosfor fie sub arătura de bază. sfeclă etc. cartof. nu este folosit complet datorită perioadei scurte de vegetaţie. sub formă de îngrăşăminte complexe. sub formă de sulfat de zinc. Cu ajutorul combinatorului se pregăteşte patul germinativ. mărunţindu-l pe adâncimea semănatului. patul germinativ se pregăteşte cu multă atenţie (grădinăreşte). a determinat sporuri de producţie în zone mai reci şi mai umede din Franţa. Manganul a determinat creşterea randamentului de fibre.0 kg/ha bor pentru atenuarea efectului dăunător al calciului asupra calităţii fuiorului.). reduce procentul de fibre în tulpini şi rezistenţa acestora la rupere.

Raphanus raphanistrum. Ca urmare. omogenă. Distanţa între rânduri. temperatura de 4 .5 – 2. Combaterea buruienilor prin pliviri manuale este costisitoare şi greu de efectuat. Densitatea la semănat. 99 .50% din valoarea producţiei.8 kg/t sau Carbodan 35 ST 8 kg/t. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la MCPA (acid 2 metil-4 chlorphenoxiacetic). mai târziu se scurtează faza creşterii intense. Sămânţa se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fusariozei (Fusarium lini) cu Tiradin 75 . folosită în România. Epoca de semănat.800 – 2. dar semănatul se face când în sol. Adâncimea semănatului este de 1. singura cale de distrugere fiind combaterea integrată din care nu lipseşte folosirea erbicidelor. 1. Cercetările din ţara noastră şi din alte ţări au evidenţiat că desimea optimă la recoltare a inului pentru fibre este de 1. cu fibre lungi.5 cm. la orele 7 dimineaţa. Din cauza creşterii lente în primele faze de vegetaţie şi umbririi reduse a solului.5 cm.0 l/ha. inul poate fi invadat de buruieni ce pot produce pagube de 25 . structurate.3 zile la rând.000 plante/m2. Semănat prea devreme.2. valea Râului Negru.3 cm pe cele mai uşoare.0 cm pe solurile mai grele (lutoase) şi mijlocii (nisipo-lutoase) şi 2 . atacul puricilor aduce prejudicii lanului. Semănatul mai adânc sau mai la suprafaţă determină goluri în lan.2 kg la tona de sămânţă sau contra bolilor şi dăunătorilor (puricilor) şi cu Furadan 35 ST . Sinapis arvensis. semănatul se efectuează când temperatura în sol ajunge la 7°C.3000 plante/m2.35% faţă de numărul seminţelor încorporate în sol. neramificate. rezistente la cădere. În depresiunile Ciuc. îmburuienare şi purici. Gheorgheni. De la semnat şi până la recoltare se produc pierderi de 27 . Thlaspi arvense. datorită pericolului îngheţurilor târzii. cum sunt: Chenopodium album.5 kg.5°C. inul poate fi distrus de eventualele temperaturi scăzute (-1°C distruge plantele în faza cotiledonală).3. Lucrări de îngrijire Erbicidarea. Capsella bursa-pastoris şi altete. Tratamentele se efectuează numai pe cale uscată. tulpinile şi fuiorul rămân de dimensiuni mai reduse.lipsită de cuscută. epoca semănatului (desime mai mare în epoca optimă) şi rezistenţa soiului la cădere (desime mare la soiurile rezistente).5 . se utilizează erbicidul Dikotex 40 EC (40% MCPA) în doză de 1. în funcţie de fertilitatea solului (desime mai mare pe soluri mai fertile). la adâncimea de 4 . este de 12. 2 .3°C. Oftanol T . Temperatura minimă de germinare este de 2 . desimea semănatului trebuie să fie de 2400 . se realizează. Semănat în epoca optimă inul formează tulpini înalte. lucioasă.

0 l/ha care se aplică după răsărirea inului. Glean (75% chlorsulfuron).5 cm erbicidele Lasso şi Dual. Vicia sp. Erbicidele antidicotiledonate se aplică conform cu indicaţiile de la punctele 1 şi 2.5 + 1. când plantele de in au 6 . Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente sau mediu rezistente la MCPA (Amaranthus sp.0 l/ha se aplică atunci când odosul are 3 .6 l/ha. în doză de 4 . 1. Polygonum convolvulus..6..8 cm Diizocabul şi la 3 .p-butyl) + Buctril M în doze de 1.7 l/ha. Convolvulus arvensis. Culturile de în infestate cu buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate. 1 l/ha. se recurge la aplicarea erbicidelor antigramineice: Diizocab (70% butylate).) se tratează cu următoarele erbicide: Avadex BW EC (48% triallte) în doză de 5. mohorul (Setaria sp. Aceste erbicide se încorporează în sol prin două treceri perpendiculare cu combinatorul la adâncimea de 6 .. iar temperatura aerului mai mare de 14°C. zâzania (Lolium remotum).4 frunzuliţe şi până la înfrăţirea acestuia.5 .1. Basagran (48% bentazon).5 .10 cm înălţime. Illoxan (28% diclofop) + Buctril M în doze de 3. 100 . În zonele în care se întâlnesc şi specii de buruieni monocotiledonate (Setaria sp.5 l/ha (1 .0 . Buctril M (20% bromoxynil + 20% MCPA).0 l/ha.5% fluazifop .4 l/ha. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza cotiledonală sau de rozetă. Aceste erbicide se aplică înainte. Matricaria sp.aplicându-se în faza de brădişor.15 g/ha. până la 25°C. Fusilade Super (12. sau Lasso (48% alachlor). iar buruienile se află în faza cotiledonală sau de rozetă şi temperatura aerului înregistrează de la 8 . 2. în timpul şi după faza de “brădişor”. Atriplex patula.0 + 1. sau Dual 500 (50% methalachlor).5 cm înălţime a inului şi până la 25 cm înălţime. 2 . când odosul are 3 .2. printre care se află şi odosul (Avena fatua). de la 4 . iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de rozetă. în doză de 4 .) se utilizează unul din următoarele erbicide: Brominal flax (12% bromoxynil + 12% MCPA). 10 . Galium aparine. Echinochloa crus-galli şi Sorghum halepense).10°C. 4. dozele fiind calculate în funcţie de conţinutul solului în humus (de la 1 la 4%).4% humus) care se aplică înaintea semănatului şi se încorporează în sol la 3 . iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de cotiledoane sau rozetă de frunze.0 l/ha sau Nabu S (20% sethoxydim) + Buctril M în doze de 1. în doză de 3 .6 l/ha. 3.5 cm cu combinatorul. Sonchus arvensis.4 frunzuliţe.

fuzarioză şi rugină).25 cm cu erbicide asociate: Fusilade Super (2 l/ha) şi unul din erbicidele Buctril M (1 l/ha).2 l/ha.0. în momentul când lăstarii acestuia au înălţimea de 10 .5. Tratamentele se efectuează cu maşini de prăfuit sau stropit. Combaterea cuscutei (Cuscuta epilinum). 6. Pe terenurile infestate cu buruieni rezistente la toate erbicidele.350 l/ha soluţie pentru tratamente corecte. zinc (100 g/ha) şi molibden (100 g/ha). Utilizarea microelementelor bor (250 g/ha). Când nu se dispune de erbicide ce se aplică preemergent. iar a doua erbicidare se face când inul are înălţimea de 20 . cu Basagran în doză de 2 . Glean). septorioza .Pythium debaryanum. fusarioza Fusarium lini. a determinat sporuri mai mari de producţie. care atacă în verile mai secetoase din faza de 30 cm înălţime a inului până la înflorire.Septoria linicola) se face prin tratarea seminţelor. Combaterea trebuie să se facă înainte de fructificarea cuscutei. Basagran.5 l/ha) sau Glean (10 g/ha). Combaterea dăunătorilor. Adăugarea în soluţia de erbicidare cu Dikotex a 9 kg/ha azotat de amoniu sau 14 kg/ha uree a determinat o mai bună combatere a buruienilor şi obţinerea unor sporuri de producţie de 90 . alături de azot. trebuie evitată amplasarea inului.10 cm) cu Dikotex 40 EC în doză de 1.2 kg/ha.3 l/ha sau Fastac 10 EC – 0. care atacă plantele sub formă de vetre.4 l/ha sau în faza de “brăduţ” (6 . antracnoza .5 . Aceste tratamente se execută atunci când nu s-au tratat seminţele cu insecticide la însămânţare. fiind diminuat atacul unor boli (bacterioză. La efectuarea erbicidărilor postemergente se vor folosi 200 . se face cu Reglone 3 . Brominal flax (1. Tripsul inului (Thrips linarius).Phoma linicola.90 kg/ha sămânţă. 101 .5 cm înălţime.15 cm. la avertizare.Oidium lini. putrezirea plăntuţelor de in .Melampsora lini.Colletotrichum lini. cu Fundazol sau cu alte fungicide.5 l/ha. când produc cele mai mari pagube utilizânduse insecticidele Decis 2. pătarea brună .4 l/ha sau plantele se cosesc şi se ard după ce s-au uscat. rugina . se combate cu insecticidele Fastac 100 .5 CE – 0.1 kg/ha sau Sinoratox 35 CE . asociat cu erbicide antidicotiledonate (Buctril M. Pirul (Agropyron repens) poate fi combătut cu Fusilade Super în doză de 4 . Puricii (Aphtona euphorbiae) se combat în momentul răsăririi plantelor de in. iar în timpul vegetaţiei. Combaterea bolilor (făinarea .1 l/ha în 300 – 400 l apă/ha. după ce s-a evaporat roua de pe plante şi pe timp liniştit. pe terenurile îmburuienate se practică două erbicidări postemergente: prima erbicidare se efectuează când inul are 4 .130 kg/ha fibre şi 70 .

inul realizează fibre de calitate bună şi producţii mici de seminţe. prin smulgere cu mijloace mecanizate sau manuală a plantelor.4 T.Irigarea inului este necesară în zonele şi anii cu vreme secetoasă. lungi de circa 1 m. încât rezultă fuior puţin.6 în piramidă pentru uscare. care se scutură de pământ şi se aşează în pale pe categorii de lungime şi culoare. Tulpinile şi capsulele au culoarea castanie-brună. Când s-au uscat suficient. cu pereţii subţiri. Irigarea după înflorit poate favoriza căderea plantelor. care smulge plantele. le decapsulează şi le leagă în snopi. cu atât mai mult cu cât consumul de apă al plantelor se reduce după încetarea creşterii. aplicându-se udarea de răsărire cu 200 . la care rămân verzi numai frunzele superioare. Recoltarea inului se face la maturitatea tehnică. Fibrele sunt rezistente.3 udări cu 600 . Recoltarea Fazele de maturare ale inului pentru fibre sunt următoarele: Maturarea galbenă-timpurie se recunoaşte prin culoarea galbenă a plantelor. seminţele s-au întărit.700 m3/ha. şi se efectuează prin aspersiune. Smulgerea manuală a inului se face în mănunchiuri mici. dar mai puţin elastice. Maturarea deplină. În această fază se recoltează plantele de in prin smulgere. vârful tulpinii şi capsulele. au pierdut elasticitatea.3 săptămâni pentru a se usca complet.20 cm. unde rămân 1 . inferior calitativ şi cu multă puzderie aderentă. snopii se clădesc în şire separate pe categorii de calitate la marginea solei şi accesibile mijloacelor de transport sau se predau direct centrelor de colectare sau topitoriilor. Dacă tulpinile nu sunt maturate uniform şi suficient uscate. aşezate sub formă de piramidă. Recoltat în această fază. se renunţă la aparatul de legat şi tulpinile 102 . frunzele au căzut. cantitativ şi calitativ. seminţele au culoarea galbenă şi vârful castaniu. ca atare nu este necesară. fibrele s-au lignificat. Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin culoarea plantei galbenă-închis.250 m3/ha iar în timpul creşterii intense 2 . după care se leagă în snopi şi se depozitează sau se transportă la beneficiar. Recoltarea mecanizată se realizează cu combina rusească LKV. După 1 . au luciu caracteristic soiului şi culoarea castanie. În zonele mai ploioase plantele se lasă nelegate. apoi snopii se aşează câte 4 .2 zile se leagă în snopi cu diametrul de 15 . seminţele se desprind de pe pereţii fructului. prin care se asigură realizarea producţiilor mari. Frunzele bazale au căzut.

în condiţii favorabile şi cu tehnologii corecte. 4. 5. Solele recoltate mecanizat trebuie să fie plane. cânepa consumă 12 . secara.500 – 8.19. sfredelitorului porumbului şi lupoaiei (Orobanche sp.14 kg azot. meliţatul etc. leagă tulpinile în snopi sau le poate lăsa în brazdă continuă (TLZ-4).0 4. oscilează între 4.4 . puricilor (Psylliodes attenuata).000 kg/ha.7.0 kg CaO. cu excepţia florii-soarelui şi tutunului.rămân în brazdă continuă (pale) pe teren (LK-4 T). Fertilizarea Având un consum ridicat de substanţe nutritive. inul pentru fibre se poate recolta şi cu combina TLZV-4. lucerna. a moliei. din care 70% sunt tulpini uscate. curate de buruieni. cânepa este pretenţioasă la fertilizare. care influenţează producţia de tulpini şi fibre.). sfecla pentru zahăr. În urma topirii inului se obţin circa 14 . din care 47 . soia).). triticale şi alte plante. Deşi cânepa se autosuportă mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren (cânepişti). când se renunţă la aparatul de legat. care favorizează larvele moliei cânepei (Grapholita delineana).2 CÂNEPA PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Cele mai bune plante premergătoare pentru cânepă sunt trifoiul. porumbul neerbicidat cu triazine şi neatacat de sfredelitor (Pyrausta nubilalis).0 kg K2O. remarcându-se consumul ridicat de calciu şi azot. practicarea monoculturii este contraindicată. leguminoasele anuale (mazăre. cartoful. 6. importată din fosta Cehoslovacie. Capsulele recoltate pe diferite căi se treieră cu combina C-12. Plantele uscate în brazde pot fi legate în snopi manual sau cu maşini speciale (PTP-1). Cânepa nu se seamănă după floarea-soarelui şi tutun (datorită plantei parazite comune Orobanche sp.). Tot mecanizat. 15.76% fuior şi 60 – 24% câlţi. care smulge plantele. 103 . La o producţie de 1 tonă tulpini. După cânepă se cultivă cu rezultate bune grâul de toamnă.6 . reglată în acest scop sau cu maşini speciale în topitorii. fasole. 10% seminţe şi 20% pleavă. grâu sau borceag.27% fibre. cu plante uniforme. Producţiile soiurilor actuale. ducând la înmulţirea buruienilor. Inul ajuns în topitorii se decapsulează (dacă această operaţie nu s-a făcut la recoltare) urmând preindustrializarea (topitul.5 kg P2O5.

Fertilizarea cu cantităţi mari de elemente nutritive este necesară din următoarele considerente: cânepa are sistemul radicular mai puţin dezvoltat (8 10%) comparativ cu biomasa totală; capacitatea de absorbţie a rădăcinilor este mică; dacă se cultivă pentru fibre, are perioada de vegetaţie mai mică (105 - 115 zile); capacitatea de utilizare a elementelor nutritive este relativ redusă (58% N; 13% P2O5; 30% K2O); acumularea a 70 - 75% din substanţa uscată în a doua parte a vegetaţiei; absorbţia într-o perioadă relativ scurtă (jumătatea lui iunie - sfârşitul lunii iulie) a 70 - 85% din necesarul de azot, 65 - 80% din necesarul de fosfor şi 75 - 80% din necesarul de potasiu (SALONTAI, 1971). Ca urmare a acestor exigenţe, se impune o fertilizare abundentă şi o împrăştiere uniformă a îngrăşămintelor. Azotul influenţează pozitiv producţia de tulpini şi fibre; contribuie la dezvoltarea rapidă a plantelor, realizând sporuri de producţie între 15 - 40% pe cernoziomuri şi 100 - 174% pe soluri brune (în experienţe mai vechi), rezultate confirmate în cercetări mai noi (SEGĂRCEANU, 1978). Cânepa pentru fibre se fertilizează cu 100 - 120 kg/ha azot după cereale păioase în funcţie de indicele de azot (4,5 - 1,5), adăugându-se 15 - 25 kg/ha după prăşitoare sau scăzându-se 20 - 30 kg/ha după leguminoase (HERA, 1981). Pe soluri acide se recomandă nitrocalcarul, îngrăşămintele complexe, ureea, iar pe soluri neutre azotat de amoniu, ureea îngrăşămintele complexe. Cea mai bună metodă de aplicare a azotului ar fi 50% din doză la pregătirea patului germinativ şi 60% înainte de îmbobocire, dar în practică, de obicei, se aplică întreaga doză la pregătirea patului germinativ. Fosforul şi potasiul determină un randament mai mare în fibre şi îmbunătăţirea însuşirilor tehnologice ale acestora (structură, rezistenţă elasticitate). Potasiul măreşte rezistenţa tulpinilor la frângere. Se recomandă 50 80 kg/ha P2O5 şi 30 - 80 kg/ha K2O, administrate sub arătura de bază; sub formă de îngrăşăminte complexe, ele se aplică la pregătirea patului germinativ, dacă din diferite motive nu s-au aplicat sub arătura de bază. Cânepa monoică se fertilizează cu N150P120K120. Gunoiul de grajd realizează sporuri însemnate de producţie administrat direct sau la planta premergătoare. După plantele ce se recoltează devreme (cereale păioase, rapiţă) gunoiul se aplică direct în doză de 20 t/ha în zonele subumede şi 30 t/ha în zonele umede, făcându-se corecţii asupra azotului şi fosforului. Când planta premergătoare este cartoful, sfecla pentru zahăr sau porumbul, gunoiul se aplică acestor plante (sporuri 20 - 110%).
104

Îngrăşămintele organo-minerale (20 t/ha gunoi + N40-70P40K60) determină sporuri deosebit de mari la producţia de tulpini şi fibre, precum şi îmbunătăţirea calităţii acestora. Pe solurile turboase şi mlăştinoase o atenţie deosebită trebuie acordată microelementelor bor, mangan, cupru (GH. BÎLTEANU, 1974). După eficienţa economică a fertilizării, cânepa poate fi considerată o plantă care valorifică foarte bine îngrăşămintele. Lucrările solului După recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului într-un timp cât mai scurt, se efectuează arătura la adâncimea de 25 - 28 cm în condiţii optime de umiditate. Pe vertisoluri (smolniţe) şi pe alte soluri grele (lăcoviştile din Banat), cânepa impune efectuarea a două arături sau scarificarea la adâncimea de 60 cm. După recoltarea cartofului, a sfeclei sau porumbului se lucrează mai întâi cu grapa cu discuri şi apoi se ară. Arătura se menţine curată de buruieni, nivelată şi afânată cu ajutorul grapei cu discuri urmată de grapa cu colţi reglabili. Patul germinativ se pregăteşte în primăvară cu combinatorul la adâncimea de 5 - 6 cm, ocazie cu care se încorporează şi erbicidele preemergente ce se aplică în sol. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să aibă cel puţin 98% puritate şi minimum 75% capacitate de germinaţie (geminaţia este foarte bună când depăşeşte 90%) şi MMB cât mai mare (peste 20 - 22 g), când se asigură un spor de peste 30% la producţia de fibră. Materialul de semănat se tratează cu Tiradin 75 – 2,5 kg/t sau Tiramet – 2,5 kg/t şi cu produse corbifuge. Epoca de semănat corespunzătoare este atunci când în sol, la adâncimea de 5 - 7 cm, temperatura se menţine la 7 - 8°C (înainte de semănatul porumbului). La semănatul prea timpuriu, plantele suferă din cauza temperaturilor scăzute, cresc încet, nu ajung la înălţimea normală, puricii produc pagube mari, iar întârzierea semănatului favorizează atacul moliei (Grapholita delineana) scurtează perioada de vegetaţie, plantele înfloresc prematur, producţiile sunt mai scăzute, iar fibrele au însuşiri tehnologice inferioare. Densitatea la semănat este de 400 - 450 nucule germinabile la m2 la cânepa dioică pentru a se realiza 330 - 380 plante recoltabile la m2, iar la cânepa monoică se recomandă 350 - 450 nucule germinabile la m2. Aceste desimi se realizează cu 80 - 95 kg material de semănat la ha. Distanta între rânduri la semănat, cea mai folosită, este de 12,5 cm la distanţă mai mare între rânduri (20 cm) înălţimea plantelor nu este mai mare decât
105

la 12,5 cm, dar creşte grosimea tulpinilor, se diminuează svelteţea şi calitatea fibrelor (SEGĂRCEANU, 1978). Semănatul se efectuează cu semănătorile universale: SUP - 15, SUP - 21, SUP - 29. Adâncimea semănatului este de 3 - 4 cm pe soluri normale; pe soluri mai uşoare sau în primăveri secetoase, adâncimea ajunge la 5 - 6 cm. După semănat se trece cu grapa cu colţi reglabili (colţii mult aplecaţi), pentru a nu lăsa vizibile rândurile şi a evita, astfel, pagubele produse de ciori, porumbei şi alte păsări, care ar consuma seminţele netratate cu produse corbifuge. Lucrările de îngrijire Pe solurile mijlocii, bine structurate şi corect lucrate, cânepa reuşeşte bine fără alte lucrări de îngrijire. Dacă terenul este prea afânat, sau primăvara este secetoasă, se aplică o lucrare cu tăvălugul imediat după semănat. Eventuala crustă ce apare după semănat şi care ar împiedica răsărirea se distruge cu grapa uşoară având colţii aplecaţi sau tăvălugul stelat. Erbicidarea. Buruienile perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis) se înlătură prin pliviri selective manuale. Prin semănatul des şi creşterea rapidă, cânepa are capacitatea de a distruge buruienile prin umbrire şi prin microclimatul specific creat, nefiind necesare erbicidele în cazul cânepei pentru fibre, acestea administrându-se, de regulă, la cânepa pentru sămânţă. În cazul când se utilizează erbicide, trebuie avută în vedere sensibilitatea mare a cânepei la acţiunea fitotoxică a acestora, mai ales la erbicidele antidicotiledonate. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se recomandă unul din erbicidele: Diizocab (70% butylate) în doză de 4 - 6 l/ha, Triflurom (24% trifluralin) în doză de 3 - 5 l/ha, Dual 500 (50% metolachlor) în doză de 3 - 5 l/ha, Lasso (48% alachlor) în doză de 4 - 6 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează Patoran (50% metobromuron) în doză de 3 - 5 kg/ha sau Afalon (50% linuron) în doză de 1,5 2,5 kg/ha. La toate erbicidele dozele minime se aplică pe soluri cu 1,5 - 2% humus, iar cele maxime pe soluri cu 3 - 4% humus. Erbicidele Diizocab şi Triflurom se încorporează în sol prin două treceri cu combinatorul la 8 - 10 cm adâncime, iar erbicidele Dual şi Lasso la 3 - 5 cm. Erbicidele Patoran şi Afalon fie se aplică odată cu Dual sau Lasso, fie se aplică după prima lucrare de încorporare a erbicidelor Diizocab sau Triflurom cu combinatorul, a doua lucrare efectuându-se la 3 - 5 cm adâncime.Combaterea dăunătorilor. Cele mai păgubitoare boli sunt putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), pătarea albă a frunzelor de cânepă (Septoria cannabina), mucegaiul alb
106

(Bothrytis

infestans)

şi

mana

Puricele se combate prin tratarea seminţelor cu Furadan 35 ST înainte de semănat (8 kg/t) sau în timpul răsăririi plantelor cu Sinoratox 35 CE în doză de 2 l/ha sau cu Wofatox 30 PU. Atacul de sfredelitor se preîntâmpină prin evitarea porumbului ca plantă premergătoare sau prin tratamente la avertizare cu Methation 50 CE – 2 l/ha sau Decis 2. pierderea fineţei fibrelor. după scuturarea polenului florilor mascule. sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) etc. În această fază se realizează cea mai bună calitate a fibrelor.4 l/ha. în total uscarea realizându-se în 4 . Recoltarea mai timpurie duce la obţinerea unor producţii mici de fibră. Sumithion 50 CE. pentru a nu păta fibrele la topire şi se leagă snopii în două locuri. cultivarea de soiuri rezistente. dacă plantele sunt mai lungi de 100 cm şi într-un singur loc. când nu se mai scutură polen.6 cm.0 kg/ha). în concentraţie de 0. molia cânepei (Grapholita delineana).20 cm diametru.15%. prin tăierea plantelor de la bază. snopii se întorc cu partea opusă spre lumină şi se usucă încă 2 .5-2. care se lasă pe sol în mănunchiuri de 15 .5 CE – 0. dacă sunt mai scurte. Când plantele s-au uscat pe partea superioară (s-au îngălbenit). aşezate în formă de foarfece deschise (X) pentru uscare. iar întârzierea determină degradarea tulpinilor. Cânepa monoică intră în faza de maturitate tehnică în a doua decadă a lunii august. semănatul în epoca optimă sau combaterea la pragul economic de dăunare cu Methation 50 CE (1. cu însuşiri tehnologice inferioare (în special rezistenţă). utilizarea seminţelor sănătoase şi tratate.5 CE – 0. Recoltarea Epoca optimă de recoltare a cânepei pentru fibră este la sfârşitul înfloririi plantelor mascule (cânepa de vară). Un dăunător periculos pentru cânepă este lupoaia (Orobanche sp. Recoltarea manuală constă din tăierea plantelor cu secera sau cu cuţite speciale la înălţimea de 4 . Recoltarea cânepei se realizează manual sau mecanizat. 107 . Molia cânepei se previne şi combate prin respectarea asolamentelor cu plante bune premergătoare. Se scutură apoi frunzele uscate.(Peronoplasmopara cannabina).4 l/ha.3 zile. care devin aspre şi casante.Bolile de lupoaie se previn prin asolamente de 5 – 6 ani.8 zile.). smulgerea plantelor de lupoaie şi arderea lor. Alţi dăunători ai cânepei sunt: puricele (Psylliodes attenuata). Sinoratox 35 CE – 2 l/ha sau Decis 2.

5 ha pe schimb). culoarea. în proporţie de 90 . când nu se foloseşte aparatul de legare.83 .S. sunt astfel protejate (absorb puţină soluţie). Tratamentul efectuat prea devreme (când frunzele au culoarea verde normală) depreciază fibrele.Recoltarea mecanizată se face cu maşina J.100%. grosimea. folosind preparatul Purivel (80% metoxuron + 20% emulgator) în cantitate de 6 .6 t/ha tulpini uscate. maşina J.12 t ha. Din greutatea tulpinilor uscate puse la topit rezultă 16 . care taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat subţire. atacul de dăunători. formând şi baloţi de cânepă uscată.K. desfrunzindu-se tulpinile şi legându-se.4 cu o productivitate de 7 .12 zile. 108 .8 ha pe schimb. produsul este ineficient.6 ore după tratament. ceea ce înseamnă 10 .1. Producţia de fibră se situează între 2.1 recoltează cânepa direct în snopi legaţi (1.-2. La predarea tulpinilor pentru preindustrializare. Dacă intervin precipitaţii de peste 5 mm în primele 4 . devenind inactiv. comparativ cu frunzele.15 zile de la începutul scuturării polenului. Dacă se întârzie tratamentul până la degradarea clorofilei plantelor mascule.5 ha pe schimb. După uscare se procedează ca şi în cazul recoltării manuale. apoi se transportă la topitorii. Cânepa cultivată pentru fibre realizează producţii medii de 5 .K -2. din care 60% o reprezintă fuiorul şi 40% câlţii. iar producţia este mai mică. soiurile noi cultivate în ţara noastră având un potenţial productiv de 8 . nu se asigură defolierea. Momentul efectuării tratamentului coincide cu schimbarea culorii frunzelor spre verde-gălbui (10 . dimineaţa până la orele 1000 sau seara după orele 1700. cu aparatul de legare a tulpinilor în snopi.K. Productivitatea maşinii este de 4 . folosind 100 .15 t/ha. Din anul 1976 s-a omologat maşina românească de recoltat cânepă MRC2. vătămarea de grindină şi puritatea.S.3.1. Produsul Purivel acţionează pe bază de selectivitate morfologică: tulpinile având de 10 ori mai puţine stomate la unitatea de suprafaţă. se defoliază şi se leagă mecanic în snopi cu maşina de adunat cânepă pentru fibră MACF care serveşte şi pentru manipularea tulpinilor în topitorii. este necesar să se facă defolierea plantelor.8 kg/ha.25% fibră.-2. La tratamente corecte defolierea se produce în 10 .150 l soluţie la hectar. deoarece în mijlocul zilei aerul uscat şi temperatura ridicată duc la cristalizarea produsului pe suprafaţa frunzelor. În urma defolierii.12 zile înainte de recoltare sau de sfârşitul înfloritului). După uscare. care se aşează în glugi (piramide) pentru uscare. se apreciază lungimea. care lasă tulpinile tăiate în brazdă subţire pe teren.S. Tratamentele se fac cu avionul sau elicopterul. Pentru a folosi maşina J.

porumbul nu poate fi evitat ca plantă premergătoare. în pentru ulei. după cereale păioase (grâu. orz). Solurile pe care se amplasează cartoful trebuie să aibă un regim aero-hidric echilibrat. iar în condiţii de irigare de 5%. rezistenţei cartofului la efectul prelungit al erbicidelor aplicate la porumb. floarea-soarelui (ultimele două plante dacă n-au fost atacate de putregaiul cenuşiu . în fermele specializate.1 CARTOFUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru realizarea unor producţii mari la cartof şi de calitate bună. în primul rând. Deşi rotaţia cea mai corespunzătoare este de 4 ani.11% (6°). datorită structurii culturilor. fără pericol de exces de umiditate sau inundaţie (apa freatică sub 1. rezultatele cele mai bune se obţin după graminee şi leguminoase perene furajere (lucerna în zona de câmpie. 6 PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 6. dacă nu s-a manifestat atac de Globodera rostochiensis (nematodul auriu). Mai puţin indicate ca plante premergătoare sunt sfecla pentru zahăr şi porumbul.5 . porumb-siloz (cultură succesivă sau cultură de bază). cu subsol permeabil. este de preferat rotaţia de 3 ani şi chiar de 2 ani. cu posibilităţi de mecanizare şi irigare. netasate şi profunde. să fie bine structurate.CAP. Totuşi. transportul fără vătămarea tuberculilor. luto-nisipoase şi lutoase. cu posibilităţi de irigare în zonele secetoase. deoarece se recoltează târziu. După cartoful destinat consumului timpuriu.Bothrytis cinerea şi alte boli care pot fi transmise cartofului). Cartoful nu se cultivă după plante din familia Solanaceae şi nici în monocultură. Înfiinţarea culturilor de cartof se face. leguminoase anuale (dacă nu se folosesc pentru grâu). pe soluri nisipo-lutoase. secară. iar pentru mecanizarea integrală a lucrărilor nu se vor amplasa pe soluri cu panta mai mare de 9 . bostănoase. trifoiul roşu în zonele umede). dacă nu există suficient teren corespunzător din punct de vedere textural sau al altor indicatori de fertilitate. Ele se amplasează în apropierea unor drumuri corespunzătoare pentru transportul producţiei. ca şi amplasarea culturii prezintă o deosebită importanţă pentru cultivator. Dimensionarea parcelelor. se face pentru a putea asigura alimentarea raţională a maşinilor de plantat. se pot cultiva plante 109 . În ceea ce priveşte planta premergătoare.2 m). orzoaică. în funcţie de textura solului.

Canada) se administrează. La 1 kg azot se obţin în ţara noastră. 3 kg P2O5. iar după cartoful pentru consum de vară se obţin rezultate foarte bune la grâu. rapiţă. 58. S. pe această bază. 1974). pentru o producţie de 1. la care este necesară o creştere mai rapidă a plantei şi. BÎLTEANU. Prin sporirea suprafeţei foliare a plantei şi formarea unui sistem radicular mai activ se realizează absorbţia unor cantităţi mari de substanţe nutritive care se deplasează în tuberculi.14 kg K2O (V. 3.6% anhidridă fosforică. cu produsul B-9 (Alar .A.2% oxid de potasiu. 1991). a tuberculilor. castraveţi şi varză de toamnă.acid N dimetil . este de 5.6% azot.9% oxid de calciu şi 40% oxid de magneziu (GH. determinând mărirea masei medii a unui tubercul (peste 80% din tuberculi au greutatea peste 80 g). deoarece partea aeriană a plantei creşte luxuriant. Din consumul total de elemente nutritive. 63. În cazul recoltării extratimpurii şi timpurii a cartofului consumul de elemente nutritive este mai mare: 8 . După ce se realizează tuberizarea. secară. şi îngrăşăminte cu magneziu. care determină transferul activ al glucidelor în tuberculi. în tubercul se reţin: 66. Excesul de azot este dăunător.amino . BÎRNAURE. fasole. concomitent cu azotul. ceea ce frânează tuberizarea şi creşterea tuberculilor.000 kg tuberculi şi părţile aferente de biomasă. dar producţia de tuberculi creşte comparativ cu situaţia când întreaga cantitate de azot se aplică la pregătirea patului germinativ sau la plantare.1 kg CaO şi 1. cauzează înnegrirea lor la fierbere şi le micşorează rezistenţa la păstrare. care le imprimă gust neplăcut.. iar în Germania. se acumulează în tuberculi acid clorogenic. o parte înainte de plantare şi o parte după formarea tuberculilor. pentru a 110 .8 kg P2O5 7.U. azotul nu mai are acţiune negativă asupra producţiei. porumb pentru boabe. În unele ţări (S.A.U.5 kg K2O. 7.6 kg MgO. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive. determină formarea unei plante mai mici. orz de toamnă. Azotul se foloseşte în cantităţi mai mari la cartoful timpuriu. Excesul de azot poate produce resorbţia unor stoloni şi tuberculi diminuează conţinutul şi dimensiunile grăunciorilor de amidon.6 kg azot. pentru a limita creşterea plantei de cartof se fac tratamente cu Cycocel. între 40 şi 110 kg tuberculi.10 kg N.succesive: porumb pentru siloz. 12 . 1. mai ales dacă şi umiditatea solului este mai mare. Azotul este elementul determinant asupra producţiei de cartof. triticale. Când excesul de azot se asociază cu temperaturi mai scăzute. după diferiţi autori. În alte ţări (Olanda).succinamic). Aplicarea azotului în două etape.

50 kg tuberculi la 1 kg substanţă activă (P2O5).S. Potasiul determină sporuri de producţie cuprinse între 10 . precum şi sporirea proporţiei de amilopectină. 111 . elastic.15 kg tuberculi pentru 1 kg potasiu substanţă activă (K2O). C. Se constată creşterea procentului şi a dimensiunilor grăunciorilor de amidon. realizându-se sporuri de producţie de 4. deoarece menţine foliajul în stare de funcţionare în intervalele de secetă. putânduse obţine sporuri de producţie. valori mai mari întâlnindu-se în zona foarte favorabilă climatic. s-au realizat sporuri de 370 kg tuberculi la tona de gunoi (V. comparativ cu cele semitimpurii. până la 40 . determinând un număr mai mare de tuberculi la cuib şi o rezistenţă mai bună la păstrare.) gunoiul de grajd este folosit cu precădere pentru fertilizarea culturilor de cartof. ale azotului. Potasiul trebuie utilizat în primul rând la soiurile semitardive şi tardive. Cartoful este una din plantele care valorifică bine îngrăşămintele cu fosfor. respectiv.obţine o recoltă cât mai timpurie. La stabilirea dozelor de azot trebuie să se ţină seama că în prima parte a vegetaţiei. potasiul participă direct şi indirect la o mai bună rezistenţă a plantei la boli. Sub influenţa fosforului creşte mai ales numărul de tuberculi în cuib şi mai puţin masa medie a acestora. În numeroase ţări (Danemarca. la folosirea economică a apei. I969). Germania etc. microbiologice şi hidrofizice ale solurilor. Fertilizarea organică asigură importante sporuri de producţie prin aportul în elemente nutritive şi prin îmbunătăţirea însuşirilor fizice.I. Alături de fosfor. cartoful foloseşte mai greu rezervele din sol.000 . la creşterea conţinutului de amidon şi a rezistenţei la păstrare. Potasiul influenţează mărimea producţiei atât prin numărul de tuberculi. Canada. dar efectele lui sunt mai mici decât ale fosforului şi. În experienţe executate în zona Făgăraş. Fosforul determină sporuri de producţie mai mici decât azotul.000 kg tuberculi la ha (ECATERINA CONSTANTINESCU. iar soiurile tardive solicită cantităţi mai mari de azot. BÎRNAURE. dar mai mari la cartoful pentru consum de vară şi de toamnă-iarnă. cât şi prin masa acestora. conferind o bună rezistenţă tuberculilor la vătămări mecanice şi la păstrare. unde solurile sunt mai sărace în potasiu. care imprimă rezistentă la fierbere şi contribuie la formarea unui periderm dens.. şi mai ales la culturile destinate obţinerii materialului de plantare. Fosforul se foloseşte în cantităţi mai mici la cartoful extratimpuriu şi timpuriu.10. 1971). Mărind randamentul fotosintezei. folosirea potasiului în culturile extratimpurii şi timpurii realizează mai repede dimensiunile şi greutatea minimă de recoltare a tuberculilor.

). GH. în primul an după aplicarea gunoiului de grajd se micşorează doza de îngrăşăminte chimice cu 10 .20 kg/ha azot şi fosfor şi cu 30 40 kg/ha potasiu. Elementele nutritive neutilizate de cultura timpurie de cartof sunt valorificate de culturile succesive (castraveţi. fie compostată cu gunoi de grajd în cantităţi egale. trifoi) pot substitui gunoiul de grajd în anii cu condiţii climatice favorabile. 1975).40 t/ha. când se măreşte eficienţa cu 11 . cea de fosfor cu 10 . Având în vedere eliberarea elementelor nutritive din gunoi în funcţie de condiţiile pedoclimatice.20 kg/ha doza de azot şi cu 10 kg/ha doza de fosfor.30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha P2O5. după leguminoase perene se micşorează doza de azot cu 20 . pe soluri cu textură luto-argiloasă se măreşte doza de azot cu 10 kg/ha.5 K2O pentru fiecare tonă de gunoi aplicată. Dozele de îngrăşăminte se corectează în funcţie de planta premergătoare. pe solurile cu textură nisipo-lutoasă se măreşte cu 10 . Gunoiul de grajd se administrează la cartof în cantităţi de 30 . 1 kg P2O5 şi 2. În apropierea zonelor bogate în turbă se poate utiliza turba în cantitate de 20 .20 kg/ha. iar cele cu potasiu. soia. Tipurile de îngrăşăminte recomandate în cultura cartofului sunt nitrocalcarul şi ureea pe solurile acide.20 kg/ha P2O5 iar cea de potasiu cu 10 kg/ha K2O. Prof. HERA. care conţin clor trebuie aplicate în toamnă. gunoiul se va utiliza mai ales pe cele extreme din punct de vedere textural (nisipoase şi luto-argiloase). datorită atât antagonismelor ionice pe care le provoacă în sol şi în nutriţia plantei. cât şi pentru influenţa negativă asupra însuşirilor culinare ale tuberculilor.Gunoiul de grajd se utilizează cu precădere la soiurile tardive şi la cele timpurii (creşterea mai rapidă prin încălzirea solului). reducânduse dozele de îngrăşăminte chimice cu 2. cele mai bune rezultate se obţin folosindu-se îngrăşăminte organice şi minerale. În funcţie de însuşirile solului. după leguminoase anuale se micşorează doza de azot cu 10 . care nu concordă cel mai adesea cu cerinţele plantelor. fasole.0 kg azot. ureea şi sulfatul de amoniu (CR.20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha P2O5. Îngrăşămintele cu fosfor se pot folosi fără nici o restricţie.20%. porumb pentru siloz etc. Pe solurile nisipoase îngrăşămintele verzi (lupin. lucernă mazăre. 112 . aplicarea gunoiului de grajd. iar pe cele neutre azotatul de amoniu. textura solului şi soiul cultivat: după plante tehnice se măreşte doza de azot cu 10 .40 t/ha. varză. BÎLTEANU consideră contraindicat sulfatul de amoniu. Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele şi reci. fie ca atare.

mai ales a tuberculilor în cuib. în concentraţie de 1 . imposibil de evitat. tipul şi textura solului.15 cm. Tasarea solului reduce considerabil producţia la cartof. 1972). toate. stratul cu argilă.%. Lucrările solului Acestea au menirea de a asigura un substrat cât mai afânat cu un regim aero-hidric corespunzător biologiei cartofului. Îngrăşămintele complexe se aplică fie în toamnă. de regulă. Gunoiul de grajd. dau rezultate bune în cultura cartofului. tasarea solului este. Îngrăşămintele complexe binare şi ternare.20 cm. Simpla trecere a roţilor de tractor pe lângă rândurile de plante provoacă micşorarea producţiei de tuberculi. prin acumularea apei şi elementelor nutritive în sol şi distrugerea buruienilor. de regulă. pentru recoltarea cu combina.5. Lucrările solului trebuie executate diferenţiat. sub arătura de bază. mangan. Pe solurile podzolice la care. iar manganul se aplică extra .30 cm pe majoritatea tipurilor de sol. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor.radicular. Cea mai mare importanţă în cultura mecanizată a cartofului. molibden şi zinc. îndeosebi solurile grele. fie odată cu plantatul. facilitându-se executarea unui bilon mare la plantare. făcând posibilă o bună dezvoltare a plantei. la pregătirea patului germinativ şi în vegetaţie. În condiţii de mecanizare. În cultura cartofului şi-au dovedit eficienta microelementele: bor.1.5% P2O5 + 1% K2O + 0. Solul se mobilizează la adâncimea de 28 . începe la 18 .facilitând astfel spălarea clorului din sol. cu posibilităţi mai bune de executare a lucrărilor de îngrijire în timpul perioadei de vegetaţie şi pentru 113 . Influenţa negativă a gradului de tasare a terenului se manifestă direct proporţional cu conţinutul de argilă şi de apă al solului (BERINDEI. mai ales cei de mărimea tuberculilor.radiculare (zeamă bordeleză 1% + 1. Borul se aplică sub formă de borax 10 kg/ha sub arătura de bază. Suplimentarea elementelor nutritive la cartof se poate realiza şi prin fertilizarea odată cu aplicarea apei de irigare sau prin tratamente extra . fosforul şi potasiu se aplică. practic impermeabil. planta premergătoare. în funcţie de zona climatică. cupru. sub formă de sulfat de mangan. Îngrăşămintele cu azot se administrează numai primăvara la pregătirea patului germinativ sau în două etape. practic. o are evitarea formării bulgărilor. gradul de îmburuienare şi eroziunea solului. odată cu lucrările de îngrijire (prăşit mecanic) sau după tuberizare (10 . mecanizarea culturii reduce mult producţia de tuberculi.5 N.35 zile după răsărire). dovedindu-se superioară arătura cu subsolaj suplimentar de 10 .

Se realizează o adâncime de lucru până la 18 cm şi un grad de mărunţire de 92 .recoltarea mecanizată (BREDT. permiţând plantatul mai devreme în primăvară. reduce rănirea tuberculilor. Importanţă deosebită prezintă momentul optim de executare a arăturii. în agregat cu tractorul U-650. tasarea solului de către roţile tractorului duce la formarea bulgărilor la marginea cuibului de cartof. 1982). evitând formarea viitorilor bulgări. Arătura se efectuează imediat după recoltarea plantei premergătoare. scarificarea terenului (afânarea adâncă) a dat rezultate bune. costurile de curăţire. fără alte lucrări de pregătire a terenului. pentru adâncimi de 14 . Pe unele soluri mai uşoare se poate executa în primăvară plantatul.18 cm (BRIA. Cele mai bune rezultate se obţin când terenul se pregăteşte cu ajutorul cultivatorului echipat cu piese active tip săgeată. tocarea eventualelor resturi vegetale. pentru adâncimi până la 14 cm sau cuţite tip daltă. patul germinativ se pregăteşte numai după ce solul s-a zvântat.2. În primăvară.95% în condiţiile în care capacitatea de lucru 12 . iar pe parcele mici cultivatorul CPC-2 în agregat cu tractorul L-445. administrarea îngrăşămintelor organice şi celor chimice cu fosfat şi potasiu. echipat cu cuţite daltă sau săgeată. influenţând pozitiv uniformitatea adâncimii de plantare. fără crustă. bulgării se formează tot în cuibul de cartof. printre stoloni şi tuberculi. erbicidarea şi recoltarea. Pentru suprafeţele mari de teren cultivatorul purtat pentru cartof CPC-3. Nivelarea solului (înainte sau după arat) este extrem de importantă în cultura mecanizată a cartofului. Pe solurile mai grele. folosirea combinatoarelor şi grapelor vibratoare (oscilante) realizează condiţii foarte bune 114 . Până la venirea iernii arătura se menţine curată de buruieni. nivelată. 1981). dar sub tuberculi. realizează condiţii foarte bune pentru plantarea cartofului. pentru a preîntâmpina formarea bulgărilor. indiferent de mărimea acestora. bulgării formaţi cu ocazia lucrărilor de îngrijire se găsesc pe bilon sau între biloane. dacă solul a fost lucrat pe o adâncime mică. bulgării se formează în mijlocul cuibului de cartof. De asemenea. uşurează recoltarea mecanizată. Lipsa bulgărilor permite plantatul corect cu bilon uniform. prin zvântarea mai timpurie şi uniform a terenului.14 ha pe schimb este egală cu cea a grapei cu discuri. o eficacitate mai bună a erbicidelor. forma bilonului. Dacă solul se lucrează în primăvară pe teren insuficient zvântat şi fără mărunţirea corespunzătoare. transport şi păstrare. cu repercusiuni negative la recoltare. Formarea bulgărilor se datorează modului de executare a lucrărilor solului şi epocii acesteia.

folii de material plastic timp de circa 2 ore pentru "sudaţie" (transpiraţie).asigurarea pornirii colţilor în vegetaţie prin aşezarea tuberculilor în strat de circa 40 cm în camere încălzite la 16 . 10 . .1. dacă se urmăreşte o mai bună nivelare şi combatere a buruienilor. grapă cu colţi şi grapă rotativă elicoidală. Dacă colţii sunt mari (1 . lăţimea lor rezultând. prelate. până la plantare. până ce apar colţii în masă.pentru plantarea cartofului. fără ca aceştia să depăşească 1 .10 zile). să fie sănătos. Între stive se lasă spaţii de 50 . acesta fiind alcătuit în funcţie de starea terenului: numai din vibrocultor. dar fără buruieni.forţarea creşterii colţilor (sau încolţirea propriu-zisă) se realizează folosindu-se solarii sau alte spaţii care beneficiază de lumină naturală sau artificială.60 cm pentru circulaţia lucrătorilor în vederea controlării şi dirijării procesului de 115 . Materialul de plantat şi plantarea Materialul de plantat trebuie să aparţină soiului şi categoriei biologice stabilite pentru zonă. . Folosirea combinatorului s-a dovedit mai avantajoasă pentru pregătirea unui pat germinativ corespunzător. după care se acoperă cu rogojini. cu posibilităţi de aerisire şi în care se pot menţine temperaturi de 12 15°C. prin îmbăiere în soluţie timp de 5 minute. iar la nevoie până la 18°C (pentru a urgenta creşterea colţilor). Calitatea materialului de plantare este hotărâtoare în realizarea producţiilor mari la cartof.sortarea materialului de plantare scos din siloz sau depozit. La cartoful extratimpuriu şi timpuriu se obţin sporuri de producţie de 3. din vibrocultor şi grapă rotativă elicoidală.5 7 t/ha prin încolţirea tuberculilor înainte de plantare. plantatul efectuându-se mai devreme. cât permite spaţiul.40 zile înainte de plantare (sfârşitul lunii ianuarie în sud şi vest) şi constă din următoarele operaţiuni succesive: .15 lădiţe.18°C. ceea ce se realizează prin sortare la deschiderea silozului sau depozitului. La lucrările de pregătire a solului în primăvară se aplică şi îngrăşămintele cu azot sau complexe.2 mm (durează 8 . În spaţiile de încolţire tuberculii se aşează în lădiţe (de dorit cu capacităţi de 10 . iar mărimea tuberculilor să fie de 40-70 g. .15 kg) care se grupează în stive lungi. îndepărtând tuberculii vătămaţi şi bolnavi. din aşezarea a două lădiţe puse cap la cap iar pe înălţime se suprapun prin aşezare pe suporţii lor.tratarea tuberculilor cu formalină 0.5% (1 l formalină 40% la 80 l apă). Pentru reducerea gradului de tasare se practică şi bilonarea din toamnă.5 cm) şi plantatul nu este posibil. în cazul terenului cu denivelări şi tasat. se coboară temperatura la 10 12°C. Încolţirea tuberculilor începe cu 30 .

15°C).3 ori pe zi. rumeguş de lemn sau cu nisip. ultimul strat fiind din materialul de înrădăcinare. realizându-se colţi mai viguroşi (40 w/m2). .încolţire. Înrădăcinarea se poate face în lădiţe folosite la încolţire.parte ombilicală lăsându-se cele două jumătăţi netăiate într-o porţiune de circa 1 cm de la margine sau tăierea circulară a tuberculilor pe o adâncime de numai 15 mm.aerisirea de 2 . pentru a nu se rupe colţii şi rădăcinile. Tuberculii încolţiţi se ţin pentru înrădăcinare 8 .menţinerea temperaturii recomandate (12 . .menţinerea umidităţii relative la peste 85%. se recomandă secţionarea de stimulare (metoda Köpetz) care se face transversal pe diametrul parte coronară . . Umectarea materialului de înrădăcinare se poate realiza cu soluţii nutritive de fosfor şi potasiu (60 g superfosfat şi 30 g sare potasică în 10 1 apă). rumeguş. sau mraniţă şi nisip în proporţii egale.iluminarea şi în timpul nopţii. folosind vase cu apă pe podea. În producerea cartofilor de consum extratimpurii şi timpurii se practică sistemul de înrădăcinare a tuberculilor preîncolţiţi la lumină. stratificarea făcându-se până la umplerea coşului.10 zile. Între straturile de tuberculi se aşează un strat de circa 5 cm material umectat. Pentru favorizarea încolţirii cât mai complete a mugurilor aflaţi pe întreaga suprafaţă a tuberculului. o dată la stratificare şi o dată după 5 zile. plantându-se cu multă grijă. Coşurile se ţin în camere de încolţire menţinându-se temperatura normală şi aerisirea de două ori pe zi. Pentru asigurarea unei încolţiri corespunzătoare sunt necesare următoarele: . prin care se 116 . nisip). turbă. tuberculii se stratifică în coşuri de nuiele cu mraniţă sau turbă. Imediat ce s-a terminat încolţirea la lumină. pentru a se obţine o încolţire uniformă. Acest procedeu se întrebuinţează numai înainte de pornirea mugurilor în vegetaţie (cel mai târziu la sfârşitul lunii ianuarie). În fiecare cuib se introduce şi o anumită cantitate de material folosit pentru înrădăcinare (mraniţă. O altă metodă de pregătire a materialului de plantare este tratamentul cu unde electromagnetice. folosindu-se aparatul "Magnetodia-flux" .eliminarea tuberculilor cu colţi filoşi şi schimbarea poziţiei lădiţelor în stive din 7 în 7 zile. . luându-se aceleaşi măsuri. În momentul plantării tuberculii se transportă în câmp în lădiţele sau coşurile de înrădăcinare. timp în care colţii cresc puternic şi la baza lor apar şi se dezvoltă rădăcinile. astfel încât substanţele de rezervă de la partea ombilicală a tuberculului să nu migreze spre partea coronară. stropirea tuberculilor cu apă cu stropitori sau vermorelul. forţându-se pornirea în vegetaţie a mugurilor aflaţi pe această parte.

care nu 117 . timp de 30 minute.100 Hz.14°C).acelaşi tratament ca mai înainte şi încolţirea clasică timp de 8 zile.100 Hz. folosindu-se mai eficient şi ploile dinaintea secetelor din vară. Pentru plantarea tuberculilor neîncolţiţi epoca optimă este determinată de zvântarea solului până la adâncimea de plantare. folosind următoarele variante: . o singură dată. deoarece pot interveni ploi care să întârzie lucrarea de plantare. plus încă 3 4 cm.3 kg Mancozeb la tona de tuberculi. În situaţii în care tuberculii pentru plantare sunt prea mari. manual sau cu maşina specială de secţionat.7°C. pe o durată de 7 minute.tratarea tuberculilor cu unde aritmice de 50 . Nu trebuie să se aştepte realizarea în sol a 7°C.180 minute cu unde aritmice de 50 . folosind 10 . Secţionarea se poate face cu 3 . . într-o singură zi.tratarea. cu dezinfectarea riguroasă a materialului. în aşa fel încât să se poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări puternice.20 kg praf de cretă şi 2 . În acest caz tuberculii se taie longitudinal pentru a asigura pornirea egală în creştere a colţilor de pe cele două jumătăţi de tubercul. .4 colţi bine formaţi. folosindu-se o cantitate mai mică de material de plantare la unitatea de suprafaţă. timp de 30 minute (întregul proces durează 10 zile.urmăreşte o pornire mai timpurie a colţilor în vegetaţie.100 Hz. Tuberculii neîncolţiţi nu sunt afectaţi în sol de eventualele scăderi ale temperaturii: ei nu pornesc în vegetaţie (nu emit colţi) până când nu se realizează temperatura specifică de 6 . iar dacă nu se poate face plantarea materialul se menţine în continuare la temperatura de 12 .tratarea zilnică a tuberculilor timp de 10 zile. Plantările timpurii determină formarea unor stoloni mai scurţi.100 Hz. în situaţii de urgenţă.8 zile înainte de plantare. uşurându-se recoltarea mecanizată a culturii de cartof. Epoca de plantare. cu unde aritmice de 50 . la care începe pornirea colţilor. Plantarea timpurie determină sporuri de producţie datorită tuberizării timpurii în condiţii de temperatură şi durată a zilei mai favorabile şi a unui ritm de acumulare a biomasei mai accentuat. Înainte de plantare tuberculii încolţiţi se pot secţiona în porţiuni de câte 3 . se poate face secţionarea şi la materialul neîncolţit. Cartoful preîncolţit şi încolţit se plantează în funcţie de data probabilă a ultimelor îngheţuri ce survin în primăvară din fiecare zonă de cultură. . apoi tratarea din nou a materialului cu unde aritmetice de 50 . timp de 60 .

care poate reprezenta 25 . producţia creşte proporţional cu mărimea acestora dar.12 zile şi. respectiv.). La stabilirea desimii de plantare trebuie să se ţină cont că la acelaşi număr de tuberculi plantaţi (respectiv aceeaşi desime). Cercetările efectuate în ultimii ani arată că producţiile la cultura cartofului oscilează relativ puţin la densităţi cuprinse între 45 mii şi 70 mii de tuberculi (cuiburi) la ha. La aceeaşi normă de plantare se preferă 118 .să se folosească norme de plantare cât mai reduse şi economice prin reglarea desimii. în funcţie de condiţiile de mediu. 1978.8 zile. . care se dezvoltă viguros. care asigură producţii bune decât un număr mai mare. în funcţie de zvântarea terenului. iar în zonele favorabile şi foarte favorabile climatic. Unii cercetători opinează că este mai indicat să se realizeze un număr mai mic de tulpini iniţiale (4 . în special în anii cu desprimăvărare târzie. în situaţiile când solul nu este suficient de fertil sau elementele climatice sunt nefavorabile (MOORLI J. la 15 . iar planta îşi autoreglează numărul de tulpini iniţiale.25 zile). ultimul indicator determină norma de plantare.numărul de tulpini principale şi tuberculi formaţi la cuib creşte odată cu mărimea materialului de plantare şi a spaţiului de nutriţie şi scade datorită reducerii desimii de plantare. în special de fertilitatea solului (DRAICA 1985). Având în vedere că materialul de plantare se produce şi comercializează la greutate. BREMNER. La stabilirea desimii de plantare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte (IANOŞI. VECER A. DRAICA 1977). între soiuri sunt diferenţe semnificative. Calendaristic cartoful extratimpuriu şi timpuriu se plantează între 5 şi 15 martie în zona nisipurilor din Oltenia şi între 5 . 1963.40% din cheltuielile directe de producţie.. la 10 . Tuberculii neîncolţiţi trebuie plantaţi până la 20 martie în zona de câmpie. respectiv costul materialului. se calibrează după diametru şi se plantează la număr. 1991): .5 la cuib). atunci când întârzierea plantatului este mai mare de 6 . În fiecare zonă durata plantării trebuie să fie cât mai scurtă.25 martie în restul zonelor de cultură. indiferent de mărimea tuberculului la aceeaşi normă de plantare nu sunt diferenţe semnificative de producţie (ALBEN.18 zile. care se concurează între ele şi pot debilita planta.15 aprilie în zona favorabilă şi până la sfârşitul lunii aprilie în zonele cu climă foarte favorabilă. până la 10 .trebuie să afecteze plantele după răsărire (de la plantat la răsărire trec 18 . Scăderi semnificative de producţie se înregistrează în zonele de câmpie. Densitatea plantatului.

1. În general. este redusă compensarea producţiei la unitatea de suprafaţă prin creşterea recoltei la fiecare cuib. (30 . 1963.. La soiurile care produc un număr mic de tuberculi în cuib. Pentru cartoful ce se recoltează la maturitate. (45 .240 mii tulpini la ha este suficient pentru a realiza producţii la nivelul potenţialului soiului.45 mm (diametrul transversal). cu mărimea de 30 . în perioada scurtă de vegetaţie a acestor soiuri. EL SAELD. deoarece se formează un număr mai mare de tulpini principale la hectar. 45 . asigurarea unui număr de 220 . Tabelul 6. 70 mii tuberculi/ha (75 . în condiţii tehnologice corespunzătoare. Orientativ. 1985): I.55 mii de tuberculi plantaţi la hectar.. respectiv 40 .60 g fiecare. iar la soiurile care formează număr mare de tuberculi în cuib.4 colţi. cât mai ales desimea de plantare.60 mm. Această densitate se asigură cu 45 .1 Densitatea orientativă de plantare la cartof (mii tuberculi / ha).75 mii tuberculi sau porţiuni de tuberculi a câte 3 .80 mii tuberculi/ha la fertilizare optimă şi irigare). Scopul culturii Consum extratimpuriu şi timpuriu Consum de vară Consum de toamnă-iarnă Prelucrări industriale Material de plantare Timpurii 70-75 60-65 Soiuri Semitimpurii Semitârzii 65-70 55-60 50-55 50-55 50-55 60-65 55-60 Târzii 45-50 45-50 50-55 Luând în consideraţie "fracţiile de calibrare" a materialului de plantare.45 mm) . un număr mai mare de tuberculi şi producţie mai mare (HOLLIDAY. ceea ce înseamnă 240 . În cazul când se plantează tuberculi mai mici se măreşte desimea la plantare. 55 .60 mii tuberculi/ha (idem şi la irigat). Pentru culturile de cartof extratimpurii şi timpurii se plantează un număr de 65 .85 mii tuberculi/ha.1. II. se recomandă următoarele densităţi optime de plantare (BERINDEI.. la ambele fracţii de calibrare 119 . desimea plantatului la cartof este dată în tabelul 6. pentru a se asigura numărul normal de tulpini principale şi o suprafaţă de asimilaţie clorofiliană mai mare.1. nu atât mărimea tuberculilor plantaţi determină producţia de cartof.280 mii de tulpini la ha. producţia fiind în corelaţie cu numărul de tulpini principale la hectar. desimile menţionate în fracţia I de calibru cresc la 80 ..tuberculi mai mici faţă de cei mari.55 mm) . 1969. considerând că un tubercul asigură pornirea în vegetaţie a 4 .5 tulpini iniţiale viguroase. HOLMES 1966). Plantarea unui număr mai mare de tuberculi pentru cartoful timpuriu este determinată de faptul că.

obţinându-se producţii practic 120 . Tabelul 6. 75 şi chiar 80 cm) între rânduri este mai avantajoasă pentru mecanizarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare.1.60 cm. plantarea efectuându-se semimecanizat: se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevăzut cu corpuri de rariţă.desimea se reduce cu 5 . care asigură distanţe între rânduri de 50.1. Cantitatea de tuberculi la hectar se calculează în funcţie de desimea plantatului şi greutatea medie a unui tubercul. Plantarea cartofului la distanţe mai mari (70. desimea la plantare este 70 . la distanţe între rânduri de 75 cm. În cazul în care se folosesc la plantat tuberculi tăiaţi. fără a se înregistra diferenţe semnificative de producţie la hectar faţă de distanţa de 60 cm între rânduri.35 27 1710 1570 1440 1330 1200 1090 1000 900 35 .50 71 4510 4120 3780 3510 3150 2870 2630 2360 50 . cantitate ce reprezintă pierderile din timpul manipulării şi păstrării materialului de plantare. 1995) Fracţia materialului de Necesarul de material de plantare (kg/ha). iar acoperirea lor se face fie mecanizat cu aceleaşi mijloace. între 19 .45 52 3300 3020 2770 2570 2310 2100 1920 1730 45 .30 20 1270 1160 1070 990 890 810 740 670 30 .15%.60 123 7810 7130 6560 6080 5460 4970 4550 4100 Pentru celelalte scopuri de folosinţă cartoful se plantează cu maşina 4 Sa BP 62.2 Norma de plantare în funcţie de desime şi mărimea tuberculilor (IANOŞI. fie manual. distanţa între rânduri este de 70 cm..80 mii tuberculi/ha în condiţii de neirigare şi 75 .4100 kg/ha. în care tuberculii se plantează manual.55 95 6030 5510 5060 4690 4220 3840 3520 3160 55 .85 mii tuberculi/ha în condiţii de irigare.5. S. Când se plantează cu echipamentul de plantat cartof EPC-4 sau cu maşina de plantat cartofi încolţiţi MPCI-6 (pe terenuri nisipoase). se folosesc distanţe între rânduri de 55 . în funcţie de distanta între rânduri şi desimea stabilită. în funcţie de greutatea medie a unui tubercul şi desimea stabilită la unitatea de suprafaţă (tabelul 6.40 37 2350 2150 1970 1830 1640 1490 1370 1230 40 . 62.5 şi 70 cm sau cu maşina de plantat 6 SAD-75. La culturile de cartof extratimpurii şi timpurii cu tuberculi încolţiţi înainte de plantare. Cantitatea de tuberculi la hectar oscilează între 1270 .2). Distanţa între rânduri şi metodele de plantare.10 mii tuberculi/ha.27 cm. ceea ce uşurează mult lucrările de îngrijire. funcţie de desime plantare Diametrul Greutate tuberculului medie (g) 63500 58000 53300 49400 44400 40400 37000 33300 (mm) 23 . Distanţele între tuberculi pe rând oscilează. procurându-se cantitatea de tuberculi necesară pentru suprafaţa planificată a se cultiva cu cartof la care se adaugă la însilozare încă 10 .

500 m. iar pe pante mai mari (6 .84 ha/h (C.50 ha pe oră. echipată cu 2 secţii (4 rânduri). cu degete de prindere. brăzdare tipul combinaţie "labă de gâscă şi patină alungită". 1987). curat de buruieni şi fără bulgări. stabilitatea şi accesibilitatea agregatelor de lucru şi. După încercări încununate de succes. În condiţii normale. 25. cu un necesar de forţă de muncă de 6 . 30. să nu se planteze pe vreme ploioasă.egale cu cele obţinute la distanţe mai mici între rânduri (BRIA. COTA .2 mm. se recomandă folosirea maşinii de plantat cu trei secţii de câte 2 rânduri (6 Sa BP 62. Aparatul de plantare este prevăzut cu disc vertical. În asemenea condiţii se efectuează mai repede plantarea. 45 şi 65 CP. cu distanţa între rânduri de 70. nu se distrug tulpinile în timpul vegetaţiei cu ocazia lucrărilor de îngrijire.5 t tuberculi. uneori. 66 şi 62 cm.14°) plantarea se face cu o singură secţie (2 Sa BP 62. iar roţile de antrenare cu obadă şi pinteni. lungimea parcelelor să fie de circa 400 .74 importată din fosta Cehoslovacie.7 ore om/ha şi o calitate foarte bună a lucrării în următoarele condiţii: materialul de plantare să fie riguros sortat şi să fie curat de pământ şi alte impurităţi. importată din fosta Cehoslovacia.56 . 1975). are viteza de deplasare 4 .5). fărâmiţate. ca o condiţie esenţială. Această maşină lucrează pe 2 rânduri. reglarea maşinii să se facă corespunzător pentru fiecare categorie texturală de sol. s-a introdus în producţie maşina de plantat cartofi 6 SAD-75. 35 şi 40 cm. Organele de acoperire sunt cu rariţe. utilajelor folosite. pentru realizarea indicilor de productivitate a maşinii se impune. care poate fi alimentat direct de mijloacele de transport prin basculare.6 km/h. pentru a se putea face alimentarea cu tuberculi numai la capete. iar capacitatea de lucru 0. lucrările de îngrijire se execută mai uşor. maşina de plantat realizează o productivitate de 0. 30. o organizare exemplară a transportului materialului de plantare.45 . se pot folosi tractoare cu pneuri mai late (se reduce tasarea). În zonele cu terenuri de formă neregulată. 121 . restricţii faţă de gabaritul şi complexitatea.12 cm.5. pe pante a căror mecanizare impune cerinţe deosebite privind manevrabilitatea. iar distanţa tuberculilor pe rând de 21. cu limite de reglare a adâncimii între 6 .5). Pe terenurile plane. se utilizează pentru plantarea cartofului maşina SA-2-0. Capacitatea buncărului este de 280 kg cu înălţător şi 220 kg fără. terenul să fie bine nivelat. care poate planta până la 10 ha pe schimb. bine nivelate. Maşina lucrează în agregat cu tractorul de 28.0. Având în vedere buncărul suplimentar cu capacitatea de 4 .0. să nu aibă colţi mai lungi de 1 .

adâncime la care umiditatea şi temperatura sunt mai favorabile formării tuberculilor.8 cm. în zona foarte favorabilă de la Braşov adâncimea cea mai potrivită de plantare este de 7 . după aşezarea pământului în bilon tuberculii să fie acoperiţi cu un strat de pământ de 8 . aşa-numita "acoperire plană".25 cm la bilon mare. Lucrări de îngrijire Îngrijirea culturilor de cartof fără folosirea erbicidelor. la jumătatea intervalului dintre coamă şi fundul brazdei. respectiv.42 cm şi înalt de 12 . în agregat cu tractorul L-445 (POPESCU. 16 . în zona favorabilă. în ambele cazuri distanţa între rânduri este de aproximativ 60 cm. astfel terenul rămâne ca o arătură. 1997). Rezultatele cele mai bune se obţin atunci când lucrările se fac imediat ce apar buruienile. De la plantare la răsărire. Combaterea buruienilor.5%. 6 SAD-75) trebuie să fie astfel reglate încât să rezulte un bilon uniform încheiat simetric faţă de coamă. intervalul este de peste 30 zile (la cartoful preîncolţit de 18 .Pe parcele mici se poate utiliza maşina de plantat cartof pe 2 rânduri Solana (MPC-2). În celelalte situaţii se poate planta fără biloane. În acest caz tuberculii trebuie plantaţi la adâncimea de 6 . astfel.14 zile 122 . Discurile de la maşinile de plantat (EPC-4.12 cm. iar la Mărculeşti. apoi în zonele cu ploi abundente (reducându-se pericolul excesului de apă în zona cuibului şi diminuându-se. Tuberculii se aşează cu mâna pe peretele brazdei.15 cm deasupra părţii superioare a tuberculilor la bilon mic şi 20 . La plantare mai adâncă de 10 cm recoltarea mecanizată este mai costisitoare. Cercetările efectuate la Braşov. tuberculii punându-se tot la a doua brazdă. în condiţii de irigare. în cazul plugului purtat de tractor şi la a treia brazdă în cazul plugului tras de animale. Acoperirea se face prin răsturnarea brazdei următoare. Pe terenurile situate în pantă plantarea cartofului se face pe curbele de nivel. adâncimea este de 12 cm. formându-se biloane pentru prevenirea eroziunii solului. Plantatul în biloane este obligatoriu în cazul irigării prin brazde. de regulă prin acoperire cu biloane. Câmpia Turzii şi Mărculeşti au scos în evidenţă că. Plantarea pe brazde constă în executarea unei arături. Cartoful se poate planta şi manual pe suprafeţe mici sau în urma plugului.19 cm. la Câmpia Turzii. Cartoful se plantează mecanizat.9 cm şi. de 17 cm. atacul bolilor de putrezire) şi pe pante mai mari de 4 . 4 Sa BP 62.25 zile). În acest interval trebuie distruse buruienile şi crusta care se poate forma mai ales pe terenurile grele şi cu vreme ploioasă. astfel ca.5. lat la bază de circa 38 . Adâncimea de plantare. Prima lucrare se execută la 10 .

La plantatul plan se execută o praşilă mecanică între rândurile de plante vizibile. la adâncimea de 8 10 cm. se lucrează terenul cu grapaplasă. Dacă plantatul s-a făcut în biloane. În cazul infestării cu buruieni perene. tuberculii trebuie să fie acoperiţi cu un strat de sol afânat şi mărunţit. 123 . În final trebuie să rezulte un bilon de 13 . La bilonările târzii sunt folosite ridicătoarele de vrejuri (tulpini). cu zonă de protecţie de 12 . poate fi suficientă o lucrare de prăşit şi o bilonare. care să lucreze la adâncimea care nu formează bulgări (BERINDEI. bilonul nu se face prea înalt (să nu acopere planta). diferenţiat. după intervale de 8 . la cartoful extratimpuriu. prevenind excesul de apă în zona cuiburilor şi infestarea cu mană a tuberculilor de la frunzele bolnave căzute pe bilon. Pentru a se dezvolta normal.9 cm grosime. pentru a preveni călcarea şi distrugerea lor.4 m şi o viteză de înaintare de 5 . Dacă după plantare terenul rămâne "plan". în agregat de 3 câmpuri. înăbuşirea buruienilor şi scurgerea apei pe taluzurile biloanelor. După 1 . şi. Astfel se realizează o bună îngrijire a culturii până la răsărire.3.5 km/h. înaintea pieselor tip rariţă se vor monta cuţite săgeată. înălţimea lui devenind din ce în ce mai mare la lucrările următoare. îngrijirea culturilor de cartof se face. se repetă încă o dată (când s-au plantat tuberculi încolţiţi) sau de 2 ori la celelalte culturi.15 cm şi viteza de înaintare 4 . Bilonul trebuie să fie bine încheiat pe coamă. se va executa o praşilă manuală completă pe rând sau una două lucrări de plivit. de 8 . asigurând o bună dezvoltare tuberculilor. de obicei în număr de 2 . Se distrug buruienile şi crusta din spaţiul dintre biloane şi. Grapa distruge buruienile şi crusta de pe coama biloanelor. dar şi de pe intervalul dintre biloane.12 zile.3 treceri cu grapa cu colţi reglabili care distruge atât crusta. După răsărire. de asemenea. Alte lucrări. Lucrarea succesivă cu grapaplasă şi cultivatorul cu piese tip rariţă. în acest caz. Următoarele lucrări sunt de bilonare. La prima bilonare.4 zile se lucrează din nou. se execută numai lucrări de îngrijire a bilonului (de refacere).7 km/h. dacă terenul nu este puternic îmburuienat cu specii perene de buruieni. 1982). cât şi buruienile anuale. de data aceasta cu cultivatorul echipat cu piese tip rariţă. poate fi necesară intervenţia manuală de distrugere a unor buruieni perene. prin refacerea acestora. după cum s-au realizat sau nu biloane.15 cm înălţime deasupra tuberculului plantat. se acoperă şi se înăbuşă buruienile ce au tendinţa de a răsări.după plantare. Dacă solul este tasat. de refacere a bilonului. îngrijirea culturii se face prin 2 . Când plantarea s-a făcut cu biloane. cu lăţimea de lucru de 8.

În cultura cartofului buruienile de combătut trebuie să fie anticipate. Polygonum sp.) se face folosind erbicidele din tabelul 6. iar recoltarea mecanizată devine dificilă sau imposibilă. când se fac mai multe udări. Îngrijirea culturilor de cartof folosind erbicidele pentru combaterea buruienilor. Aresin. Amaranthus sp.35%.. Stachys annua. Solanum nigrum.. Cosatrin.şi dicotiledonate (Sinapis sp. mai întâi se face udarea şi apoi se efectuează prăşitul sau bilonatul. Hibiscus trionum. Gypsophila sp. lucrările de îngrijire se corelează cu udările. Anthemis sp.. cunoscând terenul.La culturile irigate. Erodium sp. Combaterea buruienilor anuale mono.. Galinsoga sp. În zonele unde cartoful nu se plantează cu bilon. în funcţie de infestarea cu buruieni anuale şi perene... numărul lucrărilor de afânare a solului şi de refacere a biloanelor poate fi mai mare.4 zile înainte de răsărire). Buruienile consumă cantităţi mari de apă şi elemente nutritive şi scad eficienţa tratamentelor împotriva bolilor (mai ales la mană) şi dăunătorilor (mai ales la gândacul din Colorado). Xanthium sp.. Buruienile din lanurile de cartof se combat cu multă greutate. chiar în cazul unor lucrări de îngrijire efectuate corespunzător cu mijloace mecanice... Sencor.1. Thlaspi sp. Lexone se aplică imediat după rebilonare.. 1999). etc.3. Acest mod de abordare constituie un dezavantaj care poate fi suplinit numai prin profesionalismul producătorului de cartof (MORAR. Gallium aparine. deoarece primele faze de vegetaţie a plantei corespund cu perioade ploioase din lunile mai şi iunie. compoziţia floristică din anii precedenţi. În prezent. Lamium sp. Portulaca sp. chimice şi biologice. când nu se poate intra cu mijloace mecanizate pentru distrugerea lor. Igran.. precum şi selectivitatea şi modul de acţiune a erbicidelor... afânând solul şi refăcând biloanele. Afalon.. 124 . Setaria sp. Papaver sp. Chenopodium sp.. bazată pe metode preventive. determinând diminuarea recoltei cu 20 . Metodele chimice se bazează pe folosirea unui sortiment diversificat de erbicide. Echinocloa crus-galli. Erbicidele simple ca: Gesagard. Fumaria sp. Galiopsis sp. Digitaria sp. Spergula sp. Atriplex sp. erbicidele respective se aplică în perioada de după plantare şi până în preziua răsăririi plantelor de cartof. toate ţările europene şi americane cu agricultură avansată practică combaterea integrată o buruienilor. Vicia sp... concomitent cu această lucrare şi până aproape de răsărirea plantelor de cartof (3 . agrotehnice. Merkazin. În anii secetoşi. Buruienile produc pagube mari.

Erbicidele asociate: Codal sau Lasso + Gesagard sau Sencor.0 1.040 0. Tabelul 6. în condiţii de irigare este prezent costreiul (Sorghum halepense).5 4.75-1.5 5.5 1. Lexone) pot fi administrate fără riscuri şi după răsărirea plantelor de cartof.75-1. Prometrex 50.0 8.3 Combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate din cultura cartofului.0-7.5-0. de preferat înainte.5-2.5-5. indiferent de faza de creştere.0-6.0 Tratamentele se fac după răsărirea plantelor de cartof. Afalon 50 (50% linuron). până când acestea formează 6 frunze adevărate. Dacă din anumite motive erbicidele monocotiledonate nu combat în totalitate buruienile.0 3.25-.0-6.5-5. în primele 10 zile. Aresin. Igran) se aplică. de răsărirea buruienilor monocotiledonate anuale. Tabelul 6.75 0.0-1. în funcţie de humus 1-2% 3-4% peste 4% Erbicide preemergente simple Gesagard 50.5 5.25-2.0 Erbicide (substanţa activă) Buruienile-problemă ca Solanum nigrum pot fi combătute cu ajutorul erbicidului Basagran care se aplică în faza de rozetă a buruienilor.5-4.0 Dual 500 (50% metholachlor) sau 3.5 6-8 terbutrin). se pot folosi erbicide postemergente. dar în momentul când plăntuţele de costrei au 15-35 cm înălţime iar cele 125 .ureic) + surfactant 0.25 1. până când acestea au 10 . Moldova şi Oltenia culturile de cartof pot fi infestate cu Agropyron repens iar în sudul ţării. (toate cu 50% prometryn).040 Basagran 48 (48% bentazon) 3. Erbicidele pe bază de metribuzin (Sencor.4 Combaterea costreiului din culturile de cartof (l/ha produs comercial) Erbicide (substanţă activă) Fusilade super (12.0-3. Igran 50 (50% 2.1.25 Erbicide postemergente Titus (sulfonil .50 1.0 Lasso (48% alachlor) plus 3.1% quizalofop-ethyl Sorghum halepense (costrei) 2. Aresin 50 (50% monolinuron) Sencor 70 (70% metribuzin) 0. În multe zone din Transilvania.0 .0 Sencor 70 sau 0.0 1.0-10.0-3.5-4.0 Lexone 75 GA 0. Afalon.5 4.1.7-1.5% haloxifop-ethoxy-ethyil) Targa (10. kg sau l/ha.5 3. cum ar fi erbicidul Titus ce se aplică în faza cotiledonală a buruienilor.3.040 0.5 Lexone 75 GA (75% metribuzin) 0. Prohelan 50.0 .25-2.5 7.0 3.5-0.00 1.0 4.0-8.1. Cosatrin 50.0-4.0 Agropyron repens (pir) 4.5-2.12 cm înălţime. Pentru combaterea acestor buruieni se aplică erbicide selective postemergente (tab.0 Gesagard 50 sau 2.00-1.5-8.0 4.4). 6.0 Erbicide preemergente complexe Codal (20% metholachlor + 20% prometryn) 6. după rebilonare sau plantarea tuberculilor.75 0. (Lexone. în mod obligatoriu.5% fluazifop-p-butil) Gallant (12.6.75-1.

5 kg/ha la Brestan 60 WP.3). Vandozeb 80 PU. Combaterea bolilor şi dăunătorilor.putregaiul uscat. Toate erbicidele recomandate după plantare şi înainte de răsărirea cartofului realizează o combatere a buruienilor eficientă când sunt aplicate concomitent cu o rebilonare.5 EC .80% eficacitatea protejării foliajului la mană. .0-1. înainte de răsărire. în decurs de 7 . atroseptica . pentru completarea acţiunii erbicidelor se mai execută 1 . Controlul insuficient al culturilor de cartof privind agenţii patogeni ai bolilor. Padan 50 . de 2 kg/ha la Dithane M-45. Curzate plus T 85 PU şi de 0.1.mana.5 zile a tratamentului faţă de momentul avertizat. Întârzierea cu 4 . Ordatox 25 EC . constituie adesea cauza unor producţii mici şi neeconomice. efectul lor fiind sporit dacă acestea rămân ca o peliculă la suprafaţa solului. Synchytrium endobioticum .10 zile. iar după tratament. trebuie să se facă cu mare atenţie.rizoctonioza. Combaterea buruienilor în lanurile cu cartof extratimpuriu şi timpuriu.de pir au 10-15 cm. 6. cât şi prezenţa dăunătorilor.0. Sandofan C-50 PU. Momentul aplicării tratamentelor este indicat prin buletine de avertizare. şi dicotiledonate (v. când se folosesc mijloace terestre de aplicare. iar cu mijloace aero se 126 .6 kg/ha. Dozele maxime (6 l/ha) sunt indicate când este prezentă şi specia Cynodon dactylon (pir gros). Fusarium sp.5 kg/ha la Ridomil plus.8 kg/ha.înnegrirea bazei tulpinii.1. de 2. tab. prin faptul că această intervenţie nu mai este preventivă. Temoal 52 PU. Ekalux S .1.5 kg/ha. Streptomyces scabies . Victenon 50 WP . mono-. se irigă cu 300 400 m3 apă la hectar. Erwinia carotovora var. Erbicidele asociate se aplică în primele zile după plantarea cartofului.putregaiul inelar. Marshall 25 EC . Phytophtora infestans .alternarioza. Alternaria solani . carotovora putregaiul umed.3 kg/ha. iar dintre dăunători: gândacul din Colorado Leptinotarsa decemlineata. Împotriva gândacului din Colorado se vor folosi următoarele produse: Decis 2. Dipterex 80 1.râia comună. Dintre numeroşii agenţi patogeni care produc boli ale cartofului amintim: Ervinia carotovora var. Respectarea dozei de fungicid şi a celei de lichid (200 l/ha la neirigat şi 400 l/ha în condiţii de irigare) se face prin calibrarea corectă a echipamentelor de stropit. diminuează cu 70 .2 kg/ha.râia neagră.3 kg/ha.2 kg/ha. Rizoctonia solani . după care urmează culturi succesive.0.0. Pentru combaterea buruienilor anuale se aplică erbicide anti-. Doza de fungicid este de 5 kg/ha la Turdacupral 50.2. Corynebacterium sepedonicum . În multe cazuri.2 lucrări mecanice de distrugere a buruienilor dintre rânduri şi de refacere a bilonului.

La recoltarea cu combina tuberculii se transportă la depozitul de tranzit sau la centrul de preluare. în acest caz. iar în luna august cu combina CRC-2 (sau cu combina E-684).8 tratamente pentru combaterea bolilor şi 2 .utilizează Dimevur (3 l/ha) sau Carbavur (3 l/ha). 60 .A.U. umiditatea solului nu trebuie să scadă sub valoarea plafonului minim de 50 . Cercetările au evidenţiat că cea mai mare nevoie de apă se manifestă de la tuberizare până la maturitate. în funcţie de soi şi zona de cultură. Se fac 4 . În anii cu primăveri secetoase se recomandă să se facă o udare de aprovizionare sau o udare imediat după răsărire. prin smulgere iar pe celelalte soluri folosind sapa sau plugul. Contra adulţilor hibernanţi tratamentul se recomandă în cazul când numărul este mai mare de 10 exemplare la 100 de plante. 127 . produsele recomandate fiind compatibile. atunci când greutatea tuberculilor a depăşit 30 g.70% din I. conform cu cerinţele. sortarea făcându-se concomitent cu recoltarea. august).000 m3/ha. Depozitarea tuberculilor recoltaţi nu trebuie să depăşească 24 de ore. Pentru realizarea acestor consumuri de apă. Se evită vătămarea tuberculilor.4 tratamente pentru combarerea gândacului din Colorado. Recoltarea Cartoful pentru consum extratimpuriu şi timpuriu se recoltează începând din luna mai. Depozitarea. Numărul tratamentelor oscilează de la an la an. unde se sortează şi se calibrează în vederea livrării. Recoltarea se face manual pe solurile nisipoase.70% din acest consum realizându-se în perioada de formare şi creştere intensă a tuberculilor (iunie. cantităţile specificate sunt pentru un singur tratament. Pentru consumul de vară recoltarea se face pe măsura necesităţilor. Regimul de irigare se dirijează permanent atât în funcţie de nivelul precipitaţiilor. (intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 40-70 cm. când peridermul încă nu este bine format. Când avertizările pentru mană şi gândacul de Colorado coincid. tratamentele se pot face combinat. Irigarea cartofului s-a dovedit eficientă în toate zonele. Rezultate bune se obţin când alternează produsele de la un tratament la altul. iulie. cât şi dinamica consumului de apă al plantelor de cartof. în urma maşinii E-649 se face şi sortarea lor.500 – 7. Umiditatea solului trebuie să se menţină în tot timpul perioadei de vegetaţie la minimum 70 . Odată cu strânsul tuberculilor. de obicei în luna iulie. Consumul total de apă la cartof are valori de 3.80% din capacitatea pentru apă a solului. cu maşina E-649 care produce mai puţine vătămări. nu trebuie să depăşească 10 zile.

întregi pentru consum. Maşina E-649 dislocă. Combina E-684 execută recoltarea cartofului pe 3 rânduri şi adunarea acestora într-o remorcă cu deplasare independentă. îi scutură de pământ pe o bandă transportoare şi îi depune în buncăre. Recoltarea se face numai pe vreme bună şi la umiditatea corespunzătoare a solului. încarcă tuberculii în remorca de transport. restul de 1/3 având încă culoarea galbenă. care lucrează în flux cu maşina ISIC-30. sau cu maşina universală de tocat resturi vegetale (MUTRV) care lucrează în agregat cu tractorul L-445. pietre. sub 40 g se repartizează pentru furaj. 1977). între 40 . folosind Reglone 5 l/ha. Harvade 25 F în doză 2. Tuberculii se transportă la centrele de preluare sau la depozitele de păstrare. Maşina de scos cartof cu rotor excentric – MSCRE-1 şi maşina de scos cartof pe un rând cu brăzdar oscilant – MSC-1 B. de unde se adună manual în grămezi.8 zile mai înainte de recoltare. tuberculii mici şi vătămaţi pentru furaj. paralel cu combina.O. remorci sau containere pentru transport. pe cale chimică la îngălbenire totală.5 l/ha sau pe cale mecanică cu maşina de tocat vrejuri MTV-4. În solele cu cartofi pentru consum sortarea se face pe două categorii: tuberculi mari şi mijlocii. din buncărul combinei sau din mers în remorca tractată paralel cu combina. au un indice minim de vătămare a tuberculilor. Tuberculii se separă de impurităţi (bulgări.În urma acestor maşini tuberculii trebuie strânşi imediat. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea cu combinele pentru cartof. Este foarte important ca recoltarea cartofului să se facă la temperaturi mai mari de 6 . deoarece se reduce foarte mult gradul de vătămare a tuberculilor. dar lucrarea este de bună calitate numai în cazul unei tehnologii adecvate şi a unei dotări corespunzătoare (SOCOL.Cartoful pentru consumul de toamnă-iarnă şi pentru industrializare se recoltează când 2/3 din tulpini (vrejuri) s-au uscat. Pentru calibrarea tuberculilor destinaţi plantării se foloseşte maşina de calibrat MCC-60 (45). Vrejurile se distrug cu 7 . Capetele parcelelor se recoltează manual pe 15 m lungime pentru întoarcerea agregatelor. 128 .. Combinele de recoltat dizlocă pământul cu tuberculi. staţionar. separă tuberculii de pământ şi îi depune pe suprafaţa solului în spatele maşinii. în agregat cu tractorul L-445.13°C). separă pământul şi resturile vegetale. Maşina lucrează bine numai pe solurile uşoare. Combina CRC-1 dislocă tuberculii. iar cei din lotul semincer se sortează pe 3 categorii: cei peste 80 g sunt destinaţi consumului. tuberculi bolnavi) cu maşina ISIC-30 în componenţa căreia intră şi maşina de presortat (MP-1).80 g pentru material de plantare.7°C (chiar 12 .

grâu. cartof. .În ţara noastră se obţin producţii de 10 . există mari rezerve pentru a se obţine producţii de 70 – 110 t/ha. 15 . combaterea buruienilor şi valorificarea eficientă a îngrăşămintelor. trifoi. astfel încât să rămână timp pentru efectuarea lucrărilor solului şi a fertilizării organo-minerale. porumbul erbicidat cu erbicide triazinice.25 t/ha la soiurile timpurii şi semitimpurii şi 25 . cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă.25 t/ha la soiurile extratimpurii. floarea-soarelui şi cânepa. cât şi suprafeţele ocupate de culturi succesive.50 t/ha la soiurile semitârzii şi târzii. dacă solul nu a fost infestat cu nematode. un asolament de 4 ani cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. leguminoasele anuale şi cartoful (în zona favorabilă acestuia). dacă infestarea a fost slabă şi numai după 8 ani. din cauza consumului mare de apă şi potasiu. datorită epuizării solului în apă. cât şi de irigare. ori un asolament de 5 ani cu următoarea rotaţie: sfecla pentru zahăr. 6. porumb şi alte culturi cu care nu are dăunători comuni.5 ani astfel: .pentru zona cu grad mai ridicat de umiditate. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi a Substanţelor Dulci Fundulea recomandă atât pentru condiţii de neirigare.2 SFECLA PENTRU ZAHĂR Tehnologia de cultivare Rotaţia Sfecla pentru zahăr trebuie sa urmeze după culturi care părăsesc terenul devreme. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru sfeclă cruciferele şi ovăzul din cauza dăunătorilor comuni (nematode). folosind rotaţii de 4 . Sfecla poate reveni pe acelaşi teren după 4 ani. VASILIU. porumb. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. În aceste condiţii se asigură acumularea apei în sol. floarea-soarelui. cereale de toamnă. cartof. sau după 6 ani. asolamente speciale. La rândul ei sfecla este bună premergătoare pentru orzoaică. sorgul şi iarba de Sudan. grâu de toamnă. trifoi. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă. Având în vedere că din totalul stolonilor formaţi pe tulpina subterană numai 30 – 40% se transformă în tuberculi. în cazul infestării puternice (A. 1959).pentru zona cerealieră din sudul ţării un asolament de 4 ani. orz. 129 .

6. cu o coloraţie verde-albăstruie şi cu pete brune pe margini. P . citat de GH. dar este mai ridicat la producţia de zahăr.1. În primele luni de vegetaţie sfecla consumă cantităţi mari de azot pentru formarea frunzelor.4 . consumul maxim fiind înregistrat în lunile iunie . Na 1. sunt următoarele: N . Mg . când se absorb circa 70% din întregul necesar.7 .4 .9.30 iunie).2.) după D. DAVIDESCU şi colab. BROUWER. 1 kg fosfor asigurat prin fertilizare determinând obţinerea a 17 kg zahăr ( W.a.2. Azotul este cel mai important element pentru creşterea plantelor. BÎLTEANU (1993).2% (GH. 3) în perioada tuberizării şi cumulării zahărului (iulie . Insuficienţa azotului determină reducerea suprafeţei foliare.8 . 1976). 1974). Excesul de azot amoniacal în sol la însămânţare are efecte toxice asupra germenilor şi plantelor de sfeclă (D. SOLTNER (1990). Absorbţia fosforului are loc de-a lungul întregii perioade de vegetaţie.6 . Fosforul favorizează creşterea rădăcinilor şi a aparatului foliar.5.0 5. consumul maxim fiind înregistrat în intervalul iulie .2.a. 130 .. 2) la începutul îngroşării rădăcinii (10 . se asigură un spor de 52 . în funcţie de condiţiile de experimentare.0. Insuficienţa fosforului se manifestă prin frunze mici fără luciu. (1983) menţionează trei perioade critice privind necesarul elementelor nutritive accesibile plantei: 1) la apariţia perechii a doua şi a treia de frunze. 70 kg P2O5 şi 250 kg K2O.iulie. Limitele de consum (în kg/ha s.4 . prin prelungirea vegetaţiei şi diminuarea conţinutului de zahăr.1.4. 1970). sfecla extrage din sol circa 165 kg azot. pentru o tonă de rădăcini. BÎLTEANU. Sporul de producţie datorat fosforului este mai mic decât în cazul azotului în ceea ce priveşte recolta de rădăcini.6. GH.1. la 1 kg N s.august.8. Pentru o producţie de 40 t/ha rădăcini şi 36 tone/ha frunze. Pe măsură ce plantele avansează în vegetaţie se intensifică asimilarea fosforului şi potasiului. contribuie la creşterea producţiei de rădăcini şi sporeşte conţinutul de zahăr cu 0. elemente deosebit de importante pentru sinteza şi acumularea zahărului.august).2. K .Fertilizarea Sfecla pentru zahăr este o mare consumatoare de elemente nutritive.110 kg rădăcini. BÎLTEANU şi colab.6.2. Ca . iar excesul de azot frânează acumularea zahărului în favoarea creşterii vegetative şi determină creşterea conţinutului de azot vătămător. După diferiţi autori.

în perioada 1975 . principalul îngrăşământ organic.30 kg rădăcini respectiv 4. Prevenirea carenţei în bor se realizează prin aplicarea a 13 . iar la producţia de zahăr între 27 . când îngrăşământul organic se aplică pentru sfecla de zahăr şi 1. SEGĂRCEANU. Dintre acestea importanţă deosebită prezintă borul. sporul obţinut la producţia de rădăcini a oscilat între 27 . Administrarea îngrăşămintelor îngrăşămintele chimice. Rezultate bune se obţin numai prin utilizarea de gunoi fermentat.26 kg/ha borax (1. Potasiul favorizează absorbţia azotului şi fosforului. Frecvent.1985. influenţând negativ producţia. doza de îngrăşăminte se va diminua cu: 2.5 kg/ha N. ŢUCUDEAN. este de 25 .0 kg s. sinteza şi migrarea zahărului în rădăcini şi conferă plantelor o bună rezistenţă la secetă şi boli. datorită condiţiilor climatice. 1. când s-a aplicat plantei premergătoare. 1. Pentru fiecare tonă de gunoi încorporat. în anii cu veri secetoase. la S.a. În condiţiile cernoziomului mediu levigat de la Girişul de Criş (jud. Astfel. reflectate şi în producţia de zahăr care a crescut cu 13 . 1986). Sporul de producţie realizat de 1 kg potasiu s. leguminoasele pot fi cultivate în mirişte sau în regim irigat. s-au obţinut sporuri la producţia de rădăcini cuprinse între 26 .Excesul de fosfor măreşte consistenţa rădăcinilor şi grăbeşte maturarea.5 kg/ha N. cu nevoia de substanţe nutritive ale plantei.3. Microelemente.5 kg/ha P2O5. în mare măsură.133%.5 zahăr (W.140% (I. în funcţie de nivelul dozelor şi rapoartelor experimentale. deoarece ritmul de descompunere al gunoiului coincide. Lovrin. carenţa în acest element apare pe solurile cernoziomice şi aluviale cu reacţie neutră.a.A. pe lângă cele organice. Carenţa de bor determină îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei şi putrezirea “inimii sfeclei”. 1970). au un rol primordial în nivelul producţiei sfeclei pentru zahăr. 131 . 1986).5 kg/ha K2O.5. 1975). Gunoiul de grajd. odată au fertilizarea de bază (CR. Bihor). Îngrăşămintele verzi prezintă importanţă în regiunile unde. BROUWER. BORDAN. Carenţa în potasiu determină reducerea numărului de frunze şi uscarea lor prematură.0 kg ha P2O5. şi 1 kg/ha K2O.).84%.5 .5 . excesul de potasiu favorizează producţia de frunze în detrimentul producţiei de rădăcini. şi 2. asigură importante sporuri de recoltă pe toate tipurile de sol. HERA şi Z. încorporat în sol sub arătura de vară sun toamnă. prin fertilizare cu NPK.C.70% (O.

6% la producţia de zahăr. N140-180 P80-115 K60-110.5 4.0 2.0 3.0 189 176 165 154 145 136 131 220 208 196 186 177 169 163 248 235 223 213 204 196 189 271 258 247 236 228 219 214 289 276 265 254 245 237 231 Asigurarea solului cu fosfaţi mobili (P-AI) la ppmP 10 20 30 40 50 60 70 98 90 85 82 80 79 79 119 111 106 103 101 100 100 137 129 124 121 119 118 118 154 146 141 138 136 135 135 167 159 154 151 149 148 148 Asigurarea solului cu potasiu mobil (K-AI) la ppmK 60 80 100 120 140 160 180 119 103 90 82 73 68 66 139 123 110 102 93 88 83 155 139 126 117 109 104 93 168 152 138 130 122 116 111 178 162 149 140 133 127 121 4.0 1. în tabelul 6.5 2.4 cu fertilizatoare. OLTEANU şi colab. Tabelul 6. 13:27:13 se folosesc ca îngrăşăminte de bază pe toate tipurile de sol. folosind cultivatorul CPT .8 . În funcţie de aceste două elemente.5.Rezultatele experienţelor efectuate în 12 localităţi situate în diferite zone pedoclimatice ale ţării.5 3. odată cu praşila a doua mecanică.2. 1960).75% la producţia de rădăcini şi de 14. Deoarece aportul elementelor nutritive din aceste îngrăşăminte nu corespunde întotdeauna necesităţilor de fertilizare. aducerea la nivelul dorit se va realiza prin completare cu îngrăşăminte simple. (GH. Prevederile actuale referitoare la stabilirea dozelor de îngrăşăminte stabilesc următoarele: pe solurile cu fertilitate bună se administrează N120-160P70-150K50-80.1 Dozele optime de NPK la sfecla pentru zahăr.IN 1.2. iar pe solurile cu fertilitate medie şi slabă. au evidenţiat sporuri de 13. Criteriile care stau la baza stabilirii dozelor de îngrăşăminte sunt nivelul recoltei scontate şi aprovizionarea solului cu elemente fertilizante.54. în funcţie de recolta scontată (Rs) şi de gradul de asigurare a solului Recolta scontată (Rs) (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 0. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu trebuie făcută o dată cu efectuarea arăturii adânci de vară sau de toamnă. Îngrăşămintele cu azot. menţionată în cartarea agrochimică. 132 .5 125 157 184 208 225 80 78 99 117 134 147 200 60 80 96 109 119 Îngrăşămintele complexe (NPK) de tipul: 16:48:0. se aplică fracţionat: jumătate din doză la pregătirea patului germinativ şi jumătate în timpul vegetaţiei.56. 23:23:0. fiind mai uşor levigate pe profilul solului..1 sunt prezentate dozele optime.5 .5 203 235 263 283 301 5 105 126 144 161 174 40 141 161 177 190 199 Indicele de azot .

8 sau cu alte mijloace adecvate. 1984).5 .30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa stelată.45 g cm3. iar pe solurile mai grele şi tasate se înlocuieşte grapa cu colţi rigizi din compunerea combinatorului cu vibrocultorul ale cărui organe active pot afâna şi mărunţi mai bine aceste soluri. POPESCU (1988).Aplicarea îngrăşămintelor complexe foliare la cultura sfeclei pentru zahăr constituie un important factor de sporire a producţiei de rădăcini cu până la 29%. utilizându-se doze de 1.5%.3 l ha. iar pe teren nedezmiriştit de 11% (V. După plantele care părăsesc terenul în vară (cerealele păioase). se execută imediat dezmiriştirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului. se apreciază favorabil solul cu porozitatea totală de 48 . din care 30 . Aceste îngrăşăminte sunt compatibile cu produsele de combatere a bolilor şi dăunătorilor.07 şi 1. Când terenul prezintă denivelări. după lucrarea cu grapa cu discuri se va efectua nivelarea de exploatare prin două lucrări perpendiculare cu nivelatorul. printr-o singură trecere cu combinatorul la o adâncime redusă şi uniformă. Momentul optim de aplicare este în luna iulie. 133 .36%. determinat toamna pe teren dezmiriştit. Cercetările efectuate de V.60%. Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile uşoare cu combinatorul format din grapa cu colţi rigizi şi grapa elicoidală urmată de tăvălugul inelar (de “tip croskillet”). Arătura se execută la adâncimea de 28 . Nivelarea arăturii din toamnă cu ajutorul nivelatorului NT . cu influenţe depresive asupra producţiei spre limita superioară. a fost de 19.24% porozitate de aeraţie..9 cm. Prin această lucrare se previne pierderea apei din sol şi se asigură înmagazinarea întregii cantităţi de apă provenită din precipitaţii. POPESCU. răsărirea şi reglarea regimului aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor. mărunţirea şi nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinarea. putând fi aplicate în amestec. Lucrările solului Afânarea solului pe adâncimea de creştere a părţii recoltabile a rădăcinii. ŞTEFAN şi colab. au evidenţiat că rădăcinile sfeclei pentru zahăr se dezvoltă normal în solul care are greutatea volumetrică cuprinsă între 1. în funcţie de intervalul dintre stropiri. asigură pregătirea terenului mai devreme în primăvară. fără a diminua conţinutul de zahăr (GH. 1988). conţinutul în apă. Adâncimea de mobilizare a solului nu trebuie să depăşească 4 cm fapt pentru care se interzice folosirea grapei cu discuri care nu poate fi reglată la adâncimi de lucru mai mici de 8 . porozitate capilară şi 18 .2.

Sămânţa şi semănatul Sămânţa. se evită pierderile produse de îngheţurile târzii din primăvară.a. cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă de 75%. Mucor. Pentru semănat se utilizează sămânţă provenită din loturi semincere certificate.28 l/t sau Promet 666 SGO 25 l/t. Răsărirea în câmp la sfecla pentru zahăr este influenţată atât de adâncimea la care se încorporează sămânţa. insecticide.3 zile) la 3 4°C. Mospilan 70WP 30 kg/t. se evită atacul unor dăunători care apar odată cu creşterea temperaturii şi contribuie la obţinerea unor culturi încheiate. Pentru prevenirea atacului de dăunători (Agriotes sp. sămânţa se tratează cu unul din următoarele produse: Seedox 80 în cantitate de 10 kg/t. din categoria biologică înmulţirea I. Glomerulele şlefuite se pot draja. cât şi de gradul de mărunţire a solului. Cerinţele ridicate faţă de umiditate pentru germinare impun ca semănatul să fie executat primăvara timpuriu. când temperatura solului la adâncimea de încorporare se stabilizează (2 . Cheatocnema tibialis). Semănatul. Peronospora. Bothynoderes punctiventris. (6 g/kg). Fusarium. Sămânţa se livrează unităţilor agricole cultivatoare sub formă “şlefuită" în cazul soiurilor plurigerme şi “neşlefuită” la soiurile monogerme. Astfel.110 mii plante/ha în 134 . Executarea semănatului la timp asigură o răsărire explozivă. Furadan 35 ST . Epoca de semănat.. Densitatea. iar solul are bulgări cu diametrul mai mic de 5 cm. afânat în profunzime pentru a asigura apa şi aerul necesare germinaţiei seminţelor şi răsăririi plantelor. Cele mai bune rezultate se obţin când semănatul se face la 2 cm. iar terenul este zvântat. Calendaristic.Se apreciază că pregătirea solului a fost realizată în bune condiţii dacă patul germinativ este perfect mărunţit. care stânjenesc dezvoltarea buruienilor. Phoma. o creştere uniformă a plantelor. semănatul trebuie încheiat până la 15 martie în zona de sud şi 25 martie în zona de nord a ţării. sămânţa se tratează cu Tiradin 75. Tanymecus sp. Sămânţa drajată şi calibrată asigură realizarea unui semănat de mare precizie. Tachigaren 70 WP (6 g/kg) s. Pentru a preveni atacul ciupercilor Pythium. Rezultatele experimentale din ţara noastră reliefează că cele mai mari producţii se obţin când se asigură la recoltare 100 . respectiv se acoperă cu un liant în care se adaugă substanţe nutritive.. nivelat. Aphanomyces. cât şi apariţia lăstarilor floriferi în primul an de vegetaţie. Aspergillus. fungicide şi biostimulatori.

Pe suprafeţele unde recoltarea se face mecanizat.120 mii plante/ha la culturile irigate. Prăşitul. Sămânţa monogermă are o putere de străbatere mai mică decât sămânţa plurigermă. În funcţie de germinaţia seminţelor. 1977).7 cm. cu marginile subţiate la 0.culturile neirigate şi 110 .8 mm. pe solurile cu aport freatic.40 orificii. echipate cu cuţite săgeată şi discuri de protecţie a rândurilor.8 km/h.12. de la semănat până la recoltare. pe urmele încă vizibile lăsate de roţile tasatoare ale semănătorii. Lucrarea se execută cu agregatul format din tractorul L-445.4.10 zile de la însămânţare. în funcţie de distanţele de semănat. la care patinarea este minimă şi creşte precizia de distribuţie a glomerulelor pe rând. pe rând (8 . realizarea densităţii menţionate se asigură prin semănarea unui număr dublu sau chiar de peste trei ori mai mare de seminţe. iar la soiurile plurigerme între 8 . terenul fără crustă şi o stare fitosanitară corespunzătoare. sfecla pentru zahăr se seamănă la distanţe între rânduri de 45 cm.4 km/h şi la adâncimea de 4 6 cm. Prima praşilă mecanică se execută după 8 ..8 kg/ha. de tip zaharat. la o viteză de lucru cu 3 . deci înainte de răsărire. iar pe suprafeţele unde recoltatul se face semimecanizat. care încep imediat ce rândurile devin vizibile şi se repetă la intervale de 10 . densitatea poate să crească la 120 mii plante ha şi în cultură neirigată (I. semănatul se execută în benzi după schema:45-60-45-45-45-60-45. Ritmul lent de creştere din primele săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii de sfeclă pentru zahăr. De-a lungul perioadei de vegetaţie se mai execută 3 . variază la soiurile monogerme între 5 .12 cm. Semănătoarea se echipează cu patine mici.8 mm (la sămânţa monogermă) sau 2 mm (la sămânţa plurigermă).14 135 . Semănatul se va executa cu viteze de 3. Adâncimea de semănat.4 praşile mecanice.5 kg la ha. pentru a menţine cultura curată de buruieni. având diametrul de 1. precum şi cu discuri cu 30 . Distanţele de semănat. prevăzute cu limitatoare de adâncime. urmat de cultivatorul CPPT 4 sau CPT 5. lăsând o zonă de protecţie de 5 . Datorită capacităţii germinative scăzute a glomerulelor de sfeclă. În cazul soiurilor precoce. Lucrările de îngrijire Întreţinerea culturii de sfeclă pentru zahăr se face permanent.3 cm la sămânţa monogermă şi 3 . pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire. Cantitatea de sămânţă. motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2 . se stabileşte distanţa între glomerule pe rând. FAZECAŞ şi colab.4 cm la sămânţa plurigermă.

discurile de protecţie se scot. Erbicidul Betanal AM se utilizează atunci când dicotiledonatele anuale nau fost bine combătute de Venzar. în funcţie de starea terenului şi gradul de îmburuienare. Diizocab sau Eradicane 6 E se aplică înainte de semănatul sfeclei şi se încorporează prin două lucrări cu combinatorul. la distanţa între plante pe rând la 18 22 cm. folosind în exclusivitate săpăligi speciale cu lamă îngustă de 15 cm. Pe rând se execută 2 . cu indicatori de calitate superiori.2.7 cm adâncime. cu condiţia protejării perfecte a culturii împotriva buruienilor. Elbatan sau Ador. Viteza de înaintare a tractorului este de 3. 136 .3 frunze. 8 . Odată cu răritul se face completarea golurilor. pentru realizarea densităţii dorite. 6. manual. cu sămânţă din soiuri monogerme genetic. în orele în care frunzele au turgescenţa redusă. în condiţii normale de vegetaţie şi la patru frunze. acestea se înlătură prin lucrarea de plivit. la 6 . Când frunzele sunt mari. Răritul. Lucrarea începe atunci când plantele au două frunze adevărate. nefiind volatil. la praşilele a treia şi a patra. când acestea sunt sporadice şi cu maşina de semănat. Combaterea chimică a buruienilor. Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide antigramineice asociate cu erbicide antidicotiledoneice (tab. La prima şi a doua praşilă cultivatorul se echipează cu discuri de protecţie a rândurilor şi cu cuţite săgeată. 6. prăşitul mecanic se face mai târziu. Adâncimile de lucru sunt de 5 . 10 . când buruienile dicotiledonate au 2 .2 km/h la praşila a doua şi circa 7 .7 cm la praşila I.8 km/h la ultimele două lucrări. semănatul sfeclei la distanţă definitivă bob cu bob. iar cuţitele săgeată se înlocuiesc cu cele unilaterale.10 cm la praşila a IIa.15 cm la praşila a IV-a.4 cm printr-o singură lucrare cu combinatorul. Erbicidul Dual se aplică înainte de semănat şi. devansarea sau întârzierea efectuării lucrării soldându-se cu importante pierderi de producţie. Se aplică după răsărirea sfeclei. folosind despicătorul de lan. Agricultura modernă dă ca soluţie.2). Erbicidele Olticarb. când se semnalează atac de dăunători. când rămân porţiuni de rânduri nesemănate. Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr.3 praşile manuale. Executarea răritului se face manual.12 cm la praşila a III-a şi 12 .zile. Hexilur.8 km/h la prima praşilă. Asigurarea densităţii optime se realizează prin rărit. se încorporează superficial la 3 . Ro-Neet. a bolilor şi dăunătorilor. iar când apar buruienile în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie.

În asociaţie cu Fusilade. tratamentul efectuându-se atunci când plantele de costrei au 15 .3 l/ha.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Eradicane 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Dual 500 EC + Venzar 80 3-6 + 1-1. halepense Betanal 6 Dicotiledonate anuale Goltix 70 WP 7 Dicotiledonate anuale Lontrel 300** 0.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Diizocab 80 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1.3-0. crt.În loc de Venzar se pot folosi în aceleaşi doze. dacă există Cirsium arvense. Elbatan. În solele puternic infectate cu Avena fatua. halepense Gallant Super 1-1. de asemenea.2 l/ha. Dacă cultura este infestată şi cu Sorghum halepense. în doze de 1. sunt necesare şi una-două praşile manuale selective.2 Combaterea chimică a buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr Nr. ** . erbicidele Hexilur. 137 .5 Monocotiledonate inclusiv S. dozele din erbicidele menţionate se măresc la 2 .5+. Gallant sau Targa. Adol. halepense Gallant 125 EE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. după răsărirea sfeclei se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super.35 cm înălţime.5 Monocotiledonate anuale Nortron Super 2. halepense 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 * .5+1.5 Betanal Compact Dicotiledonate anuale (1.5) Betanal Progres 4 (2+2) Dicotiledonate anuale Focus Ultra 3-4 Monocotiledonate inclusiv S.Tabelul 6. halepense Targa 10 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate Dual 960 EC 2-3 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate TCA 10-15 Monocotiledonate Goltix 70 WP 10 Dicotiledonate Duacil 6.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Olticarb 75 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1.4-3 Monocotiledonate şi dicotiledonate Betanal AM-11 6 Dicotiledonate anuale Monocotiledonate şi unele Betanal Tangem 8 (4+4) dicotiledonate 4. Combaterea chimică a buruienilor reduce numărul de praşile la două. Targa. halepense Nabu S 6-8 Monocotiledonate inclusiv S. Gallant.5 G 30 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Erbicide aplicate în perioada de vegetaţie Fusilade super 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Nortron + Venzar 80 WP* 8-10 + 1-1.2.5 Dicotiledonate Kusagard 75 WP 1. halepense Furore 90 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.1. Doze de produs Erbicidul Buruieni combătute comercial (l/ha sau kg/ha) Erbicide preemergente Pyramin WP 4-6 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Pyramin WP 6-8 + 3-4 Monocotiledonate şi dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1.5 .

Sumicidin 20 EC (0. iar rezerva de apă din sol ajunge la 50% din i.15 zile. Altor 100 (0.u. Se execută două-trei tratamente cu unul din următoarele produse: Alto combi 420. în stepă şi silvostepă şi la 70% din i. Punchne în doză de 0. când rădăcinile încep să se îngroaşe. la mijlocul lunii iunie.1 l/ha).5 l/ha.3 l/ha).3 l/ha. numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţie corespunzător cu cerinţele plantelor în diferite faze de vegetaţie. realizată prin tratamentul seminţelor. folosind o normă de udare de 500 . Plusia gamma) se tratează în vegetaţie cu unul din următoarele produse: Talstar 10 EC (0. Tanymecus sp:.75 l/ha). Pennuc. Irigarea culturii. 138 . Larvele defoliatoare (Mamestra brassicae.0 l/ha. Fundazol 50. Cercosporioza (Cercospora beticola) apare în lunile VI . Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris. nu este totală. în doză de 7 l/ha. Bavistin 50.3 l/ha). Agriotes sp. la această cultură.. pe adâncimea de 0 . Protecţia plantelor. Obţinerea unor producţii mari de sfeclă pentru zahăr este posibilă în zonele cu deficit de umiditate. Decis 2.6 l/ha). în doză de 0. revenirea pe aceeaşi parcelă fiind necesară la intervale de 10 . Satisfacerea necesarului de apă prin irigare începe. fiind mai frecventă în zonele şi în anii cu cantităţi mai mari de precipitaţii sau în condiţii de irigare. Derosal 50.600 m3/ha. Făinarea (Erysiphe betae) se combate cu Tilt 250 (0.2 l/ha.5. astfel că.5 l/ha). Ekalux 25 EC (1. în doză de 2 l/ha. 10 boli şi 17 dăunători.a în zona pădurilor din câmpie.80 cm.0 l/ha). Kasumin 2.5 l/ha) sau Decis 2. Topsin M 70. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr Fundulea (1990) menţionează.5 l/ha). Suzu 60.VII. Baycor 300.u. la densităţi crescute ale dăunătorilor şi în condiţii favorabile manifestări atacului. se efectuează un tratament suplimentar cu insecticidele Dursban 4 E sau Sinoratox R-35 cu dozele de 1. Rias 300 EC.25 l/ha) şi Dursban 4 EC (1. Sumialfa 10 EC (0.5 l/ha).1 l/ha).a. Atomaris linearis. în funcţie de textura solurilor.5 EC (0. Impact 12. Fastac 10 EC (0. Pierderile provocate pot ajunge la 30% la producţia de rădăcini şi 40% la producţia de zahăr.5 l/ha şi respectiv 3. Chaetocnema tibialis) se combat prin traramente la sămânţă şi în vegetaţie prin tratamente cu Dursban 4 Z (1. Brestan 60.Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Sumicombi 30 EC (0. Sumi 8 în doză de 0.5 EC (0. Benlate 50. în anii normali.

Recoltarea manuală. Depozitarea sfeclei în vederea prelucrării ulterioare este admisă numai când temperaturile scad sub 10°C. depozitarea în câmp a sfeclei care nu se poate transporta imediat să se facă în grămezi mari de circa 1. semimecanizat şi mecanizat. Pentru a preveni pierderea turgescenţei rădăcinilor se impun următoarele măsuri: să nu se recolteze decât cantităţile care pot fi decoletate în cel mult 24 de ore.3 cm. Rădăcinile mai mari de 1 kg se decoletează conic.august şi o udare în septembrie. Recoltarea. se recoltează numai cantităţile obligatorii prevăzute în graficele de livrare. transportul să fie efectuat în paralel cu recoltarea şi decoletarea. Când temperaturile din aer sunt mai mari de 10°C. când începe creşterea rapidă a corpului sfeclei.20 septembrie în zonele din sudul ţării şi 1 . înlăturând. Fenologic. când are loc creşterea frunzelor şi 0. 3 . când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul mai ridicat de zahăr. Rădăcinile cu greutate mai mică de 1 kg se decoletează printr-o tăietură orizontală la nivelul celor mai de jos muguri vizibili de pe epicotil. Calendaristic.2 ori mai mare decât greutatea frunzelor. frunzele uscate şi verzi şi efectuând la capătul sfeclei o tăietură orizontală de 2 . Recoltarea semimecanizată. Grosimea stratului de sol umezit trebuie să fie de 0.5 octombrie în zona mai rece din nord.Eşalonarea pe luni a udărilor este următoarea: o udare în iunie. Pe solurile cu aport freatic irigarea este necesară numai în anii secetoşi. iar extragerea rădăcinilor din sol şi decoletarea se execută manual. Între data aplicării ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile în anii normali şi numai circa 5 . Sfeclele extrase din pământ se curăţă şi se decoletează tăindu-se şi vârful rădăcinii la grosimea de 1 cm.5 . cu o porţiune mică de pulpă.5 udări în iulie . O atenţie deosebită trebuie acordată decoletării sfeclei.8 m începând cu luna iulie. În acest moment greutatea rădăcinilor este de 1. maturitatea sfeclei se realizează în jur de 15 .000 kg acoperite cu coletele rezultate prin decoletare. Dislocarea rădăcinilor se face cu DSP-4.5 cm în luna iunie. respectiv cele care pot fi prelucrate imediat.10 zile în anii secetoşi. iar formarea de noi frunze încetineşte. Se realizează cu furci speciale. prevăzute cu două coarne în formă de liră. Recoltarea poate fi efectuată manual. Lucrarea se 139 . Epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate. maturitatea se recunoaşte prin aceea că frunzele se împuţinează şi devin de culoare verde-deschis.

plantele se recoltează manual. tutunul se poate cultiva 2 .execută în bune condiţii dacă la semănat s-a folosit schema corespunzătoare (în benzi). Recoltarea mecanizată se execută în două faze cu seturile de maşini MDS3 + MRS-3. distanta între plante 18 . pentru a asigura zona de întoarcere pentru agregate. În condiţiile respectării tehnologiei de cultivare în ţara noastră. CAP. după care se eliberează terenul. Pentru a lucra în condiţii bune. După recoltare. cu pierderi minime. dar se distruge structura solului şi se înmulţesc paraziţii specifici (boli. cu soiurile zonate în prezent se pot realiza producţii de peste 50 t/ha rădăcini. producţia să nu fie peste 30 t/ha. să nu se facă şanţuri. semănatul să se execute echidistant şi în rânduri drepte. sfecla pentru zahăr nu trebuie să rămână în grămezi în câmp. răsărirea să fie explozivă şi fără goluri. iar cele care au coletul deasupra solului. fapt care obligă la organizarea în flux continuu a recoltării. şi BM-6 + KS-6 sau într-o singură fază cu combinele de recoltat sfeclă CRS-2 şi CRS-3 sau cu alte tipuri de combine de fabricaţie străină. transportului şi prelucrării. Rădăcinile decoletate şi bine curăţate de pământ se aşează în grămezi cât mai mari şi. viroze. În aceste condiţii se obţin rezultate bune la soiurile de tutun pentru ţigări de foi. dacă nu se transportă imediat. cultura trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: terenul să fie perfect nivelat.22 cm. lucrarea de decoletat să înceapă după ce se ridică roua. dăunători). dar nu şi 140 . Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea în două faze. la peste 12 cm. 7 TUTUNUL Tehnologia de cultivare a tutunului Rotaţia Tutunul suportă monocultura mai mulţi ani fără să se înregistreze fenomenul de “oboseală” a solului. la prăşit să nu se scoată bolovani. Producţia de frunze şi colete reprezintă 38% din recolta de rădăcini. Pe terenuri proaspăt defrişate. pe distanta de 18 . la decoletare sunt culcate şi se taie oblic.20 m. la recoltare terenul să aibă umiditate normală. întrucât aceste suprafeţe sunt fertile şi libere de paraziţi specifici. se vor acoperi cu frunze. înainte de decoletare se deschid drumuri cu dislocatorul şi se extrag rădăcinile normal. terenul să fie curat de buruieni. culturile cu distanţa între plante pe rând sub 12 cm nu se pot decoleta. să nu se acopere coletul plantelor cu pământ. după o pajişte desţelenită sau după o plantă perenă.3 ani la rând. deoarece pierderile în greutate sunt extrem de ridicate. la ambele capete ale parcelei.

Mg). Cl. asolamentul contribuie la obţinerea unor recolte mari de tutun. diferite insecte). semioriental şi Virginia. Porumbul (cel tratat cu erbicide triazinice este interzis ca plantă premergătoare) şi bumbacul sunt mai puţin indicate ca premergătoare pentru tutun. se distruge structura solului prin praşile.pentru tipul Oriental şi Virginia. boli şi dăunători specifici. se dezvoltă numeroşi dăunători polifagi (viermi-sârmă. Cultivarea tutunului în monocultură se ia în considerare numai în situaţia în care terenurile specifice tipului şi soiului ce se cultivă nu sunt suficiente. precum şi de zona ecologică de cultură. reducându-se gradul de infestare a solului cu seminţe de buruieni. fasolea. pot fi cultivate după leguminoasele pentru boabe. orz. pepenii. Zn. întrucât eliberează terenul destul de timpuriu şi-l lasă curat de buruieni şi în bună stare de fertilitate. de sol. Fertilizarea Administrarea de macroelemente (N. mazăre etc. iar amplasarea pe alte terenuri decât cele specifice duce la diminuarea calităţii. ardei etc. Ca. castraveţii. se întârzie executarea lucrărilor solului. deoarece.) periculoşi pentru tutun.) care lasă solul bogat în azot. buha semănăturilor etc. 141 . rămân resturi vegetale care împiedică plantarea tutunului în condiţii bune. P. Spre deosebire de monocultură. tutunurile mai tari la fumat. Alegerea plantei premergătoare tutunului se face în funcţie de tipul de tutun cultivat: pentru soiurile din tipul oriental. Tutunul este o bună premergătoare pentru toate culturile. îmbogăţirea în substanţe organice. K. soiurile tipului de mare consum pentru ţigarete. lupoaie. cânepa şi floarea-soarelui. cantitativ. a solanaceelor. recoltându-se timpuriu. cât şi a raportului dintre ele. tomate. destinate ţigărilor de foi sau pentru pipă se cultivă după leguminoase (borceag. superioare calitativ şi rentabile. ovăz. făcând ca soiurile să-şi păstreze însuşirile normale bio-productive. Mo etc. cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase: grâu. Acestea.). dovlecii. repetarea prăşitului duce la distrugerea structurii solului. cu excepţia celor care au dăunători comuni. dacă solurile sunt mai sărace. Mn.) şi îngrăşăminte organice constituie un mijloc important de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii frunzelor de tutun. microelemente (B. Nici alte plante prăşitoare nu sunt indicate ca premergătoare. îmbunătăţirea structurii lui. datorită unor paraziţi comuni (viroze. Nu se recomandă ca plantă premergătoare tutunului cele din familia Solanaceae (cartofi. Fe. permit executarea în bune condiţii a lucrărilor solului. cultivate pentru ţigarete superioare. din cauză că părăsesc târziu terenul. Tutunul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante atât. varza. în funcţie de tipul şi soiul cultivat.

sub arătura de bază. 5 . Pe terenurile slab fertile şi.) pot folosi ca sursă de materie organică pentru tutun. 10 . mărind gradul de fertilitate a solului. absorbţia azotului este foarte intensă. lupin. Acţiunea pozitivă se manifestă încă din primele zile ale vegetaţiei. se recomandă aplicarea gunoiului de grajd la planta premergătoare.3 kg P2O5.10 t/ha la soiurile pentru ţigarete superioare. 124. 142 . secară etc. completat cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice.5 kg azot. Se observă că tutunul este o plantă mare consumatoare de potasiu şi calciu. Fosforul are acţiune pozitivă atât asupra producţiei. la soiurile de tip Virginia. Gunoiul de grajd. 1937). pentru diminuarea efectului negativ al azotului. groase. Pe celelalte tipuri de sol gunoiul se aplică direct. Potasiul ameliorează însuşirile de calitate a tutunului: gust. Din a 15-a zi de la plantare şi până în a 45-a zi. aromă. împreună cu 48 . sporind conţinutul în hidraţi de carbon din frunze.2 kg K2O şi 104 CaO (HITIER şi SABOURIN. raporturi care influenţează mai mult absorbţia acestora. Îngrăşămintele aplicate trebuie să fie cât mai complete şi în raporturi cât mai echilibrate. 16. prin raporturile cu alte elemente din sol. Azotul în interdependenţă cu fosforul şi potasiul. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei şi din vestul tării. dar şi producţia. Insuficienţa calciului determină apariţia de frunze deformate. cu combustibilitate redusă. culoare. ardere şi măreşte conţinutul în hidraţi de carbon solubili. “rău colorate”. 1965). mai ales. lăsând în sol 4 . Fertilizarea unilaterală influenţează negativ calitatea frunzelor. conservând umiditatea şi sporind afânarea solurilor compacte.000 kg frunze uscate tutunul consumă 75. după care se reduce. mijlocie de azot şi mică de fosfor. Calciul este important ca element de nutriţie. influenţând pozitiv creşterea sistemului radicular. adăugându-se la plantarea tutunului 32 . cât şi indirect. de calitate inferioară. cât şi a calităţii acesteia.64 kg/ha. PARKER.La o producţie de 1. Tutunul valorifică bine gunoiul de grajd în doze de 20 40 t/ha la tipul Burley. influenţează creşterea frunzelor şi conţinutul în nicotină. La exces de fosfor se reduce combustibilitatea tutunului. excesul de calciu conduce la formarea de frunze casante. îngrăşămintele verzi (trifoi roşu.5 % K2O şi 2 –3 % N. când tutunul se află în răsadniţă.48 kg/ha N. ca şi în primele 15 zile de viaţă (W.20 t/ha la soiurile din tipul de mare consum şi pentru ţigări de foi. pe cele nisipoase. cu excepţia celor din tipul oriental la care nu se aplică. Chiar şi tulpinile de tutun tocate sunt o sursă de materie organică. P2O5.

Aplicarea îngrăşămintelor. Îngrăşămintele chimice sunt eficiente la toate tipurile de tutun şi pe toate tipurile de sol, aplicându-se în funcţie de fertilitate şi soiul cultivat aşa cum rezultă din tabelul 7.1 întocmit după dozele recomandate de S.C.C.C.I.T. Bucureşti.
Tabelul 7.1 Doze orientative de îngrăşăminte în funcţie de fertilitatea solului şi tipul de tutun
Fertilitatea solului Doze (kg/ha s.a.) EleIndice Tipuri de tutun AproviP2O5 K2O (ppm) mente azot SemiMare zionare (ppm) Oriental Virginia Burley (IN) oriental consum F. slabă P2O5 N Slabă 8,1-18,0 P2O5 <2 < 66,0 K2O N Mijlocie 2,1-4,0 18,1-36,0 66,1-132,0 P2O5 K2O N Bună 4,1-6,0 36,1-72,0 132,1-200,0 P2O5 K2O P2O5 F. bună > 72,1 < 200,0 K2O < 0,8 70 40 60 70 30 50 60 20 40 40 90 50 80 90 40 60 70 30 50 50 120 50 100 120 40 80 100 20 70 70 50 50 160 120 140 160 80 100 140 70 80 100 60 60 120 80 100 120 70 80 100 50 60 60 -

Fertilizarea la tutun poate fi de bază, în momentul plantării şi în timpul vegetaţiei, (suplimentară). În cazul fertilizării de bază, îngrăşămintele se aplică sub arătura de bază (gunoiul, fosforul şi potasiul), contribuind la aprovizionarea cu elemente nutritive a plantelor de tutun vreme îndelungată, urmărind fertilitatea solului şi îmbunătăţind însuşirile fizice, chimice şi biologice ale acestuia, iar azotul se aplică la pregătirea solului pentru plantare. Fertilizarea în momentul plantării asigură elemente de nutriţie în primele faze de vegetaţie şi se face, de regulă, localizat (pe rând), în apropierea sistemului radicular, mărindu-se coeficientul de utilizare a substanţelor nutritive. Fertilizarea suplimentară se face prin aplicarea îngrăşămintelor pe sol, dar şi prin tratamente extraradiculare cu soluţii nutritive care conţin în special azot. “Udarea” tutunului la plantare cu o soluţie nutritivă diluată (6 g N + 12 g P2O5 la 10 l apă), folosind 0,5 l la plantă, ajută la prinderea mai bună a plăntuţelor şi creşterea lor ulterioară. Îngrăşămintele suplimentare aplicate pe sol se încorporează prin praşile cu ajutorul cultivatorului. După apariţia inflorescenţelor, fertilizarea suplimentară nu mai este eficientă. O fertilizare cu N : P 1 : 3 (10 - 15 kg N – 30 - 45 kg P205) este eficientă dacă se aplică la prima praşilă. Amendamentele folosite la tutun. Tutunul se dezvoltă în bune condiţii la un pH al solului slab acid, cuprins între 5,6 - 6,6. Dacă pH-ul solului scade sub 5,6
143

este nevoie să se intervină cu amendamente calcaroase. Se asigură astfel şi înlăturarea pericolului apariţiei efectelor negative asupra tutunului datorate toxicităţii magneziului. Se aplică 6 t/ha amendamente calcaroase sub arătura de bază, o dată la 4 ani, crescând, totodată, conţinutul calciului în frunze cu consecinţe favorabile. Lucrările solului Terenul ce urmează a fi plantat cu tutun trebuie pregătit cu multă atenţie. Solul trebuie să fie afânat profund, mărunţit corespunzător, pentru a acumula şi păstra umiditatea şi pentru a se combate buruienile. Experienţele din ţara noastră au scos în evidenţă că arăturile executate la 22 - 25 cm adâncime dau rezultatele cele mai bune. În solurile uşoare se lucrează mai superficial decât pe cele mijlocii şi grele. Este necesar ca, prin arătură, să se evite formarea hardpanului. Solurile nisipoase din zona de cultură a tutunului de tip Virginia trebuie arate la adâncimea de 28 - 30 cm, toamna târziu sau primăvara devreme (POP, 1974) ocazie cu care se încorporează şi îngrăşămintele organice şi minerale. În această arătură se acumulează o cantitate mare de apă şi se reduce evaporaţia, nitraţii se acumulează mai adânc în sol, unde pe terenurile nisipoase se dezvoltă cea mai mare parte din rădăcini (RAUHE, 1958). În primăvară arătura se lucrează cu grapa cât mai de timpuriu, apoi terenul se întreţine curat de buruieni şi afânat cu ajutorul cultivatorului urmat de grapă. Dacă solul s-a tasat prea mult în timpul iernii, se execută o arătură superficială (10 - 15 cm) cu plugul fără cormană, urmat de grapă. Se efectuează 1 - 3 afânări până la plantare şi se evită pulverizarea solului. Adâncimea de afânare cu cultivatorul este de 10 - 12 cm. Producerea şi plantarea răsadului Tutunul nu se seamănă direct în câmp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile joase. Germinaţia lui la cel puţin 12°C şi o perioadă de vegetaţie relativ lungă determină ca tutunul să se însămânţeze şi să crească o anumită perioadă de timp în răsadniţe. Numai după ce vremea s-a încălzit şi a trecut pericolul îngheţurilor târzii de primăvară, el se transplantează în câmp, în teren pregătit în prealabil. Producerea răsadului Răsadniţele. În condiţiile din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului sunt răsadniţele încălzite cu biocombustibili (gunoi de grajd proaspăt), fără a fi influenţate de condiţiile climatice din primăvară. Există şi răsadniţe încălzite cu aburi sau apă caldă. Cele mai indicate răsadniţe sunt cele la
144

care platforma de gunoi (cel mai bun, de cabaline) bine tasat, este de 40 - 60 cm grosime, suprafaţa calculându-se în funcţie de numărul de rame (tocuri) ce urmează să se aşeze pe platformă, distanţa între ele fiind de 50 cm, iar la marginea platformei de 60 cm. Tocurile de răsadniţă “se îmbracă” în gunoi şi în interior şi în exterior, lăsându-se 5 - 6 zile pentru aşezarea gunoiului. Se introduce apoi în tocul răsadniţei amestecul nutritiv format din o parte pământ de ţelină sau grădină, două părţi mraniţă şi o parte nisip, după ce, în prealabil, a fost dezinfectat cu Basamid G98 în doză de 35 g/m2 sau Dazomet 90 G - 9% în doză de 35 g/m2 sau Bromură de methil 50 - 75 g/m2 ori Formalină 38% (concentraţie 4%) în doză de 2 l soluţie la m2 sau Vapam 2%. Pentru dezinfecţie amestecul nutritiv se întinde în strat subţire de 10 - 15 cm grosime şi se tratează cu produsele specificate, se omogenizează, se adună în grămezi şi se acoperă cu folie de polietilenă. Dezinfecţia cu Basamid se face încă din toamnă sau în cursul iernii. Se introduce amestecul nutritiv sub forma unui strat de 15 - 20 cm grosime, se acoperă tocurile cu geamuri timp de 8 - 12 zile; în acest timp, prin procesele fermentative din gunoi se degajă căldură, temperatura ridicându-se la 60°C după 4 – 5 zile. După 8 - 12 zile temperatura se stabilizează la circa 40°C, când se poate trece la semănat. Răsadniţele se înfiinţează cu 60 - 65 de zile înainte de plantarea tutunului (tab. 7.2).
Tabelul 7.2. Perioada de semănat a tutunului în răsadniţă
Zona Răsadniţe calde 25 II-10 III 1 III-10 III Perioada de semănat Răsadniţe Tunele semicalde 10 III-20 III 15 III-30 III 10 III-20 III 20III-30 III

Sudul ţării Nordul ţării şi zonele mai reci

Sămânţa destinată semănatului este produsă în unităţi specializate pentru fiecare soi ce se cultivă şi se expediază la producători tratată cu Criptodin 5 g/kg sămânţă sau Merpan 5 g/kg sămânţă. Pentru grăbirea răsăririi sămânţa poate fi preîncolţită în prealabil, asigurându-se obţinerea răsadului “bun de plantare” cu 5 - 10 zile mai devreme. Suprafaţa de răsadniţă se calculează în funcţie de numărul de plante ce se obţin la m2, desimea plantelor în câmp şi suprafaţa planificată a se planta cu soiul respectiv. În răsadniţele calde se obţin 2.200 – 2.500 fire de răsad la m2, din care 2.000 fire sunt bune de plantat. În răsadniţele semicalde se obţin 2.000 fire la m2, iar în cele reci 1.500 fire răsad la m2, bune de plantat fiind 1.500 şi respectiv, 1.000 de fire la m2.
145

face mai des. Controlul temperaturii se face cu termometre de sol şi de cameră.7 g/m2 în răsadniţe reci şi tunele.16. aerisirea.32°C.3 Suprafaţa de răsadniţă pentru 1 ha de tutun Soiul (tipuri) Djebel (O) Molovata (O) Ghimpaţi (S.0. Pe măsură ce creşte răsadul. terotatul. în situaţia când temperatura este prea ridicată.5 . la protejarea răsadniţelor cu rogojini. udarea.Suprafaţa de răsadniţă.3. combaterea buruienilor. în răsadniţe semicalde şi în tunele sau în brazde reci. Tabelul 7. apoi se udă cu apă călduţă (cu stropitoarea cu sită fină) şi se acoperă tocul de răsadniţă cu geamuri.4 mm. Semănatul se face manual prin împrăştiere. 1 kg nisip pentru cantitatea de sămânţă necesară la 6 m2.O) Virginia (V) Burley (B) Banat (M. după această fază răsadul se umbreşte numai în zilele foarte calde. combaterea bolilor şi dăunătorilor şi călirea răsadului etc. după ce în prealabil. sămânţa (mică) de tutun se amestecă cu nisip uscat. asigurându-se condiţii normale de iluminare prin spălarea geamurilor şi foliei şi îndepărtarea acestora în zilele călduroase. După semănat se împrăştie deasupra seminţei un strat de mraniţă foarte bine mărunţită şi cernută. În perioada germinării seminţelor aerisirea se face numai la orele amiezii.C) Bărăgan (M.4 . În răsadniţele calde semănatul se face când temperatura din stratul de gunoi a scăzut la 30 . temperatura păstrându-se în limitele de 18 25°C.C) Răsadniţă caldă 90-100 70-80 60-65 40-55 35-40 35-40 40-45 Solarii şi tunel 100-110 80-85 65-70 45-50 40-45 40-45 45-50 Brazde reci 120-130 100-110 75-80 55-60 45-50 45-50 55-60 Îngrijirea răsadului constă din: asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţei. Până la răsărire este necesară o temperatură de 30 .9 zile. pentru a pune în contact intim sămânţa cu pământul.6 cm. este dată în tabelul 7. Cantitatea de sămânţă este de 0. Imediat după răsărire se renunţă în timpul zilei. o perioadă scurtă în 146 .0. Aerisirea răsadului. În prima perioadă de creştere a răsadului ramele se ridică pe suporţi la o înălţime de 5 . aerisirea se. Sămânţa germinează şi planta răsare într-o perioadă cu 7 . în grosime de 3 . Până în faza de urechiuşe. răsadul va fi umbrit ziua între orele 11 . În afară de răsadniţele calde răsadul de tutun se mai poate obţine în sere. solarii încălzite sau neîncălzite. răritul. Asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţe se face cu scopul bunei germinări a seminţelor şi răsăririi plantelor. fertilizarea suplimentară. se presează uniform cu o scândură. În zilele prea călduroase se foloseşte umbrirea.6 g/m2 în răsadniţe calde şi 0. în funcţie de soi.35°C.

Răritul răsadului se face spre sfârşitul fazei de cruciuliţă. având drept scop menţinerea unei umidităţi moderate în stratul superficial al patului germinativ. În perioada semănat – răsărire . cu norme de 0. când frunzele sunt 147 .5 . astfel încât.10 cm adâncime. conferindu-i rezistenţă la îmbolnăvire. să aibă o temperatură de 23 . Temperatura apei în perioada germinării trebuie să fie mai ridicată. apoi mai rar. solariile şi tunelele se aerisesc mai intens. Primul plivit are loc când plantele au răsărit şi buruienile depăşesc ca dimensiune tutunul şi se efectuează după ce s-a udat bine cu apă. având şi rolul de a evita spălarea stratului superior de sol din răsadniţă şi formarea crustei. După faza de urechiuşe răsadniţele se ţin descoperite pe timp călduros. Constă din împrăştierea sau cernerea peste răsad a unei cantităţi de mraniţă sau amestec nutritiv.3 zile. Este bine ca plivitul să se facă în zilele mai înnourate. a doua la amiază şi a treia în jurul orei 16. după care se poate uda normal.înrădăcinare şi în faza de cruciuliţă.3 zile după semănat. să nu fie deranjate plantele de tutun. fără a depăşi faza de urechiuşe. stratul dintre plante având 0. după aceea apa va avea temperatura aerului atmosferic.timpul amiezii.25° C. Terotatul se efectuează cu scopul de a dezvolta un număr mai mare de rădăcini laterale de la baza tulpiniţei. Serele.5 cm grosime.0 l/m2.2 . aplicat cu 7 zile înainte de semănat. sau erbicidul Devrinol 50 WP.5 g/m2. Între fazele de “cruciuliţă” şi “urechiuşe” răsadul nu se udă 2 . Pe timp rece apa se încălzeşte. mai puţin călduroase. dar cu norme mai mari de udare. asigurându-se apă suficientă în stratul nutritiv. când sistemul radicular al răsadului se dezvoltă mai lent. dezinfectate în prealabil. toată ziua şi se acoperă numai noaptea sau când timpul este rece şi ploios. Udarea răsadului este o operaţiune foarte importantă. menţinânduse ridicate tot timpul zilei. prin smulgerea buruienilor.0. astfel încât. Combaterea buruienilor se face prin pliviri sau cu erbicide. procedându-se ca la plivit. La început răsadurile se udă mai des şi cu cantităţi mai mici de apă. 3 g/25 m2.1. udările vor fi până la trei pe zi. în momentul când ajunge pe răsad. Plivitul se execută de câte ori este nevoie.30 cm deasupra tocului. Terotajul se execută după fiecare plivit. Terotatul se repetă la intervale de 3 . aplicat concomitent cu semănatul sau cu 1 .5 zile. Combaterea buruienilor se poate face şi cu ajutorul erbicidelor. atunci când se constată că desimea răsadurilor este prea mare. rărit. Prima udare se face în jurul orei 9. apoi ramele se ridică la 20 . După faza de urechiuşe şi până la călirea răsadului pentru plantat. udarea se face mai rar. Se recomandă erbicidul Enide 50 WP în doză de 1. pe 8 .5 g/m2. Se poate folosi şi erbicidul Dymid 0.

30%. produsă de ciuperca Peronospora tabacina.80 g sulfat de potasiu. Combaterea chimică a coropişniţei se face aplicând. La o parte gunoi de pasăre uscat se folosesc zece părţi apă. a doua la 4 . Soluţia se diluează cu o cantitate egală de apă şi se utilizează 2 l/m2. Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice se face folosind o soluţie formată din 10 l apă. Captadin 50 PU. Combaterea dăunătorilor. Fertilizarea suplimentară cu soluţie de gunoi de pasăre este foarte eficientă. Principalii dăunători în răsadniţă sunt: coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa) şi tripsul tutunului (Thrips tabaci).5 zile după prima. 50 g sulfat de amoniu sau 30 ..10 zile înainte de transplantare în câmp. Putrezirea neagră a rădăcinilor se combate cu fungicidul Chinoin Fundazol în doză de 2 g/m2. repetându-se tratamentul după 7 zile. Se folosesc 2 l soluţie la m2. iar a patra se face cu 7 .4 ori în timpul perioadei de vegetaţie în răsadniţă: prima fertilizare se face în faza de cruciuliţă. agitându-se din timp în timp. Mana se combate cu Tiuram 70 PU. folosindu-se 30 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. Fertilizarea suplimentară este impusă de consumul ridicat al elementelor nutritive de către plante şi datorită spălării lor cu ocazia udărilor. unul din 148 .uscate. a treia când răsadul este în faza de urechiuşe.3%.120 g superfosfat şi 40 . Conţinutul sacului se stoarce bine iar soluţia rezultată se diluează cu o cantitate egală de apă. folosindu-se 200 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. Turdacupral 50 PU sau Perozin B 75. Căderea răsadului se combate cu Tiuram 70 PU sau Captadin 50 PU. 80 . fiind necesară repetarea operaţiei de 3 .50 g azotat de amoniu. După terotare. Combaterea bolilor. După fiecare fertilizare răsadul se udă abundent. tratamentul repetându-se după 7 zile. Principalele boli ale răsadului de tutun sunt: căderea răsadului. după care se udă foarte bine pentru a spăla îngrăşămintele de pe frunze. în concentraţie de 0. provocată de Thieloviopsis basicola şi mana tutunului. toate în concentraţie de 0. folosindu-se 30 l soluţie pentru 100 m2 răsadniţă. mraniţa se scutură de pe frunze şi apoi se efectuează udarea. pentru a nu se lipi mraniţa de ele. Gunoiul se pune într-un sac de pânză rară şi se ţine în apă la macerat 24 de ore. putrezirea neagră a rădăcinilor. înainte de semănat. produsă de Rhizoctonia solani şi Pythium sp.

Densitatea plantatului are o deosebită importanţă la tutun pentru realizarea unor producţii mari şi de calitate. Ţinând seama de particularităţile soiurilor. 149 . Epoca plantării se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi perioada de vegetaţie a soiurilor. distribuite uniform. Plantatul se face în orele de dimineaţă şi după amiază. Sinoratox 35 R.1%.6 frunze când plantarea se face manual şi 16 .15%. respectiv cu 4 . Reducerea spaţiului de nutriţie peste limita optimă determină reducerea în frunze a substanţelor răşinoase ce concură la formarea aromei. plantatul se poate face pe parcursul întregii zile.12 cm. Până la o anumită limită. În cazul mecanizării totale a culturii tutunului. desimile cele mai mari se asigură la soiurile din tipul oriental.5 g/m2 sau Sintogrill 5G în doză de 3 g/m2. în doză de 3 . Răsadul se lasă descoperit ziua şi noaptea. Călirea răsadului se face cu 7 .1% sau Actelic 0. fără a se scutura de pământ. Răsadul se acoperă numai în caz de îngheţ. lungimea de 8 .8 frunze) când plantarea se face mecanizat. Coropişniţa se mai combate şi cu momeli otrăvite.10 zile înainte de plantare şi constă din pregătirea lui pentru condiţiile din câmp. 0. O plantă de tutun bine călită are tulpina elastică (îndoită după deget nu se rupe). Un tratament se face în faza de urechiuşe şi unul cu 3 . pericol de brumă sau ploi abundente.5 zile înainte de transplantare. se aşează în cutii şi se acoperă cu o pânză udă. iar cu 3 . Metasytox 0. Tripsul este un dăunător periculos şi pentru faptul că transmite în răsad virusul care produce boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3 Smith).insecticidele: Furadan 10 G. Pentru toate soiurile şi în toate zonele plantarea între 1 şi 10 mai a realizat cele mai mari producţii. Pentru combatere se utilizează insecticidul Carbetox 37 EC 0. nu duce la reducerea producţiei la unitatea de suprafaţă. folosindu-se 30 l emulsie la 100 m2 răsadniţă. Plantarea tutunului Răsadul de tutun pentru plantare. de mare consum şi ţigări de foi se plantează la desimi mai mici. cu apă (mai puţină). dacă nu este udat. se udă o dată la două zile. care constituie densitatea optimă. scăderea producţiei individuale a plantelor prin creşterea desimii.4 zile înainte de plantare nu se mai udă. densitatea la semănat se păstrează nemodificată la unitatea de suprafaţă. transportându-se în câmp la locul de plantare. iar dacă este înnorat. Întârzierea plantării peste data de 25 mai determină scăderi de producţie deosebit de mari. Răsadul bine călit nu se veştejeşte în zilele călduroase. soiurile din tipul Virginia.4%.18 cm (7 .

gazde ale unor boli şi dăunători cum sunt: Pseudomonas tabaci (focul sălbatic). Plantarea mecanizată a răsadului de tutun se poate face cu maşina de plantat răsad MRP-5 în agregat cu tractorul L-400 sau cu maşina “Balthes” de producţie canadiană. Se adună lângă răsad un strat de pământ mărunţit şi uscat. combaterea bolilor şi dăunătorilor. făcând o mişcare de jos în sus şi din afară spre răsad. mărind rezistenţa la cădere a plantelor. Buruienile consumă apa şi substanţele nutritive necesare plantelor de tutun.17 lucrători. Se mai pot folosi: maşina de plantat şi fertilizat tutun (MPFT – 2). Thrips tabaci (tripsul). cârnitul. Combaterea buruienilor. Urmează 2 . Muşuroitul sau bilonatul. după ce sau prins plantele.8 cm pentru afânarea solului şi distrugerea buruienilor.3 praşile la intervale de 10-15 zile. fiind. când plantele au 20 – 30 cm înălţime. Buruienile se combat prin praşile mecanice şi manuale sau cu ajutorul erbicidelor. recepatul şi irigarea. ajută la formarea rădăcinilor adventive. Praşilele se execută mecanizat. Prăşitul. politul. Pentru plantarea manuală a unui ha cu tutun sunt necesari 15 . în funcţie de precipitaţiile căzute şi de gradul de îmburuienare.8 zile de la plantare. Completarea golurilor trebuie realizată fără întârziere. sunt debilitate.Tehnica plantării tutunului este similară cu aceea a plantării răsadurilor de legume. se utilizează răsaduri de cea mai bund calitate. se introduce cu grijă răsadul în pământ la nivelul coletului. Prima praşilă se efectuează la 7 . completate cu praşile. pentru a împiedica formarea crustei la suprafaţă. sau manual pe rând şi chiar între rânduri. totodată. După ce apa este absorbită. Lucrările de îngrijire De la plantarea tutunului şi până la recoltare se aplică lucrări de întreţinere şi îngrijire a solului şi plantei de tutun: completarea golurilor. constituind pe timpul vegetaţiei substraturi de infecţie cu diferite boli. altfel plantele cu care s-au completat golurile rămân în urmă cu dezvoltarea. maşina de plantat răsaduri produse în ghivece nutritive (MPRPGN). 150 . la adâncimea de 6 . Pentru aceasta.4 zile de la plantare. combaterea buruienilor. Cu acelaşi plantator se strânge pământul lângă răsad. astfel ca rădăcinile să fie repartizate cât mai uniform. dacă utilajele ar distruge frunzele tutunului. Terenul destinat plantării se marchează la distanţe stabilite între rânduri şi pe rând. Thieloviopsis basicola (putrezirea neagră a rădăcinilor). copilitul. la 3 . dacă distanţa dintre rânduri permite. în care se toarnă o cantitate de apă stabilită. după care se practică în sol un orificiu cu plantatorul.

0 . făinarea (Erysiphe cichoracearum).0 .0 0.) Triflurom (24% trifluralin) Balan (18% benefin) Tillam (72% pebulate) Dual 500 (50% metolaclor) Stomp 330 EC (33% pendimetalin) Devrinol 500 WP (50% napropamide) Patoran 50 (50% metobromuron) Tobacron ( 33% metolaclor + 17% metobromuron) Fusilade super (12. mucegaiul tulpinii (Sclerotinia sclerotiorum).5% 3. Devrinol.6.5% fluazifop-butyl). Gallant (12.5% haloxyfop-ethoxy-ethil): Targa (10.15 cm înălţime.5-2 …. când gramineele au 3 – 6 frunze. Se folosesc erbicidele din tabelul 7. iar costreiul când are 25 35 cm înălţime.0 .0 . când gramineele anuale au 2 – 6 frunze.0 2. Bolile cele mai frecvente ale tutunului sunt: micozele – înnegrirea tulpinii (Phytophtora nicotiana).0 3. plantarea 151 .4.4.0 1.5 . la 8 – 10 cm adâncime prin două lucrări cu combinatorul. pe lângă erbicidele ce se administrează pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super (12.5 .2. pentru protejarea frunzelor de tutun de acţiunea mecanică a praşilelor. etc. pentru combaterea buruienilor maonocotiledonate şi dicotiledonate se folosesc erbicidele Patoran şi Tobacron împreună cu un erbicid antigramineic. în funcţie de efectul acestora.a.3 . Se încorporează la 8 – 10 cm adâncime fiind volatil Se încorporează la 4 – 5 cm adâncime la pregătirea terenului pentru transplantare Postemergent.0 1.0 1.0 2. Pe solurile nisipoase infestate cu Agropyron repens şi Cynodon dactylon. Se încorporează cu combinatorul la 3 – 5 cm adâncime.0 3. pentru combaterea pirului şi costreiului. Combaterea buruienilor cu erbicide se completează cu praşile mecanice şi eventual manuale.0 .3. Tabelul 7.350 l soluţie la hectar. Dual. iar cele perene 4 – 5 frunze Pirul se combate când are 10 . Combaterea bolilor şi dăunătorilor.4. sau pe cele cernoziomice şi brun-roşcate de pădure infestate cu Sorghum halepense.0 5. Postemergent.8.4. Postemergent. Balan.0 5.5% fluazifop-pbutyl) Nabu EC (sethoxymidim) Gallant 125 EC (haloxyfop-ethoxy ethyl) Targa (quazilofop-ethyl) Kusagard 75 SP (aloxydium sodium) Doza l.5 .Combaterea chimică a buruienilor este o măsură deosebit de importantă.0 Modul de aplicare Se încorporează imediat în sol fiind volatile.6. Humus 0.3.3.2.0 .6. folosindu-se 200 .0 4. Stomp.5. kg/ha.4. Tillam.0 .0 1.0 . în toate stadiile gramineelor.5 .1% quizalofop-ethyl). renunţându-se la praşile timp de cel puţin 30 de zile pentru translocarea substanţelor spre rizomi.4 Erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor la tutun Denumirea comercială a erbicidului (s. mana (Peronospora tabacina). care se combat prin tratarea seminţelor.5 . Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se utilizează erbicidele Triflurom.

Thiovit PU – 0. Politul constă din înlăturarea frunzelor de la bază.5 EP – 3 kg/ha.0 – 1. Combaterea se face prin respectarea asolamentului şi rotaţiei. de vară (iulie . Combaterea nematozilor se face prin dezinfecţia amestecului nutritiv. plantarea în epoca optimă. afidele se combat cu aceleaşi produse care se folosesc pentru combaterea tripsului. Karathane EC 0. mai ales pentru larvele din generaţiile I şi II (produse folosite şi pentru combaterea tripsului). sunt lovite în timpul lucrărilor de îngrijire sau murdărite cu pământ din cauza picăturilor de ploaie. Insecta are 3 generaţii: de primăvară (aprilie iunie). Sinoratox 35 EC (1.0 – 1.august). îndepărtarea şi arderea plantelor virozate.5 l/ha).. boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3).4 l/ha). viermii sârmă (Agriotes sp.). Mospilan 20 SP 0. Sinoratox 5 G – 30 kg/ha). omida capsulelor (Heliothis oboleta).5 l/ha). Alţi dăunători sunt: nematozii tutunului (Meloidogyne sp.3 – 0.5 – 4.2%. Captadin 50 PU – 0. iar la Morspilan după 21 – 25 zile. Tratamentele se repetă la 14 zile.3 – 0.4%. Mospilan 20 SP (0. corectarea pH-ului şi utilizarea de Dithane M-45 – 0.iarnă (august până în aprilie anul următor).. Fastac 10 EC (1.5% (3 l/ha).3 l/ha. se folosesc insecticide granulate la sol (Temic 10 G – 10 kg/ha. răsucirea frunzelor (Nicotiana virus 4) etc. virozele tutunului – mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1). iar pentru combaterea omizilor se folosesc tratamente cu insecticide la 10 – 15 zile de la eclozare. cel mai periculos este tripsul (Thrips tabaci).13 kg/ha.). Dithane M45 – 0.5%.25%. politul timpuriu.Decis 25 EC (0. Ridomil plus cold 42. etc. asolamente de 4 ani. omizile defoliatoare (Autographa gamma). Sinoratox 35 EC – 1 l/ha. Aceste frunze nu 152 . afidele (Myzodes persicae). distrugerea buruienilor solanaceae. pătarea unghiulară (Pseudomonas angulata). Dintre dăunători. de toamnă .4% în 600 l apă/ha pentru mană. vestejirea şi ofilirea (Pseudomonas solanacearum). se previn şi combat prin distrugerea insectelor cu Carbetox 37 CE – 0.3%. care atacă plantele pe tot timpul vegetaţiei. murgociul sau buha semănăturilor (Euxoa segetum). în condiţii necorespunzătoare de lumină şi hrană.3 – 0. Ditylenchus sp. recoltarea la timp al frunzelor şi combaterea chimică prin 2 – 4 tratamente cu unul din produsele: Carbetox 37 EC (3.2%.15 – 20 kg/ha). pentru murgoci şi viermii sârmă. culturi curate de buruieni. care se dezvoltă.4 – 0. distrugerea buruienilor.la epocă optimă. iar pentru făinare sulf muiabil PU – 0. Turdacupral 50 PV – 0. bacteriozele tutunului – focul sălbatic (Pseudomonas tabaci). politul de timpuriu şi cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0.0 l/ha). se combat prin dezinfectarea seminţelor şi amestecului nutritiv.

fertilitatea solului şi condiţiile meteorologice. Plantele afectate de grindină se retează la cel de al doilea internod de la suprafaţa solului.3 frunze (cârnit înalt). Pe soluri cu fertilitate mai scăzută suprimarea inflorescenţei se face de timpuriu (chiar de la îmbobocire) şi mai “adânc”. Recepatul. Soiurile de tutun din tipul de mare consum. lăsând pe plantă. ARGHIRESCU. când sunt mai turgescenţi. Cârnitul este operaţiunea de înlăturare a inflorescenţelor plantei de tutun. în urma acestei operaţiuni (a cârnitului) se dezvoltă copili (lăstari) la subsuoara frunzelor. Apariţia copililor poate fi împiedicată prin tratarea plantelor cu substanţe inhibitoare de creştere (hidrazidă maleică etc. în scopul creşterii producţiei de frunze şi calităţii acestora. în funcţie de soi şi climă. Copilitul (sau înlăturarea lăstarilor) este o lucrare necesară la toate soiurile de tutun la care s-a aplicat cârnitul. realizând un conţinut mai ridicat de nicotină şi hidraţi de carbon. Înlăturarea copililor dimineaţa şi seara.). deoarece.20 frunze.3 frunze. Aceşti copili produc frunze mici. un număr de 15 . se cârnesc mai târziu. În anii mai ploioşi şi pe solurile fertile soiurile din tipul Virginia nu se cârnesc. Copilii au importanţă în cazul când trebuie regenerată o cultură de tutun afectată de grindină. la deschiderea primelor flori. Virginia şi Burley – se cârnesc timpuriu şi adânc pe terenurile mai puţin fertile şi cu condiţii de secetă şi se cârnesc înalt pe terenurile cu fertilitate mijlocie sau bună şi cu umiditate suficientă.10 cm lungime. efectuată mai timpuriu sau mai târziu. care se maturează mai timpuriu. Soiurile de tutun pentru ţigarete din tipul oriental şi semioriental. adică cu un număr mai mic de frunze. de calitate inferioară şi trebuie înlăturaţi când au 6 . iar la cele cu frunze mici 4 .5 frunze (până la înălţimea de 20 cm de la pământ). îndepărtându-se 2 . Din porţiunea de tulpină rămasă pornesc mai mulţi copili. manuală. 1939). 153 . La soiurile cu frunze mari se înlătură 2 . obţinându-se o oarecare producţie de frunze (V. Soiurile cu frunze mari se cârnesc. dintre care se alege unul singur. adică cu un număr mai mare de frunze. se face cu mai multă uşurinţă. care continuă creşterea plantei. mai mult sau mai puţin viguroşi. constituind mediu favorabil de infecţie pentru celelalte frunze. repetându-se operaţiunea de 2 .prezintă importanţă industrială. împreună cu un număr de frunze. Politul se face după praşila a treia. Se execută în funcţie de soi. mai mare sau mai mic.3 ori. Pe soluri cu fertilitate ridicată cârnitul se face mai târziu şi mai înalt (mai sus).

iar uneori se produce băşicarea acestuia. Plantele se dezvoltă foarte bine când umiditatea solului se menţine la 60 . Mai mult de 60% din recoltă este asigurată de frunzele dispuse în etajul de mijloc şi în vârf. recoltarea soiurilor cu frunze mari. prin pierderea luciului.8 ori în funcţie de precipitaţiile înregistrate: prima udare se aplică înainte de plantare. până la înflorire. cu consecinţe pozitive asupra producţiei. asigurându-se frunze mai elastice şi rezistente.80% din capacitatea de câmp. Recoltarea Frunzele de tutun se recoltează la maturitatea tehnică. Pe solurile zonale sau pe aluviuni numărul udărilor este de 3 . se face când o treime din suprafaţa limbului foliar s-a îngălbenit. se mai udă de 2 . suprafaţa limbului lipicioasă.Irigarea tutunului se poate realiza în multe zone de cultură. pe terenuri cu 154 . soiurile de tip Virginia se recoltează când două treimi din suprafaţa limbului este de culoare galbenă-deschisă. prin culoarea verde mai deschisă a lor. cu norme de udare de 400 500 m3/ha apă.3 ori. de culoare mai deschisă. iar zona de la bază numai 10%.300 m3/ha. adică atunci când au ajuns la dezvoltarea maximă şi au cel mai ridicat conţinut de substanţe organice şi minerale. răsfrângerea marginilor limbului. apariţia de pete de culoare gălbuie spre vârf şi pe margini. soiurile pentru ţigări de foi se recoltează mai de timpuriu. căderea perişorilor. soiurile cultivate pe soluri fertile se recoltează la maturitatea completă. adică s-au înrădăcinat şi au pornit în creştere. Maturarea frunzelor se face treptat şi recoltarea este eşalonată. a doua udare după ce plantele s-au prins. Maturarea tehnică a frunzelor se evidenţiază. la începutul maturării tehnice.6. Soiurile de tutun pentru ţigarete se recoltează într-un stadiu mai avansat de maturare. pentru ţigarete. soiurile selecţionate pentru aroma lor caracteristică se recoltează mai de timpuriu. când se observă pete rotunde de culoare galbenă pe suprafaţa limbului. În continuare. iar după înflorire de 2 . Pe solurile nisipoase tutunul se irigă de 6 . fără diminuarea calităţii. Zona de vârf asigură numai 12% din recoltă.23 zile între maturarea frunzelor de la bază şi a celor din vârful plantei. La o cantitate mai mare de apă se reduce conţinutul în nicotină.3 ori. din punct de vedere morfologic. La soiurile de tutun cultivate în ţara noastră se deosebesc pe tulpină cinci etaje de frunze. Normele de udare sunt de 200 . La maturarea tehnică frunzele se rup cu uşurinţă de pe tulpină. înregistrându-se o diferenţă de 20 . se îmbunătăţeşte culoarea şi consistenţa frunzelor.

atac de boli sau dăunători etc. tulpinile fiind tocate şi încorporate în sol. La recoltarea manuală muncitorii pot fi transportaţi pe platforma unei maşini speciale (Balthes). recoltarea se face înainte de apariţia pe frunze a petelor de culoare galbenă. Recoltarea mecanizată. ca şi uniformitatea acesteia se pot realiza tratând plantele cu Ethrel (acid 2-cloro-etil-fosforic). Se utilizează 1. Înşiratul. 155 . Cu ocazia înşirării frunzele se sortează după mărime. La soiurile de tipul Virginia se recoltează numai câte două frunze. grad de maturare. integritate. iar cele atacate. IRIMIA. facilitând recoltarea mecanizată. în anii ploioşi recoltarea frunzelor se amână. Frunzele se lasă la marginea lanului pentru câteva ore pentru o uşoară vestejire. Recoltarea mecanizată este recomandată la soiurile cu frunze mari (Virginia.250 g Ethrel s.fertilitate mai redusă. datorită căruia frunzele se îngălbenesc după 3 .350 –2. în prima etapă se recoltează frunzele de la baza plantei. în cazul atacului de boli sau dăunători. dar în acest caz se lasă un număr de 9 . pentru a nu vătăma tulpina. Recoltarea manuală se efectuează rupând frunză cu frunză în direcţia laterală şi în jos. Există şi maşini care recoltează mecanizat frunzele. frunzele depozitându-se în buncăre speciale. care se maturează mai uniform şi pot fi recoltate la o singură trecere. în etapa a doua cele de la mijloc şi în etapa a treia frunzele de la vârful plantei.500 l apă/ha (M. Recoltarea se desfăşoară în condiţii optime numai după ce se evaporă roua de pe plante. Grăbirea maturării. pe timp de secetă se grăbeşte recoltarea frunzelor.10 frunze pe plantă.7 zile. După mărime. de boli şi dăunători se înşiră separat.5 zile de la tratament. dospirea şi uscarea frunzelor După recoltare frunzele de tutun sunt supuse unor operaţiuni fizice şi biochimice care determină calitatea fumativă a lor.a. în mai multe etape (5 .1977). apoi se încarcă în coşuri sau lăzi. în timp ce la soiurile de mare consum recoltarea se face în mai puţine etape (3 etape).6). mijlocii şi mici. Înşiratul frunzelor este prima operaţiune cu care începe acest lung proces de pregătire şi constă în introducerea manuală sau mecanizată a unor sârme sau sfori prin nervurile lor. La o singură recoltare se desprind de pe plantă 2 . cu peţiolul către pereţi şi se transportă la platformele de depozitare. Înşiratul pe sfoară sau pe sârma. însuşire ce se pune în evidenţă în fabricile care le prelucrează. la intervale de 6 . mai multe spre vârf). frunzele se sortează în: mari. Burley. în 400 .7 frunze (mai puţine la baza tulpinii. recoltarea frunzelor se face chiar înainte de maturarea tehnică. de mare consum).

iar frunzele mici se înşiră cu faţa la partea dorsală.45% din această apă. Prin degradarea clorofilei se obţine îngălbenirea frunzelor.4 zile la soiurile pentru ţigarete superioare şi ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru ţigări de foi în funcţie de gradul de maturitate. iar umiditatea relativă a aerului între 75 şi 85%. se degradează substanţele albuminoide şi clorofila. proporţia de acizi organici (citric şi acetic). în raport cu condiţiile de climă şi sol. La capătul acestui proces frunzele de tutun mai conţin 40 – 50% apă. iar 0. mai ales la soiurile pentru 156 . Dospirea (sau fermentaţia în verde) reprezintă un complex de procese şi reacţii din frunzele de tutun care determină îngălbenirea şi îmbunătăţirea calităţii lor.5 m. Nicotina nu suferă schimbări importante. temperatură şi umiditate. partea cu care şirele se leagă pe gherghefuri. La sfârşitul dospirii frunzele sunt de culoare galbenă. Se înregistrează transformarea substanţelor organice complexe în substanţe simple. acestea se creează prin adăposturi adecvate. iar mecanizat cu ajutorul unei maşini de înşirat (MTS-2).manual.5 m. iar în timpul dospirii trebuie să se elimine 30 . care lucrează pe principiul maşinii de cusut. îmbunătăţindu-se continuu calitatea tutunului. În timpul procesului de dospire frunzele îşi continuă procesele de respiraţie şi transpiraţie. Durata procesului de dospire este de 2 . La recoltare frunzele conţin 80 . proces important pentru creşterea calităţii acestora. din care 3. Frunzele mari se înşiră faţă la faţă lăsând circa 1 cm între nervuri pentru aerare cât mai bună. dar creşte în schimb. Prin dospit şi uscare se îmbunătăţesc şi se fixează în frunzele de tutun însuşirile de calitate specifice soiului şi dezvoltate în timpul perioadei de vegetaţie în câmp. frunzele încep procesul de dospire (fermentarea în verde) şi de uscare. Prin conducerea raţională a acestor procese tehnologice se pot corecta multe din defectele pe care le posedă tutunul recoltat din câmp.85% apă. Factorii care determină transformările sunt: temperatura şi umiditatea. urmând fixarea acestei culori la soiurile pentru ţigarete sau transformarea culorii în maro la soiurile pentru ţigări de foi. pe cărucioare sau pe alţi suporţi. În zonele unde nu există condiţii naturale de dospire. care trebuie eliminată cât mai repede. Amidonul se hidrolizează.36°C. Temperatura optimă în timpul dospirii este cuprinsă între 25 . prezintă lungimea de înşirare. se face cu ajutorul unui ac special (andrea). Astfel pregătite. Lungimea sforilor sau a sârmelor este de 4 m.

Se practică uscarea pe cale naturală şi uscarea cu ajutorul căldurii artificiale (la soiurile tipului Virginia). sub acţiunea curenţilor de aer. prin fixarea culorii. prin ridicarea treptată a temperaturii până la 40°C şi coborârea umidităţii relative sub 50%. În vederea dospirii şi uscării tutunului din tipurile orientale. Gherghefurile se ţin afară la soare. pentru a asigura circulaţia aerului. prin pierderea rapidă a apei. 30 . pe gherghefuri aşezate în încăperi cu un mediu optim de căldură şi umiditate sau în “năsadă” (frunzele se aşează cu cotorul în jos în straturi de 20 cm grosime) înainte de înşirare. Tutunul destinat pentru pipă sau ţigări de foi se usucă la umbră. Uscarea tutunului Burley se realizează la umbră şi la curenţi de aer. solarii acoperite cu folie de polietilenă de culoare închisă. afară. distanţate. pentru a le feri de picăturile de rouă sau ploaie care înnegresc frunzele. proces care urmează după uscare.3 ore pe zi. şoproane. Durata uscării la soare a frunzelor de tutun depinde de soi şi condiţiile privind temperatura şi umiditatea relativa din timpul uscării. prevenind procesele de alterare. Durata de uscare a acestui tip de tutun este. Prin uscare.ţigarete superioare şi la soiurile tipului Virginia a căror culoare trebuie să rămână galbenă-deschisă. Uscarea frunzelor după dospire asigură fixarea culorii şi eliminarea apei. legate paralel. în magazii construite. iar noaptea sau pe timp de ploaie se adăpostesc în şoproane. într-o perioadă de timp mai lungă (4 . între marginile cărora se întind şirurile de frunze. iar în cazul uscării la căldură artificială. Depăşirea temperaturii de 50°C slăbeşte activitatea fermenţilor şi provoacă coagularea complexului fermentativ. şirurile cu frunze se fixează pe gherghefuri mobile. Dospirea se poate grăbi dacă se scot gherghefurile la soare 2 . într-un mediu mai umed şi apoi. cu posibilităţi de a fi adăpostite pe timp de ploaie sau noaptea. Pentru aceasta. de regulă.6 săptămâni).40 zile în 157 . Uscarea la soare. Gherghefurile sunt rame aşezate vertical. semiorientale şi de mare consum se pot folosi solarii acoperite cu folie de polietilenă. Tutunul pentru ţigări de foi este supus procesului de dospire un timp mai îndelungat. pierzându-se capacitatea de fermentare a tutunului. Fixarea culorii se face prin expunerea frunzelor direct la soare sau cu ajutorul curenţilor de aer. umiditatea în frunze trebuie să scadă la 20 . i se determină o culoare specifică.25%. Dospirea tutunului se face în şiruri. în solarii sau în camere speciale.

După ce recolta de frunze a fost dospită şi uscată. Se verifică ca toate frunzele să fie bine uscate. însuşire importantă la tutunul pentru ţigări de foi. Păstrarea tutunului se poate face şi în baschii. Uscarea cu ajutorul căldurii artificiale se practică la tutunul de tip Virginia asigurându-se o culoare deschisă frunzelor şi caracteristici calitative deosebite. care sunt poduri confecţionate din scânduri. Amidonul se transformă aproape în întregime în cursul procesului de dospire şi uscare în hidraţi de carbon solubili. ajungând până la aminoacizi. în frunzele de tutun se petrec o serie de transformări biochimice care duc la îmbunătăţirea calitativă a lor. şi creşte procentul de substanţe minerale. Hidraţii de carbon suferă transformări însemnate. se pregăteşte pentru predare la centrele de recepţie. ceea ce face să iasă în relief xantofila. oxalic şi formic. 1953). Păstrarea tutunului uscat. dispuse la 15 – 20 cm de pardoseala magaziei. Modificările culorii se datorează procesului de degradare a pigmentului verde. mai ales de acid citric şi acetic şi scade cel de acid malic. reducerea volumului de muncă. cât şi fixarea culorii. mărindu-se elasticitatea frunzelor. Culoarea galbenă este un indicator foarte preţios pentru aprecierea diferitelor faze prin care trece frunza de la dospire şi până la uscare. Uscarea se face în uscătorii speciale în care se realizează atât dospirea. sub acţiunea enzimelor proteolitice. datorită procesului de respiraţie. Avantajele acestei metode de uscare constau în obţinerea unui produs de calitate bună. Astfel. În timpul dospirii şi uscării.uscătorii la umbră şi 21 . reducerea spaţiului necesar uscării şi reducerea duratei uscării. Substanţele proteice. evitându-se sfărâmarea frunzelor în timpul manipulării lor. Pe 158 . Reducerea bruscă a proceselor vitale din frunzele de tutun în momentul îngălbenirii (trecerea la fixarea culorii) asigură un conţinut mai ridicat în hidraţi de carbon solubili. Şirurile sunt scoase de pe gherghefuri. se îndoaie în patru şi se fac legături de câte 3 . se scindează în substanţe cu moleculă mai mică. în timpul dospirii şi uscării la tutunurile de culoare deschisă se pierd 11 – 18% din substanţa organică.23 zile în solarii acoperite cu folie. în special hidraţi de carbon. sub acţiunea enzimelor (TRIFU. Conţinutul în nicotină scade iar cel de acizi organici creşte. în special nervura principală.5 şiruri (evenghiuri). ce intră în compoziţia clorofilei.

formează “năsada”. aceste mănunchiuri numindu-se “păpuşi”. Transformarea tutunului într-un produs ameliorat. Ele încep. folosindu-se procedeul fermentării în baloturi.aceste poduri se aşează evenghiurile sau şirele de tutun ordonate. Fermentarea sezonală se face în timpul primăverii. premergătoare transformării industriale în produse consumabile (fumabile). se netezesc şi se aşează în mănunchiuri de câte 20 . modul de aşezare fiind în “pastale”. Frunzele se pot aşeza “în stos”. Sunt aşezate în păpuşi frunzele soiurilor pentru ţigarete superioare şi cele de mare consum. este lipsit de însuşiri fumatice: miros neplăcut. se poate conserva. culoare. tei topit etc. în apropiere de cotor. de pănuşi de porumb. după care se acoperă cu pânză de sac. La soiurile orientale de cea mai bună calitate. Păstrarea se face în camere uscate.. Fermentarea tutunului este sezonală şi extrasezonală sau industrială.30 frunze. imediat după uscare. fumul este aspru. cu folie îndreptate în acelaşi sens. nefiind un produs stabil. de regulă în luna octombrie.10 frunze. Alesul şi păpuşitul tutunului sunt operaţii pregătitoare în vederea predării recoltei la centrele de colectare.12 frunze. Tutunul. Aşezarea frunzelor “în tonga” (vrac) se face după alegerea lor pe calităţi. dar nu se leagă la bază. Aşezarea frunzelor “în fascicule” constă în formarea de pachete a 8 . de sfoară. în el continuând unele procese biochimice. în butoaie sau lăzi. consistenţă. Urmează clasarea tutunului. lipsit de gust. alesul şi “păpuşitul”. conservabil cu o compoziţie chimică stabilă se face prin procesele de fermentare. Frunzele aşezate într-o încăpere. la soiurile din tipul pentru ţigări de foi. 159 . fără netezirea limbului şi care se leagă la bază cu o frunză de tutun. cu cotorul în jos. în straturi de 20 cm grosime. Cu grosimea stratului de tutun se poate ajunge la 80 – 100 cm. fără mirosuri neplăcute care se pot imprima în frunzele de tutun. La soiurile cu frunze mari se folosesc pachete de 10 . pe mese şi pe stelaje. de 25 . amărui. ce pot fi ventilate la nevoie. înţepător. Se aleg frunzele după mărime. când vremea se încălzeşte. Fermentarea are loc în depozitele şi fabricile de fermentare. când se grupează ca şi în cazul păpuşii.25 care se leagă cu un fir de rafie. frunzele se întind cu grijă şi se aşează cu regularitate una peste alta. Fermentarea tutunului este ultima fază a prelucrării lui. iar la cele cu frunze mici.

Producţia de frunze de tutun este destul de variabilă. indiferent de condiţiile anterioare. 160 . în funcţie de tip şi condiţiile de cultură. Temperatura şi umiditatea din camere este controlată. întrucât procesul poate fi dirijat. apoi este aşezat în baloturi de diferite forme şi mărimi şi expediat la fabrică unde este transformat în produse de fumat.500 kg/ha.500 – 3. După fermentare tutunul se alege din nou pe calităţi.21 zile.Fermentarea industrială (sau extrasezonală) este metoda cea mai bună. fermentarea durează 12 . Soiurile de tip oriental asigură producţii medii de 1.000 – 1. iar cele de tip Virginia şi de mare consum până la 2. produsul având umiditatea de păstrare. potrivit cerinţelor diferitelor tipuri şi categorii de tutun.000 kg/ha frunze uscate.

orz şi ovăz ? Cum puteţi preveni atacul unor agenţi patogeni si daunători la cerealele păioase ? Cum puteţi preveni si combate buruienile din cultura de porumb ? Care este mecanismul de realizare a simbiozei dintre rădăcinile leguminoaselor şi Rhizobium sp. sfeclă pentru zahăr). Ceres. Importanţa desimii plantelor şi modul de realizare la cereale. secara. Muntean L.. 2001 – Fitotehnie. Bucureşti. vol.. ÎNTREBĂRI PENTRU CAPITOLE Intrebări pentru cereale: Cum se poate realiza desimea optimă la recoltare la grâu. Ed. Ceres. Sin Gh..2. “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. Borceanu I. 2.. Roman Gh. Axinte M.V. Bucureşti. Importanţa lucrărilor de îngrijire şi modul de realizare a combaterii buruienilor la principalele plante prăşitoare (porumb. 2001 – Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp. Bâlteanu Gh. Axinte M. Universal... cartof.. Muteanu L.1. 1998 – Fitotehnie. 161 .BIBLIOGRAFIE Bâlteanu Gh.? În ce condiţii soia se poate cultiva în rânduri aproapiate ? Care dintre leguminoasele pentru boabe se pot cultiva intercalat cu alte plante ? Întrebări pentru oleaginoase: Care dintre plantele oleaginoase se pot cultiva în rânduri apropiate ? Cum putem îmbunătăţi procesul de polenizare şi fecundare la floareasoarelui ? Întrebări pentru rădăcinoase : În ce constă combaterea integrată a buruienilor din cultura cartofului ? În ce condiţii sfecla pentru zahăr se răreşte şi în ce condiţii nu se răreşte ? Intrebări pentru leguminoase: REFERATE : 1. Ed. Ed. 2001 – Fitotehnie. Ed. Roman Gh. vol. 1995 – Fitotehnie... Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Borcean I.. Ed. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful