UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA I.E.A.

ANUL II ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Şef lucr. dr. Marius Sorin ZAHARIA

TEHNOLOGIA CULTURILOR DE CÂMP

Iaşi, 2006

CAP.1 PROBLEME GENERALE DE FITOTEHNIE
1.1 OBIECTUL FITOTEHNIEI ŞI LEGĂTURA CU ALTE ŞTIINŢE
Fitotehnia este ştiinţa agricolă al cărei obiectiv este studiul biologiei, ecologiei şi tehnologiei de cultivare a plantelor de câmp în scopul obţinerii unor producţii ridicate şi de calitate superioară, în condiţii de eficienţă economică şi de păstrare a echilibrului ecologic şi purităţii mediului. În sens mai larg, fitotehnia include studiul tuturor plantelor cultivate (anuale, perene, ierboase sau lemnoase), atât din cultura mare, cât şi cele horticole sau furajere. Prin diversificarea mare a modurilor şi scopurilor de cultură, din sfera largă a fitotehniei s-au desprins noi discipline ca: Legumicultura, Pomicultura, Viticultura şi Producerea furajelor. Plantele de câmp, aflate în prezent în sfera de activitate a Fitotehniei, sunt acele plante cultivate pe suprafeţe mari (cereale, leguminoase, plante tehnice), care deţin circa 80% din terenul arabil al ţării noastre. Ele asigură cea mai mare parte din produsele necesare alimentaţiei oamenilor şi a furajării animalelor, precum şi materie primă pentru diverse ramuri industriale producătoare de bunuri de consum. Fitotehnia este una din ramurile de bază a ştiinţei agricole care stabileşte tehnologiile de cultivare ale plantelor, bazate pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei. Ea nu se rezumă numai la a da reţete (numărul de plante la unitatea de suprafaţă, lucrările şi epocile de executat, cantitatea de sămânţă la hectar, doze de îngrăşăminte sau pesticide etc.), ci are un caracter dinamic, prin cunoaşterea profundă a relaţiilor între plante şi mediu şi stabilirea măsurilor de armonizare ale acestora, în vederea obţinerii unor producţii mari şi de calitate superioară. Optimizarea factorilor din relaţia plantă-mediu include soluţionarea diferenţiată a tuturor problemelor privind amplasarea şi rotaţia culturilor, fertilizarea, lucrările solului, folosirea seminţelor valoroase şi semănatul diferenţiat, lucrări corespunzătoare de întreţinere a culturilor şi recoltarea. Toate acestea au ca scop crearea celor mai favorabile condiţii pentru intensificarea procesului de fotosinteză prin care se sintetizează substanţe organice şi organo-minerale din substanţe anorganice luate din mediul înconjurător de către plante. Produsele fotosintezei sunt folosite, în parte, pentru creşterea şi dezvoltarea plantei; o altă parte din aceste produse reprezintă substanţe de rezervă
2

(hidraţi de carbon, grăsimi, proteine etc.) acumulate în rădăcini, tuberculi, tulpini, frunze, fructe sau seminţe, constituind produsul util omului, pentru care se cultivă fiecare plantă în parte. Din radiaţia solară activă în fotosinteză, cu lungimea de undă cuprinsă între 0,7 - 0,3 microni, cea mai mare parte (71%) cade pe mări şi oceane (fiind deci neutilizabilă), iar circa 20% ajunge pe suprafeţe ocupate cu culturi, păduri, stepe etc. Din radiaţia care ajunge pe plante verzi o parte este convertită în energie chimică de către acestea (numit coeficient de utilizare sau de convertire). Energia din partea vizibilă a spectrului solar (activă în fotosinteză), ajunsă pe pământ, în zona temperată este, în medie, de 3.000 – 4.000 Kcal/zi/m2, din care 25 - 50% este absorbită de vegetaţie, iar 50 – 75% se întoarce în mediu sub formă de lumină reflectată (din care o parte întreţine fenomenele meteorologice) (I. PUIA şi V. SORAN, 1981). Din energia luminoasă absorbită de plante, cea mai mare parte (în medie, 97%) este folosită în evapotranspiraţie (hidratarea şi reglarea temperaturii plantelor) sau se pierde sub formă de căldură. Prin fotosinteză plantele verzi reţin abia 0,6 – 7,7% (în medie, circa 3%) din energia luminoasă ajunsă asupra lor. Însă cea mai mare parte din energia luminoasă de la soare nu ajunge pe suprafaţa verde. Randamentul potenţial (teoretic) de transformare a radiaţiei solare, vizibile, în energie chimică este de 18%, iar actualele producţii (considerate mari) reprezintă doar a 5-a sau a 6-a parte a recoltei potenţiale (C. HERA, 1979). După unele calcule teoretice (prezentate de N. ZAMFIRESCU, 1977) la plantele superioare efectul fotosintetic ar trebui să se ridice la 28%, iar coeficientul de convertire sau randamentul fotosintetic la 20%. Din energia solară convertită în energie chimică prin fotosinteză şi fixată în biomasă (biomasa brută), o parte este consumată în procesele de creştere şi dezvoltare, de metabolism, iar o parte se acumulează sub formă de substanţe organice de rezervă. Consumul prin respiraţie este de 30 – 50% din energia acumulată, în condiţii ecologice obişnuite. Diferenţa între efectul fotosintetic (energia solară convertită în energie chimică) şi consumul prin transpiraţie, respiraţie (excluzând energia din respiraţie utilizată în sinteza altor compuşi chimici) este de 50 – 70% şi constituie "producţia netă" a fotosintezei (randamentul bioenergetic) sau randamentul fotosintetic (producţia netă a vegetaţiei terestre). Suma randamentelor zilnice pe întreaga perioadă de vegetaţie constituie randamentul fotosintetic total (biomasa
3

de vârsta plantei şi durata perioadei de vegetaţie. Fitotehnia. ca ştiinţă. renunţându-se la improvizaţie. Obiectul de cercetare al fitotehniei este planta cultivată. cele de nutriţie. diferenţa de circa 70% constituie din punct de vedere economic producţia secundară.) pot modifica raportul între ele. Cercetările se efectuează prin: experienţe executate în câmp. din care o parte este produs agricol (recolta). după care scade treptat spre maturitate. Randamentul fotosintetic este influenţat de condiţiile climatice (lumină. 97% acumulându-se în perioada aprilie . Culturile de toamnă îşi petrec mare parte din vegetaţie (6 luni) în condiţii mai puţin prielnice pentru fotosinteză (nopţi lungi. care în unele cazuri se confundă cu deşeurile. în laborator şi prin minuţioase 4 . combaterea buruienilor etc. în vederea stabilirii particularităţilor biologice. Atingerea obiectivelor urmărite de fitotehnie (producţii ridicate şi de calitate superioară) se realizează numai prin aplicarea în producţie a cuceririlor ştiinţifice. recolta economică reprezintă cel mult 30%. Din producţia netă a vegetaţiei terestre. în funcţie de biotip şi condiţiile pedoclimatice. care creşte până în faza de înflorire fecundare. Culturile de primăvară parcurg vegetaţia în condiţii mai favorabile pentru fotosinteză. plantele cu perioadă de vegetaţie mai lungă realizează randamente fotosintetice totale mai mari. sortimentele de plante agricole actuale au o eficienţă redusă a valorificării luminii solare (în special a celei intense). energia folosită de om este de circa 7%.). umiditate). fertilizare raţională şi asigurarea apei. În general. are metode proprii de cercetare. se realizează prin folosirea unor soiuri sau hibrizi cu productivitate ridicată şi prin aplicarea tehnologiei de cultură care menţine procesul fotosintetic la nivel înalt (densitate de cultură optimă. influenţând randamentul fotosintetic. Valorificarea mai intensă a energiei solare. temperatură. După cum s-a arătat însă.iunie (90 zile). amatorism şi empirism.totală). ecologice şi a tehnologiei de cultură a plantelor. lumina etc. temperaturi şi lumină reduse). grâul de toamnă îşi elaborează circa 3% din substanţa uscată totală în perioada octombrie .martie (circa 180 zile). în case de vegetaţie. Raportat la producţia primară netă. timp în care respiraţia continuă. Factorii de vegetaţie care influenţează fotosinteza şi respiraţia (temperatura. În condiţiile din ţara noastră. determinând o creştere redusă a biomasei. În timpul vegetaţiei plantele au la început un randament fofosintetic mai redus. implicit creşterea randamentului fotosintetic. Metodele de cercetare. îndeplinind funcţia de producător de substanţe organice necesare omului.

prin găsirea minimului de lucrări posibile. Cercetările în domeniul fitotehniei în ţara noastră se efectuează în Institute de Cercetări (I.C. irigaţie etc. epoci şi mod de aplicare a îngrăşămintelor). apoi sunt generalizate în producţie. Pentru principalele plante de cultură sunt programe de cercetare. adâncimea de semănat şi cantitatea de sămânţă la ha). I. cum sunt: Biologia. Botanica. Pedologia. În vederea atingerii obiectivelor propuse. pesticide. fitotehnia foloseşte cuceririle ştiinţifice şi ale altor discipline. Ameliorarea plantelor. Climatologia. cercetările din domeniul fitotehniei sunt orientate nu numai spre punerea în valoare a capacităţii productive a plantelor (soiurilor). Tehnologiile viitorului vor trebui sa se adapteze crizei mondiale de energie. Ecologia. staţiuni de cercetări agricole şi în cadrul instituţiilor de învăţământ superior agronomic din ţară. Mecanizarea agriculturii. cuprinzând probleme de biologie. În aspectele teoretice. 5 . Nu numai lucrările mecanice consumă energie. pentru diferite condiţii pedoclimatice. Organizarea întreprinderilor agricole. după tehnici de cercetare adecvate. Legătura fitotehniei cu alte ştiinţe.C. Chimia (biochimia şi agrochimia). Fundulea. fertilizării (doze. distanţa între rânduri. Economia agrară şi alte discipline ce contribuie la sporirea producţiei vegetale.C. de cunoştinţe din Biofizică (izotopi radioactivi) şi Matematică (prelucrarea datelor experimentale) etc.T. ci realizarea acesteia cu cheltuieli cât mai mici şi cu un consum minim de energie. Fiziologia vegetală. ci şi producţia de îngrăşăminte (mai ales cele cu azot). Rezultatele obţinute sunt verificate pe suprafeţe mai mari. Protecţia plantelor. la care se cere dirijarea factorilor de vegetaţie.P. densitatea. ameliorare şi tehnică de cultură. a celor mai adecvate lucrări ale solului. soluţionarea problemelor privind însămânţarea (epoca. fitotehnia foloseşte cuceririle din majoritatea ştiinţelor agronomice: Agrotehnica.cercetări în fitotroane. având legături strânse şi cu Zootehnia. În vederea fundamentării unor probleme. precum şi cele referitoare la lucrările de întreţinere. în condiţii obişnuite de viaţă a plantelor. Braşov etc).C. cercetările fitotehnice se execută în case de vegetaţie şi laborator. În latura aplicativă. Cercetările executate în câmp. În ultimul timp. precum şi în fitotroane. fitotehnia se sprijină pe ştiinţele fundamentale. au ca scop stabilirea: rotaţiilor culturilor.P.

6 . Dacă lucrările de întreţinere au fost corect efectuate în cultura fasolei. Este adevărat. destul de devreme. coriandrul. trifoiul. Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. Dintre acestea fac parte: mazărea. Lasă solul ceva mai uscat din cauza recoltării mai târzii. să se aşeze. la care se adaugă alte plante. 2 CEREALE 2. chimenul. După mazăre. nu rămân pe teren buruieni sau resturi vegetale care să îngreuneze lucrarea solului. cânepa pentru fibră. sfecla pentru sămânţă. în ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafeţe restrânse. după recoltare. cultivate pe suprafeţe restrânse: muştarul. bogat în substanţe nutritive. astfel încât până la venirea frigului să răsară. permit lucrarea devreme a solului. astfel încât. inul pentru fibră. cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive din sol. năutul. care lasă solul structurat. inul pentru ulei. să fie distruse buruienile. să înfrăţească şi să se călească pentru a rezista peste iarnă.CAP. care furnizează un furaj foarte valoros. Este o premergătoare excepţională pentru grâul de toamnă. până în toamnă acesta să acumuleze apă. Leguminoasă specifică zonei cernoziomurilor şi deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu. cartoful timpuriu şi de vară. Mazărea. să fie mărunţite şi încorporate resturile vegetale. nitraţi. rapiţa de toamnă. În plus. Este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi mazărea. anasonul. în ultimul deceniu. Borceagul (de toamnă sau de primăvara). astfel încât acesta se lucrează mai greu şi arătura poate ieşi mai bulgăroasă. tutunul. Fasolea. bobul. fasolea. este o premergătoare excepţională deoarece. borceagul.1 GRÂUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna. porumbul pentru masă verde. grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie. macul. solul rămâne bogat în azot şi cu umiditate suficientă pentru a rezulta o arătură de calitate. dezvoltarea creşterii animalelor în exploataţiile agricole mici şi mijlocii a condus la extinderea firească a culturii borceagului. atunci nu sunt probleme cu buruienile. planta de grâu are un sistem radicular destul de slab dezvoltat. Din aceste motive. După recoltare.

Arealul său de cultivare în România coincide cu cel al grâului. Recoltată în luna august este o premergătoare foarte bună pentru grâu. după recoltare. Rapiţa de toamnă. îndeosebi în sudul ţării şi este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi rapiţa. plantele de in nu protejează suprafaţa solului de pierderile de apă prin evaporare). În plus. Cartoful. ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrărilor solului. într-o stare bună de fertilitate. terenul este curat de buruieni. terenul este foarte curat de buruieni. Sub acest aspect. cu umiditate suficientă şi îmbogăţit cu o cantitate mare de masă organică (rădăcini + mirişte). Este o premergătoare excelentă pentru grâul cultivat în zonele umede. structurat. lăsând terenul afânat. cu condiţia ca trifoiul să fie întors după coasa a doua. după recoltarea inului solul rămâne destul de uscat (în fazele de maturitate. De asemenea. în acest caz. sunt create condiţii favorabile pentru descompunerea substanţelor organice şi pentru acumularea nitraţilor.300 mii hectare cu premergătoare foarte favorabile pentru grâu.grâu are tradiţie în multe zone agricole ale ţării (îndeosebi în zona colinară) şi dă foarte bune rezultate. suprafeţele respective sunt destinate pentru culturi succesive. Este cultivat în zonele de câmpie. Prin recoltarea timpurie şi lucrarea devreme a solului. deoarece acesta este o plantă care luptă slab cu buruienile. Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciată ca şi mazărea. oferă aceleaşi avantaje şi pune aceleaşi probleme ca şi inul pentru ulei. O deficienţă o reprezintă faptul că lasă solul destul de uscat. ceea ce ar 7 . iar în sol rămâne o cantitate mare de masă organică. îmbogăţit în azot şi cu umiditate suficientă.trifoi . permeabil. Trifoiul roşu. după recoltarea cartofului. După recoltare. În mod frecvent însă. Trebuie menţionat că în agricultura României se pot însuma anual peste 250 . Este o premergătoare excelentă pentru grâu. timpuriu şi de vară. Solul rămâne bogat în azot şi masă organică. Inul pentru fibră. Inul pentru ulei. trebuie acordată atenţia cuvenită combaterii buruienilor din cultura inului. terenul trebuie foarte bine curăţat de resturile de tulpini rămase după recoltare. astfel încât se lucrează în condiţii foarte bune. curat de buruieni. Cultivat în zonele mai umede şi răcoroase. sub formă de rădăcini şi frunze. Rotaţia grâu + trifoi cultură ascunsă . cu condiţia respectării unei tehnologii foarte corecte de cultivare. solul rămâne ceva mai sărac în substanţe nutritive.terenul rămâne foarte curat de resturi vegetale. deoarece acestea pot crea unele dificultăţi la pregătirea terenului şi semănatul grâului. Cânepa pentru fibră.

porumbul pentru boabe şi pentru siloz. După floarea-soarelui. Dacă sunt respectate aceste condiţii.reprezenta 12 . cânepa pentru sămânţă. bogat în elemente nutritive care provin din îngrăşămintele aplicate sfeclei.200 mii hectare de grâu. cu condiţia să fie semănate soiuri cu perioadă mijlocie de vegetaţie. cartoful de toamnă. pentru a rămâne un interval de cel puţin 2 . afânat (inclusiv prin lucrările de recoltare a rădăcinilor). floarea-soarelui. De asemenea. În practică însă. prin care este favorizată şi descompunerea resturilor vegetale încorporate în sol. arătura poate fi înlocuită printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea. Floarea-soarelui. curat de buruieni. menţionăm: soia. Dacă sunt respectate condiţiile cerute. arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri grea. recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregătirii solului pentru semănat. Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă. Soia. Dintre acestea. totodată. Floareasoarelui se cultivă pe suprafeţe mari în zonele foarte favorabile şi favorabile de cultură a grâului. terenul să rămână curat de buruieni. sfecla poate deveni o premergătoare foarte favorabilă pentru grâu. amplasarea culturilor succesive). rareori se seamănă mai mult de 150 . ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. pe terenurile cultivate cu soia şi foarte bine întreţinute. fiind obligatorie aplicarea îngrăşămintelor. terenul rămâne nivelat. Este o premergătoare bună pentru grâul de toamnă. deoarece lasă solul uscat şi sărac în substanţe nutritive.20% din suprafaţa totală cultivată cu grâu. Toate aceste culturi trebuie recoltate până la 10 . după premergătoare foarte favorabile.15 septembrie. Este o premergătoare bună pentru grâu. din diferite motive (imposibilitatea pregătirii la timp a terenului din cauza secetei sau a dotării insuficiente cu mijloace mecanice. mult mai devreme decât porumbul. Şi în cazul sfeclei. pe terenurile bine lucrate. Sfecla pentru zahăr (şi pentru furaj). considerată timp îndelungat ca premergătoare mai slabă decât porumbul. resturile vegetale să fie adunate sau tocate şi bine încorporate în sol. sfecla pentru zahăr. cu condiţia să părăsească terenul suficient de timpuriu. recoltate în prima jumătate a lunii septembrie. sfecla pentru furaj. După recoltarea sfeclei. soia poate deveni o foarte bună premergătoare pentru grâu. fără resturi vegetale. solul rămâne destul de sărăcit în elemente nutritive. trebuie acordată atenţie mărunţirii şi încorporării resturilor vegetale. 8 .3 săptămâni până la semănatul grâului. În mod frecvent. oferă avantajul că se recoltează la sfârşit de august-început de septembrie.

deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoarele destinate iniţial. recoltarea la timp. însă. iarba de Sudan. nici după lucernă sau pajişti semănate. din diferite motive. trebuie semănat grâu după grâu. tăciunele. este contraindicat semănatul grâului după orz. iar pe de altă parte. În primul rând. viermele roşu al paiului. solul rămâne uscat. făinarea. În situaţiile în care. Cultivarea repetată a grâului după grâu are o serie de efecte negative: îmburuienarea terenului cu buruieni specifice. prin comparaţie cu potenţialul termic al zonei. cum ar fi sorgul. de regulă. Totodată. viermii sârmă. se recomandă să nu fie depăşită doza de 1. ca atare. organice şi minerale. Totodată. obligatorie respectarea anumitor condiţii care pot transforma porumbul într-o bună premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cu perioadă ceva mai scurtă de vegetaţie. cu o cantitate mare de resturi vegetale şi uneori cu multe buruieni. în nici un caz nu se va amplasa grâul după grâu. se menţionază: fuzarioza. efectul 9 .5 kg/ha Atrazin. ploşniţele. Trebuie menţionat că în toamnele foarte secetoase (frecvente în România). trebuie evitată amplasarea culturilor de grâu pe terenurile infestate cu Fusarium. meiul (unele dintre acestea recoltându-se şi destul de târziu). Dintre boli. culturi care lăstăresc puternic după desfiinţare şi care lasă solul uscat. precum şi datorită faptului că zonele importante de cultură coincid. grâul este foarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe bază de Atrazin. iar dintre dăunători: gândacul ghebos. în optim. este inevitabilă amplasarea grâului după porumb din cauza suprafeţelor mari care se cultivă cu aceste plante.Porumbul pentru boabe este o premergătoare mediocră pentru grâu. acumularea unei flore rizosferice cu efect dăunător. înmulţirea bolilor şi a dăunătorilor. În condiţiile din România. în arătură adâncă de toamnă. adesea este dificil de a evita cultivarea grâului după grâu. administrarea la porumb. a îngrăşămintelor. Este. combaterea foarte bună a buruienilor. pe suprafeţele destinate producerii de sămânţă sau pe terenurile infestate puternic cu boli. este bine ca premergătoarea pentru primul an de grâu să fie o leguminoasă. numai 2 ani şi numai la culturile destinate consumului. mălura. boala fiind comună şi deosebit de păgubitoare ambelor culturi. eliberarea terenului imediat şi bine de resturile vegetale. pe de o parte din cauza recoltării târzii. în succesiunea porumb-grâu. O serie de restricţii limitează amplasarea grâului după porumb. Monocultura de grâu este acceptată. din cauza bolilor şi dăunătorilor comuni. semănarea porumbului în epoca optimă. Nu se recomandă să fie amplasat grâul după culturi care lasă solul sărac în apă şi elemente nutritive.

se amplifică atacul de boli foliare şi ale paiului. Azotul este principalul element nutritiv care trebuie administrat pe solurile din România. 1. Fertilizarea Grâul este cunoscut ca o plantă care reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor minerale şi organice. Excesul de azot determină dezvoltarea vegetativă prea puternică. cât şi din rezervele solului. un mijloc de vehiculare a agenţilor patogeni. Oricum. formarea componentelor de producţie (elementele productivităţii). conţinutul boabelor în substanţe proteice. În plus. în condiţiile în care fosforul şi potasiul sunt în cantitate suficientă. care provin în mare măsură din mineralizarea substanţelor organice. în asemenea situaţii este obligatorie o foarte bună disciplină a înlăturării paielor. Insuficienţa azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate. deşi consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2. de culoare verde-închis. La rândul său. interval în care sunt absorbite circa 80% din azot. grâul trebuie să aibă la dispoziţie cantităţile necesare de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile. Totuşi. grâul este pretenţios la îngrăşare din cauza anumitor particularităţi. 10 . în acest interval. consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp.3 .3. care produc puţin. grâul este o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor.3. peste 80% din fosfor şi peste 85% din potasiu. frecvent.favorabil al acesteia menţinându-se şi în anul al doilea de grâu. bine înfrăţite. Trebuie subliniat că.9 . sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat.1 .3 kg N. Grâul absoarbe azot atât din îngrăşămintele minerale aplicate. BÂLTEANU. explorează un volum redus de sol şi are o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor nutritive din rezerva solului. formarea de plante viguroase. înfrăţirea este exagerată. de culoare verde-gălbuie. favorizează procesul de fotosinteză. creşte pericolul de şiştăvire prin întârzierea vegetaţiei. care reprezintă. Îngrăşămintele minerale. 1. mărimea recoltelor este dată de continuitatea nutriţiei cu azot. cu frunze late.7 K2O/100 kg boabe + paiele aferente (după GH. Azotul influenţează dezvoltarea vegetativă a plantelor. culturile fiind predispuse la cădere. în primul rând. au un consum mare de apă. de la alungirea paiului şi până la coacere. mai înalte. 1991).8 kg P2O5. deoarece se recoltează timpuriu şi lasă solul curat de resturi vegetale şi de buruieni şi într-o stare bună de fertilitate.1.

ca atare. prin care se urmăreşte să se acopere cerinţele în azot până la înspicat-înflorit. Momentul administrării acestei fracţiuni depinde de mijloacele. este obligatorie administrarea îngrăşămintelor cu azot. în faza de alungire a paiului. terestre sau aeriene. în cazul administrării terestre. de rezervele solului. pe terenurile agricole bine exploatate. În condiţii normale. greu de realizat actualmente în condiţiile din ţara noastră deoarece: ultimele două fracţiuni sunt prea costisitoare. pentru fertilizarea suprafeţelor deosebit de mari cultivate cu grâu în România. A doua perioadă importantă în nutriţia cu azot a grâului este la reluarea vegetaţiei în primăvară. deoarece cerinţele plantelor sunt satisfăcute de azotul eliberat prin descompunerea substanţelor organice din sol (rădăcini. când azotul administrat are ca efect o mai bună dezvoltare a plantelor în fazele de înrădăcinare-înfrăţire şi până la intrarea în iarnă. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime. în acest moment. urmărindu-se să se asigure plantelor de grâu necesarul de azot pentru reluarea vegetaţiei şi începutul alungirii paiului (fazele de înfrăţit şi formarea primului internod). lucrarea se începe încă din partea a doua a iernii. Prima este toamna (înainte de semănat şi la începutul vegetaţiei). prin aplicările târzii de azot sunt influenţate. pe teren îngheţat sau acoperit cu strat subţire de zăpadă. în primul rând. cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetaţiei. Trebuie menţionat că.Ca urmare. după cercetări mai noi. o aplicare târzie în fazele de înspicat şi până la înflorit. administrarea sau nu sunt disponibile îngrăşămintele necesare. Aceasta este fracţionarea optimă a dozelor de îngrăşăminte cu azot. nu este posibilă. cu apa din precipitaţii. În anumite situaţii. îngrăşarea de toamnă cu azot ar trebui să nu fie necesară. la stabilirea dozelor de azot şi la fracţionarea acestora trebuie să se ţină cont de: cerinţele plantelor de grâu pe faze de vegetaţie. La îngrăşarea cu azot a grâului se pot distinge 4 perioade. urmăreşte creşterea conţinutului boabelor în azot şi proteină. se recomandă administrarea unei fracţiuni reduse de azot. acesta dizolvându-se şi fiind absorbit prea târziu pentru a mai putea fi utilizat de către plante. trebuie ca solul să fie îngheţat sau zvântat. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte cu azot este o problemă de bilanţ la întocmirea căruia trebuie să se ţină seama de conţinutul solului în azot total şi în 11 . la fracţiunile târzii insuficienţa apei (seceta) întârzie absorbţia azotului. cu care se face împrăştierea. calităţile furajere ale boabelor de grâu şi mai puţin însuşirile de panificaţie. În sfârşit. resturi vegetale). tehnic. de remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare.

în t/ha.300 se administrează în concentraţie de 100% produs comercial. la rândul lui. primăvara. se mai poate aplica o doză târzie. asigurarea cu apă (cantitatea anuală de precipitaţii. producţia scontată a se obţine şi consumul specific. Pentru calcularea dozelor de azot este recomandată următoarea formulă (după ICCPT.5 kg N/t de gunoi aplicat la planta antepremergătoare. regimul precipitaţiilor. se adaugă 20 . care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sărace şi 60 kg/ha pe solurile fertile. mineralizare). înainte de semănat. pe terenurile agricole bine cultivate şi după premergătoare favorabile. în funcţie de toate aceste elemente. atunci se va administra 1/3 din cantitatea totală (circa 30 . planta premergătoare. Azotul poate fi administrat şi sub formă de îngrăşăminte lichide (după recomandările ICCPT.80 kg N/ha se administrează la sfârşitul iernii sau la desprimăvărare. după 12 . Fundulea). în primăvară este necesară recalcularea dozei totale de azot. Dacă. zonă ceva mai umedă). Îngrăşămintele lichide cu azot de tipul A. în principiu. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime cu apa din precipitaţii. se scad 30 kg N/ha după leguminoase pentru boabe. îndeosebi după premergătoarele cu recoltare târzie.Ns -Ngg + Npr. nu ar trebui administrate îngrăşăminte cu azot în toamnă. inclusiv în funcţie de recolta scontată a se obţine. Mărimea dozei din primăvară se stabileşte în funcţie de mersul vremii în iarnă şi la desprimăvărare (levigare. de: fertilitatea naturală a solului. Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare. în orice caz acestea nu se vor aplica dacă premergătoarea este o leguminoasă. caracteristicile climatice ale anului anterior. Pentru condiţiile din România. accesibile grâului de-a lungul vegetaţiei şi care depinde. se scad 20 kg N/ha după borceag şi trifoi. sistemul de îngrăşare aplicat în anii anteriori.30 kg N/ha. totuşi. de conţinutul în azot al solului în momentul desprimăvărării şi de starea de vegetaţie a culturii. şi în primul rând rezistenţa sa la cădere şi boli. în kg/ha.40 kg N/ha) înainte de semănat. Ca urmare. aportul freatic. soiul cultivat.forme mobile. şi anume. 1 kg N/t de gunoi aplicat plantei premergătoare şi 0. Rs = recolta scontată. Ns = aportul solului în azot. mărimea optimă a dozelor de azot este cuprinsă între 50 şi 160 kg/ha. În anumite situaţii (condiţii de irigare. în care: DN este doza de azot. care este apreciat la 2 kg N/t de gunoi de grajd administrat direct grâului. Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd. de 10 . 1990) : DN = 30 x Rs . la alungirea paiului. Restul de 40 . posibilitatea aplicării udărilor).25 kg N/ha după premergătoare târzii nefertilizate. este necesar.Fundulea.

Alături de azot. Insuficienţa potasiului determină încetinirea creşterii. plantele tinere de grâu absorb fosforul uşor solubil din îngrăşăminte şi abia mai târziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. în care: DP este doza de fosfor. Mărimea dozei de fosfor este cuprinsă.Pgg. întrun sistem intensiv de agricultură.8 kg P2O5/t de gunoi. dacă a fost aplicat la planta premergătoare. În acest mod se pot efectua îngrăşările târzii. de regulă. Potasiul favorizează sinteza glucidelor. 13 . favorizează dezvoltarea sistemului radicular şi înfrăţirea. la pregătirea patului germinativ. fosforul se poate administra şi la patul germinativ. Fosforul.40 kg P2O5/ha pe solurile cu mai puţin de 5 mg P2O5/100 g sol. îngrăşarea cu gunoi de grajd. La începutul vegetaţiei. aceasta afectând în primul rând plantele tinere. apreciat la 1. Formula de calculare a dozelor este următoarea: DP= 15 x Rs .semănat sau înainte de desprimăvărare. De asemenea. cădere şi boli. producţia scontată şi consumul specific. sporeşte rezistenţa la ger. în concentraţie de maximum 20% produs comercial. Rs = recolta scontată. Sub formă de îngrăşăminte complexe. În situaţiile în care compoziţia chimică a solului impune. Fosforul echilibrează efectul azotului. Se consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficienţa fosforului. La stabilirea dozelor de fosfor se ţine cont de conţinutul solului în fosfor mobil. sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrăşăminte complexe. Potasiul. se apreciază că administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol. Pgg = aportul gunoiului de grajd în fosfor. dacă acesta a fost administrat direct grâului şi 0. necroza marginală a frunzelor. inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea ploşniţelor şi a bolilor foliare. îmbunătăţeşte rezistenţa la iernare. aceste îngrăşăminte pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea. se pot aplica 40 80 kg K2O/ha.2 kg P2O5/t de gunoi de grajd. îngrăşarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din ţara noastră. fosforul fiind încorporat în mod obişnuit sub arătură. în kg P2O5/ha. scurtarea internodiilor. între 60 şi 120 kg/ha. pentru a obţine producţii mari. în t/ha. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. cădere şi boli. în doze de până la 15 kg N/ha. Îngrăşarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol). Trebuie subliniat că. îmbunătăţeşte calitatea recoltei. grăbeşte maturitatea. cloroză. Doza rezultată din calcul se majorează cu 20 .

mai frecvent. Împrăştierea îngrăşămintelor organice este o operaţiune destul de costisitoare. cu multă argilă). aşezat. a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt de timp. urmate de încorporarea sub arătură. Lucrările solului Se poate afirma că. Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat. iar sporurile de recoltă pot depăşi 1. o sursă proprie (şi convenabilă sub aspect economic) de substanţe fertilizante. cu suprafaţa nu foarte mărunţită.Îngrăşămintele organice. deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive. sau. capacitatea lor de a trece peste perioada de iarnă. prin amendare. ea prezintă interes în primul rând pentru exploataţiile agricole care dispun de gunoi de grajd şi care folosesc. încorporate sub arătură. Cele obişnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat şi mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura grâului. Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâului sunt de 15 . Aceste îngrăşăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului. Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime. fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bune condiţii.500 kg boabe/ha. nivelat. ca urmare. deci. ele îmbunătăţesc proprietăţile fizice. În cazul premergătoarelor timpurii. Este necesară pe solurile acide. urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent. de regulă. Pentru ca lucrarea să fie economică trebuie ca. Împrăştierea foarte uniformă şi amestecarea cât mai bună cu solul. Administrarea îngrăşămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurile argiloiluviale (acide. implicit. precum şi pe solurile erodate sau prea uşoare. să se urmărească neutralizarea a 50% din aciditatea hidrolitică. Se administrează.8 şi cu un grad de saturaţie în baze sub 75%. Aplicarea amendamentelor calcaroase. de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depinde în cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă şi. chimice şi biologice ale solului. sunt condiţii esenţiale pentru reuşita amendării. cu pH sub 5. dolomit). După recoltare se recomandă o 14 . sfeclă).20 t/ha. 4 t/ha carbonat de calciu (piatră de var. dar fără bulgări în sol. la planta premergătoare (porumb.

ca urmare. nivelarea terenului. la 20 . astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări. se poate ara doar la 18 . efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult 1 . Trebuie realizată afânarea solului pe urmele compactate de trecerile repetate cu tractorul (pentru lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei şi la recoltare). cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare.lucrare de dezmiriştit. În condiţiile unor terenuri bine lucrate an de an. solul pierde repede rezerva de apă. Până în toamnă. în funcţie de starea terenului. care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi care să permită o arătură de calitate. Ca urmare. Prin această lucrare se urmăreşte mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul. Se recomandă ca primele lucrări să fie făcute perpendicular sau oblic faţă de direcţia arăturii. solul se întăreşte şi nu se mai poate ara. Întârzierea arăturii are efecte nedorite: îmburuienare. se amplifică pierderile de apă prin evaporaţie din cauza suprafeţei bulgăroase a arăturii şi apar dificultăţi la lucrările ulterioare ale solului. pierderea rapidă a umidităţii din solul care nu mai este protejat de plante. Grâul nu necesită arături prea adânci. afânarea stratului superficial al solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie. solul se ară imediat. gradul de compactare a solului influenţează în mare măsură dezvoltarea în ansamblu a plantelor şi formarea componentelor de producţie. Lucrările sunt efectuate la noi. orice întârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi progresive de recoltă. distrugerea buruienilor existente şi crearea condiţiilor favorabile pentru germinarea seminţelor de buruieni aflate în sol şi a samulastrei. cu plugul în agregat cu grapa stelată.20 cm adâncime. adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp.22 cm adâncime. atunci se efectuează numai o lucrare de dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor precipitaţii ceva mai importante. Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grâu şi pătrunderea rădăcinilor în profunzime sunt favorizate de afânarea adâncă a solului. pentru a asigura nivelarea terenului. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu se poate ara imediat sau prin arătură se scot bulgări mari. pentru mărunţirea bulgărilor. distrugerea buruienilor care răsar. ca o consecinţă. care vor fi distruse prin lucrările ulterioare. cel mai adesea. arătura trebuie prelucrată superficial. Dacă se întârzie cu efectuarea lucrării. În continuare. se întăreşte şi de multe ori nu mai poate fi arat sau arătura iese bulgăroasă.2 zile întârziere). 15 .

a resturilor vegetale. Trebuie să se urmărească realizarea unei suprafeţe nivelate. conform celor prezentate anterior. Pregătirea terenului prin discuit este. concomitent.25 cm adâncime. diminuează compactarea în timpul sezonului rece. prin lucrări superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă şi lamă nivelatoare).3 până la 0. Această lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia. afânată pe adâncimea de semănat. afânate. la 20 . prin reţinerea zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene. sfeclă pentru zahăr.2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor de plante şi a buruienilor. şi ceva mai tasată sub adâncimea de semănat. Prezenţa bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa solului pe timpul iernii. dar nu prea mărunţită. economia este de 0. După premergătoarele târzii (floarea-soarelui. Pe terenurile bine lucrate în anii anteriori (arate adânc. porumb. se fac lucrări de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul). curate de buruieni. arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie. atunci când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit. În continuare. se recomandă ca această ultimă lucrare să fie efectuată perpendicular pe direcţia de semănat. pentru a asigura ascensiunea apei (spre seminţele în curs de germinare). ceva mai adânc. BÂLTEANU. uneori.16 cm adâncime. 16 . soia). 1989).3 săptămâni. terenul rămâne mai nivelat.5 pentru forţa de muncă şi de 11 . urmată de discuiri repetate (1 . Arătura se efectuează imediat.Pregătirea patului germinativ se face chiar înainte de semănat. urmărindu-se încorporarea resturilor. realizându-se. preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului. această lucrare permite mobilizarea solului până la 12 .14 l motorină/ha (după GH. cartof de toamnă. pentru ca pământul afânat prin arătură să se aşeze. arătura se lucrează în mod repetat. combinatoare) pentru mărunţire. şi încorporarea îngrăşămintelor minerale şi. Este necesară curăţirea cât mai bună a terenului de resturi vegetale. eventual. bine mărunţite anterior. În continuare. până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2 . de regulă. îndeosebi în regiunile bogate în precipitaţii. nivelare şi pregătirea patului germinativ. cu plugul în agregat cu grapa stelată. fără însă a scoate bulgari. Se obţine o viteză mare de lucrare a solului. Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase. acesta se aşează mai repede ca după arat. nivelate). cu diferite utilaje (grape cu discuri.

În prezent. 2. lindan + oxichinoleat de cupru + lindan (Chinodintox PTS. astfel încât. 2. îndeosebi pe terenurile cu o încărcătură mare de păioase (sau la grâul cultivat după grâu). din categoriile biologice “sămânţă certificată a primei şi celei de-a doua înmulţiri“. muştele cerealelor). 2.). Ca atare. în cazul infestării puternice a solului este necesar un interval mai mare de pauză înainte de revenirea grâului pe acelaşi teren.0 l/t de sămânţă). Sămânţa şi semănatul Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat. până la venirea iernii să rămână 40 . cum ar fi lindan + tiophanat methyl + thiuram (Tirametox. Pe terenurile unde este frecvent atacul de dăunători în toamnă. 3. atât împotriva agenţilor patogeni transmisibili prin sămânţă. să aibă puritatea fizică minimum 98%. Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. Tratamentele se pot diferenţia în funcţie de agentul patogen şi de modalitatea de infestare. la intrarea în iarnă plantele de grâu 17 . dar aceste tratamente au eficacitate redusă.500°C temperaturi pozitive.50 zile în care plantele să vegeteze normal. dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat după floareasoarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale). cum ar fi tăciunele zburător (Ustilago tritici). cartof. 2 kg/t de sămânţă) sau prochloraz + carbendazin (Prelude SP. în care să se acumuleze 450 . fuzarioza şi mălură pitică (Tilletia controversa) este posibilă tratarea seminţelor înainte de semănat. Epoca de semănat a grâului se stabileşte astfel încât. Tratamentele se efectuează imediat înainte de semănat.) şi fuzarioza (Fusarium spp.) este puternică. se recomandă tratarea seminţelor cu preparate insectofungicide.0 kg/t de sămânţă). urmărindu-se cu mare atenţie amestecarea cât mai uniformă a preparatelor cu sămânţa. cu produse speciale.0 kg/t de sămânţă). să provină din culturi special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere). cât şi în cazul agenţilor patogeni cu spori în interiorul bobului. cu spori pe tegumentul seminţei. cum ar fi mălura comună. unde infestarea cu gândac ghebos (Zabrus tenebrioides) sau viermi sârmă (Agriotes ssp. facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare. viermii sârmă. se recomandă tratamente cu preparate pe bază de carboxin (Vitavax 200. Pentru agenţii patogeni transmisibili prin sol. Sunt controlate astfel bolile transmise prin sămânţă şi dăunătorii care atacă în toamnă (gândacul ghebos.5 Kg/t sămânţă) sau lindan + carboxin + thiuram (Vitalin 85 PTS).sfeclă. cum sunt mălura comună (Tilletia spp. oxichinoleat de cupru (Quinolate 15 PUS.

vest şi Câmpia Transilvaniei. administrarea îngrăşămintelor în primăvară. plantele răsar târziu. între anumite limite. Procentul de răsărire în câmp depinde în cea mai mare măsură de: tratamentele efectuate la sămânţă. În asemenea situaţii. sub aspectul asigurării umidităţii şi a calităţii patului germinativ. boabele rămân mici datorită densităţii exagerate. plantele sunt predispuse la cădere şi sensibile la boli. Grâul are capacitatea ca. intervalul care trebuie luat în calcul este 25 septembrie .4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi). aceeaşi sensibilitate manifestă plăntuţele răsărite dar neînfrăţite. la recoltare. în primăvară lanul este foarte des. de 85-95% (din boabele germinabile semănate). masa vegetativă bogată face ca plantele să fie sensibile la ger şi asfixiere pe timpul iernii.10 octombrie.700 spice/m2. trebuie luat în calcul un procent mediu de răsărire în câmp. data semănatului (faţă de epoca optimă). Dacă se întârzie semănatul faţă de perioada optimă recomandată. boabele de grâu aflate în curs de germinare sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute. Indiferent de zona de cultivare. nu înfrăţesc. Densitatea de semănat la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure. Între aceste limite. De asemenea. în intervalul 20 septembrie . fiind sensibile la ger. epoca optimă de semănat a grâului de toamnă în România este 1 . lanul se îmburuienează din toamnă.5 octombrie. De asemenea. sunt expuse încă de la începutul vegetaţiei atacului de dăunători (afide.să ajungă în stadiul de 2 . Dacă se seamănă prea devreme. muşte) şi boli.600 boabe germinabile/m2. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. densităţile nefavorabile. plantele de grâu se dezvoltă prea puternic. starea solului la semănat.10 octombrie. la rândul său de utilajele cu care s-a lucrat. vegetaţia se întârzie şi se prelungeşte spre vară. Pentru zonele din sud. se recomandă să se semene ceva mai devreme. o densitate de 500 . în doze ceva mai ridicate stimulează dezvoltarea vegetativă şi productivitatea plantelor existente. intră în iarnă neînfrăţite şi necălite. Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450 . densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului. apare pericolul de şiştăvire a boabelor. prin administrarea de îngrăşăminte se 18 . prin înfrăţire să-şi corecteze. pentru condiţii bune de semănat. umiditatea solului (asigurarea umidităţii pentru un răsărit rapid). primăvara lanul va avea o densitate mică şi se îmburuienează mai uşor. calitatea pregătirii patului germinativ. pentru zona colinară. şi care depinde.3 fraţi şi 3 . nordul ţării şi depresiunile intramontane.

mărimea seminţei. cu MMB cât mai ridicată. pe plan mondial. pentru a asigura străbaterea tuturor germenilor până la suprafaţă.6 cm. pe cât posibil. unde apa pentru germinare este asigurată. apare pericolul căderii şi se amplifică atacul de boli. Totodată. pentru a elimina. consecinţele sunt răsăritul întârziat. Adâncimea de semănat a grâului depinde de umiditatea solului. în funcţie de maşinile de semănat aflate la dispoziţie. plantele nu mai au timp să înfrăţească şi să se pregătească pentru iarnă. precum şi în cazul semănăturilor timpurii. Lovrin 34. la 5 . 1970). În România grâul este semănat. În condiţiile din România. Fundulea 4. fără a rezulta diferenţe importante de producţie. prea adânc. sunt cuprinse între 10 şi 18 cm (după W. de regulă. însă. data semănatului (faţă de epoca recomandată). Din anumite motive (teren uscat. că erorile tehnologice (întârzierea semănatului. pe terenurile cu umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură mai uşoară. iar străbaterea germenilor spre suprafaţă este ceva mai dificilă. sau grâul înfrăţeşte târziu şi puţin. se poate mări densitatea până la 700 boabe germinabile/m2. trebuie semnalat că. îndeosebi la semănatul întârziat. între 200 şi 250 kg sămânţă/ha. Trebuie reţinut. se recomandă să se semene ceva mai adânc. precum şi în toamnele foarte secetoase sau în situaţia când se seamănă în teren bulgăros. Distanţele de semănat la grâu. în mod frecvent. BROUWER. concurenţa dintre plante este prea puternică.5 cm adâncime pe terenurile cu umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea. costisitoare şi nejustificate. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) rezultată din calcul (pe baza densităţii stabilite şi a indicilor de calitate a seminţei) este cuprinsă. Lovrin 41) care se caracterizează prin formarea unui coleoptil mai scurt. În legătură cu adâncimea de semănat. adâncimea de semănat trebuie să fie maximum 4 cm şi foarte uniformă. textură. pregătirea unui pat germinativ defectuos) pot fi corectate numai parţial. grâul este semănat. prin mărirea densităţii de semănat. Ca atare.urmăreşte să se asigure o nutriţie foarte bună a plantelor pentru ca numărul mic de fraţi şi spice la m2 să fie compensat prin numărul mare de boabe în spic. bulgăros. neaşezat suficient după arat datorită recoltării târzii a premergătoarei). în România există în cultură soiuri de grâu (Flamura 85. La densităţi de semănat prea mari. 19 . consumurile de sămânţă sunt exagerate. combaterea buruienilor prin erbicidare trebuie efectuată cu mai mare atenţie în culturile rare. soi. concurenţa buruienilor. grâul este semănat la 4 . distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite. la aceste soiuri. În cazuri extreme.

FISCHBECK şi colab. cu o semănătoare cu lăţimea de lucru de 3 m. distanţa dintre două urme va fi egală cu lăţimea de lucru a mijloacelor avio folosite pentru aplicarea tratamentelor. lăţimea unei cărări corespunde cu lăţimea pneurilor tractorului (de regulă. de la semănat. cu mijloace terestre. În anumite situaţii (culturi semincere) se recomandă distanţe de semănat ceva mai mari (25 cm). şi anume. este suficient să fie închise 2 tuburi ale semănătorii). obţinute prin închiderea tuburilor semănătorii pe urmele roţilor tractorului. 1975 este prezentată o schemă de semănat în cărări. Nu există o schemă standard pentru semănatul în cărări. schema poate fi adaptată de fiecare agricultor la setul de maşini agricole pe care îl au la dispoziţie. pe suprafeţe în creştere în România. După G. la semănatul în cărări. maşina pentru administrat îngrăşăminte are 6 m lăţime de lucru. urme care sunt vizibile până în faze mai avansate de dezvoltare a plantelor. Felul lucrărilor de îngrijire 20 . a apărut din necesitatea de a asigura efectuarea. de 30 . folosită în prezent. ca uniformitate de împrăştiere. a lucrărilor de împrăştiere a îngrăşămintelor. Această metodă. iar distanţa dintre două cărări este egală cu ecartamentul roţilor tractorului şi al maşinilor cu care se vor face diferitele lucrări de îngrijire în vegetaţie. O metodă de semănat mult extinsă în ţările cu tradiţie în cultura grâului este semănatul în cărări. pentru a favoriza înfrăţitul şi a asigura înmulţirea mai rapidă a seminţei. de erbicidare. de combatere a bolilor şi dăunătorilor.5 cm (distanţa pentru care sunt construite semănătorile universale existente mai frecvent în dotare). a tratamentelor pentru prevenirea căderii). maşina pentru erbicidare are 12 m lăţime de lucru.. urme de orientare.8 treceri în cursul perioadei de vegetaţie. se recomandă să se lase. Trebuie reţinut că în tehnologiile intensive se poate ajunge până la 5 . Acolo unde există posibilitatea de a efectua lucrările din vegetaţie cu mijloace “avio“ (şi se prevede acest lucru). în cazul în care se lucrează cu un singur tractor. pentru efectuarea diferitelor lucrări de îngrijire. se lasă câte 2 benzi nesemănate. în mod foarte precis. la 12. deosebit de rentabilă sub aspectul consumului de forţă de muncă. până în faze de vegetaţie mai avansate (chiar până la începutul formării boabelor). Distanţa dintre perechile de cărări trebuie să corespundă cu lăţimea de lucru a maşinilor cu care se fac tratamentele.40 cm (două tuburi de la semănătoare suprimate).în mod obişnuit. Lucrările de îngrijire Grâul este o cultură cu o tehnologie total mecanizabilă.

8 treceri). pe cât posibil terenurile unde pe timpul iernii apar băltiri. pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol. nu este necesară. Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau microdepresionare sunt operaţiuni de bună gospodărire. În majoritatea cazurilor se consideră că lucrarea de grăpat a semănăturilor de grâu la desprimăvărare. semănatul în epoca şi cu densitatea optimă. În prezent. este tasat prin trecerea tractorului. şi se face cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza. deşi continuă să fie efectuat de unii cultivatori de grâu de la noi. ca urmare. Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat. dotarea tehnică. Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului.2 lucrări de îngrijire şi sunt situaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7 . terenul. Atunci când situaţia o impune. posibilităţile materiale şi calificarea cultivatorilor).20%. grăpatul a fost scos din tehnologia recomandată. Pierderile de recoltă la grâu din cauza concurenţei buruienilor sunt. mersul vremii şi al vegetaţiei în primăvară. încă umed. absorbţia apei. reducerea rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei acestora în culturile de grâu trebuie urmărite prin toate mijloacele: rotaţie. importante: multe plante de grâu sunt distruse. Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situaţii extreme când. rezerva de buruieni. Sunt situaţii în care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1 . lucrările solului. în mod obişnuit. iar consecinţele negative sunt. 21 . dezvoltarea plantelor în toamnă şi starea de vegetaţie la desprimăvărare. infestarea cu boli şi dăunători. Ca urmare. dar încă reavăn. de 10 . care se fac de către orice bun cultivator de grâu. adesea. combatere chimică. din cauza alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii.70%. astfel. La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate. cresc costurile. la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu. parţial dezrădăcinate. rădăcinile plantelor de grâu au fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate). Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din tehnologia clasică de cultivare.care se aplică grâului şi numărul acestora depinde de foarte mulţi factori (calitatea patului germinativ. dar pot ajunge în situaţii extreme până la 60 . lucrarea de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs. dar fără a tasa suprafaţa solului. altele sunt dezrădăcinate. fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolite).

În asemenea situaţii. speciile mai frecvente în cultura grâului sunt: Sinapis arvensis. 15-20 g/ha) sau amidosulfuron (Grodyl. tratamentele putând începe mai devreme. 1 l/ha).0 l/ha). Rubus caesius.3 22 . Alături de dicotiledonate menţionate. Centaurea cyanus.6 + 2. Chenopodium album. Capsella bursa pastoris. iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. Pentru combaterea acestora.5 l/ha) sau bentazon (Basagran. Agrostemma githago. Transilvania. 2 . 2 l/ha). Sonchus arvensis. Atriplex sp.5-2.4-D + dicamba (Oltisan Extra. Cirsium arvense.4-D.. M. cum ar fi Matricaria chamomilla.5-2. O. Bifora radians.În cultura grâului.2. Buruieni dicotiledonate problemă în cultura grâului sunt considerate speciile Galium aparine şi Galeopsis tetrahit.4-D (SDMA-33. Thlaspi arvense. Administrarea acestor preparate se face în aceleaşi faze de vegetaţie ale grâului şi ale buruienilor menţionate mai sus. Pentru combaterea ierbii vântului se fac tratamente cu erbicide pe bază de tralkoxidim (Grasp CE. Administrarea se face primăvara. diclofopmetil (Illoxan CE.4-D (Longran 60 WP. 0. Veronica sp.. vremea liniştită. întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice la grâu. fenoxapropetil (Puma CE. 1. când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod. Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesară doar în anumite zone limitate din România.5 l/ha). frecvent se recomandă să se administreze preparate care conţin acidul 2. triasulfuron + 2. Papaver rhoeas.4-D + dicamba (Starane 200 + Icedin Forte. aplicate primăvara. temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C. în culturile de grâu apar şi specii de buruieni rezistente la 2. Bucovina.5 l/ha). 20-25 g/ha).inodora. fără vânt. 20-40 g/ha). clorsulfuron (Glean 75 DF. pentru combaterea cărora se recomandă preparatele continând fluoroxipix + 2.8 . când temperatura a depăşit 6°C. Cu bune rezultate se pot folosi şi preparate conţinând MCPA (Dicotex. Stellaria media. Buruienile dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiţiile din ţara noastră.0 l/ha) sau 2. Se subliniază că. tribenuron metil (Granstar 75 DF. Speciile respective: Apera spica venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul) găsesc condiţii favorabile de dezvoltare în zonele colinare. 2-4 l/ha). Raphanus raphanistrum.1. 1 l/ha).4-D + dicamba (Icedin Forte. se recomandă aplicarea unor erbicide pe bază de 2. 1. combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie. umede din Banat. timpul călduros şi luminos. când buruiana are 1 .5 l/ha). Polygonum ssp. Galium aparine. 2.

Teleorman.4 cm adâncime. se recomandă tratamente cu insecticide organofosforice (Dursban 480 EC sau Pirimex 48 EC .5 l/ha sau Puma S + Icedin Forte. la începutul lunii iunie.6 larve/plantă. la un PED de 3 larve/m2.5 kg/ha). când temperatura depăşeşte 10°C. Dâmboviţa. când în toamnă se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos.frunze. pragul economic de dăunare (PED) este de 5% plante atacate. se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate înainte de migrarea dăunătorului în sol. 1. 0. Se recomandă folosirea insecticidelor conţinând triclorfon (Onefon 90 PS. Viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginata). Prahova. la avertizare. la avertizare. În mod obişnuit.) se efectuează tratamente împotriva adulţilor hibernanţi. este un dăunător periculos. Pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides Goeze). cu încorporare cu grapa cu colţi la 2 . după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a.3 l/ha). 3. în a doua decadă a lunii aprilie. aplicate înainte de semănat. sau preparatele Puma S sau Grasp. sau primăvara în faza de 1 . aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol. sau terbutrin (Granarg 50 PU. de asemenea. Pe terenurile cu peste 5 . În cazuri extreme. alfametrin (Fastac 10. Tratamentele împotriva larvelor se fac la avertizare. se 23 . de regulă.0 + 2. Grasp + Icedin Forte.5 l/ha). a cărui prezenţă este semnalată mai frecvent pe terenurile grele. Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp. aplicate după recomandările prezentate la iarba vântului. 3 . 20 g + 2. Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive şi curative. aplicat fie toamna. tratamentele contra buruienilor dicotiledonate şi monocotiletonate se efectuează combinat (de exemplu.5 l/ha. se tratează sămânţa înainte de semănat. 0. 5-6 kg/ha). deltametrin (Decis 2.5 EC. 2 l/ha). dacă după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (1 larvă/m2 pentru culturile semincere). trebuie evitată amplasarea grâului pe terenurile infestate şi.8-1. lambda-cihalotrin (Karate 2. Buzău. Se mai pot folosi trialat (Avadex BW.3 frunze ale buruienii. imediat după semănat sau după răsărit. argiloase din judeţele Argeş. 0. după un interval de maximum 7 .10 zile. 2. 150 ml/ha). dimetoat (Sinoratox 35 CE.0 l/ha). Pentru combaterea odosului se recomandă preparatele pe bază de trialat.3 l/ha).2 kg/ha).5 EC. Basudin 600 EW. adesea este necesară repetarea tratamentului. la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste 80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea). şi Aelia spp. Olt.

Oscinella frit. Adulţii apar atunci când temperatura trece de 9 . 24 . început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2. Gândacul bălos al ovăzului (Lema (Oulema) melanopa) extins mult în ultimele decenii în culturile de grâu din ţara noastră se combate prin tratamente repetate. înainte de înflorit. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului. 2 l/ha). mai ales în situaţiile în care grâul a fost semănat timpuriu şi toamna este lungă şi călduroasă.5 kg/ha) (ultimile două preparate speciale pentru făinare). care este cel mai păgubitor prin larve. quinalfos (Ecalux CE. Pragul economic de dăunare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze. PED este de 10 adulţi hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. Cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia ssp. împotriva adulţilor şi a larvelor. distrugerea samulastrei. Şoarecii de casă (Microtus arvalis) se combat cu fosfura de Zn. asigurarea densităţii normale a lanului. Măsurile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente. deltametrin. O. umedă şi cu nebulozitate ridicată.5 l/ha). În cazul unui atac puternic de făinare. de vremea răcoroasă. administrată sub formă de momeli. tratamentele de combatere se fac cu produse pe bază de prochoraz (Sportak 45. 3%. folosind aceleaşi preparate recomandate pentru combaterea ploşniţelor. propiconazol (Tilt 250 EC. cu preparatele menţionate la combaterea ploşniţelor. triadimafon (Bayleton 25 WP. trimorfamid (Fademorf 20 EC.) se combat prin tratamente efectuate la apariţia adulţilor (sfârşit de mai. după înfrăţit. lambdacihalotrin. Făinarea (Erysiphe graminis). primăvara. în perioada de zbor a adulţilor şi de apariţie a larvelor. Foarte importante sunt măsurile preventive. când acestea sunt foarte sensibile. de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie.25 l/ha).10°C. se manifestă îndeosebi în perioada creşterii intense a plantelor de grâu. Combaterea bolilor se face în mod eficient prin combinarea metodelor preventive cu cele curative (combatere integrată). 1 l/ha). 25% pete pe frunza stindard. Tratamentele se fac cu preparate pe bază de dimetoat. 1. respectarea rotaţiei. de aplicarea unor doze prea mari de azot. precum şi tratamentele la sămânţă. fertilizarea echilibrată. Muştele cerealelor (musca neagră . la avertizare. boală cu transmitere prin sol. musca de Hessa Mayetiola destructor) sunt dăunătoare în cazul atacului de toamnă.fac 3 tratamente. O.

000 l apa. Pragul economic de dăunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la înflorit. redistribuirea asimilatelor între organele plantei şi ca urmare. în cazul tratamentelor terestre şi 300 . Belgia.5 kg/t sămânţă). precum şi îngrăşarea echilibrată. se recomandă tratamente cu preparate conţinând benomil. Chlormequat-Anglia). aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. Cercosporella herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol. Cel mai frecvent sunt folosite produsele pe bază de clorură de clorcholină (Stabilan-Austria. De asemenea. Se aplică 1. precum şi unde se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot. De asemenea. respectarea rotaţiei. a coletului.400 l în cazul tratamentelor “avio“. dar parţial eficiente. tratată înainte de semănat.2. CCC-Franta. Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esenţială pentru evitarea căderii. folosirea unei seminţe sănătoase. cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite prin sol şi prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor. Cycocel-Germania. pe resturile de plante. Este o lucrare de îngrijire efectuată pe suprafeţe mari în culturile de grâu din climatele umede. Septoriozele (Septoria tritici şi S. dezvoltarea ţesutului sclerenchimatic şi deci mărirea rezistenţei la cădere.1. în faza de înspicat. creşterea suprafeţei foliare. în perioada de alungire a paiului (când plantele au 20 . dar costisitoare. Prin aceste tratamente se obţin: reducerea înălţimii plantelor cu 25 . respectarea rotaţiei. în situaţii extreme. Înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii (Ophiobolus graminis. se recomandă tratamente preventive. scurtarea şi îngroşarea internodurilor bazale. distrugerea samulastrei. Tratamentele la sămânţă sunt obligatorii.3 l/ha preparat în 800 . folosind preparatele recomandate pentru combaterea făinării.25 cm înălţime). folosind anumite substanţe cu efect retardant (nanizant). Măsurile preventive (distrugerea samulastrei. precum şi tratamente în vegetaţie. cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boală. respectarea rotaţiei. pe vreme liniştită.30 cm. se recomandă tratamente la sămânţă (Vitavax 75. 2. astfel încât se recomandă. a numărului de boabe în spic. cu soare nu prea puternic. cultivarea de soiuri tolerante. frunzelor şi spicului. a 25 . Prevenirea căderii plantelor. a resturilor de plante. şi apoi la un interval de 14 zile. Deosebit de eficiente sunt măsurile preventive.5 kg/t sămânţă sau Chinodin.Fuzarioza (Fusarium graminearum. în primul rând. fertilizarea echilibrată. fără vânt. Se efectuează stropiri foliare. iar tratamentele în vegetaţie sunt eficiente.nodorum) este o boală care se transmite prin sămânţă sau prin sol.6 . 2. de dorit seara sau dimineaţa.

cu norme de 500-600 m3/ha. Se aplică 1-3 udări în fazele de alungirea paiului (în luna aprilie. ROMAN. Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol) care pot fi aplicate cu bune rezultate şi în faze de vegetaţie mai avansate. fără dificultate.1970). 1969 . V.500 . Se obţin culturi cu rezistenţă sporită la cădere şi care pot fi recoltate mecanizat.75%. din rezerva de apă a solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie.MMB şi a producţiilor. în majoritatea zonelor de cultură a grâului căderea se petrece destul de rar. Udările de primăvară se aplică în funcţie de situaţia concretă din primăvară (apa acumulată în sol în sezonul rece. Necesarul de apa al grâului este de 3.4. Metoda de udare folosită la grâu în ţara noastră este aspersiunea. în acest caz. pentru prevenirea căderii există şi preparate pe bază de ethephon (Camposan. în acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii. numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii).500 m3/ha pe întreaga perioadă de vegetaţie şi este acoperit. În România. atunci când boabele ajung la 14 . se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300-500 m3/ha. din cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate. numai în anii cu primăvara şi începutul verii ploioase şi cu vânturi puternice. Recoltarea Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină. dar s-a semănat în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsa apei. regimul precipitaţiilor în primăvară). fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare. pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile). de obicei în proporţie de 70 . Irigarea este o lucrare din tehnologia de cultivare a grâului care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultură a grâului din România. când boabele au 18% umiditate. se recomandă administrarea unei udări de umezire. care favorizează căderea. Udările de toamnă aplicate în cultura grâului sunt cele mai eficiente. În prezent. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu permite efectuarea arăturii sau dacă s-a arat. aplicarea tratamentelor pentru prevenirea căderii nu s-au extins deşi cercetările au ilustrat unele efecte pozitive asupra producţiei la grâu (GH. este 26 . dar nu se poate pregăti patul germinativ. De regulă se începe recoltatul mai devreme. cu norme de 400 . înspicat-înflorit (luna mai) şi la formarea bobului (luna iunie). mai rar. În situaţiile în care pregătirea patului germinativ s-a făcut corespunzător.15% umiditate.600 m3/ha.

Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) 27 . pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor. încărcarea manuală şi transport). se realizează. 1989).3% cât reprezintă recoltatul şi transportul boabelor (după D. urmată de treieratul cu combina. a paielor bine mărunţite. prin arătură. Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje. aceste operaţiuni pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului. în tehnologia mai frecvent folosită (presarea paielor cu presa pentru furaje. Lucrarea este foarte dificilă şi destul de costisitoare. ca material pentru prepararea composturilor. concomitent cu recoltatul. încorporarea în sol.8 zile.3 ori pe zi (în funcţie de evoluţia vremii). care se realizează prin secerarea (tăierea) plantelor cu vindroverul la înălţime de 15 . lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare. mai târziu grâul trece în faza de supracoacere şi se amplifică pierderile prin scuturare. Lucrarea de recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la circa 12 13% umiditate. TOMA. Recoltarea directă cu combina se efectuează în condiţii bune în lanurile dezvoltate uniform. la combina sunt montate dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei. fără dificultate. se apelează la recoltarea divizată (în două faze).BÂLTEANU. Lanurile de grâu sunt recoltate dintr-o singură trecere. faţă de circa 8.absolut necesară uscarea boabelor. În situaţiile când nu sunt întrunite aceste condiţii. soi. neîmburuienate şi necăzute. cu scopul de a realiza treieratul fără a sparge boabele. înălţimea de tăiere la recoltare ş. În tehnologia de recoltare folosită la noi. Strângerea paielor şi eliberarea terenului sunt lucrări importante în cultura grâului. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de aproximativ 5 . Trebuie respectate recomandările de a reface reglajele combinei de 2 . În multe ţări cultivatoare de grâu. Ulterior. Ulterior paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie primă pentru diferite industrii. cu ajutorul combinelor universale autopropulsate.a. care însă depinde de condiţiile anului.20 cm. de dorit împreună cu doze moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor în sol. maşina pentru balotat cilindrică. ca aşternut sau furaj pentru animale. Trebuie luat în calcul un raport general acceptat de 1:1 între boabe şi paie. maşini pentru adunat şi căpiţat). citat de GH. prevăzută cu ridicător de brazdă. după recoltare paiele rămân pe teren în brazdă continuă.

900 kg/ha.000 kg boabe/ha. Marea Britanie). fiind apropiat de cel al grâului. În cultura grâului în România. De asemenea. cum ar fi un atac puternic de vierme roşu. din care 6.6. Danemarca. Irlanda. în anii favorabili.301 kg/ha) şi 1995 (3. sunt unităţi agricole care recoltează.000 .5 kg P2O5 şi 2 .nu este justificată. de regulă.240 . floarea-soarelui şi porumbul timpuriu. Deşi capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive este mare. astfel: pe soluri nisipoase leguminoasele. în medie pe mii de hectare. Prin comparaţie. Prin comparaţie. principalele ţări cultivatoare (şi exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA.1.115 kg/ha. porumbul timpuriu şi pepeni verzi. reacţionează bine la îngrăşăminte. Olanda.3 kg N. podzoluri).480 kg/ha în ţările Europei de Est.000 kg boabe/ha (Belgia.600 kg boabe/ha (1997 . Ea are un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de absorbţie.300 kg/ha. rapiţa.820 kg/ha). această soluţie este acceptată numai în cazuri extreme. în ultimele decenii. deoarece eliberează terenul devreme. Canada. Numeroase ţări europene realizează peste 7. Franţa. Producţii. Secara. 5. între 1. 1 . SECARA Tehnologia de cultivare Rotaţia Secara este o plantă puţin pretenţioasă faţă de sol şi planta premergătoare. pe solurile cernoziomoide (din nordul ţării) borceagul. în diferite zone de cultură. prin faptul că secara se cultivă pe soluri sărace (nisipuri. Pe baza numeroaselor cercetări s-au stabilit premergătoarele cele mai bune pentru secară. la rândul ei.2. Germania. producţiile medii realizate în anii 1977 (2. 28 . inul pentru fibre şi cerealele.082 kg/ha).2. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe şi paiele aferente este de 2 . producţia medie în Europa a fost 5. lasă solul curat de buruieni şi permite executarea lucrărilor solului la timp şi de bună calitate.760 kg/ha şi 3. producţiile medii au oscilat. fiind supuse influenţei variaţiilor climatice destul de mari de la un an la altul. 2.3 kg K2O. îndeosebi.030 kg/ha în ţările Uniunii Europene şi 3. pentru solurile acide sărace (podzoluri şi brune podzolite) cartofii timpurii. 1990 (3. Reţin atenţia.1999). este o bună premergătoare pentru toate plantele din zona ei de cultură. Argentina) nu depăşesc producţii medii de 2. Producţia medie mondială la grâu a fost în ultimii ani în jur de 2. iar pentru solurile din zona de stepă borceagul de toamnă.

1 Dozele de îngrăşăminte chimice la secară Fertilitatea solului Ridicată Mijlocie Scăzută N 40-50 50-60 60-80 Dozele de substanţă activă (kg/ha) P2O5 K2O 40-60 50-70 70-90 40-50 60-80 Lucrările solului Pregătirea terenului pentru secara de toamnă se face ca şi pentru grâul de toamnă. duce la întârzierea răsăririi.5 octombrie. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea de minimum 98% (lipsită de cornul secarei). pericolul dezgolirii lui prin tasarea solului “înfoiat” (datorită ploilor şi zăpezii) este mai mare decât la grâu. Un semănat mai adânc de 2 . pentru înrădăcinare şi înfrăţire (are nevoie de 45 – 50 zile de vegetaţie). pe soluri mai grele şi umede. se recomandă aplicarea îngrăşămintelor în dozele prezentate în tabelul 3.3 cm pe solurile grele. Distanţa între rânduri este de 12.5 cm. deci.Pe baza cercetărilor din ultimii ani. iar azotul.18. deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă şi.600 boabe germinabile la m2. ca şi la grâu. plantele fiind mai expuse asfixierii sau epuizării sub stratul gros de zăpadă. fie 1/3 – 1/2 toamna la arătură. şi pentru faptul că pericolul atacului de muscă (suedeză) este minim. iar diferenţa primăvara la pornirea în vegetaţie. 29 .2. Semănatul prea timpuriu duce la formarea unei mase vegetative prea bogate. iar în zonele sudice între 25 septembrie .25 septembrie.4 cm pe solurile mijlocii şi 5 . Deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă. 3 . iar germinaţia să fie de peste 85%. Epoca de semănat a secarei de toamnă este cu circa 10 zile înaintea grâului de toamnă. În zonele subcarpatice secara se seamănă între 15 . însă. fie în întregime primăvara pe solul îngheţat. Trebuie. Adâncimea de semănat: 2 . ca patul germinativ să fie mai bine tasat şi mărunţit. Superfosfatul şi sarea potasică se aplică toamna la arătură.6 cm pe solurile uşoare. reducerea densităţii şi apariţia atacului de fuzarioză. nu este justificat semănatul la adâncime mai mare. Densitatea recomandată pentru secară este de 500 . Tabelul 2. Tratamentele la sămânţă se fac ca şi la grâu.3 cm.

Secara având talia mai mare decât grâul. Erbicidele. iar în unele situaţii lăţimea brazdei trebuie să fie mai mică. Deoarece secara înfrăţeşte. În primul caz se impune fertilizarea suplimentară cu azot la ieşirea din iarnă.7 zile mai repede) decât grâul la maturitate. dozele şi tehnica aplicării lor sunt ca şi la grâu. culturi curate. Deşi secara este o plantă cu o bună rezistenţă la iernare. ea ajunge mai uniform (şi cu 5 . fiind executate după aceeaşi tehnică şi cu aceleaşi mijloace. plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de zăpadă şi autoconsumului. de MMB şi valoarea culturală. miriştea se taie mai sus (luând circa 80 . sămânţa se va usca la soare sau în uscătoare. aceasta şi din cauza cultivării secarei în condiţii pedoclimatice mai vitrege decât grâul de toamnă. Boabele fiind mai puţin prinse în palee. Recoltarea Se execută cu combina. iar în al doilea caz tăvălugirea semănăturii.100 cm din lungimea plantelor). obţinându-se. când umiditatea boabelor este de 14%. Secara se recoltează cu combina la sfârşitul coacerii în pârgă. Lucrările de îngrijire Sunt ca şi cele pentru grâul de toamnă. Tehnica de recoltare este cea prezentată la grâu. deoarece cultivându-se în zone submontane şi stând mai mult timp sub zăpadă. se face în condiţiile prezentate la grâul de toamnă. practic. unde este cazul. toamna. la secară. mai ales dacă plantele au intrat în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată. pentru a nu înfunda combina. Având un ritm de creştere rapid. când secara se seamănă mai târziu sau într-un pat germinativ mai puţin corespunzător. plantele sunt mai expuse dezrădăcinării. Potenţialul de producţie al actualelor soiuri de 30 . cu unele particularităţi.Cantitatea de sămânţă la hectar este în funcţie de densitatea stabilită. Dacă umiditatea depăşeşte 15%. Irigarea secarei. ritmul de creştere. cât şi la noi în ţară. fiind rapid la toi fraţii. la desprimăvărare. atât pe plan mondial. La secara poliploidă (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de sămânţă este mai mare. secara luptă bine cu buruienile (înăbuşe chiar şi pălămida). Cantitatea de sămânţă se măreşte cu 10 – 15%. pentru a putea fi păstrată în condiţii bune.200 kg/ha. Producţia de boabe este mai mică decât la grâu. în general. pericolul de scuturare este mai mare decât la grâu. De asemenea. fiind cuprinsă între 140 . se impune un control permanent al semănăturilor pe timpul iernii. nodul de înfrăţire fiind mai la suprafaţă. primăvara.

nisipuri). dozele de fertilizare trebuie să fie moderate. Triticale nu se cultivă după cereale de toamnă sau de primăvară. după C. 1989).000kg boabe: 28 kg N. datorită în special sensibilităţii la fuzarioză. triticale se amplasează în rotaţie după plante premergătoare care eliberează terenul mai timpuriu: leguminoase anuale şi perene. BÎLTEANU. 10 kg P2O5 şi 31 kg K2O (GH. cât şi cele privind pregătirea patului germinativ pentru triticale sunt similare cu cele care se efectuează pentru grâul de toamnă.5 .2 g fiecare). La noi în ţară. cânepă pentru fibre etc.50 q/ha boabe. Producţia de paie la secară este de circa doua ori mai mare decât cea de boabe. cartof şi porumb timpuriu. în arealul ei de cultură (podzoluri. VASILICĂ. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de triticale trebuie să aibă germinaţia peste 85%. 31 . TRITICALE Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru a se putea însămânţa în perioada optimă. 3. iar azotul se fracţionează în două reprize: 1/3 toamna şi 2/3 primăvara (la începutul alungirii paiului). un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de valorificare a elementelor nutritive din sol. însă media pe ţară este mai mică (circa 20 q/ha). rapiţă. Tabelul 3. 2. Fertilizarea Triticale are următorul consum specific pentru 1.secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m2 cu 1. secara dă producţii de 30 . 1991). Înaintea semănatului sămânţa se tratează cu produsele şi în dozele folosite la grâul de toamnă.21. in pentru fibre şi ulei. Fosforul şi potasiul se aplică sub arătură. floarea-soarelui şi sfeclă pentru zahăr recoltate timpuriu.3. Deoarece soiurile actuale de triticale cultivate în ţara noastră au rezistenţă la cădere inferioară grâului (având talia mai înaltă). în funcţie de fertilitatea solului (tab.21 Dozele de îngrăşăminte la triticale (kg/ha) Fertilitatea solului Scăzută Mijlocie Ridicată N 80 – 100 70 – 80 60 – 70 P2O5 70 – 90 60 – 70 40 – 60 K2O 50 – 60 40 – 50 - Lucrările solului Lucrările de bază.

mai greu decât grâul şi secara. în funcţie de textura şi umiditatea solului.sfârşitul alungirii primului internod al paiului). respectării dozelor şi momentul optim de erbicidare în timpul vegetaţiei (sfârşitul înfrăţitului . Lucrările de îngrijire Obiectivele şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire pentru triticale sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. Recoltarea Triticale se recoltează la începutul coacerii depline a boabelor.2 udări.800 m3 apă/ha în timpul fazelor critice pentru apă). Adâncimea de semănat este 5 .5 cm.U. mărimea seminţelor şi de sămânţa utilă.A. Distanta între rânduri este de 12. Cantitatea de sămânţă la hectar este cuprinsă între 230 .280 kg. Densitatea la semănat este cuprinsă între 450 . Producţiile realizate de triticale în ţara noastră sunt de 4.7 cm. (cu 1 .4 ORZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia În stabilirea plantei premergătoare se au în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii. ţinând cont de faptul că triticale se treieră.Epoca de semănat este între 15 septembrie .400 m3 apă la ha).000 – 6. 2. Semănatul mai timpuriu reduce rezistenţa la iernare. a înfrăţirii şi a capacităţii de producţie. iar în timpul vegetaţiei se menţine umiditatea solului la plafonul minim de peste 50% al I. se recoltează înainte ca umiditatea seminţelor să scadă sub 16%.000 kg boabe/ha. aplicându-se în zonele şi în toamnele secetoase o udare de răsărire (cu 300 .10 octombrie în zonele mai calde din sudul şi vestul ţării. Triticale. Combinele se reglează corespunzător. însă nu se întârzie recoltarea peste această fază deoarece se produc pierderi. în general. iar boabele sunt sensibile la fisurare. folosind 500 . O atenţie deosebită trebuie să se acorde prevenirii căderii plantelor. pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor. asigură sporuri de producţie de circa 20 %. în funcţie de densitate. fără cheltuieli suplimentare. având efecte negative asupra rezistenţei la ger.650 boabe germinabile la m2. Irigarea se face ca şi la grâul de toamnă.1 octombrie în zonele mai reci (colinare) ale ţării şi 1 . 32 . fiind mai sensibilă la încolţirea în spic (în zonele şi în anii ploioşi). iar întârzierea semănatului nu permite înfrăţirea şi călirea normală a plantelor. Respectarea unei rotaţii corespunzătoare la orz.

deşi asigură sporuri mari de producţie. Gunoiul de grajd. numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui. 1975 etc. După orz si orzoaică de toamnă. Pentru toate formele de orz.000 kg boabe.).1 şi 2. Fertilizarea Consumul specific de substanţe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului. Pentru orzul şi orzoaica de toamnă dozele de azot şi fosfor recomandate sunt prezentate în tabelele 2. rapiţa. orzul consumă în medie. precum şi atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg N/ha). deoarece eliberează terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie). 33 .. Dintre plantele care ocupă suprafeţe mari în zona de cultură a orzoaicei de primăvară (zone subcarpatice). plus producţia corespunzătoare de paie. Astfel. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 . însă nu prea bogat în nitraţi.13 kg P2O5 şi 21 . trebuie să revină după plante care eliberează terenul timpuriu (în prima parte a verii). luto-nisipoase). Pentru a intra în condiţii bune în iarnă. pentru 1. 11 . Cele mai bune premergătoare pentru orzuI de toamnă sunt: leguminoasele anuale şi perene. sorg) sau pentru boabe (soia. bune premergătoare sunt: cartoful şi sfecla pentru zahăr. nu este valorificat economic de orzul de toamnă. deoarece trifoiul provoacă greutăţi la recoltare. determinând căderea plantelor şi se depreciază însuşirile tehnologice ale boabelor. Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate.2 (L.4. unde este uşor levigat în timpul iernii. se poate cultiva şi după in pentru fibre sau după porumb dacă resturile organice au fost tocate şi bine încorporate în sol să nu îngreuneze semănatul. se pot însămânţa culturi duble pentru furaj (porumb. azotul se aplică primăvara.4. fertilizate. inul pentru fibre şi cel de sămânţă. DRĂGHICI şi colab. Pentru orzoaica de toamnă.28 kg K2O. Succesul acestor culturi este asigurat dacă se seamănă în prima parte a lunii iulie şi solul are umiditate suficientă (din ploi sau irigare). între 24 .29 kg N.Orzul şi orzoaica de toamnă au cerinţe asemănătoare cu ale grâului de toamnă faţă de planta premergătoare. fasole). cu excepţia leguminoaselor. porumb. orzul se fertilizează. Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante. în general. borceagurile. sunt indicate aceleaşi premergătoare ca şi pentru orzul de toamnă. Nu se recomandă aceasta în cultura orzoaicei pentru bere. cu îngrăşăminte chimice. iarbă de Sudan). În cultura de orz se obişnuieşte să se însămânţeze trifoi în „cultură ascunsă”. nici de orzoaică. Azotul nu se aplică toamna pe solurile uşoare (nisipoase.1/3).

iar cele cu azot la pregătirea patului germinativ. fertile şi în anii mai săraci în precipitaţii. dozele mai mari se aplică pe soluri uşoare. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. 34 . Îngrăşăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element. se asigură o mai bună rezistenţă la cădere a orzului (L.2 Recomandări orientative pentru stabilirea cantităţilor de îngrăşăminte cu fosfor (P2O5 kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea cu fosfor mobil Bună Slabă Producţia Mijlocie (6-8 mg P2O5 /100 g sol) (<4 mg P2O5 /100 g sol) de boabe (4-6 mg P2O5 /100 g sol) Sole fertilizate în anii Sole nefertilizate în anii (q/ha) Sole fertilizate în anii anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu fosfor şi cu fosfor şi fosfor Sub 30 10-20 30-40 50-60 30 – 50 30-40 50-60 70-80 Peste 50 50-60 70-80 90-110 Notă: În cadrul limitelor indicate în tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamnă. soarelui. floarea leguminoase premergătoare numai organic. sub arătură sau încorporate cu discul la pregătirea patului germinativ. 1978). MUNTEAN.4.4.1 Date orientative privind stabilirea cantităţii de îngrăşăminte cu azot (N. La orzoaica de primăvară.4. Tabelul 2. primăvara.Tabelul 2. Pentru orzoaica de primăvară dozele de NPK sunt prezentate în tabelul 2. soiuri cu rezistenţă 20 – 30 40 – 60 70 – 90 100 – 200 bună la cădere Orz de toamnă.3. iar dozele mai mici pe soluri mai grele. administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu se face la arătura de bază. dându-se 80 – 100 kg/ha K2O pentru orzul de toamnă şi 100 – 120 kg/ha pentru orzoaica de toamnă. după sau cartof bine fertilizate) pentru zahăr şi cereale păioase fertilizat cu azot şi in) în primul an) gunoi de grajd) Orz de toamnă. mediu anuale şi perene târzii. insuficient după sfecla fertilizată. în anii cu toamne şi ierni bogate în precipitaţii. fertilizarea din anii precedenţi şi fertilitatea naturală a solului Mijlocie (după Foarte bună Bună (după Cultura şi rezistenţa prăşitoare. nisipoase. soiuri cu rezistenţă 10 – 20 30 – 40 50 – 70 80 – 100 mijlocie la cădere Orzoaică de toamnă. kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea probabilă a plantelor cu azot în funcţie de planta premergătoare. chiar şi pe soluri bine aprovizionate cu acest element. soiuri cu 10 – 20 30 – 40 50 – 60 70 – 80 rezistenţă mijlocie la cădere Notă: În cazul limitelor menţionate. în care intră şi îngrăşămintele cu potasiu. Printr-o fertilizare completă. (după Slabă (după cartof fertilizat la cădere a soiului porumb. iar cele mai mici pentru orzul de toamnă.

Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să corespundă indicilor de calitate: puritate (peste 98%). Epoca de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie . Lucrările solului La orzul şi orzoaica de toamnă lucrările de bază ale solului şi pregătirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru grâul de toamnă.3 Dozele orientative de substanţe nutritive recomandate la orzoaica de primăvară (în substanţă activă. pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi călite. epoca optimă de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă se situează între sfârşitul lunii septembrie şi prima decadă a lui octombrie. care contribuie direct la mărimea şi calitatea producţiei. iar întârzierea duce la scăderea rezistenţei la ger a plantelor. cu menţiunea că au pretenţii mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea acestor lucrări.5 kg/t de sămânţă) etc. Cu acţiune insectofungicidă este produsul Tirametox 90 PST (3.6 tone/ha amendamente calcaroase. sămânţa se tratează contra bolilor produse de: Fusarium ssp. kg/ha) Specificare După culturi nefertilizate organic şi pe terenuri mai slab aprovizionate cu elemente nutritive Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive N 65-75 30-40 P2O5 70-80 30-40 K2O 40-50 20-30 Amendamentele. ci în anii anteriori). Orzoaica de primăvară trebuie semănată în prima urgenţă. Înainte de semănat. o dată la 6 . se recomandă să se aplice pe solurile acide. Vitalin 85 PTS (3kg/t de sămânţă). făinare şi viroze. Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de sămânţă).7 ani. uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă („explozivă”). Întârzierea semănatului orzoaicei de primăvară reduce producţia şi 35 . etc. calitatea pregătirii patului germinativ influenţează direct buna dezvoltare a plantelor şi.0 kg/t de sămânţă). atât pentru orz.10 octombrie). Pentru orzoaica de primăvară. În condiţii de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire). În funcţie de aciditatea solului se aplică 3 . şi Ustilago ssp. Vincit P (1. sub arătura de bază (de preferinţă nu în anul semănării orzului de toamnă. deci. Pentru orzul şi orzoaica de toamnă. favorizând atacul de fuzarioză. rezistenţa la iernare a acestora. când se poate ieşi la câmp. cât şi pentru orzoaica de toamnă şi primăvară.Tabelul 2. germinaţie (peste 90%) şi MMB specifică. constituind o măsură necesară pentru a asigura producţii ridicate. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă.4.

Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare. Cantitatea de sămânţă la hectar. hordei (făinarea). toamna şi iarna.4. neatacate. BÎLTEANU. pentru orzoaica de toamnă 450 – 550 boabe germinabile/m2. mai ales dacă se formează crusta. Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0. Adâncimea de semănat influenţează atât intervalul semănat – răsărire. Adâncimile de semănat nu trebuie să depăşească limitele indicate. deoarece plantele răsar greu. Combaterea buruienilor la cultura orzului şi orzoaicei se face cu erbicidele redate în tabelul 2. Granit 20 SC (1 l/ha) etc. Tango (0. în toamnele secetoase şi când se seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de 500 boabe germinabile/m2. orzul având o mai slabă putere de străbatere. sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. bolilor şi dăunătorilor). AUFHAMMER. Reducerea distanţei între rânduri este posibilă numai pe terenuri curate de resturi vegetale şi foarte bine pregătite. folosite şi la grâu şi secară (dozele la orz şi orzoaică sunt mai reduse cu 10 – 20 % decât la grâu şi secară). iar la orzoaica de primăvară de 2 – 4 cm. la densitatea amintită. în funcţie de MMB. iar al doilea în faza de burduf – înspicare.5 l/ha). caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm şi se asigură o mai uniformă repartizare a spaţiului de nutriţie. Adâncimea de semănat la orzul şi orzoaica de toamnă este de 3 – 5 cm. eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primăvară şi celelalte lucrări de întreţinere la desprimăvărare.4. iar la orzoaica de primăvară 450 – 500 boabe germinabile/m2. Lucrările de îngrijire La orzul şi orzoaica de toamnă controlul semănăturilor. citat de GH. pentru orz şi orzoaică este între 160 – 200 kg/ha.6 l/ha). Pyrenophora graminea (sfâşierea frunzelor). sp. scade conţinutul în amidon şi creşte conţinutul în proteină. până în faza de umplere a 36 . cât şi dezvoltarea ulterioară a plantelor (după G. combatere a buruienilor.5 cm. puritate şi germinaţie.dimensiunea boabelor. Bumper 250 EC (0. aplicate în două faze: primul tratament la apariţia atacului (o dată cu erbicidarea sau mai târziu). Deşi orzul are o înfrăţire bună. diminuând calitatea produsului. în funcţie de starea culturii (fertilizare. Densitatea de semănat a orzului de toamnă este de 450 – 500 boabe germinabile/m2. 1973. Distanţa între rânduri la orz şi orzoaică este de 12. Aceste tratamente asigură menţinerea a circa două frunze verzi. în funcţie de textura şi umiditatea solului. între care Erysiphe graminis f. tăvălugire în cazul fenomenului de „descălţare”.5 l/ha). 1989).

0 paiului.0 – 3.4 Erbicidele. Recoltarea orzului Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă. Cu aceste produse se limitează şi atacul de afide. Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc. 2.0 pregătirea patului germinativ Se aplică în perioada de vegetaţie.0 . Decis 2.0 (Diclofopmetyl) are 2-3 frunze Se aplică în perioada de vegetaţie.3l/ha). fie după semănat. În culturile infestate cu iarba – vântului Igran.0 – 4.4 D) paiului. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2. când odosul Avadex BW 10 G 30 – 50 are 2-3 frunze Iloxan Se aplică în perioada de vegetaţie.5 are 2-3 frunze 4. iar buruienile în faza de rozetă. muşte etc. când odosul 2. Irigarea orzului şi orzoaicei de toamnă apare necesară în zonele şi în anii cu deficit de umiditate.0 Primăvara.0 – 3.5 – 2.0 – 6.0 paiului. Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la 2.0 paiului. când pregătirea terenului s-a putut face fără irigare. pentru menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umidităţii active. când buruiana are 2 – 4 frunze Iloxan 2. când odosul Sufix BW 3. Udarea de toamnă se aplică fie înainte de semănat (500 m3/ha). Astfel. dozele şi perioada aplicării în culturile de orz şi orzoaică Doza în produs comercial Perioada aplicării (l sau kg/ha) 1. pentru răsărire (300 – 400 m3/ha). În faza de înfrăţire până la începutul formării Basagran 2. Tabelul 2. Ca şi la grâul de toamnă.5 amină (2. la apariţia larvelor gândacului ovăzului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R35 (1/ha). 3.0 – 6. În faza de înfrăţire până la începutul formării Dikotex 2. iar buruienile în faza de rozetă.0 După însămânţare sau răsărire Puma 0.0 paiului.) Erbicidul se încorporează în sol odată cu Avadex BW 4.5 Primăvara. Primăvara se fac 1 – 2 udări de 300 – 500 m3/ha. Granarg 3. iar buruienile în faza de rozetă.4 l/ha) etc. asigurând sporuri de producţie în special în anii favorabili dezvoltării bolilor foliare.2. tripşi. În faza de înfrăţire până la începutul formării Acetadin 4.5 CE (0.0 – 4.boabelor. când buruiana are 2 – 4 frunze Erbicidul Notă: Se folosesc şi alte produse prezentate la grâu Pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor părţilor aeriene la orz se fac şi tratamente în vegetaţie. Karate (0.8 – 1. iar buruienile în faza de rozetă. când partea a doua a verii şi perioada semănatului sunt secetoase.4 D În faza de înfrăţire până la începutul formării Icedin forte 1.0 – 2.0 – 3.4 D Sare de dimetil În faza de înfrăţire până la începutul formării 2. iar buruienile în faza de rozetă.4. asigurând şi pregătirea în condiţii bune a terenului. Începe 37 . udarea la semănat are o mare importanţă.

Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai puţin favorabile. în funcţie de condiţiile de cultură. După ovăz pot urma prăşitoare. deci. deoarece este umbrit mult mai puternic şi o mai lungă perioadă de timp decât în orz sau grâu. de obicei. sfeclă). se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%). Fertilizarea Consumul de elemente nutritive ale ovăzului. Nu se practică semănarea trifoiului (cultură ascunsă) în ovăz. Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1. după prăşitoare (cartof. după acestea. dacă se întârzie recoltarea. totuşi la umiditatea boabelor peste 15%. Orzoaica pentru malţ nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%. Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în ţara noastră este ridicată. El dă rezultate foarte bune după leguminoase anuale sau perene (însă în practică. deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor şi a scuturării boabelor. pentru 100 kg boabe + paiele 38 . este mai mare decât la grâu. sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grâu. porumb. pentru a preveni atacul de nematozi. Ovăzul se cultivă. 2.4 OVĂZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Ovăzul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare. Nu se cultivă după el însuşi. în multe judeţe ale ţării noastre. Soiurile de orzoaică de toamnă şi de primăvară asigură producţii medii de 40 – 60 q/ha. permiţând obţinerea unor producţii medii de 50 – 70 q/ha. leguminoase. situaţie care se întâlneşte acum la porumb. nici după sfeclă pentru zahăr sau de furaj. când umiditatea boabelor este sub 16 – 17%. dacă recoltatul se face. decât numai după 3 . comuni ambelor culturi. producţia obţinută mai ieftină.5. aşa încât pericolul pierderilor. dacă solul este bine fertilizat.4 ani. etc. El trece foarte repede în „răscoacere”. pe cele ale porumbului. porumb.la coacerea deplină. De menţionat că orzul de toamnă asigură producţii care depăşesc. Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. floarea-soarelui). Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai simplă decât a porumbului şi.

la care ovăzul are cerinţe mari. lucrările solului se execută ca şi pentru orzoaica sau grâul de primăvară. Pentru a preveni atacul de tăciune zburător (Ustilago avenae) şi a tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri). este în medie de 2. În mod obişnuit. cu procent de pleve mai redus. însă. Ovăzul reacţionează bine la îngrăşăminte organice şi chimice pe toate tipurile de sol. mai sărace. acoperite cu o prelată umectată cu aceeaşi soluţie.15% se pot trata 300 . Pe baza cercetărilor întreprinse la noi în ţară. în care se ţin seminţele 7 . o atenţie deosebită trebuind să se acorde reţinerii apei în sol. sunt preferabile pentru semănat.65 kg CaO. germinaţia peste 90%.34 kg P2O5. amestecându-se continuu.74 kg K2O şi 0.350 kg sămânţă de ovăz. apoi se scot şi se usucă în strat subţire la umbră. Se obţin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehidă prin: cufundare.60 kg K2O. iar cele mici.15% formaldehidă (350 ml formaldehidă 40% la 100 l apă). 2. Prin cufundare. Pe solurile (acide) sărace în potasiu (sub 15 mg K2O la 100 g sol) se aplică 40 . Din seminţe mari rezultă plante mai viguroase şi mai productive. Dozele de îngrăşăminte se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi planta premergătoare. după care se strânge în grămadă şi se acoperă cu o prelată 39 . Cu aceasta se stropeşte sămânţa.15% formaldehidă. 1. sudaţie. iar masa seminţelor cât mai mare. Cu 100 l soluţie apoasă de formaldehidă 0. După acest timp seminţele se scot şi se depozitează în vrac. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 98%. Folosind 1 l formaldehidă 40% la 80 l apă. ca valori medii se recomandă: N45P45 pe cernoziomuri. Ritmul absorbţiei acestor elemente creşte până la înflorit.care revin (circa 150 kg). la umbră.5 l/t) etc.72 kg N. tratamentul se face în soluţie de 0. apoi seminţele se usucă în strat subţire. cufundare şi sudaţie. având procent mai mare de pleve. La tratamentul prin sudaţie se foloseşte o soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. în care seminţele se ţin numai 3 minute. Vitavax FF (2. N60P60 pe solurile brune şi N75P60 pe solurile podzolice. Prin cufundare şi sudaţie tratamentul se face tot în soluţie de 0. sunt mai indicate pentru furaj. Lucrările solului În funcţie de premergătoare. sămânţa se tratează cu “Vitavax 200 (2 kg/t). Seminţele mari. cu îngrăşăminte chimice.50%. se fertilizează. unde se ţin 2 ore pentru sudaţie.10 minute.

în general. Capacitatea de producţie a ovăzului este destul de mare (60 q/ha). Lucrările de îngrijire Acestea sunt. la umbră. Pentru combaterea gândacului bălos (Lemma melanopa) se tratează (la avertizare) cu “Sinoratox” R35 (1. La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1. are puterea de străbatere a solului relativ redusă.4 cm. când se poate ieşi la câmp (seminţele germinează la 2 . ca şi orzul.3. Cantitatea de sămânţă. Densitatea de semănat este de 450 .umectată. la densitatea amintită. În acest caz seminţele scuturate pe platformă ajung în combină şi nu se pierd. Dacă se recoltează cu combina până când tijele plantelor nu sunt uscate (deşi bobul e matur). este cuprinsă între 120 . iar în terenuri bine pregătite la 10 cm sau chiar 6 .5 l/ha. Recoltarea Ovăzul se coace mai neuniform şi este mai sensibil la scuturare decât alte cereale.5%. iar boabele să fie la începutul maturităţii depline. care combat şi alţi dăunători: Oscinella frit şi alte diptere. toba combinei se înfundă.5 cm.550 boabe germinabile la m2. Apoi seminţele se usucă în strat subţire. cele prezentate la cultura orzoaicei de primăvară (tăvălugire după semănat. ovăzul trebuie să aibă tijele uscate. 4 ore. Ovăzul de toamnă se însămânţează în perioada 1 – 10 octombrie.). în funcţie de textura şi umiditatea solului. iar în cazul ”Icedinului” forte de 1 . Înainte de maturitatea optimă. pentru a profita de umiditatea din precipitaţiile de peste iarnă. ţinându-se. Adâncimea de semănat este de 2 . Producţia la ovăz este foarte diferită.1. când nu se poate recolta direct cu combina sau în locurile unde combina nu are acces. La o tonă de seminţe se folosesc 10 l soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. Ovăzul.3°C).2 l/ha. apoi afide şi tripşi.5 . Epoca de semănat a ovăzului de primăvară este în urgenţa l.140 kg/ha. ovăzul se poate recolta în două faze: tăierea plantelor la coacerea în pârgă şi treierarea lor după 4 . însă producţiile 40 . astfel. în funcţie de valoarea culturală. semănatul mai adânc reduce numărul de plante răsărite şi înfrăţirea.5l/ha). în funcţie de condiţiile de cultură. Dacă se întârzie recoltatul ovăzului pierderile sunt foarte mari.8 cm între rânduri. iar randamentul la recoltare este scăzut.5 .5 zile. Distanta între rânduri este de 12. în lanurile îmburuienate sau cu rouă. combaterea buruienilor etc. Pentru a se putea recolta cu combina în condiţii bune.

5 .U. În S. cânepa. În culturile atacate de fuzarioză. Raportul boabe : paie la ovăz este de 1:1. Lucerna. datorită consumului mare de apă. 2. pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate ţări ale lumii. dintre leguminoasele perene. mai joase. fertilizate raţional şi irigate. cu pH 6. se practica monocultură îndelungată. însă producţia medie pe ţară. a fost de 15 . în „cordonul porumbului”.160 kg/ha) şi contribuie la refacerea structurii. fiind cultivat după o premergătoare timpurie.20 q/ha. de porumb în ţara noastră s-a extins pe solurile fertile. În această rotaţie porumbul este favorizat. inul.. Monocultura. Rotaţia grâu-porumb este obligatorie. se degradează structura. această rotaţie se întrerupe după 4 .5 până la 1 : 2. în condiţiile aplicării unor tehnologii moderne de cultivare.5 PORUMBUL Tehnologia de cultivare Condiţiile climatice şi cele edafice din majoritatea zonelor ţării noastre şi potenţialul productiv al hibrizilor din cultură.7. însă. supuse în primăverile mai ploioase excesului temporar de umiditate – terenuri pe care grâul nu le valorifică în aceeaşi măsură ca porumbul. sfecla şi floarea-soarelui. Se poate aprecia. deoarece această plantă ocupă în cultură terenuri sărace. Din producţia de boabe la ovăz circa 28% sunt pleve. în ultimii ani.5 ani. structurate. Rezultatele cele mai bune se obţin după leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere. cartoful. din cauza ponderii de circa 60% a celor două culturi. fără condiţii de irigare. are loc o acidifiere progresivă a solului. bogate în humus.realizate sunt mici. cu rezultate bune. cu apa freatică la mică adâncime. boală comună ambelor specii. Sunt unităţi care obţin peste 25 q/ha.A. cerealele păioase de toamnă. că prin monocultura prelungită se reduce conţinutul de humus. Rotaţia Porumbul este mai puţin pretenţios faţă de planta premergătoare. nu este considerată o premergătoare potrivită pentru porumb în zonele mai secetoase. pe soluri fertile.5. slab fertilizate. după care urmează. se 41 . cât şi în sudul Franţei şi în Italia. deşi asigură importante cantităţi de azot (120 . permeabile. Porumbul nu se poate cultiva după sorg şi iarbă de Sudan.

1. HERA şi colab.0 8. ANGELINI (1965) apreciază porumbul ca fiind o plantă „vorace prin excelenţă”.8 24.4 13 . Cu alte culturi se va acorda atenţie utilizării erbicidelor triazinice şi prevenirii infestării cu gărgăriţă. Rezultatele din ţara noastră reliefează că cele. 42 . Carenţa se manifestă prin îngălbenirea limbului de la vârf spre bază. Insuficienţa lui se manifesta prin înroşirea frunzelor de la vârf spre bază.0 > 14 18 8.5.5-10. este luxuriantă plantele devin sensibile la secetă şi boli şi întârzie maturitatea. deci utilizarea unor doze mărite de îngrăşăminte şi tratamente costisitoare.9-8. Consumul de NPK în kg/t de boabe şi producţia secundară aferentă. La rândul său. ritmul de creştere este scăzut. Fosforul joacă un rol multiplu în creşterea si fructificarea porumbului. Plantele rămân firave.5 9.6 24. impunându-se.6 9. cu ştiuleţii mici. se înmulţesc bolile şi dăunătorii specifici.6 ani. în funcţie de nivelul recoltei. Tabelul 2.6 23. creşterea. se accentuează protandria.5.epuizează solul în macroelemente şi unele microelemente.8 27-26 25.1 Consumul specific de elemente nutritive (kg/t) în funcţie de nivelul producţiei Elementul chimic N P2O5 K2O 3-4 28-26 14-11 33-36 5–6 24-23 10. caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă în rotaţia porumbului.10 11 . care asigură formarea unei mase foliare bogate.6-24. colorată în verde intens şi care influenţează favorabil acumularea substanţelor proteice.9 Azotul este principalul element în fertilizarea porumbului.8-9.12 22-21 21-20 20-19.2-24. porumbul este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive. sistemul radicular este slab dezvoltat.5 8.7-8. Excesul de azot intensifică transpiraţia. Absorbţia azotului este intensă de-a lungul întregii perioade de vegetaţie.14 19-18. (1980).5-24. sunt prezentate în tabelul 2. F. de-a lungul nervurii mediane care se deschide la culoare. mai eficiente producţii se realizează în asolamente de 4 . Excesul fosforului determină insuficienţa zincului. Fertilizarea Datorită producţiei mari de masă uscată la unitatea de suprafaţă. porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară şi chiar pentru grâul de toamnă.1 30-28 Producţia de boabe (t/ha) 7-8 9 . Rezultă că porumbul este o mare consumatoare de azot şi potasiu. după CR.5-9.

se poate afirma că hibrizii simpli. cât şi pe cele erodate s-au obţinut prin aplicarea împreună a 20 t de gunoi de grajd + N32-48 P32-48. o dată la 4 . BORLAN. potasiul asigură sporuri semnificative pe solurile luvice. luvisoluri. Aplicarea bălegarului se face direct culturii porumbului. iar pentru culturi duble se recomandă lupinul alb. consumul specific..U. hibridul cultivat. Rezultate deosebite pe solurile nisipoase. Italia. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea frunzelor de la vârful lor spre bază. în condiţii de cultură neirigată sunt cu 30 . Rezultatele de sinteză reliefează că. nivelul producţiei scontate. fapt pentru care sunt mult aplicate în S. Fertilizarea cu azot. la culturile irigate etc. În funcţie de producţia planificată consumul specific se modifică determinarea dozei putându-se realiza simplu. Dozele mai mari se aplică pe solurile erodate. 1980).5 ani. dar în condiţii de fertilizare locurile se inversează. sunt depăşiţi în producţie de către hibrizii dubli extensivi. pe fond nefertilizat. iar sistemul radicular rămâne slab dezvoltat.Potasiul măreşte rezistenţa la cădere.40 t/ha. În tabelul 2. Ele sunt mai economice când se produc în culturi ascunse sau sunt cultivate în mirişte. planta . regimul precipitaţiilor.2 sunt prezentate dozele optime economice de azot (după CR. HERA şi Z. Cu referire la hibrizi. secetă şi boli.90 kg mai mici decât în cultură irigată.5. este indicat pe toate tipurile de sol din ţară.premergătoare. La stabilirea dozelor de îngrăşământ se vor avea în vedere: tipul de sol. Îngrăşămintele verzi au rol asemănător gunoiului de grajd. aplicat în doză de 20 . Dozele optime economice de azot. pe cele nisipoase şi în condiţii de irigare. Pentru culturi ascunse se recomandă utilizarea sulfinei. condiţiile climatice şi hibridul cultivat.A. Sporul producţiei de boabe la 1 kg îngrăşământ este variabil. intensiv cultivaţi. pe toate tipurile de sol. Fertilizarea chimică. efectul resimţindu-se şi în anul al treilea de la aplicare în condiţii de monocultură. Fertilizarea organică a porumbului. fertilizarea cu azot şi fosfor se înscrie cu sporuri semnificative de recoltă. Gunoiul de grajd. în funcţie de tipul de sol. „proaspăt” sau fermentat. Ungaria. rezerva solului. calculând 24 kg N pentru fiecare 43 . Mineralizarea materiei organice prin procese microbiologice şi prezenţa îngrăşămintelor chimice conduc la obţinerea unor sporuri mari de recoltă. Fertilizarea organo-minerală.

BORLAN (1980) recomandă dozele economice înscrise în tabelul 2.2 Dozele optime economice medii de azot la porumb.la praşilele a II-a şi a III-a mecanice se aplică 30 .30 kg N în cazul hibrizilor sensibili la frângerea tulpinilor. corelate cu dozele.0 2. respectiv. azotat de amoniu sau îngrăşăminte lichide. plecând în calcul de la un consum de 9 kg P2O5 /t boabe. când aplicarea gunoiului s-a făcut la planta premergătoare. doza se corectează cu +/.5.tonă de boabe la o producţie sub 5 t/ha. astfel: . se măreşte cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic şi când semănatul se face în primăveri umede şi se micşorează cu 20 kg în primăverile secetoase. Pe solurile cu conţinut sub 6 mg P2O5 /100 g sol doza se va majora 15 .10 t/ha şi.5 134 157 180 201 220 238 254 269 297 DOE de N (kg/ha) la IN al solului 2. concomitent cu semănatul. de precipitaţiile din intervalul octombrie februarie. Aplicarea azotului trebuie efectuată fracţionat. Doza se poate calcula expeditiv.)* Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 14000 1. . se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi dată direct porumbului şi.0 3. HERA şi Z. aplicate anterior şi starea culturii. se reduce cu 20 .3. cu 1 kg N. respectiv. 22 kg N/t la o producţie între 6 .5 113 106 100 122 138 130 124 146 160 153 147 169 190 181 173 167 209 200 193 186 217 210 204 226 213 234 227 221 258 249 242 236 286 277 270 234 4. 20 kg N/t la producţii de peste 10 t/ha.N. CR. Fertilizarea cu fosfor.5 89 114 137 157 176 194 210 226 254 Doza se reduce cu 20 . la în conţinut al solului de peste 6 mg/100g sol.0 144 168 191 211 231 248 265 280 308 1.5.70 kg/ha azot sub formă de uree. În funcţie de nivelul producţiei scontate şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor. Tabelul 2.5 kg/10 mm precipitaţii peste sau sub medie.20 kg P2O5 pentru fiecare mg sub limita menţionată.30 .50 kg N/ha când porumbul urmează după leguminoase. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi de asigurarea potenţială a solului cu azot (apreciată după indicele azot – I.concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10 . 44 .40 kg/ha azot sub formă de îngrăşământ complex sau de azotat de amoniu. de asemenea. .0 94 118 141 161 180 199 216 230 258 4. Doza se majorează cu 20 kg N/ha când porumbul urmează după floarea soarelui şi cu 25 kg N/ha după cartoful târziu sau în al III-lea an de monocultură În funcţie de asigurarea cu apă.5 3.20 kg/ha.

5. datorită dozelor mari de azot. când gunoiul s-a aplicat plantei premergătoare. Tabelul 2. erodate. economice şi starea aprovizionare a solului cu potasiu mobil.5. HERA şi Z. Fertilizarea cu potasiu.4. Îngrăşămintele complexe cu fosfor se pot aplica primăvara la pregătirea patului germinativ.3 Dozele optime economice (DOE) medii de P2O5 . Tabelul 2. în funcţie de producţia planificată şi de starea de aprovizionare a solurilor cu potasiu mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de K2O (kg/ha) când KAL este de (ppmK): 60 100 140 180 220 260 120 86 54 26 141 107 75 47 21 160 125 94 65 39 17 176 141 110 81 56 33 190 155 124 95 70 47 203 168 137 108 82 60 214 179 148 119 94 71 224 190 158 129 104 81 233 199 167 139 113 91 242 207 175 147 121 99 Aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu este similară cu aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor. încorporându-se adânc cu grapa cu discuri. pentru a mări rezistenţa la frângere. 45 .Doza se reduce pentru fiecare tonă de gunoi cu 1 kg P2O5. calculate de CR.5 kg K2O/t. când aplicarea s-a făcut direct porumbului şi cu 0.5 kg P2O5. nisipoase şi în cultura irigată când. se impune şi aplicarea de potasiu. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de P2O5 (kg/ha) când PAL** este de (ppm P): 10 20 30 40 50 60 82 61 42 27 14 95 74 55 40 27 18 106 85 66 50 38 28 115 93 75 59 47 37 122 101 82 67 54 45 129 107 89 73 61 51 134 113 94 79 66 57 139 117 99 83 71 61 143 121 103 87 75 65 146 125 106 91 78 69 Încorporarea în sol a îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. pentru fiecare tonă de gunoi aplicată plantei premergătoare. Dozele optime.4 Doza optimă de K2O. Sporurile de recoltă cele mai mari s-au obţinut pe solurile luvice.5. Pentru fiecare tonă de gunoi doza se reduce cu 2. când gunoiul se aplică direct şi cu 1 kg K2O/t. BORLAN (1980) sunt prezentate în tabelul 2. sau în benzi concomitent cu semănatul (fertilizarea starter).

folosirea amendamentelor cu calciu. Lucrările solului Acestea încep imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare şi vizează.Aplicarea microelementelor. nu se justifică prin sporurile de producţie obţinute. în cantitate de 8 . Dacă terenul este nivelat. pregătirea patului germinativ urmând să se facă în preziua semănatului. Efectuarea a două arături. se execută 1 . Dacă la desprimăvărare terenul este denivelat. Pe terenurile în pantă arăturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel. cu plugul în agregat cu grapa stelată. mărunţirea. cu plugul în agregat cu grapa stelată. compacte. Lucrările solului din primăvară asigură calitatea însămânţării.3 stropiri. încolţirea şi răsărirea porumbului. este obligatorie în cultura porumbului. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă. Dacă apar în vegetaţie simptomele carenţei de zinc. cu pH sub 5.9 şi cu gradul de saturaţie în baze mai mic de 75%. de la desprimăvărare şi până la semănat. şi toamna la 30 cm. cu azot şi fosfor. Până în toamnă terenul se menţine afânat şi curat de buruieni. la intervale de 7 . nivelarea şi realizarea în rezerve cât mai mari de apă în sol. este necesară aplicarea preventivă a sulfatului de zinc.80 cm. solul se va lucra în preziua semănatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi.5 ani. Pe solurile cu strat arabil subţire.5 frunze cu soluţii de sulfat de zinc în concentraţie de 1%. după zvântarea terenului se execută o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi. cu pH-ul peste 7. Pe solurile acide. Pe cernoziomurile fertilizate repetat.6 ani. pe lângă mobilizarea solului. După premergătoare timpurii se execută arătura de bază la 20 . prin lucrări cu grapele cu discuri. cu combinatorul. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele. 46 .30 cm pe terenurile mijlocii şi grele. Amendamentele cu calciu. adâncimea arăturii se va limita în funcţie de grosimea acestuia. perpendicular pe direcţia de semănat. mulţi ani.10 zile. şi îmburuienat. o dată la 4 . vara la 20 cm adâncime.10 kg/ha. În condiţiile solurilor grele. pentru îmbunătăţirea regimului aero-hidric se vor executa afânări adânci la 50 . o dată la 4 ani.25 cm adâncime pe terenurile mai uşoare şi la 25 . cu exces temporar de umiditate. începând cu faza de 4 . o dată la 4 . încorporarea resturilor vegetale. După plantele recoltate târziu se execută arătura de toamnă la aceleaşi adâncimi ca şi arătura de vară.

deci în teren nelucrat. la o singură trecere. prin însămânţare în mirişte cu MCSN-6 care. la 10 cm adâncime.. o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ. pe adâncimea de 3 .5% faţă de sistemul cu arături normale.U. la ora 7. a erbicidelor. Împotriva agenţilor patogeni din sol (Fusarium. Tanymecus dilaticollis etc. discuitul. 47 . Metoben 70 (2kg/t). în prezent. Acest sistem se practică şi la noi în cultura succesivă pe terenuri irigate. Aspergillus. . semănatul şi erbicidarea. Sinolintox 10 G (20 l/t). Carbodan 35 ST (25kg/t). Atenţie se acordă în diferite ţări şi sistemului alternativ prin care arătura nu se execută anual şi între aceşti ani se lucrează numai cu grapele cu discuri. arătura. insecticidelor. grăpatul. Penicillium. În diferite ţări se practică. Furadan 35 ST (2. prin acest sistem se diminuează numai cu 4 .5kg/t). Rezultatele de până acum reliefează că nivelul recoltelor. erbicidarea şi semănatul.cu două treceri: la prima trecere.cu o singură trecere: se execută fertilizarea. în două variante: .Este corespunzător patul germinativ când solul. Pythium. Pentru obţinerea de economii de combustibil şi evitarea tasării accentuate se recomandă efectuarea printr-o singură trecere a mai multor operaţiuni: administrarea îngrăşămintelor. Sămânţa şi semănatul Sămânţa. Perioada de semănat. TMTD 75 (4kg/t). Diafuran 35 ST (25kg/t). iar dedesubt este „aşezat”. se realizează fertilizarea. în S. Materialul seminal trebuie să aibă puritatea minimă de 98% şi germinaţia minimă de 90%. astfel. Semănatul porumbului se realizează atunci când. sistemul de lucrări minime („minimum tillage”). Franţa şi Italia s-au obţinut rezultate bune în sistemul „no tillage”.5kg/t). realizează lucrarea solului în zona rândurilor. discuirea şi erbicidarea . În prezent.6 cm este mărunţit şi zvântat. Protecţia împotriva dăunătorilor din sol (Agriotes sp. fenomenele de „clocire a seminţelor” în sol. temperatura este de 8°C şi vremea este în curs de încălzire.) se realizează prin tratarea seminţelor cu Seedox 80 WP (12. adică prin semănatul porumbului în miriştea plantei premergătoare.variantă posibil de aplicat şi în condiţiile din ţara noastră. aratul. Sorosporium holcisorghi) sămânţa se tratează cu Tiradin75 (3kg/t).A. Se previn.. pentru a favoriza ascensiunea apei la bob.

perioada de înflorire-fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi umiditate relativă aerului mai mică. umiditatea şi fertilitatea solului. respectiv cu creşterea suprafeţei foliare la unitatea de suprafaţă. factorul limitativ al recoltei îl constituie nivelul de fertilizare. când se seamănă între 1 . Semănatul timpuriu. În zonele cu precipitaţii reduse 48 . La stabilirea densităţii trebuie să se ţină seama de posibilităţile de aprovizionare cu apă pe tot timpul vegetaţiei. cele mai bune rezultate se obţin în zona de câmpie. mărirea nivelurilor de fertilizare.30 aprilie. iar încolţirea şi răsărirea se produc în timp scurt. unde gradul de fertilitate a solului este scăzut..Calendaristic. Semănatul începe cu hibrizii timpurii. se prelungeşte durata răsăririi.20 aprilie şi între 15 . mai rezistenţi la temperaturile scăzute. perioada de vegetaţie. numărul de frunze. Rezultă că hibrizii timpurii care au talie mai joasă şi în număr de frunze mai mic comparativ cu hibrizii târzii se vor cultiva cu densitate mai mare. care se zvântă mai repede. irigarea etc. fapt care sporeşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe. Pentru fiecare zi câştigată la răsărire se grăbeşte cu două zile apariţia paniculelor şi a stigmatelor: se reduce deci. existând şi pericolul putrezirii boabelor în sol. Constituie factorul tehnologic de bază pentru realizarea unor recolte mari. când se reduce umiditatea solului. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină seama la stabilirea densităţii sunt: hibridul cultivat. de obicei. În zonele umede. Dacă semănatul se face prea timpuriu. fotosintetic scăzut. Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi. în celelalte zone. pe soluri cu textura uşoară. în lan se accentuează protandria. Densitatea. au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului. La fel de mari sunt pagubele şi prin întârzierea semănatului. ceea ce are drept consecinţă o stagnare în creştere. La densităţi prea mari însă. Fertilitatea şi umiditatea modifică densitatea doar la acelaşi hibrid. asigură umiditatea necesară germinării. se reduce conţinutul de substanţe proteice din boabe. lăţimea frunzelor faţă de tulpină şi rezistenţa la frângere şi cădere. porumbul reacţionând mai puternic la acest element tehnologic decât alte prăşitoare. frunzele inferioare ajung la un randament. Caracteristicile hibridului luate în considerare sunt: înălţimea plantelor. Hibrizii cu raportul producţiei de boabe : aparat vegetativ de circa 1:1 asigură producţii ridicate la densităţi mai mari decât cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ.

Adâncimea de semănat variază în funcţie de textura şi umiditatea solului. pe soluri cu textură mijlocie. porumbul (la fel ca şi sfecla pentru zahăr) având un ritm lent de creştere în primele faze şi o densitate redusă la unitatea de suprafaţă. nu poate rezista în competiţia cu cele 800 – 1.15% reprezentând pierderile ce apar până la răsărire şi în intervalul răsărire – recoltare.Cercetările efectuate în 49 . Prin reducerea distanţei se realizează o mai bună distribuţie a plantelor în lan. obişnuit cu SPC8 pe terenurile plane şi cu SPC4 pe terenurile în pantă. pentru sortimentul de hibrizi zonaţi se practică densităţile menţionate în tabelul 2.10%. dar nu în toate cazurile. Dobrogea etc.500 buruieni care răsar la 1 m2 .5. în ţara noastră. în funcţie de temperatură. se măreşte numărul de seminţe cu 10 . Tabelul 2. Pe suprafeţele irigate densitatea se măreşte cu 10 .5 mii plante/ha. Viteza de lucru este de 5 . Reducerea distanţei între rânduri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 . Semănatul se realizează cu semănători de precizie tip SPC. Pentru realizarea densităţilor dorite la recoltare. densitatea se reduce.) elementul de bază în stabilirea densităţii îl constituie rezerva de apă acumulată în perioada toamnă – iarnă – primăvară. cu soluri grele semănatul se va realiza la 5-6 cm.11 km/oră. din start. în funcţie de puritate. În regiunile mai umede.15 mii plante/ha. Distanţa între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate şi pe cele irigate prin aspersiune şi de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde.5. În prezent.(Câmpia Dunării. cu 3 . până la semănat. la semănat.30 kg.5. Pe suprafeţele din zone mai uscate. Fiecare centimetru în plus la adâncimea de semănat. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire. Când rezerva de apă are un deficit ce depăşeşte 60 mm. adâncimea de semănat se măreşte la 6-8 cm. întârzie răsărirea cu 5-30 ore.5 Densitatea la recoltare (mii plante/ha) în funcţie de perioada de vegetaţie a hibrizilor şi tipul de cultură Densitatea la maturitate Hibrizi timpurii Hibrizi mijlocii Hibrizi târzii Culturi neirigate (mii plante/ha) 45 – 60 40 – 55 40 – 50 Culturi irigate (mii plante/ha) 65 – 70 60 – 65 60 – 65 Cantitatea de sămânţă la hectar variază între 15 . germinaţie şi MMB.

dar nu exclude efectuarea a 1 .90%. pentru a nu acoperi plantele. ceea ce înseamnă 3. Pe terenurile cu multe precipitaţii.12. dacă nu s-au efectuat tratamente adecvate la sămânţă.grăpat după răsărire. când porumbul şi-a desfăcut prima frunză. ca ţesuturile plantelor să fie elastice. sau când porumbul este amplasat pe terenuri proaspăt arate. nu mai este necesar. .praşila a doua se execută după 10 -14 zile. Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale. 50 . Praşilele mecanice vor fi urmate de.6 zile de la semănat. În prima variantă tehnologică. pentru distrugerea buruienilor şi a crustei. după 4 .6 cm. cu viteza de 8-10 km/h. şi favorabil atacului viermilorsârmă. cm cu viteza de 4 . Utilizarea erbicidelor permite înlăturarea prăşitului manual.lucrarea cu sapa rotativă.3 praşile mecanice.5 frunze executată la viteza maximă a tractorului. praşile manuale.grăpat cu grapa cu colţi. Este de preferat ca aceste terenuri să fie evitate. care menţin solul reavăn.42. se execută următoarele lucrări: . Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 3. la adâncimea de 5 . cu viteza de 10 .praşila a treia după 15 .20 de zile de la a doua. cu capacitate redusă de lăstărire. la adâncimea de 7-8 cm. economic fiind doar două. Copilitul la hibrizii actuali. Lucrarea se execută perpendicular pe direcţia rândurilor. după ce se ridică roua. combinat.prima praşilă mecanică între rânduri. când porumbul are 3 . . la adâncimea de 8 .000 kg/ha boabe. . prin lucrări mecanice şi folosirea erbicidelor. Combaterea dăunătorilor în perioada de vegetaţie poate să apară ca necesară.15 staţiuni experimentale din ţara noastră arată că la hibrizii cultivaţi în prezent pierderile de recoltă datorate îmburuienării sunt de 30 . este motivată bilonarea porumbului. după leguminoase perene.12 km/h. prin utilizarea erbicidelor sau.5 km/ha. fâneţe. .000 – 7. după păşuni. Praşila a patra nu aduce sporuri în recoltă. după primele două praşile mecanice. fără utilizarea erbicidelor. .

În funcţie de zona de cultură şi hibridul cultivat.Reliefăm că tratamentele împotriva răţişoarei porumbului şi a viermilorsârmă trebuie să fie efectuate la sămânţă sau o dată cu semănatul. PARISI (1936). După E.5 kg azot.10 frunze. Irigarea.000 kg boabe şi producţia secundară aferentă sunt necesare 23. impune cultivarea sorgului după plante care lasă terenul curat de buruieni. după sorg se vor cultiva numai culturi de primăvară. între N50-150P36-100. 1/2 sau 2/3 IUA) pe adâncimea de 60 .9 kg potasiu.2 kg fosfor şi 6. Perioada critică pentru apă se suprapune intervalului secetos dintre 20 . efect favorabil prezintă şi fosforul. 2.9 kg fosfor.800 m3/ ha. se recomandă ca pe tot parcursul vegetaţiei să se menţină umiditatea peste plafonul minim (1/3. deci.25 m3/ha/zi în luna mai. următoarea udare cu circa 10 zile înainte de apariţia paniculului şi ultima udare după fecundare.30 iunie si 20 . Când nu sunt restricţii de apă şi energie. în perioada umplerii boabelor. fiind mai eficiente decât cele din perioada de vegetaţie. pentru 1.800 şi 5. În condiţii de umiditate favorabilă. După sorg nu se pot cultiva cereale de toamnă. în funcţie de condiţiile de experimentare.7 kg azot şi 0. de obicei culturi prăşitoare. epuizând terenul în apă şi substanţe nutritive.83%. cu 700 m3/ha. pentru care are o acţiune nefavorabilă. SORGUL Tehnologia de cultivare Rotaţie Ritmul lent de creştere din primele faze de vegetaţie şi. BÎLTEANU (1991).45 m3/ha/zi în luna iulie şi 35 . 51 . sorgul reacţionează prielnic la fertilizarea cu azot atât în ceea ce priveşte nivelul recoltei. în faza de 8 . 7. 35 . citat de GH. În caz de restricţii de energie sau de apă. între 4. Necesarul de apa zilnic este de 15 . cât şi conţinutul de proteină. pentru o tonă de tulpini sorgul zaharat consumă 1.45 m3/ha/zi în august.80 cm. Fertilizare După QUINEBI şi colab. se va aplica o udare. (1958). În zonele secetoase.30 august. Randamentul de boabe oscilează între 78 . consumul de apă al porumbului variază. Din acest considerent. Dozele practicate azi în lume variază.6. pericolul mare de îmburuienare.

La sorgul zaharat fertilizarea directă urmăreşte calitatea sucului. BÎLTEANU (1991).8 cm pe solurile uşoare şi pe cele grele cu deficit de umiditate. cultivarea pe soluri fertile.200 mii. Cantitatea de sămânţă este de 10 . plante recoltabile. iar pe solurile sărace 100 mii plante recoltabile. pentru scopuri alimentare.2 praşile manuale. Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150 . Adâncimea de însămânţare este de 4 . Lucrările de îngrijire Tăvălugitul după semănat asigură o bună răsărire a plantelor. Patul germinativ trebuie să fie bine mărunţit şi curat de buruieni. Pentru distrugerea buruienilor în curs de răsărire. Gunoiul de grajd se recomandă a fi aplicat plantei premergătoare. În faza de 4 . citat de GH. 52 .15°C.În condiţii de irigare. GIARDINI (1981). solul se erbicidează preemergent cu Onezin 50. Romazin 500. A. Când sucul se utilizează în alte scopuri decât cele alimentare fertilizarea se poate efectua cu N90-120P70-80. Lucrările solului Pentru sorg se execută aceleaşi lucrări ca şi în cazul porumbului.5 cm pe solurile grele şi pe cele cu umiditate suficientă şi de 6 . Scăderea temperaturii la 12°C după semănat reduce numărul plantelor răsărite cu peste 50%. În culturile neerbicidate se execută 2 – 3 praşile mecanice şi 1 . la 14 .15 kg/ha la sorgul pentru boabe şi de 6 8 kg la cel pentru sirop şi mături. fapt pentru care se recomandă. folosindu-se aceleaşi semănători ca şi la porumb. Seminţele se tratează înainte de semănat cu fungicide şi insecticide la fel ca la porumb. Distanţa între rânduri este de 70 cm.5 frunze se poate utiliza sapa rotativă. cu excepţia măturilor de sorg de pe solurile nisipoase. Perioada de semănat este când temperatura solului se ridică dimineaţa la ora 8. recomandă N200P150. În sol îşi reduce germinaţia cu 30 – 50% faţă de laborator. cultura se grăpează atât înainte cât şi după răsărit. unde se recomandă aplicarea lui directă. Pentru combaterea pe cale chimică a buruienilor anuale monocotiledonate şi dicotiledonate. Sămânţa şi semănatul Sămânţa utilizată pentru semănat trebuie să aibă puritate minimă de 97% şi germinaţia de cel puţin 85%. încorporat adânc în sol.

permiţând lucrarea mai timpurie şi cât mai corectă a solului. în faza de 4 . Borzeprop 50 PU. se erbicidează postemergent cu SDMA sau Icedin F (2 l/ha). după care se depozitează CAP. cu combinele de cereale cu hederul ridicat până sub panicule. DMA (1 l/ha). ultimul internod sărac în zahăr. Recoltarea Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitate deplină a boabelor (fără pericol de scuturare). Producţiile la sorgul pentru boabe pot ajunge până la 10. după care se înlătură. Sardem (0. Gesaprim 50 WP 5 – 10 kg/ha. Sorgul pentru mături sub şoproane pentru uscare. iar tulpinile se leagă în snopi şi sunt transportate la staţiile de presare. Atred 500 L.3 LEGUMINOASELE PENTRU BOABE 3.4 mii kg/ha. care să fie nivelat. se recoltează la începutul maturităţii în lapte a boabelor.5 frunze se execută răritul şi înlăturarea lăstarilor.MAZĂREA Tehnologia de cultivare Rotaţia Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme.3 tratamente pentru combaterea păduchelui verde al cerealelor (Schizaphis graminum) cu Carbetox 37 (2 l/ha) sau cu alte produse.000 kg/ha. Pentru buruienile dicotiledonate. prin tăierea paniculelor cu 1 .Sancozin 50 SC. 53 .1. din care se pot obţine peste 3.000 l alcool.8 l/ha).2 internoduri. Atred 50 WP. fără resturi vegetale şi buruieni încă din toamnă. se obţin producţii ridicate. Satecid în doze de 2 – 5 kg/ha. începând cu faza de coacere în lapte a boabelor şi poate continua până la coacerea deplina. Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi după unele culturi prăşitoare cu recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost combătute bine buruienile. prin irigare. la sorgul pentru sirop 80 . dar bogat în săruri şi frunzele. Sorgul zaharat se recoltează pentru extragerea siropului.100 t/ha. În anii secetoşi. la sorgul pentru mături 3 . Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor întregi. În primele faze de vegetaţie sunt necesare 1 . În culturile pentru mături.

de altfel. deoarece. apare fenomenul de "oboseala solului". 30 kg K2O. La rândul său.100 kg N/ha). care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă.4 ani. Ca urmare. 25 kg CaO. în medie. din cauza perpetuării şi amplificării atacului unor boli. bine cultivate an de an. fără risc. Se recomandă. datorită rezistenţei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe bază de atrazin. sunt semănate culturi succesive. prin tulburări bruşte de creştere. În condiţii normale de cultivare. mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu. Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase. monocultura este exclusă. se recoltează timpuriu. mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot. ca atare. Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi. cultivarea mazării. ca mazărea să urmeze după porumb. s-a determinat că cea mai mare parte din azotul necesar plantelor de mazăre (42 . Sunt situaţii când. cartof. restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare.În România structura culturilor a impus. iar pe de altă parte. timp îndelungat. pentru a da o recoltă de o tonă boabe. În condiţiile din România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de toamnă.5 t substanţă uscată şi 30 . de altfel. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă. cu condiţia tratării seminţelor. rapiţă (cu rezultate destul de bune). floarea-soarelui. înainte de semănat. în primul rând după porumb. împotriva bolilor. datorate compactării solului şi drenajului defectuos. în luna iunie. administrarea 54 .75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare. putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului. În cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren. astfel că producţiile scad considerabil. sfeclă pentru zahăr. Azotul. În prezent. în principal. atacul de boli şi dăunători. pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe la efectul ameliorator al leguminoasei în asolament. după mazărea recoltată timpuriu. se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3 . are o influenţă favorabilă asupra structurii solului. Fertilizarea Se consideră că. care se manifestă. pentru a evita riscurile excesului de azot. pe de o parte. 8 kg P2O5. în sol rămâne o cantitate apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1. o cultură de mazăre consumă. după premergătoare fertilizate. 6 kg Mg. pe terenurile fertile. solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune. 60 kg N. absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini.

acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului producţiilor şi a continuţului boabelor în proteine. Din contră, azotul, în cantităţi mai mari, are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea dezvoltării vegetative în dauna formării păstăilor şi a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este influenţată nefavorabil formarea nodozităţilor şi fixarea azotului de către bacteriile din nodozităţi. Administrarea îngrăşămintelor cu azot în cultura mazării este recomandată numai în condiţii de cultivare mai puţin favorabile: pe solurile mai puţin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care oferă condiţii mai puţin bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; după premergătoare care sărăcesc solul în azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, în funcţie de situaţia concretă; întreaga doză aplicată la pregătirea patului germinativ. Fosforul. Este important în dezvoltarea mazării, influenţând favorabil formarea nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determină un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a boabelor. Deşi consumul de fosfor este moderat, totuşi trebuie reţinut că mazărea reacţionează puternic la insuficienţa fosforului. Ca urmare, în toate situaţiile se recomandă administrarea îngrăşămintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P2O5/ha pe terenurile fertile şi de până la 50 60 kg P2O5/ha pe terenurile mai sărace. Potasiul. Pe solurile uşoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi necesară. Dozele, în asemenea, situaţii sunt de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o dată cu fosforul, sub arătură (ca îngrăşăminte simple) sau la patul germinativ (ca îngrăşăminte complexe). Influenţa favorabilă a administrării îngrăşămintelor cu microelelemente, îndeosebi a borului, molibdenului, manganului, este menţionată frecvent de către specialişti. Microelementele contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fixare a azotului şi, în general, la o mai bună dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele cu microelemente pot fi administrate prin încorporare în sol, înainte de semănat sau în vegetaţie, prin stropiri pe frunze. Lucrările solului Fiind semănată primăvara foarte timpuriu, mazărea are pretenţii deosebite faţă de lucrările de pregătire a terenului. Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a resturilor vegetale (miriştea) şi a stratului superficial al solului.
55

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât pentru alte culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului. Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin care este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel, rezerva de buruieni. Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot fi lăsate în “brazdă crudă“. În mod obişnuit, se susţine necesitatea grăpării şi nivelării arăturii în toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul se usucă mai repede şi mai uniform şi se poate semăna mai devreme; cultivatorii de mazăre din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) preferă acest sistem de lucrare a solului. Pe anumite terenuri, şi îndeosebi în zonele cu soluri grele şi unde cad cantităţi mari de precipitaţii în sezonul rece, grăparea şi nivelarea terenului în toamnă pot conduce la compactarea exagerată a solului pe timpul iernii, acesta se usucă mai greu în primăvară şi se întârzie semănatul. În asemenea situaţii este de preferat ca arătura să fie lăsată nelucrată peste iarnă. În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleaşi motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole. Grăparea. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colţi şi lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănant. Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obţină un teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca adâncime şi ca distribuire a seminţelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de mazăre destinată semănatului trebuie să provină din culturi certificate, să fie sănătoasă, nefisurată, fără atac de gărgăriţă, să aibă puritatea fizica minimum 98% şi capacitatea de germinaţie minimum 80%.
56

Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. Împotriva agenţilor patogeni de pe tegumentul seminţei, care produc fuzarioza (Fusarium sp.) şi antracnoza (Ascochyta pisi) se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS, 4,0 kg/t de sămânţă), tiofanat metil (Metoben 70 PU, 2,0 kg/t de sămânţă). Tratamentele trebuie efectuate cu circa 2 săptămâni înainte de semănat, pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene. Tratarea cu preparate bacteriene se efectuează chiar înainte de semănat sau concomitent cu semănatul. În România este folosit preparatul Nitragin-mazăre (care conţine bacteria specifică mazărei Rhizobium leguminosarum), în doză de 2 - 4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă semănată la un hectar. Semănatul. Mazărea este semănată primăvară cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine), fără a se tasa. Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în unii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie. Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 - 120 zile cu vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe. Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 zile faţă de perioada optimă de semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o plantă. Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m2, pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează un procent de răsărire în câmp de 75%. Mazărea posedă o anumită “supleţe“ în privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea semănatului are efecte negative mai puţin pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai secetoasă, cu atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari. Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250 - 300 kg/ha.
57

Raphanus. Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi poate spori pagubele produse de atacul păsărilor. acest erbicid controlează atât buruienile monocotiledonate. acesta poate fi combătut prin tratamente “în vegetaţie“. la începutul vegetaţiei. acolo unde terenul a fost bine lucrat înainte de semănat şi s-a semănat devreme. se amplifică atacul de boli şi.0 l/ha) sau bentazon (Basagran. se recomandă aplicarea în vegetaţie a unor tratamente cu preparate pe bază de MCPA (Dicotex 40 lichid. Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare. se înregistrează pierderi importante de densitate. după semănat. cât şi cele dicotiledonate anuale. anuale şi perene. lanul este uniform şi cu densitate normală. 3 . când plantele de mazăre au 8 . cele mai frecvente şi mai dăunătoare în culturile de mazăre de la noi (Sinapis.5 kg/ha) aplicat după semănat şi înainte de răsărit. Semănatul mazării în cărări (similar cu ce s-a prezentat la grâu) oferă avantaje certe. de asemenea. Chenopodium).5 cm).1 l/ha) sau fenoxapropetil 58 . bolilor şi dăunătorilor. Combaterea buruienilor din culturile mazăre se realizează cu ajutorul erbicidelor. 1. nu sunt probleme deosebite cu buruienile. În cultura mazării se poate folosi şi prometrinul (Gesagard 50 WP. ca urmare. survin precipitaţii mai bogate şi care deplasează pelicula de erbicid în zona de germinare a seminţelor. Polygonum. foarte uniform şi până în faze de vegetaţie mai avansate.10 cm înălţime. în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime. Totuşi. defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este insuficientă. Dacă în culturile de mazăre se dezvoltă costreiul din rizomi (alături de ale buruieni monocotiledonate).5 . permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor. Semănatul exagerat de adânc este. 0. Cirsium. Sonchus.3 l/ha). Lucrările de îngrijire Se poate afirma că. mazărea este sensibilă la concurenţa buruienilor. în cazul că. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate.2. În acest caz. mazărea trebuie semănată mai adânc.Mazărea este semănată în rânduri dese (12. trebuie semănat ceva mai adânc decât în mod obişnuit (îndeosebi pe solurile uşoare). pentru a evita apariţia unor efecte fitotoxice (inhibarea germinaţiei). care pot diminua considerabil producţiile şi pot crea dificultăţi la recoltare.8 . iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. prin care se asigură o mai bună distribuire a seminţelor. cu propaquizafop (Agil 100 EC. 2 .

30 cm înălţime. în asemenea situaţii se pot face tratamente cu trialat (Avadex BW EC. care poate fi străbătută de adult în primăvara următoare. primul tratament se recomandă. Tratamentele se pot repeta la interval de 7 . Se realizează prin măsuri preventive.50 g/t de sămânţă sub prelate). asociat.1. ca: evitarea revenirii mazării prea curând pe acelaşi teren. eventual. cum este odosul (Avena fatua). cu produse pe bază de dimetoat (Sinoratox 35 CE. boală răspândită în toată ţara. 30 g/t de sămânţă.5 l/t de sămânţă) sau fosfura de aluminiu (pastile de Phostoxin sau Delicia. imediat după răsărit. Combaterea dăunătorilor. 2 kg/ha) sau preparate pe bază de cupru (Turdacupral 50 PU sau Oxiclorura de cupru. 2 . larvele rod în învelişul seminţelor o ferestruică acoperită. Cel mai periculos dăunător din culturile de mazăre de la noi este gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum). Tratamentele se fac la avertizare. dehiscenţa păstăilor şi 59 . pentru combaterea antracnozei mazării (Ascochita pisi).(Furore Super 75 EW. în depozite şi 40 . se folosesc sulfura de carbon (1 . dar ales în depozite. sau malation (Carbetox 37 CE. sunt necesare tratamente în vegetaţie. mancozeb (Dithane M-45. 2 l/ha). Se utilizează benlate (Fundazol 2 kg/ha).10 zile. îndeosebi în primăverile ploioase. 4 kg/ha). cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor. când plantele de costrei au 15 .6 l/ha). la începutul înfloritului. Adulţii hibernanţi apar în câmp în cursul lunii mai şi îşi depun ouăle pe păstăile în formare. În culturile de mazăre din zonele umede şi răcoroase pot să apară buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor zone. 2 l/ha). 5 . după controlul culturilor. Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea eşalonată a boabelor şi a păstăilor. pentru distrugerea adulţilor. de regulă. foarte păgubitoare în câmp. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol la pregătirea patului germinativ. Pentru combatere sunt necesare tratamente în câmp. După recoltare şi înainte de depozitare este obligatorie gazarea seminţelor în spaţii ermetic închise. sau se poate folosi fluazifopbutil (Fusilade Super). În situaţii extreme. Combaterea bolilor. cu scopul distrugerii larvelor. Recoltarea Se poate afirma că recoltarea este cea mai dificilă lucrare din tehnologia de cultivare a mazării. timp de 48 ore. Larvele consumă conţinutul seminţelor. fiind repetat la începutul înfloritului şi după formarea primelor păstăi. tratarea seminţei înainte de semănat. La coacere.3 l/ha) administrate postemergent.

mărirea distanţelor dintre bătător şi contrabătător. la maturitate.Ca urmare. În acest caz se practică montarea unor “degete“ speciale ridicătoare de lan la dispozitivul de tăiere al combinei.50%. Imediat după recoltare şi înainte de depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor de condiţionare (gazarea contra gărgăriţei. de numai 4 .5 zile. eliminarea impurităţile. boabele reprezintă 35 . culcarea tulpinilor la pământ. se lucrează de preferat dimineaţa devreme. pentru uniformizarea coacerii se recomandă tratamente cu preparate desicante (Reglone). Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit. 60 . pe suprafeţe mici) după care sunt lăsate în brazdă continuă câteva zile pentru uniformizarea coacerii. reglajele se refac de 2 . pergamentoase şi boabele s-au întărit. în faza următoare se treieră cu combina de cereale. În anumite situaţii. Treieratul se desfăşoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18 şi 20%. În ţara noastră recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat (în două faze): în prima fază plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina de recoltat mazăre (sau manual.3 ori pe zi. frunzele s-au uscat şi 75% din păstăi sunt galbene.scuturarea cu uşurinţă a boabelor. terenul trebuie să fie foarte bine nivelat şi fără buruieni. maturarea şi recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie. de la care se pot obţine producţii de peste 3. îndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaţiei aparatului de treier la mai puţin de 600 rotaţii/minut. De regulă. spargerea uşoară a boabelor la treierat. Dificultăţile întâmpinate la recoltarea mazării impun o foarte bună organizare. permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre dintr-o singură trecere cu combina. prevăzută cu ridicător de brazdă şi efectuându-se o serie de relaje specifice. la care plantele nu se culcă la pământ la maturitate. Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă. sub 15% boabele se sparg uşor. Extinderea în cultură a soiurilor de tip "afila". lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate faţă de alte culturi. se întârzie până în prima decadă a lunii iulie. pe rouă şi spre seară. în zonele umede şi răcoroase şi în unii ani mai ploioşi. Din producţia totală. uscarea boabelor până la 14% umiditate). La recoltare. iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate. Mazărea este o cultură productivă.000 kg boabe/ha.

prin presare.2. îndeosebi din cauza atacului de boli (antracnoză. nu se recomandă amplasarea după plante cu care are boli comune (floarea-soarelui.4 ani.40 kg P2O5/ha. planta reacţionează moderat la îngrăşăminte. după asemenea culturi.60 kg P2O5/ha. Fertilizarea Fasolea are cerinţe ridicate faţă de elementele nutritive din sol. alte leguminoase). rugini. deoarece fasolea este foarte sensibilă la efectul remanent al acestora. Cultura repetată a fasolei nu este acceptată. Se interzice amplasarea culturilor de fasole după porumbul erbicidat cu triazine. Totuşi. sfeclă de zahăr. Totodată.5 . administrarea îngrăşămintelor se face înainte de arătură (sub formă de superfosfat) sau la 61 .3 t vreji/ha. folosind presa pentru furaje. în primul rând din cauza sistemului radicular slab dezvoltat. Cere un teren bine lucrat încă din toamnă.5 mg P2O5/100 g sol) se recomandă să se aplice 30 . 3. Îngrăşarea cu fosfor în cultura fasolei este obligatorie pe toate tipurile de sol. fasolea este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă. precum şi prăşitoarele bine întreţinute (porumb. soia. Premergătoarele cele mai favorabile sunt cerealele păioase (în primul rând grâul şi orzul de toamnă). cartof).Adunarea resturilor vegetale şi eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 . La rândul său. bacterioză. Vrejii de mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor. iar pe cele slab aprovizionate (< 2 mg P2O5/100 g sol) doza se măreşte la 40 . şi în acest caz fiind necesar un interval de pauză de minimum 3 ani. Fosforul. Se poate conta pe recolte de 1. având în vedere că sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat şi are tendinţa de a se dezvolta în stratul superficial al solului. curat de buruieni şi fără resturi vegetale. într-o stare bună de fertilitate şi afânat profund. fasolea nu trebuie să revină mai devreme de 3 . deoarece îşi poate asigura cea mai mare parte din necesarul de azot (până la 75%) pe cale simbiotică şi poate valorifica destul de bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate la planta premergătoare. putregai cenuşiu). FASOLEA Tehnologia de cultivare Rotaţia Fasolea este o plantă cu pretenţii moderate faţă de cultura premergătoare. recoltate cât mai devreme.

În cazul cultivării fasolei pe soluri cu reacţie acidă. se efectuează lucrări repetate de grăpat. cu ajutorul echipamentelor de fertilizare montate pe cultivator. Potasiul. epoca de aplicare fiind similară cu cea a fosforului. Foarte importantă este evitarea denivelării terenului prin lucrările de pregătire. aceasta este o cerinţa obligatorie. aplicate înainte de semănat sau în timpul vegetaţiei. eficienţa activităţii de fixare simbiotică a azotului. 1990).pregătirea patului germinativ (sub formă de îngrăşăminte complexe) (după recomandările ICCPT. se fac lucrări speciale pentru nivelarea terenului. pe solurile fertile şi dacă au fost efectuate tratamente cu preparate bacteriene. Azotul. pentru afânarea profundă a solului şi distrugerea buruienilor perene. Fundulea. nu se administrează îngrăşăminte cu azot înainte de semănat. Îngrăşămintele se administrează concomitent cu lucrările de prăşit mecanic. Atunci când situaţia existentă pe teren impune. pentru a se putea realiza un semănat uniform şi a 62 . Lucrările solului Fasolea are o serie de particularităţi (putere redusă de străbatere a germenilor spre suprafaţă. În cultura fasolei este semnalată posibilitatea apariţiei simptomelor insuficienţei unor microelemente (bor. Până în toamnă. Lucrările solului constau din dezmiriştit. Necesitatea îngrăşării cu potasiu apare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu acest element (sub 14 mg K2O/100 g sol). În mod obişnuit se aplică 30 . efectuat imediat după recoltarea premergătoarei şi urmat de arătură adâncă (la 25 . În funcţie de rezultatul controlului se stabileşte mărimea dozei de azot. În asemenea situaţii se recomandă să se folosească îngrăşăminte cu microelemente. pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. Necesitatea administrării îngrăşămintelor cu azot la fasole se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori: planta premergătoare. necesar mare de apă pentru germinat) care impun o atenţie mai mare decât pentru alte culturi (de exemplu. porumb) la efectuarea lucrărilor solului. avându-se în vedere că fasolea nu suportă reacţia acidă. se folosesc doze de 40 . zinc sau molibden). este obligatorie amendarea solului (amendamente calcaroase). În principiu.50 kg N/ha. fertilitatea naturală a solului. Ulterior (la circa 20 .60 kg K2O. prin stropiri pe frunze.25 de zile după răsărit) se recomandă efectuarea unor controale asupra dezvoltării nodozităţilor şi a activităţii acestora.30 cm). doza mărindu-se până la 50 .90 kg N/ha dacă “bacterizarea“ nu a reuşit.

insuficient nivelate. ultima lucrare înainte de semănat se face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. o facultate germinativă de minimum 75% şi să provină din culturi neinfestate cu boli. 2 kg/t de sămânţă) sau tiofanat metil (Metoben 70 PU. efectuată superficial (6 .10°C şi vremea este în curs încălzire). Imediat după zvântarea solului în primăvară este necesară. ca urmare. Tratarea cu preparate bacteriene (preparatul românesc Nitragin-fasole. prin pulverizarea suspensiei bacteriene în brăzdarele semănătorii. cu pierderi minime. Calendaristic. temperaturi de 8 . În acest scop.25 aprilie în 63 . În cultura fasolei trebuie evitat un număr prea mare de lucrări în primăvară: solul pierde multă apă prin evaporare şi. În mod frecvent. Pe terenurile tasate. Patul germinativ se pregăteşte chiar înainte de semănat. Tratarea seminţelor înainte de semănat. precum şi în cazurile în care se administrează erbicide uşor volatile (şi care necesită încorporare adâncă). Perioada optimă pentru semănatul fasolei corespunde cu perioada de semănat a porumbului (când se realizează în sol. îmburuienate. de regulă. eficacitatea inoculării bacteriene scade. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să posede o puritate fizică de minimum 98%. 3 kg/t de sămânţă). benomil (Benlate 50 WP. cultivatorii de fasole din ţara noastră practică alegerea la masă a seminţelor. conţinând bacteria specifică Rhizobium phaseoli) se face chiar înainte de semănat. pulverizarea solului facilitează formarea crustei după semănat. cu scopul distrugerii agenţilor patogeni prezenţi pe tegumentul seminţei este obligatorie. semănatul culturilor de fasole din România se efectuează în intervalele: 10 . se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS. la adâncimea de semănat. cu scopul afânării şi mobilizării solului. se va semăna în sol uscat. folosind o suspensie bacteriană preparată din 4 flacoane de Nitragin şi 2 l apă pentru sămânţă la un hectar.7 cm adâncime). Semănatul. 4 kg/t de sămânţă). răsăritul va fi întârziat şi neuniform.obţine o dezvoltare uniformă a culturii şi care să faciliteze recoltarea mecanizată. printr-o lucrare cu combinatorul. există şi posibilitatea administrării preparatului în timpul semănatului. o lucrare de grăpat. care s-a tasat peste iarnă. cu scopul eliminării boabele pătate şi a celor sparte sau fisurate.

Dobrogea.30 aprilie în centrul Moldovei şi Câmpia Transilvaniei. Există şi posibilitatea de a semăna echidistant. din cauza puterii relativ mici de străbatere a germenilor. după ce s-a încheiat semănatul porumbului şi vremea s-a încălzit bine. iar pe de altă parte. destinate efectuării lucrărilor de întreţinere. Trebuie reţinut că densităţile prea mici (situaţie frecvent întâlnită în culturile de fasole de la noi) favorizează ramificarea plantelor. Cantităţile de sămânţă necesare pentru semănat. 15 . 10 . ceea ce amplifică procesele de avortare şi sterilitate. distanţate la 45 cm şi lăsând 70 cm între benzi.5 cm în solurile cu textură mijlocie şi umiditate suficientă. este necesar să fie semănate 35 . La stabilirea densităţii de semănat la fasole se are în vedere că trebuie realizată. la 50 cm între rânduri. se pune condiţia existenţei în dotare a unor tractoare de putere mijlocie. astfel încât germinarea şi răsărirea întârzie şi sunt neuniforme. În condiţiile din România. Se impune să se realizeze un semănat foarte uniform. folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii. se folosesc semănători de precizie pentru semănat în cuiburi. favorizând clocirea şi putrezirea boabelor.35 plante/m2 în cultură neirigată şi 40 45 plante/m2 în cultură irigată.6 cm în solurile 64 .Câmpia Română. din care cauză se prelungeşte perioada de înflorire şi maturarea păstăilor şi boabelor vor fi foarte neuniforme. În situaţiile în care se va iriga pe brazde. prevăzute cu 9 secţii. adâncimea fiind corelată cu umiditatea şi textura solului: 4 . corespunzătoare densităţilor recomandate. de asemenea. dăunător: în solul umed şi rece. se seamănă în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm şi 80 cm între benzi. 5 . Câmpia de Vest. pe de o parte. fasolea este semănată în benzi de câte 3 rânduri.15 mai în zonele nordice şi în depresiunile reci. Trebuie menţionat că există frecvent tendinţa de a semăna fasolea mai târziu. Semănatul prea timpuriu al fasolei este. o densitate de 25 . Efectele întârzierii semănatului sunt extrem de dăunătoare: solul pierde apă şi se usucă. distanţă care permite deschiderea brazdelor. la recoltare. în acest caz.45 boabe germinabile/m2 la neirigat şi 50 55 boabe germinabile/m2 la irigat. înfloritul şi fecundarea întârzie şi se prelungesc în perioada secetoasă şi cu arşiţă din vară. producţiile se reduc considerabil. Pentru a obţine aceste densităţi. sunt cuprinse între 80 şi 200 kg/ha (în funcţie de mărimea seminţelor). şi ţinând cont de pierderile de plante pe parcursul vegetaţiei (în primul rând datorită atacului de boli). Respectarea adâncimii de semănat este foarte importantă la fasole. din cauza necesarului mare de apă pentru germinat. răsărirea este întârziată.

Pe terenurile îmburuienate cu costrei din rizomi se recomandă tratamente cu cicloxidim (Focus Ultra. Pentru monocotiledonate (şi unele dicotiledonate) sunt generalizate tratamentele cu preparate pe bază de trifluralin (Treflan 48 CE sau Triflurom 48. eventual. aplicate înainte de semănat şi încorporat imediat şi adânc in sol.1 l/ha). 65 .2 tratamente: în faza când fasolea a format prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament) şi când a doua generaţie de buruieni dicotiledonate este în faza de rozetă (al doilea tratament). la 3 .4 l/ha) sau fomesafen (Flex. 2 .1. 0. administrat când costreiul are 10-30 cm înălţime.5 l/ha).75 . 2 .4 cm adâncime (trebuie urmărită zilnic pierderea umidităţii din stratul superficial al solului). prin administrarea unor erbicide conţinând bentazon (Basagran. Combaterea dicotiledonatelor se face în vegetaţie. cel mai târziu la începutul înfloritului plantelor de fasole. Folosirea erbicidelor asociate este obligatorie pentru realizarea unor culturi curate de buruieni. prin lucrări cu grapa cu discuri. dar este expusă şi la îmburuienarea târzie. Cea mai importantă lucrare de îngrijire din tehnologia de cultivare a fasolei este combaterea buruienilor. propaquizafop (Agil 100 EC. se administrează înainte de semănat un erbicid antigramineic şi un erbicid pentru controlul dicotiledonatelor. Se recomandă ca lucrările de prăşit să fie încheiate. 1.13 l/ha sau Alanex 48 EC.uşoare şi ceva mai uscate. 6 .5 l/ha). prin asocierea măsurilor preventive (rotaţie. Sunt recomandate şi alte preparate cu efect similar şi aceeaşi fază de aplicare: quizalofopetil (Traga Super EC.2. pentru a nu întrerupe translocarea substanţei active în rizomii de costrei şi a nu diminua eficacitatea tratamentului.3 l/ha). se pot efectua 1 . 3-4 l/ha). o lucrare de prăşit + plivit manual pe rând (praşile selective). în vegetaţie. este sensibilă la îmburuienare.9 l/ha) administrate preemergent. sau alaclor (Mecloran 35 CE. pentru a nu stânjeni procesele de fecundare a florilor şi de legare a fructificaţiilor. îndeosebi la începutul vegetaţiei.8 . De regulă. Combaterea chimică se completează cu 2-3 praşile mecanice şi. când solul este reavăn. Fasolea este o plantă care luptă destul de slab cu buruienile. Este necesară o strategie complexă de combatere integrată a buruienilor. 8 . se poate semăna chiar mai superficial. În primăverile umede. cu scopul distrugerii buruienilor rezistente la erbicide. După tratament se suspendă lucrările de prăşit. lucrările solului) cu măsurile de combatere. ca urmare. 1 . Lucrările de îngrijire Combaterea buruienilor.

primul după răsărit şi până la apariţia frunzelor trifoliate. 4 kg/ha). 2 l/ha.plantă deosebit de sensibilă la secetă şi care reacţionează favorabil la irigare. păstăile bazale au inserţia joasă. În vederea unui control eficient al bolii.3 udări. oxiclorură de cupru (Turdacupral 50 PU. IONESCU-SISESTI şi col. rar semiculcat. iar al treilea la formarea păstăilor. 28 l/ha). prin gazare. Se folosesc Turdacupral sau Oxiclorură de cupru. În câmp este necesar să fie efectuat un tratament la avertizarea apariţiei în masă a adulţilor (a doua jumătate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE. în zonele de câmpie din sud. 2 l/ha) sau malation (Carbetox 37 CE.3 generaţii în depozite. Se folosesc preparate pe bază de captan (Captadin 50 PU. după care udările se repetă la interval de 10 .25%). 20 g/t de sămânţă). 66 . care atacă boabele şi în care roade galerii numeroase. plantele au la maturitate portul culcat. În mod obişnuit. Are o singură generaţie pe an în câmp şi 2 . 0. Recoltarea Lucrările de recoltare a culturilor de fasole de câmp pun probleme deosebite din cauza: coacerii neuniforme a păstăilor şi a boabelor. al doilea înainte de înflorire. mai frecventă şi mai păgubitoare în zonele şi în anii cu precipitaţii abundente. cu permetrin (Coopex 25 WP.Lucrările de combatere a bolilor constau din tratamente la sămânţă şi din tratamente în vegetaţie. Cea mai păgubitoare este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus). Combaterea dăunătorilor. se recomandă controlarea repetată a culturilor şi tratamente în vegetaţie. boabele se sparg uşor la treierat. Adesea. clorpirifos metil (Reldan 40 EC. Irigarea este o lucrare foarte importantă din tehnologia de cultivare a fasolei . în perioada următoare. de regulă. sunt obligatorii tratamente preventive la depozitare.15 zile. irigarea este o condiţie esenţială pentru a realiza recolte economice la fasole. Cea mai răspândită boală este antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). Bacterioza (Xanthomonas phaseoli) este o boală răspândită şi păgubitoare. 12. imediat după răsărit. care se transmite prin sămânţă şi prin resturile vegetale rămase după recoltare. în spaţii închise. Primul tratament se face. se recomandă să se aplice o udare la începutul înfloritului. Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul seminţei şi prin resturile de plante rămase pe teren după recoltare. dehiscenţei păstăilor. În vegetaţie se fac 3 tratamente. la avertizare. 1982). în cazul că se constată atac în faza de cotiledoane. tratamentele se repetă la începutul înfloritului şi la formarea păstăilor. aplicate prin aspersiune sau pe brazde (după VL. hidroxid de cupru (Cuzin 15 SC. de regulă sunt necesare 2 . De asemenea..5 ml/t de sămânţă). în doză de 4 kg/ha.

Iran. Potenţialul de producţie al speciilor de fasole este evaluat la 4. Pentru a limita spargerea boabelor. minime (dacă lucrarea este bine organizată). cu furca. adunate cu manual. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când 75% din păstăi s-au maturizat şi boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai puţin. momentul optim de recoltare este dificil de surprins la fasole. Se poate afirma că problema recoltatului fasolei de câmp nu este rezolvată în România.Ca urmare.000 kg boabe/ha. totodată. la recoltatul manual al culturilor de fasole de câmp: lucrarea este foarte laborioasă şi costisitoare. necesită multă forţă de muncă şi durează mai mult timp. pentru uscare. însă. se recoltează peste 2. în brazdă continuă sau în căpiţe mici. şi îndeosebi regimul precipitaţilor în lunile de vară.377 kg/ha în 1991. în funcţie de evoluţia vremii. în timpul treieratului alimentarea combinei se asigură prin montarea ridicătoarelor de brazdă sau manual. spargerea boabelor este mult diminuată şi rezultă o recoltă de foarte bună calitate (procent redus de spargere sau fisurare şi puţine impurităţi). Plantele sunt lăsate câteva zile pe teren (2 . În ţara noastră. fapt care limitează extinderea suprafeţele cultivate cu această plantă şi obţinerea unor producţii care să satisfacă cerinţele pentru consumul intern. Japonia). destul de frecvent.000 6. În cazul recoltării manuale pierderile sunt.3 zile). Pe plan mondial. apoi se treieră cu combina. În ţara noastră se apelează încă. este obligatorie refacerea reglajelor la combină de 2 . În condiţii de irigare şi la o tehnologie corectă de cultivare. producţiile medii nu depăşesc. 67 . se dislocă sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice (maşini speciale pentru recoltat fasole. Indonezia.000 kg boabe la ha.000 kg boabe/ha. cauza principală constituind-o favorabilitatea condiţiilor meteorologice.3 ori pe zi. acestea au oscilat între 229 kg/ha în 1979 . În ultimii 15 ani. reţin atenţia producţiile în jur de 1. cultivatoare importante de fasole (China.1981 şi 1. este necesar să se lucreze cu turaţii mici la aparatul de treier şi cu distanţe mai mari între bătător şi contrabătător. dislocatoare) sau manual (pe suprafeţe mici). Recoltarea lanurilor de fasole se face divizat: în prima faza. cu furca. reglată corespunzător.500 kg/ha obţinute în unele ţări din Asia. de regulă 1.

.168 kg/ha).4. Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se face pe două căi: absorbţia nitraţilor din sol. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergătoare bune pentru cerealele păioase de toamnă. până când se stabileşte simbioza dintre bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu rădăcinile de 68 .35 zile.1 . totuşi. soia este o bună premergătoare pentru cele mai multe plante neleguminoase. foarte sensibilă la acestea.S. azotul din sol fiind indispensabil plantei în primele faze ale vegetaţiei.0 kg K2O. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100 kg seminţe şi biomasa secundară aferentă are valori de: 7. 1. şi însuşirile fizice ale solului. eliminând posibilitatea valorificării efectului de ameliorare a fertilităţii solului de către aceste culturi. Cercetările au demonstrat că soia consumă. Azotul. În mod obişnuit cele două căi se completează reciproc.0 kg P2O5. plantele furajere graminee care asigură în sol o cantitate mare de apă. în medie. 1. cum ar fi sfecla pentru zahăr. timp de 25 . magneziu..A.I.3 SOIA Tehnologia de cultivare a soiei Rotaţia Cercetările efectuate în U. faţă de consumul de fosfor. de 5. precum şi unele plante prăşitoare. Preferă. Culturile de porumb în care buruienile s-au combătut cu erbicide triazinice nu pot constitui premergătoare soiei.S. La începutul perioadei de vegetaţie.3.8 ori mai mult azot şi 1. ca plante premergătoare cerealele păioase (grâu. totodată.11 kg azot. orz). Nu se recomandă ca plante premergătoare leguminoasele anuale sau perene. graţie enzimei nitrogenază din nodozităţile cu bacterii Bradyrhizobium japonicum.2 ori mai mult potasiu raportat la întreaga plantă şi de 3 .8 4. Floarea-soarelui şi rapiţa nu se folosesc ca plante premergătoare având boli comune (Sclerotinia sclerotiorum) Lăsând în sol cantităţi mari de azot (60 . la care se mai adaugă cantităţi importante de calciu. ameliorând. C.1 ori mai mult azot şi de 2. în zone mai umede sau în condiţii de irigare. sulf şi microelemente.3 ori mai mult potasiu raportat la producţia de seminţe. până ce funcţionează sistemul simbiotic.6 . Cerinţele mari faţa de azot se datorează conţinutului ridicat al plantei în acest element. China şi România au demonstrat că soia nu este pretenţioasă la planta premergătoare şi la durata rotaţiei. porumbul neerbicidat cu triazine şi cartoful. reduşi la amoniac la nivelul frunzelor de către enzima nitrat-reductază şi fixarea bacteriană a azotului atmosferic.

În condiţii favorabile.64% din azotul total). care. pH) şi capacitatea de a supravieţui în sol. după instalarea mecanismului de simbioză. capacitatea ridicată de fixare a azotului (eficacitatea fixării). tulpinile actuale de Bradyrhizobium japonicum determină acumularea a 60 . Realizarea în bune condiţii a simbiozei dintre rădăcini cu bacteriile Bradyrhizobium japonicm depinde de: aptitudinea de a lupta cu alte tulpini (suşe) din sol şi de a forma cât mai repede nodozităţi (competitive). calciu. Azotul se acumulează în tulpină şi frunze până la începutul creşterii păstăilor apoi sunt translocate în seminţe (50 .57% din substanţa uscată şi se asimilează 50 -73% din substanţele nutritive. sulf. Fosforul favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot. magneziu. Transferul azotului din frunze spre seminţe determină îmbătrânirea şi reducerea capacităţii de fotosinteză a frunzelor. cerinţele faţă 69 . molibden. potasiu. Temperaturile scăzute şi cele. prin fortificarea plantelor. Fosforul influenţează direct instalarea simbiozei. care se îngălbenesc şi cad. dar şi indirect.80%) este pusă la dispoziţia plantei prin asimilarea lui din atmosferă de către bacteriile fixatoare de azot. toleranţă la condiţiile mai vitrege (temperatură. Conţinutul nodozităţilor în fosfor este de două ori mai mare decât în rădăcini. contribuind la sporirea numărului de nodozităţi.soia. fungicidele aplicate pe seminţe. Cerinţele mari fată de fosfor se manifestă imediat după răsărire şi de la înflorire până la maturitate. când sistemul radicular şi capacitatea acestuia de absorbţie a fosforului nu sunt încă dezvoltate. fiind mai bine dezvoltate asigură nutriţia unui număr mai mare de nodozităţi. Imediat după răsărire. care nu poate fi compensată ulterior prin fertilizarea cu azot. este perioada premergătoare înfloririi (2 săptămâni înainte de înflorire). Eficienţa mai ridicată a bacteriilor se constată pe solurile bine aprovizionate în fosfor. foarte ridicate inhibă procesul de simbioză. apoi. etc. în funcţie de condiţiile climatice şi soiul cultivat. în doze mari) determină distrugerea unui număr mare de bacterii şi. formarea unui număr redus de nodozităţi sau lipsa acestora.168 până la 220 kg azot la ha (preparate bacteriene pe substrat de turbă). cobalt precum şi în condiţii optime de umiditate. plantele îşi procură azotul necesar numai din sol. umiditate. compatibilitatea cu soiurile de soia cultivate. o mare parte din azot (20 . În perioada înfloririi şi formării seminţelor se realizează 48 . precum şi unele erbicide (metribuzin. trifluralin. Faza critică în nutriţia plantelor cu azot. ca urmare.

unde este stânjenită creşterea plantelor şi fixarea azotului. frunzele cad în scurt timp. împiedică absorbţia fosforului. având nuanţe albetransparente până la brune-cenuşii. care îmbunătăţeşte activitatea fotosintetizantă şi de fixare a azotului în nodozităţi etc. Insuficienţa fosforului se manifestă prin încetinirea creşterii plantelor. ceea ce demonstrează o capacitate mai ridicată de a folosi rezervele existente în sol. zinc. Vremea rece şi umedă. mangan. care ajută la formarea nodozităţilor. necesar pentru primele faze de vegetaţie (de preferat azot amidic). cu conţinut ridicat în fosfor. cupru. care se extind. după apariţia primei frunze trifoliate.40 kg azot la ha. mărind producţia. iar pe solurile alcaline. Insuficienţa potasiului afectează procesele biochimice şi fiziologice ale plantei. Pe solurile sărace în azot se aplică 30 . Pe celelalte soluri. creşterea rezistenţei la boli. de calciu. Fosforul îşi manifestă acţiunea sinergică împreună cu azotul şi potasiul. necroze care avansează bazipetal.de fosfor nu sunt asigurate. Îngrăşămintele cu azot se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi de aplicarea bacteriilor simbiotice. absorbţia calciului. Marginile frunzelor se necrozează. de magneziu. Dintre celelalte elemente soia consumă cantităţi importante: de sulf. Se reduce rezistenta la cădere şi la secetă a plantelor. inul sau ovăzul. El joacă un rol însemnat în sinteza grăsimilor şi depunerea lor în seminţe. se reduce capacitatea de germinaţie a seminţelor. apar pete brune pe frunze după înflorit. în unele primăveri. care influenţează favorabil dezvoltarea nodozităţilor şi fixarea azotului. comparativ cu porumbul. Asigurarea ulterioară cu fosfor nu compensează carenţa din primele faze de vegetaţie. frunzele au culoarea albăstruie-verzuie. reducând creşterea şi productivitatea plantelor. Pe marginea frunzelor apar pete de culoare galbenă. rămânând verzi numai centrul şi baza frunzei. soia absoarbe mai bine fosforul din sol. creând un mediu propice pentru bacterii. înainte de semănat. reducându-se pe măsură ce începe formarea seminţelor. Excesul de fosfor provoacă fenomenul de toxicitate. Pe solurile acide. Potasiul se absoarbe în cantitate maximă în perioada creşterii vegetative rapide. molibden. Potasiul favorizează formarea nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului. Verificarea reuşitei bacterizării se face în faza în 70 . bor. În general. fertilizarea cu azot se face în funcţie de testarea reuşitei simbiozei dintre bacterii şi rădăcini. sunt necesare microelemente. Aplicarea îngrăşămintelor. este necesară prezenţa zincului sau a fierului pe solurile erodate.

Dacă nu s-au aplicat sub arătura de bază. mai pot fi aplicate sub formă de îngrăşăminte complexe la pregătirea.3.50 0 . agrochimice privind conţinutul solului în fosfor şi potasiu (v.60 30 .4 ani de la aplicarea lor.80 40 . crearea unui pat germinativ optim pentru semănat şi care să asigure răsărirea plantelor şi dezvoltarea lor în continuare.50 100 .000-3.100 34 . tab. 3. Lucrările solului Prin lucrările de pregătire a solului în vederea însămânţării soiei se urmăresc: afânarea şi aerisirea solului. Ele contribuie la creşterea sistemului radicular. a îngrăşămintelor şi amendamentelor. 2. încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale.E. care să permită aprovizionarea plantelor pe durata vegetaţiei. 3.1 Dozele orientative de îngrăşăminte la soia N N (kg/ha) în sol: Nodozităţi Plante cu pe plantă nodozităţi peste 5 1-5 lipsă irigat mg P2O5 la neirigat 100 g sol irigat sub 2 2–5 peste 5 D.3.30 peste 50% 40 . stabilindu-se procentul de plante cu nodozităţi. distrugerea totală a buruienilor. se stabilesc dozele de azot orientative (tab.140 13 .000 neirigat kg/ha 60 . Microelementele pot fi aplicate tratând seminţele pe cale uscată sau umedă sau extraradicular. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplicai sub arătura de bază.260 0 .10 puncte de control. În funcţie de reuşita bacterizării.3 frunze trifoliate. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplica în funcţie de producţia scontată şi de valorile cartării. folosindu-se în mod obişnuit patru doze la sămânţa necesară însămânţării unui ha. acumularea unor rezerve mari de apă în sol. 71 .60 60 . facilitează simbioza dintre bacterii şi rădăcini.O.1).1). Tabelul 3. patului germinativ.100 50 .kg/ha K2O peste 85% 30 .127 40 . prin prezenţa leghemoglobinei). când se obţin sporuri însemnate de producţie şi îmbunătăţirea calităţii recoltei. O deosebită importanţă în cultura soiei prezintă biopreparatele de Bradyrhizobium japonicum.3. iar prin strivirea acestora se stabileşte eficienţa activităţii bacteriilor (conţinutul de culoare roşie presupune o activitate bună a bacteriilor.60 0 60 . Soia valorifică efectul remanent al fertilizării organice şi al amendamentelor după 2 . determiriă o nutriţie mai bună a plantelor de soia. odată cu executarea praşilelor mecanice între rânduri (praşila I şi a II-a). pe diagonala lanului în 5 .49 KAL (ppm) P2O5 P2O5 .70 Azotul aplicat fazial este utilizat mai bine când se încorporează în sol până la începutul înfloririi plantelor.90 50 .care plantele de soia au 1 .70 140 . K2O-(kg/ha) pt.

În acest caz. În condiţii de secetă. a buruienilor şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili. după eliberarea terenului de planta premergătoare se execută o lucrare cu grapa cu discuri la adâncimea de 7 . cu consum mare de energie. se încorporează şi erbicidele antigramineice. nivelat şi puţin tasat. când solul este uscat şi nu există posibilităţi de a se iriga. urmărindu-se calitatea şi efectuarea ei cât mai timpurie. Pe cernoziomurile din Moldova şi Transilvania adâncimea arăturii poate fi de 20 . care lasă terenul bine mărunţit. sau pe cele din Lunca Dunării şi a altor râuri.25 cm adâncime.3 săptămâni se efectuează o lucrare de distrugere a buruienilor cu grapa cu discuri sau cu ajutorul cultivatorului în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului cu combinatorul.11 cm. Esenţial este ca arătura să fie de cea mai bună calitate. pentru a nu se face o arătură cu bulgări mari. pe solurile grele. se execută lucrarea de drenaj. cu textură argilo-lutoasă sau argiloasă. arătura se efectuează în 1 . În zonele cu terenuri mai joase din incintele îndiguite. microclimatul zonei. gorgoane) se efectuează macronivelarea solului. După recoltarea plantelor premergătoare timpurii (cereale păioase). Arătura se menţine curată de buruieni şi afânată până la venirea iernii. prin care se încorporează resturile vegetale şi îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu. După 2 . Pentru pregătirea patului germinativ. în funcţie de umiditatea solului şi de resturile vegetale care trebuie încorporate în sol. se amână executarea arăturii până când intervine o ploaie care să umezească solul pe 20 . când solul este încă reavăn şi permite executarea unei lucrări de calitate. perpendicular sau în diagonală faţă de lucrările precedente.2 zile. prima lucrare în primăvară este distrugerea crustei. Cu ajutorul combinatorului se pot încorpora şi erbicidele antigramineice 72 .Lucrările solului trebuie să se execute ţinând seama de tipul de sol.28 cm. adâncimea arăturii trebuie să fie cuprinsă între 25 . După planta premergătoare ce se recoltează târziu se efectuează arătura de toamnă cu plugul în agregat cu gripa rotativă. respectiv uniform executată.22 cm. iar pe terenurile cu denivelări mai mari (crovuri. Experienţele executate în diferite zone au scos în evidenţă că. Când terenul prezintă denivelări se va executa şi o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare. cu alte cuvinte să se aplice o agrotehnică diferenţiată. sau chiar pe cele joase unde apa stagnează primăvara. înlesnind semănatul de calitate al soiei. Efectuarea arăturii este influenţată de planta premergătoare. Dacă este cazul. structura culturilor.

la adăpost de razele solare.5 kg/t. care este de 7 .000 de boabe să fie cât mai mare.nevolatile. să aibă puritate de cel puţin 98%.45 plante/m2 în condiţii de 73 .15°C. Tratarea seminţelor cu fungicide împotriva bolilor se efectuează numai în situaţia în care suspensia de bacterii (Nitragin-soia) se administrează direct în sol. Densitatea la semănat trebuie să realizeze 35 . condiţiile pentru semănatul soiei se realizează începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul ţării şi în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţării.5 kg/t sau Captadin 50 PU în doză de 0. asigurând parcurgerea primelor faze de vegetaţie în condiţii de zile scurte şi temperaturi mai scăzute. adaptate la o fotoperioadă mai lungă se seamănă în a doua parte a perioadei optime de semănat. iar vremea este în curs de încălzire. care determină diferenţierea unui număr mai mare de noduri pe tulpină.8°C la adâncimea de semănat şi care corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 . în zona destinată seminţelor cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu duze. Soiurile tardive şi semitardive valorifică foarte bine condiţiile ce se creează prin semănatul timpuriu. Tratarea seminţelor cu Nitragin-soia (Bradyrhizobium japonicum) se face conform instrucţiunilor ce însoţesc preparatul. Semănatul în cadrul epocii optime are importanţă deosebită în dirijarea creşterii şi fructificării. o dată cu semănatul. pentru răsărire. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să facă parte dintr-un soi zonat. iar soiurile semitimpurii şi cele timpurii. iar masa a 1. Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de realizarea temperaturii minime de germinaţie în sol. însămânţarea făcându-se imediat. mai bine direct în câmp. o eficienţă mai ridicată a erbicidelor şi maturarea mai timpurie a plantelor. Pentru tratarea seminţelor se utilizează produsul Tiradin-75 în doză de 3. Adâncimea de lucru a combinatorului nu trebuie să depăşească adâncimea semănatului (5 cm). Calendaristic. Semănatul soiei se realizează paralel cu semănatul porumbului şi nu după terminarea însămânţării acestuia. suspensia bacteriană se introduce direct în brazdă. prelungirea perioadei de înflorire şi o mai bună fructificare.0. capacitatea de germinaţie de cel puţin 80%. Se asigură condiţii mai bune de umiditate pentru germinarea seminţelor. Când seminţele au fost tratate cu fungicide. ataşat la brăzdarele semănătorii. Soiurile târzii şi semitârzii se seamănă în prima parte a epocii optime. folosindu-se 4 sau mai multe doze la sămânţa necesară însămânţării unui hectar.2 .

permite îngrijirea culturii prin praşile mecanice şi combaterea buruienilor cu erbicide. Xanthium sp. Între seminţele germinabile introduse în sol şi numărul de plante obţinute la recoltare este o diferenţă de circa 15%. Sporul de producţie se datorează creşterii uniforme şi mai viguroase a plantelor până la înflorire. Nici desimile mai mici (sub 30 pl.35 pl. deoarece. se micşorează rezistenţa la cădere şi la boli scade conţinutul seminţelor în substanţe proteice şi se măreşte norma de sămânţă la hectar. 38 .40 plante/m2 în condiţii de neirigare./m2 în zona a doua şi 35 . Pe terenurile slab sau mijlociu îmburuienate şi în condiţiile combinării combaterii chimice a buruienilor cu lucrările de prăşit mecanic între rânduri./ha) nu sunt favorabile. procent cu care se suplimentează norma de sămânţă.irigare şi 30 . primele păstăi se formează prea jos pe plantă şi se produc pierderi la recoltare.42 pl. deoarece plantele ramifică mai mult şi se realizează neuniformităţi la maturare. Această metodă de semănat se recomandă pe solurile infestate de buruieni cu răsărire eşalonată (Solamum nigrum. Soiurile timpurii. Cantitatea de sămânţă corespunzătoare densităţilor la semănat stabilite se încadrează între 70 . depinzând de puritate.30 cm şi cu 70 cm între benzi.55 seminţe germinabie/m2 şi respectiv.30 cm sau chiar 15 cm) a determinat obţinerea unor sporuri însemnate de producţie (10 ..15%). 45 .în condiţii de neirigare.50 seminţe germinabile/m2.45 pl. Pentru a se realiza aceste densităţi se seamănă 50 . cu 60 .40 şi 30 . ca urmare a reducerii competiţiei dintre plante pe rând.70 cm între benzi. precum şi datorită acoperirii solului mai timpuriu de către covorul vegetal şi captării unei cantităţi suplimentare de energie solară. La irigarea prin brazde se utilizează distanţa între rânduri de 80 cm.în condiţii de irigare. Semănatul în benzi. formate din două rânduri la distanţa de 25 .100 kg/ha. răspund mai bine la semănatul în rânduri apropiate. Abuthilon sp./m2 . capacitatea de germinaţie şi masa a 1.) şi în cazul irigării prin brazde (80 cm între benzi). În condiţiile combaterii ireproşabile a buruienilor semănatul soiei în rânduri apropiate (25 . respectiv 35 . cu talia mică. reducându-se consumul de erbicide (cu circa 50%). 74 ./m2 în prima zonă. pe terenuri neirigate sau irigate prin aspersiune se efectuează semănatul în rânduri echidistante la 50 cm./m2) nu se justifică. Distanţa între rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a acestora.40 pl. Densităţi mai mari (peste 70 pl./m2 în zona a treia . Aceste desimi se diferenţiază şi în funcţie de zona de cultură: 40 .000 de boabe. sau în benzi de 3 rânduri la 45 cm.

Semănătorile vor fi echipate obligatoriu cu brăzdare mici şi limitatoare de adâncime. Buruienile se pot distruge cu mai multă uşurinţă prin praşile mecanice. conduce la densităţi necorespunzătoare şi la producţii mici de boabe. contribuie mult la diminuarea gradului de îmburuienare încă din primele faze de vegetaţie. revenind un rol însemnat lucrărilor mecanice.3. Soiurile cu creştere determinată se pot semăna la distanţe între rânduri mai mari sau mai mici. praşile selective manuale pe rând. cât şi atunci când. corectând abaterile constatate. pentru soiurile timpurii. Semănatul prea superficial într-un strat de sol uscat sau semănatul la o adâncime de peste 5 cm în sol greu şi umed influenţează negativ germinaţia şi răsărirea. Trebuie remarcat faptul că. când se creează condiţii mai bune pentru irigarea culturii prin praşile mecanice. semănatul se face mai târziu. Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 5 cm.5 . prin modificarea reglajului. la schimbarea distantei între rânduri. oscilând între 2. Măsurile agrotehnice privind amplasarea culturii după premergătoare care lasă terenul curat de buruieni. efectuarea corectă a lucrărilor solului.5 . Distanţa seminţelor pe rând se poate realiza prin alegerea discului de distribuţie şi a raportului de transmisie dorit.0 cm pe soluri mijlocii. distanţa mai mică între rânduri. tratamentelor cu erbicide şi insectofungicide. care se 75 . a bolilor şi dăunătorilor trebuie să seefectueze integrat. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor. în condiţii de bună aprovizionare cu apă şi între 2. fără folosirea erbicidelor. o lucrare înainte de prima praşilă mecanică între rânduri.Soia se poate semăna şi la distanţe de 60 . distrugerea buruienilor răsărite la pregătirea patului germinativ şi alegerea perioadei de semănat. consecinţele fiind foarte favorabile asupra producţiei. Se efectuează 1 .70 cm între rânduri. Eventuala crustă şi buruienile se distrug cu ajutorul sapei rotative sau al grapei cu colţi reglabili. jalonându-se terenul la prima trecere.2 lucrări cu sapa rotativă. Când plantele de soia formează prima frunză trifoliată. este mai avantajoasă. lucrările cu sapa rotativă (cu colţii invers sensului de înaintare) realizează distrugerea buruienilor. Pentru soiurile cu creştere nedeterminată. nu se modifică şi desimea semănatului. din diferite motive.5 cm pe solurile mai grele.4. cu multă atenţie pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire sau pe cele răsărite. la semănatul timpuriu. Distanţa pe rând se verifică prin sondaje. lucrări cu sapa rotativă. fără a cauza pierderi de plante la soia. fiind şi mai bine înrădăcinate. manuale.

Se mai efectuează două sau trei praşile (la 8 . + Echinocloa sp. afânându-l şi încălzindu-l totodată.4 frunze . eficientă dacă se are în vedere managementul combaterii integrate a acestora cu următoarele precizări: Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat simptome de fitotoxicitate: -Erbicidele dozele recomandate.2 frunzuliţe.Erbicidele Flex.În condiţii de infestare redusă cu monocotiledonate anuale. asociate cu erbicide antidicotiledonate (tankmix) se vor aplica în doze mai reduse cu 25 . Pivot şi Bolero se pot aplica şi singure (fără aplicarea unui graminicid la semănat). benefică simbiozei între rădăcini şi bacterii. Primul tratament se va aplica după răsărirea soiei (1 . Concomitent cu efectuarea primei praşile mecanice între rânduri. Galaxy.Buruienile dicotiledonate perene (Cirsium sp. iar buruienile dicotiledonate cu 1 .3 frunzuliţe şi până la înfrăţire.8 cm adâncime şi a doua lucrare între prima şi a doua praşilă. .3 praşile mecanice şi manuale selective. deoarece combat parţial şi unele buruieni monocotiledonate anuale (Setaria sp. O combatere eficientă a buruienilor (şi a celor care apar spre faza de maturitate a soiei.4 frunzuliţe.3. lucrările cu sapa rotativă şi cultivatorul determină aerisirea şi încălzirea solului..) în faza de 2 .10 cm adâncime) în funcţie de gradul de îmburuienare. Convolvulus sp. . prin ataşarea unor organe active de la sapa rotativă la cultivator. 76 antigramineice nevolatile. la soia.30% faţă de . . folosind jumătăţi de doze pentru un tratament. Combaterea chimică a buruienilor la soia poate fi. se poate prelucra solul din zona rândurilor de plante. când buruienile au 2 . ce pot micşora producţia cu 50 . reprezintă o măsură obligatorie când se seamănă în rânduri apropiate (tab. 3. la 6 .2). erbicidele Dynam.70%) nu se poate realiza fără folosirea erbicidelor care.efectuează când se cunosc bine rândurile de plante.2 perechi de frunze trifoliate. Basagran se pot aplica în 2 tratamente secvenţiale.. al doilea tratament se va efectua la reinfestarea cu specii de buruieni dicotiledonate (3 . Pentru protejarea plantelor de soia se folosesc discuri de protecţie la cultivator.Dozele şi epocile de aplicare se stabilesc în funcţie de tipul de sol (conţinutul în humus) şi condiţiile climatice.) se distrug prin 2 . Sonchus sp. Blazer. ultima înainte de înflorirea în masa a soiei. iar buruienile dicotiledonate cu 2 . . Pe lângă combaterea buruienilor.4 săptămâni).

S. iar surfactant) sau buruienile sunt în faza de 3-4 Galaxy (36% Bentazon + 8% Acifluorfen) 2 frunzuliţe.2..5 Triflurom 48 (48% Trifluralin) sau 1.5 Tratamentul în vegetaţie se face când plantele de soia au 2-3 Blazer 2 S (24% Acifluorfen de sodiu + 2 .5 Wettol)+ Bolero (4% Imazamax) 0.25 .0 adâncime perpendiculare cu combinatorul Sencor 70 WP (70% Metribuzin) 0.10 cm prin 2 treceri Treflan 48 EC (48% Trifluralin) plus 1. Tabelul 3. Abutilon sp.8 .10 D. precum şi Leopard 5 EC (5% Quizalofop-P-etil) 1.3. În condiţii de irigare se Frontier 900 EC (90% Dimetenamid) sau 1.2 de gradul de infestare.5 . Lasso CE (48% Alaclor) sau 4-6 Erbicidele fiind nevolatile se Mecloran 48 CE (48% Alaclor) sau 4-6 încorporează în sol cu Dual GOLD 960 CE (96% Metolaclor) sau 1 . tutun.17 zile după tratament pentru a nu se întrerupe translocarea erbicidului spre rizomi. Basagran forte (48% Bentazon + 15% 2 . Abutilon sp.Când se aplică erbicidul Pivot.0 .5 combinatorul la adâncimea de 3 Stomp 330 EC (33% Pendimetalin) sau 4-5 4 cm. 9 . reducându-se eficacitatea erbicidului.300 l soluţie la hectar. inclusiv Solanum nigrum.10 luni pentru porumb. .2 aplică imediat după semănat Guardian CE (82% Acetoclor + antidol) sau 1.75 Flex (25% Fomesafen) 1.5% Setoxidim) 7 .2. iar pentru combarerea costeiului din rizomi erbicidele Galant Super (10% Haloxifop.25 cm înălţime.2. Se utilizează erbicidele de la punctul A şi B. produs comercial (substanţă activă) B.1.1.5 .La tratamentele în vegetaţie se utilizează 200 .0 se încorporează la 8 .5 .5 Agil 100 EC (10% Propaquizafop) 0. Fusilade super (12.75 .5 luni pentru grâu şi orz.2. (36% Glifosat) 2-4 săptămână înainte de înflorire a plantelor de soia .2 de înălţimea plantelor de costrei.5 fluazifop-butyl) 2.1.0.3.) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.5 perechi de frunze trifoliate.2.15 zile înainte de tratament iar după tratament nu se mai efectuează praşile mecanice sau manuale 15 . fără Solanum nigrum.5 .5 Erbicide.0 în momentul în care plantele de Targa 10 CE (Quizalofop-etil 2-3 costrei au 15 . şi Chenopodium sp.5 ..35 .2 Combaterea buruienilor la soia cu ajutorul erbicidelor Doza . Xanthium sp.kg. Xanthium sp.5.) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.R-metil) 1 .5 Trifluralinul fiind volatil.5 (preemergent) Sencor 70 EP (70% Metribuzin) sau 0.) Sole infestate cu buruieni mono şi dicotiledonate anuale şi perene.5% fluazifop-butyl) 2-3 Stabilirea dozei se face în funcţie Pantera 40 EC (5% Quizalofop-P-tefuril) 1.. Se efectuează un prim tratament cu erbicide antigramineice prevăzute la punctul A şi al doilea tratament în vegetaţie cu următoarele erbicide antidicotiledonate Pivot 100 LC (10% Imazetapyr) sau 0.) Combaterea buruienilor în solele cultivate cu soia modificată genetic.70 . Nabu S (12.0 Pentru combaterea costreiului din rizomi se aplică al treilea tratament Furore super 75 EW (12.1.1. erbicidele Treflan 24 EC (24% Trifluralin) sau 3.5 . plus Sorghum halepense din rizomi. se impun restricţii pentru plantele postmergătoare (4 . Observaţii l/ha produs comercial A.5 .0 Se aplică postemergent timpuriu C. 77 .0.Combaterea costreiului din rizomi este mai eficientă când se irigă cultura cu 10 . o cantitate mai mare ducând la scurgerea soluţiei de pe frunze.75 . de tip Roundup Ready Se poate aplica până la o Roundup C.

4 perechi de frunze la soia.10 zile. putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). 36 luni sfeclă şi legume). musca (Phorbia platura). zeamă bordeleză în concentraţie de 1% sau Orthocid 50 în cantitate de 2. iar în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură pot aduce prejudicii culturii de soia. iar în faza de butonizare-înflorire se întârzie 78 . ce atacă seminţele şi plăntuţele în faza de germinare. . rizoctonia (Rizoctonia ssp. micşorând desimea normală a lanului.5 kg/ha produs comercial. În faza de germinaţie-răsărire lipsa apei determină o răsărire neuniformă. consumându-se între 6. iar înălţimea buruienilor de 10 . molia păstăilor (Etiella zinkenella) se combate tratând sămânţa după recoltare cu Phostoxin sau Delicia în doză de 30 g la tonă în magazii închise. musca cenuşie a culturilor (Hylemia sp.). Peb + Lindan. în doză de 2 l/ha produs comercial. cu realizarea primului tratament în faza de 3 . Principalii dăunători sunt păianjenul roşu (Tetranicus urticae).). care produce defolierea prematură şi se combate în momentul semnalării cu Sintox 25.000 kg seminţe la hectar şi părţile aferente de biomasă. Irigarea soiei este deosebit de eficientă în toate zonele unde se manifestă perioade de secetă.orzoaică de primăvară. se combate prin tratamente preventive la sol.15 cm. 5 + 3 în doze de 25 . Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp.Erbicidul Roundup combate toate speciile de buruieni şi se poate aplica secvenţial (2 + 2 l/ha sau 2 + 2. înainte de pregătirea patului germinativ.000 şi 7. cartof. urmat de al doilea tratament la reinfestare (3 . 24 .3 tratamente cu Turdacupral 4 kg/ha. arsura bacteriană (Pseudomonas glycine). Primul tratament se execută la apariţia simptomelor bolilor iar celelalte tratamente la interval de 8 . Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agenţii patogeni care provoacă mana soiei (Peronospora manshurica).5 l/ha.).4 săptămâni) sau întreaga doza o singură dată în funcţie de gradul de infestare şi înălţimea buruienilor. fuzarioza (Fusarium ssp.26 luni floarea-soarelui. Apa este necesară încă de la germinare şi până la maturarea seminţelor. În momentul când bolile sunt semnalate în câmp se execută 2 .000 m3/ha apă pentru o producţie de peste 3.30 kg/ha. iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet 2 kg/t sămânţă. care se transmit prin sol şi resturi vegetale.25 l/t sămânţă. care atacă cotiledoanele în timpul germinaţiei sau la răsărire şi se combate cu Lindatox 3. şi Pythium debaryanum se recomandă tratarea seminţelor cu produsul Beret MLX 360 în doză de 1.

În această perioadă trebuie să se asigure menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm la peste 50% din i. Sunt necesare 4 . de la apariţia primelor flori şi până la umplerea seminţelor. turaţia bătătorului va fi de 400 . executarea lucrărilor de prăşit fără denivelarea solului. în funcţie şi de precipitaţiile înregistrate. care contribuie la îmbunătăţirea acţiunii erbicidelor aplicate în sol. Udările se aplică în perioada critică pentru apă a soiei.600 rotaţii/minut.4. folosirea soiurilor cu inserţie a primelor păstăi la peste 10 . iar reglajele se vor verifica de mai multe ori într-o zi de lucru urmărindu-se ca pierderile să nu depăşească 2 . sudul Moldovei) şi 2 . 79 . Pentru evitarea pierderilor la recoltarea cu combina.800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400 . viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4 . Producţiile ce se pot realiza oscilează între 3 . realizarea densităţii optime.300 m3/ha. se produce căderea florilor şi diminuarea producţiei de seminţe. seminţele capătă culoarea specifică soiului şi se întăresc.18 mm la ieşire. (intervalul umidităţii active). zonele subcarpatice).5 udări cu norme de udare de 700 . În primăverile secetoase se poate aplica o udare de răsărire cu o normă de 200 .creşterea vegetativă. următoarele la intervale de 10 . în condiţii de irigare. sitele să fie cele corespunzătoare. Prima udare se realizează înainte de înflorire.3%.14 zile.5 km/h.500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate slabă şi pe nisipuri. brunificarea a minimum 70% din păstăi. seminţele au umiditatea de 16%. fără plante căzute.5 t/ha în zona I de cultură (Câmpia Română şi Dobrogea). La irigarea prin brazde.000 m3/ha. Pentru reducerea la minimum a pierderilor la recoltare se iau măsuri de nivelare a terenului înainte de semănat. Irigarea se realizează prin aspersiune sau prin brazde.u. deschiderea între bătător si contrabătător de 20 . Momentul optim de recoltare poate fi determinat luându-se în considerare următoarele: îngălbenirea frunzelor şi căderea acestora.5 t/ha în zona a II-a de cultură (partea de nord a Câmpiei Române.6 cm).3 t/ha în zona a III-a (nord-estul şi nord-vestul ţării. norma de udare este cuprinsă între 800 şi 1.12 cm de la nivelul solului.25 mm la intrare şi 15 . calendaristic între 15 iunie şi sfârşitul lunii august. Recoltarea Recoltarea. 2. soiei ridică probleme legate de limitarea pierderilor de seminţe din cauza inserţiei joase a primelor păstăi.5 .3.a. Câmpia Transilvaniei. Câmpia de Vest. înălţimea de tăiere a plantelor va fi coborâtă cât mai mult posibil (4 .

grâul de toamnă). precum şi unele culturi recoltate toamna. rezultate bune se obţin şi după mazăre. putregaiul alb. în primul rând. fasolea şi rapiţa.) şi de dăunători (răţişoara porumbului). atacului de boli (pătarea brună şi frângerea tulpinilor. culturi ce nu pot preceda culturile de floarea-soarelui. cu rezultate bune. în primul rând. cartoful şi inul sunt. Fertilizarea 80 . putregaiul cenuşiu). se pot obţine producţii mari şi la grâul cultivat după floarea-soarelui. FLOAREA-SOARELUI Tehnologia de cultivare a florii-soarelui Rotaţia Premergătoarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu recoltare timpurie (cerealele păioase de toamnă şi. Ca urmare. trebuie evitate ca premergătoare cânepa şi tutunul (din cauza atacului de lupoaie). manifestată prin pierderi mari de recoltă. interval de timp în care se produce o epuizare a formelor de rezistenţă a patogenului în sol. care ocupă suprafeţe mari în zonele de cultură a florii-soarelui.4 PLANTE OLEAGINOASE 4. dar şi din cauza atacului de lupoaie (Orobanche sp. toate culturile neafectate de boli comune.5 kg Atrazin/ha şi să se facă tratamente contra răţişoarei). Prevenirea eficientă a bolilor se face prin evitarea cultivării florii-soarelui pe acelaşi loc un număr cât mai mare de ani. datorită. cu condiţia recoltării florii-soarelui până la 15 septembrie. Totodată. tocării şi încorporării adânci a resturilor vegetale şi aplicării unor doze ceva mai mari de îngrăşăminte cu azot. în cazul atacurilor puternice de putregai cenuşiu. cele care contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) dintre care soia. cum este porumbul (cu condiţia să nu se folosească la porumb mai mult de 1. Floarea-soarelui poate reveni pe acelaşi teren după minimum 6 ani (8 ani în condiţii de irigare şi pe loturile semincere).1. de asemenea. cultivarea repetată pe acelaşi teren este exclusă. După floarea-soarelui se cultivă. în special.CAP. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru floarea-soarelui culturile cu boli comune şi. mană. cere luarea unor măsuri drastice pentru reducerea frecvenţei şi intensităţii atacului. Sensibilitatea ridicată a florii-soarelui la diferite boli care sunt greu de combătut pe cale chimică.

0 kg fosfor. Pe măsură ce avansează în vegetaţie. au repercusiuni negative asupra proceselor de creştere şi dezvoltare şi. şi anume de la apariţia butonului floral şi până la înflorire. atât deficitul cât şi excesul de azot. 3. frunze) conţin. îndeosebi potasiu (1. floarea-soarelui nu este bine aprovizionată în perioada formării primordiilor florale (3 . O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa carenţele de elemente nutritive din fazele iniţiale de creştere. absorbţia tardivă de azot nu corectează efectele insuficienţei azotului în fazele precoce. calciu (1. adesea se constată că floarea-soarelui valorifică puţin eficient azotul din îngrăşăminte. 81 cu azot au frunzele îmbătrânite. cantităţile de fosfor şi potasiu extrase din sol prin recoltă. de culoare galbenă. de aceea. sodiu (după CR. în legătură cu ritmul de producere a substanţei uscate în timpul primelor stadii de dezvoltare. azot (1.8 . justificat de raportul îmbunătăţit între masa totală a plantei şi producţia de sămânţă (indicele de recoltă a crescut de la 0. implicit.9 . 1991). Floarea-soarelui este o plantă exigentă faţă de aprovizionarea cu azot. dacă. P şi Ca. planta de floarea-soarelui este capabilă de a absorbi azotul levigat în straturile mai profunde ale solului.3 kg magneziu. chiar dacă.35 kg azot. Bine înrădăcinată. Azotul. asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului de ulei. de asemenea.10%). floarea-soarelui poate absorbi cel puţin 3 . ulterior. 75% din K şi 90% din Mg sunt absorbite într-un interval de 2 luni.16.2..0.58%). Concentraţia în elemente nutritive este. 1.Cu fiecare tonă de seminţe. Absorbţia elementelor nutritive este rapidă la floarea-soarelui. tulpini.51%).HERA şi col.8 . rotaţie. cantităţi apreciabile de elemente minerale. Îngrăşarea de bază trebuie gândită ţinând cont de gradul de fertilitate al solului. 2. Consumurile sunt mai mici decât cele menţionate în literatura mai veche.40) (V. plantele subnutrite seminţe seci.16 . se formează puţine flori şi producţia rămâne mică. condiţiile de vegetaţie sunt mult mai bune.5 kg potasiu.3%).0. magneziu (0. În timpul înfloritului. Din acest motiv. iar la recoltare au calatidii mici şi cu multe . GACHON (1972) a arătat că 66% din N.1 kg calciu. Pentru floarea-soarelui. în special în fazele timpurii. floarea-soarelui extrage din sol 18 . BÂRNAURE.25 la 0.7. de exemplu.4 kg azot/ha/zi. 1998).33 .5 săptămâni după răsărire). 1. Produsele secundare (calatidii. mijlociu pretenţioasă la fosfor şi foarte exigentă la potasiu. foarte ridicată în plantele tinere şi descreşte spre maturitate.

Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoacă scăderea accentuată a conţinutului de ulei, iar pe solurile brune şi brune podzolite diminuează cu 14 28% producţia de seminţe. În toate fazele de vegetaţie, excesul de azot provoacă creşterea luxuriantă şi prelungirea vegetaţiei plantelor în detrimentul producţiei de seminţe şi al conţinutului în ulei şi, desigur, al rezistenţei la atacul de boli şi la secetă. La evitarea excesului de azot (pe toată suprafaţa sau în vetre) contribuie: folosirea în primăvară de îngrăşăminte chimice complexe sau nitrocalcar; fracţionarea cantităţilor de azot: o parte se administrează la pregătirea patului germinativ şi restul în timpul vegetaţiei. Cantităţile de azot ce trebuie aplicate la floarea-soarelui se stabilesc, în primul rând, în funcţie de producţiile planificate şi de indicele de azot al solului (tab.4.1.1, după CR. HERA şi Z. BORLAN, citaţi de V.BÂRNAURE, 1991). Dozele astfel stabilite se măresc cu 10 kg/ha după premergătoare ca porumb, cartof de toamnă, sfeclă; se măresc cu 10 kg/ha dacă solul are în primăvară apă la nivelul capacităţii de câmp; se micşorează cu 0,75 - 1,5 kg pentru fiecare tonă de gunoi administrată la planta premergătoare sau direct la cultura de floarea-soarelui şi cu circa 10 kg dacă la semănat este secetă relativă (mai puţin de 80 m3/ha apă, sub capacitatea de câmp). Azotul se administrează o jumătate la pregătirea patului germinativ (sau concomitent cu semănatul), sub formă de azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide sau îngrăşăminte complexe; cealaltă jumătate, concomitent cu praşila I sau, sub formă nitrică, la praşilele I şi a II-a. Fosforul influenţează puternic procentul de ulei, iar în anumite condiţii determină şi o sporire a producţiei de sămânţă, chiar mai accentuată decât azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultiva în nici un caz fără fertilizare cu fosfor, deşi este citată de numeroşi autori ca având o capaciate mare de folosire a fosfaţilor din sol; acest lucru nu este valabil pentru fazele iniţiale de creştere. Pe de altă parte, în ţara noastră regimul precipitaţiilor şi temperatura (în cultură neirigată) din perioada de înflorire şi fructificare nu permit o valorificare superioară a rezervelor de fosfor din sol. Absorbţia fosforului urmează un ritm apropiat de cel al azotului şi depinde mai mult de explorare a solului de către rădăcinile florii-soarelui. Pentru floarea-soarelui cele mai indicate îngrăşăminte cu fosfor sunt cele complexe. Dintre îngrăşămintele simple se va folosi, cu mai bune rezultate,
82

superfosfatul concentrat pe soluri uşor acide şi superfosfatul simplu pe soluri neutre şi alcaline (V. BÂRNAURE, 1991). Epoca de administrare este vara sau toamna, înainte de arătura de bază, cu încorporare sub brazdă. O parte din fosfor (circa 1/3 din doză) se poate aplica pe rând, odată cu semănatul, cel mai bine sub formă de îngrăşăminte NP. Acest mod de fertilizare favorizează o bună înrădăcinare şi creştere iniţială a plantei, conferindu-i rezistenţă la secetă şi făcând posibile economii la cantitatea de fosfor, de 15 - 20%.
Tabelul 4.1.1 Doze de azot (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 2.500 3.000 3.500 1,5 94 107 117 2,0 85 98 111 2,5 80 93 103 Indicele de azot 3,0 77 89 100 3,5 74 87 97 4,0 72 85 95 4,5 71 84 94

Dozele de fosfor recomandate în tehnologia actuală de cultivare a floriisoarelui sunt prezentate în tabelul 4.1.2 (după CR. HERA şi col., citat de V. BÂRNAURE, 1991).
Tabelul 4.1.2 Doze de fosfor (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 15 3.000 3.500 124 146 P-Al (ppm) (P2O5 mg/100 g sol = P-Al - ppm x 0,23) 20 114 135 25 103 124 30 93 115 35 84 105 40 76 97 45 67 89 50 60 81

Potasiul. Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care îl restituie în proporţie de 90%, prin resturile vegetale rămase după recoltare. Potasiul are influenţe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de către floarea-soarelui, sporirea rezistenţei la frângere, la atacul diferitelor boli. La insuficienţa potasiului, plantele de floarea-soarelui rămân mai mici şi capătă aspect de tufă (cu internodii scurte şi frunze dese). Suprafaţa foliară se reduce drastic la carenţa de potasiu. Pe solurile cu mai puţin de 15 mg K2O/100 g sol) (soluri brune, soluri podzolite şi podzolice) trebuie folosite 60 - 80 kg potasiu/ha. În cultură irigată, potasiul trebuie folosit în toate condiţiile. Ca îngrăşăminte cu potasiu, produse industrial, se recomandă sarea potasică, administrată toamna (sub arătură), îngrăşămintele complexe de tip NPK (înainte sau concomitent cu semănatul). Gunoiul de grajd aduce sporuri de producţie mai mari (700 - 800 kg/ha) pe soluri carbonatate şi pe cele podzolite. Se realizează o mai bună valorificare a
83

gunoiului de grajd pe ansamblul rotaţiilor, dacă acesta se administrează la planta premergătoare (porumb, sfeclă, cartof - în condiţii de irigare) (V. BÂRNAURE, 1991). Floarea-soarelui valorifică superior efectul remanent al gunoiului de grajd. Plantele de floarea-soarelui prezintă, uneori, semne de suferinţă specifice dezechilibrului de nutriţie cu microelemente, mai frecventă fiind carenţa de molibden (în primăverile răcoroase, pe solurile acide) şi cea de bor (în anii cu primăveri secetoase), carenţe care se combat prin încorporarea, o dată cu lucrările solului, a 0,55 - 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 - 1,5 kg/ha molibdat de sodiu. Lucrările solului Floarea-soarelui necesită un sol bine afânat, fără hardpan şi structurat, care să permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al buruienilor. Aceasta este o garanţie a unei bune alimentări cu apă şi elemente nutritive a plantelor şi o mai bună rezistenţă la cădere. Cele mai frecvente consecinţe ale unei pregătiri neglijente a solului pentru floarea-soarelui sunt: stagnarea seminţei în sol, care nu reuşeşte să străbată crusta compactă de la suprafaţa solului; tendinţa pivotului rădăcinii de a se dezvolta superficial atunci când întâlneste o zonă prea compactă; concurenţa cu buruienile până în stadiul de 5 perechi de frunze. Lucrarea de dezmiriştit se realizează cât mai devreme posibil după recoltarea premergătoarei şi este urmată de arătura adâncă, efectuată pe un sol scurs bine, evitând, pe cât posibil, patinarea care netezeşte şi compactează fundul brazdei. Adâncimea arăturii pentru floarea-soarelui trebuie să fie de 22 - 25 cm; lucrarea mai adâncă este necesară pe terenurile puternic îmburuienate sau cu cantităţi mai mari de resturi vegetale rămase pe teren şi pe solurile compactate. În zonele mai umedă şi pe solurile mai grele, îmbunătăţrea regimului aerohidric al solului, prin scarificare la 60 cm, aduce sporuri de producţie de până la 28% (M. CROITORU, citat de V. BÂRNAURE, 1991). În primăvară, pentru a obţine un pat germinativ cât mai aproape de aceste cerinţe ideale, trebuie limitat numărul de treceri pe teren cu utilajele agricole la un minim care să evite tasarea excesivă. În plus, trebuie să nu se lucreze pe un sol insuficient scurs în adâncime; în asemenea situaţii, este de preferat, să se întârzie câteva zile data semănatului. La umiditate ridicată, tasarea produsă de roţile tractorului determină deteriorarea însuşirilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se lucrează nu realizează o mărunţire a solului, ci o fragmentare în felii a acestuia, care îngreuiează şi întârzie pregătirea patului germinativ şi favorizează pierderea umidităţii din sol.
84

în ziua sau preziua semănatului. se lucrează cu grapa cu discuri uşoară în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. O atenţie deosebită trebuie acordată folosirii de seminţe mari şi omogene. iar cele decojite şi cu miez parţial lipsă sub 85 . HERA şi col. cele fisurate . Conservarea apei în sol constituie un obiectiv esenţial care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ. prin care se favorizează pierderea apei prin evaporare într-o perioadă în care aceasta este accelerată de temperaturile în creştere şi vânturile care bat cu intensitate (CR. şi să fie din F1. pierderile de la semănat la răsărit pot ajunge la 25 40%. Seminţele germinabile intacte dau germeni normali în proporţie de 95%. întoarcerea şi răscolirea energică a solului. germinaţie minimum 85%). şi nu mai devreme. în anumite condiţii. Prin această operaţiune sunt îndepărtate seminţele mici. Prin ultimele lucrări sunt încorporate erbicidele şi îngrăşămintele. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută cu combinatorul. Puritatea fizică creşte până la 100% şi capacitatea de germinaţie peste 95%. şi nu se realizează o distribuţie uniformă a plantelor pe teren. asigurându-se o răsărire rapidă (explozivă). O lucrare efectuată de unii cultivatorii de floarea-soarelui de la noi (şi care se justifică adesea) este alegerea seminţelor la masă. decojite. care prezintă denivelări şi unele resturi vegetale incomplet încorporate. integritate fizică. în cazul folosirii de seminţe mici. Pentru a realiza un pat germinativ corect trebuie folosite agregate complexe. fără spărturi sau fisuri. în cazul hibrizilor. solul trebuie lucrat superficial. Pentru aceasta. fisurate. Sămânţa şi semănatul Obţinerea de plante viguroase printr-o răsărire uniformă şi rapidă este determinată de folosirea la semănat a unui material semincer cu indici calitativi superiori: valoare biologică şi culturală ridicată (puritate fizică minimum 98%.Suprafeţele lucrate bine încă din toamnă şi care la desprimăvărare se prezintă fără resturi vegetale şi nivelate se lucrează cu combinatorul. atacate de boli (pătate). lanuri mai puţin atacate de boli şi sporuri de producţie. printr-un număr cât mai redus de lucrări. lipsa bolilor. uniformă (fără goluri). 1989). pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii. Calitatea patului germinativ este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru si de evitarea lucrării când solul este prea umed.. se va evita afânarea excesivă. iar cele arate în toamnă. Sămânţa trebuie sa fie din anul precedent şi să aparţină unor categorii biologice superioare.85%. în cazul soiurilor. cu scopul de a evita numărul de treceri prea mare (combinatoare).

ROMAN şi col. Felix). multe seminţe pier prin mucegăire. perioada optimă de semănat începând. BÂLTEANU şi GH. 1993). 1986). după unele estimari. răsăritul se prelungeşte şi este eşalonat ( după GH.25 l/t de sămânţă). 2 kg/t de sămânţă).6 zile. semănatul se face. V. Întârzierea semănatului este însoţită de răsărirea neuniformă a plantelor. ROMAN. Calendaristic. Tratarea seminţei de floarea-soarelui înainte de semănat. Durata optimă de semănat în fiecare an este de 5 . Epoca de semănat. 4 kg/t de sămânţă) sau oxadixil (Wakil PTS. PANĂ. 2 kg/t de sămânţă). tiofanat metil + tiuram (Tiramet 60 PTS. Semănatul culturilor de floarea-soarelui începe atunci când în sol se realizează pragul minim de 7°C la adâncimea de încorporare a seminţei (şi vremea este în curs de încălzire). citaţi de V. sunt asigurate. V. 2. la circa 15 zile de la desprimăvărare (GH. iar în cele umede şi reci se poate semăna ceva mai târziu.5 kg/t de sămânţă). 28 l/t de sămânţă) efectuate centralizat. condiţii favorabile pentru germinarea rapidă şi uniformă a seminţelor şi răsărirea plantelor.) se recomandă tratamente cu carbofuran (Furadan 35 ST sau Carbodan 35 ST sau Diafuran 35 ST. deoarece aceste produse sunt foarte toxice (după AL. plantele sunt debile. iprodione (Rovral 50 PU. între 25 martie (zone cu desprimăvărare mai timpurie) şi 15 aprilie. vinclozolin + carbendazim (Konker SC. BARBULESCU şi col. 1. momentul semănatului florii-soarelui este determinat de evoluţia condiţiilor climatice în primăvară. Se recomandă să se efectueze tratamente contra manei (Plasmopara helianthi) cu metalaxil (Apron 35 SD. Calendaristic. datorită reducerii umidităţii din sol şi de deplasarea fazei de înflorire în perioada 86 . de regulă. în primăverile secetoase se recomandă semănatul la începutul intervalului. Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) se fac tratamente cu unul dintre produsele: procimidon (Sumilex 50 PU. de specialişti. mancozeb + tiofanat metil (Mancoben 60 PTS. 1991). Pentru controlul dăunătorilor (răţişoara porumbului . de asemenea.Agriotes sp. 1992).Tanymecus dilaticollis şi viermilor sârmă .0 kg/t de sămânţă). 1 kg/t de sămânţă). contra bolilor şi dăunătorilor este obligatorie.75% (uneori sub 50%) (ZOIA CERESNYES şi N. La semănatul prea timpuriu. la hibrizii nerezistenţi (Fundulea 206.BÂRNAURE.. atacurile de mană şi putregai alb sunt mai pronunţate. astfel. procentul de ulei. producţia de seminţe scade şi se diminuează. 2. Întârzierea semănatului în a doua jumătate a lunii aprilie sau începutul lunii mai determină scăderi importante de producţie.

Distanţa dintre rânduri. 87 .0 si 5.5 cm adâncime pe soluri mai grele. atac de boli (mai ales pătarea brună. 70 cm/25cm). iar cele superioare pentru hibrizii cu talie mică şi rezistenţă bună la frângere şi cădere. Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând la semănat să fie uniformă. ca atare.5 kg/ha.distanţă care permite utilizarea sistemei de maşini de la porumb.60. distanţă care asigură o mai bună distribuire pe teren a plantelor. ceea ce determină importante scăderi de producţie. Cantitatea de sămânţă la hectar. producţiile cele mai mari se obţin dacă la recoltare există 45.50.000 . În conditii de irigare prin brazde se seamănă la 80 cm distanţă între rânduri. În condiţii de cultură neirigată sau irigată prin aspersiune. pentru asigurarera creşterii şi dezvoltării armonioase a tuturor plantelor. corespunzătoare densităţilor optime. între 4. se seamănă la 70 cm între rânduri . care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânţa în curs de germinare şi provoacă pagube (efecte fitotoxice . la sporirea proporţiei de seminţe seci. la formele existente în prezent în cultură în România. variază.de secetă din a doua jumătate a lunii iulie.15% (exprimate în seminţe germinabile/m2) faţă de densităţile de recoltare. este generalizat semănatul florii-soarelui la distanţa de 70 cm între rânduri. la consumuri specifice mai mari de apă şi elemente nutritive. scăderi drastice de recoltă s-au constatat doar la întârzierea semănatului până în ultimile zile ale lunii aprilie. obişnuit.cu atât mai mari. În climatul mai umed din vestul Europei. 50 cm. Adâncimea de semănat este de 5 . Valorile de densitate inferioare sunt recomandate pentru soiul Record. între diferite distanţe de semănat experimentate în condiţiile de la noi (70 cm. Densitatea. umede şi numai dacă nu se folosesc erbicide triazinice. La semănat se vor asigura densităţi mai mari cu 10 . diferenţele de producţie nu sunt importante. Trebuie subliniat că în zona solului brun-roşcat din Câmpia Română. Ceilalţi hibrizi cu talie mai înaltă reacţionează bine la o densitate intermediară. Densităţile excesive duc la cădere şi frângere (plante mai înalte şi mai subţiri). prin care sunt asigurate posibilităţile de combatere a buruienilor prin praşile mecanice. culturile de floarea-soarelui sunt semănate la 60 cm între rânduri.000 plante/ha în cultură neirigată şi 50.7 cm. În condiţii bune de vegetaţie. dar şi la putregai).000 .000 plante/ha în cultură irigată. Trebuie reţinut că. cu cât solul este mai uşor). se poate semăna la 4 .

Prăşitul culturii influenţeaza hotărâtor creşterea plantelor şi nivelul recoltei. de asemenea. ceea ce va asigura o răsărire uniformă a plantelor. Ultimul prăşit se efectuează la înălţimea plantelor de 60 . Este indicat să se folosească la primele lucrări discuri de protecţie a rândurilor.40 zile.3 ori manual pe rând. la avertizare. Într-un interval de 30 .Respectarea vitezei de semânat este. CÂRNU şi colab.10 cm. până la 14 . o condiţie importantă. deoarece se lovesc plantele (planta este foarte sensibilă la rupere). Floarea-soarelui se prăşeşte de 2 .70 cm. prin instalare de stupi de albine (1.600 kg/ha (I. BONJEAN. Principalele variante de combatere a buruienilor din culturile de floarea-soarelui cu ajutorul erbicidelor sunt prezentate în tabelul 5.5 km/h) permite o repartiţie optimă a seminţelor pe rând şi uniformitatea adâncimii. Tratamentele. 1986). imediat ce apar buruienile. floarea-soarelui trebuie. A doua praşilă mecanică trebuie făcută la interval scurt (10 . o viteza redusă (4. Prima prăşilă se face imediat ce rândurile de floarea-soarelui se disting bine şi s-au format primele două frunze adevărate.15 cm la ultima (frunzele sunt rigide şi se rup cu uşurinţă). plantele fiind sensibile şi la acoperirea cu pământ. să fie protejată prin tratamente cu erbicide şi prin prăşit. Erbicidarea. la adâncimea de 6 . Prăşitul are un rol dublu: de a completa acţiunea erbicidelor (în numeroase cazuri erbicidele nu asigură distrugerea completă a buruienilor) şi de a ameliora structura solului şi a favoriza dezvoltarea tinerei culturi. Alegerea erbicidelor şi a asociaţiilor de erbicide depinde de buruienile prezente în parcela în care se cultivă floarea-soarelui. Lucrările de îngrijire Floarea-soarelui este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor până în stadiul de 5 perechi de frunze. aduce sporuri de producţie de 300 . viteza I la prima lucrare şi vitezele II şi a III-a la următoarele (după A. Polenizarea suplimentară a florii-soarelui. Mai întâi se prăşeşte mecanizat şi apoi se prăşeşte manual.3 ori mecanic între rânduri şi de 2 . întârzierea făcând imposibilă intrarea în lan cu cultivatorul.. 88 .2 stupi/ha) înainte de înflorire. în vecinătatea culturilor. Viteza de lucru se stabileşte astfel ca să nu se arunce pământul pe rând: de regulă.56%). La interval de circa 15 zile se face a treia praşilă mecanică. deci. Zona de protecţie la prăşit creşte de la 8 .13.12 zile).5 . contra bolilor pot aduce sporuri substanţiale de producţie (plus 30 .10 cm la prima praşilă. 1982).

1 kg/ha).15 zile după sfârşitul înfloritului. GH. spre sfârşitul verii). se poate ajunge la distrugerea ţesuturilor tulpinii şi căderea în masă a plantelor (reducerea producţiei. Dacă predomină atacul pe calatidiu. pe solului brun-roşcat din Câmpia Română. 2 l/ha). fusilazol (Punch 40 EC. în toate fazele de vegetaţie. de ordinul a 7 . vinclozolin (Ronilan 50 WP. 1.Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este o boală care poate apărea pe orice parte a plantei (se manifestă ca un putregai alb). Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este o ciupercă care se poate dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui. Festiv. Boala a apărut în 1981 în judeţele din vestul României şi s-a extins foarte repede. cu exces temporar de umiditate. În anii secetoşi. Pieirea plantelor şi reducerea drastică a densităţii lanurilor pot conduce la scăderi de producţie foarte importante. 89 . în situaţia în care umiditatea persistă. Felix. benomil (Benlate 50 WP. se recomandă 2 tratamente. 1 kg/ha). cu rezistenţă la putregaiul alb. acoperind ţesuturile senescente cu o cuvertură cenuşie (apare mai ales pe calatidiu. umiditatea favorizând atacul (atac timpuriu frecvent). iprodione + carbendazim (Calidan SC. ROMAN. Boala se propagă prin conidii în timpul vegetaţiei şi prin miceliu şi scleroţi de la un an la altul (C. tratamentele la sămânţă sunt eficiente.. pierderi mari la recoltare sau imposibilitatea recoltării mecanizate). îndeosebi în zonele mai umede. V. Agentul patogen se conservă în sol sub formă de scleroţi o durată mare de timp. GHEORGHIEŞ.8 ani. primul în intervalul de la diferenţierea netă calatidiului. iar pierderile de plante pot depăşi 30% (C. V. 1993). Contaminarea se face la nivelul solului. Pagubele cele mai importante se observă cel mai mult după înflorit. al doilea la 10 . GH. Cultivarea hibrizilor Super.5 kg/ha). 0. Infestarea se face în primăvară. cu frecvente porţiuni depresionare (crovuri) boala a fost semnalată pentru prima dată în 1984 (C. şi. GHEORGHIEŞ. În cazul ambelor boli. 2 kg/ha. atacul este mai putin amplu şi dăunător. BĂRBULESCU şi col. procimidon (Sumilex 50 WP. deprecierea calităţii. Select. este favorizat atacul târziu. Sensibilitatea maximă a plantelor se înregistrează la răsărire şi la formarea calatidiului. pe solurile unde apare exces de umiditate (aşa cum este solul brun-roşcat).4 l/ha). Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciupercă care se conservă pe resturile de cultură infestate rămase la suprafaţa solului. este o soluţie pentru limitarea infestării. până la apariţia florilor ligulate. folosind unul din produsele: iprodione (Rovral 50 PU. 1984). carbendazin (Bavistin 50 WP. în anii cu veri ploioase. 1 kg/ha).

O mare atenţie trebuie acordată distrugerii samulastrei de floarea-soarelui şi a resturilor vegetale (AL. În prezent. Atacul de răţişoară este mai puternic în sudul şi estul ţării. Select. cu dimetoat+deltametrin (Dimecis 300. bioxazol (Baycor 300 EC. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile de plante rămase în sol. din stadiul de 90 . Felix şi Select. cea mai păgubitoare boală a floriisoarelui. Irigarea. 1 l/ha). Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) este o boală răspândită în toată ţara şi considerată. respectarea rotaţiei de 6 ani. după porumb şi în primăverile calde şi secetoase.25 l/ha). sau produse conţinând trifumizol (Trifmine 30 WP. cultivarea hibriziilor toleranţi. sau. simptomele de atac manifestându-se încă de la începutul vegetaţiei.5 EC. sau când floarea-soarelui urmează după porumb. În anumite situaţii.8 perechi de frunze. 0. dăunători foarte păgubitori pe majoritatea terenurilor agricole de la noi. secetoase şi calde. Eficiente sunt măsurile preventive: distrugerea resturilor vegetale.. dar planta utilizează mai bine rezervele de apă din sol la desprimăvărare şi precipitaţiile din cursul vegetaţiei. 3. când nu s-au efectuat aceste tratamente.5 l/ha) în amestec cu deltametrin (Decis 2. Consumul de apă al florii-soarelui este asemănător cu cel al porumbului. evitarea amplasării culturilor de floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate. până la apariţia florilor ligulate. nuarimol (Trimidal 9 EC. 1993).ROMAN). 2 l/ha). când răsărirea şi dezvoltarea plantulelor se desfăşoară mai lent.Festiv. în lipsa acestuia. al doilea la diferenţierea calatidiului. folosind preparate pe bază de fusilazol. carbendazin. Cei mai importanţi sunt gărgăriţa porumbului sau răţişoara (Tanymecus dilaticollis) şi viermi sârmă (Agriotes sp. tratarea seminţelor înainte de semănat). BARBULESCU şi col. Combaterea dăunătorilor. în perioada răsăririi florii-soarelui. sunt necesare tratamente.).5 l/ha). 3. 1 kg/ha). viermii sârmă crează probleme pe terenurile cu încărcare mare de păioase. până nu demult. Sunt obligatorii tratamentele la sămânţă cu produse conţinând carbofuran. pe solurile mai grele şi în primăverile umede şi răcoroase. În vegetaţie se recomandă două tratamente: primul în faza de 6 . iprodione + carbendazim (după recomandările de la combaterea putregaiurilor). dar şi în unele primăveri. cu dimetoat (Sinoratox 35 CE. vinclozolin + carbendazim. Super. importanţa ei s-a redus prin măsurile preventive care se iau (extinderea cultivării hibrizilor rezistenţi . Faza de sensibilitate maximă la secetă se situează într-un interval de circa 40 zile (corespunzând creşterii plantelor şi înfloritului calatidiului).

un disponibil de apă de 160 mm în sol + precipitaţii este suficient pentru a obţine un indice foliar nelimitant (2. florile de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate. Până la înflorire. pentru a nu decortica seminţele şi a nu 91 .200 mm de apă disponibilă (apa din sol + ploi + irigare). la un timp de revenire de 7-14 zile. între ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie. dăunătorilor. La irigarea pe brazde. În functie de zonă şi hibrid. Durata normală de recoltare mecanizată a unei sole cu floarea-soarelui este de 6 .85 % din calatidii au culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15 .700 rotaţii/minut.000 . În caz contrar.5 .60 m3/ha şi zi. bolilor.1.buton floral (de 3 cm) la stadiul de sfârşit de înflorire. necesarul de apă este de 40 .200 m3/ha la prima udare şi 800 . Pentru o producţie de 3.000 m3/ha la următoarele. în România (cu unele diferenţe în funcţie de zonă şi climat). Recoltarea mecanizată a culturilor de floarea-soarelui se poate începe de la 15 % umiditate şi trebuie să se încheie cel mai târziu la 9 . O dezvoltare uniformă a culturii şi o coacere cât mai omogenă sunt condiţii importante pentru recoltarea cu pierderi minime. resturile de flori de pe calatidiu cad singure. Perioada de recoltare se situează. înflorire şi umplerea seminţelor. în mod normal. Recoltarea Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80 . norma de udare este de 1. lipsa ploilor în această perioadă impune aplicarea a 2 . trebuie urmărit să fie menţinut un foliaj în activitate cât mai îndelungată. iar seceta în faza de umplere a seminţelor afectează MMB şi conţinutul in ulei. în caz contrar. în medie.000 kg/ha. La irigarea prin aspersiune.20 % sunt încă galbene). pentru care s-a calculat un necesar de 150 . În faza de maturitate.10% umiditate. Insuficienţa apei la înflorit diminuează numărul de seminţe pe calatidiu.500 kg/ha. în funcţie de textura solului (la irigarea prin aspersiune).3 udări cu norme de 400-800 m3/ha. păsărilor. Recoltarea se face cu combina pentru cerale. situat calendaristic în lunile iunie şi iulie. O recoltare prea târzie diminuează producţia prin pierderile de boabe datorită scuturării.8 zile. prevăzută cu echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui şi reglată corespunzător: turaţia bătătorului trebuie redusă la 450 .1.3). nevoile plantei sunt de 420 mm apă. se produc pierderi mari prin scuturare. Perioada în care apa de irigare determină sporuri de recoltă este formarea calatidiului. unele calatidii intră în supracoacere şi pierderile de seminţe prin scuturare pot ajunge chiar la 1.

Este important de subliniat că se reduc mult pierderile prin scuturare. GUMANIUC şi col. BÂRNAURE. Floarea-soarelui este o plantă cu mare capacitate de producţie. Calatidiile sunt tăiate cu secera. Cele mai bune premergătoare sunt: cerealele de toamnă. după 9 zile de la tratament. dar consumul mare de muncă manuală limitează folosirea acestei metode de recoltare. căderea plantelor. 1991). pentru a asigura condiţii bune de pregătire a terenului şi acumularea apei necesare răsăririi. pericolul deprecierii recoltei şi cheltuieli mari de uscare.. după 7-8 ani. Pe suprafeţe restrânse şi în anumite condiţii speciale.000 kg/ha. dezvoltarea bolilor. Pe plan mondial.10 l/ha). mazărea. Producţiile medii în ţara noastră se situează în jur de 1. Din contră. sunt puse la uscat şi apoi sunt treierate cu combina. Se foloseşte diquat (Reglone 20 LS.17% şi se poate recolta (N. 3 . dar fără a antrena seminţele pline. cartoful timpuriu. Producţii. 4.500 kg/ha. care depăşeşte 4. Defolierea chimică este recomandată în cazul maturării întârziate a floriisoarelui sau când recolta este ameninţată de atacul agenţilor patogeni Botrytis sau Sclerotinia. citat de V. pentru a elimina seminţele seci şi resturile de flori.500 kg/ha.500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură.creşte conţinutul de impurităţi.18 mm la ieşire. iar în caz de atac de Sclerotinia.35%. distanţa bătător-contrabătător va fi 25 . decojirea seminţelor la treierat. 92 . scuturare. Nu se cultivă după soia şi floarea-soarelui. un recoltat prea târziu sporeşte pierderile prin atacul păsărilor. pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Multe unităţi agricole cu experienţă în cultivarea florii-soarelui obţin frecvent producţii de seminţe de peste 2. RAPIŢA Tehnologia de cultivare Rotaţie Bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul până la începutul lunii august.300 si 2. producţiile medii în ţările mari cultivatoare se situează între 1. se apelează la recoltarea manuală a culturilor de floarea-soarelui. Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după 3 ani. când 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30 . borceagul de toamnă şi trifoiul roşu după prima coasă. la staţionar. ventilare bine reglată.2. Recoltarea prea devreme a culturilor înseamnă un conţinut ridicat de impurităţi umede. umiditatea seminţelor scade la 15 .30 mm la intrare şi 12 .

0 . următoarele: azot 80 – 180 kg. SOLTNER (1990).50 kg potasiu. citat de GH.5. pentru corectarea acesteia în limitele pH 6. pentru producţii de circa 3 000 kg/ha seminţe se aplică următoarele doze de azot: Suedia 120 .5 kg P2O5. Italia 150 kg.60 kg fosfor. 50 . BÎLTEANU şi V. 40 . Până la semănat arătura se menţine curată de buruieni. în agregat cu grapa stelată.60 kg azot.190 kg. a determinat obţinerea de sporuri economice atât la rapiţă. consumul specific este de 50 . 2. pentru 100 kg seminţe. În acest caz se reduc dozele de îngrăşăminte chimice cu 1. 10 kg K2O. După D. se impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili.2.25 cm. cele mai mari cantităţi.0 1. 1979). Franţa 120 . BÎRNAURE (1979) menţionează că. V.60 kg calciu. Cantităţile de fosfor şi potasiu variază între 100 . Gunoiul de grajd. plus partea aeriană de masă verde. 0.80 kg. 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de microelemente. sunt absorbite în perioada de la desprimăvărare şi până la începutul fructificării.75 kg P şi 2. în general. mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. Absorbţia elementelor nutritive are loc cu intensitate din primele faze de vegetaţie. rapiţa consumă 2 kg N. Îngrăşămintele chimice aplicate singure sunt foarte bine valorificate. fiind o mare consumatoare de elemente nutritive. BÎLTEANU (1993). se aplică amendamente cu calciu. potasiu 60 . potasiu şi indicele azot sunt. Pentru o tonă de seminţe şi producţia de biomasă aferentă.Fertilizarea Rapiţa este foarte pretenţioasă la fertilizare. însă. urmând ca arătura să se realizeze după prima ploaie.30 t/ha. cât şi la cultura dublă care a urmat sau la grâul semănat în toamnă (GH.5 kg N. Lucrările solului Arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului la adâncimea de 20 . iar restul de 2/3 din doza de azot va fi dată primăvara timpuriu. Germania 150 . Întreaga doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază. Dozele de îngrăşăminte pentru cultura rapiţei în funcţie de producţia planificată şi valorile cartării agrochimice privind conţinutul în fosfor.200 kg.5 7.5 kg K pentru fiecare tonă de gunoi de grajd. În situaţia când solul este uscat şi arătura nu poate fi efectuată fără a scoate bolovani. fosfor 50 – 80 kg. aplicat direct culturii de rapiţă în cantitate de 20 . 93 . Pe solurile cu reacţie acidă. 30 . BÎRNAURE. în diferite ţări mari cultivatoare de rapiţă.140 kg.140 kg.

1985). inclusiv Sorghum halepense din seminţe. pentru a asigura încorporarea seminţei la adâncimea optima. 1983.10 kg/ha. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să provină din anul însămânţării. în prima urgenţă. vestul şi nordul ţării. Semănatul mai devreme. a avea la recoltare 80 . POP. nu necesită praşile. PICU şi A. cu început de alungire a tulpinii.1. Balan. iar pentru estul. Erbicidele volatile Treflan. în majoritatea ţărilor cultivatoare. deoarece combat foarte bine samulastra de grâu sau orz şi numeroase specii de buruieni anuale.110 plante/m2. să aibă puritatea minimă de 97% şi germinaţia minimă de 85%. determină scăderea rezistenţei la iernare şi dispariţia unui număr mai mare de plante sau a tulpinilor florifere principale. 1987). datorită reducerii gradului de ramificare a plantelor.10 septembrie (I. În ţara noastră. Perioada de semănat în sudul ţării este 5 . P. în toamnele cu precipitaţii. la distanţa între rânduri de 12. în funcţie de umiditatea solului şi textură.5 . Densitatea plantelor la recoltare. 1 . 1983. I. La data semănatului terenul trebuie să fie bine mărunţit şi aşezat. La aceste densităţi se asigură o coacere mai uniformă.150 boabe germinabile/m2.3. în funcţie de umiditatea solului. la semănat. este de 70 .15 septembrie. Adâncimea de semănat este de 2. Rowral 50 WP (1 kg/t). Speciile monocotiledonate anuale şi perene (costrei din rizomi) pot fi combătute prin aplicarea în vegetaţie (postemergent) a erbicidelor selective ca: 94 . Dacă terenul este prea afânat se tăvălugeşte înainte de semănat. Rapiţa de primăvară se seamănă timpuriu. pierderile prin scuturare. sau Ro-Neet sunt de preferat. Se aplica preemergent şi se încorporează prin dublă discuire (N.5 cm.80 plante/m2.5 cm. se asigură 100 . ŞARPE. Semănatul se realizează cu semănătorile pentru cereale. Sămânţa se tratează cu Rapco T7 (6 kg la 100 kg sămânţă) sau cu alte produse ca Ronilan 50 WP Sumilex WP. Semănatul. pentru. textura şi calitatea pregătirii patului germinativ. Cantitatea de sămânţă este de 6 . TIANU. Lucrările de îngrijire Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 4. astfel. micşorându-se. ZAHAN. sunt mai rezistente la cădere şi se pot recolta mecanizat în condiţii bune.Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adâncimea de semănat.2. La această distanţă culturile luptă mai bine cu buruienile. favorizează o creştere avansată a plantelor până în iarnă.

Aramo 1.0 Lasso (480 g/l alaclor) 4. în care seminţele îşi desăvârşesc maturitatea şi umiditatea scade la 12 .0 – 8.0 – 5. Gărgăriţa tulpinilor (Centorrhynchchus sp. tăind miriştea sub brazda de rapiţă.14%. Combaterea dăunătorilor. Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) se combate cu Fastac 10 CE . Recoltarea directă cu combina va fi efectuată la 5 .0 – 5.0 Erbicide Irigarea este necesară în sudul ţării.0 Balan (180 g/l benefin) 6. la combină făcându-se modificările necesare pentru prevenirea pierderilor şi a spargerii sau descojirii seminţelor. la “mirişte” înaltă de 20 .0 – 7.30%.21 zile.Fusilade forte 1 – 1. Se aplică o udare în toamnă cu 300 400 m3 apă/ha.5 – 4 4.5 l/ha.0 – 7. Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se combat cu Sinoratox 35 CE sau Carbetox 37. Recoltare.0 – 8. Recoltarea în două faze se execută când plantele au culoare galbenă. Se execută mecanizat. plantele se treieră din mers cu combina. sau cu Sumicidin 20 CE 0. pentru stimularea răsăririi plantelor şi a formării rozetei de bază până la întrarea în iarnă.) se combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE. Producţii Recoltarea este dificilă din cauza scuturării uşoare a seminţelor. Select super. sau direct cu combina de cereale.1 Combaterea chimică a buruienilor din cultura de rapiţă Dozele de produs comercial în funcţie de conţinutul solului în humus 2 – 3% 3 – 4% Treflan 24 EC 3. Tăierea plantelor se realizează cu vindroverul.0 – 6. 2 . Pantera. Agil 1.0 – 5. de 25 . Tabelul 4. Intervalul de pauză este de 14 . După câteva zile. cu interval de pauză de 7 .5 1/ha.0 Ro-Neet (720 g/l cycloate) 6. în două faze.3 l/ha. Leopard 1. Udările târzii favorizează căderea plantelor şi atacul de afide.500 m3/ha şi la încheierea înfloritului cu 500 -600 m3/ha.25 cm. Galant super 1. Targa super.5 – 4.10 zile.7 zile după aplicarea desicantului Reglone.0 l/ha. iar seminţele au început să se brunifice şi au umiditatea.3 l/ha şi a 150 . în doză de 1.075 l/ha prin două tratamente.0 7.2.0. Primăvara sunt necesare udări la începutul legării primelor silicve cu 400 .) se combat prin tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t.0 7.0 Dual 500 (500 g/l metalaclor) 3.025% în perioada înfloritului.0 4.200 l apă. În momentul 95 . în faza când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a început colorarea seminţelor.0 l/ha. 3 l/ha.5 l/ha. Puricii de pământ (Phyllottreta sp.0 5.

INUL PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Inul pentru fibre este pretenţios la planta premergătoare.9 kg P2O5 şi 18 kg K2O. consumul unor microelemente (mai ales bor). şi Botrytis cinerea. umiditatea seminţelor trebuie să fie în jur de 16%. Nu se vor folosi ca plante premergătoare şi nici postmergătoare cânepa şi rapiţa.).000 – 4.C. aşa cum s-a dovedit în experienţele de la S.declanşării recoltatului. borceagul. cu excepţia celor cu boli comune (cartof. antracnoza. Deşi nu consumă cantităţi mari de elemente 96 . fusarioza). precum şi cartoful sau sfecla pentru zahăr. Al. în ultimii ani. 5 PLANTE TEXTILE 5. Cele mai bune premergătoare sunt: grâul de toamnă. inul pentru fibre extrage din sol 12 kg azot. Fertilizarea Pentru o tonă de substanţă uscată recoltată. înmulţirea unor buruieni specifice care elimină în sol secreţii ce inhibă germinaţia inului (Camelina alyssum şi Euphorbia sp.800 kg/ha. inul pentru fibre nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani din cauza aşa-numitei “oboseli” a solului sau “alergia inului” faţă de el însuşi. necurăţite de silicve şi se vor lopăta până la scăderea umidităţii la 10%. Mn). depozitarea se va face în straturi de 5 .1. rugina. cauzată de un complex de factori cum ar fi secreţiile autotoxice ale rădăcinilor (lineina). În zonele unde se practică “topitul la rouă” se seamănă perpendicular pe rândurile de in o graminee care formează un covor ierbos ce favorizează topitul. Pe acelaşi teren. iar în anul următor se asigură o producţie normală de fân. leguminoasele anuale (mazărea).10 cm. Producţia medie de rapiţă în Europa. După inul pentru fibre pot urma toate plantele de cultură. Inul pentru fibre se poate folosi ca plantă protectoare pentru morcov. Livada. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 2. a fost în jur de 2. acidifierea şi acumularea unor compuşi toxici (Fe. CAP. ierburi perene etc. dacă au fost fertilizate corespunzător şi nu au fost atacate de Rhizoctonia sp. dimineaţa şi în cursul nopţii. Lucrarea se execută seara. Seminţele sunt imediat precurăţite şi uscate la umiditatea de 9 – 10%.A. sfeclă). Culturile succesive şi grâul de toamnă găsesc condiţii foarte bune de sol. acumularea germenilor unor boli (septorioza. Plantele bune premergătoare sunt orzoaica şi porumbul neerbicidat cu triazine. 4.000 kg/ha. Când nu poate fi asigurată uscarea imediată.

fertilitatea solului şi desimea semănatului. atenuează efectul negativ al azotului.30 kg/ha. K64-96. P48-80. în cantităţi suficiente.25 mg K2O la 100 g sol) se recomandă N32-64. intensifică asimilaţia clorofiliană. şi peste 80% din K2O până la începutul înfloritului. favorizează sporirea numărului de fibre elementare în fascicule şi depunerea celulozei în pereţii celulelor.70% din P2O5. cantităţile de fosfor puse la dispoziţia plantei să fie egale sau mai mari decât cele de azot. După plante leguminoase dozele de azot se micşorează cu 20 . iar cele de potasiu egale sau mai mari decât cantităţile de fosfor. formarea frunzelor. iar pe solurile sărace de 1:1. Insuficienţa şi excesul elementelor nutritive micşorează producţia şi calitatea acesteia. şi 12 . 97 . Azotul favorizează creşterea tulpinii. iar cele maxime după plante prăşitoare şi la soiurile rezistente la cădere (Mădăraş. scurtează perioada de vegetaţie. Potasiul. prin executarea unor lucrări în timpul vegetaţiei. producţia de seminţe şi ulei. influenţează favorabil uniformitatea maturării. însămânţarea în rânduri apropiate exclude posibilitatea favorizării solubilizării elementelor nutritive. rădăcina este slab dezvoltată şi cu capacitate redusă de a folosi elementele mai greu solubile din sol. Raportul între elementele nutritive NPK să fie de 1:3:3 pe solurile fertile. iar în microzonele cu precipitaţii abundente se măresc cu 10 . 15 . din următoarele considerente: are perioadă scurtă de vegetaţie.5:1.20 kg/ha.5. planta premergătoare.20% la fosfor şi 50 . Mureş etc.80% la azot.10 mg P2O5. Dozele minime se recomandă după cereale de toamnă şi la soiurile sensibile la cădere.).60% la potasiu. de 1:2:3 pe solurile cu fertilitate mijlocie. dozele de fosfor şi potasiu se măresc cu 20 . Pe solurile cu fertilitate mijlocie (8 . absorbţia intensă a elementelor nutritive are loc de timpuriu şi într-un termen scurt: 70% din azot. Cercetările din ţara noastră au precizat că fertilizarea inului pentru fibre trebuie să se facă cu toate cele trei elemente nutritive de bază (NPK). Fosforul. favorizează formarea fasciculelor compacte.nutritive. P64-96. asigurat în cantităţi optime.30 kg/ha. inul pentru fibre este foarte pretenţios la fertilizare. Dozele de îngrăşăminte chimice se diferenţiază în funcţie de soi. 60 . biosinteza celulozei şi rezistenţa fibrelor. coeficientul de valorificare a îngrăşămintelor este scăzut: 70 . iar pe solurile cu fertilitate scăzută (sub 7 mg P2O5 şi 15 mg K2O la 100 g sol) să se utilizeze N48-80.2 ani înainte. pe solurile care au primit amendamente cu 1 . determină randamentul în fibre şi calitatea acestora.

cele cu fosfor fie sub arătura de bază. deoarece duce la căderea “în vetre” sau pe toată suprafaţa. Se efectuează o arătură adâncă la 23 . Lucrările de bază se efectuează în funcţie de planta premergătoare şi grosimea stratului arabil. aplicat prin încorporare în sol sau extraradicular în timpul vegetaţiei.). fără să scadă producţia. să fie 98 . germinaţia minimă 85%.0 kg/ha bor pentru atenuarea efectului dăunător al calciului asupra calităţii fuiorului.1. cu puritatea minimă de 99%. Manganul a determinat creşterea randamentului de fibre. a determinat sporuri de producţie în zone mai reci şi mai umede din Franţa. Aplicarea a jumătate din doza de azot la pregătirea patului germinativ şi jumătate în faza de brădişor determină sporirea proporţiei de fibre lungi cu 8 15%. 0. sub formă de îngrăşăminte complexe. patul germinativ se pregăteşte cu multă atenţie (grădinăreşte). iar sub această adâncime solul să fie tasat. iar cuprul a mărit activitatea fotosintetică. datorită excesului de azot. sub formă de sulfat de zinc. nivelat până la venirea iernii. elicopterul sau terestru. mărirea rezistenţei acestora. terenul menţinându-se afânat şi curat de buruieni. Microelementele au influenţă pozitivă asupra producţiei şi calităţii acesteia. Dacă este cazul. Folosirea borului a determinat sporuri de 120 . sfeclă etc.30 cm după cele târzii (porumb. cu MMB cât mai mare posibil. îmburuienează solul. Lucrările solului Inul pentru fibre are seminţe mici. se încorporează şi erbicidele antigramineice.adăugându-se. când s-au lăsat cărări la semănat şi după ce se evaporă roua.25 cm după plante premergătoare ce eliberează terenul timpuriu şi la 28 . Gunoiul de grajd nu se aplică direct inului pentru fibre. încorporându-se bine resturile vegetale. mărunţindu-l pe adâncimea semănatului. Zincul. fără a pulveriza solul (pericol de formare a crustei). Primăvara. sistemul radicular slab dezvoltat şi este sensibil la îmburuienare.3 . nu este folosit complet datorită perioadei scurte de vegetaţie. Îngrăşămintele cu potasiu se aplică sub arătura de bază. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. cartof. Aplicarea se face cu avionul. de asemenea. recomandânduse la planta premergătoare. totodată. să fie sănătoasă. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aparţină soiului zonat. fie în primăvară la pregătirea patului germinativ.200 kg/ha la fibre şi 100 160 kg/ha la seminţe. reduce procentul de fibre în tulpini şi rezistenţa acestora la rupere. Cu ajutorul combinatorului se pregăteşte patul germinativ.

Lucrări de îngrijire Erbicidarea.3 zile la rând. lucioasă. inul poate fi invadat de buruieni ce pot produce pagube de 25 .0 cm pe solurile mai grele (lutoase) şi mijlocii (nisipo-lutoase) şi 2 . la adâncimea de 4 .5 cm. De la semnat şi până la recoltare se produc pierderi de 27 .3 cm pe cele mai uşoare. În depresiunile Ciuc. Ca urmare.2. Sămânţa se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fusariozei (Fusarium lini) cu Tiradin 75 . folosită în România. Semănat prea devreme.0 l/ha. inul poate fi distrus de eventualele temperaturi scăzute (-1°C distruge plantele în faza cotiledonală). la orele 7 dimineaţa. Cercetările din ţara noastră şi din alte ţări au evidenţiat că desimea optimă la recoltare a inului pentru fibre este de 1. 99 .5 – 2.2 kg la tona de sămânţă sau contra bolilor şi dăunătorilor (puricilor) şi cu Furadan 35 ST .5 kg. Sinapis arvensis.5 . mai târziu se scurtează faza creşterii intense. rezistente la cădere. Semănat în epoca optimă inul formează tulpini înalte. Temperatura minimă de germinare este de 2 . cu fibre lungi. cum sunt: Chenopodium album. epoca semănatului (desime mai mare în epoca optimă) şi rezistenţa soiului la cădere (desime mare la soiurile rezistente).3. valea Râului Negru. se utilizează erbicidul Dikotex 40 EC (40% MCPA) în doză de 1. structurate. Gheorgheni. Distanţa între rânduri. Oftanol T . Semănatul mai adânc sau mai la suprafaţă determină goluri în lan. Capsella bursa-pastoris şi altete. neramificate. Epoca de semănat.3°C. în funcţie de fertilitatea solului (desime mai mare pe soluri mai fertile). Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la MCPA (acid 2 metil-4 chlorphenoxiacetic). 2 . se realizează. dar semănatul se face când în sol.50% din valoarea producţiei. Densitatea la semănat. Din cauza creşterii lente în primele faze de vegetaţie şi umbririi reduse a solului. omogenă. desimea semănatului trebuie să fie de 2400 . tulpinile şi fuiorul rămân de dimensiuni mai reduse.000 plante/m2.3000 plante/m2.35% faţă de numărul seminţelor încorporate în sol. 1. semănatul se efectuează când temperatura în sol ajunge la 7°C. îmburuienare şi purici. Raphanus raphanistrum.lipsită de cuscută. temperatura de 4 . este de 12.5°C.8 kg/t sau Carbodan 35 ST 8 kg/t. singura cale de distrugere fiind combaterea integrată din care nu lipseşte folosirea erbicidelor. Thlaspi arvense.5 cm. atacul puricilor aduce prejudicii lanului.800 – 2. Adâncimea semănatului este de 1. Tratamentele se efectuează numai pe cale uscată. Combaterea buruienilor prin pliviri manuale este costisitoare şi greu de efectuat. datorită pericolului îngheţurilor târzii.

) se tratează cu următoarele erbicide: Avadex BW EC (48% triallte) în doză de 5. când odosul are 3 . iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de cotiledoane sau rozetă de frunze. mohorul (Setaria sp. iar temperatura aerului mai mare de 14°C.5 + 1. Culturile de în infestate cu buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate.7 l/ha. Matricaria sp. Erbicidele antidicotiledonate se aplică conform cu indicaţiile de la punctele 1 şi 2.) se utilizează unul din următoarele erbicide: Brominal flax (12% bromoxynil + 12% MCPA)..5 cm cu combinatorul.5 l/ha (1 .10 cm înălţime.1. Aceste erbicide se încorporează în sol prin două treceri perpendiculare cu combinatorul la adâncimea de 6 .6.0 + 1. 10 . 1. în doză de 4 . Sonchus arvensis.4% humus) care se aplică înaintea semănatului şi se încorporează în sol la 3 .p-butyl) + Buctril M în doze de 1. 1 l/ha.4 l/ha. dozele fiind calculate în funcţie de conţinutul solului în humus (de la 1 la 4%). iar buruienile se află în faza cotiledonală sau de rozetă şi temperatura aerului înregistrează de la 8 . Glean (75% chlorsulfuron). Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente sau mediu rezistente la MCPA (Amaranthus sp.0 l/ha se aplică atunci când odosul are 3 . 100 . Fusilade Super (12. 2 . 2..8 cm Diizocabul şi la 3 .2. de la 4 .5 cm erbicidele Lasso şi Dual.0 .6 l/ha. până la 25°C. Buctril M (20% bromoxynil + 20% MCPA). În zonele în care se întâlnesc şi specii de buruieni monocotiledonate (Setaria sp. Illoxan (28% diclofop) + Buctril M în doze de 3. 4. sau Lasso (48% alachlor). când plantele de in au 6 .0 l/ha care se aplică după răsărirea inului. zâzania (Lolium remotum).0 l/ha. Convolvulus arvensis. Polygonum convolvulus.5% fluazifop . 3. în doză de 3 . Aceste erbicide se aplică înainte.0 l/ha sau Nabu S (20% sethoxydim) + Buctril M în doze de 1. în doză de 4 . printre care se află şi odosul (Avena fatua).aplicându-se în faza de brădişor.4 frunzuliţe.6 l/ha. Basagran (48% bentazon). Atriplex patula.. Vicia sp.4 frunzuliţe şi până la înfrăţirea acestuia. Echinochloa crus-galli şi Sorghum halepense).5 . iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de rozetă. în timpul şi după faza de “brădişor”. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza cotiledonală sau de rozetă.10°C. se recurge la aplicarea erbicidelor antigramineice: Diizocab (70% butylate). sau Dual 500 (50% methalachlor).15 g/ha. Galium aparine.5 cm înălţime a inului şi până la 25 cm înălţime.5 .

Oidium lini.4 l/ha sau în faza de “brăduţ” (6 .5 CE – 0. Combaterea dăunătorilor.1 l/ha în 300 – 400 l apă/ha. Combaterea trebuie să se facă înainte de fructificarea cuscutei. Brominal flax (1.90 kg/ha sămânţă. pătarea brună . pe terenurile îmburuienate se practică două erbicidări postemergente: prima erbicidare se efectuează când inul are 4 .10 cm) cu Dikotex 40 EC în doză de 1. Puricii (Aphtona euphorbiae) se combat în momentul răsăririi plantelor de in.2 l/ha.5 . Tripsul inului (Thrips linarius). Pe terenurile infestate cu buruieni rezistente la toate erbicidele. în momentul când lăstarii acestuia au înălţimea de 10 .350 l/ha soluţie pentru tratamente corecte.130 kg/ha fibre şi 70 . trebuie evitată amplasarea inului. Combaterea cuscutei (Cuscuta epilinum). antracnoza .15 cm. Când nu se dispune de erbicide ce se aplică preemergent. iar a doua erbicidare se face când inul are înălţimea de 20 .Septoria linicola) se face prin tratarea seminţelor. Pirul (Agropyron repens) poate fi combătut cu Fusilade Super în doză de 4 .Colletotrichum lini.5 l/ha) sau Glean (10 g/ha). fusarioza Fusarium lini. Glean).Melampsora lini. se face cu Reglone 3 . 6.4 l/ha sau plantele se cosesc şi se ard după ce s-au uscat. alături de azot. cu Fundazol sau cu alte fungicide.Pythium debaryanum. după ce s-a evaporat roua de pe plante şi pe timp liniştit.1 kg/ha sau Sinoratox 35 CE .5 l/ha. a determinat sporuri mai mari de producţie. care atacă plantele sub formă de vetre. Combaterea bolilor (făinarea . asociat cu erbicide antidicotiledonate (Buctril M.5. când produc cele mai mari pagube utilizânduse insecticidele Decis 2. 101 .3 l/ha sau Fastac 10 EC – 0. zinc (100 g/ha) şi molibden (100 g/ha). Utilizarea microelementelor bor (250 g/ha).0. septorioza . La efectuarea erbicidărilor postemergente se vor folosi 200 .2 kg/ha.25 cm cu erbicide asociate: Fusilade Super (2 l/ha) şi unul din erbicidele Buctril M (1 l/ha). Tratamentele se efectuează cu maşini de prăfuit sau stropit. fuzarioză şi rugină). cu Basagran în doză de 2 .Phoma linicola. se combate cu insecticidele Fastac 100 . rugina . Aceste tratamente se execută atunci când nu s-au tratat seminţele cu insecticide la însămânţare. iar în timpul vegetaţiei. putrezirea plăntuţelor de in . Basagran.5 cm înălţime. Adăugarea în soluţia de erbicidare cu Dikotex a 9 kg/ha azotat de amoniu sau 14 kg/ha uree a determinat o mai bună combatere a buruienilor şi obţinerea unor sporuri de producţie de 90 . fiind diminuat atacul unor boli (bacterioză. care atacă în verile mai secetoase din faza de 30 cm înălţime a inului până la înflorire. la avertizare.

care se scutură de pământ şi se aşează în pale pe categorii de lungime şi culoare.700 m3/ha. apoi snopii se aşează câte 4 . Tulpinile şi capsulele au culoarea castanie-brună. Recoltarea inului se face la maturitatea tehnică. snopii se clădesc în şire separate pe categorii de calitate la marginea solei şi accesibile mijloacelor de transport sau se predau direct centrelor de colectare sau topitoriilor. Maturarea deplină. unde rămân 1 . la care rămân verzi numai frunzele superioare. Recoltat în această fază. În zonele mai ploioase plantele se lasă nelegate. Recoltarea Fazele de maturare ale inului pentru fibre sunt următoarele: Maturarea galbenă-timpurie se recunoaşte prin culoarea galbenă a plantelor. După 1 .250 m3/ha iar în timpul creşterii intense 2 .2 zile se leagă în snopi cu diametrul de 15 . aplicându-se udarea de răsărire cu 200 . Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin culoarea plantei galbenă-închis. au pierdut elasticitatea.20 cm. seminţele au culoarea galbenă şi vârful castaniu. le decapsulează şi le leagă în snopi.Irigarea inului este necesară în zonele şi anii cu vreme secetoasă. prin care se asigură realizarea producţiilor mari. ca atare nu este necesară. inferior calitativ şi cu multă puzderie aderentă.3 udări cu 600 . Când s-au uscat suficient. seminţele s-au întărit. Recoltarea mecanizată se realizează cu combina rusească LKV.3 săptămâni pentru a se usca complet. seminţele se desprind de pe pereţii fructului. inul realizează fibre de calitate bună şi producţii mici de seminţe. Dacă tulpinile nu sunt maturate uniform şi suficient uscate. frunzele au căzut. fibrele s-au lignificat. aşezate sub formă de piramidă. cu pereţii subţiri. prin smulgere cu mijloace mecanizate sau manuală a plantelor. după care se leagă în snopi şi se depozitează sau se transportă la beneficiar. Frunzele bazale au căzut. Smulgerea manuală a inului se face în mănunchiuri mici. În această fază se recoltează plantele de in prin smulgere. se renunţă la aparatul de legat şi tulpinile 102 . lungi de circa 1 m. au luciu caracteristic soiului şi culoarea castanie. Irigarea după înflorit poate favoriza căderea plantelor. care smulge plantele. dar mai puţin elastice. Fibrele sunt rezistente.4 T. cantitativ şi calitativ. încât rezultă fuior puţin. cu atât mai mult cu cât consumul de apă al plantelor se reduce după încetarea creşterii. vârful tulpinii şi capsulele. şi se efectuează prin aspersiune.6 în piramidă pentru uscare.

a moliei. Plantele uscate în brazde pot fi legate în snopi manual sau cu maşini speciale (PTP-1). secara. meliţatul etc.5 kg P2O5. leguminoasele anuale (mazăre.500 – 8.6 . 5. din care 47 . Tot mecanizat. sfredelitorului porumbului şi lupoaiei (Orobanche sp. cu plante uniforme. lucerna. care influenţează producţia de tulpini şi fibre. oscilează între 4. curate de buruieni. fasole.). reglată în acest scop sau cu maşini speciale în topitorii.rămân în brazdă continuă (pale) pe teren (LK-4 T). puricilor (Psylliodes attenuata).0 kg CaO.000 kg/ha. După cânepă se cultivă cu rezultate bune grâul de toamnă. soia). când se renunţă la aparatul de legat. 6.0 kg K2O. Producţiile soiurilor actuale. cu excepţia florii-soarelui şi tutunului. Deşi cânepa se autosuportă mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren (cânepişti). cartoful. grâu sau borceag. În urma topirii inului se obţin circa 14 . 10% seminţe şi 20% pleavă. ducând la înmulţirea buruienilor. Fertilizarea Având un consum ridicat de substanţe nutritive. 15. 103 .).76% fuior şi 60 – 24% câlţi.27% fibre. care smulge plantele.2 CÂNEPA PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Cele mai bune plante premergătoare pentru cânepă sunt trifoiul. din care 70% sunt tulpini uscate. Capsulele recoltate pe diferite căi se treieră cu combina C-12. Cânepa nu se seamănă după floarea-soarelui şi tutun (datorită plantei parazite comune Orobanche sp. în condiţii favorabile şi cu tehnologii corecte. practicarea monoculturii este contraindicată.19. porumbul neerbicidat cu triazine şi neatacat de sfredelitor (Pyrausta nubilalis). La o producţie de 1 tonă tulpini. cânepa consumă 12 . cânepa este pretenţioasă la fertilizare. care favorizează larvele moliei cânepei (Grapholita delineana).14 kg azot.7. leagă tulpinile în snopi sau le poate lăsa în brazdă continuă (TLZ-4). Inul ajuns în topitorii se decapsulează (dacă această operaţie nu s-a făcut la recoltare) urmând preindustrializarea (topitul. triticale şi alte plante. Solele recoltate mecanizat trebuie să fie plane. 4. inul pentru fibre se poate recolta şi cu combina TLZV-4.). importată din fosta Cehoslovacie. sfecla pentru zahăr.4 . remarcându-se consumul ridicat de calciu şi azot.0 4.

Fertilizarea cu cantităţi mari de elemente nutritive este necesară din următoarele considerente: cânepa are sistemul radicular mai puţin dezvoltat (8 10%) comparativ cu biomasa totală; capacitatea de absorbţie a rădăcinilor este mică; dacă se cultivă pentru fibre, are perioada de vegetaţie mai mică (105 - 115 zile); capacitatea de utilizare a elementelor nutritive este relativ redusă (58% N; 13% P2O5; 30% K2O); acumularea a 70 - 75% din substanţa uscată în a doua parte a vegetaţiei; absorbţia într-o perioadă relativ scurtă (jumătatea lui iunie - sfârşitul lunii iulie) a 70 - 85% din necesarul de azot, 65 - 80% din necesarul de fosfor şi 75 - 80% din necesarul de potasiu (SALONTAI, 1971). Ca urmare a acestor exigenţe, se impune o fertilizare abundentă şi o împrăştiere uniformă a îngrăşămintelor. Azotul influenţează pozitiv producţia de tulpini şi fibre; contribuie la dezvoltarea rapidă a plantelor, realizând sporuri de producţie între 15 - 40% pe cernoziomuri şi 100 - 174% pe soluri brune (în experienţe mai vechi), rezultate confirmate în cercetări mai noi (SEGĂRCEANU, 1978). Cânepa pentru fibre se fertilizează cu 100 - 120 kg/ha azot după cereale păioase în funcţie de indicele de azot (4,5 - 1,5), adăugându-se 15 - 25 kg/ha după prăşitoare sau scăzându-se 20 - 30 kg/ha după leguminoase (HERA, 1981). Pe soluri acide se recomandă nitrocalcarul, îngrăşămintele complexe, ureea, iar pe soluri neutre azotat de amoniu, ureea îngrăşămintele complexe. Cea mai bună metodă de aplicare a azotului ar fi 50% din doză la pregătirea patului germinativ şi 60% înainte de îmbobocire, dar în practică, de obicei, se aplică întreaga doză la pregătirea patului germinativ. Fosforul şi potasiul determină un randament mai mare în fibre şi îmbunătăţirea însuşirilor tehnologice ale acestora (structură, rezistenţă elasticitate). Potasiul măreşte rezistenţa tulpinilor la frângere. Se recomandă 50 80 kg/ha P2O5 şi 30 - 80 kg/ha K2O, administrate sub arătura de bază; sub formă de îngrăşăminte complexe, ele se aplică la pregătirea patului germinativ, dacă din diferite motive nu s-au aplicat sub arătura de bază. Cânepa monoică se fertilizează cu N150P120K120. Gunoiul de grajd realizează sporuri însemnate de producţie administrat direct sau la planta premergătoare. După plantele ce se recoltează devreme (cereale păioase, rapiţă) gunoiul se aplică direct în doză de 20 t/ha în zonele subumede şi 30 t/ha în zonele umede, făcându-se corecţii asupra azotului şi fosforului. Când planta premergătoare este cartoful, sfecla pentru zahăr sau porumbul, gunoiul se aplică acestor plante (sporuri 20 - 110%).
104

Îngrăşămintele organo-minerale (20 t/ha gunoi + N40-70P40K60) determină sporuri deosebit de mari la producţia de tulpini şi fibre, precum şi îmbunătăţirea calităţii acestora. Pe solurile turboase şi mlăştinoase o atenţie deosebită trebuie acordată microelementelor bor, mangan, cupru (GH. BÎLTEANU, 1974). După eficienţa economică a fertilizării, cânepa poate fi considerată o plantă care valorifică foarte bine îngrăşămintele. Lucrările solului După recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului într-un timp cât mai scurt, se efectuează arătura la adâncimea de 25 - 28 cm în condiţii optime de umiditate. Pe vertisoluri (smolniţe) şi pe alte soluri grele (lăcoviştile din Banat), cânepa impune efectuarea a două arături sau scarificarea la adâncimea de 60 cm. După recoltarea cartofului, a sfeclei sau porumbului se lucrează mai întâi cu grapa cu discuri şi apoi se ară. Arătura se menţine curată de buruieni, nivelată şi afânată cu ajutorul grapei cu discuri urmată de grapa cu colţi reglabili. Patul germinativ se pregăteşte în primăvară cu combinatorul la adâncimea de 5 - 6 cm, ocazie cu care se încorporează şi erbicidele preemergente ce se aplică în sol. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să aibă cel puţin 98% puritate şi minimum 75% capacitate de germinaţie (geminaţia este foarte bună când depăşeşte 90%) şi MMB cât mai mare (peste 20 - 22 g), când se asigură un spor de peste 30% la producţia de fibră. Materialul de semănat se tratează cu Tiradin 75 – 2,5 kg/t sau Tiramet – 2,5 kg/t şi cu produse corbifuge. Epoca de semănat corespunzătoare este atunci când în sol, la adâncimea de 5 - 7 cm, temperatura se menţine la 7 - 8°C (înainte de semănatul porumbului). La semănatul prea timpuriu, plantele suferă din cauza temperaturilor scăzute, cresc încet, nu ajung la înălţimea normală, puricii produc pagube mari, iar întârzierea semănatului favorizează atacul moliei (Grapholita delineana) scurtează perioada de vegetaţie, plantele înfloresc prematur, producţiile sunt mai scăzute, iar fibrele au însuşiri tehnologice inferioare. Densitatea la semănat este de 400 - 450 nucule germinabile la m2 la cânepa dioică pentru a se realiza 330 - 380 plante recoltabile la m2, iar la cânepa monoică se recomandă 350 - 450 nucule germinabile la m2. Aceste desimi se realizează cu 80 - 95 kg material de semănat la ha. Distanta între rânduri la semănat, cea mai folosită, este de 12,5 cm la distanţă mai mare între rânduri (20 cm) înălţimea plantelor nu este mai mare decât
105

la 12,5 cm, dar creşte grosimea tulpinilor, se diminuează svelteţea şi calitatea fibrelor (SEGĂRCEANU, 1978). Semănatul se efectuează cu semănătorile universale: SUP - 15, SUP - 21, SUP - 29. Adâncimea semănatului este de 3 - 4 cm pe soluri normale; pe soluri mai uşoare sau în primăveri secetoase, adâncimea ajunge la 5 - 6 cm. După semănat se trece cu grapa cu colţi reglabili (colţii mult aplecaţi), pentru a nu lăsa vizibile rândurile şi a evita, astfel, pagubele produse de ciori, porumbei şi alte păsări, care ar consuma seminţele netratate cu produse corbifuge. Lucrările de îngrijire Pe solurile mijlocii, bine structurate şi corect lucrate, cânepa reuşeşte bine fără alte lucrări de îngrijire. Dacă terenul este prea afânat, sau primăvara este secetoasă, se aplică o lucrare cu tăvălugul imediat după semănat. Eventuala crustă ce apare după semănat şi care ar împiedica răsărirea se distruge cu grapa uşoară având colţii aplecaţi sau tăvălugul stelat. Erbicidarea. Buruienile perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis) se înlătură prin pliviri selective manuale. Prin semănatul des şi creşterea rapidă, cânepa are capacitatea de a distruge buruienile prin umbrire şi prin microclimatul specific creat, nefiind necesare erbicidele în cazul cânepei pentru fibre, acestea administrându-se, de regulă, la cânepa pentru sămânţă. În cazul când se utilizează erbicide, trebuie avută în vedere sensibilitatea mare a cânepei la acţiunea fitotoxică a acestora, mai ales la erbicidele antidicotiledonate. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se recomandă unul din erbicidele: Diizocab (70% butylate) în doză de 4 - 6 l/ha, Triflurom (24% trifluralin) în doză de 3 - 5 l/ha, Dual 500 (50% metolachlor) în doză de 3 - 5 l/ha, Lasso (48% alachlor) în doză de 4 - 6 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează Patoran (50% metobromuron) în doză de 3 - 5 kg/ha sau Afalon (50% linuron) în doză de 1,5 2,5 kg/ha. La toate erbicidele dozele minime se aplică pe soluri cu 1,5 - 2% humus, iar cele maxime pe soluri cu 3 - 4% humus. Erbicidele Diizocab şi Triflurom se încorporează în sol prin două treceri cu combinatorul la 8 - 10 cm adâncime, iar erbicidele Dual şi Lasso la 3 - 5 cm. Erbicidele Patoran şi Afalon fie se aplică odată cu Dual sau Lasso, fie se aplică după prima lucrare de încorporare a erbicidelor Diizocab sau Triflurom cu combinatorul, a doua lucrare efectuându-se la 3 - 5 cm adâncime.Combaterea dăunătorilor. Cele mai păgubitoare boli sunt putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), pătarea albă a frunzelor de cânepă (Septoria cannabina), mucegaiul alb
106

(Bothrytis

infestans)

şi

mana

smulgerea plantelor de lupoaie şi arderea lor.Bolile de lupoaie se previn prin asolamente de 5 – 6 ani. dacă sunt mai scurte. când nu se mai scutură polen. Un dăunător periculos pentru cânepă este lupoaia (Orobanche sp. în total uscarea realizându-se în 4 . pierderea fineţei fibrelor.).8 zile. Sinoratox 35 CE – 2 l/ha sau Decis 2. 107 . În această fază se realizează cea mai bună calitate a fibrelor. Sumithion 50 CE.4 l/ha. aşezate în formă de foarfece deschise (X) pentru uscare. Molia cânepei se previne şi combate prin respectarea asolamentelor cu plante bune premergătoare. Atacul de sfredelitor se preîntâmpină prin evitarea porumbului ca plantă premergătoare sau prin tratamente la avertizare cu Methation 50 CE – 2 l/ha sau Decis 2. după scuturarea polenului florilor mascule. semănatul în epoca optimă sau combaterea la pragul economic de dăunare cu Methation 50 CE (1. Recoltarea cânepei se realizează manual sau mecanizat. sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) etc. Se scutură apoi frunzele uscate.5 CE – 0.20 cm diametru. cu însuşiri tehnologice inferioare (în special rezistenţă). cultivarea de soiuri rezistente. în concentraţie de 0. Recoltarea Epoca optimă de recoltare a cânepei pentru fibră este la sfârşitul înfloririi plantelor mascule (cânepa de vară).3 zile. snopii se întorc cu partea opusă spre lumină şi se usucă încă 2 .5 CE – 0. care se lasă pe sol în mănunchiuri de 15 .15%. Recoltarea mai timpurie duce la obţinerea unor producţii mici de fibră. iar întârzierea determină degradarea tulpinilor. Când plantele s-au uscat pe partea superioară (s-au îngălbenit). pentru a nu păta fibrele la topire şi se leagă snopii în două locuri. molia cânepei (Grapholita delineana). care devin aspre şi casante.5-2. Puricele se combate prin tratarea seminţelor cu Furadan 35 ST înainte de semănat (8 kg/t) sau în timpul răsăririi plantelor cu Sinoratox 35 CE în doză de 2 l/ha sau cu Wofatox 30 PU. prin tăierea plantelor de la bază. Alţi dăunători ai cânepei sunt: puricele (Psylliodes attenuata). Cânepa monoică intră în faza de maturitate tehnică în a doua decadă a lunii august. utilizarea seminţelor sănătoase şi tratate.0 kg/ha).4 l/ha. Recoltarea manuală constă din tăierea plantelor cu secera sau cu cuţite speciale la înălţimea de 4 .6 cm. dacă plantele sunt mai lungi de 100 cm şi într-un singur loc.(Peronoplasmopara cannabina).

6 t/ha tulpini uscate.15 t/ha.12 zile. care lasă tulpinile tăiate în brazdă subţire pe teren. atacul de dăunători. Tratamentul efectuat prea devreme (când frunzele au culoarea verde normală) depreciază fibrele. Momentul efectuării tratamentului coincide cu schimbarea culorii frunzelor spre verde-gălbui (10 . se defoliază şi se leagă mecanic în snopi cu maşina de adunat cânepă pentru fibră MACF care serveşte şi pentru manipularea tulpinilor în topitorii. soiurile noi cultivate în ţara noastră având un potenţial productiv de 8 . deoarece în mijlocul zilei aerul uscat şi temperatura ridicată duc la cristalizarea produsului pe suprafaţa frunzelor.1 recoltează cânepa direct în snopi legaţi (1. Cânepa cultivată pentru fibre realizează producţii medii de 5 . Tratamentele se fac cu avionul sau elicopterul.-2. Productivitatea maşinii este de 4 .8 kg/ha. se apreciază lungimea. grosimea. când nu se foloseşte aparatul de legare.5 ha pe schimb). Din greutatea tulpinilor uscate puse la topit rezultă 16 . în proporţie de 90 . În urma defolierii.1. sunt astfel protejate (absorb puţină soluţie).K. din care 60% o reprezintă fuiorul şi 40% câlţii.150 l soluţie la hectar.83 . devenind inactiv.S.K -2.25% fibră.Recoltarea mecanizată se face cu maşina J. folosind 100 .15 zile de la începutul scuturării polenului. Producţia de fibră se situează între 2.-2. care se aşează în glugi (piramide) pentru uscare. care taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat subţire. nu se asigură defolierea. folosind preparatul Purivel (80% metoxuron + 20% emulgator) în cantitate de 6 . Produsul Purivel acţionează pe bază de selectivitate morfologică: tulpinile având de 10 ori mai puţine stomate la unitatea de suprafaţă. La tratamente corecte defolierea se produce în 10 .K. După uscare.3. Dacă intervin precipitaţii de peste 5 mm în primele 4 . maşina J. La predarea tulpinilor pentru preindustrializare. vătămarea de grindină şi puritatea. dimineaţa până la orele 1000 sau seara după orele 1700.12 zile înainte de recoltare sau de sfârşitul înfloritului). culoarea.100%. formând şi baloţi de cânepă uscată.5 ha pe schimb. este necesar să se facă defolierea plantelor.4 cu o productivitate de 7 . După uscare se procedează ca şi în cazul recoltării manuale.1. iar producţia este mai mică. produsul este ineficient. apoi se transportă la topitorii. cu aparatul de legare a tulpinilor în snopi. Pentru a folosi maşina J. desfrunzindu-se tulpinile şi legându-se. Dacă se întârzie tratamentul până la degradarea clorofilei plantelor mascule. 108 .8 ha pe schimb. ceea ce înseamnă 10 .6 ore după tratament.S. Din anul 1976 s-a omologat maşina românească de recoltat cânepă MRC2. comparativ cu frunzele.S.12 t ha.

iar în condiţii de irigare de 5%. rezistenţei cartofului la efectul prelungit al erbicidelor aplicate la porumb. în funcţie de textura solului. deoarece se recoltează târziu. pe soluri nisipo-lutoase. bostănoase. În ceea ce priveşte planta premergătoare. în pentru ulei. Solurile pe care se amplasează cartoful trebuie să aibă un regim aero-hidric echilibrat. iar pentru mecanizarea integrală a lucrărilor nu se vor amplasa pe soluri cu panta mai mare de 9 . ca şi amplasarea culturii prezintă o deosebită importanţă pentru cultivator. se face pentru a putea asigura alimentarea raţională a maşinilor de plantat. dacă nu s-a manifestat atac de Globodera rostochiensis (nematodul auriu). După cartoful destinat consumului timpuriu. Deşi rotaţia cea mai corespunzătoare este de 4 ani.Bothrytis cinerea şi alte boli care pot fi transmise cartofului). rezultatele cele mai bune se obţin după graminee şi leguminoase perene furajere (lucerna în zona de câmpie. trifoiul roşu în zonele umede).5 . este de preferat rotaţia de 3 ani şi chiar de 2 ani. dacă nu există suficient teren corespunzător din punct de vedere textural sau al altor indicatori de fertilitate. porumbul nu poate fi evitat ca plantă premergătoare. în primul rând. să fie bine structurate. Cartoful nu se cultivă după plante din familia Solanaceae şi nici în monocultură. în fermele specializate. transportul fără vătămarea tuberculilor. luto-nisipoase şi lutoase. 6 PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 6. cu posibilităţi de irigare în zonele secetoase. după cereale păioase (grâu. cu posibilităţi de mecanizare şi irigare. secară. floarea-soarelui (ultimele două plante dacă n-au fost atacate de putregaiul cenuşiu . Totuşi. orz). porumb-siloz (cultură succesivă sau cultură de bază). fără pericol de exces de umiditate sau inundaţie (apa freatică sub 1.1 CARTOFUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru realizarea unor producţii mari la cartof şi de calitate bună. Dimensionarea parcelelor. orzoaică. Ele se amplasează în apropierea unor drumuri corespunzătoare pentru transportul producţiei.2 m). se pot cultiva plante 109 .CAP.11% (6°). Înfiinţarea culturilor de cartof se face. cu subsol permeabil. datorită structurii culturilor. leguminoase anuale (dacă nu se folosesc pentru grâu). netasate şi profunde. Mai puţin indicate ca plante premergătoare sunt sfecla pentru zahăr şi porumbul.

2% oxid de potasiu.succinamic). pe această bază. şi îngrăşăminte cu magneziu. 3 kg P2O5. Aplicarea azotului în două etape. cu produsul B-9 (Alar . 1974). se acumulează în tuberculi acid clorogenic. după diferiţi autori. determinând mărirea masei medii a unui tubercul (peste 80% din tuberculi au greutatea peste 80 g). 58.acid N dimetil . 63.U. Azotul este elementul determinant asupra producţiei de cartof. rapiţă. 1991). mai ales dacă şi umiditatea solului este mai mare. azotul nu mai are acţiune negativă asupra producţiei. Prin sporirea suprafeţei foliare a plantei şi formarea unui sistem radicular mai activ se realizează absorbţia unor cantităţi mari de substanţe nutritive care se deplasează în tuberculi. triticale. o parte înainte de plantare şi o parte după formarea tuberculilor. 7. care determină transferul activ al glucidelor în tuberculi. orz de toamnă. pentru a 110 . iar în Germania.succesive: porumb pentru siloz. La 1 kg azot se obţin în ţara noastră. Azotul se foloseşte în cantităţi mai mari la cartoful timpuriu. BÎLTEANU. care le imprimă gust neplăcut.5 kg K2O. la care este necesară o creştere mai rapidă a plantei şi. Excesul de azot poate produce resorbţia unor stoloni şi tuberculi diminuează conţinutul şi dimensiunile grăunciorilor de amidon.8 kg P2O5 7.10 kg N.1 kg CaO şi 1. deoarece partea aeriană a plantei creşte luxuriant. Excesul de azot este dăunător. BÎRNAURE. a tuberculilor. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive.14 kg K2O (V. 12 .A. Canada) se administrează. iar după cartoful pentru consum de vară se obţin rezultate foarte bune la grâu. 3.6 kg MgO. în tubercul se reţin: 66.9% oxid de calciu şi 40% oxid de magneziu (GH. cauzează înnegrirea lor la fierbere şi le micşorează rezistenţa la păstrare.6% azot. 1..A. pentru o producţie de 1. pentru a limita creşterea plantei de cartof se fac tratamente cu Cycocel. castraveţi şi varză de toamnă. Din consumul total de elemente nutritive. După ce se realizează tuberizarea. determină formarea unei plante mai mici. porumb pentru boabe. concomitent cu azotul.U.000 kg tuberculi şi părţile aferente de biomasă. dar producţia de tuberculi creşte comparativ cu situaţia când întreaga cantitate de azot se aplică la pregătirea patului germinativ sau la plantare. În unele ţări (S. În cazul recoltării extratimpurii şi timpurii a cartofului consumul de elemente nutritive este mai mare: 8 . între 40 şi 110 kg tuberculi. În alte ţări (Olanda). fasole.6% anhidridă fosforică. S.amino . Când excesul de azot se asociază cu temperaturi mai scăzute. ceea ce frânează tuberizarea şi creşterea tuberculilor. este de 5.6 kg azot. secară.

determinând un număr mai mare de tuberculi la cuib şi o rezistenţă mai bună la păstrare.obţine o recoltă cât mai timpurie. Potasiul influenţează mărimea producţiei atât prin numărul de tuberculi.000 . microbiologice şi hidrofizice ale solurilor. conferind o bună rezistenţă tuberculilor la vătămări mecanice şi la păstrare. În experienţe executate în zona Făgăraş. care imprimă rezistentă la fierbere şi contribuie la formarea unui periderm dens. respectiv. Fosforul se foloseşte în cantităţi mai mici la cartoful extratimpuriu şi timpuriu..) gunoiul de grajd este folosit cu precădere pentru fertilizarea culturilor de cartof. unde solurile sunt mai sărace în potasiu. la creşterea conţinutului de amidon şi a rezistenţei la păstrare. BÎRNAURE. deoarece menţine foliajul în stare de funcţionare în intervalele de secetă. Mărind randamentul fotosintezei. Fosforul determină sporuri de producţie mai mici decât azotul. Sub influenţa fosforului creşte mai ales numărul de tuberculi în cuib şi mai puţin masa medie a acestora. 111 . Potasiul determină sporuri de producţie cuprinse între 10 . valori mai mari întâlnindu-se în zona foarte favorabilă climatic. dar efectele lui sunt mai mici decât ale fosforului şi. şi mai ales la culturile destinate obţinerii materialului de plantare. comparativ cu cele semitimpurii. până la 40 .I. la folosirea economică a apei. cât şi prin masa acestora. Alături de fosfor. Cartoful este una din plantele care valorifică bine îngrăşămintele cu fosfor. Potasiul trebuie utilizat în primul rând la soiurile semitardive şi tardive. putânduse obţine sporuri de producţie. 1971). Fertilizarea organică asigură importante sporuri de producţie prin aportul în elemente nutritive şi prin îmbunătăţirea însuşirilor fizice. La stabilirea dozelor de azot trebuie să se ţină seama că în prima parte a vegetaţiei. I969). cartoful foloseşte mai greu rezervele din sol.S. elastic. potasiul participă direct şi indirect la o mai bună rezistenţă a plantei la boli. realizându-se sporuri de producţie de 4.15 kg tuberculi pentru 1 kg potasiu substanţă activă (K2O). ale azotului. s-au realizat sporuri de 370 kg tuberculi la tona de gunoi (V. Germania etc. Canada.10. C. precum şi sporirea proporţiei de amilopectină. iar soiurile tardive solicită cantităţi mai mari de azot.50 kg tuberculi la 1 kg substanţă activă (P2O5).000 kg tuberculi la ha (ECATERINA CONSTANTINESCU. În numeroase ţări (Danemarca. dar mai mari la cartoful pentru consum de vară şi de toamnă-iarnă. folosirea potasiului în culturile extratimpurii şi timpurii realizează mai repede dimensiunile şi greutatea minimă de recoltare a tuberculilor. Se constată creşterea procentului şi a dimensiunilor grăunciorilor de amidon.

30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha P2O5. Tipurile de îngrăşăminte recomandate în cultura cartofului sunt nitrocalcarul şi ureea pe solurile acide. cele mai bune rezultate se obţin folosindu-se îngrăşăminte organice şi minerale.20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha P2O5. după leguminoase perene se micşorează doza de azot cu 20 . gunoiul se va utiliza mai ales pe cele extreme din punct de vedere textural (nisipoase şi luto-argiloase). cea de fosfor cu 10 . În apropierea zonelor bogate în turbă se poate utiliza turba în cantitate de 20 .20 kg/ha azot şi fosfor şi cu 30 40 kg/ha potasiu.). lucernă mazăre. ureea şi sulfatul de amoniu (CR. varză. în primul an după aplicarea gunoiului de grajd se micşorează doza de îngrăşăminte chimice cu 10 . 112 . când se măreşte eficienţa cu 11 . Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele şi reci.0 kg azot. 1975). textura solului şi soiul cultivat: după plante tehnice se măreşte doza de azot cu 10 . datorită atât antagonismelor ionice pe care le provoacă în sol şi în nutriţia plantei.20 kg/ha.20%. care conţin clor trebuie aplicate în toamnă. aplicarea gunoiului de grajd.40 t/ha. Dozele de îngrăşăminte se corectează în funcţie de planta premergătoare. porumb pentru siloz etc. Gunoiul de grajd se administrează la cartof în cantităţi de 30 . trifoi) pot substitui gunoiul de grajd în anii cu condiţii climatice favorabile. HERA. 1 kg P2O5 şi 2. Elementele nutritive neutilizate de cultura timpurie de cartof sunt valorificate de culturile succesive (castraveţi. reducânduse dozele de îngrăşăminte chimice cu 2. Având în vedere eliberarea elementelor nutritive din gunoi în funcţie de condiţiile pedoclimatice. BÎLTEANU consideră contraindicat sulfatul de amoniu. pe soluri cu textură luto-argiloasă se măreşte doza de azot cu 10 kg/ha.20 kg/ha doza de azot şi cu 10 kg/ha doza de fosfor. cât şi pentru influenţa negativă asupra însuşirilor culinare ale tuberculilor. pe solurile cu textură nisipo-lutoasă se măreşte cu 10 . fie ca atare. fasole. GH. după leguminoase anuale se micşorează doza de azot cu 10 .5 K2O pentru fiecare tonă de gunoi aplicată.Gunoiul de grajd se utilizează cu precădere la soiurile tardive şi la cele timpurii (creşterea mai rapidă prin încălzirea solului).20 kg/ha P2O5 iar cea de potasiu cu 10 kg/ha K2O. Îngrăşămintele cu fosfor se pot folosi fără nici o restricţie. iar cele cu potasiu. fie compostată cu gunoi de grajd în cantităţi egale. care nu concordă cel mai adesea cu cerinţele plantelor. iar pe cele neutre azotatul de amoniu. În funcţie de însuşirile solului. soia.40 t/ha. Prof. Pe solurile nisipoase îngrăşămintele verzi (lupin.

Borul se aplică sub formă de borax 10 kg/ha sub arătura de bază. facilitându-se executarea unui bilon mare la plantare.5% P2O5 + 1% K2O + 0. Pe solurile podzolice la care. pentru recoltarea cu combina. o are evitarea formării bulgărilor. mangan. de regulă.radicular.5 N. imposibil de evitat.5. mai ales a tuberculilor în cuib. În cultura cartofului şi-au dovedit eficienta microelementele: bor.facilitând astfel spălarea clorului din sol. Simpla trecere a roţilor de tractor pe lângă rândurile de plante provoacă micşorarea producţiei de tuberculi. începe la 18 . Tasarea solului reduce considerabil producţia la cartof. în concentraţie de 1 . stratul cu argilă. Lucrările solului Acestea au menirea de a asigura un substrat cât mai afânat cu un regim aero-hidric corespunzător biologiei cartofului. Suplimentarea elementelor nutritive la cartof se poate realiza şi prin fertilizarea odată cu aplicarea apei de irigare sau prin tratamente extra . dovedindu-se superioară arătura cu subsolaj suplimentar de 10 . În condiţii de mecanizare. Îngrăşămintele complexe binare şi ternare.radiculare (zeamă bordeleză 1% + 1. Îngrăşămintele cu azot se administrează numai primăvara la pregătirea patului germinativ sau în două etape.30 cm pe majoritatea tipurilor de sol. odată cu lucrările de îngrijire (prăşit mecanic) sau după tuberizare (10 . de regulă. gradul de îmburuienare şi eroziunea solului. îndeosebi solurile grele. mai ales cei de mărimea tuberculilor. sub formă de sulfat de mangan. cupru. la pregătirea patului germinativ şi în vegetaţie. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. Gunoiul de grajd.35 zile după răsărire). molibden şi zinc. practic impermeabil. toate. tasarea solului este.1. Îngrăşămintele complexe se aplică fie în toamnă.15 cm. fosforul şi potasiu se aplică. în funcţie de zona climatică. dau rezultate bune în cultura cartofului. Influenţa negativă a gradului de tasare a terenului se manifestă direct proporţional cu conţinutul de argilă şi de apă al solului (BERINDEI. practic. Cea mai mare importanţă în cultura mecanizată a cartofului. iar manganul se aplică extra . cu posibilităţi mai bune de executare a lucrărilor de îngrijire în timpul perioadei de vegetaţie şi pentru 113 . tipul şi textura solului. sub arătura de bază.%.20 cm. 1972). prin acumularea apei şi elementelor nutritive în sol şi distrugerea buruienilor. fie odată cu plantatul. Solul se mobilizează la adâncimea de 28 . mecanizarea culturii reduce mult producţia de tuberculi. planta premergătoare. făcând posibilă o bună dezvoltare a plantei. Lucrările solului trebuie executate diferenţiat.

cu repercusiuni negative la recoltare.recoltarea mecanizată (BREDT. nivelată. Lipsa bulgărilor permite plantatul corect cu bilon uniform. transport şi păstrare. Pe solurile mai grele. bulgării formaţi cu ocazia lucrărilor de îngrijire se găsesc pe bilon sau între biloane. fără alte lucrări de pregătire a terenului. Importanţă deosebită prezintă momentul optim de executare a arăturii. permiţând plantatul mai devreme în primăvară. realizează condiţii foarte bune pentru plantarea cartofului. dacă solul a fost lucrat pe o adâncime mică. prin zvântarea mai timpurie şi uniform a terenului. o eficacitate mai bună a erbicidelor. În primăvară.14 ha pe schimb este egală cu cea a grapei cu discuri. iar pe parcele mici cultivatorul CPC-2 în agregat cu tractorul L-445. reduce rănirea tuberculilor. costurile de curăţire. uşurează recoltarea mecanizată. bulgării se formează în mijlocul cuibului de cartof. Dacă solul se lucrează în primăvară pe teren insuficient zvântat şi fără mărunţirea corespunzătoare. patul germinativ se pregăteşte numai după ce solul s-a zvântat. pentru adâncimi de 14 . fără crustă. 1981). erbicidarea şi recoltarea. Se realizează o adâncime de lucru până la 18 cm şi un grad de mărunţire de 92 . tocarea eventualelor resturi vegetale. pentru a preîntâmpina formarea bulgărilor. 1982). printre stoloni şi tuberculi. evitând formarea viitorilor bulgări. Formarea bulgărilor se datorează modului de executare a lucrărilor solului şi epocii acesteia. folosirea combinatoarelor şi grapelor vibratoare (oscilante) realizează condiţii foarte bune 114 . forma bilonului. Nivelarea solului (înainte sau după arat) este extrem de importantă în cultura mecanizată a cartofului. echipat cu cuţite daltă sau săgeată. indiferent de mărimea acestora. Până la venirea iernii arătura se menţine curată de buruieni. Cele mai bune rezultate se obţin când terenul se pregăteşte cu ajutorul cultivatorului echipat cu piese active tip săgeată. pentru adâncimi până la 14 cm sau cuţite tip daltă. administrarea îngrăşămintelor organice şi celor chimice cu fosfat şi potasiu. Pe unele soluri mai uşoare se poate executa în primăvară plantatul.2. Pentru suprafeţele mari de teren cultivatorul purtat pentru cartof CPC-3.95% în condiţiile în care capacitatea de lucru 12 . tasarea solului de către roţile tractorului duce la formarea bulgărilor la marginea cuibului de cartof. bulgării se formează tot în cuibul de cartof. De asemenea. dar sub tuberculi. influenţând pozitiv uniformitatea adâncimii de plantare. Arătura se efectuează imediat după recoltarea plantei premergătoare.18 cm (BRIA. scarificarea terenului (afânarea adâncă) a dat rezultate bune. în agregat cu tractorul U-650.

în cazul terenului cu denivelări şi tasat.5 7 t/ha prin încolţirea tuberculilor înainte de plantare.15 lădiţe. acesta fiind alcătuit în funcţie de starea terenului: numai din vibrocultor.18°C. iar la nevoie până la 18°C (pentru a urgenta creşterea colţilor). iar mărimea tuberculilor să fie de 40-70 g.pentru plantarea cartofului. plantatul efectuându-se mai devreme. . se coboară temperatura la 10 12°C. după care se acoperă cu rogojini.forţarea creşterii colţilor (sau încolţirea propriu-zisă) se realizează folosindu-se solarii sau alte spaţii care beneficiază de lumină naturală sau artificială. La lucrările de pregătire a solului în primăvară se aplică şi îngrăşămintele cu azot sau complexe. dacă se urmăreşte o mai bună nivelare şi combatere a buruienilor.5% (1 l formalină 40% la 80 l apă). Materialul de plantat şi plantarea Materialul de plantat trebuie să aparţină soiului şi categoriei biologice stabilite pentru zonă. prelate.2 mm (durează 8 . Între stive se lasă spaţii de 50 . Calitatea materialului de plantare este hotărâtoare în realizarea producţiilor mari la cartof. din aşezarea a două lădiţe puse cap la cap iar pe înălţime se suprapun prin aşezare pe suporţii lor.15 kg) care se grupează în stive lungi.sortarea materialului de plantare scos din siloz sau depozit.tratarea tuberculilor cu formalină 0.asigurarea pornirii colţilor în vegetaţie prin aşezarea tuberculilor în strat de circa 40 cm în camere încălzite la 16 . îndepărtând tuberculii vătămaţi şi bolnavi. La cartoful extratimpuriu şi timpuriu se obţin sporuri de producţie de 3. Folosirea combinatorului s-a dovedit mai avantajoasă pentru pregătirea unui pat germinativ corespunzător. În spaţiile de încolţire tuberculii se aşează în lădiţe (de dorit cu capacităţi de 10 .40 zile înainte de plantare (sfârşitul lunii ianuarie în sud şi vest) şi constă din următoarele operaţiuni succesive: . cât permite spaţiul. să fie sănătos. grapă cu colţi şi grapă rotativă elicoidală. . până ce apar colţii în masă.1. Dacă colţii sunt mari (1 . lăţimea lor rezultând. Pentru reducerea gradului de tasare se practică şi bilonarea din toamnă. .5 cm) şi plantatul nu este posibil. dar fără buruieni.60 cm pentru circulaţia lucrătorilor în vederea controlării şi dirijării procesului de 115 .10 zile). prin îmbăiere în soluţie timp de 5 minute. Încolţirea tuberculilor începe cu 30 . 10 . folii de material plastic timp de circa 2 ore pentru "sudaţie" (transpiraţie). din vibrocultor şi grapă rotativă elicoidală. până la plantare. fără ca aceştia să depăşească 1 . cu posibilităţi de aerisire şi în care se pot menţine temperaturi de 12 15°C. ceea ce se realizează prin sortare la deschiderea silozului sau depozitului.

Tuberculii încolţiţi se ţin pentru înrădăcinare 8 .10 zile. . folosind vase cu apă pe podea. Acest procedeu se întrebuinţează numai înainte de pornirea mugurilor în vegetaţie (cel mai târziu la sfârşitul lunii ianuarie).eliminarea tuberculilor cu colţi filoşi şi schimbarea poziţiei lădiţelor în stive din 7 în 7 zile. se recomandă secţionarea de stimulare (metoda Köpetz) care se face transversal pe diametrul parte coronară . prin care se 116 . stratificarea făcându-se până la umplerea coşului.încolţire. ultimul strat fiind din materialul de înrădăcinare.iluminarea şi în timpul nopţii.parte ombilicală lăsându-se cele două jumătăţi netăiate într-o porţiune de circa 1 cm de la margine sau tăierea circulară a tuberculilor pe o adâncime de numai 15 mm. timp în care colţii cresc puternic şi la baza lor apar şi se dezvoltă rădăcinile.menţinerea umidităţii relative la peste 85%. În producerea cartofilor de consum extratimpurii şi timpurii se practică sistemul de înrădăcinare a tuberculilor preîncolţiţi la lumină. . rumeguş de lemn sau cu nisip. Pentru asigurarea unei încolţiri corespunzătoare sunt necesare următoarele: . Pentru favorizarea încolţirii cât mai complete a mugurilor aflaţi pe întreaga suprafaţă a tuberculului. realizându-se colţi mai viguroşi (40 w/m2). sau mraniţă şi nisip în proporţii egale. tuberculii se stratifică în coşuri de nuiele cu mraniţă sau turbă. Imediat ce s-a terminat încolţirea la lumină.menţinerea temperaturii recomandate (12 . o dată la stratificare şi o dată după 5 zile. forţându-se pornirea în vegetaţie a mugurilor aflaţi pe această parte. În momentul plantării tuberculii se transportă în câmp în lădiţele sau coşurile de înrădăcinare. O altă metodă de pregătire a materialului de plantare este tratamentul cu unde electromagnetice. pentru a se obţine o încolţire uniformă. Între straturile de tuberculi se aşează un strat de circa 5 cm material umectat. . astfel încât substanţele de rezervă de la partea ombilicală a tuberculului să nu migreze spre partea coronară.aerisirea de 2 . folosindu-se aparatul "Magnetodia-flux" . turbă. . Coşurile se ţin în camere de încolţire menţinându-se temperatura normală şi aerisirea de două ori pe zi. nisip).3 ori pe zi. plantându-se cu multă grijă. pentru a nu se rupe colţii şi rădăcinile. În fiecare cuib se introduce şi o anumită cantitate de material folosit pentru înrădăcinare (mraniţă.15°C). rumeguş. luându-se aceleaşi măsuri. Înrădăcinarea se poate face în lădiţe folosite la încolţire. stropirea tuberculilor cu apă cu stropitori sau vermorelul. Umectarea materialului de înrădăcinare se poate realiza cu soluţii nutritive de fosfor şi potasiu (60 g superfosfat şi 30 g sare potasică în 10 1 apă).

Plantarea timpurie determină sporuri de producţie datorită tuberizării timpurii în condiţii de temperatură şi durată a zilei mai favorabile şi a unui ritm de acumulare a biomasei mai accentuat. timp de 30 minute (întregul proces durează 10 zile. Epoca de plantare. iar dacă nu se poate face plantarea materialul se menţine în continuare la temperatura de 12 .7°C. cu dezinfectarea riguroasă a materialului. manual sau cu maşina specială de secţionat. . Plantările timpurii determină formarea unor stoloni mai scurţi. plus încă 3 4 cm. .14°C). deoarece pot interveni ploi care să întârzie lucrarea de plantare. Înainte de plantare tuberculii încolţiţi se pot secţiona în porţiuni de câte 3 . Secţionarea se poate face cu 3 . folosind 10 .acelaşi tratament ca mai înainte şi încolţirea clasică timp de 8 zile.3 kg Mancozeb la tona de tuberculi.urmăreşte o pornire mai timpurie a colţilor în vegetaţie.4 colţi bine formaţi. la care începe pornirea colţilor.8 zile înainte de plantare. în aşa fel încât să se poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări puternice. folosindu-se mai eficient şi ploile dinaintea secetelor din vară. uşurându-se recoltarea mecanizată a culturii de cartof. o singură dată. apoi tratarea din nou a materialului cu unde aritmetice de 50 . Tuberculii neîncolţiţi nu sunt afectaţi în sol de eventualele scăderi ale temperaturii: ei nu pornesc în vegetaţie (nu emit colţi) până când nu se realizează temperatura specifică de 6 .20 kg praf de cretă şi 2 . pe o durată de 7 minute.100 Hz. în situaţii de urgenţă. cu unde aritmice de 50 .tratarea tuberculilor cu unde aritmice de 50 . . Nu trebuie să se aştepte realizarea în sol a 7°C.100 Hz. În situaţii în care tuberculii pentru plantare sunt prea mari.180 minute cu unde aritmice de 50 . se poate face secţionarea şi la materialul neîncolţit. folosind următoarele variante: . într-o singură zi. timp de 30 minute.tratarea zilnică a tuberculilor timp de 10 zile.100 Hz. În acest caz tuberculii se taie longitudinal pentru a asigura pornirea egală în creştere a colţilor de pe cele două jumătăţi de tubercul.tratarea.100 Hz. Cartoful preîncolţit şi încolţit se plantează în funcţie de data probabilă a ultimelor îngheţuri ce survin în primăvară din fiecare zonă de cultură. folosindu-se o cantitate mai mică de material de plantare la unitatea de suprafaţă. timp de 60 . care nu 117 . Pentru plantarea tuberculilor neîncolţiţi epoca optimă este determinată de zvântarea solului până la adâncimea de plantare.

între soiuri sunt diferenţe semnificative. VECER A. în special în anii cu desprimăvărare târzie. iar în zonele favorabile şi foarte favorabile climatic.numărul de tulpini principale şi tuberculi formaţi la cuib creşte odată cu mărimea materialului de plantare şi a spaţiului de nutriţie şi scade datorită reducerii desimii de plantare. în funcţie de zvântarea terenului.. la 15 . La stabilirea desimii de plantare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte (IANOŞI.12 zile şi. . Cercetările efectuate în ultimii ani arată că producţiile la cultura cartofului oscilează relativ puţin la densităţi cuprinse între 45 mii şi 70 mii de tuberculi (cuiburi) la ha.să se folosească norme de plantare cât mai reduse şi economice prin reglarea desimii. BREMNER. În fiecare zonă durata plantării trebuie să fie cât mai scurtă. producţia creşte proporţional cu mărimea acestora dar. la 10 .25 martie în restul zonelor de cultură. se calibrează după diametru şi se plantează la număr. atunci când întârzierea plantatului este mai mare de 6 .trebuie să afecteze plantele după răsărire (de la plantat la răsărire trec 18 .25 zile). care se dezvoltă viguros.). Având în vedere că materialul de plantare se produce şi comercializează la greutate.8 zile.15 aprilie în zona favorabilă şi până la sfârşitul lunii aprilie în zonele cu climă foarte favorabilă. în funcţie de condiţiile de mediu.5 la cuib). respectiv. Calendaristic cartoful extratimpuriu şi timpuriu se plantează între 5 şi 15 martie în zona nisipurilor din Oltenia şi între 5 . 1991): . care poate reprezenta 25 . La aceeaşi normă de plantare se preferă 118 . Unii cercetători opinează că este mai indicat să se realizeze un număr mai mic de tulpini iniţiale (4 . DRAICA 1977). care asigură producţii bune decât un număr mai mare.18 zile. iar planta îşi autoreglează numărul de tulpini iniţiale. în special de fertilitatea solului (DRAICA 1985). Tuberculii neîncolţiţi trebuie plantaţi până la 20 martie în zona de câmpie. ultimul indicator determină norma de plantare. până la 10 . Scăderi semnificative de producţie se înregistrează în zonele de câmpie. în situaţiile când solul nu este suficient de fertil sau elementele climatice sunt nefavorabile (MOORLI J.40% din cheltuielile directe de producţie. indiferent de mărimea tuberculului la aceeaşi normă de plantare nu sunt diferenţe semnificative de producţie (ALBEN. La stabilirea desimii de plantare trebuie să se ţină cont că la acelaşi număr de tuberculi plantaţi (respectiv aceeaşi desime). respectiv costul materialului. Densitatea plantatului. 1978. care se concurează între ele şi pot debilita planta. 1963.

În general. respectiv 40 . se recomandă următoarele densităţi optime de plantare (BERINDEI. considerând că un tubercul asigură pornirea în vegetaţie a 4 .60 mii tuberculi/ha (idem şi la irigat). 1985): I. II. desimile menţionate în fracţia I de calibru cresc la 80 .45 mm (diametrul transversal). EL SAELD. Scopul culturii Consum extratimpuriu şi timpuriu Consum de vară Consum de toamnă-iarnă Prelucrări industriale Material de plantare Timpurii 70-75 60-65 Soiuri Semitimpurii Semitârzii 65-70 55-60 50-55 50-55 50-55 60-65 55-60 Târzii 45-50 45-50 50-55 Luând în consideraţie "fracţiile de calibrare" a materialului de plantare.. deoarece se formează un număr mai mare de tulpini principale la hectar. (30 . 45 . în condiţii tehnologice corespunzătoare.280 mii de tulpini la ha.1 Densitatea orientativă de plantare la cartof (mii tuberculi / ha).55 mii de tuberculi plantaţi la hectar. Pentru culturile de cartof extratimpurii şi timpurii se plantează un număr de 65 . este redusă compensarea producţiei la unitatea de suprafaţă prin creşterea recoltei la fiecare cuib. La soiurile care produc un număr mic de tuberculi în cuib. producţia fiind în corelaţie cu numărul de tulpini principale la hectar. În cazul când se plantează tuberculi mai mici se măreşte desimea la plantare. un număr mai mare de tuberculi şi producţie mai mare (HOLLIDAY.75 mii tuberculi sau porţiuni de tuberculi a câte 3 . (45 .4 colţi. nu atât mărimea tuberculilor plantaţi determină producţia de cartof. iar la soiurile care formează număr mare de tuberculi în cuib.tuberculi mai mici faţă de cei mari. la ambele fracţii de calibrare 119 . cât mai ales desimea de plantare. desimea plantatului la cartof este dată în tabelul 6. HOLMES 1966).85 mii tuberculi/ha. Pentru cartoful ce se recoltează la maturitate. 1969. pentru a se asigura numărul normal de tulpini principale şi o suprafaţă de asimilaţie clorofiliană mai mare.1. Această densitate se asigură cu 45 . 55 . asigurarea unui număr de 220 .60 mm.80 mii tuberculi/ha la fertilizare optimă şi irigare). ceea ce înseamnă 240 ..5 tulpini iniţiale viguroase.60 g fiecare. Orientativ. 1963. Plantarea unui număr mai mare de tuberculi pentru cartoful timpuriu este determinată de faptul că.45 mm) .. Tabelul 6. cu mărimea de 30 .1..240 mii tulpini la ha este suficient pentru a realiza producţii la nivelul potenţialului soiului.55 mm) . 70 mii tuberculi/ha (75 .1. în perioada scurtă de vegetaţie a acestor soiuri.

60 cm. Tabelul 6. Cantitatea de tuberculi la hectar se calculează în funcţie de desimea plantatului şi greutatea medie a unui tubercul. S.. desimea la plantare este 70 . între 19 .15%.4100 kg/ha. Cantitatea de tuberculi la hectar oscilează între 1270 . 75 şi chiar 80 cm) între rânduri este mai avantajoasă pentru mecanizarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare. care asigură distanţe între rânduri de 50. obţinându-se producţii practic 120 .60 123 7810 7130 6560 6080 5460 4970 4550 4100 Pentru celelalte scopuri de folosinţă cartoful se plantează cu maşina 4 Sa BP 62. 1995) Fracţia materialului de Necesarul de material de plantare (kg/ha). 62.1. iar acoperirea lor se face fie mecanizat cu aceleaşi mijloace. în care tuberculii se plantează manual.10 mii tuberculi/ha.2 Norma de plantare în funcţie de desime şi mărimea tuberculilor (IANOŞI. fie manual.85 mii tuberculi/ha în condiţii de irigare.desimea se reduce cu 5 .5 şi 70 cm sau cu maşina de plantat 6 SAD-75. în funcţie de greutatea medie a unui tubercul şi desimea stabilită la unitatea de suprafaţă (tabelul 6.80 mii tuberculi/ha în condiţii de neirigare şi 75 . funcţie de desime plantare Diametrul Greutate tuberculului medie (g) 63500 58000 53300 49400 44400 40400 37000 33300 (mm) 23 . Distanţele între tuberculi pe rând oscilează. ceea ce uşurează mult lucrările de îngrijire.2). în funcţie de distanta între rânduri şi desimea stabilită.50 71 4510 4120 3780 3510 3150 2870 2630 2360 50 .55 95 6030 5510 5060 4690 4220 3840 3520 3160 55 . cantitate ce reprezintă pierderile din timpul manipulării şi păstrării materialului de plantare. distanţa între rânduri este de 70 cm.27 cm.45 52 3300 3020 2770 2570 2310 2100 1920 1730 45 .35 27 1710 1570 1440 1330 1200 1090 1000 900 35 . Distanţa între rânduri şi metodele de plantare. Plantarea cartofului la distanţe mai mari (70. Când se plantează cu echipamentul de plantat cartof EPC-4 sau cu maşina de plantat cartofi încolţiţi MPCI-6 (pe terenuri nisipoase). se folosesc distanţe între rânduri de 55 . fără a se înregistra diferenţe semnificative de producţie la hectar faţă de distanţa de 60 cm între rânduri. plantarea efectuându-se semimecanizat: se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevăzut cu corpuri de rariţă.40 37 2350 2150 1970 1830 1640 1490 1370 1230 40 .30 20 1270 1160 1070 990 890 810 740 670 30 . procurându-se cantitatea de tuberculi necesară pentru suprafaţa planificată a se cultiva cu cartof la care se adaugă la însilozare încă 10 . La culturile de cartof extratimpurii şi timpurii cu tuberculi încolţiţi înainte de plantare.5. la distanţe între rânduri de 75 cm. În cazul în care se folosesc la plantat tuberculi tăiaţi.1.

56 . În zonele cu terenuri de formă neregulată. se recomandă folosirea maşinii de plantat cu trei secţii de câte 2 rânduri (6 Sa BP 62.0.7 ore om/ha şi o calitate foarte bună a lucrării în următoarele condiţii: materialul de plantare să fie riguros sortat şi să fie curat de pământ şi alte impurităţi. se utilizează pentru plantarea cartofului maşina SA-2-0. Această maşină lucrează pe 2 rânduri. Organele de acoperire sunt cu rariţe.74 importată din fosta Cehoslovacie. 30.45 . bine nivelate.5.5 t tuberculi. 25. maşina de plantat realizează o productivitate de 0. Aparatul de plantare este prevăzut cu disc vertical. iar distanţa tuberculilor pe rând de 21. pentru a se putea face alimentarea cu tuberculi numai la capete. o organizare exemplară a transportului materialului de plantare. lungimea parcelelor să fie de circa 400 . să nu aibă colţi mai lungi de 1 .50 ha pe oră. fărâmiţate. cu limite de reglare a adâncimii între 6 . se pot folosi tractoare cu pneuri mai late (se reduce tasarea). nu se distrug tulpinile în timpul vegetaţiei cu ocazia lucrărilor de îngrijire. În asemenea condiţii se efectuează mai repede plantarea. ca o condiţie esenţială.5). importată din fosta Cehoslovacia. restricţii faţă de gabaritul şi complexitatea. 45 şi 65 CP. iar roţile de antrenare cu obadă şi pinteni. pe pante a căror mecanizare impune cerinţe deosebite privind manevrabilitatea. care poate fi alimentat direct de mijloacele de transport prin basculare. echipată cu 2 secţii (4 rânduri). După încercări încununate de succes. 1987).egale cu cele obţinute la distanţe mai mici între rânduri (BRIA. terenul să fie bine nivelat. Având în vedere buncărul suplimentar cu capacitatea de 4 . lucrările de îngrijire se execută mai uşor.2 mm. s-a introdus în producţie maşina de plantat cartofi 6 SAD-75. cu distanţa între rânduri de 70.12 cm. curat de buruieni şi fără bulgări. COTA . brăzdare tipul combinaţie "labă de gâscă şi patină alungită".84 ha/h (C. pentru realizarea indicilor de productivitate a maşinii se impune. iar pe pante mai mari (6 .6 km/h. Capacitatea buncărului este de 280 kg cu înălţător şi 220 kg fără. Pe terenurile plane. uneori. Maşina lucrează în agregat cu tractorul de 28.500 m. are viteza de deplasare 4 . iar capacitatea de lucru 0. reglarea maşinii să se facă corespunzător pentru fiecare categorie texturală de sol. care poate planta până la 10 ha pe schimb. 1975). 35 şi 40 cm. 121 . 66 şi 62 cm. cu degete de prindere.5). utilajelor folosite.0. stabilitatea şi accesibilitatea agregatelor de lucru şi.14°) plantarea se face cu o singură secţie (2 Sa BP 62. cu un necesar de forţă de muncă de 6 . În condiţii normale. 30. să nu se planteze pe vreme ploioasă.

În celelalte situaţii se poate planta fără biloane. apoi în zonele cu ploi abundente (reducându-se pericolul excesului de apă în zona cuibului şi diminuându-se. în agregat cu tractorul L-445 (POPESCU. la Câmpia Turzii.25 cm la bilon mare. În acest interval trebuie distruse buruienile şi crusta care se poate forma mai ales pe terenurile grele şi cu vreme ploioasă. 16 .12 cm. Tuberculii se aşează cu mâna pe peretele brazdei. adâncime la care umiditatea şi temperatura sunt mai favorabile formării tuberculilor. în ambele cazuri distanţa între rânduri este de aproximativ 60 cm. Plantatul în biloane este obligatoriu în cazul irigării prin brazde. Discurile de la maşinile de plantat (EPC-4. astfel terenul rămâne ca o arătură. în condiţii de irigare.5%.9 cm şi. atacul bolilor de putrezire) şi pe pante mai mari de 4 . Lucrări de îngrijire Îngrijirea culturilor de cartof fără folosirea erbicidelor. în zona foarte favorabilă de la Braşov adâncimea cea mai potrivită de plantare este de 7 . după aşezarea pământului în bilon tuberculii să fie acoperiţi cu un strat de pământ de 8 . tuberculii punându-se tot la a doua brazdă. La plantare mai adâncă de 10 cm recoltarea mecanizată este mai costisitoare.15 cm deasupra părţii superioare a tuberculilor la bilon mic şi 20 . Adâncimea de plantare. iar la Mărculeşti. la jumătatea intervalului dintre coamă şi fundul brazdei. respectiv. de 17 cm. Câmpia Turzii şi Mărculeşti au scos în evidenţă că. Cartoful se plantează mecanizat.19 cm. astfel ca. De la plantare la răsărire. Combaterea buruienilor. în zona favorabilă.8 cm.25 zile).42 cm şi înalt de 12 . 6 SAD-75) trebuie să fie astfel reglate încât să rezulte un bilon uniform încheiat simetric faţă de coamă. Acoperirea se face prin răsturnarea brazdei următoare. formându-se biloane pentru prevenirea eroziunii solului. Pe terenurile situate în pantă plantarea cartofului se face pe curbele de nivel. adâncimea este de 12 cm. de regulă prin acoperire cu biloane. În acest caz tuberculii trebuie plantaţi la adâncimea de 6 .Pe parcele mici se poate utiliza maşina de plantat cartof pe 2 rânduri Solana (MPC-2). 4 Sa BP 62. în cazul plugului purtat de tractor şi la a treia brazdă în cazul plugului tras de animale. intervalul este de peste 30 zile (la cartoful preîncolţit de 18 .14 zile 122 . Cartoful se poate planta şi manual pe suprafeţe mici sau în urma plugului.5. Rezultatele cele mai bune se obţin atunci când lucrările se fac imediat ce apar buruienile. 1997). aşa-numita "acoperire plană". astfel. Plantarea pe brazde constă în executarea unei arături. Cercetările efectuate la Braşov. lat la bază de circa 38 . Prima lucrare se execută la 10 .

7 km/h.12 zile. 1982). Dacă după plantare terenul rămâne "plan". prevenind excesul de apă în zona cuiburilor şi infestarea cu mană a tuberculilor de la frunzele bolnave căzute pe bilon. În final trebuie să rezulte un bilon de 13 . se execută numai lucrări de îngrijire a bilonului (de refacere).15 cm şi viteza de înaintare 4 .15 cm înălţime deasupra tuberculului plantat. După 1 . înaintea pieselor tip rariţă se vor monta cuţite săgeată. Dacă plantatul s-a făcut în biloane. La bilonările târzii sunt folosite ridicătoarele de vrejuri (tulpini). în agregat de 3 câmpuri.după plantare. cât şi buruienile anuale. înălţimea lui devenind din ce în ce mai mare la lucrările următoare. după cum s-au realizat sau nu biloane. înăbuşirea buruienilor şi scurgerea apei pe taluzurile biloanelor.4 m şi o viteză de înaintare de 5 . Astfel se realizează o bună îngrijire a culturii până la răsărire. cu lăţimea de lucru de 8. Alte lucrări.3. după intervale de 8 . de data aceasta cu cultivatorul echipat cu piese tip rariţă. La prima bilonare. pentru a preveni călcarea şi distrugerea lor. la cartoful extratimpuriu. poate fi necesară intervenţia manuală de distrugere a unor buruieni perene. se va executa o praşilă manuală completă pe rând sau una două lucrări de plivit. îngrijirea culturilor de cartof se face. Grapa distruge buruienile şi crusta de pe coama biloanelor. se repetă încă o dată (când s-au plantat tuberculi încolţiţi) sau de 2 ori la celelalte culturi. de obicei în număr de 2 . cu zonă de protecţie de 12 . prin refacerea acestora. asigurând o bună dezvoltare tuberculilor. dar şi de pe intervalul dintre biloane. În cazul infestării cu buruieni perene. la adâncimea de 8 10 cm. de refacere a bilonului. dacă terenul nu este puternic îmburuienat cu specii perene de buruieni. îngrijirea culturii se face prin 2 . Se distrug buruienile şi crusta din spaţiul dintre biloane şi. poate fi suficientă o lucrare de prăşit şi o bilonare. bilonul nu se face prea înalt (să nu acopere planta). Pentru a se dezvolta normal. care să lucreze la adâncimea care nu formează bulgări (BERINDEI. După răsărire. La plantatul plan se execută o praşilă mecanică între rândurile de plante vizibile.5 km/h. tuberculii trebuie să fie acoperiţi cu un strat de sol afânat şi mărunţit. Următoarele lucrări sunt de bilonare. se lucrează terenul cu grapaplasă. Lucrarea succesivă cu grapaplasă şi cultivatorul cu piese tip rariţă. de 8 . Bilonul trebuie să fie bine încheiat pe coamă. 123 . Dacă solul este tasat.3 treceri cu grapa cu colţi reglabili care distruge atât crusta. şi. Când plantarea s-a făcut cu biloane.9 cm grosime. în acest caz. se acoperă şi se înăbuşă buruienile ce au tendinţa de a răsări. de asemenea.4 zile se lucrează din nou. diferenţiat.

35%. Spergula sp.. Galinsoga sp. Lamium sp.. Buruienile consumă cantităţi mari de apă şi elemente nutritive şi scad eficienţa tratamentelor împotriva bolilor (mai ales la mană) şi dăunătorilor (mai ales la gândacul din Colorado). în funcţie de infestarea cu buruieni anuale şi perene. Amaranthus sp. Papaver sp. Metodele chimice se bazează pe folosirea unui sortiment diversificat de erbicide. afânând solul şi refăcând biloanele. Erodium sp. Gypsophila sp... determinând diminuarea recoltei cu 20 . cunoscând terenul. etc. Erbicidele simple ca: Gesagard. Sencor. Aresin. Merkazin. În cultura cartofului buruienile de combătut trebuie să fie anticipate. Hibiscus trionum. Buruienile din lanurile de cartof se combat cu multă greutate.. Xanthium sp. Portulaca sp. agrotehnice. Îngrijirea culturilor de cartof folosind erbicidele pentru combaterea buruienilor. Stachys annua. Combaterea buruienilor anuale mono. 1999). Fumaria sp. Chenopodium sp. În anii secetoşi.. În prezent. 124 . Anthemis sp. Solanum nigrum...4 zile înainte de răsărire). deoarece primele faze de vegetaţie a plantei corespund cu perioade ploioase din lunile mai şi iunie. precum şi selectivitatea şi modul de acţiune a erbicidelor. Thlaspi sp. În zonele unde cartoful nu se plantează cu bilon.. când se fac mai multe udări.şi dicotiledonate (Sinapis sp. compoziţia floristică din anii precedenţi.. chiar în cazul unor lucrări de îngrijire efectuate corespunzător cu mijloace mecanice. concomitent cu această lucrare şi până aproape de răsărirea plantelor de cartof (3 . Gallium aparine. erbicidele respective se aplică în perioada de după plantare şi până în preziua răsăririi plantelor de cartof.La culturile irigate. Igran. toate ţările europene şi americane cu agricultură avansată practică combaterea integrată o buruienilor. Afalon. iar recoltarea mecanizată devine dificilă sau imposibilă. Atriplex sp. mai întâi se face udarea şi apoi se efectuează prăşitul sau bilonatul.. când nu se poate intra cu mijloace mecanizate pentru distrugerea lor. Lexone se aplică imediat după rebilonare. lucrările de îngrijire se corelează cu udările.3.) se face folosind erbicidele din tabelul 6..1. numărul lucrărilor de afânare a solului şi de refacere a biloanelor poate fi mai mare. Echinocloa crus-galli.. Buruienile produc pagube mari... Setaria sp. Digitaria sp. Vicia sp... Galiopsis sp. Polygonum sp. bazată pe metode preventive. Acest mod de abordare constituie un dezavantaj care poate fi suplinit numai prin profesionalismul producătorului de cartof (MORAR. chimice şi biologice. Cosatrin.

1.5 1. indiferent de faza de creştere.1.5 7. în funcţie de humus 1-2% 3-4% peste 4% Erbicide preemergente simple Gesagard 50.0-3.0 Dual 500 (50% metholachlor) sau 3.5-2.0 Erbicide preemergente complexe Codal (20% metholachlor + 20% prometryn) 6.3. Moldova şi Oltenia culturile de cartof pot fi infestate cu Agropyron repens iar în sudul ţării.3 Combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate din cultura cartofului. În multe zone din Transilvania.75-1.1.5-0.0 .6.25 1. 6.0 3.5 4.5 6-8 terbutrin).25-2. kg sau l/ha. de preferat înainte.0-6.0 Gesagard 50 sau 2.25 Erbicide postemergente Titus (sulfonil .5-5. Afalon. Lexone) pot fi administrate fără riscuri şi după răsărirea plantelor de cartof.00-1.5-2.Erbicidele asociate: Codal sau Lasso + Gesagard sau Sencor. (toate cu 50% prometryn).50 1. (Lexone. Aresin 50 (50% monolinuron) Sencor 70 (70% metribuzin) 0.0-1.0 Erbicide (substanţa activă) Buruienile-problemă ca Solanum nigrum pot fi combătute cu ajutorul erbicidului Basagran care se aplică în faza de rozetă a buruienilor.1% quizalofop-ethyl Sorghum halepense (costrei) 2.12 cm înălţime. Igran) se aplică.040 Basagran 48 (48% bentazon) 3. Dacă din anumite motive erbicidele monocotiledonate nu combat în totalitate buruienile.25-2. în condiţii de irigare este prezent costreiul (Sorghum halepense).75 0. Igran 50 (50% 2. în mod obligatoriu.0-10.0 Agropyron repens (pir) 4. de răsărirea buruienilor monocotiledonate anuale. Tabelul 6. Erbicidele pe bază de metribuzin (Sencor.75-1.5-8.0 .5 5.0-4.0 1. se pot folosi erbicide postemergente.5 3.0 4.7-1.040 0.4 Combaterea costreiului din culturile de cartof (l/ha produs comercial) Erbicide (substanţă activă) Fusilade super (12. Pentru combaterea acestor buruieni se aplică erbicide selective postemergente (tab.0 1.4). după rebilonare sau plantarea tuberculilor.0 Sencor 70 sau 0.75 0.5% haloxifop-ethoxy-ethyil) Targa (10.5 4.5 5. Aresin. Cosatrin 50. Prometrex 50. Prohelan 50.0 Tratamentele se fac după răsărirea plantelor de cartof.5-4.0 4.0-3.5% fluazifop-p-butil) Gallant (12. Tabelul 6.5-5.00 1. în primele 10 zile.0 8.0 Lasso (48% alachlor) plus 3.0 Lexone 75 GA 0.040 0. dar în momentul când plăntuţele de costrei au 15-35 cm înălţime iar cele 125 .75-1.ureic) + surfactant 0. Afalon 50 (50% linuron). până când acestea au 10 .5 Lexone 75 GA (75% metribuzin) 0.0-6.5-0.25-.0-7. până când acestea formează 6 frunze adevărate.0-8.0 3.5-4. cum ar fi erbicidul Titus ce se aplică în faza cotiledonală a buruienilor.

. Corynebacterium sepedonicum .râia comună. de 2. Marshall 25 EC . înainte de răsărire.0.1. Combaterea bolilor şi dăunătorilor.5 kg/ha la Brestan 60 WP. Întârzierea cu 4 .putregaiul uscat. prin faptul că această intervenţie nu mai este preventivă. cât şi prezenţa dăunătorilor. diminuează cu 70 . carotovora putregaiul umed. Fusarium sp.10 zile. şi dicotiledonate (v. mono-. Phytophtora infestans . trebuie să se facă cu mare atenţie. iar cu mijloace aero se 126 . Padan 50 .5 kg/ha la Ridomil plus. Împotriva gândacului din Colorado se vor folosi următoarele produse: Decis 2. Sandofan C-50 PU.de pir au 10-15 cm. Temoal 52 PU.5 EC .2 kg/ha. constituie adesea cauza unor producţii mici şi neeconomice.1. Pentru combaterea buruienilor anuale se aplică erbicide anti-.râia neagră. Toate erbicidele recomandate după plantare şi înainte de răsărirea cartofului realizează o combatere a buruienilor eficientă când sunt aplicate concomitent cu o rebilonare. Synchytrium endobioticum . Erbicidele asociate se aplică în primele zile după plantarea cartofului. efectul lor fiind sporit dacă acestea rămân ca o peliculă la suprafaţa solului.alternarioza. Victenon 50 WP .2 lucrări mecanice de distrugere a buruienilor dintre rânduri şi de refacere a bilonului. în decurs de 7 . 6. Ekalux S .8 kg/ha.rizoctonioza.6 kg/ha. Alternaria solani . atroseptica . de 2 kg/ha la Dithane M-45. Dipterex 80 1.putregaiul inelar.0. Dintre numeroşii agenţi patogeni care produc boli ale cartofului amintim: Ervinia carotovora var. Dozele maxime (6 l/ha) sunt indicate când este prezentă şi specia Cynodon dactylon (pir gros). Controlul insuficient al culturilor de cartof privind agenţii patogeni ai bolilor. iar dintre dăunători: gândacul din Colorado Leptinotarsa decemlineata.2. În multe cazuri. Respectarea dozei de fungicid şi a celei de lichid (200 l/ha la neirigat şi 400 l/ha în condiţii de irigare) se face prin calibrarea corectă a echipamentelor de stropit. Rizoctonia solani .0-1. după care urmează culturi succesive.2 kg/ha. tab.3). Combaterea buruienilor în lanurile cu cartof extratimpuriu şi timpuriu. Curzate plus T 85 PU şi de 0. Erwinia carotovora var. Streptomyces scabies .înnegrirea bazei tulpinii. când se folosesc mijloace terestre de aplicare.3 kg/ha.mana.5 kg/ha. Ordatox 25 EC .3 kg/ha. iar după tratament.80% eficacitatea protejării foliajului la mană.5 zile a tratamentului faţă de momentul avertizat. Momentul aplicării tratamentelor este indicat prin buletine de avertizare.0.1. se irigă cu 300 400 m3 apă la hectar. Doza de fungicid este de 5 kg/ha la Turdacupral 50. Vandozeb 80 PU. pentru completarea acţiunii erbicidelor se mai execută 1 .

La recoltarea cu combina tuberculii se transportă la depozitul de tranzit sau la centrul de preluare. de obicei în luna iulie. 127 . Recoltarea Cartoful pentru consum extratimpuriu şi timpuriu se recoltează începând din luna mai. Se fac 4 . Depozitarea tuberculilor recoltaţi nu trebuie să depăşească 24 de ore. august). în acest caz. Cercetările au evidenţiat că cea mai mare nevoie de apă se manifestă de la tuberizare până la maturitate. unde se sortează şi se calibrează în vederea livrării. Se evită vătămarea tuberculilor. Contra adulţilor hibernanţi tratamentul se recomandă în cazul când numărul este mai mare de 10 exemplare la 100 de plante. în urma maşinii E-649 se face şi sortarea lor.500 – 7. sortarea făcându-se concomitent cu recoltarea. cantităţile specificate sunt pentru un singur tratament. iulie.4 tratamente pentru combarerea gândacului din Colorado. umiditatea solului nu trebuie să scadă sub valoarea plafonului minim de 50 .70% din I. Numărul tratamentelor oscilează de la an la an.80% din capacitatea pentru apă a solului.utilizează Dimevur (3 l/ha) sau Carbavur (3 l/ha).000 m3/ha. Pentru consumul de vară recoltarea se face pe măsura necesităţilor. conform cu cerinţele. Pentru realizarea acestor consumuri de apă. Rezultate bune se obţin când alternează produsele de la un tratament la altul. În anii cu primăveri secetoase se recomandă să se facă o udare de aprovizionare sau o udare imediat după răsărire.70% din acest consum realizându-se în perioada de formare şi creştere intensă a tuberculilor (iunie. nu trebuie să depăşească 10 zile. cât şi dinamica consumului de apă al plantelor de cartof. cu maşina E-649 care produce mai puţine vătămări. Odată cu strânsul tuberculilor.8 tratamente pentru combaterea bolilor şi 2 . când peridermul încă nu este bine format. atunci când greutatea tuberculilor a depăşit 30 g. 60 .U.A. prin smulgere iar pe celelalte soluri folosind sapa sau plugul. Irigarea cartofului s-a dovedit eficientă în toate zonele. (intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 40-70 cm. Depozitarea. produsele recomandate fiind compatibile. tratamentele se pot face combinat. Recoltarea se face manual pe solurile nisipoase. Consumul total de apă la cartof are valori de 3. Regimul de irigare se dirijează permanent atât în funcţie de nivelul precipitaţiilor. Când avertizările pentru mană şi gândacul de Colorado coincid. Umiditatea solului trebuie să se menţină în tot timpul perioadei de vegetaţie la minimum 70 . iar în luna august cu combina CRC-2 (sau cu combina E-684). în funcţie de soi şi zona de cultură.

5 l/ha sau pe cale mecanică cu maşina de tocat vrejuri MTV-4. întregi pentru consum. tuberculi bolnavi) cu maşina ISIC-30 în componenţa căreia intră şi maşina de presortat (MP-1). din buncărul combinei sau din mers în remorca tractată paralel cu combina. iar cei din lotul semincer se sortează pe 3 categorii: cei peste 80 g sunt destinaţi consumului. pietre.13°C). Pentru calibrarea tuberculilor destinaţi plantării se foloseşte maşina de calibrat MCC-60 (45). Combina E-684 execută recoltarea cartofului pe 3 rânduri şi adunarea acestora într-o remorcă cu deplasare independentă. îi scutură de pământ pe o bandă transportoare şi îi depune în buncăre. Este foarte important ca recoltarea cartofului să se facă la temperaturi mai mari de 6 . pe cale chimică la îngălbenire totală. separă tuberculii de pământ şi îi depune pe suprafaţa solului în spatele maşinii. Harvade 25 F în doză 2. Capetele parcelelor se recoltează manual pe 15 m lungime pentru întoarcerea agregatelor. Vrejurile se distrug cu 7 . Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea cu combinele pentru cartof. Maşina lucrează bine numai pe solurile uşoare. Maşina E-649 dislocă. dar lucrarea este de bună calitate numai în cazul unei tehnologii adecvate şi a unei dotări corespunzătoare (SOCOL. au un indice minim de vătămare a tuberculilor.7°C (chiar 12 . Tuberculii se transportă la centrele de preluare sau la depozitele de păstrare. tuberculii mici şi vătămaţi pentru furaj. În solele cu cartofi pentru consum sortarea se face pe două categorii: tuberculi mari şi mijlocii. încarcă tuberculii în remorca de transport. Tuberculii se separă de impurităţi (bulgări. restul de 1/3 având încă culoarea galbenă.. care lucrează în flux cu maşina ISIC-30. remorci sau containere pentru transport.80 g pentru material de plantare. deoarece se reduce foarte mult gradul de vătămare a tuberculilor.O. folosind Reglone 5 l/ha. Maşina de scos cartof cu rotor excentric – MSCRE-1 şi maşina de scos cartof pe un rând cu brăzdar oscilant – MSC-1 B. de unde se adună manual în grămezi. Recoltarea se face numai pe vreme bună şi la umiditatea corespunzătoare a solului. în agregat cu tractorul L-445. paralel cu combina. sau cu maşina universală de tocat resturi vegetale (MUTRV) care lucrează în agregat cu tractorul L-445.Cartoful pentru consumul de toamnă-iarnă şi pentru industrializare se recoltează când 2/3 din tulpini (vrejuri) s-au uscat. staţionar.8 zile mai înainte de recoltare.În urma acestor maşini tuberculii trebuie strânşi imediat. Combinele de recoltat dizlocă pământul cu tuberculi. 128 . între 40 . 1977). separă pământul şi resturile vegetale. sub 40 g se repartizează pentru furaj. Combina CRC-1 dislocă tuberculii.

în cazul infestării puternice (A. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi a Substanţelor Dulci Fundulea recomandă atât pentru condiţii de neirigare. grâu de toamnă.pentru zona cu grad mai ridicat de umiditate.5 ani astfel: .2 SFECLA PENTRU ZAHĂR Tehnologia de cultivare Rotaţia Sfecla pentru zahăr trebuie sa urmeze după culturi care părăsesc terenul devreme. floarea-soarelui. Sfecla poate reveni pe acelaşi teren după 4 ani. leguminoasele anuale şi cartoful (în zona favorabilă acestuia). asolamente speciale. folosind rotaţii de 4 . În aceste condiţii se asigură acumularea apei în sol. cartof. VASILIU. ori un asolament de 5 ani cu următoarea rotaţie: sfecla pentru zahăr. porumb. porumb şi alte culturi cu care nu are dăunători comuni. cât şi de irigare. 6. dacă infestarea a fost slabă şi numai după 8 ani. sorgul şi iarba de Sudan. . grâu. Având în vedere că din totalul stolonilor formaţi pe tulpina subterană numai 30 – 40% se transformă în tuberculi. dacă solul nu a fost infestat cu nematode. din cauza consumului mare de apă şi potasiu. cartof. există mari rezerve pentru a se obţine producţii de 70 – 110 t/ha.În ţara noastră se obţin producţii de 10 . cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. La rândul ei sfecla este bună premergătoare pentru orzoaică.pentru zona cerealieră din sudul ţării un asolament de 4 ani. porumbul erbicidat cu erbicide triazinice. cât şi suprafeţele ocupate de culturi succesive. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. sau după 6 ani. datorită epuizării solului în apă. cereale de toamnă. un asolament de 4 ani cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru sfeclă cruciferele şi ovăzul din cauza dăunătorilor comuni (nematode). 15 .50 t/ha la soiurile semitârzii şi târzii.25 t/ha la soiurile extratimpurii. trifoi. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. astfel încât să rămână timp pentru efectuarea lucrărilor solului şi a fertilizării organo-minerale. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă. orz. 1959). floarea-soarelui şi cânepa. combaterea buruienilor şi valorificarea eficientă a îngrăşămintelor.25 t/ha la soiurile timpurii şi semitimpurii şi 25 . trifoi. 129 .

Absorbţia fosforului are loc de-a lungul întregii perioade de vegetaţie. cu o coloraţie verde-albăstruie şi cu pete brune pe margini. SOLTNER (1990). elemente deosebit de importante pentru sinteza şi acumularea zahărului. iar excesul de azot frânează acumularea zahărului în favoarea creşterii vegetative şi determină creşterea conţinutului de azot vătămător. (1983) menţionează trei perioade critice privind necesarul elementelor nutritive accesibile plantei: 1) la apariţia perechii a doua şi a treia de frunze. consumul maxim fiind înregistrat în intervalul iulie . Pentru o producţie de 40 t/ha rădăcini şi 36 tone/ha frunze.5. Insuficienţa azotului determină reducerea suprafeţei foliare.30 iunie). Azotul este cel mai important element pentru creşterea plantelor. Mg .2.4 . GH.) după D. Fosforul favorizează creşterea rădăcinilor şi a aparatului foliar.. 3) în perioada tuberizării şi cumulării zahărului (iulie .6.1.1. 130 . citat de GH. P . se asigură un spor de 52 .0.2. BROUWER.august). BÎLTEANU (1993). 1970).1.110 kg rădăcini. Limitele de consum (în kg/ha s. DAVIDESCU şi colab. 1974). când se absorb circa 70% din întregul necesar.2% (GH.a.0 5.4. sfecla extrage din sol circa 165 kg azot. sunt următoarele: N .4 .iulie. 1 kg fosfor asigurat prin fertilizare determinând obţinerea a 17 kg zahăr ( W.4 .a. Excesul de azot amoniacal în sol la însămânţare are efecte toxice asupra germenilor şi plantelor de sfeclă (D.7 . K . Na 1.9. Ca . În primele luni de vegetaţie sfecla consumă cantităţi mari de azot pentru formarea frunzelor.august.2. După diferiţi autori. la 1 kg N s. prin prelungirea vegetaţiei şi diminuarea conţinutului de zahăr. BÎLTEANU şi colab.Fertilizarea Sfecla pentru zahăr este o mare consumatoare de elemente nutritive.2.6. 70 kg P2O5 şi 250 kg K2O. dar este mai ridicat la producţia de zahăr.2. BÎLTEANU. consumul maxim fiind înregistrat în lunile iunie . Sporul de producţie datorat fosforului este mai mic decât în cazul azotului în ceea ce priveşte recolta de rădăcini.8. Insuficienţa fosforului se manifestă prin frunze mici fără luciu. pentru o tonă de rădăcini. Pe măsură ce plantele avansează în vegetaţie se intensifică asimilarea fosforului şi potasiului. în funcţie de condiţiile de experimentare. 2) la începutul îngroşării rădăcinii (10 .6 .8 .6. 1976). contribuie la creşterea producţiei de rădăcini şi sporeşte conţinutul de zahăr cu 0.

sinteza şi migrarea zahărului în rădăcini şi conferă plantelor o bună rezistenţă la secetă şi boli. Rezultate bune se obţin numai prin utilizarea de gunoi fermentat. BROUWER. carenţa în acest element apare pe solurile cernoziomice şi aluviale cu reacţie neutră.5 . Pentru fiecare tonă de gunoi încorporat.3. sporul obţinut la producţia de rădăcini a oscilat între 27 .C. Carenţa în potasiu determină reducerea numărului de frunze şi uscarea lor prematură. 1.70% (O. încorporat în sol sub arătura de vară sun toamnă.30 kg rădăcini respectiv 4. În condiţiile cernoziomului mediu levigat de la Girişul de Criş (jud. reflectate şi în producţia de zahăr care a crescut cu 13 . excesul de potasiu favorizează producţia de frunze în detrimentul producţiei de rădăcini. şi 2. la S. deoarece ritmul de descompunere al gunoiului coincide. Dintre acestea importanţă deosebită prezintă borul. Îngrăşămintele verzi prezintă importanţă în regiunile unde. 1975). Potasiul favorizează absorbţia azotului şi fosforului. au un rol primordial în nivelul producţiei sfeclei pentru zahăr. Lovrin.a. principalul îngrăşământ organic. influenţând negativ producţia. Gunoiul de grajd. leguminoasele pot fi cultivate în mirişte sau în regim irigat. ŢUCUDEAN. 131 . 1986).0 kg ha P2O5. asigură importante sporuri de recoltă pe toate tipurile de sol. SEGĂRCEANU.).1985. Frecvent. prin fertilizare cu NPK. BORDAN.5. doza de îngrăşăminte se va diminua cu: 2.5 kg/ha N. datorită condiţiilor climatice. este de 25 . HERA şi Z.5 .5 kg/ha N. Prevenirea carenţei în bor se realizează prin aplicarea a 13 . când s-a aplicat plantei premergătoare. cu nevoia de substanţe nutritive ale plantei. şi 1 kg/ha K2O.A. în perioada 1975 . în mare măsură.84%.26 kg/ha borax (1. Administrarea îngrăşămintelor îngrăşămintele chimice. Bihor).140% (I. Microelemente. în anii cu veri secetoase. Carenţa de bor determină îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei şi putrezirea “inimii sfeclei”. odată au fertilizarea de bază (CR. 1970).Excesul de fosfor măreşte consistenţa rădăcinilor şi grăbeşte maturarea.5 kg/ha P2O5. s-au obţinut sporuri la producţia de rădăcini cuprinse între 26 .a. în funcţie de nivelul dozelor şi rapoartelor experimentale. când îngrăşământul organic se aplică pentru sfecla de zahăr şi 1.5 zahăr (W. pe lângă cele organice.0 kg s.5 kg/ha K2O. 1. Sporul de producţie realizat de 1 kg potasiu s. Astfel. 1986). iar la producţia de zahăr între 27 .133%.

5 . OLTEANU şi colab. În funcţie de aceste două elemente.1 sunt prezentate dozele optime.1 Dozele optime de NPK la sfecla pentru zahăr. Deoarece aportul elementelor nutritive din aceste îngrăşăminte nu corespunde întotdeauna necesităţilor de fertilizare. 132 . 1960).5 3. Criteriile care stau la baza stabilirii dozelor de îngrăşăminte sunt nivelul recoltei scontate şi aprovizionarea solului cu elemente fertilizante.2.5 2..6% la producţia de zahăr.5 4.0 1.Rezultatele experienţelor efectuate în 12 localităţi situate în diferite zone pedoclimatice ale ţării. Prevederile actuale referitoare la stabilirea dozelor de îngrăşăminte stabilesc următoarele: pe solurile cu fertilitate bună se administrează N120-160P70-150K50-80. menţionată în cartarea agrochimică. aducerea la nivelul dorit se va realiza prin completare cu îngrăşăminte simple.56. folosind cultivatorul CPT .54. în tabelul 6.5 203 235 263 283 301 5 105 126 144 161 174 40 141 161 177 190 199 Indicele de azot . au evidenţiat sporuri de 13. 13:27:13 se folosesc ca îngrăşăminte de bază pe toate tipurile de sol. (GH. odată cu praşila a doua mecanică.0 3.4 cu fertilizatoare.IN 1. Îngrăşămintele cu azot. Tabelul 6. 23:23:0. iar pe solurile cu fertilitate medie şi slabă. N140-180 P80-115 K60-110.0 2.5 125 157 184 208 225 80 78 99 117 134 147 200 60 80 96 109 119 Îngrăşămintele complexe (NPK) de tipul: 16:48:0.75% la producţia de rădăcini şi de 14.2.5. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu trebuie făcută o dată cu efectuarea arăturii adânci de vară sau de toamnă. în funcţie de recolta scontată (Rs) şi de gradul de asigurare a solului Recolta scontată (Rs) (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 0.8 . se aplică fracţionat: jumătate din doză la pregătirea patului germinativ şi jumătate în timpul vegetaţiei.0 189 176 165 154 145 136 131 220 208 196 186 177 169 163 248 235 223 213 204 196 189 271 258 247 236 228 219 214 289 276 265 254 245 237 231 Asigurarea solului cu fosfaţi mobili (P-AI) la ppmP 10 20 30 40 50 60 70 98 90 85 82 80 79 79 119 111 106 103 101 100 100 137 129 124 121 119 118 118 154 146 141 138 136 135 135 167 159 154 151 149 148 148 Asigurarea solului cu potasiu mobil (K-AI) la ppmK 60 80 100 120 140 160 180 119 103 90 82 73 68 66 139 123 110 102 93 88 83 155 139 126 117 109 104 93 168 152 138 130 122 116 111 178 162 149 140 133 127 121 4. fiind mai uşor levigate pe profilul solului.

După plantele care părăsesc terenul în vară (cerealele păioase). Momentul optim de aplicare este în luna iulie. ŞTEFAN şi colab. Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile uşoare cu combinatorul format din grapa cu colţi rigizi şi grapa elicoidală urmată de tăvălugul inelar (de “tip croskillet”). Arătura se execută la adâncimea de 28 . conţinutul în apă. determinat toamna pe teren dezmiriştit. 1984).2. 133 .5 . fără a diminua conţinutul de zahăr (GH. Când terenul prezintă denivelări. iar pe solurile mai grele şi tasate se înlocuieşte grapa cu colţi rigizi din compunerea combinatorului cu vibrocultorul ale cărui organe active pot afâna şi mărunţi mai bine aceste soluri. 1988). se execută imediat dezmiriştirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului. în funcţie de intervalul dintre stropiri. Cercetările efectuate de V. a fost de 19. POPESCU. se apreciază favorabil solul cu porozitatea totală de 48 .Aplicarea îngrăşămintelor complexe foliare la cultura sfeclei pentru zahăr constituie un important factor de sporire a producţiei de rădăcini cu până la 29%. răsărirea şi reglarea regimului aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor. din care 30 .45 g cm3. POPESCU (1988). Adâncimea de mobilizare a solului nu trebuie să depăşească 4 cm fapt pentru care se interzice folosirea grapei cu discuri care nu poate fi reglată la adâncimi de lucru mai mici de 8 . au evidenţiat că rădăcinile sfeclei pentru zahăr se dezvoltă normal în solul care are greutatea volumetrică cuprinsă între 1.24% porozitate de aeraţie. Lucrările solului Afânarea solului pe adâncimea de creştere a părţii recoltabile a rădăcinii.60%. Prin această lucrare se previne pierderea apei din sol şi se asigură înmagazinarea întregii cantităţi de apă provenită din precipitaţii.3 l ha. cu influenţe depresive asupra producţiei spre limita superioară.8 sau cu alte mijloace adecvate.5%. după lucrarea cu grapa cu discuri se va efectua nivelarea de exploatare prin două lucrări perpendiculare cu nivelatorul. putând fi aplicate în amestec. mărunţirea şi nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinarea. Nivelarea arăturii din toamnă cu ajutorul nivelatorului NT .36%. printr-o singură trecere cu combinatorul la o adâncime redusă şi uniformă.07 şi 1. Aceste îngrăşăminte sunt compatibile cu produsele de combatere a bolilor şi dăunătorilor. porozitate capilară şi 18 . utilizându-se doze de 1.30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa stelată..9 cm. iar pe teren nedezmiriştit de 11% (V. asigură pregătirea terenului mai devreme în primăvară.

Tanymecus sp. Cheatocnema tibialis). când temperatura solului la adâncimea de încorporare se stabilizează (2 .3 zile) la 3 4°C. Mospilan 70WP 30 kg/t. Glomerulele şlefuite se pot draja.. insecticide. Sămânţa se livrează unităţilor agricole cultivatoare sub formă “şlefuită" în cazul soiurilor plurigerme şi “neşlefuită” la soiurile monogerme. o creştere uniformă a plantelor. Aphanomyces. Aspergillus. Calendaristic. Furadan 35 ST . Pentru a preveni atacul ciupercilor Pythium. Fusarium. Sămânţa şi semănatul Sămânţa. Pentru prevenirea atacului de dăunători (Agriotes sp. sămânţa se tratează cu Tiradin 75. Epoca de semănat. Cerinţele ridicate faţă de umiditate pentru germinare impun ca semănatul să fie executat primăvara timpuriu. Tachigaren 70 WP (6 g/kg) s. Densitatea. iar terenul este zvântat. cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă de 75%. Astfel. afânat în profunzime pentru a asigura apa şi aerul necesare germinaţiei seminţelor şi răsăririi plantelor. Rezultatele experimentale din ţara noastră reliefează că cele mai mari producţii se obţin când se asigură la recoltare 100 . se evită pierderile produse de îngheţurile târzii din primăvară. Bothynoderes punctiventris. iar solul are bulgări cu diametrul mai mic de 5 cm. din categoria biologică înmulţirea I.a.Se apreciază că pregătirea solului a fost realizată în bune condiţii dacă patul germinativ este perfect mărunţit. Pentru semănat se utilizează sămânţă provenită din loturi semincere certificate. Peronospora. Phoma. Cele mai bune rezultate se obţin când semănatul se face la 2 cm. fungicide şi biostimulatori. cât şi apariţia lăstarilor floriferi în primul an de vegetaţie. Răsărirea în câmp la sfecla pentru zahăr este influenţată atât de adâncimea la care se încorporează sămânţa.. cât şi de gradul de mărunţire a solului. (6 g/kg).110 mii plante/ha în 134 . respectiv se acoperă cu un liant în care se adaugă substanţe nutritive. nivelat. Mucor. semănatul trebuie încheiat până la 15 martie în zona de sud şi 25 martie în zona de nord a ţării. Semănatul.28 l/t sau Promet 666 SGO 25 l/t. care stânjenesc dezvoltarea buruienilor. se evită atacul unor dăunători care apar odată cu creşterea temperaturii şi contribuie la obţinerea unor culturi încheiate. Executarea semănatului la timp asigură o răsărire explozivă. sămânţa se tratează cu unul din următoarele produse: Seedox 80 în cantitate de 10 kg/t. Sămânţa drajată şi calibrată asigură realizarea unui semănat de mare precizie.

la care patinarea este minimă şi creşte precizia de distribuţie a glomerulelor pe rând.10 zile de la însămânţare. realizarea densităţii menţionate se asigură prin semănarea unui număr dublu sau chiar de peste trei ori mai mare de seminţe.4 cm la sămânţa plurigermă. cu marginile subţiate la 0. pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire. lăsând o zonă de protecţie de 5 . terenul fără crustă şi o stare fitosanitară corespunzătoare. Prăşitul. Ritmul lent de creştere din primele săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii de sfeclă pentru zahăr.40 orificii. prevăzute cu limitatoare de adâncime.culturile neirigate şi 110 . deci înainte de răsărire.14 135 . FAZECAŞ şi colab. În funcţie de germinaţia seminţelor.4 praşile mecanice. iar pe suprafeţele unde recoltatul se face semimecanizat. pe rând (8 .12 cm. Adâncimea de semănat. în funcţie de distanţele de semănat. Sămânţa monogermă are o putere de străbatere mai mică decât sămânţa plurigermă.8 kg/ha. Semănatul se va executa cu viteze de 3.8 km/h. care încep imediat ce rândurile devin vizibile şi se repetă la intervale de 10 . pe urmele încă vizibile lăsate de roţile tasatoare ale semănătorii. Cantitatea de sămânţă. se stabileşte distanţa între glomerule pe rând.120 mii plante/ha la culturile irigate. Distanţele de semănat.4 km/h şi la adâncimea de 4 6 cm. variază la soiurile monogerme între 5 . În cazul soiurilor precoce. semănatul se execută în benzi după schema:45-60-45-45-45-60-45.7 cm. având diametrul de 1. Datorită capacităţii germinative scăzute a glomerulelor de sfeclă. Lucrarea se execută cu agregatul format din tractorul L-445. pe solurile cu aport freatic. echipate cu cuţite săgeată şi discuri de protecţie a rândurilor. de la semănat până la recoltare. iar la soiurile plurigerme între 8 .. Prima praşilă mecanică se execută după 8 .3 cm la sămânţa monogermă şi 3 . precum şi cu discuri cu 30 .12.5 kg la ha. de tip zaharat. pentru a menţine cultura curată de buruieni. la o viteză de lucru cu 3 .8 mm. urmat de cultivatorul CPPT 4 sau CPT 5. sfecla pentru zahăr se seamănă la distanţe între rânduri de 45 cm. Semănătoarea se echipează cu patine mici. Pe suprafeţele unde recoltarea se face mecanizat. Lucrările de îngrijire Întreţinerea culturii de sfeclă pentru zahăr se face permanent. 1977). motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2 .8 mm (la sămânţa monogermă) sau 2 mm (la sămânţa plurigermă). De-a lungul perioadei de vegetaţie se mai execută 3 . densitatea poate să crească la 120 mii plante ha şi în cultură neirigată (I.4.

cu sămânţă din soiuri monogerme genetic. Ro-Neet. 8 .2). cu indicatori de calitate superiori. iar cuţitele săgeată se înlocuiesc cu cele unilaterale. Viteza de înaintare a tractorului este de 3. folosind în exclusivitate săpăligi speciale cu lamă îngustă de 15 cm. în condiţii normale de vegetaţie şi la patru frunze. Executarea răritului se face manual. La prima şi a doua praşilă cultivatorul se echipează cu discuri de protecţie a rândurilor şi cu cuţite săgeată.2. Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide antigramineice asociate cu erbicide antidicotiledoneice (tab. cu condiţia protejării perfecte a culturii împotriva buruienilor. 6. nefiind volatil.8 km/h la ultimele două lucrări.3 praşile manuale. iar când apar buruienile în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie. acestea se înlătură prin lucrarea de plivit. Asigurarea densităţii optime se realizează prin rărit. discurile de protecţie se scot. Diizocab sau Eradicane 6 E se aplică înainte de semănatul sfeclei şi se încorporează prin două lucrări cu combinatorul.10 cm la praşila a IIa. când rămân porţiuni de rânduri nesemănate. Răritul. Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr.8 km/h la prima praşilă. folosind despicătorul de lan.zile. Adâncimile de lucru sunt de 5 .7 cm adâncime.4 cm printr-o singură lucrare cu combinatorul. Când frunzele sunt mari. Se aplică după răsărirea sfeclei. Elbatan sau Ador.2 km/h la praşila a doua şi circa 7 . Erbicidul Betanal AM se utilizează atunci când dicotiledonatele anuale nau fost bine combătute de Venzar. Combaterea chimică a buruienilor.15 cm la praşila a IV-a.7 cm la praşila I. Lucrarea începe atunci când plantele au două frunze adevărate. manual. prăşitul mecanic se face mai târziu. în orele în care frunzele au turgescenţa redusă. Erbicidele Olticarb. devansarea sau întârzierea efectuării lucrării soldându-se cu importante pierderi de producţie. Hexilur. Erbicidul Dual se aplică înainte de semănat şi. 136 . se încorporează superficial la 3 . 6. pentru realizarea densităţii dorite.3 frunze. în funcţie de starea terenului şi gradul de îmburuienare. când se semnalează atac de dăunători. Pe rând se execută 2 .12 cm la praşila a III-a şi 12 . când acestea sunt sporadice şi cu maşina de semănat. semănatul sfeclei la distanţă definitivă bob cu bob. Agricultura modernă dă ca soluţie. Odată cu răritul se face completarea golurilor. la praşilele a treia şi a patra. la distanţa între plante pe rând la 18 22 cm. a bolilor şi dăunătorilor. la 6 . 10 . când buruienile dicotiledonate au 2 .

În loc de Venzar se pot folosi în aceleaşi doze.5 . în doze de 1. de asemenea. crt.5 Monocotiledonate anuale Nortron Super 2. halepense Targa 10 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. halepense Furore 90 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.3 l/ha. Adol. ** .5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Nortron + Venzar 80 WP* 8-10 + 1-1.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Eradicane 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1. tratamentul efectuându-se atunci când plantele de costrei au 15 . după răsărirea sfeclei se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super. În solele puternic infectate cu Avena fatua. Elbatan. Dacă cultura este infestată şi cu Sorghum halepense.3-0.În asociaţie cu Fusilade.2.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Diizocab 80 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1. halepense Nabu S 6-8 Monocotiledonate inclusiv S.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Olticarb 75 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1.5) Betanal Progres 4 (2+2) Dicotiledonate anuale Focus Ultra 3-4 Monocotiledonate inclusiv S.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate Dual 960 EC 2-3 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate TCA 10-15 Monocotiledonate Goltix 70 WP 10 Dicotiledonate Duacil 6. Combaterea chimică a buruienilor reduce numărul de praşile la două. Gallant sau Targa. halepense Gallant 125 EE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.5 Monocotiledonate inclusiv S.5+1. dacă există Cirsium arvense. halepense 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 * . dozele din erbicidele menţionate se măresc la 2 .5 Dicotiledonate Kusagard 75 WP 1. halepense Gallant Super 1-1. halepense Betanal 6 Dicotiledonate anuale Goltix 70 WP 7 Dicotiledonate anuale Lontrel 300** 0.Tabelul 6.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Dual 500 EC + Venzar 80 3-6 + 1-1.2 l/ha. Gallant.5+.2 Combaterea chimică a buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr Nr.5 G 30 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Erbicide aplicate în perioada de vegetaţie Fusilade super 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.35 cm înălţime.4-3 Monocotiledonate şi dicotiledonate Betanal AM-11 6 Dicotiledonate anuale Monocotiledonate şi unele Betanal Tangem 8 (4+4) dicotiledonate 4.5 Betanal Compact Dicotiledonate anuale (1. 137 . erbicidele Hexilur. sunt necesare şi una-două praşile manuale selective.1. Doze de produs Erbicidul Buruieni combătute comercial (l/ha sau kg/ha) Erbicide preemergente Pyramin WP 4-6 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Pyramin WP 6-8 + 3-4 Monocotiledonate şi dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1. Targa.

Larvele defoliatoare (Mamestra brassicae.75 l/ha). Impact 12. 10 boli şi 17 dăunători. nu este totală. realizată prin tratamentul seminţelor. 138 .a. în doză de 0. Protecţia plantelor. numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţie corespunzător cu cerinţele plantelor în diferite faze de vegetaţie. Irigarea culturii.5 l/ha).3 l/ha). Altor 100 (0. Bavistin 50. Făinarea (Erysiphe betae) se combate cu Tilt 250 (0.3 l/ha). folosind o normă de udare de 500 .0 l/ha.6 l/ha).1 l/ha). Plusia gamma) se tratează în vegetaţie cu unul din următoarele produse: Talstar 10 EC (0. Cercosporioza (Cercospora beticola) apare în lunile VI .1 l/ha). Fundazol 50. astfel că. Suzu 60. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr Fundulea (1990) menţionează. Agriotes sp. Pierderile provocate pot ajunge la 30% la producţia de rădăcini şi 40% la producţia de zahăr.u. în anii normali. Ekalux 25 EC (1. Tanymecus sp:.VII. pe adâncimea de 0 .3 l/ha. Sumicombi 30 EC (0. Sumi 8 în doză de 0.a în zona pădurilor din câmpie. la mijlocul lunii iunie. revenirea pe aceeaşi parcelă fiind necesară la intervale de 10 . se efectuează un tratament suplimentar cu insecticidele Dursban 4 E sau Sinoratox R-35 cu dozele de 1. Atomaris linearis. Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris.5 l/ha) sau Decis 2.. Brestan 60. Rias 300 EC. Satisfacerea necesarului de apă prin irigare începe. la această cultură. la densităţi crescute ale dăunătorilor şi în condiţii favorabile manifestări atacului. Sumicidin 20 EC (0. fiind mai frecventă în zonele şi în anii cu cantităţi mai mari de precipitaţii sau în condiţii de irigare.15 zile.5 EC (0.80 cm. în stepă şi silvostepă şi la 70% din i.5.2 l/ha. Baycor 300.600 m3/ha. în funcţie de textura solurilor.u. când rădăcinile încep să se îngroaşe. Derosal 50. Topsin M 70. Decis 2. Benlate 50. Chaetocnema tibialis) se combat prin traramente la sămânţă şi în vegetaţie prin tratamente cu Dursban 4 Z (1. Punchne în doză de 0. în doză de 2 l/ha. Kasumin 2.5 l/ha).5 l/ha. Sumialfa 10 EC (0.0 l/ha).25 l/ha) şi Dursban 4 EC (1.5 l/ha). iar rezerva de apă din sol ajunge la 50% din i.5 EC (0. Se execută două-trei tratamente cu unul din următoarele produse: Alto combi 420. Fastac 10 EC (0. Obţinerea unor producţii mari de sfeclă pentru zahăr este posibilă în zonele cu deficit de umiditate.Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Pennuc.5 l/ha şi respectiv 3. în doză de 7 l/ha.

2 ori mai mare decât greutatea frunzelor. depozitarea în câmp a sfeclei care nu se poate transporta imediat să se facă în grămezi mari de circa 1. maturitatea se recunoaşte prin aceea că frunzele se împuţinează şi devin de culoare verde-deschis. Recoltarea poate fi efectuată manual. O atenţie deosebită trebuie acordată decoletării sfeclei. iar extragerea rădăcinilor din sol şi decoletarea se execută manual. Pentru a preveni pierderea turgescenţei rădăcinilor se impun următoarele măsuri: să nu se recolteze decât cantităţile care pot fi decoletate în cel mult 24 de ore. frunzele uscate şi verzi şi efectuând la capătul sfeclei o tăietură orizontală de 2 . Între data aplicării ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile în anii normali şi numai circa 5 .10 zile în anii secetoşi. cu o porţiune mică de pulpă. Dislocarea rădăcinilor se face cu DSP-4. se recoltează numai cantităţile obligatorii prevăzute în graficele de livrare. Lucrarea se 139 .5 cm în luna iunie. Recoltarea. înlăturând. Se realizează cu furci speciale.000 kg acoperite cu coletele rezultate prin decoletare. transportul să fie efectuat în paralel cu recoltarea şi decoletarea.8 m începând cu luna iulie. Rădăcinile mai mari de 1 kg se decoletează conic.3 cm. când începe creşterea rapidă a corpului sfeclei. Epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate. Sfeclele extrase din pământ se curăţă şi se decoletează tăindu-se şi vârful rădăcinii la grosimea de 1 cm. 3 . semimecanizat şi mecanizat. Fenologic.Eşalonarea pe luni a udărilor este următoarea: o udare în iunie. Când temperaturile din aer sunt mai mari de 10°C. Grosimea stratului de sol umezit trebuie să fie de 0. când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul mai ridicat de zahăr. când are loc creşterea frunzelor şi 0. prevăzute cu două coarne în formă de liră. Recoltarea semimecanizată.august şi o udare în septembrie. Depozitarea sfeclei în vederea prelucrării ulterioare este admisă numai când temperaturile scad sub 10°C. iar formarea de noi frunze încetineşte. respectiv cele care pot fi prelucrate imediat.20 septembrie în zonele din sudul ţării şi 1 . Pe solurile cu aport freatic irigarea este necesară numai în anii secetoşi.5 udări în iulie .5 . Calendaristic. Rădăcinile cu greutate mai mică de 1 kg se decoletează printr-o tăietură orizontală la nivelul celor mai de jos muguri vizibili de pe epicotil. În acest moment greutatea rădăcinilor este de 1.5 octombrie în zona mai rece din nord. Recoltarea manuală. maturitatea sfeclei se realizează în jur de 15 .

să nu se acopere coletul plantelor cu pământ. la peste 12 cm. viroze. Producţia de frunze şi colete reprezintă 38% din recolta de rădăcini. Pentru a lucra în condiţii bune. distanta între plante 18 . dacă nu se transportă imediat. producţia să nu fie peste 30 t/ha. Rădăcinile decoletate şi bine curăţate de pământ se aşează în grămezi cât mai mari şi. după care se eliberează terenul. semănatul să se execute echidistant şi în rânduri drepte.20 m. terenul să fie curat de buruieni. la decoletare sunt culcate şi se taie oblic. În condiţiile respectării tehnologiei de cultivare în ţara noastră. se vor acoperi cu frunze. după o pajişte desţelenită sau după o plantă perenă. cu soiurile zonate în prezent se pot realiza producţii de peste 50 t/ha rădăcini. deoarece pierderile în greutate sunt extrem de ridicate. la ambele capete ale parcelei. iar cele care au coletul deasupra solului. culturile cu distanţa între plante pe rând sub 12 cm nu se pot decoleta. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea în două faze.22 cm. lucrarea de decoletat să înceapă după ce se ridică roua. CAP. dar nu şi 140 . la prăşit să nu se scoată bolovani. dăunători). cultura trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: terenul să fie perfect nivelat. fapt care obligă la organizarea în flux continuu a recoltării. la recoltare terenul să aibă umiditate normală.3 ani la rând. După recoltare. Recoltarea mecanizată se execută în două faze cu seturile de maşini MDS3 + MRS-3. sfecla pentru zahăr nu trebuie să rămână în grămezi în câmp. să nu se facă şanţuri. În aceste condiţii se obţin rezultate bune la soiurile de tutun pentru ţigări de foi. dar se distruge structura solului şi se înmulţesc paraziţii specifici (boli.execută în bune condiţii dacă la semănat s-a folosit schema corespunzătoare (în benzi). transportului şi prelucrării. plantele se recoltează manual. Pe terenuri proaspăt defrişate. înainte de decoletare se deschid drumuri cu dislocatorul şi se extrag rădăcinile normal. întrucât aceste suprafeţe sunt fertile şi libere de paraziţi specifici. tutunul se poate cultiva 2 . cu pierderi minime. pentru a asigura zona de întoarcere pentru agregate. şi BM-6 + KS-6 sau într-o singură fază cu combinele de recoltat sfeclă CRS-2 şi CRS-3 sau cu alte tipuri de combine de fabricaţie străină. răsărirea să fie explozivă şi fără goluri. 7 TUTUNUL Tehnologia de cultivare a tutunului Rotaţia Tutunul suportă monocultura mai mulţi ani fără să se înregistreze fenomenul de “oboseală” a solului. pe distanta de 18 .

boli şi dăunători specifici. microelemente (B. 141 . iar amplasarea pe alte terenuri decât cele specifice duce la diminuarea calităţii. Tutunul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante atât. P.) şi îngrăşăminte organice constituie un mijloc important de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii frunzelor de tutun.pentru tipul Oriental şi Virginia. soiurile tipului de mare consum pentru ţigarete. Fertilizarea Administrarea de macroelemente (N. cânepa şi floarea-soarelui. Tutunul este o bună premergătoare pentru toate culturile. se dezvoltă numeroşi dăunători polifagi (viermi-sârmă. varza. recoltându-se timpuriu. superioare calitativ şi rentabile. cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase: grâu. tutunurile mai tari la fumat. Ca. destinate ţigărilor de foi sau pentru pipă se cultivă după leguminoase (borceag. Spre deosebire de monocultură. se întârzie executarea lucrărilor solului. fasolea. întrucât eliberează terenul destul de timpuriu şi-l lasă curat de buruieni şi în bună stare de fertilitate. deoarece. permit executarea în bune condiţii a lucrărilor solului. precum şi de zona ecologică de cultură. buha semănăturilor etc. în funcţie de tipul şi soiul cultivat. orz. datorită unor paraziţi comuni (viroze.) periculoşi pentru tutun. cu excepţia celor care au dăunători comuni. Alegerea plantei premergătoare tutunului se face în funcţie de tipul de tutun cultivat: pentru soiurile din tipul oriental. tomate. Acestea. diferite insecte). a solanaceelor. Nici alte plante prăşitoare nu sunt indicate ca premergătoare. Fe. Mo etc. mazăre etc. asolamentul contribuie la obţinerea unor recolte mari de tutun. cultivate pentru ţigarete superioare.). K. repetarea prăşitului duce la distrugerea structurii solului. ovăz. semioriental şi Virginia. castraveţii. pepenii. Cl. din cauză că părăsesc târziu terenul. Zn. dacă solurile sunt mai sărace. îmbogăţirea în substanţe organice. ardei etc. de sol. dovlecii. reducându-se gradul de infestare a solului cu seminţe de buruieni. se distruge structura solului prin praşile. făcând ca soiurile să-şi păstreze însuşirile normale bio-productive. Mg). pot fi cultivate după leguminoasele pentru boabe. lupoaie. Cultivarea tutunului în monocultură se ia în considerare numai în situaţia în care terenurile specifice tipului şi soiului ce se cultivă nu sunt suficiente. Mn. cât şi a raportului dintre ele. rămân resturi vegetale care împiedică plantarea tutunului în condiţii bune.) care lasă solul bogat în azot. Nu se recomandă ca plantă premergătoare tutunului cele din familia Solanaceae (cartofi. cantitativ. îmbunătăţirea structurii lui. Porumbul (cel tratat cu erbicide triazinice este interzis ca plantă premergătoare) şi bumbacul sunt mai puţin indicate ca premergătoare pentru tutun.

1965). cu combustibilitate redusă. completat cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice.64 kg/ha.) pot folosi ca sursă de materie organică pentru tutun. Acţiunea pozitivă se manifestă încă din primele zile ale vegetaţiei.000 kg frunze uscate tutunul consumă 75. Gunoiul de grajd. Se observă că tutunul este o plantă mare consumatoare de potasiu şi calciu. de calitate inferioară. Fertilizarea unilaterală influenţează negativ calitatea frunzelor. influenţând pozitiv creşterea sistemului radicular. dar şi producţia. sporind conţinutul în hidraţi de carbon din frunze. la soiurile de tip Virginia. Pe terenurile slab fertile şi. groase. Calciul este important ca element de nutriţie. secară etc. îngrăşămintele verzi (trifoi roşu. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei şi din vestul tării. împreună cu 48 . mărind gradul de fertilitate a solului. P2O5. conservând umiditatea şi sporind afânarea solurilor compacte. “rău colorate”. ardere şi măreşte conţinutul în hidraţi de carbon solubili. 124. Chiar şi tulpinile de tutun tocate sunt o sursă de materie organică. Îngrăşămintele aplicate trebuie să fie cât mai complete şi în raporturi cât mai echilibrate. pentru diminuarea efectului negativ al azotului. adăugându-se la plantarea tutunului 32 . 16. Pe celelalte tipuri de sol gunoiul se aplică direct. excesul de calciu conduce la formarea de frunze casante. Azotul în interdependenţă cu fosforul şi potasiul. Fosforul are acţiune pozitivă atât asupra producţiei. Insuficienţa calciului determină apariţia de frunze deformate. Potasiul ameliorează însuşirile de calitate a tutunului: gust. cu excepţia celor din tipul oriental la care nu se aplică. cât şi indirect. pe cele nisipoase. influenţează creşterea frunzelor şi conţinutul în nicotină. după care se reduce.2 kg K2O şi 104 CaO (HITIER şi SABOURIN. culoare. La exces de fosfor se reduce combustibilitatea tutunului. raporturi care influenţează mai mult absorbţia acestora. prin raporturile cu alte elemente din sol. ca şi în primele 15 zile de viaţă (W. Din a 15-a zi de la plantare şi până în a 45-a zi.5 kg azot. lăsând în sol 4 . 5 . Tutunul valorifică bine gunoiul de grajd în doze de 20 40 t/ha la tipul Burley. mai ales.48 kg/ha N. absorbţia azotului este foarte intensă.La o producţie de 1. aromă.5 % K2O şi 2 –3 % N. cât şi a calităţii acesteia.10 t/ha la soiurile pentru ţigarete superioare. lupin.3 kg P2O5. PARKER. mijlocie de azot şi mică de fosfor. 10 . 142 . când tutunul se află în răsadniţă. sub arătura de bază. 1937). se recomandă aplicarea gunoiului de grajd la planta premergătoare.20 t/ha la soiurile din tipul de mare consum şi pentru ţigări de foi.

Aplicarea îngrăşămintelor. Îngrăşămintele chimice sunt eficiente la toate tipurile de tutun şi pe toate tipurile de sol, aplicându-se în funcţie de fertilitate şi soiul cultivat aşa cum rezultă din tabelul 7.1 întocmit după dozele recomandate de S.C.C.C.I.T. Bucureşti.
Tabelul 7.1 Doze orientative de îngrăşăminte în funcţie de fertilitatea solului şi tipul de tutun
Fertilitatea solului Doze (kg/ha s.a.) EleIndice Tipuri de tutun AproviP2O5 K2O (ppm) mente azot SemiMare zionare (ppm) Oriental Virginia Burley (IN) oriental consum F. slabă P2O5 N Slabă 8,1-18,0 P2O5 <2 < 66,0 K2O N Mijlocie 2,1-4,0 18,1-36,0 66,1-132,0 P2O5 K2O N Bună 4,1-6,0 36,1-72,0 132,1-200,0 P2O5 K2O P2O5 F. bună > 72,1 < 200,0 K2O < 0,8 70 40 60 70 30 50 60 20 40 40 90 50 80 90 40 60 70 30 50 50 120 50 100 120 40 80 100 20 70 70 50 50 160 120 140 160 80 100 140 70 80 100 60 60 120 80 100 120 70 80 100 50 60 60 -

Fertilizarea la tutun poate fi de bază, în momentul plantării şi în timpul vegetaţiei, (suplimentară). În cazul fertilizării de bază, îngrăşămintele se aplică sub arătura de bază (gunoiul, fosforul şi potasiul), contribuind la aprovizionarea cu elemente nutritive a plantelor de tutun vreme îndelungată, urmărind fertilitatea solului şi îmbunătăţind însuşirile fizice, chimice şi biologice ale acestuia, iar azotul se aplică la pregătirea solului pentru plantare. Fertilizarea în momentul plantării asigură elemente de nutriţie în primele faze de vegetaţie şi se face, de regulă, localizat (pe rând), în apropierea sistemului radicular, mărindu-se coeficientul de utilizare a substanţelor nutritive. Fertilizarea suplimentară se face prin aplicarea îngrăşămintelor pe sol, dar şi prin tratamente extraradiculare cu soluţii nutritive care conţin în special azot. “Udarea” tutunului la plantare cu o soluţie nutritivă diluată (6 g N + 12 g P2O5 la 10 l apă), folosind 0,5 l la plantă, ajută la prinderea mai bună a plăntuţelor şi creşterea lor ulterioară. Îngrăşămintele suplimentare aplicate pe sol se încorporează prin praşile cu ajutorul cultivatorului. După apariţia inflorescenţelor, fertilizarea suplimentară nu mai este eficientă. O fertilizare cu N : P 1 : 3 (10 - 15 kg N – 30 - 45 kg P205) este eficientă dacă se aplică la prima praşilă. Amendamentele folosite la tutun. Tutunul se dezvoltă în bune condiţii la un pH al solului slab acid, cuprins între 5,6 - 6,6. Dacă pH-ul solului scade sub 5,6
143

este nevoie să se intervină cu amendamente calcaroase. Se asigură astfel şi înlăturarea pericolului apariţiei efectelor negative asupra tutunului datorate toxicităţii magneziului. Se aplică 6 t/ha amendamente calcaroase sub arătura de bază, o dată la 4 ani, crescând, totodată, conţinutul calciului în frunze cu consecinţe favorabile. Lucrările solului Terenul ce urmează a fi plantat cu tutun trebuie pregătit cu multă atenţie. Solul trebuie să fie afânat profund, mărunţit corespunzător, pentru a acumula şi păstra umiditatea şi pentru a se combate buruienile. Experienţele din ţara noastră au scos în evidenţă că arăturile executate la 22 - 25 cm adâncime dau rezultatele cele mai bune. În solurile uşoare se lucrează mai superficial decât pe cele mijlocii şi grele. Este necesar ca, prin arătură, să se evite formarea hardpanului. Solurile nisipoase din zona de cultură a tutunului de tip Virginia trebuie arate la adâncimea de 28 - 30 cm, toamna târziu sau primăvara devreme (POP, 1974) ocazie cu care se încorporează şi îngrăşămintele organice şi minerale. În această arătură se acumulează o cantitate mare de apă şi se reduce evaporaţia, nitraţii se acumulează mai adânc în sol, unde pe terenurile nisipoase se dezvoltă cea mai mare parte din rădăcini (RAUHE, 1958). În primăvară arătura se lucrează cu grapa cât mai de timpuriu, apoi terenul se întreţine curat de buruieni şi afânat cu ajutorul cultivatorului urmat de grapă. Dacă solul s-a tasat prea mult în timpul iernii, se execută o arătură superficială (10 - 15 cm) cu plugul fără cormană, urmat de grapă. Se efectuează 1 - 3 afânări până la plantare şi se evită pulverizarea solului. Adâncimea de afânare cu cultivatorul este de 10 - 12 cm. Producerea şi plantarea răsadului Tutunul nu se seamănă direct în câmp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile joase. Germinaţia lui la cel puţin 12°C şi o perioadă de vegetaţie relativ lungă determină ca tutunul să se însămânţeze şi să crească o anumită perioadă de timp în răsadniţe. Numai după ce vremea s-a încălzit şi a trecut pericolul îngheţurilor târzii de primăvară, el se transplantează în câmp, în teren pregătit în prealabil. Producerea răsadului Răsadniţele. În condiţiile din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului sunt răsadniţele încălzite cu biocombustibili (gunoi de grajd proaspăt), fără a fi influenţate de condiţiile climatice din primăvară. Există şi răsadniţe încălzite cu aburi sau apă caldă. Cele mai indicate răsadniţe sunt cele la
144

care platforma de gunoi (cel mai bun, de cabaline) bine tasat, este de 40 - 60 cm grosime, suprafaţa calculându-se în funcţie de numărul de rame (tocuri) ce urmează să se aşeze pe platformă, distanţa între ele fiind de 50 cm, iar la marginea platformei de 60 cm. Tocurile de răsadniţă “se îmbracă” în gunoi şi în interior şi în exterior, lăsându-se 5 - 6 zile pentru aşezarea gunoiului. Se introduce apoi în tocul răsadniţei amestecul nutritiv format din o parte pământ de ţelină sau grădină, două părţi mraniţă şi o parte nisip, după ce, în prealabil, a fost dezinfectat cu Basamid G98 în doză de 35 g/m2 sau Dazomet 90 G - 9% în doză de 35 g/m2 sau Bromură de methil 50 - 75 g/m2 ori Formalină 38% (concentraţie 4%) în doză de 2 l soluţie la m2 sau Vapam 2%. Pentru dezinfecţie amestecul nutritiv se întinde în strat subţire de 10 - 15 cm grosime şi se tratează cu produsele specificate, se omogenizează, se adună în grămezi şi se acoperă cu folie de polietilenă. Dezinfecţia cu Basamid se face încă din toamnă sau în cursul iernii. Se introduce amestecul nutritiv sub forma unui strat de 15 - 20 cm grosime, se acoperă tocurile cu geamuri timp de 8 - 12 zile; în acest timp, prin procesele fermentative din gunoi se degajă căldură, temperatura ridicându-se la 60°C după 4 – 5 zile. După 8 - 12 zile temperatura se stabilizează la circa 40°C, când se poate trece la semănat. Răsadniţele se înfiinţează cu 60 - 65 de zile înainte de plantarea tutunului (tab. 7.2).
Tabelul 7.2. Perioada de semănat a tutunului în răsadniţă
Zona Răsadniţe calde 25 II-10 III 1 III-10 III Perioada de semănat Răsadniţe Tunele semicalde 10 III-20 III 15 III-30 III 10 III-20 III 20III-30 III

Sudul ţării Nordul ţării şi zonele mai reci

Sămânţa destinată semănatului este produsă în unităţi specializate pentru fiecare soi ce se cultivă şi se expediază la producători tratată cu Criptodin 5 g/kg sămânţă sau Merpan 5 g/kg sămânţă. Pentru grăbirea răsăririi sămânţa poate fi preîncolţită în prealabil, asigurându-se obţinerea răsadului “bun de plantare” cu 5 - 10 zile mai devreme. Suprafaţa de răsadniţă se calculează în funcţie de numărul de plante ce se obţin la m2, desimea plantelor în câmp şi suprafaţa planificată a se planta cu soiul respectiv. În răsadniţele calde se obţin 2.200 – 2.500 fire de răsad la m2, din care 2.000 fire sunt bune de plantat. În răsadniţele semicalde se obţin 2.000 fire la m2, iar în cele reci 1.500 fire răsad la m2, bune de plantat fiind 1.500 şi respectiv, 1.000 de fire la m2.
145

Cantitatea de sămânţă este de 0. în funcţie de soi. După semănat se împrăştie deasupra seminţei un strat de mraniţă foarte bine mărunţită şi cernută. temperatura păstrându-se în limitele de 18 25°C. asigurându-se condiţii normale de iluminare prin spălarea geamurilor şi foliei şi îndepărtarea acestora în zilele călduroase. la protejarea răsadniţelor cu rogojini.9 zile. Până la răsărire este necesară o temperatură de 30 .3 Suprafaţa de răsadniţă pentru 1 ha de tutun Soiul (tipuri) Djebel (O) Molovata (O) Ghimpaţi (S. combaterea buruienilor. Până în faza de urechiuşe. În prima perioadă de creştere a răsadului ramele se ridică pe suporţi la o înălţime de 5 .4 .Suprafaţa de răsadniţă.5 . În perioada germinării seminţelor aerisirea se face numai la orele amiezii.4 mm. după ce în prealabil. 1 kg nisip pentru cantitatea de sămânţă necesară la 6 m2.16. în răsadniţe semicalde şi în tunele sau în brazde reci.35°C. Tabelul 7. aerisirea se.6 cm. după această fază răsadul se umbreşte numai în zilele foarte calde. Imediat după răsărire se renunţă în timpul zilei. Pe măsură ce creşte răsadul. răsadul va fi umbrit ziua între orele 11 . Asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţe se face cu scopul bunei germinări a seminţelor şi răsăririi plantelor. în grosime de 3 . Controlul temperaturii se face cu termometre de sol şi de cameră. Sămânţa germinează şi planta răsare într-o perioadă cu 7 . Aerisirea răsadului.C) Răsadniţă caldă 90-100 70-80 60-65 40-55 35-40 35-40 40-45 Solarii şi tunel 100-110 80-85 65-70 45-50 40-45 40-45 45-50 Brazde reci 120-130 100-110 75-80 55-60 45-50 45-50 55-60 Îngrijirea răsadului constă din: asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţei.0. combaterea bolilor şi dăunătorilor şi călirea răsadului etc. este dată în tabelul 7.6 g/m2 în răsadniţe calde şi 0.C) Bărăgan (M. Semănatul se face manual prin împrăştiere. aerisirea.32°C. În răsadniţele calde semănatul se face când temperatura din stratul de gunoi a scăzut la 30 . terotatul.0. solarii încălzite sau neîncălzite. face mai des. sămânţa (mică) de tutun se amestecă cu nisip uscat. pentru a pune în contact intim sămânţa cu pământul. în situaţia când temperatura este prea ridicată. În afară de răsadniţele calde răsadul de tutun se mai poate obţine în sere. fertilizarea suplimentară.3. În zilele prea călduroase se foloseşte umbrirea. se presează uniform cu o scândură. o perioadă scurtă în 146 .O) Virginia (V) Burley (B) Banat (M.7 g/m2 în răsadniţe reci şi tunele. răritul. apoi se udă cu apă călduţă (cu stropitoarea cu sită fină) şi se acoperă tocul de răsadniţă cu geamuri. udarea.

3 zile după semănat.25° C.5 zile. Se poate folosi şi erbicidul Dymid 0. udarea se face mai rar. aplicat cu 7 zile înainte de semănat. menţinânduse ridicate tot timpul zilei. Între fazele de “cruciuliţă” şi “urechiuşe” răsadul nu se udă 2 . rărit. prin smulgerea buruienilor. având şi rolul de a evita spălarea stratului superior de sol din răsadniţă şi formarea crustei. conferindu-i rezistenţă la îmbolnăvire.0 l/m2. Serele. dar cu norme mai mari de udare. astfel încât.5 g/m2. în momentul când ajunge pe răsad. când frunzele sunt 147 .timpul amiezii. După faza de urechiuşe şi până la călirea răsadului pentru plantat. să nu fie deranjate plantele de tutun. pe 8 . apoi mai rar.2 . Terotajul se execută după fiecare plivit. sau erbicidul Devrinol 50 WP.1. solariile şi tunelele se aerisesc mai intens. asigurându-se apă suficientă în stratul nutritiv. având drept scop menţinerea unei umidităţi moderate în stratul superficial al patului germinativ.3 zile. Combaterea buruienilor se poate face şi cu ajutorul erbicidelor. După faza de urechiuşe răsadniţele se ţin descoperite pe timp călduros. cu norme de 0.5 .5 g/m2.înrădăcinare şi în faza de cruciuliţă. toată ziua şi se acoperă numai noaptea sau când timpul este rece şi ploios. când sistemul radicular al răsadului se dezvoltă mai lent. 3 g/25 m2. astfel încât. Se recomandă erbicidul Enide 50 WP în doză de 1. În perioada semănat – răsărire . atunci când se constată că desimea răsadurilor este prea mare. Este bine ca plivitul să se facă în zilele mai înnourate. Udarea răsadului este o operaţiune foarte importantă. udările vor fi până la trei pe zi. fără a depăşi faza de urechiuşe.30 cm deasupra tocului. să aibă o temperatură de 23 . după care se poate uda normal. aplicat concomitent cu semănatul sau cu 1 . Prima udare se face în jurul orei 9. Primul plivit are loc când plantele au răsărit şi buruienile depăşesc ca dimensiune tutunul şi se efectuează după ce s-a udat bine cu apă.5 cm grosime. Pe timp rece apa se încălzeşte. apoi ramele se ridică la 20 . Terotatul se repetă la intervale de 3 .0. Temperatura apei în perioada germinării trebuie să fie mai ridicată. La început răsadurile se udă mai des şi cu cantităţi mai mici de apă. Plivitul se execută de câte ori este nevoie. procedându-se ca la plivit. Combaterea buruienilor se face prin pliviri sau cu erbicide. mai puţin călduroase. Constă din împrăştierea sau cernerea peste răsad a unei cantităţi de mraniţă sau amestec nutritiv. a doua la amiază şi a treia în jurul orei 16. stratul dintre plante având 0. Terotatul se efectuează cu scopul de a dezvolta un număr mai mare de rădăcini laterale de la baza tulpiniţei.10 cm adâncime. Răritul răsadului se face spre sfârşitul fazei de cruciuliţă. după aceea apa va avea temperatura aerului atmosferic. dezinfectate în prealabil.

După terotare. Fertilizarea suplimentară este impusă de consumul ridicat al elementelor nutritive de către plante şi datorită spălării lor cu ocazia udărilor. 50 g sulfat de amoniu sau 30 . Combaterea chimică a coropişniţei se face aplicând.5 zile după prima. Conţinutul sacului se stoarce bine iar soluţia rezultată se diluează cu o cantitate egală de apă. toate în concentraţie de 0. agitându-se din timp în timp. după care se udă foarte bine pentru a spăla îngrăşămintele de pe frunze. fiind necesară repetarea operaţiei de 3 . Putrezirea neagră a rădăcinilor se combate cu fungicidul Chinoin Fundazol în doză de 2 g/m2.3%. putrezirea neagră a rădăcinilor. tratamentul repetându-se după 7 zile. Căderea răsadului se combate cu Tiuram 70 PU sau Captadin 50 PU. După fiecare fertilizare răsadul se udă abundent. Soluţia se diluează cu o cantitate egală de apă şi se utilizează 2 l/m2. folosindu-se 30 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. Combaterea bolilor. Turdacupral 50 PU sau Perozin B 75. înainte de semănat. Captadin 50 PU.uscate. în concentraţie de 0. provocată de Thieloviopsis basicola şi mana tutunului. La o parte gunoi de pasăre uscat se folosesc zece părţi apă. repetându-se tratamentul după 7 zile. unul din 148 . folosindu-se 200 l soluţie la 100 m2 răsadniţă.50 g azotat de amoniu. Principalele boli ale răsadului de tutun sunt: căderea răsadului.30%..80 g sulfat de potasiu. Gunoiul se pune într-un sac de pânză rară şi se ţine în apă la macerat 24 de ore.10 zile înainte de transplantare în câmp.120 g superfosfat şi 40 . mraniţa se scutură de pe frunze şi apoi se efectuează udarea. 80 . a doua la 4 .4 ori în timpul perioadei de vegetaţie în răsadniţă: prima fertilizare se face în faza de cruciuliţă. Principalii dăunători în răsadniţă sunt: coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa) şi tripsul tutunului (Thrips tabaci). Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice se face folosind o soluţie formată din 10 l apă. a treia când răsadul este în faza de urechiuşe. iar a patra se face cu 7 . pentru a nu se lipi mraniţa de ele. folosindu-se 30 l soluţie pentru 100 m2 răsadniţă. produsă de ciuperca Peronospora tabacina. Mana se combate cu Tiuram 70 PU. Fertilizarea suplimentară cu soluţie de gunoi de pasăre este foarte eficientă. Se folosesc 2 l soluţie la m2. Combaterea dăunătorilor. produsă de Rhizoctonia solani şi Pythium sp.

Călirea răsadului se face cu 7 . pericol de brumă sau ploi abundente. Metasytox 0. Densitatea plantatului are o deosebită importanţă la tutun pentru realizarea unor producţii mari şi de calitate. Până la o anumită limită. cu apă (mai puţină). Pentru combatere se utilizează insecticidul Carbetox 37 EC 0. se udă o dată la două zile. de mare consum şi ţigări de foi se plantează la desimi mai mici.12 cm. respectiv cu 4 . Reducerea spaţiului de nutriţie peste limita optimă determină reducerea în frunze a substanţelor răşinoase ce concură la formarea aromei. fără a se scutura de pământ. Întârzierea plantării peste data de 25 mai determină scăderi de producţie deosebit de mari.6 frunze când plantarea se face manual şi 16 . transportându-se în câmp la locul de plantare.5 g/m2 sau Sintogrill 5G în doză de 3 g/m2. O plantă de tutun bine călită are tulpina elastică (îndoită după deget nu se rupe).1% sau Actelic 0.10 zile înainte de plantare şi constă din pregătirea lui pentru condiţiile din câmp. Răsadul se acoperă numai în caz de îngheţ. folosindu-se 30 l emulsie la 100 m2 răsadniţă. nu duce la reducerea producţiei la unitatea de suprafaţă. Tripsul este un dăunător periculos şi pentru faptul că transmite în răsad virusul care produce boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3 Smith).4 zile înainte de plantare nu se mai udă. dacă nu este udat. scăderea producţiei individuale a plantelor prin creşterea desimii. Sinoratox 35 R. Plantatul se face în orele de dimineaţă şi după amiază. Răsadul se lasă descoperit ziua şi noaptea. În cazul mecanizării totale a culturii tutunului. lungimea de 8 . Plantarea tutunului Răsadul de tutun pentru plantare. soiurile din tipul Virginia.8 frunze) când plantarea se face mecanizat.insecticidele: Furadan 10 G. 149 . densitatea la semănat se păstrează nemodificată la unitatea de suprafaţă. Coropişniţa se mai combate şi cu momeli otrăvite.5 zile înainte de transplantare. Pentru toate soiurile şi în toate zonele plantarea între 1 şi 10 mai a realizat cele mai mari producţii.4%. care constituie densitatea optimă. Ţinând seama de particularităţile soiurilor. Răsadul bine călit nu se veştejeşte în zilele călduroase. 0. iar cu 3 . se aşează în cutii şi se acoperă cu o pânză udă. Epoca plantării se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi perioada de vegetaţie a soiurilor.15%.1%. distribuite uniform. Un tratament se face în faza de urechiuşe şi unul cu 3 . desimile cele mai mari se asigură la soiurile din tipul oriental. iar dacă este înnorat. în doză de 3 .18 cm (7 . plantatul se poate face pe parcursul întregii zile.

Terenul destinat plantării se marchează la distanţe stabilite între rânduri şi pe rând. după care se practică în sol un orificiu cu plantatorul. pentru a împiedica formarea crustei la suprafaţă. la adâncimea de 6 . Plantarea mecanizată a răsadului de tutun se poate face cu maşina de plantat răsad MRP-5 în agregat cu tractorul L-400 sau cu maşina “Balthes” de producţie canadiană. Buruienile consumă apa şi substanţele nutritive necesare plantelor de tutun.Tehnica plantării tutunului este similară cu aceea a plantării răsadurilor de legume. după ce sau prins plantele. făcând o mişcare de jos în sus şi din afară spre răsad. Completarea golurilor trebuie realizată fără întârziere.8 cm pentru afânarea solului şi distrugerea buruienilor. completate cu praşile. combaterea bolilor şi dăunătorilor.8 zile de la plantare. Urmează 2 . politul. totodată. gazde ale unor boli şi dăunători cum sunt: Pseudomonas tabaci (focul sălbatic). la 3 . După ce apa este absorbită. Praşilele se execută mecanizat.3 praşile la intervale de 10-15 zile. când plantele au 20 – 30 cm înălţime. Cu acelaşi plantator se strânge pământul lângă răsad.17 lucrători. Prăşitul. dacă distanţa dintre rânduri permite. 150 . Thrips tabaci (tripsul).4 zile de la plantare. Pentru aceasta. Buruienile se combat prin praşile mecanice şi manuale sau cu ajutorul erbicidelor. combaterea buruienilor. în care se toarnă o cantitate de apă stabilită. astfel ca rădăcinile să fie repartizate cât mai uniform. constituind pe timpul vegetaţiei substraturi de infecţie cu diferite boli. fiind. se introduce cu grijă răsadul în pământ la nivelul coletului. Se mai pot folosi: maşina de plantat şi fertilizat tutun (MPFT – 2). recepatul şi irigarea. Se adună lângă răsad un strat de pământ mărunţit şi uscat. dacă utilajele ar distruge frunzele tutunului. Thieloviopsis basicola (putrezirea neagră a rădăcinilor). Prima praşilă se efectuează la 7 . Combaterea buruienilor. copilitul. cârnitul. Lucrările de îngrijire De la plantarea tutunului şi până la recoltare se aplică lucrări de întreţinere şi îngrijire a solului şi plantei de tutun: completarea golurilor. Pentru plantarea manuală a unui ha cu tutun sunt necesari 15 . se utilizează răsaduri de cea mai bund calitate. maşina de plantat răsaduri produse în ghivece nutritive (MPRPGN). sau manual pe rând şi chiar între rânduri. sunt debilitate. în funcţie de precipitaţiile căzute şi de gradul de îmburuienare. Muşuroitul sau bilonatul. altfel plantele cu care s-au completat golurile rămân în urmă cu dezvoltarea. mărind rezistenţa la cădere a plantelor. ajută la formarea rădăcinilor adventive.

5% fluazifop-pbutyl) Nabu EC (sethoxymidim) Gallant 125 EC (haloxyfop-ethoxy ethyl) Targa (quazilofop-ethyl) Kusagard 75 SP (aloxydium sodium) Doza l.2.0 .5. Bolile cele mai frecvente ale tutunului sunt: micozele – înnegrirea tulpinii (Phytophtora nicotiana).0 2.0 5.350 l soluţie la hectar. mana (Peronospora tabacina). la 8 – 10 cm adâncime prin două lucrări cu combinatorul. Tabelul 7.0 .5 . Se folosesc erbicidele din tabelul 7.4. Se încorporează cu combinatorul la 3 – 5 cm adâncime.0 1. Tillam.0 1.4 Erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor la tutun Denumirea comercială a erbicidului (s. pentru protejarea frunzelor de tutun de acţiunea mecanică a praşilelor. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se utilizează erbicidele Triflurom.0 1. plantarea 151 .0 .0 4.0 2. mucegaiul tulpinii (Sclerotinia sclerotiorum). Gallant (12.15 cm înălţime.6. renunţându-se la praşile timp de cel puţin 30 de zile pentru translocarea substanţelor spre rizomi. Devrinol. în toate stadiile gramineelor. făinarea (Erysiphe cichoracearum).1% quizalofop-ethyl). iar costreiul când are 25 35 cm înălţime. Se încorporează la 8 – 10 cm adâncime fiind volatil Se încorporează la 4 – 5 cm adâncime la pregătirea terenului pentru transplantare Postemergent.4. Dual.5-2 …. sau pe cele cernoziomice şi brun-roşcate de pădure infestate cu Sorghum halepense. etc.3 . pentru combaterea buruienilor maonocotiledonate şi dicotiledonate se folosesc erbicidele Patoran şi Tobacron împreună cu un erbicid antigramineic.5 .5 . folosindu-se 200 . pe lângă erbicidele ce se administrează pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super (12.5% fluazifop-butyl). Stomp.5% haloxyfop-ethoxy-ethil): Targa (10.0 5. când gramineele anuale au 2 – 6 frunze. iar cele perene 4 – 5 frunze Pirul se combate când are 10 .3.6.5 .0 .0 .0 . Combaterea bolilor şi dăunătorilor.0 Modul de aplicare Se încorporează imediat în sol fiind volatile. kg/ha.3. Pe solurile nisipoase infestate cu Agropyron repens şi Cynodon dactylon. pentru combaterea pirului şi costreiului.8.0 3.2.0 . când gramineele au 3 – 6 frunze. Postemergent.5 .0 . Balan.) Triflurom (24% trifluralin) Balan (18% benefin) Tillam (72% pebulate) Dual 500 (50% metolaclor) Stomp 330 EC (33% pendimetalin) Devrinol 500 WP (50% napropamide) Patoran 50 (50% metobromuron) Tobacron ( 33% metolaclor + 17% metobromuron) Fusilade super (12.4.Combaterea chimică a buruienilor este o măsură deosebit de importantă. Combaterea buruienilor cu erbicide se completează cu praşile mecanice şi eventual manuale.a.4.3. Postemergent. care se combat prin tratarea seminţelor.4. Humus 0.0 0.0 1.5% 3. în funcţie de efectul acestora.6.0 3.

virozele tutunului – mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1). de vară (iulie .la epocă optimă. iar pentru combaterea omizilor se folosesc tratamente cu insecticide la 10 – 15 zile de la eclozare. etc.5 – 4. Mospilan 20 SP (0.5 l/ha). iar pentru făinare sulf muiabil PU – 0..0 l/ha). îndepărtarea şi arderea plantelor virozate. bacteriozele tutunului – focul sălbatic (Pseudomonas tabaci). răsucirea frunzelor (Nicotiana virus 4) etc. iar la Morspilan după 21 – 25 zile. se folosesc insecticide granulate la sol (Temic 10 G – 10 kg/ha. viermii sârmă (Agriotes sp. Dintre dăunători.3 – 0.0 – 1. care atacă plantele pe tot timpul vegetaţiei. vestejirea şi ofilirea (Pseudomonas solanacearum). Mospilan 20 SP 0.3 – 0.iarnă (august până în aprilie anul următor). Karathane EC 0.3 l/ha.5 EP – 3 kg/ha. culturi curate de buruieni. în condiţii necorespunzătoare de lumină şi hrană.. asolamente de 4 ani. de toamnă . Ridomil plus cold 42. Combaterea nematozilor se face prin dezinfecţia amestecului nutritiv. boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3). recoltarea la timp al frunzelor şi combaterea chimică prin 2 – 4 tratamente cu unul din produsele: Carbetox 37 EC (3.25%. Captadin 50 PU – 0.). Alţi dăunători sunt: nematozii tutunului (Meloidogyne sp. distrugerea buruienilor. Tratamentele se repetă la 14 zile. afidele (Myzodes persicae).5% (3 l/ha).3 – 0. politul de timpuriu şi cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0.august). plantarea în epoca optimă. Sinoratox 35 EC (1.15 – 20 kg/ha).). omida capsulelor (Heliothis oboleta). cel mai periculos este tripsul (Thrips tabaci). politul timpuriu. Combaterea se face prin respectarea asolamentului şi rotaţiei.5 l/ha). Thiovit PU – 0.Decis 25 EC (0. Sinoratox 5 G – 30 kg/ha). omizile defoliatoare (Autographa gamma). Politul constă din înlăturarea frunzelor de la bază. Ditylenchus sp.4% în 600 l apă/ha pentru mană.13 kg/ha. care se dezvoltă. afidele se combat cu aceleaşi produse care se folosesc pentru combaterea tripsului. pentru murgoci şi viermii sârmă. Aceste frunze nu 152 . se previn şi combat prin distrugerea insectelor cu Carbetox 37 CE – 0.3%. mai ales pentru larvele din generaţiile I şi II (produse folosite şi pentru combaterea tripsului). distrugerea buruienilor solanaceae. Fastac 10 EC (1. sunt lovite în timpul lucrărilor de îngrijire sau murdărite cu pământ din cauza picăturilor de ploaie. pătarea unghiulară (Pseudomonas angulata).2%. Dithane M45 – 0. murgociul sau buha semănăturilor (Euxoa segetum). corectarea pH-ului şi utilizarea de Dithane M-45 – 0.4 – 0.2%. Turdacupral 50 PV – 0.5%. Sinoratox 35 EC – 1 l/ha. Insecta are 3 generaţii: de primăvară (aprilie iunie).4 l/ha). se combat prin dezinfectarea seminţelor şi amestecului nutritiv.0 – 1.4%.

de calitate inferioară şi trebuie înlăturaţi când au 6 . Politul se face după praşila a treia. repetându-se operaţiunea de 2 . constituind mediu favorabil de infecţie pentru celelalte frunze. Cârnitul este operaţiunea de înlăturare a inflorescenţelor plantei de tutun. Apariţia copililor poate fi împiedicată prin tratarea plantelor cu substanţe inhibitoare de creştere (hidrazidă maleică etc. Pe soluri cu fertilitate mai scăzută suprimarea inflorescenţei se face de timpuriu (chiar de la îmbobocire) şi mai “adânc”. Copilitul (sau înlăturarea lăstarilor) este o lucrare necesară la toate soiurile de tutun la care s-a aplicat cârnitul. fertilitatea solului şi condiţiile meteorologice. când sunt mai turgescenţi. la deschiderea primelor flori. Aceşti copili produc frunze mici.3 frunze. Se execută în funcţie de soi. Înlăturarea copililor dimineaţa şi seara.3 ori. Copilii au importanţă în cazul când trebuie regenerată o cultură de tutun afectată de grindină.prezintă importanţă industrială. ARGHIRESCU. obţinându-se o oarecare producţie de frunze (V. mai mult sau mai puţin viguroşi. lăsând pe plantă. realizând un conţinut mai ridicat de nicotină şi hidraţi de carbon. care continuă creşterea plantei. Recepatul. în funcţie de soi şi climă. care se maturează mai timpuriu. La soiurile cu frunze mari se înlătură 2 . În anii mai ploioşi şi pe solurile fertile soiurile din tipul Virginia nu se cârnesc. deoarece. Soiurile cu frunze mari se cârnesc. 153 . se cârnesc mai târziu. Soiurile de tutun pentru ţigarete din tipul oriental şi semioriental. se face cu mai multă uşurinţă. Virginia şi Burley – se cârnesc timpuriu şi adânc pe terenurile mai puţin fertile şi cu condiţii de secetă şi se cârnesc înalt pe terenurile cu fertilitate mijlocie sau bună şi cu umiditate suficientă. manuală. Din porţiunea de tulpină rămasă pornesc mai mulţi copili. un număr de 15 .10 cm lungime. efectuată mai timpuriu sau mai târziu. în scopul creşterii producţiei de frunze şi calităţii acestora. adică cu un număr mai mic de frunze. Soiurile de tutun din tipul de mare consum. în urma acestei operaţiuni (a cârnitului) se dezvoltă copili (lăstari) la subsuoara frunzelor. împreună cu un număr de frunze. Plantele afectate de grindină se retează la cel de al doilea internod de la suprafaţa solului. 1939). îndepărtându-se 2 .5 frunze (până la înălţimea de 20 cm de la pământ). dintre care se alege unul singur. Pe soluri cu fertilitate ridicată cârnitul se face mai târziu şi mai înalt (mai sus).). iar la cele cu frunze mici 4 . adică cu un număr mai mare de frunze. mai mare sau mai mic.20 frunze.3 frunze (cârnit înalt).

cu consecinţe pozitive asupra producţiei. soiurile cultivate pe soluri fertile se recoltează la maturitatea completă.3 ori. prin pierderea luciului. iar după înflorire de 2 . fără diminuarea calităţii.8 ori în funcţie de precipitaţiile înregistrate: prima udare se aplică înainte de plantare. căderea perişorilor. În continuare. din punct de vedere morfologic. la începutul maturării tehnice. apariţia de pete de culoare gălbuie spre vârf şi pe margini. prin culoarea verde mai deschisă a lor. soiurile de tip Virginia se recoltează când două treimi din suprafaţa limbului este de culoare galbenă-deschisă. Pe solurile zonale sau pe aluviuni numărul udărilor este de 3 . La maturarea tehnică frunzele se rup cu uşurinţă de pe tulpină.6. Mai mult de 60% din recoltă este asigurată de frunzele dispuse în etajul de mijloc şi în vârf. Soiurile de tutun pentru ţigarete se recoltează într-un stadiu mai avansat de maturare. înregistrându-se o diferenţă de 20 . până la înflorire.80% din capacitatea de câmp. asigurându-se frunze mai elastice şi rezistente. iar zona de la bază numai 10%. suprafaţa limbului lipicioasă.23 zile între maturarea frunzelor de la bază şi a celor din vârful plantei. de culoare mai deschisă. La o cantitate mai mare de apă se reduce conţinutul în nicotină. a doua udare după ce plantele s-au prins. pe terenuri cu 154 . soiurile pentru ţigări de foi se recoltează mai de timpuriu.3 ori. iar uneori se produce băşicarea acestuia. se face când o treime din suprafaţa limbului foliar s-a îngălbenit.300 m3/ha. Maturarea tehnică a frunzelor se evidenţiază. adică s-au înrădăcinat şi au pornit în creştere.Irigarea tutunului se poate realiza în multe zone de cultură. recoltarea soiurilor cu frunze mari. Zona de vârf asigură numai 12% din recoltă. La soiurile de tutun cultivate în ţara noastră se deosebesc pe tulpină cinci etaje de frunze. când se observă pete rotunde de culoare galbenă pe suprafaţa limbului. Recoltarea Frunzele de tutun se recoltează la maturitatea tehnică. răsfrângerea marginilor limbului. Pe solurile nisipoase tutunul se irigă de 6 . Plantele se dezvoltă foarte bine când umiditatea solului se menţine la 60 . se mai udă de 2 . Maturarea frunzelor se face treptat şi recoltarea este eşalonată. soiurile selecţionate pentru aroma lor caracteristică se recoltează mai de timpuriu. adică atunci când au ajuns la dezvoltarea maximă şi au cel mai ridicat conţinut de substanţe organice şi minerale. pentru ţigarete. Normele de udare sunt de 200 . se îmbunătăţeşte culoarea şi consistenţa frunzelor. cu norme de udare de 400 500 m3/ha apă.

Cu ocazia înşirării frunzele se sortează după mărime. în timp ce la soiurile de mare consum recoltarea se face în mai puţine etape (3 etape). Recoltarea mecanizată este recomandată la soiurile cu frunze mari (Virginia. frunzele depozitându-se în buncăre speciale. Înşiratul pe sfoară sau pe sârma. în 400 . recoltarea se face înainte de apariţia pe frunze a petelor de culoare galbenă. Se utilizează 1. care se maturează mai uniform şi pot fi recoltate la o singură trecere. Înşiratul.fertilitate mai redusă. în mai multe etape (5 . în etapa a doua cele de la mijloc şi în etapa a treia frunzele de la vârful plantei. facilitând recoltarea mecanizată. datorită căruia frunzele se îngălbenesc după 3 . pe timp de secetă se grăbeşte recoltarea frunzelor. Înşiratul frunzelor este prima operaţiune cu care începe acest lung proces de pregătire şi constă în introducerea manuală sau mecanizată a unor sârme sau sfori prin nervurile lor. în anii ploioşi recoltarea frunzelor se amână. de boli şi dăunători se înşiră separat. pentru a nu vătăma tulpina. Recoltarea manuală se efectuează rupând frunză cu frunză în direcţia laterală şi în jos. La recoltarea manuală muncitorii pot fi transportaţi pe platforma unei maşini speciale (Balthes). mijlocii şi mici. Frunzele se lasă la marginea lanului pentru câteva ore pentru o uşoară vestejire. Recoltarea mecanizată.250 g Ethrel s. La o singură recoltare se desprind de pe plantă 2 . După mărime.7 frunze (mai puţine la baza tulpinii.a. grad de maturare. iar cele atacate. IRIMIA.6). apoi se încarcă în coşuri sau lăzi.10 frunze pe plantă.500 l apă/ha (M. integritate. de mare consum). ca şi uniformitatea acesteia se pot realiza tratând plantele cu Ethrel (acid 2-cloro-etil-fosforic). la intervale de 6 .350 –2. Recoltarea se desfăşoară în condiţii optime numai după ce se evaporă roua de pe plante. mai multe spre vârf). tulpinile fiind tocate şi încorporate în sol. însuşire ce se pune în evidenţă în fabricile care le prelucrează. atac de boli sau dăunători etc.7 zile. 155 . Grăbirea maturării. Burley. Există şi maşini care recoltează mecanizat frunzele. dar în acest caz se lasă un număr de 9 .1977). recoltarea frunzelor se face chiar înainte de maturarea tehnică.5 zile de la tratament. în prima etapă se recoltează frunzele de la baza plantei. cu peţiolul către pereţi şi se transportă la platformele de depozitare. La soiurile de tipul Virginia se recoltează numai câte două frunze. frunzele se sortează în: mari. dospirea şi uscarea frunzelor După recoltare frunzele de tutun sunt supuse unor operaţiuni fizice şi biochimice care determină calitatea fumativă a lor. în cazul atacului de boli sau dăunători.

5 m. iar umiditatea relativă a aerului între 75 şi 85%. acestea se creează prin adăposturi adecvate. proces important pentru creşterea calităţii acestora.4 zile la soiurile pentru ţigarete superioare şi ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru ţigări de foi în funcţie de gradul de maturitate. pe cărucioare sau pe alţi suporţi. urmând fixarea acestei culori la soiurile pentru ţigarete sau transformarea culorii în maro la soiurile pentru ţigări de foi. iar 0. prezintă lungimea de înşirare.45% din această apă. Nicotina nu suferă schimbări importante. În zonele unde nu există condiţii naturale de dospire. în raport cu condiţiile de climă şi sol. În timpul procesului de dospire frunzele îşi continuă procesele de respiraţie şi transpiraţie. se face cu ajutorul unui ac special (andrea). care lucrează pe principiul maşinii de cusut. La sfârşitul dospirii frunzele sunt de culoare galbenă. mai ales la soiurile pentru 156 . partea cu care şirele se leagă pe gherghefuri. La capătul acestui proces frunzele de tutun mai conţin 40 – 50% apă.manual. iar mecanizat cu ajutorul unei maşini de înşirat (MTS-2).36°C. frunzele încep procesul de dospire (fermentarea în verde) şi de uscare. Astfel pregătite. Frunzele mari se înşiră faţă la faţă lăsând circa 1 cm între nervuri pentru aerare cât mai bună. Prin degradarea clorofilei se obţine îngălbenirea frunzelor. care trebuie eliminată cât mai repede. proporţia de acizi organici (citric şi acetic). Lungimea sforilor sau a sârmelor este de 4 m. Amidonul se hidrolizează. La recoltare frunzele conţin 80 . Se înregistrează transformarea substanţelor organice complexe în substanţe simple.5 m. Prin dospit şi uscare se îmbunătăţesc şi se fixează în frunzele de tutun însuşirile de calitate specifice soiului şi dezvoltate în timpul perioadei de vegetaţie în câmp. temperatură şi umiditate. se degradează substanţele albuminoide şi clorofila. iar în timpul dospirii trebuie să se elimine 30 . Dospirea (sau fermentaţia în verde) reprezintă un complex de procese şi reacţii din frunzele de tutun care determină îngălbenirea şi îmbunătăţirea calităţii lor. îmbunătăţindu-se continuu calitatea tutunului. Factorii care determină transformările sunt: temperatura şi umiditatea. Durata procesului de dospire este de 2 . Prin conducerea raţională a acestor procese tehnologice se pot corecta multe din defectele pe care le posedă tutunul recoltat din câmp. iar frunzele mici se înşiră cu faţa la partea dorsală.85% apă. dar creşte în schimb. din care 3. Temperatura optimă în timpul dospirii este cuprinsă între 25 .

ţigarete superioare şi la soiurile tipului Virginia a căror culoare trebuie să rămână galbenă-deschisă. Tutunul pentru ţigări de foi este supus procesului de dospire un timp mai îndelungat.25%. prin ridicarea treptată a temperaturii până la 40°C şi coborârea umidităţii relative sub 50%.6 săptămâni). Uscarea la soare. şoproane. într-o perioadă de timp mai lungă (4 . iar noaptea sau pe timp de ploaie se adăpostesc în şoproane. Dospirea se poate grăbi dacă se scot gherghefurile la soare 2 .3 ore pe zi. şirurile cu frunze se fixează pe gherghefuri mobile. între marginile cărora se întind şirurile de frunze. pierzându-se capacitatea de fermentare a tutunului. Dospirea tutunului se face în şiruri. pentru a asigura circulaţia aerului. Se practică uscarea pe cale naturală şi uscarea cu ajutorul căldurii artificiale (la soiurile tipului Virginia). prevenind procesele de alterare. i se determină o culoare specifică. prin fixarea culorii. într-un mediu mai umed şi apoi. prin pierderea rapidă a apei. solarii acoperite cu folie de polietilenă de culoare închisă. Durata uscării la soare a frunzelor de tutun depinde de soi şi condiţiile privind temperatura şi umiditatea relativa din timpul uscării. Uscarea frunzelor după dospire asigură fixarea culorii şi eliminarea apei. afară. umiditatea în frunze trebuie să scadă la 20 . iar în cazul uscării la căldură artificială. Gherghefurile sunt rame aşezate vertical. semiorientale şi de mare consum se pot folosi solarii acoperite cu folie de polietilenă. 30 . în solarii sau în camere speciale. Durata de uscare a acestui tip de tutun este. distanţate. Gherghefurile se ţin afară la soare. În vederea dospirii şi uscării tutunului din tipurile orientale. de regulă. cu posibilităţi de a fi adăpostite pe timp de ploaie sau noaptea. Depăşirea temperaturii de 50°C slăbeşte activitatea fermenţilor şi provoacă coagularea complexului fermentativ. Uscarea tutunului Burley se realizează la umbră şi la curenţi de aer. pentru a le feri de picăturile de rouă sau ploaie care înnegresc frunzele. legate paralel. Fixarea culorii se face prin expunerea frunzelor direct la soare sau cu ajutorul curenţilor de aer. Tutunul destinat pentru pipă sau ţigări de foi se usucă la umbră.40 zile în 157 . în magazii construite. Pentru aceasta. Prin uscare. proces care urmează după uscare. pe gherghefuri aşezate în încăperi cu un mediu optim de căldură şi umiditate sau în “năsadă” (frunzele se aşează cu cotorul în jos în straturi de 20 cm grosime) înainte de înşirare. sub acţiunea curenţilor de aer.

oxalic şi formic. Culoarea galbenă este un indicator foarte preţios pentru aprecierea diferitelor faze prin care trece frunza de la dospire şi până la uscare. În timpul dospirii şi uscării. Şirurile sunt scoase de pe gherghefuri. Avantajele acestei metode de uscare constau în obţinerea unui produs de calitate bună. Amidonul se transformă aproape în întregime în cursul procesului de dospire şi uscare în hidraţi de carbon solubili. dispuse la 15 – 20 cm de pardoseala magaziei. sub acţiunea enzimelor (TRIFU. mărindu-se elasticitatea frunzelor. cât şi fixarea culorii.23 zile în solarii acoperite cu folie. în timpul dospirii şi uscării la tutunurile de culoare deschisă se pierd 11 – 18% din substanţa organică. ajungând până la aminoacizi.5 şiruri (evenghiuri). în special hidraţi de carbon. datorită procesului de respiraţie. Conţinutul în nicotină scade iar cel de acizi organici creşte. Păstrarea tutunului se poate face şi în baschii. şi creşte procentul de substanţe minerale. 1953). se scindează în substanţe cu moleculă mai mică. se îndoaie în patru şi se fac legături de câte 3 . se pregăteşte pentru predare la centrele de recepţie. După ce recolta de frunze a fost dospită şi uscată. în special nervura principală. Astfel.uscătorii la umbră şi 21 . în frunzele de tutun se petrec o serie de transformări biochimice care duc la îmbunătăţirea calitativă a lor. Uscarea cu ajutorul căldurii artificiale se practică la tutunul de tip Virginia asigurându-se o culoare deschisă frunzelor şi caracteristici calitative deosebite. ce intră în compoziţia clorofilei. mai ales de acid citric şi acetic şi scade cel de acid malic. reducerea volumului de muncă. ceea ce face să iasă în relief xantofila. Modificările culorii se datorează procesului de degradare a pigmentului verde. evitându-se sfărâmarea frunzelor în timpul manipulării lor. însuşire importantă la tutunul pentru ţigări de foi. Uscarea se face în uscătorii speciale în care se realizează atât dospirea. reducerea spaţiului necesar uscării şi reducerea duratei uscării. Pe 158 . Hidraţii de carbon suferă transformări însemnate. Se verifică ca toate frunzele să fie bine uscate. Reducerea bruscă a proceselor vitale din frunzele de tutun în momentul îngălbenirii (trecerea la fixarea culorii) asigură un conţinut mai ridicat în hidraţi de carbon solubili. Păstrarea tutunului uscat. sub acţiunea enzimelor proteolitice. Substanţele proteice. care sunt poduri confecţionate din scânduri.

Ele încep. tei topit etc. nefiind un produs stabil. în straturi de 20 cm grosime. se poate conserva.30 frunze. formează “năsada”. aceste mănunchiuri numindu-se “păpuşi”. folosindu-se procedeul fermentării în baloturi. pe mese şi pe stelaje. fără mirosuri neplăcute care se pot imprima în frunzele de tutun. Cu grosimea stratului de tutun se poate ajunge la 80 – 100 cm. Fermentarea tutunului este sezonală şi extrasezonală sau industrială. fără netezirea limbului şi care se leagă la bază cu o frunză de tutun. este lipsit de însuşiri fumatice: miros neplăcut. Aşezarea frunzelor “în tonga” (vrac) se face după alegerea lor pe calităţi. la soiurile din tipul pentru ţigări de foi. Frunzele se pot aşeza “în stos”. cu folie îndreptate în acelaşi sens. dar nu se leagă la bază. 159 . Frunzele aşezate într-o încăpere. Transformarea tutunului într-un produs ameliorat. premergătoare transformării industriale în produse consumabile (fumabile). modul de aşezare fiind în “pastale”. amărui. Fermentarea are loc în depozitele şi fabricile de fermentare. înţepător. imediat după uscare. în butoaie sau lăzi.. după care se acoperă cu pânză de sac. de regulă în luna octombrie. La soiurile cu frunze mari se folosesc pachete de 10 . în el continuând unele procese biochimice. când vremea se încălzeşte. alesul şi “păpuşitul”. de 25 . iar la cele cu frunze mici. Se aleg frunzele după mărime. Fermentarea sezonală se face în timpul primăverii. de sfoară. Urmează clasarea tutunului. de pănuşi de porumb. fumul este aspru.25 care se leagă cu un fir de rafie. consistenţă. frunzele se întind cu grijă şi se aşează cu regularitate una peste alta. culoare. când se grupează ca şi în cazul păpuşii. conservabil cu o compoziţie chimică stabilă se face prin procesele de fermentare. Alesul şi păpuşitul tutunului sunt operaţii pregătitoare în vederea predării recoltei la centrele de colectare. în apropiere de cotor.12 frunze. cu cotorul în jos. se netezesc şi se aşează în mănunchiuri de câte 20 . Fermentarea tutunului este ultima fază a prelucrării lui. Păstrarea se face în camere uscate. La soiurile orientale de cea mai bună calitate. lipsit de gust.10 frunze. Sunt aşezate în păpuşi frunzele soiurilor pentru ţigarete superioare şi cele de mare consum. Aşezarea frunzelor “în fascicule” constă în formarea de pachete a 8 . ce pot fi ventilate la nevoie.aceste poduri se aşează evenghiurile sau şirele de tutun ordonate. Tutunul.

iar cele de tip Virginia şi de mare consum până la 2. potrivit cerinţelor diferitelor tipuri şi categorii de tutun.500 kg/ha.Fermentarea industrială (sau extrasezonală) este metoda cea mai bună. Temperatura şi umiditatea din camere este controlată. Soiurile de tip oriental asigură producţii medii de 1. Producţia de frunze de tutun este destul de variabilă.21 zile.000 – 1. După fermentare tutunul se alege din nou pe calităţi.000 kg/ha frunze uscate.500 – 3. 160 . întrucât procesul poate fi dirijat. apoi este aşezat în baloturi de diferite forme şi mărimi şi expediat la fabrică unde este transformat în produse de fumat. produsul având umiditatea de păstrare. fermentarea durează 12 . în funcţie de tip şi condiţiile de cultură. indiferent de condiţiile anterioare.

. Ed. 2001 – Fitotehnie. Ceres. 1998 – Fitotehnie. Bucureşti.. Sin Gh. Ed. Universal. vol. vol. orz şi ovăz ? Cum puteţi preveni atacul unor agenţi patogeni si daunători la cerealele păioase ? Cum puteţi preveni si combate buruienile din cultura de porumb ? Care este mecanismul de realizare a simbiozei dintre rădăcinile leguminoaselor şi Rhizobium sp. sfeclă pentru zahăr). Muntean L. cartof.. ÎNTREBĂRI PENTRU CAPITOLE Intrebări pentru cereale: Cum se poate realiza desimea optimă la recoltare la grâu. “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.. Bâlteanu Gh. 1995 – Fitotehnie. 2001 – Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp. Muteanu L. Borcean I. Importanţa lucrărilor de îngrijire şi modul de realizare a combaterii buruienilor la principalele plante prăşitoare (porumb. Axinte M. Roman Gh... Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Bucureşti. Borceanu I.? În ce condiţii soia se poate cultiva în rânduri aproapiate ? Care dintre leguminoasele pentru boabe se pot cultiva intercalat cu alte plante ? Întrebări pentru oleaginoase: Care dintre plantele oleaginoase se pot cultiva în rânduri apropiate ? Cum putem îmbunătăţi procesul de polenizare şi fecundare la floareasoarelui ? Întrebări pentru rădăcinoase : În ce constă combaterea integrată a buruienilor din cultura cartofului ? În ce condiţii sfecla pentru zahăr se răreşte şi în ce condiţii nu se răreşte ? Intrebări pentru leguminoase: REFERATE : 1.. 161 .V. Roman Gh. Ed. 2. Ed.2.BIBLIOGRAFIE Bâlteanu Gh.1. Importanţa desimii plantelor şi modul de realizare la cereale. Ceres. Axinte M. 2001 – Fitotehnie.. Bucureşti... Ed. secara.