UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA I.E.A.

ANUL II ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Şef lucr. dr. Marius Sorin ZAHARIA

TEHNOLOGIA CULTURILOR DE CÂMP

Iaşi, 2006

CAP.1 PROBLEME GENERALE DE FITOTEHNIE
1.1 OBIECTUL FITOTEHNIEI ŞI LEGĂTURA CU ALTE ŞTIINŢE
Fitotehnia este ştiinţa agricolă al cărei obiectiv este studiul biologiei, ecologiei şi tehnologiei de cultivare a plantelor de câmp în scopul obţinerii unor producţii ridicate şi de calitate superioară, în condiţii de eficienţă economică şi de păstrare a echilibrului ecologic şi purităţii mediului. În sens mai larg, fitotehnia include studiul tuturor plantelor cultivate (anuale, perene, ierboase sau lemnoase), atât din cultura mare, cât şi cele horticole sau furajere. Prin diversificarea mare a modurilor şi scopurilor de cultură, din sfera largă a fitotehniei s-au desprins noi discipline ca: Legumicultura, Pomicultura, Viticultura şi Producerea furajelor. Plantele de câmp, aflate în prezent în sfera de activitate a Fitotehniei, sunt acele plante cultivate pe suprafeţe mari (cereale, leguminoase, plante tehnice), care deţin circa 80% din terenul arabil al ţării noastre. Ele asigură cea mai mare parte din produsele necesare alimentaţiei oamenilor şi a furajării animalelor, precum şi materie primă pentru diverse ramuri industriale producătoare de bunuri de consum. Fitotehnia este una din ramurile de bază a ştiinţei agricole care stabileşte tehnologiile de cultivare ale plantelor, bazate pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei. Ea nu se rezumă numai la a da reţete (numărul de plante la unitatea de suprafaţă, lucrările şi epocile de executat, cantitatea de sămânţă la hectar, doze de îngrăşăminte sau pesticide etc.), ci are un caracter dinamic, prin cunoaşterea profundă a relaţiilor între plante şi mediu şi stabilirea măsurilor de armonizare ale acestora, în vederea obţinerii unor producţii mari şi de calitate superioară. Optimizarea factorilor din relaţia plantă-mediu include soluţionarea diferenţiată a tuturor problemelor privind amplasarea şi rotaţia culturilor, fertilizarea, lucrările solului, folosirea seminţelor valoroase şi semănatul diferenţiat, lucrări corespunzătoare de întreţinere a culturilor şi recoltarea. Toate acestea au ca scop crearea celor mai favorabile condiţii pentru intensificarea procesului de fotosinteză prin care se sintetizează substanţe organice şi organo-minerale din substanţe anorganice luate din mediul înconjurător de către plante. Produsele fotosintezei sunt folosite, în parte, pentru creşterea şi dezvoltarea plantei; o altă parte din aceste produse reprezintă substanţe de rezervă
2

(hidraţi de carbon, grăsimi, proteine etc.) acumulate în rădăcini, tuberculi, tulpini, frunze, fructe sau seminţe, constituind produsul util omului, pentru care se cultivă fiecare plantă în parte. Din radiaţia solară activă în fotosinteză, cu lungimea de undă cuprinsă între 0,7 - 0,3 microni, cea mai mare parte (71%) cade pe mări şi oceane (fiind deci neutilizabilă), iar circa 20% ajunge pe suprafeţe ocupate cu culturi, păduri, stepe etc. Din radiaţia care ajunge pe plante verzi o parte este convertită în energie chimică de către acestea (numit coeficient de utilizare sau de convertire). Energia din partea vizibilă a spectrului solar (activă în fotosinteză), ajunsă pe pământ, în zona temperată este, în medie, de 3.000 – 4.000 Kcal/zi/m2, din care 25 - 50% este absorbită de vegetaţie, iar 50 – 75% se întoarce în mediu sub formă de lumină reflectată (din care o parte întreţine fenomenele meteorologice) (I. PUIA şi V. SORAN, 1981). Din energia luminoasă absorbită de plante, cea mai mare parte (în medie, 97%) este folosită în evapotranspiraţie (hidratarea şi reglarea temperaturii plantelor) sau se pierde sub formă de căldură. Prin fotosinteză plantele verzi reţin abia 0,6 – 7,7% (în medie, circa 3%) din energia luminoasă ajunsă asupra lor. Însă cea mai mare parte din energia luminoasă de la soare nu ajunge pe suprafaţa verde. Randamentul potenţial (teoretic) de transformare a radiaţiei solare, vizibile, în energie chimică este de 18%, iar actualele producţii (considerate mari) reprezintă doar a 5-a sau a 6-a parte a recoltei potenţiale (C. HERA, 1979). După unele calcule teoretice (prezentate de N. ZAMFIRESCU, 1977) la plantele superioare efectul fotosintetic ar trebui să se ridice la 28%, iar coeficientul de convertire sau randamentul fotosintetic la 20%. Din energia solară convertită în energie chimică prin fotosinteză şi fixată în biomasă (biomasa brută), o parte este consumată în procesele de creştere şi dezvoltare, de metabolism, iar o parte se acumulează sub formă de substanţe organice de rezervă. Consumul prin respiraţie este de 30 – 50% din energia acumulată, în condiţii ecologice obişnuite. Diferenţa între efectul fotosintetic (energia solară convertită în energie chimică) şi consumul prin transpiraţie, respiraţie (excluzând energia din respiraţie utilizată în sinteza altor compuşi chimici) este de 50 – 70% şi constituie "producţia netă" a fotosintezei (randamentul bioenergetic) sau randamentul fotosintetic (producţia netă a vegetaţiei terestre). Suma randamentelor zilnice pe întreaga perioadă de vegetaţie constituie randamentul fotosintetic total (biomasa
3

se realizează prin folosirea unor soiuri sau hibrizi cu productivitate ridicată şi prin aplicarea tehnologiei de cultură care menţine procesul fotosintetic la nivel înalt (densitate de cultură optimă. influenţând randamentul fotosintetic. Atingerea obiectivelor urmărite de fitotehnie (producţii ridicate şi de calitate superioară) se realizează numai prin aplicarea în producţie a cuceririlor ştiinţifice. După cum s-a arătat însă. În timpul vegetaţiei plantele au la început un randament fofosintetic mai redus. Obiectul de cercetare al fitotehniei este planta cultivată. Fitotehnia. implicit creşterea randamentului fotosintetic. după care scade treptat spre maturitate. timp în care respiraţia continuă. care în unele cazuri se confundă cu deşeurile.totală). fertilizare raţională şi asigurarea apei.). care creşte până în faza de înflorire fecundare. Factorii de vegetaţie care influenţează fotosinteza şi respiraţia (temperatura. plantele cu perioadă de vegetaţie mai lungă realizează randamente fotosintetice totale mai mari. renunţându-se la improvizaţie. Culturile de primăvară parcurg vegetaţia în condiţii mai favorabile pentru fotosinteză. din care o parte este produs agricol (recolta). În general. determinând o creştere redusă a biomasei. de vârsta plantei şi durata perioadei de vegetaţie. temperatură. Din producţia netă a vegetaţiei terestre. 97% acumulându-se în perioada aprilie . cele de nutriţie. energia folosită de om este de circa 7%. grâul de toamnă îşi elaborează circa 3% din substanţa uscată totală în perioada octombrie . temperaturi şi lumină reduse). recolta economică reprezintă cel mult 30%. în funcţie de biotip şi condiţiile pedoclimatice. combaterea buruienilor etc. Culturile de toamnă îşi petrec mare parte din vegetaţie (6 luni) în condiţii mai puţin prielnice pentru fotosinteză (nopţi lungi. amatorism şi empirism. sortimentele de plante agricole actuale au o eficienţă redusă a valorificării luminii solare (în special a celei intense). lumina etc. în laborator şi prin minuţioase 4 . Cercetările se efectuează prin: experienţe executate în câmp. Metodele de cercetare.) pot modifica raportul între ele. diferenţa de circa 70% constituie din punct de vedere economic producţia secundară. îndeplinind funcţia de producător de substanţe organice necesare omului. are metode proprii de cercetare. ecologice şi a tehnologiei de cultură a plantelor. Raportat la producţia primară netă. Randamentul fotosintetic este influenţat de condiţiile climatice (lumină.iunie (90 zile). în vederea stabilirii particularităţilor biologice. În condiţiile din ţara noastră. ca ştiinţă.martie (circa 180 zile). în case de vegetaţie. umiditate). Valorificarea mai intensă a energiei solare.

precum şi cele referitoare la lucrările de întreţinere. epoci şi mod de aplicare a îngrăşămintelor). Cercetările executate în câmp. ci şi producţia de îngrăşăminte (mai ales cele cu azot). au ca scop stabilirea: rotaţiilor culturilor. ci realizarea acesteia cu cheltuieli cât mai mici şi cu un consum minim de energie.P. Pedologia. ameliorare şi tehnică de cultură. fitotehnia foloseşte cuceririle ştiinţifice şi ale altor discipline. la care se cere dirijarea factorilor de vegetaţie. Organizarea întreprinderilor agricole.T. Rezultatele obţinute sunt verificate pe suprafeţe mai mari. cercetările fitotehnice se execută în case de vegetaţie şi laborator. adâncimea de semănat şi cantitatea de sămânţă la ha).cercetări în fitotroane. Fundulea. fitotehnia foloseşte cuceririle din majoritatea ştiinţelor agronomice: Agrotehnica. Ameliorarea plantelor. Pentru principalele plante de cultură sunt programe de cercetare. cercetările din domeniul fitotehniei sunt orientate nu numai spre punerea în valoare a capacităţii productive a plantelor (soiurilor). în condiţii obişnuite de viaţă a plantelor. I. Tehnologiile viitorului vor trebui sa se adapteze crizei mondiale de energie. Fiziologia vegetală. Legătura fitotehniei cu alte ştiinţe. Nu numai lucrările mecanice consumă energie. irigaţie etc. densitatea. apoi sunt generalizate în producţie. soluţionarea problemelor privind însămânţarea (epoca. după tehnici de cercetare adecvate. Mecanizarea agriculturii. Botanica. distanţa între rânduri.C. cuprinzând probleme de biologie. pesticide. Braşov etc). Protecţia plantelor. a celor mai adecvate lucrări ale solului. În vederea atingerii obiectivelor propuse. Chimia (biochimia şi agrochimia). fertilizării (doze. de cunoştinţe din Biofizică (izotopi radioactivi) şi Matematică (prelucrarea datelor experimentale) etc.C. În vederea fundamentării unor probleme. staţiuni de cercetări agricole şi în cadrul instituţiilor de învăţământ superior agronomic din ţară. În latura aplicativă. cum sunt: Biologia. 5 . Climatologia. În ultimul timp. precum şi în fitotroane. fitotehnia se sprijină pe ştiinţele fundamentale. având legături strânse şi cu Zootehnia. pentru diferite condiţii pedoclimatice. Economia agrară şi alte discipline ce contribuie la sporirea producţiei vegetale. Cercetările în domeniul fitotehniei în ţara noastră se efectuează în Institute de Cercetări (I.P.C. Ecologia.C. În aspectele teoretice. prin găsirea minimului de lucrări posibile.

6 . inul pentru fibră. trifoiul. Leguminoasă specifică zonei cernoziomurilor şi deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu. până în toamnă acesta să acumuleze apă. borceagul. atunci nu sunt probleme cu buruienile. Este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi mazărea. cânepa pentru fibră. grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie. După mazăre. care furnizează un furaj foarte valoros. rapiţa de toamnă. sfecla pentru sămânţă. Lasă solul ceva mai uscat din cauza recoltării mai târzii. nitraţi. Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. cartoful timpuriu şi de vară. să fie distruse buruienile. Dintre acestea fac parte: mazărea. astfel încât până la venirea frigului să răsară.1 GRÂUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna. astfel încât acesta se lucrează mai greu şi arătura poate ieşi mai bulgăroasă. Fasolea. fasolea. nu rămân pe teren buruieni sau resturi vegetale care să îngreuneze lucrarea solului. în ultimul deceniu. Dacă lucrările de întreţinere au fost corect efectuate în cultura fasolei. Este o premergătoare excepţională pentru grâul de toamnă. tutunul. 2 CEREALE 2. la care se adaugă alte plante. este o premergătoare excepţională deoarece. să înfrăţească şi să se călească pentru a rezista peste iarnă. cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive din sol.CAP. După recoltare. solul rămâne bogat în azot şi cu umiditate suficientă pentru a rezulta o arătură de calitate. cultivate pe suprafeţe restrânse: muştarul. În plus. Din aceste motive. macul. destul de devreme. Borceagul (de toamnă sau de primăvara). planta de grâu are un sistem radicular destul de slab dezvoltat. anasonul. după recoltare. să se aşeze. porumbul pentru masă verde. bobul. Este adevărat. inul pentru ulei. în ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafeţe restrânse. chimenul. astfel încât. dezvoltarea creşterii animalelor în exploataţiile agricole mici şi mijlocii a condus la extinderea firească a culturii borceagului. Mazărea. care lasă solul structurat. năutul. să fie mărunţite şi încorporate resturile vegetale. bogat în substanţe nutritive. permit lucrarea devreme a solului. coriandrul.

ceea ce ar 7 . Este cultivat în zonele de câmpie. permeabil. solul rămâne ceva mai sărac în substanţe nutritive. îmbogăţit în azot şi cu umiditate suficientă. sunt create condiţii favorabile pentru descompunerea substanţelor organice şi pentru acumularea nitraţilor.terenul rămâne foarte curat de resturi vegetale. într-o stare bună de fertilitate. îndeosebi în sudul ţării şi este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi rapiţa. Prin recoltarea timpurie şi lucrarea devreme a solului. structurat. plantele de in nu protejează suprafaţa solului de pierderile de apă prin evaporare). Arealul său de cultivare în România coincide cu cel al grâului. Rotaţia grâu + trifoi cultură ascunsă . terenul este curat de buruieni. Cultivat în zonele mai umede şi răcoroase. În plus. Recoltată în luna august este o premergătoare foarte bună pentru grâu. terenul este foarte curat de buruieni. astfel încât se lucrează în condiţii foarte bune. Solul rămâne bogat în azot şi masă organică. terenul trebuie foarte bine curăţat de resturile de tulpini rămase după recoltare. deoarece acestea pot crea unele dificultăţi la pregătirea terenului şi semănatul grâului. oferă aceleaşi avantaje şi pune aceleaşi probleme ca şi inul pentru ulei. Este o premergătoare excelentă pentru grâul cultivat în zonele umede. O deficienţă o reprezintă faptul că lasă solul destul de uscat. Trifoiul roşu. ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrărilor solului. deoarece acesta este o plantă care luptă slab cu buruienile. după recoltarea inului solul rămâne destul de uscat (în fazele de maturitate. lăsând terenul afânat. Inul pentru fibră. Inul pentru ulei. Rapiţa de toamnă. cu condiţia ca trifoiul să fie întors după coasa a doua. curat de buruieni. În mod frecvent însă. Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciată ca şi mazărea. cu condiţia respectării unei tehnologii foarte corecte de cultivare. Sub acest aspect. iar în sol rămâne o cantitate mare de masă organică.300 mii hectare cu premergătoare foarte favorabile pentru grâu.grâu are tradiţie în multe zone agricole ale ţării (îndeosebi în zona colinară) şi dă foarte bune rezultate. Trebuie menţionat că în agricultura României se pot însuma anual peste 250 . după recoltarea cartofului. după recoltare. sub formă de rădăcini şi frunze. După recoltare. Cartoful. în acest caz. De asemenea. trebuie acordată atenţia cuvenită combaterii buruienilor din cultura inului. Cânepa pentru fibră. timpuriu şi de vară.trifoi . cu umiditate suficientă şi îmbogăţit cu o cantitate mare de masă organică (rădăcini + mirişte). Este o premergătoare excelentă pentru grâu. suprafeţele respective sunt destinate pentru culturi succesive.

200 mii hectare de grâu. mult mai devreme decât porumbul. Sfecla pentru zahăr (şi pentru furaj). trebuie acordată atenţie mărunţirii şi încorporării resturilor vegetale. soia poate deveni o foarte bună premergătoare pentru grâu. totodată. Toate aceste culturi trebuie recoltate până la 10 . În mod frecvent. cu condiţia să părăsească terenul suficient de timpuriu. Soia. bogat în elemente nutritive care provin din îngrăşămintele aplicate sfeclei. rareori se seamănă mai mult de 150 . Este o premergătoare bună pentru grâu. De asemenea. 8 . deoarece lasă solul uscat şi sărac în substanţe nutritive. Floareasoarelui se cultivă pe suprafeţe mari în zonele foarte favorabile şi favorabile de cultură a grâului. fără resturi vegetale. terenul să rămână curat de buruieni. În practică însă. cu condiţia să fie semănate soiuri cu perioadă mijlocie de vegetaţie. pe terenurile bine lucrate. cânepa pentru sămânţă. arătura poate fi înlocuită printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea. pentru a rămâne un interval de cel puţin 2 . solul rămâne destul de sărăcit în elemente nutritive. Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă. după premergătoare foarte favorabile. din diferite motive (imposibilitatea pregătirii la timp a terenului din cauza secetei sau a dotării insuficiente cu mijloace mecanice. arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri grea. fiind obligatorie aplicarea îngrăşămintelor. ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. După floarea-soarelui. oferă avantajul că se recoltează la sfârşit de august-început de septembrie.reprezenta 12 . terenul rămâne nivelat. amplasarea culturilor succesive). Dacă sunt respectate aceste condiţii. considerată timp îndelungat ca premergătoare mai slabă decât porumbul. pe terenurile cultivate cu soia şi foarte bine întreţinute. afânat (inclusiv prin lucrările de recoltare a rădăcinilor). sfecla pentru zahăr.15 septembrie.20% din suprafaţa totală cultivată cu grâu. sfecla pentru furaj. sfecla poate deveni o premergătoare foarte favorabilă pentru grâu. curat de buruieni. Dintre acestea. După recoltarea sfeclei. resturile vegetale să fie adunate sau tocate şi bine încorporate în sol.3 săptămâni până la semănatul grâului. prin care este favorizată şi descompunerea resturilor vegetale încorporate în sol. Floarea-soarelui. recoltate în prima jumătate a lunii septembrie. menţionăm: soia. cartoful de toamnă. Şi în cazul sfeclei. Este o premergătoare bună pentru grâul de toamnă. recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregătirii solului pentru semănat. floarea-soarelui. Dacă sunt respectate condiţiile cerute. porumbul pentru boabe şi pentru siloz.

organice şi minerale. În condiţiile din România. ploşniţele. Dintre boli. acumularea unei flore rizosferice cu efect dăunător. Totodată. deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoarele destinate iniţial.Porumbul pentru boabe este o premergătoare mediocră pentru grâu. semănarea porumbului în epoca optimă. de regulă. în nici un caz nu se va amplasa grâul după grâu. pe de o parte din cauza recoltării târzii. trebuie evitată amplasarea culturilor de grâu pe terenurile infestate cu Fusarium. recoltarea la timp. mălura. Totodată. prin comparaţie cu potenţialul termic al zonei. O serie de restricţii limitează amplasarea grâului după porumb. meiul (unele dintre acestea recoltându-se şi destul de târziu). În primul rând. făinarea. cum ar fi sorgul. În situaţiile în care. boala fiind comună şi deosebit de păgubitoare ambelor culturi. ca atare. înmulţirea bolilor şi a dăunătorilor. pe suprafeţele destinate producerii de sămânţă sau pe terenurile infestate puternic cu boli. cu o cantitate mare de resturi vegetale şi uneori cu multe buruieni. din diferite motive. este contraindicat semănatul grâului după orz. grâul este foarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe bază de Atrazin. trebuie semănat grâu după grâu. Monocultura de grâu este acceptată. eliberarea terenului imediat şi bine de resturile vegetale. iarba de Sudan. culturi care lăstăresc puternic după desfiinţare şi care lasă solul uscat. în succesiunea porumb-grâu. Nu se recomandă să fie amplasat grâul după culturi care lasă solul sărac în apă şi elemente nutritive. solul rămâne uscat. viermele roşu al paiului. administrarea la porumb. iar dintre dăunători: gândacul ghebos. Este. Trebuie menţionat că în toamnele foarte secetoase (frecvente în România). combaterea foarte bună a buruienilor. în optim. precum şi datorită faptului că zonele importante de cultură coincid. a îngrăşămintelor.5 kg/ha Atrazin. se recomandă să nu fie depăşită doza de 1. însă. în arătură adâncă de toamnă. nici după lucernă sau pajişti semănate. obligatorie respectarea anumitor condiţii care pot transforma porumbul într-o bună premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cu perioadă ceva mai scurtă de vegetaţie. este bine ca premergătoarea pentru primul an de grâu să fie o leguminoasă. tăciunele. iar pe de altă parte. din cauza bolilor şi dăunătorilor comuni. Cultivarea repetată a grâului după grâu are o serie de efecte negative: îmburuienarea terenului cu buruieni specifice. se menţionază: fuzarioza. adesea este dificil de a evita cultivarea grâului după grâu. viermii sârmă. efectul 9 . numai 2 ani şi numai la culturile destinate consumului. este inevitabilă amplasarea grâului după porumb din cauza suprafeţelor mari care se cultivă cu aceste plante.

Grâul absoarbe azot atât din îngrăşămintele minerale aplicate. au un consum mare de apă. Insuficienţa azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate. care reprezintă. interval în care sunt absorbite circa 80% din azot. culturile fiind predispuse la cădere.7 K2O/100 kg boabe + paiele aferente (după GH. consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp. favorizează procesul de fotosinteză. în primul rând. înfrăţirea este exagerată.8 kg P2O5. bine înfrăţite. sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat. grâul trebuie să aibă la dispoziţie cantităţile necesare de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile. mărimea recoltelor este dată de continuitatea nutriţiei cu azot. explorează un volum redus de sol şi are o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor nutritive din rezerva solului. Îngrăşămintele minerale. La rândul său. Azotul influenţează dezvoltarea vegetativă a plantelor. 10 . care produc puţin.favorabil al acesteia menţinându-se şi în anul al doilea de grâu. în condiţiile în care fosforul şi potasiul sunt în cantitate suficientă. peste 80% din fosfor şi peste 85% din potasiu. frecvent. de culoare verde-închis. 1. Oricum. un mijloc de vehiculare a agenţilor patogeni. cât şi din rezervele solului. conţinutul boabelor în substanţe proteice. de culoare verde-gălbuie. Azotul este principalul element nutritiv care trebuie administrat pe solurile din România. în asemenea situaţii este obligatorie o foarte bună disciplină a înlăturării paielor. 1. 1991).1 . Fertilizarea Grâul este cunoscut ca o plantă care reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor minerale şi organice. formarea componentelor de producţie (elementele productivităţii). Excesul de azot determină dezvoltarea vegetativă prea puternică. de la alungirea paiului şi până la coacere. formarea de plante viguroase. grâul este pretenţios la îngrăşare din cauza anumitor particularităţi. deoarece se recoltează timpuriu şi lasă solul curat de resturi vegetale şi de buruieni şi într-o stare bună de fertilitate. cu frunze late. Trebuie subliniat că. BÂLTEANU. deşi consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2. grâul este o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor.3 . se amplifică atacul de boli foliare şi ale paiului. În plus.3.3.1. mai înalte. care provin în mare măsură din mineralizarea substanţelor organice. creşte pericolul de şiştăvire prin întârzierea vegetaţiei.9 . Totuşi.3 kg N. în acest interval.

în primul rând. prin care se urmăreşte să se acopere cerinţele în azot până la înspicat-înflorit. urmărindu-se să se asigure plantelor de grâu necesarul de azot pentru reluarea vegetaţiei şi începutul alungirii paiului (fazele de înfrăţit şi formarea primului internod). nu este posibilă. de remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. acesta dizolvându-se şi fiind absorbit prea târziu pentru a mai putea fi utilizat de către plante. se recomandă administrarea unei fracţiuni reduse de azot. după cercetări mai noi. La îngrăşarea cu azot a grâului se pot distinge 4 perioade. În sfârşit. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime. A doua perioadă importantă în nutriţia cu azot a grâului este la reluarea vegetaţiei în primăvară. tehnic. în cazul administrării terestre. ca atare. în acest moment. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte cu azot este o problemă de bilanţ la întocmirea căruia trebuie să se ţină seama de conţinutul solului în azot total şi în 11 . resturi vegetale).Ca urmare. Momentul administrării acestei fracţiuni depinde de mijloacele. de rezervele solului. îngrăşarea de toamnă cu azot ar trebui să nu fie necesară. Trebuie menţionat că. deoarece cerinţele plantelor sunt satisfăcute de azotul eliberat prin descompunerea substanţelor organice din sol (rădăcini. În condiţii normale. în faza de alungire a paiului. Aceasta este fracţionarea optimă a dozelor de îngrăşăminte cu azot. la stabilirea dozelor de azot şi la fracţionarea acestora trebuie să se ţină cont de: cerinţele plantelor de grâu pe faze de vegetaţie. prin aplicările târzii de azot sunt influenţate. terestre sau aeriene. trebuie ca solul să fie îngheţat sau zvântat. o aplicare târzie în fazele de înspicat şi până la înflorit. este obligatorie administrarea îngrăşămintelor cu azot. pe terenurile agricole bine exploatate. administrarea sau nu sunt disponibile îngrăşămintele necesare. urmăreşte creşterea conţinutului boabelor în azot şi proteină. cu care se face împrăştierea. când azotul administrat are ca efect o mai bună dezvoltare a plantelor în fazele de înrădăcinare-înfrăţire şi până la intrarea în iarnă. Prima este toamna (înainte de semănat şi la începutul vegetaţiei). cu apa din precipitaţii. pentru fertilizarea suprafeţelor deosebit de mari cultivate cu grâu în România. lucrarea se începe încă din partea a doua a iernii. greu de realizat actualmente în condiţiile din ţara noastră deoarece: ultimele două fracţiuni sunt prea costisitoare. pe teren îngheţat sau acoperit cu strat subţire de zăpadă. la fracţiunile târzii insuficienţa apei (seceta) întârzie absorbţia azotului. calităţile furajere ale boabelor de grâu şi mai puţin însuşirile de panificaţie. cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetaţiei. În anumite situaţii.

în funcţie de toate aceste elemente. care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sărace şi 60 kg/ha pe solurile fertile. se scad 20 kg N/ha după borceag şi trifoi. caracteristicile climatice ale anului anterior. inclusiv în funcţie de recolta scontată a se obţine. Dacă.30 kg N/ha. Restul de 40 .25 kg N/ha după premergătoare târzii nefertilizate. totuşi. asigurarea cu apă (cantitatea anuală de precipitaţii. este necesar. Ns = aportul solului în azot. soiul cultivat. se adaugă 20 . Îngrăşămintele lichide cu azot de tipul A. Fundulea). planta premergătoare. la alungirea paiului. de conţinutul în azot al solului în momentul desprimăvărării şi de starea de vegetaţie a culturii. 1 kg N/t de gunoi aplicat plantei premergătoare şi 0. zonă ceva mai umedă). Pentru condiţiile din România. în orice caz acestea nu se vor aplica dacă premergătoarea este o leguminoasă. la rândul lui. în primăvară este necesară recalcularea dozei totale de azot. 1990) : DN = 30 x Rs . aportul freatic. în kg/ha.80 kg N/ha se administrează la sfârşitul iernii sau la desprimăvărare. sistemul de îngrăşare aplicat în anii anteriori. mineralizare). Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare. se scad 30 kg N/ha după leguminoase pentru boabe. de: fertilitatea naturală a solului.40 kg N/ha) înainte de semănat.5 kg N/t de gunoi aplicat la planta antepremergătoare. primăvara.Fundulea.300 se administrează în concentraţie de 100% produs comercial. care este apreciat la 2 kg N/t de gunoi de grajd administrat direct grâului. Rs = recolta scontată. se mai poate aplica o doză târzie. şi anume. Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd. Pentru calcularea dozelor de azot este recomandată următoarea formulă (după ICCPT. şi în primul rând rezistenţa sa la cădere şi boli. mărimea optimă a dozelor de azot este cuprinsă între 50 şi 160 kg/ha. nu ar trebui administrate îngrăşăminte cu azot în toamnă. În anumite situaţii (condiţii de irigare. îndeosebi după premergătoarele cu recoltare târzie. Ca urmare. posibilitatea aplicării udărilor).forme mobile. regimul precipitaţiilor. în principiu.Ns -Ngg + Npr. în care: DN este doza de azot. Azotul poate fi administrat şi sub formă de îngrăşăminte lichide (după recomandările ICCPT. înainte de semănat. de 10 . producţia scontată a se obţine şi consumul specific. în t/ha. mobilitatea azotului în sol şi pericolul deplasării sale în adâncime cu apa din precipitaţii. atunci se va administra 1/3 din cantitatea totală (circa 30 . după 12 . pe terenurile agricole bine cultivate şi după premergătoare favorabile. accesibile grâului de-a lungul vegetaţiei şi care depinde. Mărimea dozei din primăvară se stabileşte în funcţie de mersul vremii în iarnă şi la desprimăvărare (levigare.

în doze de până la 15 kg N/ha. dacă a fost aplicat la planta premergătoare. Potasiul favorizează sinteza glucidelor. îmbunătăţeşte rezistenţa la iernare. Alături de azot. Potasiul. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. se pot aplica 40 80 kg K2O/ha. apreciat la 1. în concentraţie de maximum 20% produs comercial. aceasta afectând în primul rând plantele tinere.8 kg P2O5/t de gunoi. de regulă. scurtarea internodiilor. Formula de calculare a dozelor este următoarea: DP= 15 x Rs . Îngrăşarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol).semănat sau înainte de desprimăvărare. Rs = recolta scontată. plantele tinere de grâu absorb fosforul uşor solubil din îngrăşăminte şi abia mai târziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. producţia scontată şi consumul specific. 13 . în kg P2O5/ha. Fosforul. De asemenea. pentru a obţine producţii mari. Trebuie subliniat că. cădere şi boli. dacă acesta a fost administrat direct grâului şi 0. între 60 şi 120 kg/ha. la pregătirea patului germinativ. Insuficienţa potasiului determină încetinirea creşterii. Mărimea dozei de fosfor este cuprinsă. întrun sistem intensiv de agricultură. La stabilirea dozelor de fosfor se ţine cont de conţinutul solului în fosfor mobil. Sub formă de îngrăşăminte complexe.2 kg P2O5/t de gunoi de grajd. Se consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficienţa fosforului. favorizează dezvoltarea sistemului radicular şi înfrăţirea. îngrăşarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din ţara noastră. grăbeşte maturitatea. În situaţiile în care compoziţia chimică a solului impune. îmbunătăţeşte calitatea recoltei.Pgg. sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrăşăminte complexe. cloroză. necroza marginală a frunzelor. aceste îngrăşăminte pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea. îngrăşarea cu gunoi de grajd. se apreciază că administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol. în t/ha. În acest mod se pot efectua îngrăşările târzii. Doza rezultată din calcul se majorează cu 20 . inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea ploşniţelor şi a bolilor foliare. La începutul vegetaţiei. Fosforul echilibrează efectul azotului. cădere şi boli. fosforul fiind încorporat în mod obişnuit sub arătură. sporeşte rezistenţa la ger. Pgg = aportul gunoiului de grajd în fosfor.40 kg P2O5/ha pe solurile cu mai puţin de 5 mg P2O5/100 g sol. în care: DP este doza de fosfor. fosforul se poate administra şi la patul germinativ.

Pentru ca lucrarea să fie economică trebuie ca. Este necesară pe solurile acide. prin amendare. o sursă proprie (şi convenabilă sub aspect economic) de substanţe fertilizante.20 t/ha. precum şi pe solurile erodate sau prea uşoare. Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime. la planta premergătoare (porumb. nivelat.500 kg boabe/ha. 4 t/ha carbonat de calciu (piatră de var. dolomit). sfeclă). să se urmărească neutralizarea a 50% din aciditatea hidrolitică. implicit. de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depinde în cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă şi. aşezat. Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat. ca urmare. Aceste îngrăşăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului. urmate de încorporarea sub arătură. ele îmbunătăţesc proprietăţile fizice. de regulă. Aplicarea amendamentelor calcaroase. chimice şi biologice ale solului. deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive.8 şi cu un grad de saturaţie în baze sub 75%. Lucrările solului Se poate afirma că. Împrăştierea foarte uniformă şi amestecarea cât mai bună cu solul. iar sporurile de recoltă pot depăşi 1. capacitatea lor de a trece peste perioada de iarnă. cu multă argilă). Administrarea îngrăşămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurile argiloiluviale (acide. După recoltare se recomandă o 14 . a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt de timp. deci. ea prezintă interes în primul rând pentru exploataţiile agricole care dispun de gunoi de grajd şi care folosesc. dar fără bulgări în sol. Se administrează. mai frecvent. Împrăştierea îngrăşămintelor organice este o operaţiune destul de costisitoare. urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent. Cele obişnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat şi mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura grâului. Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâului sunt de 15 .Îngrăşămintele organice. sunt condiţii esenţiale pentru reuşita amendării. În cazul premergătoarelor timpurii. sau. încorporate sub arătură. cu pH sub 5. fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bune condiţii. cu suprafaţa nu foarte mărunţită.

solul pierde repede rezerva de apă. pentru a asigura nivelarea terenului. ca o consecinţă. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu se poate ara imediat sau prin arătură se scot bulgări mari. Dacă se întârzie cu efectuarea lucrării. Trebuie realizată afânarea solului pe urmele compactate de trecerile repetate cu tractorul (pentru lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei şi la recoltare). Se recomandă ca primele lucrări să fie făcute perpendicular sau oblic faţă de direcţia arăturii. astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări. solul se întăreşte şi nu se mai poate ara. Întârzierea arăturii are efecte nedorite: îmburuienare. Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grâu şi pătrunderea rădăcinilor în profunzime sunt favorizate de afânarea adâncă a solului. pierderea rapidă a umidităţii din solul care nu mai este protejat de plante. afânarea stratului superficial al solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie. distrugerea buruienilor care răsar. Prin această lucrare se urmăreşte mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul. se întăreşte şi de multe ori nu mai poate fi arat sau arătura iese bulgăroasă. adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp. cu plugul în agregat cu grapa stelată. în funcţie de starea terenului. cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare. care vor fi distruse prin lucrările ulterioare. arătura trebuie prelucrată superficial.22 cm adâncime.2 zile întârziere). distrugerea buruienilor existente şi crearea condiţiilor favorabile pentru germinarea seminţelor de buruieni aflate în sol şi a samulastrei. gradul de compactare a solului influenţează în mare măsură dezvoltarea în ansamblu a plantelor şi formarea componentelor de producţie.20 cm adâncime. Grâul nu necesită arături prea adânci. solul se ară imediat. se amplifică pierderile de apă prin evaporaţie din cauza suprafeţei bulgăroase a arăturii şi apar dificultăţi la lucrările ulterioare ale solului. Până în toamnă. orice întârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi progresive de recoltă. efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult 1 . ca urmare. care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi care să permită o arătură de calitate. Lucrările sunt efectuate la noi. atunci se efectuează numai o lucrare de dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor precipitaţii ceva mai importante. Ca urmare. În condiţiile unor terenuri bine lucrate an de an. la 20 . se poate ara doar la 18 . În continuare. 15 . nivelarea terenului.lucrare de dezmiriştit. pentru mărunţirea bulgărilor. cel mai adesea.

nivelate). concomitent. terenul rămâne mai nivelat. arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie. După premergătoarele târzii (floarea-soarelui. dar nu prea mărunţită. îndeosebi în regiunile bogate în precipitaţii. eventual. urmărindu-se încorporarea resturilor. cu diferite utilaje (grape cu discuri. afânată pe adâncimea de semănat. arătura se lucrează în mod repetat. 16 . de regulă. şi ceva mai tasată sub adâncimea de semănat.Pregătirea patului germinativ se face chiar înainte de semănat. a resturilor vegetale. În continuare.2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor de plante şi a buruienilor. afânate. Această lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia. conform celor prezentate anterior. Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase. combinatoare) pentru mărunţire. soia). această lucrare permite mobilizarea solului până la 12 .3 până la 0. BÂLTEANU. până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2 . Se obţine o viteză mare de lucrare a solului.16 cm adâncime. prin lucrări superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă şi lamă nivelatoare). ceva mai adânc. cartof de toamnă. Prezenţa bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa solului pe timpul iernii. curate de buruieni. Este necesară curăţirea cât mai bună a terenului de resturi vegetale. În continuare. şi încorporarea îngrăşămintelor minerale şi. bine mărunţite anterior. economia este de 0. urmată de discuiri repetate (1 . acesta se aşează mai repede ca după arat. sfeclă pentru zahăr. se recomandă ca această ultimă lucrare să fie efectuată perpendicular pe direcţia de semănat.5 pentru forţa de muncă şi de 11 . pentru ca pământul afânat prin arătură să se aşeze. prin reţinerea zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene.25 cm adâncime. Arătura se efectuează imediat.14 l motorină/ha (după GH. nivelare şi pregătirea patului germinativ. uneori. atunci când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit. pentru a asigura ascensiunea apei (spre seminţele în curs de germinare). Pregătirea terenului prin discuit este. Trebuie să se urmărească realizarea unei suprafeţe nivelate. 1989). porumb.3 săptămâni. diminuează compactarea în timpul sezonului rece. se fac lucrări de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul). cu plugul în agregat cu grapa stelată. preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului. la 20 . realizându-se. Pe terenurile bine lucrate în anii anteriori (arate adânc. fără însă a scoate bulgari.

cât şi în cazul agenţilor patogeni cu spori în interiorul bobului. 2. facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare. cartof.) este puternică. viermii sârmă. până la venirea iernii să rămână 40 . cu spori pe tegumentul seminţei. cum ar fi tăciunele zburător (Ustilago tritici). dar aceste tratamente au eficacitate redusă. la intrarea în iarnă plantele de grâu 17 . îndeosebi pe terenurile cu o încărcătură mare de păioase (sau la grâul cultivat după grâu).50 zile în care plantele să vegeteze normal. oxichinoleat de cupru (Quinolate 15 PUS. Pe terenurile unde este frecvent atacul de dăunători în toamnă. În prezent.).0 l/t de sămânţă). se recomandă tratamente cu preparate pe bază de carboxin (Vitavax 200. muştele cerealelor).500°C temperaturi pozitive. în care să se acumuleze 450 .5 Kg/t sămânţă) sau lindan + carboxin + thiuram (Vitalin 85 PTS). fuzarioza şi mălură pitică (Tilletia controversa) este posibilă tratarea seminţelor înainte de semănat.sfeclă. din categoriile biologice “sămânţă certificată a primei şi celei de-a doua înmulţiri“. Tratamentele se pot diferenţia în funcţie de agentul patogen şi de modalitatea de infestare. cum ar fi mălura comună. cum ar fi lindan + tiophanat methyl + thiuram (Tirametox. se recomandă tratarea seminţelor cu preparate insectofungicide. unde infestarea cu gândac ghebos (Zabrus tenebrioides) sau viermi sârmă (Agriotes ssp. Sunt controlate astfel bolile transmise prin sămânţă şi dăunătorii care atacă în toamnă (gândacul ghebos. lindan + oxichinoleat de cupru + lindan (Chinodintox PTS. Epoca de semănat a grâului se stabileşte astfel încât.) şi fuzarioza (Fusarium spp. Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. cum sunt mălura comună (Tilletia spp. 2 kg/t de sămânţă) sau prochloraz + carbendazin (Prelude SP. Ca atare. 3. dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat după floareasoarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale). Tratamentele se efectuează imediat înainte de semănat. Pentru agenţii patogeni transmisibili prin sol. să provină din culturi special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere). 2. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat. astfel încât.0 kg/t de sămânţă).0 kg/t de sămânţă). în cazul infestării puternice a solului este necesar un interval mai mare de pauză înainte de revenirea grâului pe acelaşi teren. 2. să aibă puritatea fizică minimum 98%. cu produse speciale. atât împotriva agenţilor patogeni transmisibili prin sămânţă. urmărindu-se cu mare atenţie amestecarea cât mai uniformă a preparatelor cu sămânţa.

Între aceste limite. aceeaşi sensibilitate manifestă plăntuţele răsărite dar neînfrăţite. intră în iarnă neînfrăţite şi necălite. epoca optimă de semănat a grâului de toamnă în România este 1 . plantele sunt predispuse la cădere şi sensibile la boli. boabele de grâu aflate în curs de germinare sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute. plantele răsar târziu. în intervalul 20 septembrie .700 spice/m2.10 octombrie. calitatea pregătirii patului germinativ. Indiferent de zona de cultivare. Procentul de răsărire în câmp depinde în cea mai mare măsură de: tratamentele efectuate la sămânţă. de 85-95% (din boabele germinabile semănate). sunt expuse încă de la începutul vegetaţiei atacului de dăunători (afide. prin administrarea de îngrăşăminte se 18 . Dacă se întârzie semănatul faţă de perioada optimă recomandată. starea solului la semănat. în primăvară lanul este foarte des.4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi). fiind sensibile la ger.600 boabe germinabile/m2. Pentru zonele din sud. sub aspectul asigurării umidităţii şi a calităţii patului germinativ. nu înfrăţesc. o densitate de 500 . plantele de grâu se dezvoltă prea puternic. vest şi Câmpia Transilvaniei.5 octombrie. lanul se îmburuienează din toamnă. De asemenea. nordul ţării şi depresiunile intramontane. Grâul are capacitatea ca.să ajungă în stadiul de 2 . în doze ceva mai ridicate stimulează dezvoltarea vegetativă şi productivitatea plantelor existente. boabele rămân mici datorită densităţii exagerate. pentru condiţii bune de semănat. densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului.3 fraţi şi 3 . între anumite limite. primăvara lanul va avea o densitate mică şi se îmburuienează mai uşor. trebuie luat în calcul un procent mediu de răsărire în câmp. muşte) şi boli. De asemenea. apare pericolul de şiştăvire a boabelor. pentru zona colinară. prin înfrăţire să-şi corecteze. Dacă se seamănă prea devreme. se recomandă să se semene ceva mai devreme. administrarea îngrăşămintelor în primăvară.10 octombrie. În asemenea situaţii. cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. data semănatului (faţă de epoca optimă). umiditatea solului (asigurarea umidităţii pentru un răsărit rapid). densităţile nefavorabile. masa vegetativă bogată face ca plantele să fie sensibile la ger şi asfixiere pe timpul iernii. Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450 . la recoltare. şi care depinde. vegetaţia se întârzie şi se prelungeşte spre vară. la rândul său de utilajele cu care s-a lucrat. Densitatea de semănat la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure. intervalul care trebuie luat în calcul este 25 septembrie .

pe plan mondial.5 cm adâncime pe terenurile cu umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea. se poate mări densitatea până la 700 boabe germinabile/m2. grâul este semănat la 4 . se recomandă să se semene ceva mai adânc. trebuie semnalat că. pentru a elimina. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) rezultată din calcul (pe baza densităţii stabilite şi a indicilor de calitate a seminţei) este cuprinsă. plantele nu mai au timp să înfrăţească şi să se pregătească pentru iarnă. că erorile tehnologice (întârzierea semănatului. Lovrin 34. pregătirea unui pat germinativ defectuos) pot fi corectate numai parţial. însă. soi. unde apa pentru germinare este asigurată. consumurile de sămânţă sunt exagerate. În România grâul este semănat. textură. îndeosebi la semănatul întârziat. sau grâul înfrăţeşte târziu şi puţin. precum şi în toamnele foarte secetoase sau în situaţia când se seamănă în teren bulgăros. între 200 şi 250 kg sămânţă/ha. Fundulea 4. În legătură cu adâncimea de semănat.urmăreşte să se asigure o nutriţie foarte bună a plantelor pentru ca numărul mic de fraţi şi spice la m2 să fie compensat prin numărul mare de boabe în spic. în România există în cultură soiuri de grâu (Flamura 85. La densităţi de semănat prea mari. concurenţa dintre plante este prea puternică. grâul este semănat. pe terenurile cu umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură mai uşoară. 1970). în funcţie de maşinile de semănat aflate la dispoziţie. sunt cuprinse între 10 şi 18 cm (după W. concurenţa buruienilor. combaterea buruienilor prin erbicidare trebuie efectuată cu mai mare atenţie în culturile rare.6 cm. adâncimea de semănat trebuie să fie maximum 4 cm şi foarte uniformă. În cazuri extreme. precum şi în cazul semănăturilor timpurii. la aceste soiuri. Adâncimea de semănat a grâului depinde de umiditatea solului. apare pericolul căderii şi se amplifică atacul de boli. iar străbaterea germenilor spre suprafaţă este ceva mai dificilă. pentru a asigura străbaterea tuturor germenilor până la suprafaţă. Din anumite motive (teren uscat. Distanţele de semănat la grâu. neaşezat suficient după arat datorită recoltării târzii a premergătoarei). la 5 . data semănatului (faţă de epoca recomandată). în mod frecvent. bulgăros. Lovrin 41) care se caracterizează prin formarea unui coleoptil mai scurt. prea adânc. BROUWER. 19 . prin mărirea densităţii de semănat. Trebuie reţinut. de regulă. distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite. consecinţele sunt răsăritul întârziat. cu MMB cât mai ridicată. costisitoare şi nejustificate. În condiţiile din România. Totodată. Ca atare. mărimea seminţei. pe cât posibil. fără a rezulta diferenţe importante de producţie.

şi anume. a tratamentelor pentru prevenirea căderii). schema poate fi adaptată de fiecare agricultor la setul de maşini agricole pe care îl au la dispoziţie. maşina pentru erbicidare are 12 m lăţime de lucru. După G. deosebit de rentabilă sub aspectul consumului de forţă de muncă. Felul lucrărilor de îngrijire 20 . ca uniformitate de împrăştiere. la 12. În anumite situaţii (culturi semincere) se recomandă distanţe de semănat ceva mai mari (25 cm). FISCHBECK şi colab.. în mod foarte precis. Trebuie reţinut că în tehnologiile intensive se poate ajunge până la 5 . maşina pentru administrat îngrăşăminte are 6 m lăţime de lucru.40 cm (două tuburi de la semănătoare suprimate). iar distanţa dintre două cărări este egală cu ecartamentul roţilor tractorului şi al maşinilor cu care se vor face diferitele lucrări de îngrijire în vegetaţie. a apărut din necesitatea de a asigura efectuarea. cu mijloace terestre. de erbicidare. de la semănat. urme de orientare. până în faze de vegetaţie mai avansate (chiar până la începutul formării boabelor). lăţimea unei cărări corespunde cu lăţimea pneurilor tractorului (de regulă. se recomandă să se lase. pe suprafeţe în creştere în România. a lucrărilor de împrăştiere a îngrăşămintelor. la semănatul în cărări.8 treceri în cursul perioadei de vegetaţie. Acolo unde există posibilitatea de a efectua lucrările din vegetaţie cu mijloace “avio“ (şi se prevede acest lucru). Această metodă. de 30 . în cazul în care se lucrează cu un singur tractor. obţinute prin închiderea tuburilor semănătorii pe urmele roţilor tractorului. pentru efectuarea diferitelor lucrări de îngrijire. este suficient să fie închise 2 tuburi ale semănătorii). cu o semănătoare cu lăţimea de lucru de 3 m. se lasă câte 2 benzi nesemănate. pentru a favoriza înfrăţitul şi a asigura înmulţirea mai rapidă a seminţei.5 cm (distanţa pentru care sunt construite semănătorile universale existente mai frecvent în dotare). folosită în prezent.în mod obişnuit. Lucrările de îngrijire Grâul este o cultură cu o tehnologie total mecanizabilă. 1975 este prezentată o schemă de semănat în cărări. urme care sunt vizibile până în faze mai avansate de dezvoltare a plantelor. O metodă de semănat mult extinsă în ţările cu tradiţie în cultura grâului este semănatul în cărări. de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Nu există o schemă standard pentru semănatul în cărări. Distanţa dintre perechile de cărări trebuie să corespundă cu lăţimea de lucru a maşinilor cu care se fac tratamentele. distanţa dintre două urme va fi egală cu lăţimea de lucru a mijloacelor avio folosite pentru aplicarea tratamentelor.

Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului. care se fac de către orice bun cultivator de grâu.2 lucrări de îngrijire şi sunt situaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7 . Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau microdepresionare sunt operaţiuni de bună gospodărire. şi se face cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza. la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu. adesea. dar pot ajunge în situaţii extreme până la 60 . cresc costurile. pe cât posibil terenurile unde pe timpul iernii apar băltiri. Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat. 21 . în mod obişnuit. În prezent. altele sunt dezrădăcinate. lucrarea de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs. Sunt situaţii în care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1 . Pierderile de recoltă la grâu din cauza concurenţei buruienilor sunt. din cauza alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii. semănatul în epoca şi cu densitatea optimă. infestarea cu boli şi dăunători. fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolite).70%. este tasat prin trecerea tractorului. combatere chimică. La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate. importante: multe plante de grâu sunt distruse. absorbţia apei. reducerea rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei acestora în culturile de grâu trebuie urmărite prin toate mijloacele: rotaţie. astfel. deşi continuă să fie efectuat de unii cultivatori de grâu de la noi. pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol. încă umed. Ca urmare. dar fără a tasa suprafaţa solului. În majoritatea cazurilor se consideră că lucrarea de grăpat a semănăturilor de grâu la desprimăvărare. dotarea tehnică. parţial dezrădăcinate. Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situaţii extreme când. de 10 . mersul vremii şi al vegetaţiei în primăvară. iar consecinţele negative sunt.20%. Atunci când situaţia o impune. grăpatul a fost scos din tehnologia recomandată. lucrările solului. ca urmare. terenul. rezerva de buruieni.care se aplică grâului şi numărul acestora depinde de foarte mulţi factori (calitatea patului germinativ.8 treceri). rădăcinile plantelor de grâu au fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate). dar încă reavăn. dezvoltarea plantelor în toamnă şi starea de vegetaţie la desprimăvărare. nu este necesară. posibilităţile materiale şi calificarea cultivatorilor). Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din tehnologia clasică de cultivare.

se recomandă aplicarea unor erbicide pe bază de 2. 1 l/ha). 2. clorsulfuron (Glean 75 DF. 20-40 g/ha). Agrostemma githago.8 . 15-20 g/ha) sau amidosulfuron (Grodyl. Se subliniază că. Administrarea acestor preparate se face în aceleaşi faze de vegetaţie ale grâului şi ale buruienilor menţionate mai sus. Galium aparine. întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice la grâu. temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C. Administrarea se face primăvara. 1. Centaurea cyanus. 0. 1.5 l/ha). când buruiana are 1 . Pentru combaterea ierbii vântului se fac tratamente cu erbicide pe bază de tralkoxidim (Grasp CE. frecvent se recomandă să se administreze preparate care conţin acidul 2.5-2. Stellaria media. Pentru combaterea acestora. Cu bune rezultate se pot folosi şi preparate conţinând MCPA (Dicotex. triasulfuron + 2. Atriplex sp. umede din Banat. tratamentele putând începe mai devreme. combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie. Chenopodium album.4-D (SDMA-33. 2 l/ha). în culturile de grâu apar şi specii de buruieni rezistente la 2. Veronica sp. iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă.6 + 2.5 l/ha). Thlaspi arvense. Buruieni dicotiledonate problemă în cultura grâului sunt considerate speciile Galium aparine şi Galeopsis tetrahit. Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesară doar în anumite zone limitate din România. Bifora radians.4-D.4-D + dicamba (Icedin Forte. vremea liniştită.0 l/ha) sau 2. fenoxapropetil (Puma CE.5 l/ha). când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod. Rubus caesius. fără vânt. Polygonum ssp. pentru combaterea cărora se recomandă preparatele continând fluoroxipix + 2. În asemenea situaţii. Raphanus raphanistrum.3 22 .. când temperatura a depăşit 6°C. Buruienile dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiţiile din ţara noastră. 2-4 l/ha).4-D + dicamba (Starane 200 + Icedin Forte.2. O. Sonchus arvensis. cum ar fi Matricaria chamomilla.4-D (Longran 60 WP.5-2. 1 l/ha). aplicate primăvara. tribenuron metil (Granstar 75 DF. M. 20-25 g/ha). diclofopmetil (Illoxan CE. Bucovina.inodora. 2 .5 l/ha) sau bentazon (Basagran. Cirsium arvense. Papaver rhoeas.. timpul călduros şi luminos.În cultura grâului.4-D + dicamba (Oltisan Extra.1. Capsella bursa pastoris. speciile mai frecvente în cultura grâului sunt: Sinapis arvensis. Transilvania. Speciile respective: Apera spica venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul) găsesc condiţii favorabile de dezvoltare în zonele colinare. Alături de dicotiledonate menţionate.0 l/ha).

0 + 2. pragul economic de dăunare (PED) este de 5% plante atacate. în a doua decadă a lunii aprilie.8-1. Grasp + Icedin Forte. 20 g + 2.0 l/ha). În cazuri extreme. Se mai pot folosi trialat (Avadex BW. Buzău. se 23 . alfametrin (Fastac 10. Teleorman. este un dăunător periculos. Dâmboviţa.frunze. la avertizare.3 l/ha).) se efectuează tratamente împotriva adulţilor hibernanţi. dacă după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (1 larvă/m2 pentru culturile semincere). sau terbutrin (Granarg 50 PU. de regulă. Se recomandă folosirea insecticidelor conţinând triclorfon (Onefon 90 PS. imediat după semănat sau după răsărit. 0.3 frunze ale buruienii. 0. Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp. Tratamentele împotriva larvelor se fac la avertizare. Basudin 600 EW. când temperatura depăşeşte 10°C.5 l/ha). aplicate după recomandările prezentate la iarba vântului. Pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides Goeze). 2. 0. argiloase din judeţele Argeş. 3. cu încorporare cu grapa cu colţi la 2 . când în toamnă se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol.2 kg/ha). Viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginata). a cărui prezenţă este semnalată mai frecvent pe terenurile grele. 1. tratamentele contra buruienilor dicotiledonate şi monocotiletonate se efectuează combinat (de exemplu. dimetoat (Sinoratox 35 CE.5 l/ha. adesea este necesară repetarea tratamentului. trebuie evitată amplasarea grâului pe terenurile infestate şi.5 kg/ha). se recomandă tratamente cu insecticide organofosforice (Dursban 480 EC sau Pirimex 48 EC . 3 . sau primăvara în faza de 1 .4 cm adâncime. Prahova. 2 l/ha). 5-6 kg/ha). Pentru combaterea odosului se recomandă preparatele pe bază de trialat. la avertizare. Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive şi curative.5 l/ha sau Puma S + Icedin Forte. se tratează sămânţa înainte de semănat.5 EC. aplicat fie toamna.5 EC. la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste 80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea). de asemenea. se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate înainte de migrarea dăunătorului în sol. Pe terenurile cu peste 5 . după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a.10 zile. Olt. aplicate înainte de semănat. la începutul lunii iunie. sau preparatele Puma S sau Grasp. lambda-cihalotrin (Karate 2.3 l/ha). În mod obişnuit. şi Aelia spp. la un PED de 3 larve/m2. 150 ml/ha).6 larve/plantă. deltametrin (Decis 2. după un interval de maximum 7 .

2 l/ha). Foarte importante sunt măsurile preventive. musca de Hessa Mayetiola destructor) sunt dăunătoare în cazul atacului de toamnă. lambdacihalotrin.Oscinella frit. deltametrin.25 l/ha). 24 . tratamentele de combatere se fac cu produse pe bază de prochoraz (Sportak 45. se manifestă îndeosebi în perioada creşterii intense a plantelor de grâu. O. În cazul unui atac puternic de făinare. Gândacul bălos al ovăzului (Lema (Oulema) melanopa) extins mult în ultimele decenii în culturile de grâu din ţara noastră se combate prin tratamente repetate. în perioada de zbor a adulţilor şi de apariţie a larvelor. Adulţii apar atunci când temperatura trece de 9 .fac 3 tratamente. 25% pete pe frunza stindard. asigurarea densităţii normale a lanului. Cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia ssp. la avertizare. Măsurile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente.10°C. de aplicarea unor doze prea mari de azot. Şoarecii de casă (Microtus arvalis) se combat cu fosfura de Zn. quinalfos (Ecalux CE. primăvara. de vremea răcoroasă. Muştele cerealelor (musca neagră . mai ales în situaţiile în care grâul a fost semănat timpuriu şi toamna este lungă şi călduroasă. distrugerea samulastrei. boală cu transmitere prin sol. fertilizarea echilibrată. propiconazol (Tilt 250 EC. precum şi tratamentele la sămânţă. folosind aceleaşi preparate recomandate pentru combaterea ploşniţelor. administrată sub formă de momeli. PED este de 10 adulţi hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. care este cel mai păgubitor prin larve. de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie. trimorfamid (Fademorf 20 EC. Făinarea (Erysiphe graminis). înainte de înflorit. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului.5 kg/ha) (ultimile două preparate speciale pentru făinare). când acestea sunt foarte sensibile. Pragul economic de dăunare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze. după înfrăţit. Tratamentele se fac cu preparate pe bază de dimetoat.) se combat prin tratamente efectuate la apariţia adulţilor (sfârşit de mai.5 l/ha). respectarea rotaţiei. cu preparatele menţionate la combaterea ploşniţelor. 3%. 1 l/ha). împotriva adulţilor şi a larvelor. triadimafon (Bayleton 25 WP. 1. Combaterea bolilor se face în mod eficient prin combinarea metodelor preventive cu cele curative (combatere integrată). O. început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2. umedă şi cu nebulozitate ridicată.

2.30 cm.Fuzarioza (Fusarium graminearum. respectarea rotaţiei. fără vânt. în situaţii extreme. în perioada de alungire a paiului (când plantele au 20 . dezvoltarea ţesutului sclerenchimatic şi deci mărirea rezistenţei la cădere. Cycocel-Germania. fertilizarea echilibrată.400 l în cazul tratamentelor “avio“. astfel încât se recomandă.5 kg/t sămânţă). cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite prin sol şi prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor.3 l/ha preparat în 800 . folosind anumite substanţe cu efect retardant (nanizant).1. precum şi îngrăşarea echilibrată. De asemenea. CCC-Franta.25 cm înălţime). dar parţial eficiente. Se efectuează stropiri foliare.nodorum) este o boală care se transmite prin sămânţă sau prin sol. 2.2. Septoriozele (Septoria tritici şi S. în primul rând. şi apoi la un interval de 14 zile. dar costisitoare. scurtarea şi îngroşarea internodurilor bazale. se recomandă tratamente preventive. Înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii (Ophiobolus graminis. de dorit seara sau dimineaţa. se recomandă tratamente cu preparate conţinând benomil. Belgia. folosind preparatele recomandate pentru combaterea făinării. creşterea suprafeţei foliare. folosirea unei seminţe sănătoase. Chlormequat-Anglia). cultivarea de soiuri tolerante.000 l apa. Măsurile preventive (distrugerea samulastrei. distrugerea samulastrei. respectarea rotaţiei. Este o lucrare de îngrijire efectuată pe suprafeţe mari în culturile de grâu din climatele umede. a numărului de boabe în spic. Tratamentele la sămânţă sunt obligatorii. De asemenea. a coletului. a 25 .6 . cu soare nu prea puternic. pe vreme liniştită. Prevenirea căderii plantelor. aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. Deosebit de eficiente sunt măsurile preventive. în cazul tratamentelor terestre şi 300 . în faza de înspicat. respectarea rotaţiei. se recomandă tratamente la sămânţă (Vitavax 75. pe resturile de plante. a resturilor de plante. precum şi tratamente în vegetaţie. tratată înainte de semănat. precum şi unde se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot. Cel mai frecvent sunt folosite produsele pe bază de clorură de clorcholină (Stabilan-Austria. Pragul economic de dăunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la înflorit. iar tratamentele în vegetaţie sunt eficiente.5 kg/t sămânţă sau Chinodin. Prin aceste tratamente se obţin: reducerea înălţimii plantelor cu 25 . Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esenţială pentru evitarea căderii. redistribuirea asimilatelor între organele plantei şi ca urmare. cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boală. Se aplică 1. Cercosporella herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol. frunzelor şi spicului.

aplicarea tratamentelor pentru prevenirea căderii nu s-au extins deşi cercetările au ilustrat unele efecte pozitive asupra producţiei la grâu (GH. din rezerva de apă a solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie.1970). În România. ROMAN. În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu permite efectuarea arăturii sau dacă s-a arat.500 . de obicei în proporţie de 70 . V.MMB şi a producţiilor. se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300-500 m3/ha. este 26 . numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii).75%. care favorizează căderea. 1969 . mai rar. numai în anii cu primăvara şi începutul verii ploioase şi cu vânturi puternice.600 m3/ha. Metoda de udare folosită la grâu în ţara noastră este aspersiunea. Irigarea este o lucrare din tehnologia de cultivare a grâului care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultură a grâului din România. regimul precipitaţiilor în primăvară). atunci când boabele ajung la 14 . în acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii. Recoltarea Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină. pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile). dar s-a semănat în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsa apei.4. în acest caz. Se aplică 1-3 udări în fazele de alungirea paiului (în luna aprilie. înspicat-înflorit (luna mai) şi la formarea bobului (luna iunie). În prezent.500 m3/ha pe întreaga perioadă de vegetaţie şi este acoperit. se recomandă administrarea unei udări de umezire. din cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate. fără dificultate. dar nu se poate pregăti patul germinativ. în majoritatea zonelor de cultură a grâului căderea se petrece destul de rar. De regulă se începe recoltatul mai devreme. cu norme de 500-600 m3/ha. pentru prevenirea căderii există şi preparate pe bază de ethephon (Camposan. fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare. cu norme de 400 . când boabele au 18% umiditate. Se obţin culturi cu rezistenţă sporită la cădere şi care pot fi recoltate mecanizat. În situaţiile în care pregătirea patului germinativ s-a făcut corespunzător. Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol) care pot fi aplicate cu bune rezultate şi în faze de vegetaţie mai avansate.15% umiditate. Udările de primăvară se aplică în funcţie de situaţia concretă din primăvară (apa acumulată în sol în sezonul rece. Udările de toamnă aplicate în cultura grâului sunt cele mai eficiente. Necesarul de apa al grâului este de 3.

prevăzută cu ridicător de brazdă. cu scopul de a realiza treieratul fără a sparge boabele. faţă de circa 8. se apelează la recoltarea divizată (în două faze). cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. Trebuie respectate recomandările de a reface reglajele combinei de 2 . se realizează. lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare. În situaţiile când nu sunt întrunite aceste condiţii. concomitent cu recoltatul. Ulterior paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie primă pentru diferite industrii. Lucrarea de recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la circa 12 13% umiditate. TOMA. Trebuie luat în calcul un raport general acceptat de 1:1 între boabe şi paie. neîmburuienate şi necăzute. Lanurile de grâu sunt recoltate dintr-o singură trecere. Lucrarea este foarte dificilă şi destul de costisitoare. fără dificultate. ca material pentru prepararea composturilor. în tehnologia mai frecvent folosită (presarea paielor cu presa pentru furaje. În tehnologia de recoltare folosită la noi. încorporarea în sol.3% cât reprezintă recoltatul şi transportul boabelor (după D. pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor.absolut necesară uscarea boabelor.a. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de aproximativ 5 . încărcarea manuală şi transport). prin arătură.8 zile. Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) 27 . Recoltarea directă cu combina se efectuează în condiţii bune în lanurile dezvoltate uniform. care însă depinde de condiţiile anului. ca aşternut sau furaj pentru animale. maşina pentru balotat cilindrică.3 ori pe zi (în funcţie de evoluţia vremii).20 cm. urmată de treieratul cu combina. Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje. 1989). citat de GH. a paielor bine mărunţite. care se realizează prin secerarea (tăierea) plantelor cu vindroverul la înălţime de 15 . după recoltare paiele rămân pe teren în brazdă continuă.BÂLTEANU. În multe ţări cultivatoare de grâu. de dorit împreună cu doze moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor în sol. înălţimea de tăiere la recoltare ş. Strângerea paielor şi eliberarea terenului sunt lucrări importante în cultura grâului. soi. aceste operaţiuni pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului. Ulterior. la combina sunt montate dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei. mai târziu grâul trece în faza de supracoacere şi se amplifică pierderile prin scuturare. maşini pentru adunat şi căpiţat).

principalele ţări cultivatoare (şi exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA. 1 .030 kg/ha în ţările Uniunii Europene şi 3.2. 2. fiind apropiat de cel al grâului.115 kg/ha. De asemenea.nu este justificată.082 kg/ha). Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe şi paiele aferente este de 2 .300 kg/ha. Germania. producţiile medii au oscilat. lasă solul curat de buruieni şi permite executarea lucrărilor solului la timp şi de bună calitate. Franţa.6. rapiţa. în medie pe mii de hectare. 5. 1990 (3. Argentina) nu depăşesc producţii medii de 2. Prin comparaţie.1999). Secara.000 kg boabe/ha. producţiile medii realizate în anii 1977 (2. SECARA Tehnologia de cultivare Rotaţia Secara este o plantă puţin pretenţioasă faţă de sol şi planta premergătoare.760 kg/ha şi 3.820 kg/ha). în anii favorabili. iar pentru solurile din zona de stepă borceagul de toamnă. Marea Britanie). Danemarca. astfel: pe soluri nisipoase leguminoasele.301 kg/ha) şi 1995 (3. deoarece eliberează terenul devreme.900 kg/ha. producţia medie în Europa a fost 5. pe solurile cernoziomoide (din nordul ţării) borceagul. În cultura grâului în România. Prin comparaţie. floarea-soarelui şi porumbul timpuriu.5 kg P2O5 şi 2 . Pe baza numeroaselor cercetări s-au stabilit premergătoarele cele mai bune pentru secară. podzoluri).1. de regulă. la rândul ei. prin faptul că secara se cultivă pe soluri sărace (nisipuri. inul pentru fibre şi cerealele. în diferite zone de cultură. în ultimele decenii.240 . sunt unităţi agricole care recoltează. Producţii. Canada. din care 6.600 kg boabe/ha (1997 .000 kg boabe/ha (Belgia. între 1. reacţionează bine la îngrăşăminte. îndeosebi. cum ar fi un atac puternic de vierme roşu.000 . Ea are un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de absorbţie. Olanda. Numeroase ţări europene realizează peste 7. este o bună premergătoare pentru toate plantele din zona ei de cultură. pentru solurile acide sărace (podzoluri şi brune podzolite) cartofii timpurii. porumbul timpuriu şi pepeni verzi.2. Reţin atenţia.3 kg N. această soluţie este acceptată numai în cazuri extreme. fiind supuse influenţei variaţiilor climatice destul de mari de la un an la altul. 28 .480 kg/ha în ţările Europei de Est. Deşi capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive este mare. Irlanda.3 kg K2O. Producţia medie mondială la grâu a fost în ultimii ani în jur de 2.

Distanţa între rânduri este de 12. şi pentru faptul că pericolul atacului de muscă (suedeză) este minim. pentru înrădăcinare şi înfrăţire (are nevoie de 45 – 50 zile de vegetaţie).Pe baza cercetărilor din ultimii ani. nu este justificat semănatul la adâncime mai mare. iar diferenţa primăvara la pornirea în vegetaţie.5 octombrie. pericolul dezgolirii lui prin tasarea solului “înfoiat” (datorită ploilor şi zăpezii) este mai mare decât la grâu.4 cm pe solurile mijlocii şi 5 .25 septembrie.18.5 cm. Epoca de semănat a secarei de toamnă este cu circa 10 zile înaintea grâului de toamnă.2. fie 1/3 – 1/2 toamna la arătură.3 cm pe solurile grele.1 Dozele de îngrăşăminte chimice la secară Fertilitatea solului Ridicată Mijlocie Scăzută N 40-50 50-60 60-80 Dozele de substanţă activă (kg/ha) P2O5 K2O 40-60 50-70 70-90 40-50 60-80 Lucrările solului Pregătirea terenului pentru secara de toamnă se face ca şi pentru grâul de toamnă. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea de minimum 98% (lipsită de cornul secarei). fie în întregime primăvara pe solul îngheţat. iar germinaţia să fie de peste 85%. iar în zonele sudice între 25 septembrie . iar azotul. ca şi la grâu. Trebuie.6 cm pe solurile uşoare. deci. 3 . reducerea densităţii şi apariţia atacului de fuzarioză. se recomandă aplicarea îngrăşămintelor în dozele prezentate în tabelul 3. Densitatea recomandată pentru secară este de 500 . 29 . Tratamentele la sămânţă se fac ca şi la grâu. Un semănat mai adânc de 2 . Superfosfatul şi sarea potasică se aplică toamna la arătură.3 cm.600 boabe germinabile la m2. duce la întârzierea răsăririi. deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă şi. ca patul germinativ să fie mai bine tasat şi mărunţit. pe soluri mai grele şi umede. Deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă. Semănatul prea timpuriu duce la formarea unei mase vegetative prea bogate. În zonele subcarpatice secara se seamănă între 15 . plantele fiind mai expuse asfixierii sau epuizării sub stratul gros de zăpadă. Adâncimea de semănat: 2 . însă. Tabelul 2.

Potenţialul de producţie al actualelor soiuri de 30 . când secara se seamănă mai târziu sau într-un pat germinativ mai puţin corespunzător. culturi curate. se impune un control permanent al semănăturilor pe timpul iernii. miriştea se taie mai sus (luând circa 80 . fiind rapid la toi fraţii. cât şi la noi în ţară. aceasta şi din cauza cultivării secarei în condiţii pedoclimatice mai vitrege decât grâul de toamnă. deoarece cultivându-se în zone submontane şi stând mai mult timp sub zăpadă. mai ales dacă plantele au intrat în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată. Producţia de boabe este mai mică decât la grâu. la desprimăvărare. nodul de înfrăţire fiind mai la suprafaţă. obţinându-se. Tehnica de recoltare este cea prezentată la grâu. Cantitatea de sămânţă se măreşte cu 10 – 15%. Deoarece secara înfrăţeşte.200 kg/ha. plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de zăpadă şi autoconsumului. fiind executate după aceeaşi tehnică şi cu aceleaşi mijloace. Dacă umiditatea depăşeşte 15%. plantele sunt mai expuse dezrădăcinării. Recoltarea Se execută cu combina. în general. iar în al doilea caz tăvălugirea semănăturii. De asemenea. se face în condiţiile prezentate la grâul de toamnă. practic. fiind cuprinsă între 140 . Secara având talia mai mare decât grâul. În primul caz se impune fertilizarea suplimentară cu azot la ieşirea din iarnă.100 cm din lungimea plantelor). Deşi secara este o plantă cu o bună rezistenţă la iernare. toamna. Irigarea secarei. Boabele fiind mai puţin prinse în palee. primăvara. iar în unele situaţii lăţimea brazdei trebuie să fie mai mică. pentru a nu înfunda combina.7 zile mai repede) decât grâul la maturitate. pentru a putea fi păstrată în condiţii bune. unde este cazul. cu unele particularităţi. Lucrările de îngrijire Sunt ca şi cele pentru grâul de toamnă. când umiditatea boabelor este de 14%. de MMB şi valoarea culturală. pericolul de scuturare este mai mare decât la grâu.Cantitatea de sămânţă la hectar este în funcţie de densitatea stabilită. Erbicidele. Având un ritm de creştere rapid. sămânţa se va usca la soare sau în uscătoare. dozele şi tehnica aplicării lor sunt ca şi la grâu. atât pe plan mondial. ea ajunge mai uniform (şi cu 5 . ritmul de creştere. la secară. La secara poliploidă (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de sămânţă este mai mare. secara luptă bine cu buruienile (înăbuşe chiar şi pălămida). Secara se recoltează cu combina la sfârşitul coacerii în pârgă.

nisipuri). TRITICALE Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru a se putea însămânţa în perioada optimă. cartof şi porumb timpuriu. Înaintea semănatului sămânţa se tratează cu produsele şi în dozele folosite la grâul de toamnă. 1989). după C. BÎLTEANU.000kg boabe: 28 kg N. 31 .2 g fiecare). Deoarece soiurile actuale de triticale cultivate în ţara noastră au rezistenţă la cădere inferioară grâului (având talia mai înaltă). datorită în special sensibilităţii la fuzarioză. floarea-soarelui şi sfeclă pentru zahăr recoltate timpuriu. însă media pe ţară este mai mică (circa 20 q/ha).3.50 q/ha boabe. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de triticale trebuie să aibă germinaţia peste 85%. in pentru fibre şi ulei. cât şi cele privind pregătirea patului germinativ pentru triticale sunt similare cu cele care se efectuează pentru grâul de toamnă. 3. iar azotul se fracţionează în două reprize: 1/3 toamna şi 2/3 primăvara (la începutul alungirii paiului). secara dă producţii de 30 . în arealul ei de cultură (podzoluri. rapiţă. Triticale nu se cultivă după cereale de toamnă sau de primăvară.21 Dozele de îngrăşăminte la triticale (kg/ha) Fertilitatea solului Scăzută Mijlocie Ridicată N 80 – 100 70 – 80 60 – 70 P2O5 70 – 90 60 – 70 40 – 60 K2O 50 – 60 40 – 50 - Lucrările solului Lucrările de bază. VASILICĂ. cânepă pentru fibre etc. Tabelul 3. în funcţie de fertilitatea solului (tab. un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de valorificare a elementelor nutritive din sol. 1991). Fosforul şi potasiul se aplică sub arătură. 10 kg P2O5 şi 31 kg K2O (GH. 2.secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m2 cu 1.5 . Producţia de paie la secară este de circa doua ori mai mare decât cea de boabe. triticale se amplasează în rotaţie după plante premergătoare care eliberează terenul mai timpuriu: leguminoase anuale şi perene. La noi în ţară. dozele de fertilizare trebuie să fie moderate. Fertilizarea Triticale are următorul consum specific pentru 1.21.

fără cheltuieli suplimentare.400 m3 apă la ha). se recoltează înainte ca umiditatea seminţelor să scadă sub 16%.650 boabe germinabile la m2.U. Respectarea unei rotaţii corespunzătoare la orz. ţinând cont de faptul că triticale se treieră.000 kg boabe/ha. mărimea seminţelor şi de sămânţa utilă.A.sfârşitul alungirii primului internod al paiului).4 ORZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia În stabilirea plantei premergătoare se au în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii. respectării dozelor şi momentul optim de erbicidare în timpul vegetaţiei (sfârşitul înfrăţitului . fiind mai sensibilă la încolţirea în spic (în zonele şi în anii ploioşi). Combinele se reglează corespunzător. O atenţie deosebită trebuie să se acorde prevenirii căderii plantelor.5 cm. Irigarea se face ca şi la grâul de toamnă. a înfrăţirii şi a capacităţii de producţie. în funcţie de densitate. 2. 32 .Epoca de semănat este între 15 septembrie .000 – 6. Semănatul mai timpuriu reduce rezistenţa la iernare. Cantitatea de sămânţă la hectar este cuprinsă între 230 . mai greu decât grâul şi secara. aplicându-se în zonele şi în toamnele secetoase o udare de răsărire (cu 300 . (cu 1 . în funcţie de textura şi umiditatea solului. având efecte negative asupra rezistenţei la ger. în general.7 cm.10 octombrie în zonele mai calde din sudul şi vestul ţării. asigură sporuri de producţie de circa 20 %. însă nu se întârzie recoltarea peste această fază deoarece se produc pierderi.800 m3 apă/ha în timpul fazelor critice pentru apă).1 octombrie în zonele mai reci (colinare) ale ţării şi 1 . iar boabele sunt sensibile la fisurare. folosind 500 . Recoltarea Triticale se recoltează la începutul coacerii depline a boabelor. iar în timpul vegetaţiei se menţine umiditatea solului la plafonul minim de peste 50% al I. Distanta între rânduri este de 12. Producţiile realizate de triticale în ţara noastră sunt de 4.280 kg. Densitatea la semănat este cuprinsă între 450 . Adâncimea de semănat este 5 . Triticale. pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor.2 udări. Lucrările de îngrijire Obiectivele şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire pentru triticale sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. iar întârzierea semănatului nu permite înfrăţirea şi călirea normală a plantelor.

nu este valorificat economic de orzul de toamnă. trebuie să revină după plante care eliberează terenul timpuriu (în prima parte a verii).1/3). se poate cultiva şi după in pentru fibre sau după porumb dacă resturile organice au fost tocate şi bine încorporate în sol să nu îngreuneze semănatul. unde este uşor levigat în timpul iernii. După orz si orzoaică de toamnă.2 (L.. orzul consumă în medie.000 kg boabe. Succesul acestor culturi este asigurat dacă se seamănă în prima parte a lunii iulie şi solul are umiditate suficientă (din ploi sau irigare). Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante. Pentru a intra în condiţii bune în iarnă. 1975 etc. luto-nisipoase). pentru 1. cu excepţia leguminoaselor. însă nu prea bogat în nitraţi. Cele mai bune premergătoare pentru orzuI de toamnă sunt: leguminoasele anuale şi perene. Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate. orzul se fertilizează. cu îngrăşăminte chimice. iarbă de Sudan).1 şi 2. deoarece eliberează terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie). 33 . bune premergătoare sunt: cartoful şi sfecla pentru zahăr. rapiţa. între 24 .4. DRĂGHICI şi colab. inul pentru fibre şi cel de sămânţă. Pentru toate formele de orz. Dintre plantele care ocupă suprafeţe mari în zona de cultură a orzoaicei de primăvară (zone subcarpatice). Gunoiul de grajd. Pentru orzul şi orzoaica de toamnă dozele de azot şi fosfor recomandate sunt prezentate în tabelele 2. Pentru orzoaica de toamnă. borceagurile. sorg) sau pentru boabe (soia. În cultura de orz se obişnuieşte să se însămânţeze trifoi în „cultură ascunsă”. Fertilizarea Consumul specific de substanţe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului. se pot însămânţa culturi duble pentru furaj (porumb. Azotul nu se aplică toamna pe solurile uşoare (nisipoase. deşi asigură sporuri mari de producţie. precum şi atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg N/ha). 11 . plus producţia corespunzătoare de paie. deoarece trifoiul provoacă greutăţi la recoltare. numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui. porumb.28 kg K2O. nici de orzoaică. Nu se recomandă aceasta în cultura orzoaicei pentru bere.Orzul şi orzoaica de toamnă au cerinţe asemănătoare cu ale grâului de toamnă faţă de planta premergătoare. fertilizate.13 kg P2O5 şi 21 . fasole). Astfel. determinând căderea plantelor şi se depreciază însuşirile tehnologice ale boabelor.). în general. sunt indicate aceleaşi premergătoare ca şi pentru orzul de toamnă. azotul se aplică primăvara.4. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 .29 kg N.

3. sub arătură sau încorporate cu discul la pregătirea patului germinativ. în care intră şi îngrăşămintele cu potasiu. soiuri cu rezistenţă 10 – 20 30 – 40 50 – 70 80 – 100 mijlocie la cădere Orzoaică de toamnă. soiuri cu rezistenţă 20 – 30 40 – 60 70 – 90 100 – 200 bună la cădere Orz de toamnă. mediu anuale şi perene târzii. primăvara. nisipoase. dându-se 80 – 100 kg/ha K2O pentru orzul de toamnă şi 100 – 120 kg/ha pentru orzoaica de toamnă.2 Recomandări orientative pentru stabilirea cantităţilor de îngrăşăminte cu fosfor (P2O5 kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea cu fosfor mobil Bună Slabă Producţia Mijlocie (6-8 mg P2O5 /100 g sol) (<4 mg P2O5 /100 g sol) de boabe (4-6 mg P2O5 /100 g sol) Sole fertilizate în anii Sole nefertilizate în anii (q/ha) Sole fertilizate în anii anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu gunoi de grajd anteriori cu fosfor şi cu fosfor şi fosfor Sub 30 10-20 30-40 50-60 30 – 50 30-40 50-60 70-80 Peste 50 50-60 70-80 90-110 Notă: În cadrul limitelor indicate în tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamnă. floarea leguminoase premergătoare numai organic. iar cele cu azot la pregătirea patului germinativ. dozele mai mari se aplică pe soluri uşoare. Printr-o fertilizare completă. fertile şi în anii mai săraci în precipitaţii.4. 34 . Pentru orzoaica de primăvară dozele de NPK sunt prezentate în tabelul 2. 1978). insuficient după sfecla fertilizată.4.Tabelul 2. se asigură o mai bună rezistenţă la cădere a orzului (L.1 Date orientative privind stabilirea cantităţii de îngrăşăminte cu azot (N. Îngrăşăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element. soarelui. (după Slabă (după cartof fertilizat la cădere a soiului porumb. administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu se face la arătura de bază. în anii cu toamne şi ierni bogate în precipitaţii. fertilizarea din anii precedenţi şi fertilitatea naturală a solului Mijlocie (după Foarte bună Bună (după Cultura şi rezistenţa prăşitoare. iar dozele mai mici pe soluri mai grele. soiuri cu 10 – 20 30 – 40 50 – 60 70 – 80 rezistenţă mijlocie la cădere Notă: În cazul limitelor menţionate. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. MUNTEAN. iar cele mai mici pentru orzul de toamnă. kg/ha) la orzul şi orzoaica de toamnă Aprovizionarea probabilă a plantelor cu azot în funcţie de planta premergătoare. La orzoaica de primăvară.4. Tabelul 2. după sau cartof bine fertilizate) pentru zahăr şi cereale păioase fertilizat cu azot şi in) în primul an) gunoi de grajd) Orz de toamnă. chiar şi pe soluri bine aprovizionate cu acest element.

uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă („explozivă”).0 kg/t de sămânţă). Pentru orzoaica de primăvară. cu menţiunea că au pretenţii mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea acestor lucrări. etc. germinaţie (peste 90%) şi MMB specifică. cât şi pentru orzoaica de toamnă şi primăvară. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă. o dată la 6 .6 tone/ha amendamente calcaroase. Vincit P (1. deci.Tabelul 2. favorizând atacul de fuzarioză. sub arătura de bază (de preferinţă nu în anul semănării orzului de toamnă. când se poate ieşi la câmp. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să corespundă indicilor de calitate: puritate (peste 98%). Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de sămânţă). Lucrările solului La orzul şi orzoaica de toamnă lucrările de bază ale solului şi pregătirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru grâul de toamnă.10 octombrie).3 Dozele orientative de substanţe nutritive recomandate la orzoaica de primăvară (în substanţă activă. iar întârzierea duce la scăderea rezistenţei la ger a plantelor. sămânţa se tratează contra bolilor produse de: Fusarium ssp. ci în anii anteriori). Cu acţiune insectofungicidă este produsul Tirametox 90 PST (3. care contribuie direct la mărimea şi calitatea producţiei. constituind o măsură necesară pentru a asigura producţii ridicate. Vitalin 85 PTS (3kg/t de sămânţă). kg/ha) Specificare După culturi nefertilizate organic şi pe terenuri mai slab aprovizionate cu elemente nutritive Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive N 65-75 30-40 P2O5 70-80 30-40 K2O 40-50 20-30 Amendamentele. epoca optimă de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă se situează între sfârşitul lunii septembrie şi prima decadă a lui octombrie. Întârzierea semănatului orzoaicei de primăvară reduce producţia şi 35 .4. Înainte de semănat. atât pentru orz. pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi călite. făinare şi viroze. Pentru orzul şi orzoaica de toamnă. şi Ustilago ssp.5 kg/t de sămânţă) etc. Orzoaica de primăvară trebuie semănată în prima urgenţă. În condiţii de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire). se recomandă să se aplice pe solurile acide. rezistenţa la iernare a acestora.7 ani. calitatea pregătirii patului germinativ influenţează direct buna dezvoltare a plantelor şi. Epoca de semănat a orzului şi orzoaicei de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie . În funcţie de aciditatea solului se aplică 3 .

Deşi orzul are o înfrăţire bună.4. până în faza de umplere a 36 . caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm şi se asigură o mai uniformă repartizare a spaţiului de nutriţie. aplicate în două faze: primul tratament la apariţia atacului (o dată cu erbicidarea sau mai târziu). în toamnele secetoase şi când se seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de 500 boabe germinabile/m2. Pyrenophora graminea (sfâşierea frunzelor). Adâncimea de semănat la orzul şi orzoaica de toamnă este de 3 – 5 cm. 1989). Combaterea buruienilor la cultura orzului şi orzoaicei se face cu erbicidele redate în tabelul 2. Aceste tratamente asigură menţinerea a circa două frunze verzi. cât şi dezvoltarea ulterioară a plantelor (după G.5 l/ha). pentru orzoaica de toamnă 450 – 550 boabe germinabile/m2. Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare. între care Erysiphe graminis f. Adâncimea de semănat influenţează atât intervalul semănat – răsărire.6 l/ha). sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. AUFHAMMER. 1973. Bumper 250 EC (0. Tango (0. bolilor şi dăunătorilor). citat de GH. deoarece plantele răsar greu. folosite şi la grâu şi secară (dozele la orz şi orzoaică sunt mai reduse cu 10 – 20 % decât la grâu şi secară). hordei (făinarea). mai ales dacă se formează crusta. puritate şi germinaţie. iar la orzoaica de primăvară 450 – 500 boabe germinabile/m2. Densitatea de semănat a orzului de toamnă este de 450 – 500 boabe germinabile/m2. neatacate.5 cm. sp. în funcţie de textura şi umiditatea solului. diminuând calitatea produsului. toamna şi iarna. Distanţa între rânduri la orz şi orzoaică este de 12. scade conţinutul în amidon şi creşte conţinutul în proteină. pentru orz şi orzoaică este între 160 – 200 kg/ha. Granit 20 SC (1 l/ha) etc.4. orzul având o mai slabă putere de străbatere. la densitatea amintită. combatere a buruienilor.5 l/ha). Reducerea distanţei între rânduri este posibilă numai pe terenuri curate de resturi vegetale şi foarte bine pregătite. iar al doilea în faza de burduf – înspicare.dimensiunea boabelor. iar la orzoaica de primăvară de 2 – 4 cm. BÎLTEANU. Lucrările de îngrijire La orzul şi orzoaica de toamnă controlul semănăturilor. în funcţie de MMB. în funcţie de starea culturii (fertilizare. Cantitatea de sămânţă la hectar. eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primăvară şi celelalte lucrări de întreţinere la desprimăvărare. Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0. Adâncimile de semănat nu trebuie să depăşească limitele indicate. tăvălugire în cazul fenomenului de „descălţare”.

Karate (0. Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc. Cu aceste produse se limitează şi atacul de afide. când buruiana are 2 – 4 frunze Iloxan 2. Tabelul 2. dozele şi perioada aplicării în culturile de orz şi orzoaică Doza în produs comercial Perioada aplicării (l sau kg/ha) 1.0 – 2. când odosul Sufix BW 3.4 Erbicidele. când odosul Avadex BW 10 G 30 – 50 are 2-3 frunze Iloxan Se aplică în perioada de vegetaţie. la apariţia larvelor gândacului ovăzului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R35 (1/ha).4 l/ha) etc.0 . când partea a doua a verii şi perioada semănatului sunt secetoase. 2.0 paiului.4 D În faza de înfrăţire până la începutul formării Icedin forte 1. Recoltarea orzului Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă.0 După însămânţare sau răsărire Puma 0. când buruiana are 2 – 4 frunze Erbicidul Notă: Se folosesc şi alte produse prezentate la grâu Pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor părţilor aeriene la orz se fac şi tratamente în vegetaţie. udarea la semănat are o mare importanţă. În faza de înfrăţire până la începutul formării Acetadin 4. Irigarea orzului şi orzoaicei de toamnă apare necesară în zonele şi în anii cu deficit de umiditate.5 CE (0. În faza de înfrăţire până la începutul formării Basagran 2. iar buruienile în faza de rozetă. pentru răsărire (300 – 400 m3/ha).0 paiului.0 – 3.) Erbicidul se încorporează în sol odată cu Avadex BW 4.0 – 3.4 D) paiului. tripşi.5 – 2.0 – 3. Primăvara se fac 1 – 2 udări de 300 – 500 m3/ha.4. pentru menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umidităţii active. iar buruienile în faza de rozetă.0 – 4.0 paiului.5 are 2-3 frunze 4.0 paiului. asigurând şi pregătirea în condiţii bune a terenului.0 pregătirea patului germinativ Se aplică în perioada de vegetaţie.4 D Sare de dimetil În faza de înfrăţire până la începutul formării 2. Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la 2. Începe 37 . când odosul 2. iar buruienile în faza de rozetă. Decis 2.0 – 6. Astfel.0 – 4.0 – 6.2. asigurând sporuri de producţie în special în anii favorabili dezvoltării bolilor foliare.8 – 1. În faza de înfrăţire până la începutul formării Dikotex 2. În culturile infestate cu iarba – vântului Igran.5 amină (2. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2.3l/ha).boabelor. iar buruienile în faza de rozetă. când pregătirea terenului s-a putut face fără irigare. Granarg 3. 3. iar buruienile în faza de rozetă. muşte etc.5 Primăvara.0 (Diclofopmetyl) are 2-3 frunze Se aplică în perioada de vegetaţie. fie după semănat. Ca şi la grâul de toamnă.0 Primăvara. Udarea de toamnă se aplică fie înainte de semănat (500 m3/ha).

dacă recoltatul se face. Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai puţin favorabile. când umiditatea boabelor este sub 16 – 17%. pentru a preveni atacul de nematozi. în funcţie de condiţiile de cultură. după acestea. floarea-soarelui). decât numai după 3 . Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai simplă decât a porumbului şi. leguminoase. sfeclă). este mai mare decât la grâu. Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în ţara noastră este ridicată. deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor. El dă rezultate foarte bune după leguminoase anuale sau perene (însă în practică.4 ani. în multe judeţe ale ţării noastre. se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%). totuşi la umiditatea boabelor peste 15%. pentru 100 kg boabe + paiele 38 . după prăşitoare (cartof. dacă se întârzie recoltarea. Nu se practică semănarea trifoiului (cultură ascunsă) în ovăz. sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grâu. Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. 2. aşa încât pericolul pierderilor. porumb. Ovăzul se cultivă. Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1. comuni ambelor culturi.la coacerea deplină. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive ale ovăzului. Soiurile de orzoaică de toamnă şi de primăvară asigură producţii medii de 40 – 60 q/ha. situaţie care se întâlneşte acum la porumb. etc. De menţionat că orzul de toamnă asigură producţii care depăşesc. porumb. nici după sfeclă pentru zahăr sau de furaj. de obicei. permiţând obţinerea unor producţii medii de 50 – 70 q/ha. pe cele ale porumbului.4 OVĂZUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Ovăzul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare.5. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor şi a scuturării boabelor. El trece foarte repede în „răscoacere”. După ovăz pot urma prăşitoare. producţia obţinută mai ieftină. Nu se cultivă după el însuşi. deci. Orzoaica pentru malţ nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%. dacă solul este bine fertilizat. deoarece este umbrit mult mai puternic şi o mai lungă perioadă de timp decât în orz sau grâu.

lucrările solului se execută ca şi pentru orzoaica sau grâul de primăvară. apoi seminţele se usucă în strat subţire. cufundare şi sudaţie. sudaţie.65 kg CaO. unde se ţin 2 ore pentru sudaţie. Pe baza cercetărilor întreprinse la noi în ţară. în care se ţin seminţele 7 . la care ovăzul are cerinţe mari. Se obţin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehidă prin: cufundare.15% formaldehidă (350 ml formaldehidă 40% la 100 l apă). având procent mai mare de pleve. amestecându-se continuu. cu îngrăşăminte chimice.60 kg K2O. În mod obişnuit. Folosind 1 l formaldehidă 40% la 80 l apă. după care se strânge în grămadă şi se acoperă cu o prelată 39 . Pentru a preveni atacul de tăciune zburător (Ustilago avenae) şi a tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri).10 minute. cu procent de pleve mai redus. se fertilizează. în care seminţele se ţin numai 3 minute.care revin (circa 150 kg). Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 98%. mai sărace. Ovăzul reacţionează bine la îngrăşăminte organice şi chimice pe toate tipurile de sol.74 kg K2O şi 0. sămânţa se tratează cu “Vitavax 200 (2 kg/t). este în medie de 2. Lucrările solului În funcţie de premergătoare.50%. Ritmul absorbţiei acestor elemente creşte până la înflorit.5 l/t) etc. 2. iar masa seminţelor cât mai mare. Seminţele mari.72 kg N. La tratamentul prin sudaţie se foloseşte o soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. Prin cufundare şi sudaţie tratamentul se face tot în soluţie de 0. Din seminţe mari rezultă plante mai viguroase şi mai productive. germinaţia peste 90%. acoperite cu o prelată umectată cu aceeaşi soluţie. 1. la umbră. Dozele de îngrăşăminte se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi planta premergătoare.350 kg sămânţă de ovăz. Vitavax FF (2. o atenţie deosebită trebuind să se acorde reţinerii apei în sol. După acest timp seminţele se scot şi se depozitează în vrac. apoi se scot şi se usucă în strat subţire la umbră. Pe solurile (acide) sărace în potasiu (sub 15 mg K2O la 100 g sol) se aplică 40 . Prin cufundare.15% se pot trata 300 . tratamentul se face în soluţie de 0. ca valori medii se recomandă: N45P45 pe cernoziomuri. însă. N60P60 pe solurile brune şi N75P60 pe solurile podzolice. Cu aceasta se stropeşte sămânţa.34 kg P2O5. iar cele mici. sunt mai indicate pentru furaj. Cu 100 l soluţie apoasă de formaldehidă 0.15% formaldehidă. sunt preferabile pentru semănat.

4 ore. Distanta între rânduri este de 12. Înainte de maturitatea optimă.5 . Dacă se recoltează cu combina până când tijele plantelor nu sunt uscate (deşi bobul e matur). în funcţie de textura şi umiditatea solului. astfel. La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1.5l/ha). Epoca de semănat a ovăzului de primăvară este în urgenţa l. când nu se poate recolta direct cu combina sau în locurile unde combina nu are acces. toba combinei se înfundă. Pentru combaterea gândacului bălos (Lemma melanopa) se tratează (la avertizare) cu “Sinoratox” R35 (1. Lucrările de îngrijire Acestea sunt. când se poate ieşi la câmp (seminţele germinează la 2 . cele prezentate la cultura orzoaicei de primăvară (tăvălugire după semănat.umectată.1. care combat şi alţi dăunători: Oscinella frit şi alte diptere. Adâncimea de semănat este de 2 .8 cm între rânduri. iar în terenuri bine pregătite la 10 cm sau chiar 6 . La o tonă de seminţe se folosesc 10 l soluţie apoasă de formaldehidă în concentraţie de 0. în funcţie de condiţiile de cultură. are puterea de străbatere a solului relativ redusă.5 . pentru a profita de umiditatea din precipitaţiile de peste iarnă. la umbră.5%. iar în cazul ”Icedinului” forte de 1 . ţinându-se. Producţia la ovăz este foarte diferită.2 l/ha.5 l/ha. apoi afide şi tripşi. la densitatea amintită. Ovăzul.550 boabe germinabile la m2. în funcţie de valoarea culturală. semănatul mai adânc reduce numărul de plante răsărite şi înfrăţirea. Capacitatea de producţie a ovăzului este destul de mare (60 q/ha).140 kg/ha. Recoltarea Ovăzul se coace mai neuniform şi este mai sensibil la scuturare decât alte cereale.5 zile. este cuprinsă între 120 . combaterea buruienilor etc. ovăzul se poate recolta în două faze: tăierea plantelor la coacerea în pârgă şi treierarea lor după 4 . În acest caz seminţele scuturate pe platformă ajung în combină şi nu se pierd. ovăzul trebuie să aibă tijele uscate.3°C). însă producţiile 40 .3. iar boabele să fie la începutul maturităţii depline. în general. Dacă se întârzie recoltatul ovăzului pierderile sunt foarte mari.5 cm. ca şi orzul. iar randamentul la recoltare este scăzut.4 cm. Pentru a se putea recolta cu combina în condiţii bune. Densitatea de semănat este de 450 . Cantitatea de sămânţă. Apoi seminţele se usucă în strat subţire. în lanurile îmburuienate sau cu rouă.). Ovăzul de toamnă se însămânţează în perioada 1 – 10 octombrie.

boală comună ambelor specii. fără condiţii de irigare. mai joase. această rotaţie se întrerupe după 4 .7.A. bogate în humus. Rotaţia Porumbul este mai puţin pretenţios faţă de planta premergătoare. în condiţiile aplicării unor tehnologii moderne de cultivare. supuse în primăverile mai ploioase excesului temporar de umiditate – terenuri pe care grâul nu le valorifică în aceeaşi măsură ca porumbul. Rezultatele cele mai bune se obţin după leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere.U. însă producţia medie pe ţară.5 .20 q/ha. cât şi în sudul Franţei şi în Italia. se 41 . Sunt unităţi care obţin peste 25 q/ha. de porumb în ţara noastră s-a extins pe solurile fertile. În culturile atacate de fuzarioză. cu apa freatică la mică adâncime. Raportul boabe : paie la ovăz este de 1:1. nu este considerată o premergătoare potrivită pentru porumb în zonele mai secetoase. în ultimii ani. însă. permeabile.5 ani. inul. din cauza ponderii de circa 60% a celor două culturi. 2. după care urmează. cartoful. deşi asigură importante cantităţi de azot (120 . cu rezultate bune. are loc o acidifiere progresivă a solului. Monocultura. structurate. pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate ţări ale lumii.realizate sunt mici. Lucerna. pe soluri fertile. a fost de 15 .5. Din producţia de boabe la ovăz circa 28% sunt pleve. În această rotaţie porumbul este favorizat. cânepa. se degradează structura. că prin monocultura prelungită se reduce conţinutul de humus.5 până la 1 : 2. se practica monocultură îndelungată. fiind cultivat după o premergătoare timpurie. În S. Porumbul nu se poate cultiva după sorg şi iarbă de Sudan. sfecla şi floarea-soarelui.. dintre leguminoasele perene. în „cordonul porumbului”. cerealele păioase de toamnă. datorită consumului mare de apă. cu pH 6.160 kg/ha) şi contribuie la refacerea structurii. Rotaţia grâu-porumb este obligatorie.5 PORUMBUL Tehnologia de cultivare Condiţiile climatice şi cele edafice din majoritatea zonelor ţării noastre şi potenţialul productiv al hibrizilor din cultură. fertilizate raţional şi irigate. slab fertilizate. deoarece această plantă ocupă în cultură terenuri sărace. Se poate aprecia.

sunt prezentate în tabelul 2. Rezultatele din ţara noastră reliefează că cele. ANGELINI (1965) apreciază porumbul ca fiind o plantă „vorace prin excelenţă”.6 23.5.5-10. sistemul radicular este slab dezvoltat. 42 .5-9.0 > 14 18 8. impunându-se. care asigură formarea unei mase foliare bogate.6-24. Fosforul joacă un rol multiplu în creşterea si fructificarea porumbului.5-24. Excesul de azot intensifică transpiraţia. se accentuează protandria.12 22-21 21-20 20-19.5.4 13 .6 24.1 30-28 Producţia de boabe (t/ha) 7-8 9 . Consumul de NPK în kg/t de boabe şi producţia secundară aferentă. Cu alte culturi se va acorda atenţie utilizării erbicidelor triazinice şi prevenirii infestării cu gărgăriţă.0 8.8-9. după CR.9-8. este luxuriantă plantele devin sensibile la secetă şi boli şi întârzie maturitatea.2-24. deci utilizarea unor doze mărite de îngrăşăminte şi tratamente costisitoare. Tabelul 2.1 Consumul specific de elemente nutritive (kg/t) în funcţie de nivelul producţiei Elementul chimic N P2O5 K2O 3-4 28-26 14-11 33-36 5–6 24-23 10. La rândul său. mai eficiente producţii se realizează în asolamente de 4 . (1980). Rezultă că porumbul este o mare consumatoare de azot şi potasiu. colorată în verde intens şi care influenţează favorabil acumularea substanţelor proteice.6 ani. Fertilizarea Datorită producţiei mari de masă uscată la unitatea de suprafaţă. HERA şi colab. cu ştiuleţii mici. F. porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară şi chiar pentru grâul de toamnă. în funcţie de nivelul recoltei.10 11 .epuizează solul în macroelemente şi unele microelemente.8 27-26 25.5 9.1. Excesul fosforului determină insuficienţa zincului.6 9. Plantele rămân firave. creşterea. ritmul de creştere este scăzut.8 24. porumbul este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive. se înmulţesc bolile şi dăunătorii specifici.14 19-18. Absorbţia azotului este intensă de-a lungul întregii perioade de vegetaţie.5 8.9 Azotul este principalul element în fertilizarea porumbului. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea limbului de la vârf spre bază. caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă în rotaţia porumbului.7-8. de-a lungul nervurii mediane care se deschide la culoare. Insuficienţa lui se manifesta prin înroşirea frunzelor de la vârf spre bază.

. Carenţa se manifestă prin îngălbenirea frunzelor de la vârful lor spre bază. dar în condiţii de fertilizare locurile se inversează. aplicat în doză de 20 . Mineralizarea materiei organice prin procese microbiologice şi prezenţa îngrăşămintelor chimice conduc la obţinerea unor sporuri mari de recoltă. Îngrăşămintele verzi au rol asemănător gunoiului de grajd. „proaspăt” sau fermentat.40 t/ha.5 ani. Fertilizarea organică a porumbului. rezerva solului. BORLAN. Dozele optime economice de azot. intensiv cultivaţi.90 kg mai mici decât în cultură irigată.U. Italia. Rezultate deosebite pe solurile nisipoase. În funcţie de producţia planificată consumul specific se modifică determinarea dozei putându-se realiza simplu. pe fond nefertilizat. Gunoiul de grajd. este indicat pe toate tipurile de sol din ţară.premergătoare. potasiul asigură sporuri semnificative pe solurile luvice. fertilizarea cu azot şi fosfor se înscrie cu sporuri semnificative de recoltă. calculând 24 kg N pentru fiecare 43 . Rezultatele de sinteză reliefează că. în funcţie de tipul de sol. regimul precipitaţiilor. nivelul producţiei scontate. Ele sunt mai economice când se produc în culturi ascunse sau sunt cultivate în mirişte. în condiţii de cultură neirigată sunt cu 30 . Fertilizarea cu azot. Aplicarea bălegarului se face direct culturii porumbului. 1980). planta . se poate afirma că hibrizii simpli. o dată la 4 . luvisoluri. Ungaria. Dozele mai mari se aplică pe solurile erodate.2 sunt prezentate dozele optime economice de azot (după CR. hibridul cultivat. fapt pentru care sunt mult aplicate în S. pe cele nisipoase şi în condiţii de irigare. În tabelul 2. cât şi pe cele erodate s-au obţinut prin aplicarea împreună a 20 t de gunoi de grajd + N32-48 P32-48. La stabilirea dozelor de îngrăşământ se vor avea în vedere: tipul de sol. pe toate tipurile de sol. Cu referire la hibrizi. Pentru culturi ascunse se recomandă utilizarea sulfinei. secetă şi boli. Sporul producţiei de boabe la 1 kg îngrăşământ este variabil. consumul specific. condiţiile climatice şi hibridul cultivat. Fertilizarea organo-minerală. iar pentru culturi duble se recomandă lupinul alb. Fertilizarea chimică. iar sistemul radicular rămâne slab dezvoltat.A. sunt depăşiţi în producţie de către hibrizii dubli extensivi. efectul resimţindu-se şi în anul al treilea de la aplicare în condiţii de monocultură.5. HERA şi Z. la culturile irigate etc.Potasiul măreşte rezistenţa la cădere.

5 kg/10 mm precipitaţii peste sau sub medie. . În funcţie de nivelul producţiei scontate şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor. la în conţinut al solului de peste 6 mg/100g sol.concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10 . se reduce cu 20 .tonă de boabe la o producţie sub 5 t/ha. CR. Doza se poate calcula expeditiv.)* Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 14000 1. Tabelul 2.70 kg/ha azot sub formă de uree. respectiv. azotat de amoniu sau îngrăşăminte lichide. Aplicarea azotului trebuie efectuată fracţionat.N. 20 kg N/t la producţii de peste 10 t/ha. Fertilizarea cu fosfor. 22 kg N/t la o producţie între 6 . 44 . cu 1 kg N.5.0 94 118 141 161 180 199 216 230 258 4.20 kg/ha.10 t/ha şi. BORLAN (1980) recomandă dozele economice înscrise în tabelul 2. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi de asigurarea potenţială a solului cu azot (apreciată după indicele azot – I. doza se corectează cu +/.20 kg P2O5 pentru fiecare mg sub limita menţionată.0 3. plecând în calcul de la un consum de 9 kg P2O5 /t boabe.5 134 157 180 201 220 238 254 269 297 DOE de N (kg/ha) la IN al solului 2.5 3.5.50 kg N/ha când porumbul urmează după leguminoase.5 113 106 100 122 138 130 124 146 160 153 147 169 190 181 173 167 209 200 193 186 217 210 204 226 213 234 227 221 258 249 242 236 286 277 270 234 4. de asemenea. se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi dată direct porumbului şi. se măreşte cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic şi când semănatul se face în primăveri umede şi se micşorează cu 20 kg în primăverile secetoase.la praşilele a II-a şi a III-a mecanice se aplică 30 . concomitent cu semănatul.40 kg/ha azot sub formă de îngrăşământ complex sau de azotat de amoniu.0 2.0 144 168 191 211 231 248 265 280 308 1.5 89 114 137 157 176 194 210 226 254 Doza se reduce cu 20 . . respectiv.3.30 . de precipitaţiile din intervalul octombrie februarie. Pe solurile cu conţinut sub 6 mg P2O5 /100 g sol doza se va majora 15 . aplicate anterior şi starea culturii. astfel: . corelate cu dozele.30 kg N în cazul hibrizilor sensibili la frângerea tulpinilor. Doza se majorează cu 20 kg N/ha când porumbul urmează după floarea soarelui şi cu 25 kg N/ha după cartoful târziu sau în al III-lea an de monocultură În funcţie de asigurarea cu apă. HERA şi Z.2 Dozele optime economice medii de azot la porumb. când aplicarea gunoiului s-a făcut la planta premergătoare.

datorită dozelor mari de azot.5. în funcţie de producţia planificată (boabe) şi starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de P2O5 (kg/ha) când PAL** este de (ppm P): 10 20 30 40 50 60 82 61 42 27 14 95 74 55 40 27 18 106 85 66 50 38 28 115 93 75 59 47 37 122 101 82 67 54 45 129 107 89 73 61 51 134 113 94 79 66 57 139 117 99 83 71 61 143 121 103 87 75 65 146 125 106 91 78 69 Încorporarea în sol a îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. BORLAN (1980) sunt prezentate în tabelul 2. când gunoiul se aplică direct şi cu 1 kg K2O/t. Tabelul 2. când aplicarea s-a făcut direct porumbului şi cu 0.4 Doza optimă de K2O. pentru fiecare tonă de gunoi aplicată plantei premergătoare. încorporându-se adânc cu grapa cu discuri. Tabelul 2.5 kg P2O5. Îngrăşămintele complexe cu fosfor se pot aplica primăvara la pregătirea patului germinativ. sau în benzi concomitent cu semănatul (fertilizarea starter). calculate de CR. Fertilizarea cu potasiu. când gunoiul s-a aplicat plantei premergătoare. nisipoase şi în cultura irigată când. erodate. Dozele optime. economice şi starea aprovizionare a solului cu potasiu mobil.3 Dozele optime economice (DOE) medii de P2O5 .5.5 kg K2O/t. în funcţie de producţia planificată şi de starea de aprovizionare a solurilor cu potasiu mobil Producţia planificată boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de K2O (kg/ha) când KAL este de (ppmK): 60 100 140 180 220 260 120 86 54 26 141 107 75 47 21 160 125 94 65 39 17 176 141 110 81 56 33 190 155 124 95 70 47 203 168 137 108 82 60 214 179 148 119 94 71 224 190 158 129 104 81 233 199 167 139 113 91 242 207 175 147 121 99 Aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu este similară cu aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor. se impune şi aplicarea de potasiu. Pentru fiecare tonă de gunoi doza se reduce cu 2. 45 .Doza se reduce pentru fiecare tonă de gunoi cu 1 kg P2O5.4. Sporurile de recoltă cele mai mari s-au obţinut pe solurile luvice. pentru a mări rezistenţa la frângere.5. HERA şi Z.

Până în toamnă terenul se menţine afânat şi curat de buruieni.25 cm adâncime pe terenurile mai uşoare şi la 25 .10 kg/ha. Dacă terenul este nivelat.5 ani. Amendamentele cu calciu. Pe cernoziomurile fertilizate repetat. Lucrările solului Acestea încep imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare şi vizează. nu se justifică prin sporurile de producţie obţinute. adâncimea arăturii se va limita în funcţie de grosimea acestuia. se execută 1 . pe lângă mobilizarea solului. încolţirea şi răsărirea porumbului. Pe solurile cu strat arabil subţire. este necesară aplicarea preventivă a sulfatului de zinc. este obligatorie în cultura porumbului. cu plugul în agregat cu grapa stelată.30 cm pe terenurile mijlocii şi grele. vara la 20 cm adâncime. mărunţirea. cu azot şi fosfor. la intervale de 7 . cu plugul în agregat cu grapa stelată. Pe solurile acide. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele.9 şi cu gradul de saturaţie în baze mai mic de 75%. Dacă la desprimăvărare terenul este denivelat. cu pH sub 5. folosirea amendamentelor cu calciu. nivelarea şi realizarea în rezerve cât mai mari de apă în sol. Efectuarea a două arături. cu pH-ul peste 7.Aplicarea microelementelor. şi toamna la 30 cm. pentru îmbunătăţirea regimului aero-hidric se vor executa afânări adânci la 50 .3 stropiri. compacte.10 zile. pregătirea patului germinativ urmând să se facă în preziua semănatului.6 ani. o dată la 4 . şi îmburuienat. Pe terenurile în pantă arăturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel. încorporarea resturilor vegetale.80 cm. o dată la 4 ani. solul se va lucra în preziua semănatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi.5 frunze cu soluţii de sulfat de zinc în concentraţie de 1%. prin lucrări cu grapele cu discuri. În condiţiile solurilor grele. mulţi ani. perpendicular pe direcţia de semănat. După plantele recoltate târziu se execută arătura de toamnă la aceleaşi adâncimi ca şi arătura de vară. după zvântarea terenului se execută o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi. Lucrările solului din primăvară asigură calitatea însămânţării. 46 . cu combinatorul. Dacă apar în vegetaţie simptomele carenţei de zinc. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă. de la desprimăvărare şi până la semănat. în cantitate de 8 . După premergătoare timpurii se execută arătura de bază la 20 . cu exces temporar de umiditate. începând cu faza de 4 . o dată la 4 .

iar dedesubt este „aşezat”. În diferite ţări se practică. Furadan 35 ST (2. în S. 47 . realizează lucrarea solului în zona rândurilor.5% faţă de sistemul cu arături normale. în două variante: . discuirea şi erbicidarea . grăpatul. discuitul. Semănatul porumbului se realizează atunci când. în prezent. Se previn. Carbodan 35 ST (25kg/t).. aratul. fenomenele de „clocire a seminţelor” în sol. prin acest sistem se diminuează numai cu 4 .. TMTD 75 (4kg/t). semănatul şi erbicidarea.) se realizează prin tratarea seminţelor cu Seedox 80 WP (12. Materialul seminal trebuie să aibă puritatea minimă de 98% şi germinaţia minimă de 90%. temperatura este de 8°C şi vremea este în curs de încălzire. insecticidelor. se realizează fertilizarea. Rezultatele de până acum reliefează că nivelul recoltelor. pentru a favoriza ascensiunea apei la bob. Diafuran 35 ST (25kg/t). adică prin semănatul porumbului în miriştea plantei premergătoare. Pentru obţinerea de economii de combustibil şi evitarea tasării accentuate se recomandă efectuarea printr-o singură trecere a mai multor operaţiuni: administrarea îngrăşămintelor. la 10 cm adâncime. Franţa şi Italia s-au obţinut rezultate bune în sistemul „no tillage”. deci în teren nelucrat. astfel. erbicidarea şi semănatul.5kg/t). Sorosporium holcisorghi) sămânţa se tratează cu Tiradin75 (3kg/t). Perioada de semănat. Protecţia împotriva dăunătorilor din sol (Agriotes sp. la ora 7.5kg/t). Sinolintox 10 G (20 l/t).6 cm este mărunţit şi zvântat.Este corespunzător patul germinativ când solul.A. Aspergillus.cu o singură trecere: se execută fertilizarea. Atenţie se acordă în diferite ţări şi sistemului alternativ prin care arătura nu se execută anual şi între aceşti ani se lucrează numai cu grapele cu discuri.variantă posibil de aplicat şi în condiţiile din ţara noastră.U. la o singură trecere. Sămânţa şi semănatul Sămânţa. . arătura. Penicillium. În prezent. Împotriva agenţilor patogeni din sol (Fusarium. o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ. a erbicidelor. sistemul de lucrări minime („minimum tillage”). Tanymecus dilaticollis etc. Pythium.cu două treceri: la prima trecere. Acest sistem se practică şi la noi în cultura succesivă pe terenuri irigate. Metoben 70 (2kg/t). pe adâncimea de 3 . prin însămânţare în mirişte cu MCSN-6 care.

mai rezistenţi la temperaturile scăzute. în celelalte zone. Fertilitatea şi umiditatea modifică densitatea doar la acelaşi hibrid. perioada de vegetaţie.30 aprilie. când se reduce umiditatea solului. umiditatea şi fertilitatea solului.20 aprilie şi între 15 . perioada de înflorire-fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi umiditate relativă aerului mai mică. fotosintetic scăzut. când se seamănă între 1 . În zonele cu precipitaţii reduse 48 . de obicei. care se zvântă mai repede. factorul limitativ al recoltei îl constituie nivelul de fertilizare. mărirea nivelurilor de fertilizare. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină seama la stabilirea densităţii sunt: hibridul cultivat. În zonele umede. existând şi pericolul putrezirii boabelor în sol. ceea ce are drept consecinţă o stagnare în creştere. lăţimea frunzelor faţă de tulpină şi rezistenţa la frângere şi cădere. se reduce conţinutul de substanţe proteice din boabe. cele mai bune rezultate se obţin în zona de câmpie. pe soluri cu textura uşoară. Densitatea. numărul de frunze. se prelungeşte durata răsăririi. fapt care sporeşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe. La stabilirea densităţii trebuie să se ţină seama de posibilităţile de aprovizionare cu apă pe tot timpul vegetaţiei. irigarea etc. Constituie factorul tehnologic de bază pentru realizarea unor recolte mari. respectiv cu creşterea suprafeţei foliare la unitatea de suprafaţă. La densităţi prea mari însă. Hibrizii cu raportul producţiei de boabe : aparat vegetativ de circa 1:1 asigură producţii ridicate la densităţi mai mari decât cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ. Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi.. au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului. iar încolţirea şi răsărirea se produc în timp scurt. porumbul reacţionând mai puternic la acest element tehnologic decât alte prăşitoare. Dacă semănatul se face prea timpuriu. Semănatul timpuriu. asigură umiditatea necesară germinării. în lan se accentuează protandria. Pentru fiecare zi câştigată la răsărire se grăbeşte cu două zile apariţia paniculelor şi a stigmatelor: se reduce deci. unde gradul de fertilitate a solului este scăzut.Calendaristic. Caracteristicile hibridului luate în considerare sunt: înălţimea plantelor. Rezultă că hibrizii timpurii care au talie mai joasă şi în număr de frunze mai mic comparativ cu hibrizii târzii se vor cultiva cu densitate mai mare. La fel de mari sunt pagubele şi prin întârzierea semănatului. Semănatul începe cu hibrizii timpurii. frunzele inferioare ajung la un randament.

se măreşte numărul de seminţe cu 10 . întârzie răsărirea cu 5-30 ore. germinaţie şi MMB.5 Densitatea la recoltare (mii plante/ha) în funcţie de perioada de vegetaţie a hibrizilor şi tipul de cultură Densitatea la maturitate Hibrizi timpurii Hibrizi mijlocii Hibrizi târzii Culturi neirigate (mii plante/ha) 45 – 60 40 – 55 40 – 50 Culturi irigate (mii plante/ha) 65 – 70 60 – 65 60 – 65 Cantitatea de sămânţă la hectar variază între 15 . în funcţie de puritate. până la semănat. Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire. Pe suprafeţele irigate densitatea se măreşte cu 10 . obişnuit cu SPC8 pe terenurile plane şi cu SPC4 pe terenurile în pantă.5 mii plante/ha. Distanţa între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate şi pe cele irigate prin aspersiune şi de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde.30 kg. cu soluri grele semănatul se va realiza la 5-6 cm. pe soluri cu textură mijlocie. Semănatul se realizează cu semănători de precizie tip SPC. Pe suprafeţele din zone mai uscate. densitatea se reduce. pentru sortimentul de hibrizi zonaţi se practică densităţile menţionate în tabelul 2.5. la semănat.) elementul de bază în stabilirea densităţii îl constituie rezerva de apă acumulată în perioada toamnă – iarnă – primăvară.(Câmpia Dunării. porumbul (la fel ca şi sfecla pentru zahăr) având un ritm lent de creştere în primele faze şi o densitate redusă la unitatea de suprafaţă.5.500 buruieni care răsar la 1 m2 . Fiecare centimetru în plus la adâncimea de semănat. adâncimea de semănat se măreşte la 6-8 cm. Dobrogea etc.15% reprezentând pierderile ce apar până la răsărire şi în intervalul răsărire – recoltare. dar nu în toate cazurile.10%. Tabelul 2. din start. în funcţie de temperatură.11 km/oră. Reducerea distanţei între rânduri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 . Prin reducerea distanţei se realizează o mai bună distribuţie a plantelor în lan. nu poate rezista în competiţia cu cele 800 – 1. Pentru realizarea densităţilor dorite la recoltare.5.Cercetările efectuate în 49 . cu 3 . Viteza de lucru este de 5 . În regiunile mai umede. În prezent. Adâncimea de semănat variază în funcţie de textura şi umiditatea solului.15 mii plante/ha. Când rezerva de apă are un deficit ce depăşeşte 60 mm. în ţara noastră.

nu mai este necesar.15 staţiuni experimentale din ţara noastră arată că la hibrizii cultivaţi în prezent pierderile de recoltă datorate îmburuienării sunt de 30 . economic fiind doar două.12 km/h. şi favorabil atacului viermilorsârmă. ca ţesuturile plantelor să fie elastice.6 cm. 50 . Lucrarea se execută perpendicular pe direcţia rândurilor.6 zile de la semănat. Pe terenurile cu multe precipitaţii. dacă nu s-au efectuat tratamente adecvate la sămânţă.grăpat după răsărire. după primele două praşile mecanice. .90%. Combaterea dăunătorilor în perioada de vegetaţie poate să apară ca necesară. praşile manuale. după 4 . fâneţe. pentru a nu acoperi plantele. sau când porumbul este amplasat pe terenuri proaspăt arate. cm cu viteza de 4 . . . prin lucrări mecanice şi folosirea erbicidelor.000 kg/ha boabe.000 – 7. . după leguminoase perene.5 frunze executată la viteza maximă a tractorului. În prima variantă tehnologică. dar nu exclude efectuarea a 1 .42.12.lucrarea cu sapa rotativă. fără utilizarea erbicidelor.prima praşilă mecanică între rânduri.20 de zile de la a doua. . este motivată bilonarea porumbului. Praşila a patra nu aduce sporuri în recoltă.5 km/ha. Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 3. când porumbul are 3 . când porumbul şi-a desfăcut prima frunză.grăpat cu grapa cu colţi. ceea ce înseamnă 3. combinat. cu viteza de 8-10 km/h. Praşilele mecanice vor fi urmate de. la adâncimea de 8 . Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale. pentru distrugerea buruienilor şi a crustei.praşila a doua se execută după 10 -14 zile. la adâncimea de 7-8 cm. Copilitul la hibrizii actuali. care menţin solul reavăn. Este de preferat ca aceste terenuri să fie evitate.3 praşile mecanice. prin utilizarea erbicidelor sau. Utilizarea erbicidelor permite înlăturarea prăşitului manual. la adâncimea de 5 .praşila a treia după 15 . după ce se ridică roua. după păşuni. cu capacitate redusă de lăstărire. se execută următoarele lucrări: . cu viteza de 10 .

efect favorabil prezintă şi fosforul. după sorg se vor cultiva numai culturi de primăvară. 7. PARISI (1936). După E. consumul de apă al porumbului variază. impune cultivarea sorgului după plante care lasă terenul curat de buruieni. Din acest considerent. În funcţie de zona de cultură şi hibridul cultivat. Irigarea.10 frunze. între N50-150P36-100. în faza de 8 . epuizând terenul în apă şi substanţe nutritive. BÎLTEANU (1991).30 august. Dozele practicate azi în lume variază.7 kg azot şi 0. În condiţii de umiditate favorabilă.80 cm. se recomandă ca pe tot parcursul vegetaţiei să se menţină umiditatea peste plafonul minim (1/3. pentru o tonă de tulpini sorgul zaharat consumă 1. După sorg nu se pot cultiva cereale de toamnă.Reliefăm că tratamentele împotriva răţişoarei porumbului şi a viermilorsârmă trebuie să fie efectuate la sămânţă sau o dată cu semănatul.83%. pentru 1. în perioada umplerii boabelor.9 kg potasiu.000 kg boabe şi producţia secundară aferentă sunt necesare 23. (1958). SORGUL Tehnologia de cultivare Rotaţie Ritmul lent de creştere din primele faze de vegetaţie şi. 2. 35 . următoarea udare cu circa 10 zile înainte de apariţia paniculului şi ultima udare după fecundare. citat de GH. deci.800 şi 5.45 m3/ha/zi în luna iulie şi 35 . în funcţie de condiţiile de experimentare. de obicei culturi prăşitoare.800 m3/ ha. sorgul reacţionează prielnic la fertilizarea cu azot atât în ceea ce priveşte nivelul recoltei. fiind mai eficiente decât cele din perioada de vegetaţie.45 m3/ha/zi în august. În zonele secetoase. 1/2 sau 2/3 IUA) pe adâncimea de 60 .30 iunie si 20 . pericolul mare de îmburuienare. Când nu sunt restricţii de apă şi energie.9 kg fosfor. cât şi conţinutul de proteină.2 kg fosfor şi 6. Perioada critică pentru apă se suprapune intervalului secetos dintre 20 .5 kg azot. Randamentul de boabe oscilează între 78 . se va aplica o udare. pentru care are o acţiune nefavorabilă.25 m3/ha/zi în luna mai. Fertilizare După QUINEBI şi colab. În caz de restricţii de energie sau de apă.6. între 4. 51 . Necesarul de apa zilnic este de 15 . cu 700 m3/ha.

GIARDINI (1981). Romazin 500. Când sucul se utilizează în alte scopuri decât cele alimentare fertilizarea se poate efectua cu N90-120P70-80. pentru scopuri alimentare.15 kg/ha la sorgul pentru boabe şi de 6 8 kg la cel pentru sirop şi mături.În condiţii de irigare. Lucrările de îngrijire Tăvălugitul după semănat asigură o bună răsărire a plantelor. Perioada de semănat este când temperatura solului se ridică dimineaţa la ora 8.5 frunze se poate utiliza sapa rotativă. În faza de 4 . Lucrările solului Pentru sorg se execută aceleaşi lucrări ca şi în cazul porumbului. În sol îşi reduce germinaţia cu 30 – 50% faţă de laborator. Pentru combaterea pe cale chimică a buruienilor anuale monocotiledonate şi dicotiledonate. Adâncimea de însămânţare este de 4 . Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150 .5 cm pe solurile grele şi pe cele cu umiditate suficientă şi de 6 . La sorgul zaharat fertilizarea directă urmăreşte calitatea sucului. A. În culturile neerbicidate se execută 2 – 3 praşile mecanice şi 1 .15°C. cultivarea pe soluri fertile. la 14 . încorporat adânc în sol. iar pe solurile sărace 100 mii plante recoltabile. Patul germinativ trebuie să fie bine mărunţit şi curat de buruieni. 52 .2 praşile manuale. solul se erbicidează preemergent cu Onezin 50.200 mii. Cantitatea de sămânţă este de 10 . BÎLTEANU (1991). Pentru distrugerea buruienilor în curs de răsărire. unde se recomandă aplicarea lui directă. Distanţa între rânduri este de 70 cm. cultura se grăpează atât înainte cât şi după răsărit. fapt pentru care se recomandă. folosindu-se aceleaşi semănători ca şi la porumb. Sămânţa şi semănatul Sămânţa utilizată pentru semănat trebuie să aibă puritate minimă de 97% şi germinaţia de cel puţin 85%. cu excepţia măturilor de sorg de pe solurile nisipoase. plante recoltabile. citat de GH. Scăderea temperaturii la 12°C după semănat reduce numărul plantelor răsărite cu peste 50%. Seminţele se tratează înainte de semănat cu fungicide şi insecticide la fel ca la porumb. recomandă N200P150. Gunoiul de grajd se recomandă a fi aplicat plantei premergătoare.8 cm pe solurile uşoare şi pe cele grele cu deficit de umiditate.

În anii secetoşi. Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor întregi.3 LEGUMINOASELE PENTRU BOABE 3. permiţând lucrarea mai timpurie şi cât mai corectă a solului. Producţiile la sorgul pentru boabe pot ajunge până la 10.000 kg/ha. 53 . dar bogat în săruri şi frunzele. fără resturi vegetale şi buruieni încă din toamnă.000 l alcool.3 tratamente pentru combaterea păduchelui verde al cerealelor (Schizaphis graminum) cu Carbetox 37 (2 l/ha) sau cu alte produse. În culturile pentru mături. Sorgul zaharat se recoltează pentru extragerea siropului. Gesaprim 50 WP 5 – 10 kg/ha. În primele faze de vegetaţie sunt necesare 1 . ultimul internod sărac în zahăr. Recoltarea Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitate deplină a boabelor (fără pericol de scuturare). după care se înlătură. se recoltează la începutul maturităţii în lapte a boabelor. se erbicidează postemergent cu SDMA sau Icedin F (2 l/ha).MAZĂREA Tehnologia de cultivare Rotaţia Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme. Atred 500 L. începând cu faza de coacere în lapte a boabelor şi poate continua până la coacerea deplina. în faza de 4 .2 internoduri. Borzeprop 50 PU. DMA (1 l/ha). Sorgul pentru mături sub şoproane pentru uscare.Sancozin 50 SC.1.100 t/ha. după care se depozitează CAP. Sardem (0. iar tulpinile se leagă în snopi şi sunt transportate la staţiile de presare. se obţin producţii ridicate.5 frunze se execută răritul şi înlăturarea lăstarilor. din care se pot obţine peste 3. Atred 50 WP. Pentru buruienile dicotiledonate. cu combinele de cereale cu hederul ridicat până sub panicule. Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi după unele culturi prăşitoare cu recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost combătute bine buruienile.4 mii kg/ha. prin irigare. care să fie nivelat.8 l/ha). la sorgul pentru mături 3 . prin tăierea paniculelor cu 1 . la sorgul pentru sirop 80 . Satecid în doze de 2 – 5 kg/ha.

în sol rămâne o cantitate apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1. 30 kg K2O. Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase. rapiţă (cu rezultate destul de bune). sunt semănate culturi succesive. după mazărea recoltată timpuriu.4 ani. 60 kg N. în luna iunie. datorită rezistenţei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe bază de atrazin. În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului. pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe la efectul ameliorator al leguminoasei în asolament. iar pe de altă parte. o cultură de mazăre consumă. În condiţii normale de cultivare. atacul de boli şi dăunători. împotriva bolilor. astfel că producţiile scad considerabil. în medie. fără risc. 25 kg CaO. În cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren. Azotul. cultivarea mazării. absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini. în principal.În România structura culturilor a impus. monocultura este exclusă. cartof. Fertilizarea Se consideră că.75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare. sfeclă pentru zahăr. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă. din cauza perpetuării şi amplificării atacului unor boli.5 t substanţă uscată şi 30 . în primul rând după porumb. ca mazărea să urmeze după porumb. mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu. apare fenomenul de "oboseala solului". În prezent. Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi. restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. pe de o parte.100 kg N/ha). datorate compactării solului şi drenajului defectuos. timp îndelungat. cu condiţia tratării seminţelor. solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune. pentru a da o recoltă de o tonă boabe. de altfel. 6 kg Mg. ca atare. are o influenţă favorabilă asupra structurii solului. Ca urmare. care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă. înainte de semănat. bine cultivate an de an. floarea-soarelui. putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. care se manifestă. Se recomandă. Sunt situaţii când. mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot. În condiţiile din România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de toamnă. La rândul său. prin tulburări bruşte de creştere. 8 kg P2O5. pe terenurile fertile. după premergătoare fertilizate. se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3 . deoarece. s-a determinat că cea mai mare parte din azotul necesar plantelor de mazăre (42 . se recoltează timpuriu. administrarea 54 . de altfel. pentru a evita riscurile excesului de azot.

acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului producţiilor şi a continuţului boabelor în proteine. Din contră, azotul, în cantităţi mai mari, are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea dezvoltării vegetative în dauna formării păstăilor şi a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este influenţată nefavorabil formarea nodozităţilor şi fixarea azotului de către bacteriile din nodozităţi. Administrarea îngrăşămintelor cu azot în cultura mazării este recomandată numai în condiţii de cultivare mai puţin favorabile: pe solurile mai puţin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care oferă condiţii mai puţin bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; după premergătoare care sărăcesc solul în azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, în funcţie de situaţia concretă; întreaga doză aplicată la pregătirea patului germinativ. Fosforul. Este important în dezvoltarea mazării, influenţând favorabil formarea nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determină un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a boabelor. Deşi consumul de fosfor este moderat, totuşi trebuie reţinut că mazărea reacţionează puternic la insuficienţa fosforului. Ca urmare, în toate situaţiile se recomandă administrarea îngrăşămintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P2O5/ha pe terenurile fertile şi de până la 50 60 kg P2O5/ha pe terenurile mai sărace. Potasiul. Pe solurile uşoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi necesară. Dozele, în asemenea, situaţii sunt de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o dată cu fosforul, sub arătură (ca îngrăşăminte simple) sau la patul germinativ (ca îngrăşăminte complexe). Influenţa favorabilă a administrării îngrăşămintelor cu microelelemente, îndeosebi a borului, molibdenului, manganului, este menţionată frecvent de către specialişti. Microelementele contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fixare a azotului şi, în general, la o mai bună dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele cu microelemente pot fi administrate prin încorporare în sol, înainte de semănat sau în vegetaţie, prin stropiri pe frunze. Lucrările solului Fiind semănată primăvara foarte timpuriu, mazărea are pretenţii deosebite faţă de lucrările de pregătire a terenului. Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a resturilor vegetale (miriştea) şi a stratului superficial al solului.
55

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât pentru alte culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului. Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin care este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel, rezerva de buruieni. Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot fi lăsate în “brazdă crudă“. În mod obişnuit, se susţine necesitatea grăpării şi nivelării arăturii în toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul se usucă mai repede şi mai uniform şi se poate semăna mai devreme; cultivatorii de mazăre din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) preferă acest sistem de lucrare a solului. Pe anumite terenuri, şi îndeosebi în zonele cu soluri grele şi unde cad cantităţi mari de precipitaţii în sezonul rece, grăparea şi nivelarea terenului în toamnă pot conduce la compactarea exagerată a solului pe timpul iernii, acesta se usucă mai greu în primăvară şi se întârzie semănatul. În asemenea situaţii este de preferat ca arătura să fie lăsată nelucrată peste iarnă. În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleaşi motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole. Grăparea. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colţi şi lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănant. Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obţină un teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca adâncime şi ca distribuire a seminţelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de mazăre destinată semănatului trebuie să provină din culturi certificate, să fie sănătoasă, nefisurată, fără atac de gărgăriţă, să aibă puritatea fizica minimum 98% şi capacitatea de germinaţie minimum 80%.
56

Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie. Împotriva agenţilor patogeni de pe tegumentul seminţei, care produc fuzarioza (Fusarium sp.) şi antracnoza (Ascochyta pisi) se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS, 4,0 kg/t de sămânţă), tiofanat metil (Metoben 70 PU, 2,0 kg/t de sămânţă). Tratamentele trebuie efectuate cu circa 2 săptămâni înainte de semănat, pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene. Tratarea cu preparate bacteriene se efectuează chiar înainte de semănat sau concomitent cu semănatul. În România este folosit preparatul Nitragin-mazăre (care conţine bacteria specifică mazărei Rhizobium leguminosarum), în doză de 2 - 4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă semănată la un hectar. Semănatul. Mazărea este semănată primăvară cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine), fără a se tasa. Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în unii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie. Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 - 120 zile cu vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe. Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 zile faţă de perioada optimă de semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o plantă. Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m2, pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează un procent de răsărire în câmp de 75%. Mazărea posedă o anumită “supleţe“ în privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea semănatului are efecte negative mai puţin pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai secetoasă, cu atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari. Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250 - 300 kg/ha.
57

Combaterea buruienilor din culturile mazăre se realizează cu ajutorul erbicidelor. bolilor şi dăunătorilor. acesta poate fi combătut prin tratamente “în vegetaţie“. se înregistrează pierderi importante de densitate. acolo unde terenul a fost bine lucrat înainte de semănat şi s-a semănat devreme. Cirsium. 1. anuale şi perene. mazărea trebuie semănată mai adânc. permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor. iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă.5 cm). Totuşi. în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime. Polygonum. la începutul vegetaţiei. când plantele de mazăre au 8 . foarte uniform şi până în faze de vegetaţie mai avansate. În cultura mazării se poate folosi şi prometrinul (Gesagard 50 WP.0 l/ha) sau bentazon (Basagran. Sonchus.5 kg/ha) aplicat după semănat şi înainte de răsărit. În acest caz. care pot diminua considerabil producţiile şi pot crea dificultăţi la recoltare. nu sunt probleme deosebite cu buruienile. 3 . defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este insuficientă. Semănatul mazării în cărări (similar cu ce s-a prezentat la grâu) oferă avantaje certe.10 cm înălţime. 2 . ca urmare.3 l/ha). Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi poate spori pagubele produse de atacul păsărilor. pentru a evita apariţia unor efecte fitotoxice (inhibarea germinaţiei). 0. cele mai frecvente şi mai dăunătoare în culturile de mazăre de la noi (Sinapis.Mazărea este semănată în rânduri dese (12. cu propaquizafop (Agil 100 EC. mazărea este sensibilă la concurenţa buruienilor.5 . lanul este uniform şi cu densitate normală. după semănat. Chenopodium). trebuie semănat ceva mai adânc decât în mod obişnuit (îndeosebi pe solurile uşoare). cât şi cele dicotiledonate anuale. Dacă în culturile de mazăre se dezvoltă costreiul din rizomi (alături de ale buruieni monocotiledonate).2. prin care se asigură o mai bună distribuire a seminţelor. Lucrările de îngrijire Se poate afirma că. se recomandă aplicarea în vegetaţie a unor tratamente cu preparate pe bază de MCPA (Dicotex 40 lichid. acest erbicid controlează atât buruienile monocotiledonate. Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare. survin precipitaţii mai bogate şi care deplasează pelicula de erbicid în zona de germinare a seminţelor. Semănatul exagerat de adânc este.1 l/ha) sau fenoxapropetil 58 . de asemenea.8 . Raphanus. în cazul că. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate. se amplifică atacul de boli şi.

30 cm înălţime. la începutul înfloritului. îndeosebi în primăverile ploioase. În culturile de mazăre din zonele umede şi răcoroase pot să apară buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor zone.10 zile. Recoltarea Se poate afirma că recoltarea este cea mai dificilă lucrare din tehnologia de cultivare a mazării. timp de 48 ore.6 l/ha). de regulă.1. cu produse pe bază de dimetoat (Sinoratox 35 CE. pentru distrugerea adulţilor. fiind repetat la începutul înfloritului şi după formarea primelor păstăi. Cel mai periculos dăunător din culturile de mazăre de la noi este gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum). cum este odosul (Avena fatua).3 l/ha) administrate postemergent.50 g/t de sămânţă sub prelate). 30 g/t de sămânţă. foarte păgubitoare în câmp. Tratamentele se pot repeta la interval de 7 . larvele rod în învelişul seminţelor o ferestruică acoperită. când plantele de costrei au 15 . ca: evitarea revenirii mazării prea curând pe acelaşi teren. 2 kg/ha) sau preparate pe bază de cupru (Turdacupral 50 PU sau Oxiclorura de cupru. sau malation (Carbetox 37 CE. pentru combaterea antracnozei mazării (Ascochita pisi). în asemenea situaţii se pot face tratamente cu trialat (Avadex BW EC. imediat după răsărit.5 l/t de sămânţă) sau fosfura de aluminiu (pastile de Phostoxin sau Delicia. La coacere. dehiscenţa păstăilor şi 59 . dar ales în depozite. După recoltare şi înainte de depozitare este obligatorie gazarea seminţelor în spaţii ermetic închise. 2 . cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor. sau se poate folosi fluazifopbutil (Fusilade Super). Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea eşalonată a boabelor şi a păstăilor. Se realizează prin măsuri preventive. asociat. 5 . Pentru combatere sunt necesare tratamente în câmp. tratarea seminţei înainte de semănat. care poate fi străbătută de adult în primăvara următoare. se folosesc sulfura de carbon (1 . boală răspândită în toată ţara. Tratamentele se fac la avertizare. sunt necesare tratamente în vegetaţie. în depozite şi 40 . Combaterea dăunătorilor. eventual. după controlul culturilor. 4 kg/ha).(Furore Super 75 EW. primul tratament se recomandă. aplicat înainte de semănat şi încorporat în sol la pregătirea patului germinativ. Larvele consumă conţinutul seminţelor. 2 l/ha). Se utilizează benlate (Fundazol 2 kg/ha). În situaţii extreme. mancozeb (Dithane M-45. cu scopul distrugerii larvelor. 2 l/ha). Combaterea bolilor. Adulţii hibernanţi apar în câmp în cursul lunii mai şi îşi depun ouăle pe păstăile în formare.

De regulă.50%. la maturitate. prevăzută cu ridicător de brazdă şi efectuându-se o serie de relaje specifice.000 kg boabe/ha. se lucrează de preferat dimineaţa devreme. permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre dintr-o singură trecere cu combina. Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă. sub 15% boabele se sparg uşor.5 zile. lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate faţă de alte culturi. terenul trebuie să fie foarte bine nivelat şi fără buruieni. pe suprafeţe mici) după care sunt lăsate în brazdă continuă câteva zile pentru uniformizarea coacerii. de numai 4 . culcarea tulpinilor la pământ. Din producţia totală. În anumite situaţii. în faza următoare se treieră cu combina de cereale. reglajele se refac de 2 . pe rouă şi spre seară. îndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaţiei aparatului de treier la mai puţin de 600 rotaţii/minut. pentru uniformizarea coacerii se recomandă tratamente cu preparate desicante (Reglone). Mazărea este o cultură productivă. În acest caz se practică montarea unor “degete“ speciale ridicătoare de lan la dispozitivul de tăiere al combinei. În ţara noastră recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat (în două faze): în prima fază plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina de recoltat mazăre (sau manual. mărirea distanţelor dintre bătător şi contrabătător. pergamentoase şi boabele s-au întărit. la care plantele nu se culcă la pământ la maturitate.Ca urmare. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit. eliminarea impurităţile. boabele reprezintă 35 . La recoltare. frunzele s-au uscat şi 75% din păstăi sunt galbene.scuturarea cu uşurinţă a boabelor. iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate. Dificultăţile întâmpinate la recoltarea mazării impun o foarte bună organizare. spargerea uşoară a boabelor la treierat. maturarea şi recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie. se întârzie până în prima decadă a lunii iulie. în zonele umede şi răcoroase şi în unii ani mai ploioşi. Imediat după recoltare şi înainte de depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor de condiţionare (gazarea contra gărgăriţei. 60 . uscarea boabelor până la 14% umiditate).3 ori pe zi. de la care se pot obţine producţii de peste 3. Treieratul se desfăşoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18 şi 20%. Extinderea în cultură a soiurilor de tip "afila".

Fertilizarea Fasolea are cerinţe ridicate faţă de elementele nutritive din sol. într-o stare bună de fertilitate şi afânat profund. Cultura repetată a fasolei nu este acceptată. recoltate cât mai devreme. curat de buruieni şi fără resturi vegetale. fasolea este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă. rugini. şi în acest caz fiind necesar un interval de pauză de minimum 3 ani.5 mg P2O5/100 g sol) se recomandă să se aplice 30 . Se interzice amplasarea culturilor de fasole după porumbul erbicidat cu triazine. Îngrăşarea cu fosfor în cultura fasolei este obligatorie pe toate tipurile de sol. iar pe cele slab aprovizionate (< 2 mg P2O5/100 g sol) doza se măreşte la 40 . îndeosebi din cauza atacului de boli (antracnoză. folosind presa pentru furaje. având în vedere că sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat şi are tendinţa de a se dezvolta în stratul superficial al solului. Premergătoarele cele mai favorabile sunt cerealele păioase (în primul rând grâul şi orzul de toamnă). Se poate conta pe recolte de 1.2. sfeclă de zahăr.4 ani. 3. precum şi prăşitoarele bine întreţinute (porumb. după asemenea culturi. Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 .Adunarea resturilor vegetale şi eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. nu se recomandă amplasarea după plante cu care are boli comune (floarea-soarelui. deoarece îşi poate asigura cea mai mare parte din necesarul de azot (până la 75%) pe cale simbiotică şi poate valorifica destul de bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate la planta premergătoare. Vrejii de mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor.3 t vreji/ha. Cere un teren bine lucrat încă din toamnă. administrarea îngrăşămintelor se face înainte de arătură (sub formă de superfosfat) sau la 61 . Totuşi. alte leguminoase).40 kg P2O5/ha.60 kg P2O5/ha. bacterioză. soia. planta reacţionează moderat la îngrăşăminte. FASOLEA Tehnologia de cultivare Rotaţia Fasolea este o plantă cu pretenţii moderate faţă de cultura premergătoare. fasolea nu trebuie să revină mai devreme de 3 . La rândul său. prin presare. în primul rând din cauza sistemului radicular slab dezvoltat.5 . cartof). Totodată. putregai cenuşiu). deoarece fasolea este foarte sensibilă la efectul remanent al acestora. Fosforul.

1990). aplicate înainte de semănat sau în timpul vegetaţiei. zinc sau molibden). În asemenea situaţii se recomandă să se folosească îngrăşăminte cu microelemente. Lucrările solului constau din dezmiriştit. Necesitatea administrării îngrăşămintelor cu azot la fasole se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori: planta premergătoare. se efectuează lucrări repetate de grăpat. se folosesc doze de 40 . În cultura fasolei este semnalată posibilitatea apariţiei simptomelor insuficienţei unor microelemente (bor.50 kg N/ha. pentru afânarea profundă a solului şi distrugerea buruienilor perene.60 kg K2O.30 cm). prin stropiri pe frunze. În funcţie de rezultatul controlului se stabileşte mărimea dozei de azot. pe solurile fertile şi dacă au fost efectuate tratamente cu preparate bacteriene. efectuat imediat după recoltarea premergătoarei şi urmat de arătură adâncă (la 25 . eficienţa activităţii de fixare simbiotică a azotului.90 kg N/ha dacă “bacterizarea“ nu a reuşit. Îngrăşămintele se administrează concomitent cu lucrările de prăşit mecanic. Potasiul. Fundulea. pentru a se putea realiza un semănat uniform şi a 62 . În cazul cultivării fasolei pe soluri cu reacţie acidă. cu ajutorul echipamentelor de fertilizare montate pe cultivator. nu se administrează îngrăşăminte cu azot înainte de semănat. este obligatorie amendarea solului (amendamente calcaroase). aceasta este o cerinţa obligatorie. În mod obişnuit se aplică 30 . Necesitatea îngrăşării cu potasiu apare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu acest element (sub 14 mg K2O/100 g sol).pregătirea patului germinativ (sub formă de îngrăşăminte complexe) (după recomandările ICCPT. Atunci când situaţia existentă pe teren impune. pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. porumb) la efectuarea lucrărilor solului. Până în toamnă. Foarte importantă este evitarea denivelării terenului prin lucrările de pregătire. epoca de aplicare fiind similară cu cea a fosforului. fertilitatea naturală a solului. Azotul. Lucrările solului Fasolea are o serie de particularităţi (putere redusă de străbatere a germenilor spre suprafaţă. necesar mare de apă pentru germinat) care impun o atenţie mai mare decât pentru alte culturi (de exemplu. doza mărindu-se până la 50 .25 de zile după răsărit) se recomandă efectuarea unor controale asupra dezvoltării nodozităţilor şi a activităţii acestora. se fac lucrări speciale pentru nivelarea terenului. Ulterior (la circa 20 . În principiu. avându-se în vedere că fasolea nu suportă reacţia acidă.

cultivatorii de fasole din ţara noastră practică alegerea la masă a seminţelor. cu scopul distrugerii agenţilor patogeni prezenţi pe tegumentul seminţei este obligatorie.obţine o dezvoltare uniformă a culturii şi care să faciliteze recoltarea mecanizată. ca urmare. insuficient nivelate. răsăritul va fi întârziat şi neuniform. cu scopul afânării şi mobilizării solului. Tratarea cu preparate bacteriene (preparatul românesc Nitragin-fasole. se va semăna în sol uscat. Tratarea seminţelor înainte de semănat. conţinând bacteria specifică Rhizobium phaseoli) se face chiar înainte de semănat. Sămânţa şi semănatul Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să posede o puritate fizică de minimum 98%. folosind o suspensie bacteriană preparată din 4 flacoane de Nitragin şi 2 l apă pentru sămânţă la un hectar. eficacitatea inoculării bacteriene scade. temperaturi de 8 . se recomandă folosirea preparatelor pe bază de tiuram (Tiradin 70 PUS. efectuată superficial (6 . cu pierderi minime. cu scopul eliminării boabele pătate şi a celor sparte sau fisurate. printr-o lucrare cu combinatorul. 3 kg/t de sămânţă). pulverizarea solului facilitează formarea crustei după semănat.7 cm adâncime). semănatul culturilor de fasole din România se efectuează în intervalele: 10 . În mod frecvent. Patul germinativ se pregăteşte chiar înainte de semănat. de regulă. Semănatul. o lucrare de grăpat. ultima lucrare înainte de semănat se face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. o facultate germinativă de minimum 75% şi să provină din culturi neinfestate cu boli. precum şi în cazurile în care se administrează erbicide uşor volatile (şi care necesită încorporare adâncă). Calendaristic. îmburuienate. Perioada optimă pentru semănatul fasolei corespunde cu perioada de semănat a porumbului (când se realizează în sol. Imediat după zvântarea solului în primăvară este necesară.10°C şi vremea este în curs încălzire). benomil (Benlate 50 WP. prin pulverizarea suspensiei bacteriene în brăzdarele semănătorii. Pe terenurile tasate.25 aprilie în 63 . 2 kg/t de sămânţă) sau tiofanat metil (Metoben 70 PU. 4 kg/t de sămânţă). există şi posibilitatea administrării preparatului în timpul semănatului. care s-a tasat peste iarnă. În acest scop. În cultura fasolei trebuie evitat un număr prea mare de lucrări în primăvară: solul pierde multă apă prin evaporare şi. la adâncimea de semănat.

15 mai în zonele nordice şi în depresiunile reci.5 cm în solurile cu textură mijlocie şi umiditate suficientă. Efectele întârzierii semănatului sunt extrem de dăunătoare: solul pierde apă şi se usucă. fasolea este semănată în benzi de câte 3 rânduri. de asemenea. sunt cuprinse între 80 şi 200 kg/ha (în funcţie de mărimea seminţelor). Trebuie reţinut că densităţile prea mici (situaţie frecvent întâlnită în culturile de fasole de la noi) favorizează ramificarea plantelor. dăunător: în solul umed şi rece. răsărirea este întârziată. la recoltare. Respectarea adâncimii de semănat este foarte importantă la fasole. Semănatul prea timpuriu al fasolei este.Câmpia Română. în acest caz. se folosesc semănători de precizie pentru semănat în cuiburi. corespunzătoare densităţilor recomandate. Trebuie menţionat că există frecvent tendinţa de a semăna fasolea mai târziu. şi ţinând cont de pierderile de plante pe parcursul vegetaţiei (în primul rând datorită atacului de boli). o densitate de 25 . prevăzute cu 9 secţii. favorizând clocirea şi putrezirea boabelor.6 cm în solurile 64 . din cauza puterii relativ mici de străbatere a germenilor. din cauza necesarului mare de apă pentru germinat. producţiile se reduc considerabil. Dobrogea. În situaţiile în care se va iriga pe brazde. 15 . iar pe de altă parte. Cantităţile de sămânţă necesare pentru semănat. În condiţiile din România. astfel încât germinarea şi răsărirea întârzie şi sunt neuniforme. distanţă care permite deschiderea brazdelor. Există şi posibilitatea de a semăna echidistant. se seamănă în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm şi 80 cm între benzi. Se impune să se realizeze un semănat foarte uniform. La stabilirea densităţii de semănat la fasole se are în vedere că trebuie realizată. este necesar să fie semănate 35 . 10 . folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii. înfloritul şi fecundarea întârzie şi se prelungesc în perioada secetoasă şi cu arşiţă din vară.30 aprilie în centrul Moldovei şi Câmpia Transilvaniei. Câmpia de Vest. se pune condiţia existenţei în dotare a unor tractoare de putere mijlocie. după ce s-a încheiat semănatul porumbului şi vremea s-a încălzit bine.45 boabe germinabile/m2 la neirigat şi 50 55 boabe germinabile/m2 la irigat. Pentru a obţine aceste densităţi. pe de o parte. destinate efectuării lucrărilor de întreţinere. ceea ce amplifică procesele de avortare şi sterilitate.35 plante/m2 în cultură neirigată şi 40 45 plante/m2 în cultură irigată. din care cauză se prelungeşte perioada de înflorire şi maturarea păstăilor şi boabelor vor fi foarte neuniforme. la 50 cm între rânduri. adâncimea fiind corelată cu umiditatea şi textura solului: 4 . distanţate la 45 cm şi lăsând 70 cm între benzi. 5 .

lucrările solului) cu măsurile de combatere. 3-4 l/ha). administrat când costreiul are 10-30 cm înălţime. În primăverile umede. cel mai târziu la începutul înfloritului plantelor de fasole. cu scopul distrugerii buruienilor rezistente la erbicide.13 l/ha sau Alanex 48 EC. Este necesară o strategie complexă de combatere integrată a buruienilor. când solul este reavăn.9 l/ha) administrate preemergent. este sensibilă la îmburuienare. eventual.5 l/ha). Lucrările de îngrijire Combaterea buruienilor. propaquizafop (Agil 100 EC. 8 . se pot efectua 1 .1. prin administrarea unor erbicide conţinând bentazon (Basagran.5 l/ha). De regulă. la 3 . pentru a nu întrerupe translocarea substanţei active în rizomii de costrei şi a nu diminua eficacitatea tratamentului. aplicate înainte de semănat şi încorporat imediat şi adânc in sol. prin asocierea măsurilor preventive (rotaţie.4 l/ha) sau fomesafen (Flex.2. pentru a nu stânjeni procesele de fecundare a florilor şi de legare a fructificaţiilor. sau alaclor (Mecloran 35 CE. 0.8 . dar este expusă şi la îmburuienarea târzie.uşoare şi ceva mai uscate. După tratament se suspendă lucrările de prăşit. 2 . ca urmare. 65 . Combaterea chimică se completează cu 2-3 praşile mecanice şi.3 l/ha). se poate semăna chiar mai superficial.75 . Se recomandă ca lucrările de prăşit să fie încheiate. în vegetaţie. 2 .1 l/ha).2 tratamente: în faza când fasolea a format prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament) şi când a doua generaţie de buruieni dicotiledonate este în faza de rozetă (al doilea tratament). 1. prin lucrări cu grapa cu discuri.4 cm adâncime (trebuie urmărită zilnic pierderea umidităţii din stratul superficial al solului). Pentru monocotiledonate (şi unele dicotiledonate) sunt generalizate tratamentele cu preparate pe bază de trifluralin (Treflan 48 CE sau Triflurom 48. 6 . Sunt recomandate şi alte preparate cu efect similar şi aceeaşi fază de aplicare: quizalofopetil (Traga Super EC. 1 . Pe terenurile îmburuienate cu costrei din rizomi se recomandă tratamente cu cicloxidim (Focus Ultra. Cea mai importantă lucrare de îngrijire din tehnologia de cultivare a fasolei este combaterea buruienilor. Folosirea erbicidelor asociate este obligatorie pentru realizarea unor culturi curate de buruieni. îndeosebi la începutul vegetaţiei. se administrează înainte de semănat un erbicid antigramineic şi un erbicid pentru controlul dicotiledonatelor. Combaterea dicotiledonatelor se face în vegetaţie. Fasolea este o plantă care luptă destul de slab cu buruienile. o lucrare de prăşit + plivit manual pe rând (praşile selective).

în doză de 4 kg/ha. păstăile bazale au inserţia joasă. iar al treilea la formarea păstăilor. Irigarea este o lucrare foarte importantă din tehnologia de cultivare a fasolei . 4 kg/ha). În vegetaţie se fac 3 tratamente. Adesea. Bacterioza (Xanthomonas phaseoli) este o boală răspândită şi păgubitoare. 20 g/t de sămânţă). în spaţii închise. oxiclorură de cupru (Turdacupral 50 PU.5 ml/t de sămânţă). Cea mai păgubitoare este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus). la avertizare. Cea mai răspândită boală este antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). Se folosesc Turdacupral sau Oxiclorură de cupru. de regulă sunt necesare 2 . Are o singură generaţie pe an în câmp şi 2 . care atacă boabele şi în care roade galerii numeroase.3 generaţii în depozite. 28 l/ha). 0.. se recomandă controlarea repetată a culturilor şi tratamente în vegetaţie. 1982). de regulă. 66 . tratamentele se repetă la începutul înfloritului şi la formarea păstăilor. care se transmite prin sămânţă şi prin resturile vegetale rămase după recoltare. aplicate prin aspersiune sau pe brazde (după VL. după care udările se repetă la interval de 10 . 12. rar semiculcat. clorpirifos metil (Reldan 40 EC. Primul tratament se face. în perioada următoare. se recomandă să se aplice o udare la începutul înfloritului.15 zile. în zonele de câmpie din sud. IONESCU-SISESTI şi col. irigarea este o condiţie esenţială pentru a realiza recolte economice la fasole.25%).3 udări.Lucrările de combatere a bolilor constau din tratamente la sămânţă şi din tratamente în vegetaţie. primul după răsărit şi până la apariţia frunzelor trifoliate. În mod obişnuit. prin gazare. în cazul că se constată atac în faza de cotiledoane. Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul seminţei şi prin resturile de plante rămase pe teren după recoltare. În vederea unui control eficient al bolii. mai frecventă şi mai păgubitoare în zonele şi în anii cu precipitaţii abundente. dehiscenţei păstăilor.plantă deosebit de sensibilă la secetă şi care reacţionează favorabil la irigare. al doilea înainte de înflorire. sunt obligatorii tratamente preventive la depozitare. Se folosesc preparate pe bază de captan (Captadin 50 PU. hidroxid de cupru (Cuzin 15 SC. boabele se sparg uşor la treierat. În câmp este necesar să fie efectuat un tratament la avertizarea apariţiei în masă a adulţilor (a doua jumătate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE. 2 l/ha) sau malation (Carbetox 37 CE. Combaterea dăunătorilor. 2 l/ha. De asemenea. imediat după răsărit. cu permetrin (Coopex 25 WP. Recoltarea Lucrările de recoltare a culturilor de fasole de câmp pun probleme deosebite din cauza: coacerii neuniforme a păstăilor şi a boabelor. plantele au la maturitate portul culcat.

pentru uscare. În condiţii de irigare şi la o tehnologie corectă de cultivare.000 kg boabe/ha. 67 .3 ori pe zi. cauza principală constituind-o favorabilitatea condiţiilor meteorologice. cultivatoare importante de fasole (China. În ultimii 15 ani. de regulă 1.Ca urmare. în brazdă continuă sau în căpiţe mici.377 kg/ha în 1991. apoi se treieră cu combina. reţin atenţia producţiile în jur de 1. În cazul recoltării manuale pierderile sunt. minime (dacă lucrarea este bine organizată). cu furca. acestea au oscilat între 229 kg/ha în 1979 . dislocatoare) sau manual (pe suprafeţe mici). În ţara noastră. momentul optim de recoltare este dificil de surprins la fasole. se dislocă sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice (maşini speciale pentru recoltat fasole. în funcţie de evoluţia vremii.000 kg boabe la ha. la recoltatul manual al culturilor de fasole de câmp: lucrarea este foarte laborioasă şi costisitoare. reglată corespunzător. Japonia). cu furca. adunate cu manual. este necesar să se lucreze cu turaţii mici la aparatul de treier şi cu distanţe mai mari între bătător şi contrabătător. Pe plan mondial. fapt care limitează extinderea suprafeţele cultivate cu această plantă şi obţinerea unor producţii care să satisfacă cerinţele pentru consumul intern. Indonezia. Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când 75% din păstăi s-au maturizat şi boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai puţin. totodată. Potenţialul de producţie al speciilor de fasole este evaluat la 4.000 6. este obligatorie refacerea reglajelor la combină de 2 . Iran. Se poate afirma că problema recoltatului fasolei de câmp nu este rezolvată în România. necesită multă forţă de muncă şi durează mai mult timp.500 kg/ha obţinute în unele ţări din Asia. destul de frecvent. se recoltează peste 2. însă. în timpul treieratului alimentarea combinei se asigură prin montarea ridicătoarelor de brazdă sau manual. spargerea boabelor este mult diminuată şi rezultă o recoltă de foarte bună calitate (procent redus de spargere sau fisurare şi puţine impurităţi). şi îndeosebi regimul precipitaţilor în lunile de vară.3 zile). Pentru a limita spargerea boabelor. producţiile medii nu depăşesc. Plantele sunt lăsate câteva zile pe teren (2 .000 kg boabe/ha. În ţara noastră se apelează încă. Recoltarea lanurilor de fasole se face divizat: în prima faza.1981 şi 1.

6 . sulf şi microelemente.S. şi însuşirile fizice ale solului. totuşi. Preferă. ameliorând.4. C.1 ori mai mult azot şi de 2. reduşi la amoniac la nivelul frunzelor de către enzima nitrat-reductază şi fixarea bacteriană a azotului atmosferic. cum ar fi sfecla pentru zahăr. 1.1 . azotul din sol fiind indispensabil plantei în primele faze ale vegetaţiei.S.8 ori mai mult azot şi 1. eliminând posibilitatea valorificării efectului de ameliorare a fertilităţii solului de către aceste culturi. precum şi unele plante prăşitoare.2 ori mai mult potasiu raportat la întreaga plantă şi de 3 . La începutul perioadei de vegetaţie. În mod obişnuit cele două căi se completează reciproc. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergătoare bune pentru cerealele păioase de toamnă.3 SOIA Tehnologia de cultivare a soiei Rotaţia Cercetările efectuate în U. China şi România au demonstrat că soia nu este pretenţioasă la planta premergătoare şi la durata rotaţiei. Culturile de porumb în care buruienile s-au combătut cu erbicide triazinice nu pot constitui premergătoare soiei. plantele furajere graminee care asigură în sol o cantitate mare de apă. faţă de consumul de fosfor.. Floarea-soarelui şi rapiţa nu se folosesc ca plante premergătoare având boli comune (Sclerotinia sclerotiorum) Lăsând în sol cantităţi mari de azot (60 . Nu se recomandă ca plante premergătoare leguminoasele anuale sau perene.3 ori mai mult potasiu raportat la producţia de seminţe.0 kg K2O. 1.11 kg azot. în medie. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100 kg seminţe şi biomasa secundară aferentă are valori de: 7. ca plante premergătoare cerealele păioase (grâu.3. porumbul neerbicidat cu triazine şi cartoful.A. timp de 25 . Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se face pe două căi: absorbţia nitraţilor din sol. foarte sensibilă la acestea. în zone mai umede sau în condiţii de irigare.0 kg P2O5. până când se stabileşte simbioza dintre bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu rădăcinile de 68 . soia este o bună premergătoare pentru cele mai multe plante neleguminoase. Cerinţele mari faţa de azot se datorează conţinutului ridicat al plantei în acest element. până ce funcţionează sistemul simbiotic.168 kg/ha).. graţie enzimei nitrogenază din nodozităţile cu bacterii Bradyrhizobium japonicum. Cercetările au demonstrat că soia consumă. orz). la care se mai adaugă cantităţi importante de calciu. totodată.8 4.35 zile.I. de 5. magneziu. Azotul.

magneziu. foarte ridicate inhibă procesul de simbioză. Realizarea în bune condiţii a simbiozei dintre rădăcini cu bacteriile Bradyrhizobium japonicm depinde de: aptitudinea de a lupta cu alte tulpini (suşe) din sol şi de a forma cât mai repede nodozităţi (competitive). Eficienţa mai ridicată a bacteriilor se constată pe solurile bine aprovizionate în fosfor. pH) şi capacitatea de a supravieţui în sol. contribuind la sporirea numărului de nodozităţi. Cerinţele mari fată de fosfor se manifestă imediat după răsărire şi de la înflorire până la maturitate. cerinţele faţă 69 . în doze mari) determină distrugerea unui număr mare de bacterii şi. Transferul azotului din frunze spre seminţe determină îmbătrânirea şi reducerea capacităţii de fotosinteză a frunzelor. calciu. Temperaturile scăzute şi cele. umiditate. o mare parte din azot (20 .80%) este pusă la dispoziţia plantei prin asimilarea lui din atmosferă de către bacteriile fixatoare de azot. Azotul se acumulează în tulpină şi frunze până la începutul creşterii păstăilor apoi sunt translocate în seminţe (50 . dar şi indirect. prin fortificarea plantelor.57% din substanţa uscată şi se asimilează 50 -73% din substanţele nutritive. În condiţii favorabile. ca urmare. în funcţie de condiţiile climatice şi soiul cultivat. este perioada premergătoare înfloririi (2 săptămâni înainte de înflorire). care nu poate fi compensată ulterior prin fertilizarea cu azot. Faza critică în nutriţia plantelor cu azot. capacitatea ridicată de fixare a azotului (eficacitatea fixării). care. etc. compatibilitatea cu soiurile de soia cultivate. toleranţă la condiţiile mai vitrege (temperatură. Fosforul influenţează direct instalarea simbiozei. fungicidele aplicate pe seminţe. fiind mai bine dezvoltate asigură nutriţia unui număr mai mare de nodozităţi.soia. care se îngălbenesc şi cad. Imediat după răsărire. apoi. precum şi unele erbicide (metribuzin. formarea unui număr redus de nodozităţi sau lipsa acestora. potasiu. molibden. plantele îşi procură azotul necesar numai din sol. Conţinutul nodozităţilor în fosfor este de două ori mai mare decât în rădăcini. În perioada înfloririi şi formării seminţelor se realizează 48 . cobalt precum şi în condiţii optime de umiditate. Fosforul favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot. tulpinile actuale de Bradyrhizobium japonicum determină acumularea a 60 . după instalarea mecanismului de simbioză. când sistemul radicular şi capacitatea acestuia de absorbţie a fosforului nu sunt încă dezvoltate. trifluralin.168 până la 220 kg azot la ha (preparate bacteriene pe substrat de turbă). sulf.64% din azotul total).

necesar pentru primele faze de vegetaţie (de preferat azot amidic). având nuanţe albetransparente până la brune-cenuşii. de magneziu.de fosfor nu sunt asigurate. mangan. este necesară prezenţa zincului sau a fierului pe solurile erodate. bor. Potasiul favorizează formarea nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului. Insuficienţa fosforului se manifestă prin încetinirea creşterii plantelor. apar pete brune pe frunze după înflorit. creând un mediu propice pentru bacterii. Verificarea reuşitei bacterizării se face în faza în 70 . Fosforul îşi manifestă acţiunea sinergică împreună cu azotul şi potasiul. care îmbunătăţeşte activitatea fotosintetizantă şi de fixare a azotului în nodozităţi etc. Pe solurile acide. Îngrăşămintele cu azot se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi de aplicarea bacteriilor simbiotice. zinc. Excesul de fosfor provoacă fenomenul de toxicitate. comparativ cu porumbul. frunzele au culoarea albăstruie-verzuie. unde este stânjenită creşterea plantelor şi fixarea azotului. Potasiul se absoarbe în cantitate maximă în perioada creşterii vegetative rapide. în unele primăveri. iar pe solurile alcaline. El joacă un rol însemnat în sinteza grăsimilor şi depunerea lor în seminţe. absorbţia calciului. reducându-se pe măsură ce începe formarea seminţelor. rămânând verzi numai centrul şi baza frunzei. Dintre celelalte elemente soia consumă cantităţi importante: de sulf. reducând creşterea şi productivitatea plantelor. Pe celelalte soluri. Insuficienţa potasiului afectează procesele biochimice şi fiziologice ale plantei. cu conţinut ridicat în fosfor. se reduce capacitatea de germinaţie a seminţelor. după apariţia primei frunze trifoliate. fertilizarea cu azot se face în funcţie de testarea reuşitei simbiozei dintre bacterii şi rădăcini. cupru. înainte de semănat. care se extind. împiedică absorbţia fosforului. Vremea rece şi umedă. frunzele cad în scurt timp. Pe solurile sărace în azot se aplică 30 . sunt necesare microelemente. care influenţează favorabil dezvoltarea nodozităţilor şi fixarea azotului. de calciu. Pe marginea frunzelor apar pete de culoare galbenă. ceea ce demonstrează o capacitate mai ridicată de a folosi rezervele existente în sol. care ajută la formarea nodozităţilor. necroze care avansează bazipetal. În general. molibden. creşterea rezistenţei la boli.40 kg azot la ha. Asigurarea ulterioară cu fosfor nu compensează carenţa din primele faze de vegetaţie. Se reduce rezistenta la cădere şi la secetă a plantelor. inul sau ovăzul. mărind producţia. soia absoarbe mai bine fosforul din sol. Marginile frunzelor se necrozează. Aplicarea îngrăşămintelor.

50 100 .10 puncte de control.000 neirigat kg/ha 60 .49 KAL (ppm) P2O5 P2O5 .3.1). Tabelul 3.90 50 . Soia valorifică efectul remanent al fertilizării organice şi al amendamentelor după 2 .70 Azotul aplicat fazial este utilizat mai bine când se încorporează în sol până la începutul înfloririi plantelor. iar prin strivirea acestora se stabileşte eficienţa activităţii bacteriilor (conţinutul de culoare roşie presupune o activitate bună a bacteriilor.1 Dozele orientative de îngrăşăminte la soia N N (kg/ha) în sol: Nodozităţi Plante cu pe plantă nodozităţi peste 5 1-5 lipsă irigat mg P2O5 la neirigat 100 g sol irigat sub 2 2–5 peste 5 D.60 30 . care să permită aprovizionarea plantelor pe durata vegetaţiei. odată cu executarea praşilelor mecanice între rânduri (praşila I şi a II-a). pe diagonala lanului în 5 . Microelementele pot fi aplicate tratând seminţele pe cale uscată sau umedă sau extraradicular.1).50 0 . 71 . când se obţin sporuri însemnate de producţie şi îmbunătăţirea calităţii recoltei.care plantele de soia au 1 . agrochimice privind conţinutul solului în fosfor şi potasiu (v. prin prezenţa leghemoglobinei). 3. 2. stabilindu-se procentul de plante cu nodozităţi.000-3. K2O-(kg/ha) pt.70 140 . încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale. se stabilesc dozele de azot orientative (tab. patului germinativ.3.3 frunze trifoliate.100 34 . distrugerea totală a buruienilor. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplica în funcţie de producţia scontată şi de valorile cartării. acumularea unor rezerve mari de apă în sol.O. tab. crearea unui pat germinativ optim pentru semănat şi care să asigure răsărirea plantelor şi dezvoltarea lor în continuare. mai pot fi aplicate sub formă de îngrăşăminte complexe la pregătirea.30 peste 50% 40 . Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplicai sub arătura de bază. a îngrăşămintelor şi amendamentelor. determiriă o nutriţie mai bună a plantelor de soia. O deosebită importanţă în cultura soiei prezintă biopreparatele de Bradyrhizobium japonicum.60 0 60 .E.140 13 .kg/ha K2O peste 85% 30 .260 0 .3.4 ani de la aplicarea lor. În funcţie de reuşita bacterizării.127 40 . Ele contribuie la creşterea sistemului radicular.80 40 . folosindu-se în mod obişnuit patru doze la sămânţa necesară însămânţării unui ha. Lucrările solului Prin lucrările de pregătire a solului în vederea însămânţării soiei se urmăresc: afânarea şi aerisirea solului. 3. Dacă nu s-au aplicat sub arătura de bază. facilitează simbioza dintre bacterii şi rădăcini.100 50 .60 60 .

cu alte cuvinte să se aplice o agrotehnică diferenţiată. structura culturilor. În zonele cu terenuri mai joase din incintele îndiguite. se amână executarea arăturii până când intervine o ploaie care să umezească solul pe 20 .22 cm. iar pe terenurile cu denivelări mai mari (crovuri. înlesnind semănatul de calitate al soiei.Lucrările solului trebuie să se execute ţinând seama de tipul de sol. După planta premergătoare ce se recoltează târziu se efectuează arătura de toamnă cu plugul în agregat cu gripa rotativă.25 cm adâncime. În condiţii de secetă. prima lucrare în primăvară este distrugerea crustei. pe solurile grele. perpendicular sau în diagonală faţă de lucrările precedente. când solul este încă reavăn şi permite executarea unei lucrări de calitate.28 cm. după eliberarea terenului de planta premergătoare se execută o lucrare cu grapa cu discuri la adâncimea de 7 .11 cm. sau chiar pe cele joase unde apa stagnează primăvara. Când terenul prezintă denivelări se va executa şi o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare. pentru a nu se face o arătură cu bulgări mari. nivelat şi puţin tasat. Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului cu combinatorul. Arătura se menţine curată de buruieni şi afânată până la venirea iernii. când solul este uscat şi nu există posibilităţi de a se iriga. sau pe cele din Lunca Dunării şi a altor râuri. După 2 .2 zile. care lasă terenul bine mărunţit. urmărindu-se calitatea şi efectuarea ei cât mai timpurie. Esenţial este ca arătura să fie de cea mai bună calitate. se încorporează şi erbicidele antigramineice. cu textură argilo-lutoasă sau argiloasă.3 săptămâni se efectuează o lucrare de distrugere a buruienilor cu grapa cu discuri sau cu ajutorul cultivatorului în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Dacă este cazul. Experienţele executate în diferite zone au scos în evidenţă că. Cu ajutorul combinatorului se pot încorpora şi erbicidele antigramineice 72 . Efectuarea arăturii este influenţată de planta premergătoare. adâncimea arăturii trebuie să fie cuprinsă între 25 . După recoltarea plantelor premergătoare timpurii (cereale păioase). respectiv uniform executată. prin care se încorporează resturile vegetale şi îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu. a buruienilor şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili. Pe cernoziomurile din Moldova şi Transilvania adâncimea arăturii poate fi de 20 . cu consum mare de energie. se execută lucrarea de drenaj. arătura se efectuează în 1 . gorgoane) se efectuează macronivelarea solului. în funcţie de umiditatea solului şi de resturile vegetale care trebuie încorporate în sol. Pentru pregătirea patului germinativ. microclimatul zonei. În acest caz.

5 kg/t. Densitatea la semănat trebuie să realizeze 35 . suspensia bacteriană se introduce direct în brazdă.5 kg/t sau Captadin 50 PU în doză de 0. care este de 7 . Se asigură condiţii mai bune de umiditate pentru germinarea seminţelor. asigurând parcurgerea primelor faze de vegetaţie în condiţii de zile scurte şi temperaturi mai scăzute.8°C la adâncimea de semănat şi care corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 . Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să facă parte dintr-un soi zonat. Tratarea seminţelor cu fungicide împotriva bolilor se efectuează numai în situaţia în care suspensia de bacterii (Nitragin-soia) se administrează direct în sol. Semănatul în cadrul epocii optime are importanţă deosebită în dirijarea creşterii şi fructificării.45 plante/m2 în condiţii de 73 . condiţiile pentru semănatul soiei se realizează începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul ţării şi în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţării.2 . însămânţarea făcându-se imediat.nevolatile. care determină diferenţierea unui număr mai mare de noduri pe tulpină.0. Soiurile tardive şi semitardive valorifică foarte bine condiţiile ce se creează prin semănatul timpuriu. Calendaristic. folosindu-se 4 sau mai multe doze la sămânţa necesară însămânţării unui hectar. o eficienţă mai ridicată a erbicidelor şi maturarea mai timpurie a plantelor. o dată cu semănatul. prelungirea perioadei de înflorire şi o mai bună fructificare. mai bine direct în câmp. iar vremea este în curs de încălzire. ataşat la brăzdarele semănătorii. iar soiurile semitimpurii şi cele timpurii. pentru răsărire. Soiurile târzii şi semitârzii se seamănă în prima parte a epocii optime. Adâncimea de lucru a combinatorului nu trebuie să depăşească adâncimea semănatului (5 cm). Când seminţele au fost tratate cu fungicide.000 de boabe să fie cât mai mare. la adăpost de razele solare. iar masa a 1. adaptate la o fotoperioadă mai lungă se seamănă în a doua parte a perioadei optime de semănat. Semănatul soiei se realizează paralel cu semănatul porumbului şi nu după terminarea însămânţării acestuia. Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de realizarea temperaturii minime de germinaţie în sol. capacitatea de germinaţie de cel puţin 80%. în zona destinată seminţelor cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu duze. Pentru tratarea seminţelor se utilizează produsul Tiradin-75 în doză de 3. să aibă puritate de cel puţin 98%.15°C. Tratarea seminţelor cu Nitragin-soia (Bradyrhizobium japonicum) se face conform instrucţiunilor ce însoţesc preparatul.

La irigarea prin brazde se utilizează distanţa între rânduri de 80 cm. Această metodă de semănat se recomandă pe solurile infestate de buruieni cu răsărire eşalonată (Solamum nigrum.55 seminţe germinabie/m2 şi respectiv. cu 60 . Pe terenurile slab sau mijlociu îmburuienate şi în condiţiile combinării combaterii chimice a buruienilor cu lucrările de prăşit mecanic între rânduri. Între seminţele germinabile introduse în sol şi numărul de plante obţinute la recoltare este o diferenţă de circa 15%. reducându-se consumul de erbicide (cu circa 50%).45 pl. deoarece. 74 . depinzând de puritate.70 cm între benzi. Nici desimile mai mici (sub 30 pl. Cantitatea de sămânţă corespunzătoare densităţilor la semănat stabilite se încadrează între 70 .40 pl./ha) nu sunt favorabile.15%). Sporul de producţie se datorează creşterii uniforme şi mai viguroase a plantelor până la înflorire. Xanthium sp. precum şi datorită acoperirii solului mai timpuriu de către covorul vegetal şi captării unei cantităţi suplimentare de energie solară. deoarece plantele ramifică mai mult şi se realizează neuniformităţi la maturare. formate din două rânduri la distanţa de 25 . pe terenuri neirigate sau irigate prin aspersiune se efectuează semănatul în rânduri echidistante la 50 cm. procent cu care se suplimentează norma de sămânţă.30 cm sau chiar 15 cm) a determinat obţinerea unor sporuri însemnate de producţie (10 . Densităţi mai mari (peste 70 pl. Soiurile timpurii./m2) nu se justifică. 45 . sau în benzi de 3 rânduri la 45 cm./m2 în zona a treia .în condiţii de neirigare. Aceste desimi se diferenţiază şi în funcţie de zona de cultură: 40 . primele păstăi se formează prea jos pe plantă şi se produc pierderi la recoltare.000 de boabe.35 pl. răspund mai bine la semănatul în rânduri apropiate.100 kg/ha. respectiv 35 . Pentru a se realiza aceste densităţi se seamănă 50 . permite îngrijirea culturii prin praşile mecanice şi combaterea buruienilor cu erbicide./m2 .40 şi 30 .40 plante/m2 în condiţii de neirigare. cu talia mică. 38 .50 seminţe germinabile/m2. În condiţiile combaterii ireproşabile a buruienilor semănatul soiei în rânduri apropiate (25 .42 pl./m2 în prima zonă.) şi în cazul irigării prin brazde (80 cm între benzi). Semănatul în benzi.în condiţii de irigare. se micşorează rezistenţa la cădere şi la boli scade conţinutul seminţelor în substanţe proteice şi se măreşte norma de sămânţă la hectar.. Distanţa între rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a acestora.30 cm şi cu 70 cm între benzi. capacitatea de germinaţie şi masa a 1. ca urmare a reducerii competiţiei dintre plante pe rând. Abuthilon sp./m2 în zona a doua şi 35 .irigare şi 30 .

este mai avantajoasă. consecinţele fiind foarte favorabile asupra producţiei. fără a cauza pierderi de plante la soia. fără folosirea erbicidelor. Eventuala crustă şi buruienile se distrug cu ajutorul sapei rotative sau al grapei cu colţi reglabili.5 . manuale. distanţa mai mică între rânduri. semănatul se face mai târziu. Măsurile agrotehnice privind amplasarea culturii după premergătoare care lasă terenul curat de buruieni. în condiţii de bună aprovizionare cu apă şi între 2. lucrări cu sapa rotativă.3. când se creează condiţii mai bune pentru irigarea culturii prin praşile mecanice. cu multă atenţie pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire sau pe cele răsărite. fiind şi mai bine înrădăcinate.Soia se poate semăna şi la distanţe de 60 . Când plantele de soia formează prima frunză trifoliată. care se 75 . la semănatul timpuriu. contribuie mult la diminuarea gradului de îmburuienare încă din primele faze de vegetaţie. revenind un rol însemnat lucrărilor mecanice. Trebuie remarcat faptul că. Distanţa seminţelor pe rând se poate realiza prin alegerea discului de distribuţie şi a raportului de transmisie dorit.4.5 . Lucrări de îngrijire Combaterea buruienilor. Semănatul prea superficial într-un strat de sol uscat sau semănatul la o adâncime de peste 5 cm în sol greu şi umed influenţează negativ germinaţia şi răsărirea. din diferite motive. praşile selective manuale pe rând. Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 5 cm.2 lucrări cu sapa rotativă. conduce la densităţi necorespunzătoare şi la producţii mici de boabe. jalonându-se terenul la prima trecere. Se efectuează 1 .70 cm între rânduri. a bolilor şi dăunătorilor trebuie să seefectueze integrat. Buruienile se pot distruge cu mai multă uşurinţă prin praşile mecanice. Soiurile cu creştere determinată se pot semăna la distanţe între rânduri mai mari sau mai mici. pentru soiurile timpurii. lucrările cu sapa rotativă (cu colţii invers sensului de înaintare) realizează distrugerea buruienilor. o lucrare înainte de prima praşilă mecanică între rânduri. la schimbarea distantei între rânduri. cât şi atunci când. tratamentelor cu erbicide şi insectofungicide. Distanţa pe rând se verifică prin sondaje. corectând abaterile constatate. Semănătorile vor fi echipate obligatoriu cu brăzdare mici şi limitatoare de adâncime. nu se modifică şi desimea semănatului.5 cm pe solurile mai grele. Pentru soiurile cu creştere nedeterminată. distrugerea buruienilor răsărite la pregătirea patului germinativ şi alegerea perioadei de semănat. efectuarea corectă a lucrărilor solului. prin modificarea reglajului. oscilând între 2.0 cm pe soluri mijlocii.

prin ataşarea unor organe active de la sapa rotativă la cultivator. Combaterea chimică a buruienilor la soia poate fi.4 săptămâni). eficientă dacă se are în vedere managementul combaterii integrate a acestora cu următoarele precizări: Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat simptome de fitotoxicitate: -Erbicidele dozele recomandate. Convolvulus sp. lucrările cu sapa rotativă şi cultivatorul determină aerisirea şi încălzirea solului.4 frunzuliţe. erbicidele Dynam. Concomitent cu efectuarea primei praşile mecanice între rânduri.8 cm adâncime şi a doua lucrare între prima şi a doua praşilă.3 praşile mecanice şi manuale selective.70%) nu se poate realiza fără folosirea erbicidelor care.efectuează când se cunosc bine rândurile de plante. Se mai efectuează două sau trei praşile (la 8 . 76 antigramineice nevolatile.Erbicidele Flex. la 6 . Blazer..Dozele şi epocile de aplicare se stabilesc în funcţie de tipul de sol (conţinutul în humus) şi condiţiile climatice. . al doilea tratament se va efectua la reinfestarea cu specii de buruieni dicotiledonate (3 . afânându-l şi încălzindu-l totodată.2 perechi de frunze trifoliate..10 cm adâncime) în funcţie de gradul de îmburuienare.4 frunze . . Sonchus sp. reprezintă o măsură obligatorie când se seamănă în rânduri apropiate (tab. folosind jumătăţi de doze pentru un tratament. 3. asociate cu erbicide antidicotiledonate (tankmix) se vor aplica în doze mai reduse cu 25 .Buruienile dicotiledonate perene (Cirsium sp. . + Echinocloa sp. Pe lângă combaterea buruienilor. iar buruienile dicotiledonate cu 1 . Pentru protejarea plantelor de soia se folosesc discuri de protecţie la cultivator. ce pot micşora producţia cu 50 . Basagran se pot aplica în 2 tratamente secvenţiale. când buruienile au 2 . Galaxy. iar buruienile dicotiledonate cu 2 . la soia. O combatere eficientă a buruienilor (şi a celor care apar spre faza de maturitate a soiei. deoarece combat parţial şi unele buruieni monocotiledonate anuale (Setaria sp. se poate prelucra solul din zona rândurilor de plante. Primul tratament se va aplica după răsărirea soiei (1 . Pivot şi Bolero se pot aplica şi singure (fără aplicarea unui graminicid la semănat).) în faza de 2 .În condiţii de infestare redusă cu monocotiledonate anuale.3. .) se distrug prin 2 .3 frunzuliţe şi până la înfrăţire. ultima înainte de înflorirea în masa a soiei.30% faţă de .2 frunzuliţe. benefică simbiozei între rădăcini şi bacterii.2).

Combaterea costreiului din rizomi este mai eficientă când se irigă cultura cu 10 .1.2 Combaterea buruienilor la soia cu ajutorul erbicidelor Doza .0.5 Trifluralinul fiind volatil.1. de tip Roundup Ready Se poate aplica până la o Roundup C. produs comercial (substanţă activă) B.5 (preemergent) Sencor 70 EP (70% Metribuzin) sau 0.75 Flex (25% Fomesafen) 1.15 zile înainte de tratament iar după tratament nu se mai efectuează praşile mecanice sau manuale 15 .25 .0 se încorporează la 8 .5 Triflurom 48 (48% Trifluralin) sau 1.5 combinatorul la adâncimea de 3 Stomp 330 EC (33% Pendimetalin) sau 4-5 4 cm.5 luni pentru grâu şi orz.25 cm înălţime. o cantitate mai mare ducând la scurgerea soluţiei de pe frunze. precum şi Leopard 5 EC (5% Quizalofop-P-etil) 1.1. reducându-se eficacitatea erbicidului.10 D.5 .75 .0 Se aplică postemergent timpuriu C. tutun.0 .35 . Xanthium sp.5 . Tabelul 3.5 Tratamentul în vegetaţie se face când plantele de soia au 2-3 Blazer 2 S (24% Acifluorfen de sodiu + 2 .5 Erbicide. Abutilon sp. Se utilizează erbicidele de la punctul A şi B.8 .70 .) Sole infestate cu buruieni mono şi dicotiledonate anuale şi perene. inclusiv Solanum nigrum. şi Chenopodium sp.) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale. În condiţii de irigare se Frontier 900 EC (90% Dimetenamid) sau 1. 9 .5 .. fără Solanum nigrum. Abutilon sp. 77 .17 zile după tratament pentru a nu se întrerupe translocarea erbicidului spre rizomi.S.5 .75 . erbicidele Treflan 24 EC (24% Trifluralin) sau 3.0 Pentru combaterea costreiului din rizomi se aplică al treilea tratament Furore super 75 EW (12.5. Se efectuează un prim tratament cu erbicide antigramineice prevăzute la punctul A şi al doilea tratament în vegetaţie cu următoarele erbicide antidicotiledonate Pivot 100 LC (10% Imazetapyr) sau 0.) Sole infestate cu specii de buruieni mono şi dicotiledonate anuale.3.2.5% Setoxidim) 7 . Xanthium sp.R-metil) 1 .Când se aplică erbicidul Pivot.5 perechi de frunze trifoliate.2 aplică imediat după semănat Guardian CE (82% Acetoclor + antidol) sau 1.0 adâncime perpendiculare cu combinatorul Sencor 70 WP (70% Metribuzin) 0.5 .5% fluazifop-butyl) 2-3 Stabilirea dozei se face în funcţie Pantera 40 EC (5% Quizalofop-P-tefuril) 1. se impun restricţii pentru plantele postmergătoare (4 . iar pentru combarerea costeiului din rizomi erbicidele Galant Super (10% Haloxifop.2.10 cm prin 2 treceri Treflan 48 EC (48% Trifluralin) plus 1. (36% Glifosat) 2-4 săptămână înainte de înflorire a plantelor de soia . Basagran forte (48% Bentazon + 15% 2 .0 în momentul în care plantele de Targa 10 CE (Quizalofop-etil 2-3 costrei au 15 . Lasso CE (48% Alaclor) sau 4-6 Erbicidele fiind nevolatile se Mecloran 48 CE (48% Alaclor) sau 4-6 încorporează în sol cu Dual GOLD 960 CE (96% Metolaclor) sau 1 .3..1. Observaţii l/ha produs comercial A.) Combaterea buruienilor în solele cultivate cu soia modificată genetic.5 Agil 100 EC (10% Propaquizafop) 0.5 Wettol)+ Bolero (4% Imazamax) 0.2 de înălţimea plantelor de costrei. iar surfactant) sau buruienile sunt în faza de 3-4 Galaxy (36% Bentazon + 8% Acifluorfen) 2 frunzuliţe. plus Sorghum halepense din rizomi.2.2.2 de gradul de infestare.1. Fusilade super (12.5 .kg.La tratamentele în vegetaţie se utilizează 200 ..2.300 l soluţie la hectar. Nabu S (12. .10 luni pentru porumb.5 .0.5 fluazifop-butyl) 2.

Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agenţii patogeni care provoacă mana soiei (Peronospora manshurica). urmat de al doilea tratament la reinfestare (3 . Peb + Lindan. În momentul când bolile sunt semnalate în câmp se execută 2 . În faza de germinaţie-răsărire lipsa apei determină o răsărire neuniformă.26 luni floarea-soarelui. putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). Primul tratament se execută la apariţia simptomelor bolilor iar celelalte tratamente la interval de 8 .4 perechi de frunze la soia. 5 + 3 în doze de 25 .orzoaică de primăvară.10 zile.000 şi 7.000 kg seminţe la hectar şi părţile aferente de biomasă.4 săptămâni) sau întreaga doza o singură dată în funcţie de gradul de infestare şi înălţimea buruienilor. şi Pythium debaryanum se recomandă tratarea seminţelor cu produsul Beret MLX 360 în doză de 1. arsura bacteriană (Pseudomonas glycine). . molia păstăilor (Etiella zinkenella) se combate tratând sămânţa după recoltare cu Phostoxin sau Delicia în doză de 30 g la tonă în magazii închise.15 cm.3 tratamente cu Turdacupral 4 kg/ha. Apa este necesară încă de la germinare şi până la maturarea seminţelor. ce atacă seminţele şi plăntuţele în faza de germinare. iar în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură pot aduce prejudicii culturii de soia. musca (Phorbia platura). care atacă cotiledoanele în timpul germinaţiei sau la răsărire şi se combate cu Lindatox 3. rizoctonia (Rizoctonia ssp.5 kg/ha produs comercial.000 m3/ha apă pentru o producţie de peste 3. musca cenuşie a culturilor (Hylemia sp. consumându-se între 6. Irigarea soiei este deosebit de eficientă în toate zonele unde se manifestă perioade de secetă. 24 . care produce defolierea prematură şi se combate în momentul semnalării cu Sintox 25.).). care se transmit prin sol şi resturi vegetale. iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet 2 kg/t sămânţă. micşorând desimea normală a lanului. 36 luni sfeclă şi legume). se combate prin tratamente preventive la sol. în doză de 2 l/ha produs comercial. înainte de pregătirea patului germinativ.25 l/t sămânţă. zeamă bordeleză în concentraţie de 1% sau Orthocid 50 în cantitate de 2. cu realizarea primului tratament în faza de 3 . iar în faza de butonizare-înflorire se întârzie 78 .30 kg/ha. Principalii dăunători sunt păianjenul roşu (Tetranicus urticae).). cartof.Erbicidul Roundup combate toate speciile de buruieni şi se poate aplica secvenţial (2 + 2 l/ha sau 2 + 2. iar înălţimea buruienilor de 10 .5 l/ha. Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp. fuzarioza (Fusarium ssp.

brunificarea a minimum 70% din păstăi.6 cm). Sunt necesare 4 .5 km/h. realizarea densităţii optime. În primăverile secetoase se poate aplica o udare de răsărire cu o normă de 200 . zonele subcarpatice). 2.5 t/ha în zona I de cultură (Câmpia Română şi Dobrogea). fără plante căzute. turaţia bătătorului va fi de 400 . norma de udare este cuprinsă între 800 şi 1.14 zile.3. 79 . Pentru reducerea la minimum a pierderilor la recoltare se iau măsuri de nivelare a terenului înainte de semănat. sudul Moldovei) şi 2 .800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400 . Pentru evitarea pierderilor la recoltarea cu combina. folosirea soiurilor cu inserţie a primelor păstăi la peste 10 . soiei ridică probleme legate de limitarea pierderilor de seminţe din cauza inserţiei joase a primelor păstăi. care contribuie la îmbunătăţirea acţiunii erbicidelor aplicate în sol.3%.5 udări cu norme de udare de 700 . Câmpia de Vest. Irigarea se realizează prin aspersiune sau prin brazde. La irigarea prin brazde.300 m3/ha. de la apariţia primelor flori şi până la umplerea seminţelor. deschiderea între bătător si contrabătător de 20 .5 .25 mm la intrare şi 15 . Producţiile ce se pot realiza oscilează între 3 . Câmpia Transilvaniei. în condiţii de irigare.u. viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4 . (intervalul umidităţii active).000 m3/ha.500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate slabă şi pe nisipuri. executarea lucrărilor de prăşit fără denivelarea solului. seminţele au umiditatea de 16%.600 rotaţii/minut. se produce căderea florilor şi diminuarea producţiei de seminţe. în funcţie şi de precipitaţiile înregistrate.creşterea vegetativă.a. calendaristic între 15 iunie şi sfârşitul lunii august.3 t/ha în zona a III-a (nord-estul şi nord-vestul ţării. iar reglajele se vor verifica de mai multe ori într-o zi de lucru urmărindu-se ca pierderile să nu depăşească 2 . înălţimea de tăiere a plantelor va fi coborâtă cât mai mult posibil (4 . În această perioadă trebuie să se asigure menţinerea umidităţii solului pe adâncimea de 80 cm la peste 50% din i. sitele să fie cele corespunzătoare. următoarele la intervale de 10 . seminţele capătă culoarea specifică soiului şi se întăresc.5 t/ha în zona a II-a de cultură (partea de nord a Câmpiei Române. Momentul optim de recoltare poate fi determinat luându-se în considerare următoarele: îngălbenirea frunzelor şi căderea acestora. Udările se aplică în perioada critică pentru apă a soiei.12 cm de la nivelul solului.4.18 mm la ieşire. Prima udare se realizează înainte de înflorire. Recoltarea Recoltarea.

de asemenea. Fertilizarea 80 . cele care contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) dintre care soia. cultivarea repetată pe acelaşi teren este exclusă.5 kg Atrazin/ha şi să se facă tratamente contra răţişoarei).CAP. mană. Sensibilitatea ridicată a florii-soarelui la diferite boli care sunt greu de combătut pe cale chimică. interval de timp în care se produce o epuizare a formelor de rezistenţă a patogenului în sol. Prevenirea eficientă a bolilor se face prin evitarea cultivării florii-soarelui pe acelaşi loc un număr cât mai mare de ani. manifestată prin pierderi mari de recoltă. După floarea-soarelui se cultivă. cartoful şi inul sunt. rezultate bune se obţin şi după mazăre. Ca urmare. cum este porumbul (cu condiţia să nu se folosească la porumb mai mult de 1. toate culturile neafectate de boli comune. datorită. tocării şi încorporării adânci a resturilor vegetale şi aplicării unor doze ceva mai mari de îngrăşăminte cu azot. se pot obţine producţii mari şi la grâul cultivat după floarea-soarelui. cu condiţia recoltării florii-soarelui până la 15 septembrie. putregaiul alb. fasolea şi rapiţa.1. care ocupă suprafeţe mari în zonele de cultură a florii-soarelui. culturi ce nu pot preceda culturile de floarea-soarelui. în special. în cazul atacurilor puternice de putregai cenuşiu. Totodată. dar şi din cauza atacului de lupoaie (Orobanche sp. cere luarea unor măsuri drastice pentru reducerea frecvenţei şi intensităţii atacului. FLOAREA-SOARELUI Tehnologia de cultivare a florii-soarelui Rotaţia Premergătoarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu recoltare timpurie (cerealele păioase de toamnă şi. putregaiul cenuşiu). Floarea-soarelui poate reveni pe acelaşi teren după minimum 6 ani (8 ani în condiţii de irigare şi pe loturile semincere). Sunt contraindicate ca premergătoare pentru floarea-soarelui culturile cu boli comune şi. cu rezultate bune. trebuie evitate ca premergătoare cânepa şi tutunul (din cauza atacului de lupoaie). în primul rând.4 PLANTE OLEAGINOASE 4. precum şi unele culturi recoltate toamna. grâul de toamnă). atacului de boli (pătarea brună şi frângerea tulpinilor. în primul rând.) şi de dăunători (răţişoara porumbului).

0.51%).0 kg fosfor. floarea-soarelui nu este bine aprovizionată în perioada formării primordiilor florale (3 . azot (1. 2. de aceea. de asemenea. au repercusiuni negative asupra proceselor de creştere şi dezvoltare şi. floarea-soarelui extrage din sol 18 . 1. Concentraţia în elemente nutritive este. magneziu (0. GACHON (1972) a arătat că 66% din N.5 kg potasiu. Pentru floarea-soarelui. floarea-soarelui poate absorbi cel puţin 3 . Azotul.HERA şi col.2. de exemplu. sodiu (după CR.3%). calciu (1.0.40) (V.16 . 3. foarte ridicată în plantele tinere şi descreşte spre maturitate.16.58%). Floarea-soarelui este o plantă exigentă faţă de aprovizionarea cu azot. Pe măsură ce avansează în vegetaţie. cantităţi apreciabile de elemente minerale. Din acest motiv.5 săptămâni după răsărire). O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa carenţele de elemente nutritive din fazele iniţiale de creştere.9 . P şi Ca. absorbţia tardivă de azot nu corectează efectele insuficienţei azotului în fazele precoce.. dacă. Produsele secundare (calatidii. Îngrăşarea de bază trebuie gândită ţinând cont de gradul de fertilitate al solului.4 kg azot/ha/zi. planta de floarea-soarelui este capabilă de a absorbi azotul levigat în straturile mai profunde ale solului. în legătură cu ritmul de producere a substanţei uscate în timpul primelor stadii de dezvoltare. de culoare galbenă. 1. tulpini. mijlociu pretenţioasă la fosfor şi foarte exigentă la potasiu.8 . atât deficitul cât şi excesul de azot. plantele subnutrite seminţe seci. justificat de raportul îmbunătăţit între masa totală a plantei şi producţia de sămânţă (indicele de recoltă a crescut de la 0. iar la recoltare au calatidii mici şi cu multe .35 kg azot.33 . se formează puţine flori şi producţia rămâne mică.1 kg calciu.10%).Cu fiecare tonă de seminţe. 1991). frunze) conţin. 1998). cantităţile de fosfor şi potasiu extrase din sol prin recoltă. chiar dacă. Absorbţia elementelor nutritive este rapidă la floarea-soarelui. în special în fazele timpurii. rotaţie. 75% din K şi 90% din Mg sunt absorbite într-un interval de 2 luni. îndeosebi potasiu (1. 81 cu azot au frunzele îmbătrânite. şi anume de la apariţia butonului floral şi până la înflorire. BÂRNAURE. adesea se constată că floarea-soarelui valorifică puţin eficient azotul din îngrăşăminte.8 .3 kg magneziu. implicit. Bine înrădăcinată. condiţiile de vegetaţie sunt mult mai bune. asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului de ulei.25 la 0. ulterior. În timpul înfloritului. Consumurile sunt mai mici decât cele menţionate în literatura mai veche.7.

Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoacă scăderea accentuată a conţinutului de ulei, iar pe solurile brune şi brune podzolite diminuează cu 14 28% producţia de seminţe. În toate fazele de vegetaţie, excesul de azot provoacă creşterea luxuriantă şi prelungirea vegetaţiei plantelor în detrimentul producţiei de seminţe şi al conţinutului în ulei şi, desigur, al rezistenţei la atacul de boli şi la secetă. La evitarea excesului de azot (pe toată suprafaţa sau în vetre) contribuie: folosirea în primăvară de îngrăşăminte chimice complexe sau nitrocalcar; fracţionarea cantităţilor de azot: o parte se administrează la pregătirea patului germinativ şi restul în timpul vegetaţiei. Cantităţile de azot ce trebuie aplicate la floarea-soarelui se stabilesc, în primul rând, în funcţie de producţiile planificate şi de indicele de azot al solului (tab.4.1.1, după CR. HERA şi Z. BORLAN, citaţi de V.BÂRNAURE, 1991). Dozele astfel stabilite se măresc cu 10 kg/ha după premergătoare ca porumb, cartof de toamnă, sfeclă; se măresc cu 10 kg/ha dacă solul are în primăvară apă la nivelul capacităţii de câmp; se micşorează cu 0,75 - 1,5 kg pentru fiecare tonă de gunoi administrată la planta premergătoare sau direct la cultura de floarea-soarelui şi cu circa 10 kg dacă la semănat este secetă relativă (mai puţin de 80 m3/ha apă, sub capacitatea de câmp). Azotul se administrează o jumătate la pregătirea patului germinativ (sau concomitent cu semănatul), sub formă de azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide sau îngrăşăminte complexe; cealaltă jumătate, concomitent cu praşila I sau, sub formă nitrică, la praşilele I şi a II-a. Fosforul influenţează puternic procentul de ulei, iar în anumite condiţii determină şi o sporire a producţiei de sămânţă, chiar mai accentuată decât azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultiva în nici un caz fără fertilizare cu fosfor, deşi este citată de numeroşi autori ca având o capaciate mare de folosire a fosfaţilor din sol; acest lucru nu este valabil pentru fazele iniţiale de creştere. Pe de altă parte, în ţara noastră regimul precipitaţiilor şi temperatura (în cultură neirigată) din perioada de înflorire şi fructificare nu permit o valorificare superioară a rezervelor de fosfor din sol. Absorbţia fosforului urmează un ritm apropiat de cel al azotului şi depinde mai mult de explorare a solului de către rădăcinile florii-soarelui. Pentru floarea-soarelui cele mai indicate îngrăşăminte cu fosfor sunt cele complexe. Dintre îngrăşămintele simple se va folosi, cu mai bune rezultate,
82

superfosfatul concentrat pe soluri uşor acide şi superfosfatul simplu pe soluri neutre şi alcaline (V. BÂRNAURE, 1991). Epoca de administrare este vara sau toamna, înainte de arătura de bază, cu încorporare sub brazdă. O parte din fosfor (circa 1/3 din doză) se poate aplica pe rând, odată cu semănatul, cel mai bine sub formă de îngrăşăminte NP. Acest mod de fertilizare favorizează o bună înrădăcinare şi creştere iniţială a plantei, conferindu-i rezistenţă la secetă şi făcând posibile economii la cantitatea de fosfor, de 15 - 20%.
Tabelul 4.1.1 Doze de azot (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 2.500 3.000 3.500 1,5 94 107 117 2,0 85 98 111 2,5 80 93 103 Indicele de azot 3,0 77 89 100 3,5 74 87 97 4,0 72 85 95 4,5 71 84 94

Dozele de fosfor recomandate în tehnologia actuală de cultivare a floriisoarelui sunt prezentate în tabelul 4.1.2 (după CR. HERA şi col., citat de V. BÂRNAURE, 1991).
Tabelul 4.1.2 Doze de fosfor (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui
Producţia (kg/ha) 15 3.000 3.500 124 146 P-Al (ppm) (P2O5 mg/100 g sol = P-Al - ppm x 0,23) 20 114 135 25 103 124 30 93 115 35 84 105 40 76 97 45 67 89 50 60 81

Potasiul. Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care îl restituie în proporţie de 90%, prin resturile vegetale rămase după recoltare. Potasiul are influenţe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de către floarea-soarelui, sporirea rezistenţei la frângere, la atacul diferitelor boli. La insuficienţa potasiului, plantele de floarea-soarelui rămân mai mici şi capătă aspect de tufă (cu internodii scurte şi frunze dese). Suprafaţa foliară se reduce drastic la carenţa de potasiu. Pe solurile cu mai puţin de 15 mg K2O/100 g sol) (soluri brune, soluri podzolite şi podzolice) trebuie folosite 60 - 80 kg potasiu/ha. În cultură irigată, potasiul trebuie folosit în toate condiţiile. Ca îngrăşăminte cu potasiu, produse industrial, se recomandă sarea potasică, administrată toamna (sub arătură), îngrăşămintele complexe de tip NPK (înainte sau concomitent cu semănatul). Gunoiul de grajd aduce sporuri de producţie mai mari (700 - 800 kg/ha) pe soluri carbonatate şi pe cele podzolite. Se realizează o mai bună valorificare a
83

gunoiului de grajd pe ansamblul rotaţiilor, dacă acesta se administrează la planta premergătoare (porumb, sfeclă, cartof - în condiţii de irigare) (V. BÂRNAURE, 1991). Floarea-soarelui valorifică superior efectul remanent al gunoiului de grajd. Plantele de floarea-soarelui prezintă, uneori, semne de suferinţă specifice dezechilibrului de nutriţie cu microelemente, mai frecventă fiind carenţa de molibden (în primăverile răcoroase, pe solurile acide) şi cea de bor (în anii cu primăveri secetoase), carenţe care se combat prin încorporarea, o dată cu lucrările solului, a 0,55 - 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 - 1,5 kg/ha molibdat de sodiu. Lucrările solului Floarea-soarelui necesită un sol bine afânat, fără hardpan şi structurat, care să permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al buruienilor. Aceasta este o garanţie a unei bune alimentări cu apă şi elemente nutritive a plantelor şi o mai bună rezistenţă la cădere. Cele mai frecvente consecinţe ale unei pregătiri neglijente a solului pentru floarea-soarelui sunt: stagnarea seminţei în sol, care nu reuşeşte să străbată crusta compactă de la suprafaţa solului; tendinţa pivotului rădăcinii de a se dezvolta superficial atunci când întâlneste o zonă prea compactă; concurenţa cu buruienile până în stadiul de 5 perechi de frunze. Lucrarea de dezmiriştit se realizează cât mai devreme posibil după recoltarea premergătoarei şi este urmată de arătura adâncă, efectuată pe un sol scurs bine, evitând, pe cât posibil, patinarea care netezeşte şi compactează fundul brazdei. Adâncimea arăturii pentru floarea-soarelui trebuie să fie de 22 - 25 cm; lucrarea mai adâncă este necesară pe terenurile puternic îmburuienate sau cu cantităţi mai mari de resturi vegetale rămase pe teren şi pe solurile compactate. În zonele mai umedă şi pe solurile mai grele, îmbunătăţrea regimului aerohidric al solului, prin scarificare la 60 cm, aduce sporuri de producţie de până la 28% (M. CROITORU, citat de V. BÂRNAURE, 1991). În primăvară, pentru a obţine un pat germinativ cât mai aproape de aceste cerinţe ideale, trebuie limitat numărul de treceri pe teren cu utilajele agricole la un minim care să evite tasarea excesivă. În plus, trebuie să nu se lucreze pe un sol insuficient scurs în adâncime; în asemenea situaţii, este de preferat, să se întârzie câteva zile data semănatului. La umiditate ridicată, tasarea produsă de roţile tractorului determină deteriorarea însuşirilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se lucrează nu realizează o mărunţire a solului, ci o fragmentare în felii a acestuia, care îngreuiează şi întârzie pregătirea patului germinativ şi favorizează pierderea umidităţii din sol.
84

asigurându-se o răsărire rapidă (explozivă). O atenţie deosebită trebuie acordată folosirii de seminţe mari şi omogene. Puritatea fizică creşte până la 100% şi capacitatea de germinaţie peste 95%. şi nu se realizează o distribuţie uniformă a plantelor pe teren. decojite. Seminţele germinabile intacte dau germeni normali în proporţie de 95%. 1989). Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută cu combinatorul. Conservarea apei în sol constituie un obiectiv esenţial care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ. şi nu mai devreme. iar cele decojite şi cu miez parţial lipsă sub 85 . uniformă (fără goluri). pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii. solul trebuie lucrat superficial. pierderile de la semănat la răsărit pot ajunge la 25 40%. HERA şi col. Sămânţa şi semănatul Obţinerea de plante viguroase printr-o răsărire uniformă şi rapidă este determinată de folosirea la semănat a unui material semincer cu indici calitativi superiori: valoare biologică şi culturală ridicată (puritate fizică minimum 98%. lipsa bolilor. Prin ultimele lucrări sunt încorporate erbicidele şi îngrăşămintele. printr-un număr cât mai redus de lucrări. Prin această operaţiune sunt îndepărtate seminţele mici. Pentru aceasta. întoarcerea şi răscolirea energică a solului. lanuri mai puţin atacate de boli şi sporuri de producţie. în cazul hibrizilor. în ziua sau preziua semănatului. atacate de boli (pătate). O lucrare efectuată de unii cultivatorii de floarea-soarelui de la noi (şi care se justifică adesea) este alegerea seminţelor la masă. se lucrează cu grapa cu discuri uşoară în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. germinaţie minimum 85%). prin care se favorizează pierderea apei prin evaporare într-o perioadă în care aceasta este accelerată de temperaturile în creştere şi vânturile care bat cu intensitate (CR. fisurate. Pentru a realiza un pat germinativ corect trebuie folosite agregate complexe.Suprafeţele lucrate bine încă din toamnă şi care la desprimăvărare se prezintă fără resturi vegetale şi nivelate se lucrează cu combinatorul. cele fisurate . Calitatea patului germinativ este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru si de evitarea lucrării când solul este prea umed. în cazul folosirii de seminţe mici. în cazul soiurilor. fără spărturi sau fisuri. iar cele arate în toamnă. în anumite condiţii.85%. integritate fizică. cu scopul de a evita numărul de treceri prea mare (combinatoare).. se va evita afânarea excesivă. care prezintă denivelări şi unele resturi vegetale incomplet încorporate. Sămânţa trebuie sa fie din anul precedent şi să aparţină unor categorii biologice superioare. şi să fie din F1.

semănatul se face.0 kg/t de sămânţă). La semănatul prea timpuriu. tiofanat metil + tiuram (Tiramet 60 PTS. citaţi de V. condiţii favorabile pentru germinarea rapidă şi uniformă a seminţelor şi răsărirea plantelor. plantele sunt debile. în primăverile secetoase se recomandă semănatul la începutul intervalului.. 1992). datorită reducerii umidităţii din sol şi de deplasarea fazei de înflorire în perioada 86 . BARBULESCU şi col.5 kg/t de sămânţă).75% (uneori sub 50%) (ZOIA CERESNYES şi N. Durata optimă de semănat în fiecare an este de 5 . de specialişti. la hibrizii nerezistenţi (Fundulea 206. Întârzierea semănatului este însoţită de răsărirea neuniformă a plantelor. ROMAN. iar în cele umede şi reci se poate semăna ceva mai târziu. procentul de ulei. astfel. V. Semănatul culturilor de floarea-soarelui începe atunci când în sol se realizează pragul minim de 7°C la adâncimea de încorporare a seminţei (şi vremea este în curs de încălzire). Întârzierea semănatului în a doua jumătate a lunii aprilie sau începutul lunii mai determină scăderi importante de producţie. ROMAN şi col. 1986). 4 kg/t de sămânţă) sau oxadixil (Wakil PTS. Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) se fac tratamente cu unul dintre produsele: procimidon (Sumilex 50 PU. Calendaristic. BÂLTEANU şi GH. Epoca de semănat. de regulă. de asemenea. producţia de seminţe scade şi se diminuează. 1 kg/t de sămânţă). atacurile de mană şi putregai alb sunt mai pronunţate. 2 kg/t de sămânţă). PANĂ. Calendaristic. 2. mancozeb + tiofanat metil (Mancoben 60 PTS. Felix). 1991). momentul semănatului florii-soarelui este determinat de evoluţia condiţiilor climatice în primăvară. Se recomandă să se efectueze tratamente contra manei (Plasmopara helianthi) cu metalaxil (Apron 35 SD. perioada optimă de semănat începând.6 zile. după unele estimari. 28 l/t de sămânţă) efectuate centralizat. contra bolilor şi dăunătorilor este obligatorie.Agriotes sp.25 l/t de sămânţă). la circa 15 zile de la desprimăvărare (GH. vinclozolin + carbendazim (Konker SC. deoarece aceste produse sunt foarte toxice (după AL. 1. 1993). multe seminţe pier prin mucegăire. între 25 martie (zone cu desprimăvărare mai timpurie) şi 15 aprilie. Pentru controlul dăunătorilor (răţişoara porumbului . răsăritul se prelungeşte şi este eşalonat ( după GH.Tanymecus dilaticollis şi viermilor sârmă .BÂRNAURE.) se recomandă tratamente cu carbofuran (Furadan 35 ST sau Carbodan 35 ST sau Diafuran 35 ST. Tratarea seminţei de floarea-soarelui înainte de semănat. sunt asigurate. V. iprodione (Rovral 50 PU. 2 kg/t de sămânţă). 2.

Adâncimea de semănat este de 5 . Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând la semănat să fie uniformă. cu cât solul este mai uşor). la sporirea proporţiei de seminţe seci. 50 cm.15% (exprimate în seminţe germinabile/m2) faţă de densităţile de recoltare. distanţă care asigură o mai bună distribuire pe teren a plantelor. iar cele superioare pentru hibrizii cu talie mică şi rezistenţă bună la frângere şi cădere.5 cm adâncime pe soluri mai grele. se seamănă la 70 cm între rânduri . umede şi numai dacă nu se folosesc erbicide triazinice. Densităţile excesive duc la cădere şi frângere (plante mai înalte şi mai subţiri). între diferite distanţe de semănat experimentate în condiţiile de la noi (70 cm. Cantitatea de sămânţă la hectar. Distanţa dintre rânduri. corespunzătoare densităţilor optime. În condiţii de cultură neirigată sau irigată prin aspersiune. pentru asigurarera creşterii şi dezvoltării armonioase a tuturor plantelor. În climatul mai umed din vestul Europei.60. 70 cm/25cm). Ceilalţi hibrizi cu talie mai înaltă reacţionează bine la o densitate intermediară.5 kg/ha. 87 . Trebuie subliniat că în zona solului brun-roşcat din Câmpia Română.de secetă din a doua jumătate a lunii iulie.000 . care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânţa în curs de germinare şi provoacă pagube (efecte fitotoxice . scăderi drastice de recoltă s-au constatat doar la întârzierea semănatului până în ultimile zile ale lunii aprilie. obişnuit. Valorile de densitate inferioare sunt recomandate pentru soiul Record. În condiţii bune de vegetaţie.distanţă care permite utilizarea sistemei de maşini de la porumb. ceea ce determină importante scăderi de producţie. atac de boli (mai ales pătarea brună.000 plante/ha în cultură irigată. la consumuri specifice mai mari de apă şi elemente nutritive. între 4. ca atare.0 si 5. diferenţele de producţie nu sunt importante. variază. În conditii de irigare prin brazde se seamănă la 80 cm distanţă între rânduri.7 cm. La semănat se vor asigura densităţi mai mari cu 10 .000 plante/ha în cultură neirigată şi 50.50. culturile de floarea-soarelui sunt semănate la 60 cm între rânduri. se poate semăna la 4 . este generalizat semănatul florii-soarelui la distanţa de 70 cm între rânduri. Trebuie reţinut că. prin care sunt asigurate posibilităţile de combatere a buruienilor prin praşile mecanice.cu atât mai mari. la formele existente în prezent în cultură în România. dar şi la putregai). producţiile cele mai mari se obţin dacă la recoltare există 45.000 . Densitatea.

La interval de circa 15 zile se face a treia praşilă mecanică. o viteza redusă (4. CÂRNU şi colab.2 stupi/ha) înainte de înflorire.3 ori manual pe rând. Alegerea erbicidelor şi a asociaţiilor de erbicide depinde de buruienile prezente în parcela în care se cultivă floarea-soarelui. Prăşitul are un rol dublu: de a completa acţiunea erbicidelor (în numeroase cazuri erbicidele nu asigură distrugerea completă a buruienilor) şi de a ameliora structura solului şi a favoriza dezvoltarea tinerei culturi.10 cm la prima praşilă.70 cm. A doua praşilă mecanică trebuie făcută la interval scurt (10 . Zona de protecţie la prăşit creşte de la 8 . deci. o condiţie importantă. Prima prăşilă se face imediat ce rândurile de floarea-soarelui se disting bine şi s-au format primele două frunze adevărate. 1986). floarea-soarelui trebuie.15 cm la ultima (frunzele sunt rigide şi se rup cu uşurinţă). 1982).600 kg/ha (I.5 km/h) permite o repartiţie optimă a seminţelor pe rând şi uniformitatea adâncimii. deoarece se lovesc plantele (planta este foarte sensibilă la rupere).. Ultimul prăşit se efectuează la înălţimea plantelor de 60 . plantele fiind sensibile şi la acoperirea cu pământ.10 cm. ceea ce va asigura o răsărire uniformă a plantelor.13. Floarea-soarelui se prăşeşte de 2 .40 zile. 88 . viteza I la prima lucrare şi vitezele II şi a III-a la următoarele (după A. imediat ce apar buruienile. prin instalare de stupi de albine (1. Lucrările de îngrijire Floarea-soarelui este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor până în stadiul de 5 perechi de frunze. Tratamentele. contra bolilor pot aduce sporuri substanţiale de producţie (plus 30 . Mai întâi se prăşeşte mecanizat şi apoi se prăşeşte manual. BONJEAN. până la 14 . aduce sporuri de producţie de 300 .56%). Este indicat să se folosească la primele lucrări discuri de protecţie a rândurilor. să fie protejată prin tratamente cu erbicide şi prin prăşit. Într-un interval de 30 . la avertizare. Principalele variante de combatere a buruienilor din culturile de floarea-soarelui cu ajutorul erbicidelor sunt prezentate în tabelul 5. întârzierea făcând imposibilă intrarea în lan cu cultivatorul. Viteza de lucru se stabileşte astfel ca să nu se arunce pământul pe rând: de regulă. Erbicidarea.5 . Prăşitul culturii influenţeaza hotărâtor creşterea plantelor şi nivelul recoltei. în vecinătatea culturilor. de asemenea.Respectarea vitezei de semânat este. la adâncimea de 6 . Polenizarea suplimentară a florii-soarelui.12 zile).3 ori mecanic între rânduri şi de 2 .

pierderi mari la recoltare sau imposibilitatea recoltării mecanizate). Sensibilitatea maximă a plantelor se înregistrează la răsărire şi la formarea calatidiului. este o soluţie pentru limitarea infestării. Select. 1993). iar pierderile de plante pot depăşi 30% (C. 1 kg/ha). folosind unul din produsele: iprodione (Rovral 50 PU. spre sfârşitul verii). V.. Pagubele cele mai importante se observă cel mai mult după înflorit. 2 l/ha). Agentul patogen se conservă în sol sub formă de scleroţi o durată mare de timp. pe solului brun-roşcat din Câmpia Română. Cultivarea hibrizilor Super. procimidon (Sumilex 50 WP. în situaţia în care umiditatea persistă. Felix. ROMAN. pe solurile unde apare exces de umiditate (aşa cum este solul brun-roşcat). Boala a apărut în 1981 în judeţele din vestul României şi s-a extins foarte repede. 2 kg/ha.8 ani. Dacă predomină atacul pe calatidiu. 0. umiditatea favorizând atacul (atac timpuriu frecvent). 1 kg/ha). vinclozolin (Ronilan 50 WP. V. Pieirea plantelor şi reducerea drastică a densităţii lanurilor pot conduce la scăderi de producţie foarte importante. carbendazin (Bavistin 50 WP. cu exces temporar de umiditate.Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este o boală care poate apărea pe orice parte a plantei (se manifestă ca un putregai alb).4 l/ha). Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciupercă care se conservă pe resturile de cultură infestate rămase la suprafaţa solului. fusilazol (Punch 40 EC. 1984). 89 . este favorizat atacul târziu. Boala se propagă prin conidii în timpul vegetaţiei şi prin miceliu şi scleroţi de la un an la altul (C. iprodione + carbendazim (Calidan SC. Festiv. Contaminarea se face la nivelul solului. atacul este mai putin amplu şi dăunător. al doilea la 10 . îndeosebi în zonele mai umede.5 kg/ha). În anii secetoşi. acoperind ţesuturile senescente cu o cuvertură cenuşie (apare mai ales pe calatidiu. Infestarea se face în primăvară. în anii cu veri ploioase. 1 kg/ha). primul în intervalul de la diferenţierea netă calatidiului. până la apariţia florilor ligulate. în toate fazele de vegetaţie. Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este o ciupercă care se poate dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui.15 zile după sfârşitul înfloritului. şi. tratamentele la sămânţă sunt eficiente. se recomandă 2 tratamente. cu frecvente porţiuni depresionare (crovuri) boala a fost semnalată pentru prima dată în 1984 (C. se poate ajunge la distrugerea ţesuturilor tulpinii şi căderea în masă a plantelor (reducerea producţiei. GHEORGHIEŞ. În cazul ambelor boli. deprecierea calităţii. 1. BĂRBULESCU şi col. GH. GH. GHEORGHIEŞ. benomil (Benlate 50 WP. cu rezistenţă la putregaiul alb. de ordinul a 7 .

. Irigarea. 1 l/ha). 0. vinclozolin + carbendazim. pe solurile mai grele şi în primăverile umede şi răcoroase. carbendazin. cu dimetoat (Sinoratox 35 CE.5 l/ha). nuarimol (Trimidal 9 EC. dăunători foarte păgubitori pe majoritatea terenurilor agricole de la noi. al doilea la diferenţierea calatidiului.5 l/ha) în amestec cu deltametrin (Decis 2. Sunt obligatorii tratamentele la sămânţă cu produse conţinând carbofuran.8 perechi de frunze. În prezent. din stadiul de 90 . Combaterea dăunătorilor. Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) este o boală răspândită în toată ţara şi considerată. simptomele de atac manifestându-se încă de la începutul vegetaţiei. până la apariţia florilor ligulate. dar planta utilizează mai bine rezervele de apă din sol la desprimăvărare şi precipitaţiile din cursul vegetaţiei. cultivarea hibriziilor toleranţi. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile de plante rămase în sol. Cei mai importanţi sunt gărgăriţa porumbului sau răţişoara (Tanymecus dilaticollis) şi viermi sârmă (Agriotes sp. Select.5 EC. cea mai păgubitoare boală a floriisoarelui. sau. importanţa ei s-a redus prin măsurile preventive care se iau (extinderea cultivării hibrizilor rezistenţi . respectarea rotaţiei de 6 ani.Festiv. evitarea amplasării culturilor de floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate. Faza de sensibilitate maximă la secetă se situează într-un interval de circa 40 zile (corespunzând creşterii plantelor şi înfloritului calatidiului). în perioada răsăririi florii-soarelui. când nu s-au efectuat aceste tratamente. În vegetaţie se recomandă două tratamente: primul în faza de 6 . viermii sârmă crează probleme pe terenurile cu încărcare mare de păioase. cu dimetoat+deltametrin (Dimecis 300. În anumite situaţii. Eficiente sunt măsurile preventive: distrugerea resturilor vegetale. Felix şi Select. Atacul de răţişoară este mai puternic în sudul şi estul ţării.25 l/ha). 3. sau când floarea-soarelui urmează după porumb.ROMAN). folosind preparate pe bază de fusilazol. sunt necesare tratamente. sau produse conţinând trifumizol (Trifmine 30 WP. 1993). 2 l/ha). bioxazol (Baycor 300 EC. iprodione + carbendazim (după recomandările de la combaterea putregaiurilor). dar şi în unele primăveri. Consumul de apă al florii-soarelui este asemănător cu cel al porumbului. secetoase şi calde. tratarea seminţelor înainte de semănat). 1 kg/ha). 3. până nu demult. Super. după porumb şi în primăverile calde şi secetoase. când răsărirea şi dezvoltarea plantulelor se desfăşoară mai lent. O mare atenţie trebuie acordată distrugerii samulastrei de floarea-soarelui şi a resturilor vegetale (AL.). în lipsa acestuia. BARBULESCU şi col.

Pentru o producţie de 3. păsărilor. bolilor.000 . norma de udare este de 1. Perioada de recoltare se situează. se produc pierderi mari prin scuturare. Recoltarea Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80 .3). Durata normală de recoltare mecanizată a unei sole cu floarea-soarelui este de 6 . Perioada în care apa de irigare determină sporuri de recoltă este formarea calatidiului. în caz contrar. florile de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate.000 kg/ha. între ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie.85 % din calatidii au culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15 . pentru a nu decortica seminţele şi a nu 91 .000 m3/ha la următoarele. O recoltare prea târzie diminuează producţia prin pierderile de boabe datorită scuturării. prevăzută cu echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui şi reglată corespunzător: turaţia bătătorului trebuie redusă la 450 . necesarul de apă este de 40 . un disponibil de apă de 160 mm în sol + precipitaţii este suficient pentru a obţine un indice foliar nelimitant (2. dăunătorilor. La irigarea pe brazde. nevoile plantei sunt de 420 mm apă.8 zile. Insuficienţa apei la înflorit diminuează numărul de seminţe pe calatidiu. pentru care s-a calculat un necesar de 150 .200 m3/ha la prima udare şi 800 . în România (cu unele diferenţe în funcţie de zonă şi climat).60 m3/ha şi zi. Recoltarea se face cu combina pentru cerale.500 kg/ha. La irigarea prin aspersiune. situat calendaristic în lunile iunie şi iulie.700 rotaţii/minut.5 . în mod normal.3 udări cu norme de 400-800 m3/ha.1.200 mm de apă disponibilă (apa din sol + ploi + irigare). Recoltarea mecanizată a culturilor de floarea-soarelui se poate începe de la 15 % umiditate şi trebuie să se încheie cel mai târziu la 9 . în medie. unele calatidii intră în supracoacere şi pierderile de seminţe prin scuturare pot ajunge chiar la 1. În functie de zonă şi hibrid. Până la înflorire. iar seceta în faza de umplere a seminţelor afectează MMB şi conţinutul in ulei. resturile de flori de pe calatidiu cad singure. În caz contrar. trebuie urmărit să fie menţinut un foliaj în activitate cât mai îndelungată. înflorire şi umplerea seminţelor.10% umiditate. În faza de maturitate.buton floral (de 3 cm) la stadiul de sfârşit de înflorire. la un timp de revenire de 7-14 zile. O dezvoltare uniformă a culturii şi o coacere cât mai omogenă sunt condiţii importante pentru recoltarea cu pierderi minime.1. în funcţie de textura solului (la irigarea prin aspersiune).20 % sunt încă galbene). lipsa ploilor în această perioadă impune aplicarea a 2 .

Pe suprafeţe restrânse şi în anumite condiţii speciale. Calatidiile sunt tăiate cu secera. dar consumul mare de muncă manuală limitează folosirea acestei metode de recoltare. Este important de subliniat că se reduc mult pierderile prin scuturare. scuturare. 4.creşte conţinutul de impurităţi.2. Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după 3 ani.30 mm la intrare şi 12 .000 kg/ha.35%.. ventilare bine reglată. borceagul de toamnă şi trifoiul roşu după prima coasă. dezvoltarea bolilor. când 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30 .18 mm la ieşire.300 si 2. pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Din contră. producţiile medii în ţările mari cultivatoare se situează între 1. BÂRNAURE. Defolierea chimică este recomandată în cazul maturării întârziate a floriisoarelui sau când recolta este ameninţată de atacul agenţilor patogeni Botrytis sau Sclerotinia. Recoltarea prea devreme a culturilor înseamnă un conţinut ridicat de impurităţi umede. pericolul deprecierii recoltei şi cheltuieli mari de uscare.500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură. cartoful timpuriu. după 9 zile de la tratament. se apelează la recoltarea manuală a culturilor de floarea-soarelui. Floarea-soarelui este o plantă cu mare capacitate de producţie. Producţii. RAPIŢA Tehnologia de cultivare Rotaţie Bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul până la începutul lunii august. GUMANIUC şi col. dar fără a antrena seminţele pline. decojirea seminţelor la treierat. Pe plan mondial. Multe unităţi agricole cu experienţă în cultivarea florii-soarelui obţin frecvent producţii de seminţe de peste 2. 3 . 1991). la staţionar. distanţa bătător-contrabătător va fi 25 . citat de V. după 7-8 ani. 92 .500 kg/ha.10 l/ha). căderea plantelor. un recoltat prea târziu sporeşte pierderile prin atacul păsărilor. care depăşeşte 4. Nu se cultivă după soia şi floarea-soarelui. mazărea. Producţiile medii în ţara noastră se situează în jur de 1. Se foloseşte diquat (Reglone 20 LS.500 kg/ha. iar în caz de atac de Sclerotinia. umiditatea seminţelor scade la 15 . pentru a asigura condiţii bune de pregătire a terenului şi acumularea apei necesare răsăririi.17% şi se poate recolta (N. pentru a elimina seminţele seci şi resturile de flori. Cele mai bune premergătoare sunt: cerealele de toamnă. sunt puse la uscat şi apoi sunt treierate cu combina.

0 1. Întreaga doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază.200 kg. sunt absorbite în perioada de la desprimăvărare şi până la începutul fructificării. SOLTNER (1990). pentru 100 kg seminţe.190 kg. BÎLTEANU (1993). 40 . a determinat obţinerea de sporuri economice atât la rapiţă.60 kg azot. 2. După D. 1979).80 kg.75 kg P şi 2. Cantităţile de fosfor şi potasiu variază între 100 . 30 .2. potasiu 60 . plus partea aeriană de masă verde. Îngrăşămintele chimice aplicate singure sunt foarte bine valorificate.0 . Gunoiul de grajd. se impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili. BÎRNAURE. Lucrările solului Arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului la adâncimea de 20 . 93 . iar restul de 2/3 din doza de azot va fi dată primăvara timpuriu. rapiţa consumă 2 kg N. consumul specific este de 50 . 0. fosfor 50 – 80 kg.140 kg.25 cm.60 kg fosfor. în agregat cu grapa stelată. 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de microelemente.5 7. Până la semănat arătura se menţine curată de buruieni. BÎRNAURE (1979) menţionează că. cât şi la cultura dublă care a urmat sau la grâul semănat în toamnă (GH. citat de GH. în diferite ţări mari cultivatoare de rapiţă.5 kg P2O5. cele mai mari cantităţi. mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. pentru corectarea acesteia în limitele pH 6.50 kg potasiu. Pentru o tonă de seminţe şi producţia de biomasă aferentă. Absorbţia elementelor nutritive are loc cu intensitate din primele faze de vegetaţie. urmând ca arătura să se realizeze după prima ploaie.5 kg N.5. Dozele de îngrăşăminte pentru cultura rapiţei în funcţie de producţia planificată şi valorile cartării agrochimice privind conţinutul în fosfor. următoarele: azot 80 – 180 kg. BÎLTEANU şi V. se aplică amendamente cu calciu. în general. însă. În situaţia când solul este uscat şi arătura nu poate fi efectuată fără a scoate bolovani.Fertilizarea Rapiţa este foarte pretenţioasă la fertilizare. 50 .140 kg. Italia 150 kg. V. 10 kg K2O. Pe solurile cu reacţie acidă.60 kg calciu.30 t/ha. fiind o mare consumatoare de elemente nutritive. Franţa 120 . potasiu şi indicele azot sunt. aplicat direct culturii de rapiţă în cantitate de 20 . Germania 150 . În acest caz se reduc dozele de îngrăşăminte chimice cu 1.5 kg K pentru fiecare tonă de gunoi de grajd. pentru producţii de circa 3 000 kg/ha seminţe se aplică următoarele doze de azot: Suedia 120 .

pentru a asigura încorporarea seminţei la adâncimea optima. inclusiv Sorghum halepense din seminţe. TIANU. ŞARPE. Semănatul mai devreme.10 kg/ha.15 septembrie. Balan. PICU şi A. cu început de alungire a tulpinii. datorită reducerii gradului de ramificare a plantelor. în funcţie de umiditatea solului şi textură. se asigură 100 . în majoritatea ţărilor cultivatoare. nu necesită praşile. 1 . favorizează o creştere avansată a plantelor până în iarnă. sunt mai rezistente la cădere şi se pot recolta mecanizat în condiţii bune. Sămânţa se tratează cu Rapco T7 (6 kg la 100 kg sămânţă) sau cu alte produse ca Ronilan 50 WP Sumilex WP.5 cm. Dacă terenul este prea afânat se tăvălugeşte înainte de semănat. la semănat. a avea la recoltare 80 . pierderile prin scuturare.3.5 cm.5 .1. 1987). La această distanţă culturile luptă mai bine cu buruienile. textura şi calitatea pregătirii patului germinativ. Rowral 50 WP (1 kg/t). 1983. Cantitatea de sămânţă este de 6 . La aceste densităţi se asigură o coacere mai uniformă. sau Ro-Neet sunt de preferat. în toamnele cu precipitaţii.80 plante/m2. Lucrările de îngrijire Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele menţionate în tabelul 4. Speciile monocotiledonate anuale şi perene (costrei din rizomi) pot fi combătute prin aplicarea în vegetaţie (postemergent) a erbicidelor selective ca: 94 . Densitatea plantelor la recoltare. Semănatul. iar pentru estul.110 plante/m2. 1985). în prima urgenţă. vestul şi nordul ţării. să aibă puritatea minimă de 97% şi germinaţia minimă de 85%. POP. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să provină din anul însămânţării. P. astfel. la distanţa între rânduri de 12.Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adâncimea de semănat. La data semănatului terenul trebuie să fie bine mărunţit şi aşezat. În ţara noastră. Rapiţa de primăvară se seamănă timpuriu. Semănatul se realizează cu semănătorile pentru cereale. Perioada de semănat în sudul ţării este 5 . Adâncimea de semănat este de 2.10 septembrie (I. în funcţie de umiditatea solului.2.150 boabe germinabile/m2. ZAHAN. Erbicidele volatile Treflan. determină scăderea rezistenţei la iernare şi dispariţia unui număr mai mare de plante sau a tulpinilor florifere principale. deoarece combat foarte bine samulastra de grâu sau orz şi numeroase specii de buruieni anuale. pentru. este de 70 . 1983. I. micşorându-se. Se aplica preemergent şi se încorporează prin dublă discuire (N.

075 l/ha prin două tratamente.0 – 5. Se aplică o udare în toamnă cu 300 400 m3 apă/ha.0 4.21 zile.30%. Tăierea plantelor se realizează cu vindroverul.5 – 4 4.0 – 8.) se combat prin tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t. tăind miriştea sub brazda de rapiţă.200 l apă.0 7.0 Balan (180 g/l benefin) 6.0 5. sau direct cu combina de cereale. Intervalul de pauză este de 14 .0 – 7.0 l/ha. Targa super. Puricii de pământ (Phyllottreta sp.5 l/ha. plantele se treieră din mers cu combina. 3 l/ha.2. sau cu Sumicidin 20 CE 0. După câteva zile. în care seminţele îşi desăvârşesc maturitatea şi umiditatea scade la 12 .0 Dual 500 (500 g/l metalaclor) 3. de 25 . Producţii Recoltarea este dificilă din cauza scuturării uşoare a seminţelor. Recoltarea directă cu combina va fi efectuată la 5 .0 – 6.3 l/ha.0 Erbicide Irigarea este necesară în sudul ţării. Agil 1. Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) se combate cu Fastac 10 CE . în două faze. Gărgăriţa tulpinilor (Centorrhynchchus sp. În momentul 95 . 2 .10 zile. în doză de 1.025% în perioada înfloritului.5 1/ha. la “mirişte” înaltă de 20 .1 Combaterea chimică a buruienilor din cultura de rapiţă Dozele de produs comercial în funcţie de conţinutul solului în humus 2 – 3% 3 – 4% Treflan 24 EC 3. Combaterea dăunătorilor. pentru stimularea răsăririi plantelor şi a formării rozetei de bază până la întrarea în iarnă.7 zile după aplicarea desicantului Reglone.5 l/ha. Galant super 1.0 Lasso (480 g/l alaclor) 4. Aramo 1.14%.3 l/ha şi a 150 .5 – 4. iar seminţele au început să se brunifice şi au umiditatea.0 7. cu interval de pauză de 7 . Leopard 1.25 cm. Pantera.0 – 5.500 m3/ha şi la încheierea înfloritului cu 500 -600 m3/ha.Fusilade forte 1 – 1.) se combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE.0 – 5.0 l/ha.0 Ro-Neet (720 g/l cycloate) 6. Se execută mecanizat.0 – 7. Recoltare. Recoltarea în două faze se execută când plantele au culoare galbenă.0 – 8. Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se combat cu Sinoratox 35 CE sau Carbetox 37. Tabelul 4. Udările târzii favorizează căderea plantelor şi atacul de afide. Select super. Primăvara sunt necesare udări la începutul legării primelor silicve cu 400 . la combină făcându-se modificările necesare pentru prevenirea pierderilor şi a spargerii sau descojirii seminţelor. în faza când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a început colorarea seminţelor.0.

borceagul. umiditatea seminţelor trebuie să fie în jur de 16%. fusarioza). acumularea germenilor unor boli (septorioza. Fertilizarea Pentru o tonă de substanţă uscată recoltată.000 – 4. antracnoza.000 kg/ha. Deşi nu consumă cantităţi mari de elemente 96 . iar în anul următor se asigură o producţie normală de fân. CAP. cu excepţia celor cu boli comune (cartof. cauzată de un complex de factori cum ar fi secreţiile autotoxice ale rădăcinilor (lineina). dimineaţa şi în cursul nopţii. 4. în ultimii ani.). rugina. 5 PLANTE TEXTILE 5. INUL PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Inul pentru fibre este pretenţios la planta premergătoare. Când nu poate fi asigurată uscarea imediată. Lucrarea se execută seara. sfeclă). ierburi perene etc. acidifierea şi acumularea unor compuşi toxici (Fe. Mn). inul pentru fibre extrage din sol 12 kg azot.A. înmulţirea unor buruieni specifice care elimină în sol secreţii ce inhibă germinaţia inului (Camelina alyssum şi Euphorbia sp.C. aşa cum s-a dovedit în experienţele de la S. Producţia medie de rapiţă în Europa.declanşării recoltatului. şi Botrytis cinerea. dacă au fost fertilizate corespunzător şi nu au fost atacate de Rhizoctonia sp. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 2. Pe acelaşi teren. Cele mai bune premergătoare sunt: grâul de toamnă. leguminoasele anuale (mazărea). Culturile succesive şi grâul de toamnă găsesc condiţii foarte bune de sol. depozitarea se va face în straturi de 5 . Inul pentru fibre se poate folosi ca plantă protectoare pentru morcov. Plantele bune premergătoare sunt orzoaica şi porumbul neerbicidat cu triazine. În zonele unde se practică “topitul la rouă” se seamănă perpendicular pe rândurile de in o graminee care formează un covor ierbos ce favorizează topitul.800 kg/ha. Seminţele sunt imediat precurăţite şi uscate la umiditatea de 9 – 10%. Nu se vor folosi ca plante premergătoare şi nici postmergătoare cânepa şi rapiţa. Livada. consumul unor microelemente (mai ales bor). Al. necurăţite de silicve şi se vor lopăta până la scăderea umidităţii la 10%.9 kg P2O5 şi 18 kg K2O. a fost în jur de 2. precum şi cartoful sau sfecla pentru zahăr. inul pentru fibre nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani din cauza aşa-numitei “oboseli” a solului sau “alergia inului” faţă de el însuşi.10 cm. După inul pentru fibre pot urma toate plantele de cultură.1.

Dozele de îngrăşăminte chimice se diferenţiază în funcţie de soi. Dozele minime se recomandă după cereale de toamnă şi la soiurile sensibile la cădere. coeficientul de valorificare a îngrăşămintelor este scăzut: 70 . inul pentru fibre este foarte pretenţios la fertilizare. Fosforul. biosinteza celulozei şi rezistenţa fibrelor.5:1. favorizează formarea fasciculelor compacte. 15 . formarea frunzelor. şi peste 80% din K2O până la începutul înfloritului. 97 . cantităţile de fosfor puse la dispoziţia plantei să fie egale sau mai mari decât cele de azot. asigurat în cantităţi optime.20 kg/ha. iar cele maxime după plante prăşitoare şi la soiurile rezistente la cădere (Mădăraş. în cantităţi suficiente. Pe solurile cu fertilitate mijlocie (8 . determină randamentul în fibre şi calitatea acestora. Raportul între elementele nutritive NPK să fie de 1:3:3 pe solurile fertile.80% la azot.70% din P2O5. dozele de fosfor şi potasiu se măresc cu 20 . pe solurile care au primit amendamente cu 1 . şi 12 .25 mg K2O la 100 g sol) se recomandă N32-64. din următoarele considerente: are perioadă scurtă de vegetaţie. iar în microzonele cu precipitaţii abundente se măresc cu 10 . După plante leguminoase dozele de azot se micşorează cu 20 . iar pe solurile sărace de 1:1. iar pe solurile cu fertilitate scăzută (sub 7 mg P2O5 şi 15 mg K2O la 100 g sol) să se utilizeze N48-80. rădăcina este slab dezvoltată şi cu capacitate redusă de a folosi elementele mai greu solubile din sol. prin executarea unor lucrări în timpul vegetaţiei. K64-96.).2 ani înainte. favorizează sporirea numărului de fibre elementare în fascicule şi depunerea celulozei în pereţii celulelor. Cercetările din ţara noastră au precizat că fertilizarea inului pentru fibre trebuie să se facă cu toate cele trei elemente nutritive de bază (NPK). Potasiul. absorbţia intensă a elementelor nutritive are loc de timpuriu şi într-un termen scurt: 70% din azot. P64-96. intensifică asimilaţia clorofiliană.10 mg P2O5.5. atenuează efectul negativ al azotului.60% la potasiu. Insuficienţa şi excesul elementelor nutritive micşorează producţia şi calitatea acesteia. P48-80. iar cele de potasiu egale sau mai mari decât cantităţile de fosfor.30 kg/ha.nutritive. Azotul favorizează creşterea tulpinii. de 1:2:3 pe solurile cu fertilitate mijlocie. Mureş etc. producţia de seminţe şi ulei.20% la fosfor şi 50 . 60 . influenţează favorabil uniformitatea maturării. însămânţarea în rânduri apropiate exclude posibilitatea favorizării solubilizării elementelor nutritive.30 kg/ha. scurtează perioada de vegetaţie. planta premergătoare. fertilitatea solului şi desimea semănatului.

Gunoiul de grajd nu se aplică direct inului pentru fibre. aplicat prin încorporare în sol sau extraradicular în timpul vegetaţiei. cu puritatea minimă de 99%. mărirea rezistenţei acestora. mărunţindu-l pe adâncimea semănatului. sub formă de sulfat de zinc. cartof. Folosirea borului a determinat sporuri de 120 .adăugându-se. totodată. încorporându-se bine resturile vegetale. Manganul a determinat creşterea randamentului de fibre. cu MMB cât mai mare posibil. Aplicarea se face cu avionul. când s-au lăsat cărări la semănat şi după ce se evaporă roua. 0. Aplicarea a jumătate din doza de azot la pregătirea patului germinativ şi jumătate în faza de brădişor determină sporirea proporţiei de fibre lungi cu 8 15%.). de asemenea. Dacă este cazul. iar cuprul a mărit activitatea fotosintetică. a determinat sporuri de producţie în zone mai reci şi mai umede din Franţa.200 kg/ha la fibre şi 100 160 kg/ha la seminţe. terenul menţinându-se afânat şi curat de buruieni. fără a pulveriza solul (pericol de formare a crustei). elicopterul sau terestru.1. să fie sănătoasă. recomandânduse la planta premergătoare. datorită excesului de azot. cele cu fosfor fie sub arătura de bază. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. Microelementele au influenţă pozitivă asupra producţiei şi calităţii acesteia. îmburuienează solul. Cu ajutorul combinatorului se pregăteşte patul germinativ. nu este folosit complet datorită perioadei scurte de vegetaţie. sistemul radicular slab dezvoltat şi este sensibil la îmburuienare. fie în primăvară la pregătirea patului germinativ. Se efectuează o arătură adâncă la 23 .30 cm după cele târzii (porumb. Îngrăşămintele cu potasiu se aplică sub arătura de bază. Sămânţa şi semănatul Sămânţa trebuie să aparţină soiului zonat.0 kg/ha bor pentru atenuarea efectului dăunător al calciului asupra calităţii fuiorului. nivelat până la venirea iernii. se încorporează şi erbicidele antigramineice. iar sub această adâncime solul să fie tasat.25 cm după plante premergătoare ce eliberează terenul timpuriu şi la 28 . Lucrările de bază se efectuează în funcţie de planta premergătoare şi grosimea stratului arabil. deoarece duce la căderea “în vetre” sau pe toată suprafaţa. Lucrările solului Inul pentru fibre are seminţe mici. reduce procentul de fibre în tulpini şi rezistenţa acestora la rupere. Primăvara. sub formă de îngrăşăminte complexe. să fie 98 . germinaţia minimă 85%. sfeclă etc. Zincul. fără să scadă producţia. patul germinativ se pregăteşte cu multă atenţie (grădinăreşte).3 .

lucioasă. datorită pericolului îngheţurilor târzii. Semănatul mai adânc sau mai la suprafaţă determină goluri în lan. inul poate fi distrus de eventualele temperaturi scăzute (-1°C distruge plantele în faza cotiledonală).5 – 2.5 kg. Distanţa între rânduri. 99 .5 .3 cm pe cele mai uşoare. în funcţie de fertilitatea solului (desime mai mare pe soluri mai fertile). Capsella bursa-pastoris şi altete. se utilizează erbicidul Dikotex 40 EC (40% MCPA) în doză de 1.3000 plante/m2. Raphanus raphanistrum. omogenă. cum sunt: Chenopodium album.8 kg/t sau Carbodan 35 ST 8 kg/t. Adâncimea semănatului este de 1. structurate. De la semnat şi până la recoltare se produc pierderi de 27 .2.5°C. Semănat prea devreme. Epoca de semănat. rezistente la cădere.2 kg la tona de sămânţă sau contra bolilor şi dăunătorilor (puricilor) şi cu Furadan 35 ST .5 cm. Oftanol T . Gheorgheni. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la MCPA (acid 2 metil-4 chlorphenoxiacetic).50% din valoarea producţiei. dar semănatul se face când în sol. îmburuienare şi purici. folosită în România. valea Râului Negru. Densitatea la semănat. Din cauza creşterii lente în primele faze de vegetaţie şi umbririi reduse a solului. mai târziu se scurtează faza creşterii intense. atacul puricilor aduce prejudicii lanului. neramificate. epoca semănatului (desime mai mare în epoca optimă) şi rezistenţa soiului la cădere (desime mare la soiurile rezistente). Temperatura minimă de germinare este de 2 . Sinapis arvensis.5 cm. inul poate fi invadat de buruieni ce pot produce pagube de 25 . semănatul se efectuează când temperatura în sol ajunge la 7°C. Thlaspi arvense. Tratamentele se efectuează numai pe cale uscată. 2 . Combaterea buruienilor prin pliviri manuale este costisitoare şi greu de efectuat.lipsită de cuscută. În depresiunile Ciuc.0 cm pe solurile mai grele (lutoase) şi mijlocii (nisipo-lutoase) şi 2 . la adâncimea de 4 . desimea semănatului trebuie să fie de 2400 .3°C.3 zile la rând. temperatura de 4 .3. 1. la orele 7 dimineaţa.800 – 2. Ca urmare. Lucrări de îngrijire Erbicidarea. Sămânţa se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fusariozei (Fusarium lini) cu Tiradin 75 . singura cale de distrugere fiind combaterea integrată din care nu lipseşte folosirea erbicidelor.35% faţă de numărul seminţelor încorporate în sol. tulpinile şi fuiorul rămân de dimensiuni mai reduse. Cercetările din ţara noastră şi din alte ţări au evidenţiat că desimea optimă la recoltare a inului pentru fibre este de 1. cu fibre lungi. Semănat în epoca optimă inul formează tulpini înalte. este de 12.0 l/ha.000 plante/m2. se realizează.

8 cm Diizocabul şi la 3 .5 . 10 . 1 l/ha.0 l/ha sau Nabu S (20% sethoxydim) + Buctril M în doze de 1..) se tratează cu următoarele erbicide: Avadex BW EC (48% triallte) în doză de 5.5% fluazifop .0 + 1.) se utilizează unul din următoarele erbicide: Brominal flax (12% bromoxynil + 12% MCPA). Illoxan (28% diclofop) + Buctril M în doze de 3. printre care se află şi odosul (Avena fatua).6 l/ha.15 g/ha.10 cm înălţime. Sonchus arvensis. când plantele de in au 6 .7 l/ha.0 l/ha care se aplică după răsărirea inului. Fusilade Super (12.0 l/ha.4% humus) care se aplică înaintea semănatului şi se încorporează în sol la 3 . zâzania (Lolium remotum).. Galium aparine. Convolvulus arvensis.p-butyl) + Buctril M în doze de 1.5 cm înălţime a inului şi până la 25 cm înălţime. Aceste erbicide se aplică înainte.4 frunzuliţe şi până la înfrăţirea acestuia. 3. mohorul (Setaria sp. Glean (75% chlorsulfuron). Culturile de în infestate cu buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate.1. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de cotiledoane sau rozetă de frunze. 2. sau Dual 500 (50% methalachlor).4 frunzuliţe. până la 25°C.10°C.4 l/ha..5 + 1. 100 . Aceste erbicide se încorporează în sol prin două treceri perpendiculare cu combinatorul la adâncimea de 6 . dozele fiind calculate în funcţie de conţinutul solului în humus (de la 1 la 4%). în doză de 3 .5 cm erbicidele Lasso şi Dual. 2 . Echinochloa crus-galli şi Sorghum halepense). se recurge la aplicarea erbicidelor antigramineice: Diizocab (70% butylate).0 . Atriplex patula. iar temperatura aerului mai mare de 14°C. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza cotiledonală sau de rozetă. iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de rozetă. iar buruienile se află în faza cotiledonală sau de rozetă şi temperatura aerului înregistrează de la 8 . Vicia sp. în doză de 4 . sau Lasso (48% alachlor). Buctril M (20% bromoxynil + 20% MCPA). când odosul are 3 .2. În zonele în care se întâlnesc şi specii de buruieni monocotiledonate (Setaria sp.5 . 4.6. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente sau mediu rezistente la MCPA (Amaranthus sp. Polygonum convolvulus. în timpul şi după faza de “brădişor”. 1.0 l/ha se aplică atunci când odosul are 3 . de la 4 .aplicându-se în faza de brădişor.5 cm cu combinatorul. Erbicidele antidicotiledonate se aplică conform cu indicaţiile de la punctele 1 şi 2. Basagran (48% bentazon).6 l/ha.5 l/ha (1 . în doză de 4 . Matricaria sp.

Utilizarea microelementelor bor (250 g/ha). Combaterea dăunătorilor. asociat cu erbicide antidicotiledonate (Buctril M. Tratamentele se efectuează cu maşini de prăfuit sau stropit.1 l/ha în 300 – 400 l apă/ha. Aceste tratamente se execută atunci când nu s-au tratat seminţele cu insecticide la însămânţare.Pythium debaryanum. cu Basagran în doză de 2 . putrezirea plăntuţelor de in .5 CE – 0.2 kg/ha.Oidium lini. Brominal flax (1.2 l/ha. zinc (100 g/ha) şi molibden (100 g/ha). a determinat sporuri mai mari de producţie.350 l/ha soluţie pentru tratamente corecte. 6. în momentul când lăstarii acestuia au înălţimea de 10 . Combaterea bolilor (făinarea . septorioza .1 kg/ha sau Sinoratox 35 CE . Pe terenurile infestate cu buruieni rezistente la toate erbicidele.25 cm cu erbicide asociate: Fusilade Super (2 l/ha) şi unul din erbicidele Buctril M (1 l/ha). Combaterea cuscutei (Cuscuta epilinum).3 l/ha sau Fastac 10 EC – 0. care atacă plantele sub formă de vetre. se combate cu insecticidele Fastac 100 . pătarea brună . Glean). Adăugarea în soluţia de erbicidare cu Dikotex a 9 kg/ha azotat de amoniu sau 14 kg/ha uree a determinat o mai bună combatere a buruienilor şi obţinerea unor sporuri de producţie de 90 . 101 . Pirul (Agropyron repens) poate fi combătut cu Fusilade Super în doză de 4 . fiind diminuat atacul unor boli (bacterioză. Tripsul inului (Thrips linarius).130 kg/ha fibre şi 70 . iar a doua erbicidare se face când inul are înălţimea de 20 . iar în timpul vegetaţiei. Puricii (Aphtona euphorbiae) se combat în momentul răsăririi plantelor de in.Phoma linicola. antracnoza .Septoria linicola) se face prin tratarea seminţelor.5 cm înălţime. rugina .Colletotrichum lini. la avertizare.5 .10 cm) cu Dikotex 40 EC în doză de 1. Basagran. alături de azot.90 kg/ha sămânţă. La efectuarea erbicidărilor postemergente se vor folosi 200 .5 l/ha) sau Glean (10 g/ha). cu Fundazol sau cu alte fungicide. se face cu Reglone 3 .5 l/ha. fusarioza Fusarium lini. fuzarioză şi rugină). Când nu se dispune de erbicide ce se aplică preemergent.0. Combaterea trebuie să se facă înainte de fructificarea cuscutei.15 cm.4 l/ha sau plantele se cosesc şi se ard după ce s-au uscat.5.Melampsora lini. care atacă în verile mai secetoase din faza de 30 cm înălţime a inului până la înflorire. după ce s-a evaporat roua de pe plante şi pe timp liniştit.4 l/ha sau în faza de “brăduţ” (6 . trebuie evitată amplasarea inului. pe terenurile îmburuienate se practică două erbicidări postemergente: prima erbicidare se efectuează când inul are 4 . când produc cele mai mari pagube utilizânduse insecticidele Decis 2.

700 m3/ha. se renunţă la aparatul de legat şi tulpinile 102 . seminţele au culoarea galbenă şi vârful castaniu. cu atât mai mult cu cât consumul de apă al plantelor se reduce după încetarea creşterii. Dacă tulpinile nu sunt maturate uniform şi suficient uscate. ca atare nu este necesară. după care se leagă în snopi şi se depozitează sau se transportă la beneficiar. şi se efectuează prin aspersiune. Când s-au uscat suficient. apoi snopii se aşează câte 4 . inul realizează fibre de calitate bună şi producţii mici de seminţe.Irigarea inului este necesară în zonele şi anii cu vreme secetoasă.20 cm. prin care se asigură realizarea producţiilor mari. Irigarea după înflorit poate favoriza căderea plantelor. care se scutură de pământ şi se aşează în pale pe categorii de lungime şi culoare. la care rămân verzi numai frunzele superioare. încât rezultă fuior puţin. cantitativ şi calitativ. În această fază se recoltează plantele de in prin smulgere. seminţele se desprind de pe pereţii fructului. Recoltarea Fazele de maturare ale inului pentru fibre sunt următoarele: Maturarea galbenă-timpurie se recunoaşte prin culoarea galbenă a plantelor. dar mai puţin elastice.3 udări cu 600 . vârful tulpinii şi capsulele.3 săptămâni pentru a se usca complet. frunzele au căzut. prin smulgere cu mijloace mecanizate sau manuală a plantelor. aşezate sub formă de piramidă. Recoltat în această fază. seminţele s-au întărit. Tulpinile şi capsulele au culoarea castanie-brună. fibrele s-au lignificat. După 1 . aplicându-se udarea de răsărire cu 200 . Recoltarea mecanizată se realizează cu combina rusească LKV. unde rămân 1 . Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin culoarea plantei galbenă-închis. Fibrele sunt rezistente. au luciu caracteristic soiului şi culoarea castanie.2 zile se leagă în snopi cu diametrul de 15 . Maturarea deplină. Smulgerea manuală a inului se face în mănunchiuri mici. care smulge plantele.250 m3/ha iar în timpul creşterii intense 2 . inferior calitativ şi cu multă puzderie aderentă. le decapsulează şi le leagă în snopi. cu pereţii subţiri. au pierdut elasticitatea.4 T. lungi de circa 1 m.6 în piramidă pentru uscare. Frunzele bazale au căzut. Recoltarea inului se face la maturitatea tehnică. În zonele mai ploioase plantele se lasă nelegate. snopii se clădesc în şire separate pe categorii de calitate la marginea solei şi accesibile mijloacelor de transport sau se predau direct centrelor de colectare sau topitoriilor.

din care 70% sunt tulpini uscate.0 kg CaO. Fertilizarea Având un consum ridicat de substanţe nutritive. fasole. Solele recoltate mecanizat trebuie să fie plane. Capsulele recoltate pe diferite căi se treieră cu combina C-12.6 . cânepa consumă 12 . lucerna. cu plante uniforme. practicarea monoculturii este contraindicată. importată din fosta Cehoslovacie. care favorizează larvele moliei cânepei (Grapholita delineana). Deşi cânepa se autosuportă mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren (cânepişti). 10% seminţe şi 20% pleavă. Tot mecanizat. oscilează între 4.2 CÂNEPA PENTRU FIBRE Tehnologia de cultivare Rotaţia Cele mai bune plante premergătoare pentru cânepă sunt trifoiul. 103 . 5. grâu sau borceag. reglată în acest scop sau cu maşini speciale în topitorii. leguminoasele anuale (mazăre. meliţatul etc. Inul ajuns în topitorii se decapsulează (dacă această operaţie nu s-a făcut la recoltare) urmând preindustrializarea (topitul. ducând la înmulţirea buruienilor.).rămân în brazdă continuă (pale) pe teren (LK-4 T). Plantele uscate în brazde pot fi legate în snopi manual sau cu maşini speciale (PTP-1). care influenţează producţia de tulpini şi fibre. porumbul neerbicidat cu triazine şi neatacat de sfredelitor (Pyrausta nubilalis).5 kg P2O5.000 kg/ha. Cânepa nu se seamănă după floarea-soarelui şi tutun (datorită plantei parazite comune Orobanche sp. sfredelitorului porumbului şi lupoaiei (Orobanche sp.19. soia).4 . a moliei.0 kg K2O. În urma topirii inului se obţin circa 14 . 15. cu excepţia florii-soarelui şi tutunului. puricilor (Psylliodes attenuata). leagă tulpinile în snopi sau le poate lăsa în brazdă continuă (TLZ-4). 4. secara. în condiţii favorabile şi cu tehnologii corecte. inul pentru fibre se poate recolta şi cu combina TLZV-4. cartoful.). curate de buruieni. triticale şi alte plante.). cânepa este pretenţioasă la fertilizare. La o producţie de 1 tonă tulpini. remarcându-se consumul ridicat de calciu şi azot.7. din care 47 . Producţiile soiurilor actuale.14 kg azot.27% fibre.76% fuior şi 60 – 24% câlţi.500 – 8.0 4. sfecla pentru zahăr. 6. După cânepă se cultivă cu rezultate bune grâul de toamnă. când se renunţă la aparatul de legat. care smulge plantele.

Fertilizarea cu cantităţi mari de elemente nutritive este necesară din următoarele considerente: cânepa are sistemul radicular mai puţin dezvoltat (8 10%) comparativ cu biomasa totală; capacitatea de absorbţie a rădăcinilor este mică; dacă se cultivă pentru fibre, are perioada de vegetaţie mai mică (105 - 115 zile); capacitatea de utilizare a elementelor nutritive este relativ redusă (58% N; 13% P2O5; 30% K2O); acumularea a 70 - 75% din substanţa uscată în a doua parte a vegetaţiei; absorbţia într-o perioadă relativ scurtă (jumătatea lui iunie - sfârşitul lunii iulie) a 70 - 85% din necesarul de azot, 65 - 80% din necesarul de fosfor şi 75 - 80% din necesarul de potasiu (SALONTAI, 1971). Ca urmare a acestor exigenţe, se impune o fertilizare abundentă şi o împrăştiere uniformă a îngrăşămintelor. Azotul influenţează pozitiv producţia de tulpini şi fibre; contribuie la dezvoltarea rapidă a plantelor, realizând sporuri de producţie între 15 - 40% pe cernoziomuri şi 100 - 174% pe soluri brune (în experienţe mai vechi), rezultate confirmate în cercetări mai noi (SEGĂRCEANU, 1978). Cânepa pentru fibre se fertilizează cu 100 - 120 kg/ha azot după cereale păioase în funcţie de indicele de azot (4,5 - 1,5), adăugându-se 15 - 25 kg/ha după prăşitoare sau scăzându-se 20 - 30 kg/ha după leguminoase (HERA, 1981). Pe soluri acide se recomandă nitrocalcarul, îngrăşămintele complexe, ureea, iar pe soluri neutre azotat de amoniu, ureea îngrăşămintele complexe. Cea mai bună metodă de aplicare a azotului ar fi 50% din doză la pregătirea patului germinativ şi 60% înainte de îmbobocire, dar în practică, de obicei, se aplică întreaga doză la pregătirea patului germinativ. Fosforul şi potasiul determină un randament mai mare în fibre şi îmbunătăţirea însuşirilor tehnologice ale acestora (structură, rezistenţă elasticitate). Potasiul măreşte rezistenţa tulpinilor la frângere. Se recomandă 50 80 kg/ha P2O5 şi 30 - 80 kg/ha K2O, administrate sub arătura de bază; sub formă de îngrăşăminte complexe, ele se aplică la pregătirea patului germinativ, dacă din diferite motive nu s-au aplicat sub arătura de bază. Cânepa monoică se fertilizează cu N150P120K120. Gunoiul de grajd realizează sporuri însemnate de producţie administrat direct sau la planta premergătoare. După plantele ce se recoltează devreme (cereale păioase, rapiţă) gunoiul se aplică direct în doză de 20 t/ha în zonele subumede şi 30 t/ha în zonele umede, făcându-se corecţii asupra azotului şi fosforului. Când planta premergătoare este cartoful, sfecla pentru zahăr sau porumbul, gunoiul se aplică acestor plante (sporuri 20 - 110%).
104

Îngrăşămintele organo-minerale (20 t/ha gunoi + N40-70P40K60) determină sporuri deosebit de mari la producţia de tulpini şi fibre, precum şi îmbunătăţirea calităţii acestora. Pe solurile turboase şi mlăştinoase o atenţie deosebită trebuie acordată microelementelor bor, mangan, cupru (GH. BÎLTEANU, 1974). După eficienţa economică a fertilizării, cânepa poate fi considerată o plantă care valorifică foarte bine îngrăşămintele. Lucrările solului După recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului într-un timp cât mai scurt, se efectuează arătura la adâncimea de 25 - 28 cm în condiţii optime de umiditate. Pe vertisoluri (smolniţe) şi pe alte soluri grele (lăcoviştile din Banat), cânepa impune efectuarea a două arături sau scarificarea la adâncimea de 60 cm. După recoltarea cartofului, a sfeclei sau porumbului se lucrează mai întâi cu grapa cu discuri şi apoi se ară. Arătura se menţine curată de buruieni, nivelată şi afânată cu ajutorul grapei cu discuri urmată de grapa cu colţi reglabili. Patul germinativ se pregăteşte în primăvară cu combinatorul la adâncimea de 5 - 6 cm, ocazie cu care se încorporează şi erbicidele preemergente ce se aplică în sol. Sămânţa şi semănatul Sămânţa destinată semănatului trebuie să aibă cel puţin 98% puritate şi minimum 75% capacitate de germinaţie (geminaţia este foarte bună când depăşeşte 90%) şi MMB cât mai mare (peste 20 - 22 g), când se asigură un spor de peste 30% la producţia de fibră. Materialul de semănat se tratează cu Tiradin 75 – 2,5 kg/t sau Tiramet – 2,5 kg/t şi cu produse corbifuge. Epoca de semănat corespunzătoare este atunci când în sol, la adâncimea de 5 - 7 cm, temperatura se menţine la 7 - 8°C (înainte de semănatul porumbului). La semănatul prea timpuriu, plantele suferă din cauza temperaturilor scăzute, cresc încet, nu ajung la înălţimea normală, puricii produc pagube mari, iar întârzierea semănatului favorizează atacul moliei (Grapholita delineana) scurtează perioada de vegetaţie, plantele înfloresc prematur, producţiile sunt mai scăzute, iar fibrele au însuşiri tehnologice inferioare. Densitatea la semănat este de 400 - 450 nucule germinabile la m2 la cânepa dioică pentru a se realiza 330 - 380 plante recoltabile la m2, iar la cânepa monoică se recomandă 350 - 450 nucule germinabile la m2. Aceste desimi se realizează cu 80 - 95 kg material de semănat la ha. Distanta între rânduri la semănat, cea mai folosită, este de 12,5 cm la distanţă mai mare între rânduri (20 cm) înălţimea plantelor nu este mai mare decât
105

la 12,5 cm, dar creşte grosimea tulpinilor, se diminuează svelteţea şi calitatea fibrelor (SEGĂRCEANU, 1978). Semănatul se efectuează cu semănătorile universale: SUP - 15, SUP - 21, SUP - 29. Adâncimea semănatului este de 3 - 4 cm pe soluri normale; pe soluri mai uşoare sau în primăveri secetoase, adâncimea ajunge la 5 - 6 cm. După semănat se trece cu grapa cu colţi reglabili (colţii mult aplecaţi), pentru a nu lăsa vizibile rândurile şi a evita, astfel, pagubele produse de ciori, porumbei şi alte păsări, care ar consuma seminţele netratate cu produse corbifuge. Lucrările de îngrijire Pe solurile mijlocii, bine structurate şi corect lucrate, cânepa reuşeşte bine fără alte lucrări de îngrijire. Dacă terenul este prea afânat, sau primăvara este secetoasă, se aplică o lucrare cu tăvălugul imediat după semănat. Eventuala crustă ce apare după semănat şi care ar împiedica răsărirea se distruge cu grapa uşoară având colţii aplecaţi sau tăvălugul stelat. Erbicidarea. Buruienile perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis) se înlătură prin pliviri selective manuale. Prin semănatul des şi creşterea rapidă, cânepa are capacitatea de a distruge buruienile prin umbrire şi prin microclimatul specific creat, nefiind necesare erbicidele în cazul cânepei pentru fibre, acestea administrându-se, de regulă, la cânepa pentru sămânţă. În cazul când se utilizează erbicide, trebuie avută în vedere sensibilitatea mare a cânepei la acţiunea fitotoxică a acestora, mai ales la erbicidele antidicotiledonate. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se recomandă unul din erbicidele: Diizocab (70% butylate) în doză de 4 - 6 l/ha, Triflurom (24% trifluralin) în doză de 3 - 5 l/ha, Dual 500 (50% metolachlor) în doză de 3 - 5 l/ha, Lasso (48% alachlor) în doză de 4 - 6 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează Patoran (50% metobromuron) în doză de 3 - 5 kg/ha sau Afalon (50% linuron) în doză de 1,5 2,5 kg/ha. La toate erbicidele dozele minime se aplică pe soluri cu 1,5 - 2% humus, iar cele maxime pe soluri cu 3 - 4% humus. Erbicidele Diizocab şi Triflurom se încorporează în sol prin două treceri cu combinatorul la 8 - 10 cm adâncime, iar erbicidele Dual şi Lasso la 3 - 5 cm. Erbicidele Patoran şi Afalon fie se aplică odată cu Dual sau Lasso, fie se aplică după prima lucrare de încorporare a erbicidelor Diizocab sau Triflurom cu combinatorul, a doua lucrare efectuându-se la 3 - 5 cm adâncime.Combaterea dăunătorilor. Cele mai păgubitoare boli sunt putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), pătarea albă a frunzelor de cânepă (Septoria cannabina), mucegaiul alb
106

(Bothrytis

infestans)

şi

mana

care devin aspre şi casante. care se lasă pe sol în mănunchiuri de 15 . Când plantele s-au uscat pe partea superioară (s-au îngălbenit).5 CE – 0. În această fază se realizează cea mai bună calitate a fibrelor.8 zile.15%. cultivarea de soiuri rezistente. aşezate în formă de foarfece deschise (X) pentru uscare. dacă sunt mai scurte. Atacul de sfredelitor se preîntâmpină prin evitarea porumbului ca plantă premergătoare sau prin tratamente la avertizare cu Methation 50 CE – 2 l/ha sau Decis 2. prin tăierea plantelor de la bază. smulgerea plantelor de lupoaie şi arderea lor. Se scutură apoi frunzele uscate. sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) etc. Recoltarea cânepei se realizează manual sau mecanizat. Cânepa monoică intră în faza de maturitate tehnică în a doua decadă a lunii august.4 l/ha.4 l/ha.5-2. 107 . pentru a nu păta fibrele la topire şi se leagă snopii în două locuri. Sinoratox 35 CE – 2 l/ha sau Decis 2.5 CE – 0. utilizarea seminţelor sănătoase şi tratate. Sumithion 50 CE.). cu însuşiri tehnologice inferioare (în special rezistenţă).6 cm.(Peronoplasmopara cannabina). pierderea fineţei fibrelor. Alţi dăunători ai cânepei sunt: puricele (Psylliodes attenuata).0 kg/ha). Molia cânepei se previne şi combate prin respectarea asolamentelor cu plante bune premergătoare. dacă plantele sunt mai lungi de 100 cm şi într-un singur loc. Puricele se combate prin tratarea seminţelor cu Furadan 35 ST înainte de semănat (8 kg/t) sau în timpul răsăririi plantelor cu Sinoratox 35 CE în doză de 2 l/ha sau cu Wofatox 30 PU. Recoltarea manuală constă din tăierea plantelor cu secera sau cu cuţite speciale la înălţimea de 4 . în concentraţie de 0. molia cânepei (Grapholita delineana).3 zile. semănatul în epoca optimă sau combaterea la pragul economic de dăunare cu Methation 50 CE (1. Recoltarea Epoca optimă de recoltare a cânepei pentru fibră este la sfârşitul înfloririi plantelor mascule (cânepa de vară).20 cm diametru.Bolile de lupoaie se previn prin asolamente de 5 – 6 ani. Un dăunător periculos pentru cânepă este lupoaia (Orobanche sp. Recoltarea mai timpurie duce la obţinerea unor producţii mici de fibră. snopii se întorc cu partea opusă spre lumină şi se usucă încă 2 . după scuturarea polenului florilor mascule. când nu se mai scutură polen. iar întârzierea determină degradarea tulpinilor. în total uscarea realizându-se în 4 .

Producţia de fibră se situează între 2.S. Din greutatea tulpinilor uscate puse la topit rezultă 16 . maşina J. Productivitatea maşinii este de 4 . formând şi baloţi de cânepă uscată. La predarea tulpinilor pentru preindustrializare. sunt astfel protejate (absorb puţină soluţie).1 recoltează cânepa direct în snopi legaţi (1. Din anul 1976 s-a omologat maşina românească de recoltat cânepă MRC2. Produsul Purivel acţionează pe bază de selectivitate morfologică: tulpinile având de 10 ori mai puţine stomate la unitatea de suprafaţă. din care 60% o reprezintă fuiorul şi 40% câlţii.S. Pentru a folosi maşina J.1. cu aparatul de legare a tulpinilor în snopi.8 kg/ha. După uscare se procedează ca şi în cazul recoltării manuale. Tratamentul efectuat prea devreme (când frunzele au culoarea verde normală) depreciază fibrele. desfrunzindu-se tulpinile şi legându-se.15 zile de la începutul scuturării polenului.K -2. grosimea.K. deoarece în mijlocul zilei aerul uscat şi temperatura ridicată duc la cristalizarea produsului pe suprafaţa frunzelor. care se aşează în glugi (piramide) pentru uscare.25% fibră.12 zile înainte de recoltare sau de sfârşitul înfloritului). este necesar să se facă defolierea plantelor. nu se asigură defolierea.83 . se defoliază şi se leagă mecanic în snopi cu maşina de adunat cânepă pentru fibră MACF care serveşte şi pentru manipularea tulpinilor în topitorii. vătămarea de grindină şi puritatea.4 cu o productivitate de 7 . folosind preparatul Purivel (80% metoxuron + 20% emulgator) în cantitate de 6 . ceea ce înseamnă 10 . în proporţie de 90 . Cânepa cultivată pentru fibre realizează producţii medii de 5 . iar producţia este mai mică.12 t ha.6 t/ha tulpini uscate.6 ore după tratament. devenind inactiv. La tratamente corecte defolierea se produce în 10 .Recoltarea mecanizată se face cu maşina J. care taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat subţire. produsul este ineficient. dimineaţa până la orele 1000 sau seara după orele 1700.100%.S. atacul de dăunători. În urma defolierii. culoarea.-2.1. Dacă intervin precipitaţii de peste 5 mm în primele 4 .3. 108 . când nu se foloseşte aparatul de legare. apoi se transportă la topitorii. comparativ cu frunzele.8 ha pe schimb. Dacă se întârzie tratamentul până la degradarea clorofilei plantelor mascule. Tratamentele se fac cu avionul sau elicopterul. După uscare.5 ha pe schimb. soiurile noi cultivate în ţara noastră având un potenţial productiv de 8 .5 ha pe schimb).K. Momentul efectuării tratamentului coincide cu schimbarea culorii frunzelor spre verde-gălbui (10 . se apreciază lungimea.150 l soluţie la hectar.-2.12 zile. care lasă tulpinile tăiate în brazdă subţire pe teren.15 t/ha. folosind 100 .

După cartoful destinat consumului timpuriu. dacă nu s-a manifestat atac de Globodera rostochiensis (nematodul auriu). datorită structurii culturilor.CAP. Totuşi.5 .2 m).Bothrytis cinerea şi alte boli care pot fi transmise cartofului).11% (6°). pe soluri nisipo-lutoase. în funcţie de textura solului. rezistenţei cartofului la efectul prelungit al erbicidelor aplicate la porumb. cu posibilităţi de irigare în zonele secetoase. 6 PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 6. se pot cultiva plante 109 . bostănoase. se face pentru a putea asigura alimentarea raţională a maşinilor de plantat. trifoiul roşu în zonele umede). cu subsol permeabil. Solurile pe care se amplasează cartoful trebuie să aibă un regim aero-hidric echilibrat. porumb-siloz (cultură succesivă sau cultură de bază). leguminoase anuale (dacă nu se folosesc pentru grâu). să fie bine structurate. cu posibilităţi de mecanizare şi irigare. dacă nu există suficient teren corespunzător din punct de vedere textural sau al altor indicatori de fertilitate. ca şi amplasarea culturii prezintă o deosebită importanţă pentru cultivator. floarea-soarelui (ultimele două plante dacă n-au fost atacate de putregaiul cenuşiu . porumbul nu poate fi evitat ca plantă premergătoare. Dimensionarea parcelelor. iar în condiţii de irigare de 5%. Mai puţin indicate ca plante premergătoare sunt sfecla pentru zahăr şi porumbul. netasate şi profunde. orzoaică. este de preferat rotaţia de 3 ani şi chiar de 2 ani. fără pericol de exces de umiditate sau inundaţie (apa freatică sub 1. Ele se amplasează în apropierea unor drumuri corespunzătoare pentru transportul producţiei. În ceea ce priveşte planta premergătoare.1 CARTOFUL Tehnologia de cultivare Rotaţia Pentru realizarea unor producţii mari la cartof şi de calitate bună. în primul rând. deoarece se recoltează târziu. rezultatele cele mai bune se obţin după graminee şi leguminoase perene furajere (lucerna în zona de câmpie. în fermele specializate. secară. Înfiinţarea culturilor de cartof se face. Cartoful nu se cultivă după plante din familia Solanaceae şi nici în monocultură. iar pentru mecanizarea integrală a lucrărilor nu se vor amplasa pe soluri cu panta mai mare de 9 . Deşi rotaţia cea mai corespunzătoare este de 4 ani. luto-nisipoase şi lutoase. orz). transportul fără vătămarea tuberculilor. în pentru ulei. după cereale păioase (grâu.

deoarece partea aeriană a plantei creşte luxuriant. 1974). 63. o parte înainte de plantare şi o parte după formarea tuberculilor. în tubercul se reţin: 66. 1991).1 kg CaO şi 1. 12 . cauzează înnegrirea lor la fierbere şi le micşorează rezistenţa la păstrare. determină formarea unei plante mai mici. pentru o producţie de 1.10 kg N.6 kg azot. 58.A. 1. triticale. În cazul recoltării extratimpurii şi timpurii a cartofului consumul de elemente nutritive este mai mare: 8 . Din consumul total de elemente nutritive.6% azot.9% oxid de calciu şi 40% oxid de magneziu (GH. iar în Germania. şi îngrăşăminte cu magneziu. Azotul se foloseşte în cantităţi mai mari la cartoful timpuriu.A. dar producţia de tuberculi creşte comparativ cu situaţia când întreaga cantitate de azot se aplică la pregătirea patului germinativ sau la plantare.succinamic). mai ales dacă şi umiditatea solului este mai mare. concomitent cu azotul. Excesul de azot este dăunător.U. la care este necesară o creştere mai rapidă a plantei şi. La 1 kg azot se obţin în ţara noastră. azotul nu mai are acţiune negativă asupra producţiei. cu produsul B-9 (Alar .. se acumulează în tuberculi acid clorogenic. Când excesul de azot se asociază cu temperaturi mai scăzute. determinând mărirea masei medii a unui tubercul (peste 80% din tuberculi au greutatea peste 80 g). este de 5.acid N dimetil . pentru a 110 . În alte ţări (Olanda).amino . În unele ţări (S. care determină transferul activ al glucidelor în tuberculi.5 kg K2O. Azotul este elementul determinant asupra producţiei de cartof.6 kg MgO. între 40 şi 110 kg tuberculi. ceea ce frânează tuberizarea şi creşterea tuberculilor. iar după cartoful pentru consum de vară se obţin rezultate foarte bune la grâu. 3. BÎRNAURE. secară. pentru a limita creşterea plantei de cartof se fac tratamente cu Cycocel. 7. Aplicarea azotului în două etape. pe această bază. BÎLTEANU. a tuberculilor.000 kg tuberculi şi părţile aferente de biomasă. castraveţi şi varză de toamnă.succesive: porumb pentru siloz. rapiţă. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive. care le imprimă gust neplăcut. Prin sporirea suprafeţei foliare a plantei şi formarea unui sistem radicular mai activ se realizează absorbţia unor cantităţi mari de substanţe nutritive care se deplasează în tuberculi. după diferiţi autori.8 kg P2O5 7. 3 kg P2O5.2% oxid de potasiu. S. După ce se realizează tuberizarea.U.6% anhidridă fosforică.14 kg K2O (V. Canada) se administrează. orz de toamnă. fasole. porumb pentru boabe. Excesul de azot poate produce resorbţia unor stoloni şi tuberculi diminuează conţinutul şi dimensiunile grăunciorilor de amidon.

s-au realizat sporuri de 370 kg tuberculi la tona de gunoi (V. BÎRNAURE. La stabilirea dozelor de azot trebuie să se ţină seama că în prima parte a vegetaţiei. conferind o bună rezistenţă tuberculilor la vătămări mecanice şi la păstrare. În experienţe executate în zona Făgăraş. Se constată creşterea procentului şi a dimensiunilor grăunciorilor de amidon. Potasiul influenţează mărimea producţiei atât prin numărul de tuberculi. şi mai ales la culturile destinate obţinerii materialului de plantare. Mărind randamentul fotosintezei. cartoful foloseşte mai greu rezervele din sol. Sub influenţa fosforului creşte mai ales numărul de tuberculi în cuib şi mai puţin masa medie a acestora. până la 40 . potasiul participă direct şi indirect la o mai bună rezistenţă a plantei la boli.50 kg tuberculi la 1 kg substanţă activă (P2O5). putânduse obţine sporuri de producţie.15 kg tuberculi pentru 1 kg potasiu substanţă activă (K2O). cât şi prin masa acestora. Alături de fosfor. valori mai mari întâlnindu-se în zona foarte favorabilă climatic. ale azotului. 111 . Fosforul se foloseşte în cantităţi mai mici la cartoful extratimpuriu şi timpuriu. iar soiurile tardive solicită cantităţi mai mari de azot. C.10. folosirea potasiului în culturile extratimpurii şi timpurii realizează mai repede dimensiunile şi greutatea minimă de recoltare a tuberculilor. I969).) gunoiul de grajd este folosit cu precădere pentru fertilizarea culturilor de cartof. deoarece menţine foliajul în stare de funcţionare în intervalele de secetă. Fosforul determină sporuri de producţie mai mici decât azotul. care imprimă rezistentă la fierbere şi contribuie la formarea unui periderm dens.000 . 1971).000 kg tuberculi la ha (ECATERINA CONSTANTINESCU. determinând un număr mai mare de tuberculi la cuib şi o rezistenţă mai bună la păstrare. realizându-se sporuri de producţie de 4. la folosirea economică a apei. Potasiul trebuie utilizat în primul rând la soiurile semitardive şi tardive. elastic. Germania etc. Fertilizarea organică asigură importante sporuri de producţie prin aportul în elemente nutritive şi prin îmbunătăţirea însuşirilor fizice. dar efectele lui sunt mai mici decât ale fosforului şi. Canada. precum şi sporirea proporţiei de amilopectină. unde solurile sunt mai sărace în potasiu. comparativ cu cele semitimpurii. la creşterea conţinutului de amidon şi a rezistenţei la păstrare. dar mai mari la cartoful pentru consum de vară şi de toamnă-iarnă. În numeroase ţări (Danemarca.obţine o recoltă cât mai timpurie. Cartoful este una din plantele care valorifică bine îngrăşămintele cu fosfor. microbiologice şi hidrofizice ale solurilor.I. respectiv.S. Potasiul determină sporuri de producţie cuprinse între 10 ..

GH. BÎLTEANU consideră contraindicat sulfatul de amoniu.30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha P2O5. care conţin clor trebuie aplicate în toamnă. trifoi) pot substitui gunoiul de grajd în anii cu condiţii climatice favorabile. fie compostată cu gunoi de grajd în cantităţi egale.20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha P2O5. care nu concordă cel mai adesea cu cerinţele plantelor. pe solurile cu textură nisipo-lutoasă se măreşte cu 10 . 112 .20 kg/ha doza de azot şi cu 10 kg/ha doza de fosfor. textura solului şi soiul cultivat: după plante tehnice se măreşte doza de azot cu 10 . În funcţie de însuşirile solului. reducânduse dozele de îngrăşăminte chimice cu 2. după leguminoase anuale se micşorează doza de azot cu 10 . soia. cea de fosfor cu 10 .). Prof. datorită atât antagonismelor ionice pe care le provoacă în sol şi în nutriţia plantei.20 kg/ha azot şi fosfor şi cu 30 40 kg/ha potasiu. aplicarea gunoiului de grajd. iar cele cu potasiu. Gunoiul de grajd se administrează la cartof în cantităţi de 30 . Tipurile de îngrăşăminte recomandate în cultura cartofului sunt nitrocalcarul şi ureea pe solurile acide. Dozele de îngrăşăminte se corectează în funcţie de planta premergătoare. fasole. Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele şi reci.40 t/ha. în primul an după aplicarea gunoiului de grajd se micşorează doza de îngrăşăminte chimice cu 10 . când se măreşte eficienţa cu 11 . În apropierea zonelor bogate în turbă se poate utiliza turba în cantitate de 20 .40 t/ha. după leguminoase perene se micşorează doza de azot cu 20 . varză. Elementele nutritive neutilizate de cultura timpurie de cartof sunt valorificate de culturile succesive (castraveţi. pe soluri cu textură luto-argiloasă se măreşte doza de azot cu 10 kg/ha.20 kg/ha P2O5 iar cea de potasiu cu 10 kg/ha K2O. HERA. fie ca atare. porumb pentru siloz etc. Îngrăşămintele cu fosfor se pot folosi fără nici o restricţie.0 kg azot.5 K2O pentru fiecare tonă de gunoi aplicată. Având în vedere eliberarea elementelor nutritive din gunoi în funcţie de condiţiile pedoclimatice. 1 kg P2O5 şi 2. Pe solurile nisipoase îngrăşămintele verzi (lupin. cât şi pentru influenţa negativă asupra însuşirilor culinare ale tuberculilor. gunoiul se va utiliza mai ales pe cele extreme din punct de vedere textural (nisipoase şi luto-argiloase).Gunoiul de grajd se utilizează cu precădere la soiurile tardive şi la cele timpurii (creşterea mai rapidă prin încălzirea solului). ureea şi sulfatul de amoniu (CR.20 kg/ha.20%. lucernă mazăre. cele mai bune rezultate se obţin folosindu-se îngrăşăminte organice şi minerale. iar pe cele neutre azotatul de amoniu. 1975).

tipul şi textura solului.20 cm. prin acumularea apei şi elementelor nutritive în sol şi distrugerea buruienilor.1. fosforul şi potasiu se aplică. Cea mai mare importanţă în cultura mecanizată a cartofului. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor. cu posibilităţi mai bune de executare a lucrărilor de îngrijire în timpul perioadei de vegetaţie şi pentru 113 . În condiţii de mecanizare. practic impermeabil. fie odată cu plantatul. Borul se aplică sub formă de borax 10 kg/ha sub arătura de bază. tasarea solului este. o are evitarea formării bulgărilor.5% P2O5 + 1% K2O + 0. Îngrăşămintele complexe se aplică fie în toamnă. Lucrările solului trebuie executate diferenţiat. iar manganul se aplică extra . pentru recoltarea cu combina. Îngrăşămintele cu azot se administrează numai primăvara la pregătirea patului germinativ sau în două etape. mangan. în concentraţie de 1 . imposibil de evitat. stratul cu argilă. planta premergătoare. toate. odată cu lucrările de îngrijire (prăşit mecanic) sau după tuberizare (10 . dovedindu-se superioară arătura cu subsolaj suplimentar de 10 . făcând posibilă o bună dezvoltare a plantei. mecanizarea culturii reduce mult producţia de tuberculi. mai ales cei de mărimea tuberculilor. 1972). în funcţie de zona climatică.radicular.5 N.facilitând astfel spălarea clorului din sol. începe la 18 . Influenţa negativă a gradului de tasare a terenului se manifestă direct proporţional cu conţinutul de argilă şi de apă al solului (BERINDEI. practic. dau rezultate bune în cultura cartofului. de regulă. de regulă. la pregătirea patului germinativ şi în vegetaţie. sub formă de sulfat de mangan. Lucrările solului Acestea au menirea de a asigura un substrat cât mai afânat cu un regim aero-hidric corespunzător biologiei cartofului. molibden şi zinc.35 zile după răsărire). Simpla trecere a roţilor de tractor pe lângă rândurile de plante provoacă micşorarea producţiei de tuberculi. Îngrăşămintele complexe binare şi ternare. îndeosebi solurile grele. cupru.30 cm pe majoritatea tipurilor de sol. sub arătura de bază. Pe solurile podzolice la care. Solul se mobilizează la adâncimea de 28 . mai ales a tuberculilor în cuib.5. gradul de îmburuienare şi eroziunea solului. În cultura cartofului şi-au dovedit eficienta microelementele: bor.%.radiculare (zeamă bordeleză 1% + 1. Gunoiul de grajd. Tasarea solului reduce considerabil producţia la cartof.15 cm. Suplimentarea elementelor nutritive la cartof se poate realiza şi prin fertilizarea odată cu aplicarea apei de irigare sau prin tratamente extra . facilitându-se executarea unui bilon mare la plantare.

administrarea îngrăşămintelor organice şi celor chimice cu fosfat şi potasiu. transport şi păstrare. Pe solurile mai grele. permiţând plantatul mai devreme în primăvară. dar sub tuberculi. Dacă solul se lucrează în primăvară pe teren insuficient zvântat şi fără mărunţirea corespunzătoare.95% în condiţiile în care capacitatea de lucru 12 . cu repercusiuni negative la recoltare. fără crustă. bulgării se formează tot în cuibul de cartof. 1982). erbicidarea şi recoltarea. bulgării formaţi cu ocazia lucrărilor de îngrijire se găsesc pe bilon sau între biloane.14 ha pe schimb este egală cu cea a grapei cu discuri.2. Lipsa bulgărilor permite plantatul corect cu bilon uniform. Arătura se efectuează imediat după recoltarea plantei premergătoare. tasarea solului de către roţile tractorului duce la formarea bulgărilor la marginea cuibului de cartof. În primăvară. indiferent de mărimea acestora. De asemenea. pentru adâncimi până la 14 cm sau cuţite tip daltă. costurile de curăţire. patul germinativ se pregăteşte numai după ce solul s-a zvântat. uşurează recoltarea mecanizată. forma bilonului. Până la venirea iernii arătura se menţine curată de buruieni. evitând formarea viitorilor bulgări. realizează condiţii foarte bune pentru plantarea cartofului. prin zvântarea mai timpurie şi uniform a terenului. scarificarea terenului (afânarea adâncă) a dat rezultate bune. o eficacitate mai bună a erbicidelor. pentru adâncimi de 14 . folosirea combinatoarelor şi grapelor vibratoare (oscilante) realizează condiţii foarte bune 114 .18 cm (BRIA. Se realizează o adâncime de lucru până la 18 cm şi un grad de mărunţire de 92 . fără alte lucrări de pregătire a terenului. tocarea eventualelor resturi vegetale. pentru a preîntâmpina formarea bulgărilor. influenţând pozitiv uniformitatea adâncimii de plantare. Pentru suprafeţele mari de teren cultivatorul purtat pentru cartof CPC-3. Formarea bulgărilor se datorează modului de executare a lucrărilor solului şi epocii acesteia. Nivelarea solului (înainte sau după arat) este extrem de importantă în cultura mecanizată a cartofului. 1981). echipat cu cuţite daltă sau săgeată. bulgării se formează în mijlocul cuibului de cartof. dacă solul a fost lucrat pe o adâncime mică. Cele mai bune rezultate se obţin când terenul se pregăteşte cu ajutorul cultivatorului echipat cu piese active tip săgeată. Pe unele soluri mai uşoare se poate executa în primăvară plantatul. nivelată. reduce rănirea tuberculilor. Importanţă deosebită prezintă momentul optim de executare a arăturii. printre stoloni şi tuberculi.recoltarea mecanizată (BREDT. în agregat cu tractorul U-650. iar pe parcele mici cultivatorul CPC-2 în agregat cu tractorul L-445.

La cartoful extratimpuriu şi timpuriu se obţin sporuri de producţie de 3. prelate. Pentru reducerea gradului de tasare se practică şi bilonarea din toamnă.tratarea tuberculilor cu formalină 0. îndepărtând tuberculii vătămaţi şi bolnavi. Încolţirea tuberculilor începe cu 30 .15 lădiţe.10 zile). La lucrările de pregătire a solului în primăvară se aplică şi îngrăşămintele cu azot sau complexe.1.2 mm (durează 8 .sortarea materialului de plantare scos din siloz sau depozit. grapă cu colţi şi grapă rotativă elicoidală.pentru plantarea cartofului.18°C. Dacă colţii sunt mari (1 . să fie sănătos. plantatul efectuându-se mai devreme. iar mărimea tuberculilor să fie de 40-70 g.asigurarea pornirii colţilor în vegetaţie prin aşezarea tuberculilor în strat de circa 40 cm în camere încălzite la 16 . iar la nevoie până la 18°C (pentru a urgenta creşterea colţilor).5% (1 l formalină 40% la 80 l apă). fără ca aceştia să depăşească 1 . Folosirea combinatorului s-a dovedit mai avantajoasă pentru pregătirea unui pat germinativ corespunzător. ceea ce se realizează prin sortare la deschiderea silozului sau depozitului. se coboară temperatura la 10 12°C.forţarea creşterii colţilor (sau încolţirea propriu-zisă) se realizează folosindu-se solarii sau alte spaţii care beneficiază de lumină naturală sau artificială. după care se acoperă cu rogojini.15 kg) care se grupează în stive lungi.5 cm) şi plantatul nu este posibil.40 zile înainte de plantare (sfârşitul lunii ianuarie în sud şi vest) şi constă din următoarele operaţiuni succesive: . în cazul terenului cu denivelări şi tasat. folii de material plastic timp de circa 2 ore pentru "sudaţie" (transpiraţie). cât permite spaţiul. 10 . În spaţiile de încolţire tuberculii se aşează în lădiţe (de dorit cu capacităţi de 10 . lăţimea lor rezultând. cu posibilităţi de aerisire şi în care se pot menţine temperaturi de 12 15°C. din aşezarea a două lădiţe puse cap la cap iar pe înălţime se suprapun prin aşezare pe suporţii lor.5 7 t/ha prin încolţirea tuberculilor înainte de plantare.60 cm pentru circulaţia lucrătorilor în vederea controlării şi dirijării procesului de 115 . dacă se urmăreşte o mai bună nivelare şi combatere a buruienilor. . Materialul de plantat şi plantarea Materialul de plantat trebuie să aparţină soiului şi categoriei biologice stabilite pentru zonă. acesta fiind alcătuit în funcţie de starea terenului: numai din vibrocultor. până ce apar colţii în masă. . dar fără buruieni. din vibrocultor şi grapă rotativă elicoidală. Între stive se lasă spaţii de 50 . până la plantare. Calitatea materialului de plantare este hotărâtoare în realizarea producţiilor mari la cartof. prin îmbăiere în soluţie timp de 5 minute. .

. astfel încât substanţele de rezervă de la partea ombilicală a tuberculului să nu migreze spre partea coronară.parte ombilicală lăsându-se cele două jumătăţi netăiate într-o porţiune de circa 1 cm de la margine sau tăierea circulară a tuberculilor pe o adâncime de numai 15 mm. Pentru favorizarea încolţirii cât mai complete a mugurilor aflaţi pe întreaga suprafaţă a tuberculului.încolţire. se recomandă secţionarea de stimulare (metoda Köpetz) care se face transversal pe diametrul parte coronară . pentru a se obţine o încolţire uniformă. turbă. sau mraniţă şi nisip în proporţii egale. rumeguş de lemn sau cu nisip. În producerea cartofilor de consum extratimpurii şi timpurii se practică sistemul de înrădăcinare a tuberculilor preîncolţiţi la lumină. O altă metodă de pregătire a materialului de plantare este tratamentul cu unde electromagnetice. Între straturile de tuberculi se aşează un strat de circa 5 cm material umectat. pentru a nu se rupe colţii şi rădăcinile. . plantându-se cu multă grijă. ultimul strat fiind din materialul de înrădăcinare. Coşurile se ţin în camere de încolţire menţinându-se temperatura normală şi aerisirea de două ori pe zi. folosind vase cu apă pe podea. Acest procedeu se întrebuinţează numai înainte de pornirea mugurilor în vegetaţie (cel mai târziu la sfârşitul lunii ianuarie).3 ori pe zi.iluminarea şi în timpul nopţii.15°C). . stratificarea făcându-se până la umplerea coşului.aerisirea de 2 . Înrădăcinarea se poate face în lădiţe folosite la încolţire. .menţinerea umidităţii relative la peste 85%. Umectarea materialului de înrădăcinare se poate realiza cu soluţii nutritive de fosfor şi potasiu (60 g superfosfat şi 30 g sare potasică în 10 1 apă). luându-se aceleaşi măsuri. Pentru asigurarea unei încolţiri corespunzătoare sunt necesare următoarele: . În fiecare cuib se introduce şi o anumită cantitate de material folosit pentru înrădăcinare (mraniţă. Imediat ce s-a terminat încolţirea la lumină. forţându-se pornirea în vegetaţie a mugurilor aflaţi pe această parte.10 zile.eliminarea tuberculilor cu colţi filoşi şi schimbarea poziţiei lădiţelor în stive din 7 în 7 zile. rumeguş.menţinerea temperaturii recomandate (12 . o dată la stratificare şi o dată după 5 zile. prin care se 116 . realizându-se colţi mai viguroşi (40 w/m2). Tuberculii încolţiţi se ţin pentru înrădăcinare 8 . nisip). timp în care colţii cresc puternic şi la baza lor apar şi se dezvoltă rădăcinile. tuberculii se stratifică în coşuri de nuiele cu mraniţă sau turbă. În momentul plantării tuberculii se transportă în câmp în lădiţele sau coşurile de înrădăcinare. stropirea tuberculilor cu apă cu stropitori sau vermorelul. folosindu-se aparatul "Magnetodia-flux" .

14°C). Plantările timpurii determină formarea unor stoloni mai scurţi.100 Hz.tratarea tuberculilor cu unde aritmice de 50 . plus încă 3 4 cm.3 kg Mancozeb la tona de tuberculi. uşurându-se recoltarea mecanizată a culturii de cartof. se poate face secţionarea şi la materialul neîncolţit.acelaşi tratament ca mai înainte şi încolţirea clasică timp de 8 zile. Tuberculii neîncolţiţi nu sunt afectaţi în sol de eventualele scăderi ale temperaturii: ei nu pornesc în vegetaţie (nu emit colţi) până când nu se realizează temperatura specifică de 6 . În situaţii în care tuberculii pentru plantare sunt prea mari. pe o durată de 7 minute. manual sau cu maşina specială de secţionat. Secţionarea se poate face cu 3 . . care nu 117 . Plantarea timpurie determină sporuri de producţie datorită tuberizării timpurii în condiţii de temperatură şi durată a zilei mai favorabile şi a unui ritm de acumulare a biomasei mai accentuat. Înainte de plantare tuberculii încolţiţi se pot secţiona în porţiuni de câte 3 .tratarea. Epoca de plantare. folosind următoarele variante: . . folosind 10 .7°C.tratarea zilnică a tuberculilor timp de 10 zile. într-o singură zi.20 kg praf de cretă şi 2 . . iar dacă nu se poate face plantarea materialul se menţine în continuare la temperatura de 12 .100 Hz. o singură dată. apoi tratarea din nou a materialului cu unde aritmetice de 50 . folosindu-se mai eficient şi ploile dinaintea secetelor din vară. cu dezinfectarea riguroasă a materialului.4 colţi bine formaţi.100 Hz. deoarece pot interveni ploi care să întârzie lucrarea de plantare. în aşa fel încât să se poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări puternice. În acest caz tuberculii se taie longitudinal pentru a asigura pornirea egală în creştere a colţilor de pe cele două jumătăţi de tubercul. Cartoful preîncolţit şi încolţit se plantează în funcţie de data probabilă a ultimelor îngheţuri ce survin în primăvară din fiecare zonă de cultură.180 minute cu unde aritmice de 50 . Nu trebuie să se aştepte realizarea în sol a 7°C. în situaţii de urgenţă. folosindu-se o cantitate mai mică de material de plantare la unitatea de suprafaţă. timp de 30 minute. Pentru plantarea tuberculilor neîncolţiţi epoca optimă este determinată de zvântarea solului până la adâncimea de plantare.urmăreşte o pornire mai timpurie a colţilor în vegetaţie. cu unde aritmice de 50 .100 Hz. timp de 60 . la care începe pornirea colţilor.8 zile înainte de plantare. timp de 30 minute (întregul proces durează 10 zile.

să se folosească norme de plantare cât mai reduse şi economice prin reglarea desimii. 1963.15 aprilie în zona favorabilă şi până la sfârşitul lunii aprilie în zonele cu climă foarte favorabilă. între soiuri sunt diferenţe semnificative.12 zile şi. în special în anii cu desprimăvărare târzie.. atunci când întârzierea plantatului este mai mare de 6 . Cercetările efectuate în ultimii ani arată că producţiile la cultura cartofului oscilează relativ puţin la densităţi cuprinse între 45 mii şi 70 mii de tuberculi (cuiburi) la ha. ultimul indicator determină norma de plantare. Unii cercetători opinează că este mai indicat să se realizeze un număr mai mic de tulpini iniţiale (4 . în situaţiile când solul nu este suficient de fertil sau elementele climatice sunt nefavorabile (MOORLI J. care asigură producţii bune decât un număr mai mare.8 zile. . Densitatea plantatului. în funcţie de condiţiile de mediu. până la 10 . Tuberculii neîncolţiţi trebuie plantaţi până la 20 martie în zona de câmpie. în funcţie de zvântarea terenului. În fiecare zonă durata plantării trebuie să fie cât mai scurtă. La aceeaşi normă de plantare se preferă 118 . care poate reprezenta 25 .40% din cheltuielile directe de producţie. la 15 . La stabilirea desimii de plantare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte (IANOŞI. DRAICA 1977). 1991): . la 10 .25 zile). VECER A. respectiv costul materialului. La stabilirea desimii de plantare trebuie să se ţină cont că la acelaşi număr de tuberculi plantaţi (respectiv aceeaşi desime).5 la cuib). în special de fertilitatea solului (DRAICA 1985). 1978. Calendaristic cartoful extratimpuriu şi timpuriu se plantează între 5 şi 15 martie în zona nisipurilor din Oltenia şi între 5 . producţia creşte proporţional cu mărimea acestora dar. Scăderi semnificative de producţie se înregistrează în zonele de câmpie. respectiv. Având în vedere că materialul de plantare se produce şi comercializează la greutate.25 martie în restul zonelor de cultură. iar în zonele favorabile şi foarte favorabile climatic. iar planta îşi autoreglează numărul de tulpini iniţiale. se calibrează după diametru şi se plantează la număr.).18 zile.trebuie să afecteze plantele după răsărire (de la plantat la răsărire trec 18 . care se dezvoltă viguros. BREMNER. indiferent de mărimea tuberculului la aceeaşi normă de plantare nu sunt diferenţe semnificative de producţie (ALBEN. care se concurează între ele şi pot debilita planta.numărul de tulpini principale şi tuberculi formaţi la cuib creşte odată cu mărimea materialului de plantare şi a spaţiului de nutriţie şi scade datorită reducerii desimii de plantare.

tuberculi mai mici faţă de cei mari. În cazul când se plantează tuberculi mai mici se măreşte desimea la plantare. 45 . Această densitate se asigură cu 45 . deoarece se formează un număr mai mare de tulpini principale la hectar.60 mii tuberculi/ha (idem şi la irigat).45 mm) . considerând că un tubercul asigură pornirea în vegetaţie a 4 . cât mai ales desimea de plantare.45 mm (diametrul transversal). iar la soiurile care formează număr mare de tuberculi în cuib. în perioada scurtă de vegetaţie a acestor soiuri.55 mii de tuberculi plantaţi la hectar. 70 mii tuberculi/ha (75 . II..60 mm. ceea ce înseamnă 240 . Pentru culturile de cartof extratimpurii şi timpurii se plantează un număr de 65 .1 Densitatea orientativă de plantare la cartof (mii tuberculi / ha).5 tulpini iniţiale viguroase. Orientativ.80 mii tuberculi/ha la fertilizare optimă şi irigare).60 g fiecare. la ambele fracţii de calibrare 119 .240 mii tulpini la ha este suficient pentru a realiza producţii la nivelul potenţialului soiului.1. Scopul culturii Consum extratimpuriu şi timpuriu Consum de vară Consum de toamnă-iarnă Prelucrări industriale Material de plantare Timpurii 70-75 60-65 Soiuri Semitimpurii Semitârzii 65-70 55-60 50-55 50-55 50-55 60-65 55-60 Târzii 45-50 45-50 50-55 Luând în consideraţie "fracţiile de calibrare" a materialului de plantare. (45 .55 mm) . 1969.. (30 .280 mii de tulpini la ha.85 mii tuberculi/ha. 55 . Plantarea unui număr mai mare de tuberculi pentru cartoful timpuriu este determinată de faptul că. Pentru cartoful ce se recoltează la maturitate. desimile menţionate în fracţia I de calibru cresc la 80 . asigurarea unui număr de 220 . desimea plantatului la cartof este dată în tabelul 6.75 mii tuberculi sau porţiuni de tuberculi a câte 3 . nu atât mărimea tuberculilor plantaţi determină producţia de cartof. în condiţii tehnologice corespunzătoare. 1985): I.1. 1963. este redusă compensarea producţiei la unitatea de suprafaţă prin creşterea recoltei la fiecare cuib.1.. La soiurile care produc un număr mic de tuberculi în cuib. un număr mai mare de tuberculi şi producţie mai mare (HOLLIDAY.4 colţi. Tabelul 6. se recomandă următoarele densităţi optime de plantare (BERINDEI. În general. respectiv 40 .. cu mărimea de 30 . EL SAELD. HOLMES 1966). producţia fiind în corelaţie cu numărul de tulpini principale la hectar. pentru a se asigura numărul normal de tulpini principale şi o suprafaţă de asimilaţie clorofiliană mai mare.

60 cm. funcţie de desime plantare Diametrul Greutate tuberculului medie (g) 63500 58000 53300 49400 44400 40400 37000 33300 (mm) 23 . Distanţele între tuberculi pe rând oscilează.30 20 1270 1160 1070 990 890 810 740 670 30 . distanţa între rânduri este de 70 cm. S. fie manual.50 71 4510 4120 3780 3510 3150 2870 2630 2360 50 . Când se plantează cu echipamentul de plantat cartof EPC-4 sau cu maşina de plantat cartofi încolţiţi MPCI-6 (pe terenuri nisipoase). desimea la plantare este 70 .35 27 1710 1570 1440 1330 1200 1090 1000 900 35 .80 mii tuberculi/ha în condiţii de neirigare şi 75 . Tabelul 6. între 19 . iar acoperirea lor se face fie mecanizat cu aceleaşi mijloace. plantarea efectuându-se semimecanizat: se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevăzut cu corpuri de rariţă.55 95 6030 5510 5060 4690 4220 3840 3520 3160 55 .85 mii tuberculi/ha în condiţii de irigare. 75 şi chiar 80 cm) între rânduri este mai avantajoasă pentru mecanizarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare. Cantitatea de tuberculi la hectar se calculează în funcţie de desimea plantatului şi greutatea medie a unui tubercul.60 123 7810 7130 6560 6080 5460 4970 4550 4100 Pentru celelalte scopuri de folosinţă cartoful se plantează cu maşina 4 Sa BP 62. la distanţe între rânduri de 75 cm.1.45 52 3300 3020 2770 2570 2310 2100 1920 1730 45 . Plantarea cartofului la distanţe mai mari (70.2). cantitate ce reprezintă pierderile din timpul manipulării şi păstrării materialului de plantare. În cazul în care se folosesc la plantat tuberculi tăiaţi. care asigură distanţe între rânduri de 50. ceea ce uşurează mult lucrările de îngrijire. fără a se înregistra diferenţe semnificative de producţie la hectar faţă de distanţa de 60 cm între rânduri. 62.5 şi 70 cm sau cu maşina de plantat 6 SAD-75.1.27 cm.2 Norma de plantare în funcţie de desime şi mărimea tuberculilor (IANOŞI. în funcţie de distanta între rânduri şi desimea stabilită. Distanţa între rânduri şi metodele de plantare. obţinându-se producţii practic 120 . în care tuberculii se plantează manual. La culturile de cartof extratimpurii şi timpurii cu tuberculi încolţiţi înainte de plantare. se folosesc distanţe între rânduri de 55 .15%.10 mii tuberculi/ha.5. 1995) Fracţia materialului de Necesarul de material de plantare (kg/ha). Cantitatea de tuberculi la hectar oscilează între 1270 . în funcţie de greutatea medie a unui tubercul şi desimea stabilită la unitatea de suprafaţă (tabelul 6. procurându-se cantitatea de tuberculi necesară pentru suprafaţa planificată a se cultiva cu cartof la care se adaugă la însilozare încă 10 .desimea se reduce cu 5 ..40 37 2350 2150 1970 1830 1640 1490 1370 1230 40 .4100 kg/ha.

să nu se planteze pe vreme ploioasă. nu se distrug tulpinile în timpul vegetaţiei cu ocazia lucrărilor de îngrijire. are viteza de deplasare 4 . cu degete de prindere. echipată cu 2 secţii (4 rânduri).45 . iar capacitatea de lucru 0. Având în vedere buncărul suplimentar cu capacitatea de 4 . 30. Această maşină lucrează pe 2 rânduri. lungimea parcelelor să fie de circa 400 . 1975).50 ha pe oră. pentru realizarea indicilor de productivitate a maşinii se impune. se pot folosi tractoare cu pneuri mai late (se reduce tasarea). maşina de plantat realizează o productivitate de 0. iar distanţa tuberculilor pe rând de 21. Pe terenurile plane. se recomandă folosirea maşinii de plantat cu trei secţii de câte 2 rânduri (6 Sa BP 62. pe pante a căror mecanizare impune cerinţe deosebite privind manevrabilitatea.6 km/h. COTA . lucrările de îngrijire se execută mai uşor. În condiţii normale. pentru a se putea face alimentarea cu tuberculi numai la capete. În asemenea condiţii se efectuează mai repede plantarea. s-a introdus în producţie maşina de plantat cartofi 6 SAD-75.14°) plantarea se face cu o singură secţie (2 Sa BP 62.74 importată din fosta Cehoslovacie. o organizare exemplară a transportului materialului de plantare. curat de buruieni şi fără bulgări. În zonele cu terenuri de formă neregulată. După încercări încununate de succes. să nu aibă colţi mai lungi de 1 . Maşina lucrează în agregat cu tractorul de 28.0. stabilitatea şi accesibilitatea agregatelor de lucru şi. 45 şi 65 CP. reglarea maşinii să se facă corespunzător pentru fiecare categorie texturală de sol. 121 . 66 şi 62 cm. se utilizează pentru plantarea cartofului maşina SA-2-0.84 ha/h (C. cu un necesar de forţă de muncă de 6 .12 cm. Aparatul de plantare este prevăzut cu disc vertical.2 mm. bine nivelate.56 .egale cu cele obţinute la distanţe mai mici între rânduri (BRIA.5). care poate planta până la 10 ha pe schimb. utilajelor folosite. cu distanţa între rânduri de 70. care poate fi alimentat direct de mijloacele de transport prin basculare. 30. fărâmiţate.5 t tuberculi. 35 şi 40 cm. iar roţile de antrenare cu obadă şi pinteni.7 ore om/ha şi o calitate foarte bună a lucrării în următoarele condiţii: materialul de plantare să fie riguros sortat şi să fie curat de pământ şi alte impurităţi. iar pe pante mai mari (6 .500 m. cu limite de reglare a adâncimii între 6 . Capacitatea buncărului este de 280 kg cu înălţător şi 220 kg fără.0. ca o condiţie esenţială. brăzdare tipul combinaţie "labă de gâscă şi patină alungită". uneori. 25.5). importată din fosta Cehoslovacia. restricţii faţă de gabaritul şi complexitatea.5. terenul să fie bine nivelat. 1987). Organele de acoperire sunt cu rariţe.

respectiv. La plantare mai adâncă de 10 cm recoltarea mecanizată este mai costisitoare. Lucrări de îngrijire Îngrijirea culturilor de cartof fără folosirea erbicidelor. Plantatul în biloane este obligatoriu în cazul irigării prin brazde. în condiţii de irigare. în zona favorabilă. astfel terenul rămâne ca o arătură. Rezultatele cele mai bune se obţin atunci când lucrările se fac imediat ce apar buruienile. În acest interval trebuie distruse buruienile şi crusta care se poate forma mai ales pe terenurile grele şi cu vreme ploioasă.5%. adâncime la care umiditatea şi temperatura sunt mai favorabile formării tuberculilor. în zona foarte favorabilă de la Braşov adâncimea cea mai potrivită de plantare este de 7 . Acoperirea se face prin răsturnarea brazdei următoare.42 cm şi înalt de 12 . astfel. Cartoful se poate planta şi manual pe suprafeţe mici sau în urma plugului. de regulă prin acoperire cu biloane. în cazul plugului purtat de tractor şi la a treia brazdă în cazul plugului tras de animale.25 cm la bilon mare. 4 Sa BP 62. În acest caz tuberculii trebuie plantaţi la adâncimea de 6 . Prima lucrare se execută la 10 . de 17 cm. astfel ca. 6 SAD-75) trebuie să fie astfel reglate încât să rezulte un bilon uniform încheiat simetric faţă de coamă. Discurile de la maşinile de plantat (EPC-4. tuberculii punându-se tot la a doua brazdă. aşa-numita "acoperire plană".25 zile). De la plantare la răsărire. în agregat cu tractorul L-445 (POPESCU. după aşezarea pământului în bilon tuberculii să fie acoperiţi cu un strat de pământ de 8 . apoi în zonele cu ploi abundente (reducându-se pericolul excesului de apă în zona cuibului şi diminuându-se. la jumătatea intervalului dintre coamă şi fundul brazdei. Tuberculii se aşează cu mâna pe peretele brazdei. 16 . Cercetările efectuate la Braşov. în ambele cazuri distanţa între rânduri este de aproximativ 60 cm. Câmpia Turzii şi Mărculeşti au scos în evidenţă că.12 cm. adâncimea este de 12 cm. intervalul este de peste 30 zile (la cartoful preîncolţit de 18 . atacul bolilor de putrezire) şi pe pante mai mari de 4 . Pe terenurile situate în pantă plantarea cartofului se face pe curbele de nivel. lat la bază de circa 38 . la Câmpia Turzii.14 zile 122 .5. Adâncimea de plantare.Pe parcele mici se poate utiliza maşina de plantat cartof pe 2 rânduri Solana (MPC-2). formându-se biloane pentru prevenirea eroziunii solului.19 cm. Plantarea pe brazde constă în executarea unei arături. 1997).15 cm deasupra părţii superioare a tuberculilor la bilon mic şi 20 . În celelalte situaţii se poate planta fără biloane.8 cm.9 cm şi. iar la Mărculeşti. Cartoful se plantează mecanizat. Combaterea buruienilor.

cât şi buruienile anuale.7 km/h. Următoarele lucrări sunt de bilonare. În cazul infestării cu buruieni perene. După 1 . în acest caz.5 km/h. Pentru a se dezvolta normal.15 cm şi viteza de înaintare 4 . Se distrug buruienile şi crusta din spaţiul dintre biloane şi. tuberculii trebuie să fie acoperiţi cu un strat de sol afânat şi mărunţit. asigurând o bună dezvoltare tuberculilor. Dacă solul este tasat. După răsărire. care să lucreze la adâncimea care nu formează bulgări (BERINDEI. se lucrează terenul cu grapaplasă. de refacere a bilonului.după plantare. La plantatul plan se execută o praşilă mecanică între rândurile de plante vizibile. bilonul nu se face prea înalt (să nu acopere planta).4 m şi o viteză de înaintare de 5 . înăbuşirea buruienilor şi scurgerea apei pe taluzurile biloanelor. îngrijirea culturii se face prin 2 . înălţimea lui devenind din ce în ce mai mare la lucrările următoare. de 8 . Lucrarea succesivă cu grapaplasă şi cultivatorul cu piese tip rariţă. se execută numai lucrări de îngrijire a bilonului (de refacere). îngrijirea culturilor de cartof se face. La prima bilonare. La bilonările târzii sunt folosite ridicătoarele de vrejuri (tulpini). poate fi necesară intervenţia manuală de distrugere a unor buruieni perene. În final trebuie să rezulte un bilon de 13 . 123 . de asemenea. prin refacerea acestora.15 cm înălţime deasupra tuberculului plantat. cu zonă de protecţie de 12 .3 treceri cu grapa cu colţi reglabili care distruge atât crusta. poate fi suficientă o lucrare de prăşit şi o bilonare.9 cm grosime. 1982). de obicei în număr de 2 . Alte lucrări.12 zile. pentru a preveni călcarea şi distrugerea lor. Grapa distruge buruienile şi crusta de pe coama biloanelor. Dacă după plantare terenul rămâne "plan". şi. Dacă plantatul s-a făcut în biloane. în agregat de 3 câmpuri. prevenind excesul de apă în zona cuiburilor şi infestarea cu mană a tuberculilor de la frunzele bolnave căzute pe bilon.4 zile se lucrează din nou. Astfel se realizează o bună îngrijire a culturii până la răsărire. de data aceasta cu cultivatorul echipat cu piese tip rariţă. cu lăţimea de lucru de 8.3. după cum s-au realizat sau nu biloane. înaintea pieselor tip rariţă se vor monta cuţite săgeată. se va executa o praşilă manuală completă pe rând sau una două lucrări de plivit. diferenţiat. Când plantarea s-a făcut cu biloane. se repetă încă o dată (când s-au plantat tuberculi încolţiţi) sau de 2 ori la celelalte culturi. dar şi de pe intervalul dintre biloane. după intervale de 8 . se acoperă şi se înăbuşă buruienile ce au tendinţa de a răsări. Bilonul trebuie să fie bine încheiat pe coamă. la cartoful extratimpuriu. la adâncimea de 8 10 cm. dacă terenul nu este puternic îmburuienat cu specii perene de buruieni.

. etc. Portulaca sp. Papaver sp. În zonele unde cartoful nu se plantează cu bilon. în funcţie de infestarea cu buruieni anuale şi perene. precum şi selectivitatea şi modul de acţiune a erbicidelor. Hibiscus trionum.4 zile înainte de răsărire). Atriplex sp. În anii secetoşi. Aresin. Gypsophila sp. Merkazin. Sencor.. iar recoltarea mecanizată devine dificilă sau imposibilă..3. chiar în cazul unor lucrări de îngrijire efectuate corespunzător cu mijloace mecanice. Vicia sp. Lamium sp.. Fumaria sp. Buruienile din lanurile de cartof se combat cu multă greutate.. Polygonum sp.) se face folosind erbicidele din tabelul 6. Galinsoga sp..35%. Xanthium sp... chimice şi biologice. Buruienile produc pagube mari.1. determinând diminuarea recoltei cu 20 . Setaria sp.. Stachys annua. Igran. În cultura cartofului buruienile de combătut trebuie să fie anticipate. afânând solul şi refăcând biloanele. Lexone se aplică imediat după rebilonare.La culturile irigate. 124 .şi dicotiledonate (Sinapis sp. compoziţia floristică din anii precedenţi.. Afalon. În prezent. bazată pe metode preventive. Îngrijirea culturilor de cartof folosind erbicidele pentru combaterea buruienilor. erbicidele respective se aplică în perioada de după plantare şi până în preziua răsăririi plantelor de cartof. 1999). lucrările de îngrijire se corelează cu udările. Thlaspi sp. Buruienile consumă cantităţi mari de apă şi elemente nutritive şi scad eficienţa tratamentelor împotriva bolilor (mai ales la mană) şi dăunătorilor (mai ales la gândacul din Colorado). Solanum nigrum. Metodele chimice se bazează pe folosirea unui sortiment diversificat de erbicide. Chenopodium sp. toate ţările europene şi americane cu agricultură avansată practică combaterea integrată o buruienilor.. concomitent cu această lucrare şi până aproape de răsărirea plantelor de cartof (3 . cunoscând terenul. mai întâi se face udarea şi apoi se efectuează prăşitul sau bilonatul. când nu se poate intra cu mijloace mecanizate pentru distrugerea lor.. Erbicidele simple ca: Gesagard. Echinocloa crus-galli. când se fac mai multe udări. numărul lucrărilor de afânare a solului şi de refacere a biloanelor poate fi mai mare.. Gallium aparine. Cosatrin. Spergula sp. Galiopsis sp. Combaterea buruienilor anuale mono. Amaranthus sp. Anthemis sp. deoarece primele faze de vegetaţie a plantei corespund cu perioade ploioase din lunile mai şi iunie. Digitaria sp... agrotehnice... Acest mod de abordare constituie un dezavantaj care poate fi suplinit numai prin profesionalismul producătorului de cartof (MORAR. Erodium sp.

0-6.4 Combaterea costreiului din culturile de cartof (l/ha produs comercial) Erbicide (substanţă activă) Fusilade super (12. în funcţie de humus 1-2% 3-4% peste 4% Erbicide preemergente simple Gesagard 50.5-0. indiferent de faza de creştere.0 Gesagard 50 sau 2.0 3.75-1.75 0. kg sau l/ha.040 0.0 3.3 Combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate din cultura cartofului. de răsărirea buruienilor monocotiledonate anuale.0 4. 6. În multe zone din Transilvania.5-4.4). în mod obligatoriu. se pot folosi erbicide postemergente.040 Basagran 48 (48% bentazon) 3.1. până când acestea au 10 .12 cm înălţime.5 3.0 Lexone 75 GA 0.0 Dual 500 (50% metholachlor) sau 3.0 4.0-10.00-1.5 7. Pentru combaterea acestor buruieni se aplică erbicide selective postemergente (tab. cum ar fi erbicidul Titus ce se aplică în faza cotiledonală a buruienilor.7-1.0-1.5 5.0 .0-3.040 0. Dacă din anumite motive erbicidele monocotiledonate nu combat în totalitate buruienile. Prohelan 50.6. Moldova şi Oltenia culturile de cartof pot fi infestate cu Agropyron repens iar în sudul ţării. Lexone) pot fi administrate fără riscuri şi după răsărirea plantelor de cartof.1.5-8.0 Tratamentele se fac după răsărirea plantelor de cartof.0 Erbicide (substanţa activă) Buruienile-problemă ca Solanum nigrum pot fi combătute cu ajutorul erbicidului Basagran care se aplică în faza de rozetă a buruienilor.25-2.0 Agropyron repens (pir) 4. Erbicidele pe bază de metribuzin (Sencor.5-4.5 5.0 1.0 1.25 1.0 Sencor 70 sau 0.0 . în condiţii de irigare este prezent costreiul (Sorghum halepense). Afalon 50 (50% linuron).5 4.5 6-8 terbutrin). (Lexone.5% haloxifop-ethoxy-ethyil) Targa (10. (toate cu 50% prometryn).25 Erbicide postemergente Titus (sulfonil .0-3.50 1. Aresin 50 (50% monolinuron) Sencor 70 (70% metribuzin) 0. în primele 10 zile.5-2.5 4.25-2.5-0. de preferat înainte.5% fluazifop-p-butil) Gallant (12.5 1.0 8. Prometrex 50. Igran 50 (50% 2. până când acestea formează 6 frunze adevărate.0 Erbicide preemergente complexe Codal (20% metholachlor + 20% prometryn) 6.5-5.75 0.75-1.Erbicidele asociate: Codal sau Lasso + Gesagard sau Sencor. Tabelul 6. Tabelul 6.5 Lexone 75 GA (75% metribuzin) 0. dar în momentul când plăntuţele de costrei au 15-35 cm înălţime iar cele 125 .ureic) + surfactant 0.1% quizalofop-ethyl Sorghum halepense (costrei) 2. Afalon.0-4. după rebilonare sau plantarea tuberculilor.75-1.0-8.00 1. Igran) se aplică.0-7.5-5. Cosatrin 50.0-6. Aresin.5-2.25-.3.0 Lasso (48% alachlor) plus 3.1.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor. .râia neagră. constituie adesea cauza unor producţii mici şi neeconomice.5 zile a tratamentului faţă de momentul avertizat. prin faptul că această intervenţie nu mai este preventivă. Alternaria solani . Fusarium sp. Ordatox 25 EC . trebuie să se facă cu mare atenţie.5 kg/ha. atroseptica .alternarioza. Împotriva gândacului din Colorado se vor folosi următoarele produse: Decis 2. cât şi prezenţa dăunătorilor. Erwinia carotovora var. Sandofan C-50 PU. Dintre numeroşii agenţi patogeni care produc boli ale cartofului amintim: Ervinia carotovora var. iar dintre dăunători: gândacul din Colorado Leptinotarsa decemlineata.3). Momentul aplicării tratamentelor este indicat prin buletine de avertizare.0-1. efectul lor fiind sporit dacă acestea rămân ca o peliculă la suprafaţa solului. în decurs de 7 .rizoctonioza. de 2. se irigă cu 300 400 m3 apă la hectar.5 kg/ha la Brestan 60 WP. de 2 kg/ha la Dithane M-45.1.1. Erbicidele asociate se aplică în primele zile după plantarea cartofului.1. Vandozeb 80 PU. când se folosesc mijloace terestre de aplicare.0. pentru completarea acţiunii erbicidelor se mai execută 1 . Controlul insuficient al culturilor de cartof privind agenţii patogeni ai bolilor. Padan 50 . Ekalux S .10 zile. Dozele maxime (6 l/ha) sunt indicate când este prezentă şi specia Cynodon dactylon (pir gros).0.80% eficacitatea protejării foliajului la mană.6 kg/ha. Combaterea buruienilor în lanurile cu cartof extratimpuriu şi timpuriu. Respectarea dozei de fungicid şi a celei de lichid (200 l/ha la neirigat şi 400 l/ha în condiţii de irigare) se face prin calibrarea corectă a echipamentelor de stropit.mana.putregaiul inelar. carotovora putregaiul umed. Curzate plus T 85 PU şi de 0.înnegrirea bazei tulpinii.2 kg/ha. diminuează cu 70 .0. după care urmează culturi succesive. Victenon 50 WP .râia comună. şi dicotiledonate (v. Corynebacterium sepedonicum . tab.5 kg/ha la Ridomil plus.2. Temoal 52 PU.8 kg/ha.3 kg/ha. Marshall 25 EC . iar după tratament. înainte de răsărire. Toate erbicidele recomandate după plantare şi înainte de răsărirea cartofului realizează o combatere a buruienilor eficientă când sunt aplicate concomitent cu o rebilonare. Phytophtora infestans .putregaiul uscat. Rizoctonia solani .de pir au 10-15 cm. Întârzierea cu 4 . Synchytrium endobioticum . Streptomyces scabies .2 kg/ha.3 kg/ha. Doza de fungicid este de 5 kg/ha la Turdacupral 50. Dipterex 80 1. Pentru combaterea buruienilor anuale se aplică erbicide anti-. mono-. iar cu mijloace aero se 126 . 6.2 lucrări mecanice de distrugere a buruienilor dintre rânduri şi de refacere a bilonului.5 EC . În multe cazuri.

127 . Se evită vătămarea tuberculilor. Depozitarea tuberculilor recoltaţi nu trebuie să depăşească 24 de ore. unde se sortează şi se calibrează în vederea livrării. august). umiditatea solului nu trebuie să scadă sub valoarea plafonului minim de 50 . Recoltarea Cartoful pentru consum extratimpuriu şi timpuriu se recoltează începând din luna mai. în acest caz. Regimul de irigare se dirijează permanent atât în funcţie de nivelul precipitaţiilor. Consumul total de apă la cartof are valori de 3. 60 . sortarea făcându-se concomitent cu recoltarea. de obicei în luna iulie. conform cu cerinţele. nu trebuie să depăşească 10 zile. cantităţile specificate sunt pentru un singur tratament. cât şi dinamica consumului de apă al plantelor de cartof. Irigarea cartofului s-a dovedit eficientă în toate zonele. Se fac 4 . în funcţie de soi şi zona de cultură. Pentru realizarea acestor consumuri de apă.70% din I. Odată cu strânsul tuberculilor. tratamentele se pot face combinat. Cercetările au evidenţiat că cea mai mare nevoie de apă se manifestă de la tuberizare până la maturitate.80% din capacitatea pentru apă a solului. prin smulgere iar pe celelalte soluri folosind sapa sau plugul.utilizează Dimevur (3 l/ha) sau Carbavur (3 l/ha). Pentru consumul de vară recoltarea se face pe măsura necesităţilor.A. Când avertizările pentru mană şi gândacul de Colorado coincid.4 tratamente pentru combarerea gândacului din Colorado. în urma maşinii E-649 se face şi sortarea lor.500 – 7. cu maşina E-649 care produce mai puţine vătămări. Numărul tratamentelor oscilează de la an la an.000 m3/ha. produsele recomandate fiind compatibile. Recoltarea se face manual pe solurile nisipoase. când peridermul încă nu este bine format.8 tratamente pentru combaterea bolilor şi 2 . Contra adulţilor hibernanţi tratamentul se recomandă în cazul când numărul este mai mare de 10 exemplare la 100 de plante. Rezultate bune se obţin când alternează produsele de la un tratament la altul. Umiditatea solului trebuie să se menţină în tot timpul perioadei de vegetaţie la minimum 70 . iulie.70% din acest consum realizându-se în perioada de formare şi creştere intensă a tuberculilor (iunie. iar în luna august cu combina CRC-2 (sau cu combina E-684). În anii cu primăveri secetoase se recomandă să se facă o udare de aprovizionare sau o udare imediat după răsărire. (intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 40-70 cm.U. atunci când greutatea tuberculilor a depăşit 30 g. La recoltarea cu combina tuberculii se transportă la depozitul de tranzit sau la centrul de preluare. Depozitarea.

întregi pentru consum.5 l/ha sau pe cale mecanică cu maşina de tocat vrejuri MTV-4.O. sau cu maşina universală de tocat resturi vegetale (MUTRV) care lucrează în agregat cu tractorul L-445. din buncărul combinei sau din mers în remorca tractată paralel cu combina. Combinele de recoltat dizlocă pământul cu tuberculi. paralel cu combina. deoarece se reduce foarte mult gradul de vătămare a tuberculilor. Vrejurile se distrug cu 7 . iar cei din lotul semincer se sortează pe 3 categorii: cei peste 80 g sunt destinaţi consumului. 128 . 1977). îi scutură de pământ pe o bandă transportoare şi îi depune în buncăre.8 zile mai înainte de recoltare. staţionar. Tuberculii se transportă la centrele de preluare sau la depozitele de păstrare. Maşina lucrează bine numai pe solurile uşoare.În urma acestor maşini tuberculii trebuie strânşi imediat. Combina CRC-1 dislocă tuberculii. dar lucrarea este de bună calitate numai în cazul unei tehnologii adecvate şi a unei dotări corespunzătoare (SOCOL. Tuberculii se separă de impurităţi (bulgări.. separă pământul şi resturile vegetale. remorci sau containere pentru transport. au un indice minim de vătămare a tuberculilor. între 40 .13°C).7°C (chiar 12 . separă tuberculii de pământ şi îi depune pe suprafaţa solului în spatele maşinii. de unde se adună manual în grămezi. Combina E-684 execută recoltarea cartofului pe 3 rânduri şi adunarea acestora într-o remorcă cu deplasare independentă. Recoltarea se face numai pe vreme bună şi la umiditatea corespunzătoare a solului. Pentru calibrarea tuberculilor destinaţi plantării se foloseşte maşina de calibrat MCC-60 (45). în agregat cu tractorul L-445. încarcă tuberculii în remorca de transport. folosind Reglone 5 l/ha.Cartoful pentru consumul de toamnă-iarnă şi pentru industrializare se recoltează când 2/3 din tulpini (vrejuri) s-au uscat. restul de 1/3 având încă culoarea galbenă. care lucrează în flux cu maşina ISIC-30. În solele cu cartofi pentru consum sortarea se face pe două categorii: tuberculi mari şi mijlocii. Maşina de scos cartof cu rotor excentric – MSCRE-1 şi maşina de scos cartof pe un rând cu brăzdar oscilant – MSC-1 B. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea cu combinele pentru cartof. sub 40 g se repartizează pentru furaj. pe cale chimică la îngălbenire totală.80 g pentru material de plantare. Capetele parcelelor se recoltează manual pe 15 m lungime pentru întoarcerea agregatelor. pietre. Maşina E-649 dislocă. tuberculi bolnavi) cu maşina ISIC-30 în componenţa căreia intră şi maşina de presortat (MP-1). Este foarte important ca recoltarea cartofului să se facă la temperaturi mai mari de 6 . tuberculii mici şi vătămaţi pentru furaj. Harvade 25 F în doză 2.

VASILIU. La rândul ei sfecla este bună premergătoare pentru orzoaică.25 t/ha la soiurile extratimpurii. cartof. grâu.2 SFECLA PENTRU ZAHĂR Tehnologia de cultivare Rotaţia Sfecla pentru zahăr trebuie sa urmeze după culturi care părăsesc terenul devreme.25 t/ha la soiurile timpurii şi semitimpurii şi 25 . cât şi suprafeţele ocupate de culturi succesive. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru sfeclă cruciferele şi ovăzul din cauza dăunătorilor comuni (nematode). În aceste condiţii se asigură acumularea apei în sol.pentru zona cerealieră din sudul ţării un asolament de 4 ani. sau după 6 ani. cât şi de irigare. porumb. din cauza consumului mare de apă şi potasiu. trifoi. combaterea buruienilor şi valorificarea eficientă a îngrăşămintelor. astfel încât să rămână timp pentru efectuarea lucrărilor solului şi a fertilizării organo-minerale. porumb şi alte culturi cu care nu are dăunători comuni. grâu de toamnă. Având în vedere că din totalul stolonilor formaţi pe tulpina subterană numai 30 – 40% se transformă în tuberculi. leguminoasele anuale şi cartoful (în zona favorabilă acestuia).În ţara noastră se obţin producţii de 10 .pentru zona cu grad mai ridicat de umiditate. cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. floarea-soarelui. cartof. Sfecla poate reveni pe acelaşi teren după 4 ani.50 t/ha la soiurile semitârzii şi târzii. datorită epuizării solului în apă. 1959). orz. 6. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă. în cazul infestării puternice (A. un asolament de 4 ani cu următoarele rotaţii: sfecla pentru zahăr. 129 . floarea-soarelui şi cânepa. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi a Substanţelor Dulci Fundulea recomandă atât pentru condiţii de neirigare. . ori un asolament de 5 ani cu următoarea rotaţie: sfecla pentru zahăr.5 ani astfel: . trifoi. folosind rotaţii de 4 . 15 . cereale de toamnă. dacă infestarea a fost slabă şi numai după 8 ani. sorgul şi iarba de Sudan. asolamente speciale. dacă solul nu a fost infestat cu nematode. există mari rezerve pentru a se obţine producţii de 70 – 110 t/ha. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă. porumbul erbicidat cu erbicide triazinice. orzoaică cu trifoi în cultură ascunsă.

6. pentru o tonă de rădăcini. BROUWER. După diferiţi autori. Insuficienţa azotului determină reducerea suprafeţei foliare.6. se asigură un spor de 52 .2.4 .august).6 . Na 1.9. 1974). Fosforul favorizează creşterea rădăcinilor şi a aparatului foliar.) după D.2.Fertilizarea Sfecla pentru zahăr este o mare consumatoare de elemente nutritive. la 1 kg N s. 3) în perioada tuberizării şi cumulării zahărului (iulie . Mg . elemente deosebit de importante pentru sinteza şi acumularea zahărului.2.4 . Insuficienţa fosforului se manifestă prin frunze mici fără luciu.8 . iar excesul de azot frânează acumularea zahărului în favoarea creşterii vegetative şi determină creşterea conţinutului de azot vătămător. consumul maxim fiind înregistrat în lunile iunie . BÎLTEANU.7 . Pentru o producţie de 40 t/ha rădăcini şi 36 tone/ha frunze. 130 .iulie.4 . Ca . Absorbţia fosforului are loc de-a lungul întregii perioade de vegetaţie.a.2.1. SOLTNER (1990).0. 70 kg P2O5 şi 250 kg K2O.5. 1976). când se absorb circa 70% din întregul necesar. prin prelungirea vegetaţiei şi diminuarea conţinutului de zahăr. BÎLTEANU (1993).30 iunie). dar este mai ridicat la producţia de zahăr..a. GH.8. citat de GH. DAVIDESCU şi colab. 1 kg fosfor asigurat prin fertilizare determinând obţinerea a 17 kg zahăr ( W. P . sunt următoarele: N .1. Sporul de producţie datorat fosforului este mai mic decât în cazul azotului în ceea ce priveşte recolta de rădăcini. cu o coloraţie verde-albăstruie şi cu pete brune pe margini.110 kg rădăcini. 1970). Azotul este cel mai important element pentru creşterea plantelor. BÎLTEANU şi colab. Pe măsură ce plantele avansează în vegetaţie se intensifică asimilarea fosforului şi potasiului. sfecla extrage din sol circa 165 kg azot.august. În primele luni de vegetaţie sfecla consumă cantităţi mari de azot pentru formarea frunzelor.2.6. în funcţie de condiţiile de experimentare. contribuie la creşterea producţiei de rădăcini şi sporeşte conţinutul de zahăr cu 0. Limitele de consum (în kg/ha s. consumul maxim fiind înregistrat în intervalul iulie .1.2% (GH. (1983) menţionează trei perioade critice privind necesarul elementelor nutritive accesibile plantei: 1) la apariţia perechii a doua şi a treia de frunze.0 5.4. 2) la începutul îngroşării rădăcinii (10 . Excesul de azot amoniacal în sol la însămânţare are efecte toxice asupra germenilor şi plantelor de sfeclă (D. K .

pe lângă cele organice. SEGĂRCEANU. au un rol primordial în nivelul producţiei sfeclei pentru zahăr. Gunoiul de grajd. prin fertilizare cu NPK.5 kg/ha N.1985. iar la producţia de zahăr între 27 . HERA şi Z. Lovrin. 131 . în funcţie de nivelul dozelor şi rapoartelor experimentale. Carenţa în potasiu determină reducerea numărului de frunze şi uscarea lor prematură. principalul îngrăşământ organic. doza de îngrăşăminte se va diminua cu: 2.3. BROUWER. Bihor). Microelemente.0 kg s. este de 25 . şi 2. Potasiul favorizează absorbţia azotului şi fosforului. leguminoasele pot fi cultivate în mirişte sau în regim irigat. 1975). în mare măsură. BORDAN.5 kg/ha N.70% (O. 1970). datorită condiţiilor climatice.a.133%. excesul de potasiu favorizează producţia de frunze în detrimentul producţiei de rădăcini. 1986). Îngrăşămintele verzi prezintă importanţă în regiunile unde. influenţând negativ producţia. deoarece ritmul de descompunere al gunoiului coincide. încorporat în sol sub arătura de vară sun toamnă.84%. Astfel. şi 1 kg/ha K2O. reflectate şi în producţia de zahăr care a crescut cu 13 .5 . sporul obţinut la producţia de rădăcini a oscilat între 27 . în anii cu veri secetoase. cu nevoia de substanţe nutritive ale plantei. Administrarea îngrăşămintelor îngrăşămintele chimice.5 . când îngrăşământul organic se aplică pentru sfecla de zahăr şi 1.A.a. la S. asigură importante sporuri de recoltă pe toate tipurile de sol.5.30 kg rădăcini respectiv 4.26 kg/ha borax (1. 1. s-au obţinut sporuri la producţia de rădăcini cuprinse între 26 . În condiţiile cernoziomului mediu levigat de la Girişul de Criş (jud. Carenţa de bor determină îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei şi putrezirea “inimii sfeclei”. în perioada 1975 . Frecvent. odată au fertilizarea de bază (CR.5 zahăr (W.). Rezultate bune se obţin numai prin utilizarea de gunoi fermentat. Sporul de producţie realizat de 1 kg potasiu s.5 kg/ha K2O. Pentru fiecare tonă de gunoi încorporat. carenţa în acest element apare pe solurile cernoziomice şi aluviale cu reacţie neutră.C. Prevenirea carenţei în bor se realizează prin aplicarea a 13 .140% (I. ŢUCUDEAN.0 kg ha P2O5. 1986). sinteza şi migrarea zahărului în rădăcini şi conferă plantelor o bună rezistenţă la secetă şi boli.5 kg/ha P2O5. 1. când s-a aplicat plantei premergătoare.Excesul de fosfor măreşte consistenţa rădăcinilor şi grăbeşte maturarea. Dintre acestea importanţă deosebită prezintă borul.

se aplică fracţionat: jumătate din doză la pregătirea patului germinativ şi jumătate în timpul vegetaţiei. În funcţie de aceste două elemente. Îngrăşămintele cu azot. au evidenţiat sporuri de 13.6% la producţia de zahăr.0 1. 23:23:0. în tabelul 6.Rezultatele experienţelor efectuate în 12 localităţi situate în diferite zone pedoclimatice ale ţării.2. 1960). N140-180 P80-115 K60-110.IN 1.0 3. iar pe solurile cu fertilitate medie şi slabă.0 189 176 165 154 145 136 131 220 208 196 186 177 169 163 248 235 223 213 204 196 189 271 258 247 236 228 219 214 289 276 265 254 245 237 231 Asigurarea solului cu fosfaţi mobili (P-AI) la ppmP 10 20 30 40 50 60 70 98 90 85 82 80 79 79 119 111 106 103 101 100 100 137 129 124 121 119 118 118 154 146 141 138 136 135 135 167 159 154 151 149 148 148 Asigurarea solului cu potasiu mobil (K-AI) la ppmK 60 80 100 120 140 160 180 119 103 90 82 73 68 66 139 123 110 102 93 88 83 155 139 126 117 109 104 93 168 152 138 130 122 116 111 178 162 149 140 133 127 121 4.5 4. fiind mai uşor levigate pe profilul solului.4 cu fertilizatoare.5 3. (GH. odată cu praşila a doua mecanică.5 125 157 184 208 225 80 78 99 117 134 147 200 60 80 96 109 119 Îngrăşămintele complexe (NPK) de tipul: 16:48:0.5 2. Tabelul 6.0 2.75% la producţia de rădăcini şi de 14. Criteriile care stau la baza stabilirii dozelor de îngrăşăminte sunt nivelul recoltei scontate şi aprovizionarea solului cu elemente fertilizante.54. 13:27:13 se folosesc ca îngrăşăminte de bază pe toate tipurile de sol.5.5 203 235 263 283 301 5 105 126 144 161 174 40 141 161 177 190 199 Indicele de azot . Deoarece aportul elementelor nutritive din aceste îngrăşăminte nu corespunde întotdeauna necesităţilor de fertilizare..8 .56. Prevederile actuale referitoare la stabilirea dozelor de îngrăşăminte stabilesc următoarele: pe solurile cu fertilitate bună se administrează N120-160P70-150K50-80. 132 . menţionată în cartarea agrochimică.1 Dozele optime de NPK la sfecla pentru zahăr.2. folosind cultivatorul CPT . aducerea la nivelul dorit se va realiza prin completare cu îngrăşăminte simple. Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu trebuie făcută o dată cu efectuarea arăturii adânci de vară sau de toamnă.1 sunt prezentate dozele optime. în funcţie de recolta scontată (Rs) şi de gradul de asigurare a solului Recolta scontată (Rs) (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 Rs (kg/ha) 40000 50000 60000 70000 80000 0. OLTEANU şi colab.5 .

utilizându-se doze de 1. Când terenul prezintă denivelări.24% porozitate de aeraţie. se execută imediat dezmiriştirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului. POPESCU. Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile uşoare cu combinatorul format din grapa cu colţi rigizi şi grapa elicoidală urmată de tăvălugul inelar (de “tip croskillet”). Adâncimea de mobilizare a solului nu trebuie să depăşească 4 cm fapt pentru care se interzice folosirea grapei cu discuri care nu poate fi reglată la adâncimi de lucru mai mici de 8 .9 cm. iar pe solurile mai grele şi tasate se înlocuieşte grapa cu colţi rigizi din compunerea combinatorului cu vibrocultorul ale cărui organe active pot afâna şi mărunţi mai bine aceste soluri. putând fi aplicate în amestec. a fost de 19. au evidenţiat că rădăcinile sfeclei pentru zahăr se dezvoltă normal în solul care are greutatea volumetrică cuprinsă între 1. 133 .3 l ha. Aceste îngrăşăminte sunt compatibile cu produsele de combatere a bolilor şi dăunătorilor..5 . ŞTEFAN şi colab. determinat toamna pe teren dezmiriştit.45 g cm3. porozitate capilară şi 18 .07 şi 1. în funcţie de intervalul dintre stropiri. răsărirea şi reglarea regimului aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor. iar pe teren nedezmiriştit de 11% (V. cu influenţe depresive asupra producţiei spre limita superioară.8 sau cu alte mijloace adecvate. Arătura se execută la adâncimea de 28 . se apreciază favorabil solul cu porozitatea totală de 48 . 1984).Aplicarea îngrăşămintelor complexe foliare la cultura sfeclei pentru zahăr constituie un important factor de sporire a producţiei de rădăcini cu până la 29%.30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa stelată. 1988). Nivelarea arăturii din toamnă cu ajutorul nivelatorului NT . Prin această lucrare se previne pierderea apei din sol şi se asigură înmagazinarea întregii cantităţi de apă provenită din precipitaţii.5%. mărunţirea şi nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinarea. din care 30 . după lucrarea cu grapa cu discuri se va efectua nivelarea de exploatare prin două lucrări perpendiculare cu nivelatorul. După plantele care părăsesc terenul în vară (cerealele păioase).60%.2. conţinutul în apă. fără a diminua conţinutul de zahăr (GH.36%. Cercetările efectuate de V. POPESCU (1988). printr-o singură trecere cu combinatorul la o adâncime redusă şi uniformă. asigură pregătirea terenului mai devreme în primăvară. Momentul optim de aplicare este în luna iulie. Lucrările solului Afânarea solului pe adâncimea de creştere a părţii recoltabile a rădăcinii.

afânat în profunzime pentru a asigura apa şi aerul necesare germinaţiei seminţelor şi răsăririi plantelor. (6 g/kg). Pentru semănat se utilizează sămânţă provenită din loturi semincere certificate. insecticide. fungicide şi biostimulatori. Executarea semănatului la timp asigură o răsărire explozivă. Phoma. Tanymecus sp. nivelat. Sămânţa şi semănatul Sămânţa. când temperatura solului la adâncimea de încorporare se stabilizează (2 . o creştere uniformă a plantelor. Pentru a preveni atacul ciupercilor Pythium. iar solul are bulgări cu diametrul mai mic de 5 cm. Rezultatele experimentale din ţara noastră reliefează că cele mai mari producţii se obţin când se asigură la recoltare 100 .110 mii plante/ha în 134 . Astfel. Tachigaren 70 WP (6 g/kg) s. cât şi de gradul de mărunţire a solului. sămânţa se tratează cu Tiradin 75.Se apreciază că pregătirea solului a fost realizată în bune condiţii dacă patul germinativ este perfect mărunţit. Epoca de semănat. Semănatul. Glomerulele şlefuite se pot draja. Răsărirea în câmp la sfecla pentru zahăr este influenţată atât de adâncimea la care se încorporează sămânţa. Cheatocnema tibialis). Furadan 35 ST . Sămânţa se livrează unităţilor agricole cultivatoare sub formă “şlefuită" în cazul soiurilor plurigerme şi “neşlefuită” la soiurile monogerme. cât şi apariţia lăstarilor floriferi în primul an de vegetaţie. iar terenul este zvântat. respectiv se acoperă cu un liant în care se adaugă substanţe nutritive. Pentru prevenirea atacului de dăunători (Agriotes sp. semănatul trebuie încheiat până la 15 martie în zona de sud şi 25 martie în zona de nord a ţării.. Mospilan 70WP 30 kg/t.3 zile) la 3 4°C. Aspergillus. cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă de 75%. Mucor.. Densitatea. care stânjenesc dezvoltarea buruienilor. Bothynoderes punctiventris. sămânţa se tratează cu unul din următoarele produse: Seedox 80 în cantitate de 10 kg/t. se evită atacul unor dăunători care apar odată cu creşterea temperaturii şi contribuie la obţinerea unor culturi încheiate.a. Aphanomyces. Sămânţa drajată şi calibrată asigură realizarea unui semănat de mare precizie. Fusarium. Peronospora.28 l/t sau Promet 666 SGO 25 l/t. din categoria biologică înmulţirea I. Cele mai bune rezultate se obţin când semănatul se face la 2 cm. se evită pierderile produse de îngheţurile târzii din primăvară. Calendaristic. Cerinţele ridicate faţă de umiditate pentru germinare impun ca semănatul să fie executat primăvara timpuriu.

8 kg/ha. urmat de cultivatorul CPPT 4 sau CPT 5. terenul fără crustă şi o stare fitosanitară corespunzătoare.12.14 135 .4 km/h şi la adâncimea de 4 6 cm. Distanţele de semănat.12 cm. 1977). Ritmul lent de creştere din primele săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii de sfeclă pentru zahăr. semănatul se execută în benzi după schema:45-60-45-45-45-60-45. în funcţie de distanţele de semănat. prevăzute cu limitatoare de adâncime.40 orificii. Lucrările de îngrijire Întreţinerea culturii de sfeclă pentru zahăr se face permanent. pe rând (8 .120 mii plante/ha la culturile irigate.4 praşile mecanice. pe solurile cu aport freatic. Lucrarea se execută cu agregatul format din tractorul L-445. Prăşitul.culturile neirigate şi 110 . deci înainte de răsărire. densitatea poate să crească la 120 mii plante ha şi în cultură neirigată (I. pe urmele încă vizibile lăsate de roţile tasatoare ale semănătorii.3 cm la sămânţa monogermă şi 3 . În cazul soiurilor precoce. precum şi cu discuri cu 30 . la care patinarea este minimă şi creşte precizia de distribuţie a glomerulelor pe rând. având diametrul de 1. sfecla pentru zahăr se seamănă la distanţe între rânduri de 45 cm. cu marginile subţiate la 0. care încep imediat ce rândurile devin vizibile şi se repetă la intervale de 10 . Semănătoarea se echipează cu patine mici. Adâncimea de semănat. iar la soiurile plurigerme între 8 . Semănatul se va executa cu viteze de 3.. echipate cu cuţite săgeată şi discuri de protecţie a rândurilor.7 cm.8 mm (la sămânţa monogermă) sau 2 mm (la sămânţa plurigermă).10 zile de la însămânţare. pentru a menţine cultura curată de buruieni. Cantitatea de sămânţă. la o viteză de lucru cu 3 . FAZECAŞ şi colab. de tip zaharat.5 kg la ha. motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2 .4 cm la sămânţa plurigermă. realizarea densităţii menţionate se asigură prin semănarea unui număr dublu sau chiar de peste trei ori mai mare de seminţe. variază la soiurile monogerme între 5 . De-a lungul perioadei de vegetaţie se mai execută 3 . pentru a nu deranja plantele în curs de răsărire. iar pe suprafeţele unde recoltatul se face semimecanizat.8 km/h. Datorită capacităţii germinative scăzute a glomerulelor de sfeclă. Prima praşilă mecanică se execută după 8 . Pe suprafeţele unde recoltarea se face mecanizat.8 mm. Sămânţa monogermă are o putere de străbatere mai mică decât sămânţa plurigermă. lăsând o zonă de protecţie de 5 . În funcţie de germinaţia seminţelor. de la semănat până la recoltare.4. se stabileşte distanţa între glomerule pe rând.

când se semnalează atac de dăunători. 6. Ro-Neet. Erbicidul Betanal AM se utilizează atunci când dicotiledonatele anuale nau fost bine combătute de Venzar. când buruienile dicotiledonate au 2 . în funcţie de starea terenului şi gradul de îmburuienare. Răritul. devansarea sau întârzierea efectuării lucrării soldându-se cu importante pierderi de producţie. iar cuţitele săgeată se înlocuiesc cu cele unilaterale. discurile de protecţie se scot.7 cm la praşila I. la praşilele a treia şi a patra. în condiţii normale de vegetaţie şi la patru frunze. când rămân porţiuni de rânduri nesemănate. prăşitul mecanic se face mai târziu. manual. La prima şi a doua praşilă cultivatorul se echipează cu discuri de protecţie a rândurilor şi cu cuţite săgeată. la distanţa între plante pe rând la 18 22 cm. folosind în exclusivitate săpăligi speciale cu lamă îngustă de 15 cm.3 frunze. cu indicatori de calitate superiori. a bolilor şi dăunătorilor. 8 .3 praşile manuale. 136 . Hexilur. 10 .zile. iar când apar buruienile în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie. Pe rând se execută 2 . Combaterea chimică a buruienilor. Executarea răritului se face manual. nefiind volatil. se încorporează superficial la 3 .4 cm printr-o singură lucrare cu combinatorul. Adâncimile de lucru sunt de 5 .8 km/h la prima praşilă. folosind despicătorul de lan. Agricultura modernă dă ca soluţie. Lucrarea începe atunci când plantele au două frunze adevărate.8 km/h la ultimele două lucrări. acestea se înlătură prin lucrarea de plivit. Elbatan sau Ador.2. Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr. când acestea sunt sporadice şi cu maşina de semănat. Erbicidul Dual se aplică înainte de semănat şi. Asigurarea densităţii optime se realizează prin rărit. Odată cu răritul se face completarea golurilor.2). Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide antigramineice asociate cu erbicide antidicotiledoneice (tab. pentru realizarea densităţii dorite. la 6 . semănatul sfeclei la distanţă definitivă bob cu bob. cu condiţia protejării perfecte a culturii împotriva buruienilor. 6. Viteza de înaintare a tractorului este de 3. Diizocab sau Eradicane 6 E se aplică înainte de semănatul sfeclei şi se încorporează prin două lucrări cu combinatorul. în orele în care frunzele au turgescenţa redusă.10 cm la praşila a IIa.15 cm la praşila a IV-a. Când frunzele sunt mari. cu sămânţă din soiuri monogerme genetic.2 km/h la praşila a doua şi circa 7 .7 cm adâncime. Erbicidele Olticarb.12 cm la praşila a III-a şi 12 . Se aplică după răsărirea sfeclei.

2 l/ha.4-3 Monocotiledonate şi dicotiledonate Betanal AM-11 6 Dicotiledonate anuale Monocotiledonate şi unele Betanal Tangem 8 (4+4) dicotiledonate 4. halepense Betanal 6 Dicotiledonate anuale Goltix 70 WP 7 Dicotiledonate anuale Lontrel 300** 0. halepense Gallant 125 EE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Nortron + Venzar 80 WP* 8-10 + 1-1.35 cm înălţime.5 G 30 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Erbicide aplicate în perioada de vegetaţie Fusilade super 2-3 Monocotiledonate inclusiv S. halepense Furore 90 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.În loc de Venzar se pot folosi în aceleaşi doze. erbicidele Hexilur. în doze de 1. Targa.3-0.2 Combaterea chimică a buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr Nr.Tabelul 6.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Eradicane 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1. dozele din erbicidele menţionate se măresc la 2 . de asemenea. Gallant sau Targa. halepense 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 * .3 l/ha.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Dual 500 EC + Venzar 80 3-6 + 1-1. halepense Nabu S 6-8 Monocotiledonate inclusiv S. dacă există Cirsium arvense.5) Betanal Progres 4 (2+2) Dicotiledonate anuale Focus Ultra 3-4 Monocotiledonate inclusiv S. halepense Targa 10 CE 2-3 Monocotiledonate inclusiv S.În asociaţie cu Fusilade.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Olticarb 75 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1. Combaterea chimică a buruienilor reduce numărul de praşile la două.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate Dual 960 EC 2-3 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate TCA 10-15 Monocotiledonate Goltix 70 WP 10 Dicotiledonate Duacil 6.2. Gallant.5 . 137 . Adol. tratamentul efectuându-se atunci când plantele de costrei au 15 . Doze de produs Erbicidul Buruieni combătute comercial (l/ha sau kg/ha) Erbicide preemergente Pyramin WP 4-6 Monocotiledonate şi unele dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Pyramin WP 6-8 + 3-4 Monocotiledonate şi dicotiledonate Ro-Neet 6 E + Venzar 80 6-8 + 1-1. ** . Dacă cultura este infestată şi cu Sorghum halepense.5 Monocotiledonate anuale Nortron Super 2.5+1. Elbatan. după răsărirea sfeclei se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super.5 Betanal Compact Dicotiledonate anuale (1.1. crt.5 Monocotiledonate inclusiv S.5 Dicotiledonate Kusagard 75 WP 1.5+. halepense Gallant Super 1-1. În solele puternic infectate cu Avena fatua. sunt necesare şi una-două praşile manuale selective.5 Monocotiledonate şi dicotiledonate WP* Diizocab 80 CE + Venzar 80 6-8 + 1-1.

Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris.5 EC (0.5 l/ha). folosind o normă de udare de 500 . la această cultură.u.0 l/ha.5 EC (0. Sumialfa 10 EC (0. iar rezerva de apă din sol ajunge la 50% din i.25 l/ha) şi Dursban 4 EC (1. Ekalux 25 EC (1. realizată prin tratamentul seminţelor. 10 boli şi 17 dăunători. Sumi 8 în doză de 0.1 l/ha).15 zile. Topsin M 70.5 l/ha) sau Decis 2. Obţinerea unor producţii mari de sfeclă pentru zahăr este posibilă în zonele cu deficit de umiditate.VII. revenirea pe aceeaşi parcelă fiind necesară la intervale de 10 . în doză de 0.a. Plusia gamma) se tratează în vegetaţie cu unul din următoarele produse: Talstar 10 EC (0. Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr Fundulea (1990) menţionează. când rădăcinile încep să se îngroaşe.u.3 l/ha). în doză de 2 l/ha.a în zona pădurilor din câmpie. Atomaris linearis. în doză de 7 l/ha. la densităţi crescute ale dăunătorilor şi în condiţii favorabile manifestări atacului. Kasumin 2. Brestan 60. Se execută două-trei tratamente cu unul din următoarele produse: Alto combi 420. Decis 2. Pennuc. la mijlocul lunii iunie. Benlate 50. Tanymecus sp:.1 l/ha).5. se efectuează un tratament suplimentar cu insecticidele Dursban 4 E sau Sinoratox R-35 cu dozele de 1.3 l/ha).600 m3/ha. Sumicidin 20 EC (0. Pierderile provocate pot ajunge la 30% la producţia de rădăcini şi 40% la producţia de zahăr.5 l/ha. în stepă şi silvostepă şi la 70% din i. în anii normali. Cercosporioza (Cercospora beticola) apare în lunile VI .80 cm. Agriotes sp.5 l/ha şi respectiv 3. Punchne în doză de 0. Satisfacerea necesarului de apă prin irigare începe.0 l/ha). 138 . Derosal 50. Rias 300 EC. Larvele defoliatoare (Mamestra brassicae. Chaetocnema tibialis) se combat prin traramente la sămânţă şi în vegetaţie prin tratamente cu Dursban 4 Z (1. nu este totală. Suzu 60.6 l/ha). în funcţie de textura solurilor. Altor 100 (0.5 l/ha). Baycor 300.3 l/ha. Sumicombi 30 EC (0. Făinarea (Erysiphe betae) se combate cu Tilt 250 (0.5 l/ha). Impact 12. fiind mai frecventă în zonele şi în anii cu cantităţi mai mari de precipitaţii sau în condiţii de irigare. Bavistin 50. Fastac 10 EC (0. Protecţia plantelor. Irigarea culturii.2 l/ha. numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţie corespunzător cu cerinţele plantelor în diferite faze de vegetaţie.75 l/ha). Fundazol 50..Combaterea bolilor şi dăunătorilor. pe adâncimea de 0 . astfel că.

înlăturând. Pe solurile cu aport freatic irigarea este necesară numai în anii secetoşi. Calendaristic.8 m începând cu luna iulie. când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul mai ridicat de zahăr.000 kg acoperite cu coletele rezultate prin decoletare.5 cm în luna iunie. Epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate. Recoltarea poate fi efectuată manual. Când temperaturile din aer sunt mai mari de 10°C. În acest moment greutatea rădăcinilor este de 1. Rădăcinile mai mari de 1 kg se decoletează conic. Se realizează cu furci speciale.10 zile în anii secetoşi.5 octombrie în zona mai rece din nord. frunzele uscate şi verzi şi efectuând la capătul sfeclei o tăietură orizontală de 2 . Sfeclele extrase din pământ se curăţă şi se decoletează tăindu-se şi vârful rădăcinii la grosimea de 1 cm. se recoltează numai cantităţile obligatorii prevăzute în graficele de livrare. depozitarea în câmp a sfeclei care nu se poate transporta imediat să se facă în grămezi mari de circa 1. Depozitarea sfeclei în vederea prelucrării ulterioare este admisă numai când temperaturile scad sub 10°C. Lucrarea se 139 . respectiv cele care pot fi prelucrate imediat. 3 .5 . Rădăcinile cu greutate mai mică de 1 kg se decoletează printr-o tăietură orizontală la nivelul celor mai de jos muguri vizibili de pe epicotil. Recoltarea.Eşalonarea pe luni a udărilor este următoarea: o udare în iunie. Grosimea stratului de sol umezit trebuie să fie de 0. Fenologic. O atenţie deosebită trebuie acordată decoletării sfeclei.2 ori mai mare decât greutatea frunzelor. Între data aplicării ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile în anii normali şi numai circa 5 . Recoltarea semimecanizată. când are loc creşterea frunzelor şi 0. Pentru a preveni pierderea turgescenţei rădăcinilor se impun următoarele măsuri: să nu se recolteze decât cantităţile care pot fi decoletate în cel mult 24 de ore. când începe creşterea rapidă a corpului sfeclei.5 udări în iulie . Dislocarea rădăcinilor se face cu DSP-4. maturitatea se recunoaşte prin aceea că frunzele se împuţinează şi devin de culoare verde-deschis.august şi o udare în septembrie. prevăzute cu două coarne în formă de liră.20 septembrie în zonele din sudul ţării şi 1 . iar formarea de noi frunze încetineşte. Recoltarea manuală. semimecanizat şi mecanizat.3 cm. cu o porţiune mică de pulpă. iar extragerea rădăcinilor din sol şi decoletarea se execută manual. maturitatea sfeclei se realizează în jur de 15 . transportul să fie efectuat în paralel cu recoltarea şi decoletarea.

răsărirea să fie explozivă şi fără goluri. După recoltare. deoarece pierderile în greutate sunt extrem de ridicate. întrucât aceste suprafeţe sunt fertile şi libere de paraziţi specifici. distanta între plante 18 . la prăşit să nu se scoată bolovani. pentru a asigura zona de întoarcere pentru agregate. În condiţiile respectării tehnologiei de cultivare în ţara noastră. CAP. cultura trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: terenul să fie perfect nivelat. dar nu şi 140 . lucrarea de decoletat să înceapă după ce se ridică roua. culturile cu distanţa între plante pe rând sub 12 cm nu se pot decoleta. se vor acoperi cu frunze. la recoltare terenul să aibă umiditate normală.execută în bune condiţii dacă la semănat s-a folosit schema corespunzătoare (în benzi). semănatul să se execute echidistant şi în rânduri drepte. la decoletare sunt culcate şi se taie oblic. transportului şi prelucrării. să nu se acopere coletul plantelor cu pământ. cu pierderi minime. 7 TUTUNUL Tehnologia de cultivare a tutunului Rotaţia Tutunul suportă monocultura mai mulţi ani fără să se înregistreze fenomenul de “oboseală” a solului. viroze.20 m. Pentru a lucra în condiţii bune. dacă nu se transportă imediat. tutunul se poate cultiva 2 . dar se distruge structura solului şi se înmulţesc paraziţii specifici (boli. Cele mai bune rezultate se obţin la recoltarea în două faze. terenul să fie curat de buruieni. iar cele care au coletul deasupra solului. la peste 12 cm. după o pajişte desţelenită sau după o plantă perenă. la ambele capete ale parcelei.22 cm. Pe terenuri proaspăt defrişate. fapt care obligă la organizarea în flux continuu a recoltării. Producţia de frunze şi colete reprezintă 38% din recolta de rădăcini. plantele se recoltează manual. dăunători). pe distanta de 18 . producţia să nu fie peste 30 t/ha. să nu se facă şanţuri. şi BM-6 + KS-6 sau într-o singură fază cu combinele de recoltat sfeclă CRS-2 şi CRS-3 sau cu alte tipuri de combine de fabricaţie străină. Recoltarea mecanizată se execută în două faze cu seturile de maşini MDS3 + MRS-3. cu soiurile zonate în prezent se pot realiza producţii de peste 50 t/ha rădăcini. În aceste condiţii se obţin rezultate bune la soiurile de tutun pentru ţigări de foi. Rădăcinile decoletate şi bine curăţate de pământ se aşează în grămezi cât mai mari şi. sfecla pentru zahăr nu trebuie să rămână în grămezi în câmp.3 ani la rând. înainte de decoletare se deschid drumuri cu dislocatorul şi se extrag rădăcinile normal. după care se eliberează terenul.

lupoaie.). semioriental şi Virginia. Spre deosebire de monocultură. ovăz. Ca. dacă solurile sunt mai sărace. buha semănăturilor etc. datorită unor paraziţi comuni (viroze. Alegerea plantei premergătoare tutunului se face în funcţie de tipul de tutun cultivat: pentru soiurile din tipul oriental. K. din cauză că părăsesc târziu terenul. 141 . castraveţii. îmbogăţirea în substanţe organice. Cultivarea tutunului în monocultură se ia în considerare numai în situaţia în care terenurile specifice tipului şi soiului ce se cultivă nu sunt suficiente. în funcţie de tipul şi soiul cultivat. pepenii. destinate ţigărilor de foi sau pentru pipă se cultivă după leguminoase (borceag. recoltându-se timpuriu. cânepa şi floarea-soarelui. precum şi de zona ecologică de cultură. se întârzie executarea lucrărilor solului. cu excepţia celor care au dăunători comuni. Tutunul este o bună premergătoare pentru toate culturile. tomate. mazăre etc.pentru tipul Oriental şi Virginia. P. reducându-se gradul de infestare a solului cu seminţe de buruieni. orz. Cl. boli şi dăunători specifici. Mn. Fe. făcând ca soiurile să-şi păstreze însuşirile normale bio-productive. diferite insecte). cultivate pentru ţigarete superioare. a solanaceelor. deoarece. Fertilizarea Administrarea de macroelemente (N. îmbunătăţirea structurii lui. iar amplasarea pe alte terenuri decât cele specifice duce la diminuarea calităţii. Tutunul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante atât.) şi îngrăşăminte organice constituie un mijloc important de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii frunzelor de tutun. Porumbul (cel tratat cu erbicide triazinice este interzis ca plantă premergătoare) şi bumbacul sunt mai puţin indicate ca premergătoare pentru tutun. Acestea. permit executarea în bune condiţii a lucrărilor solului. fasolea. întrucât eliberează terenul destul de timpuriu şi-l lasă curat de buruieni şi în bună stare de fertilitate. cât şi a raportului dintre ele. microelemente (B. de sol. tutunurile mai tari la fumat. ardei etc. rămân resturi vegetale care împiedică plantarea tutunului în condiţii bune. dovlecii. pot fi cultivate după leguminoasele pentru boabe. Nu se recomandă ca plantă premergătoare tutunului cele din familia Solanaceae (cartofi. superioare calitativ şi rentabile. Mo etc. cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase: grâu.) periculoşi pentru tutun. cantitativ. Zn. Nici alte plante prăşitoare nu sunt indicate ca premergătoare. asolamentul contribuie la obţinerea unor recolte mari de tutun.) care lasă solul bogat în azot. Mg). varza. se dezvoltă numeroşi dăunători polifagi (viermi-sârmă. repetarea prăşitului duce la distrugerea structurii solului. soiurile tipului de mare consum pentru ţigarete. se distruge structura solului prin praşile.

sub arătura de bază. groase. lăsând în sol 4 . P2O5. sporind conţinutul în hidraţi de carbon din frunze.5 % K2O şi 2 –3 % N. “rău colorate”. cât şi a calităţii acesteia. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei şi din vestul tării. 142 . Gunoiul de grajd. Îngrăşămintele aplicate trebuie să fie cât mai complete şi în raporturi cât mai echilibrate. Calciul este important ca element de nutriţie. excesul de calciu conduce la formarea de frunze casante.48 kg/ha N.La o producţie de 1.) pot folosi ca sursă de materie organică pentru tutun.2 kg K2O şi 104 CaO (HITIER şi SABOURIN. 10 . împreună cu 48 . Potasiul ameliorează însuşirile de calitate a tutunului: gust. secară etc.000 kg frunze uscate tutunul consumă 75. 16. 1937).64 kg/ha. conservând umiditatea şi sporind afânarea solurilor compacte. 1965). Se observă că tutunul este o plantă mare consumatoare de potasiu şi calciu.10 t/ha la soiurile pentru ţigarete superioare. influenţează creşterea frunzelor şi conţinutul în nicotină. PARKER. Din a 15-a zi de la plantare şi până în a 45-a zi.20 t/ha la soiurile din tipul de mare consum şi pentru ţigări de foi. Tutunul valorifică bine gunoiul de grajd în doze de 20 40 t/ha la tipul Burley. dar şi producţia. mijlocie de azot şi mică de fosfor. cât şi indirect. La exces de fosfor se reduce combustibilitatea tutunului. culoare. ardere şi măreşte conţinutul în hidraţi de carbon solubili.3 kg P2O5. 124. ca şi în primele 15 zile de viaţă (W. Pe terenurile slab fertile şi. 5 . cu excepţia celor din tipul oriental la care nu se aplică. Insuficienţa calciului determină apariţia de frunze deformate. îngrăşămintele verzi (trifoi roşu. de calitate inferioară. prin raporturile cu alte elemente din sol. când tutunul se află în răsadniţă. adăugându-se la plantarea tutunului 32 . Pe celelalte tipuri de sol gunoiul se aplică direct. pe cele nisipoase. completat cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice. Azotul în interdependenţă cu fosforul şi potasiul. la soiurile de tip Virginia. raporturi care influenţează mai mult absorbţia acestora. absorbţia azotului este foarte intensă. mărind gradul de fertilitate a solului. după care se reduce. pentru diminuarea efectului negativ al azotului. Fertilizarea unilaterală influenţează negativ calitatea frunzelor. Chiar şi tulpinile de tutun tocate sunt o sursă de materie organică. se recomandă aplicarea gunoiului de grajd la planta premergătoare. influenţând pozitiv creşterea sistemului radicular. lupin. aromă.5 kg azot. mai ales. Fosforul are acţiune pozitivă atât asupra producţiei. cu combustibilitate redusă. Acţiunea pozitivă se manifestă încă din primele zile ale vegetaţiei.

Aplicarea îngrăşămintelor. Îngrăşămintele chimice sunt eficiente la toate tipurile de tutun şi pe toate tipurile de sol, aplicându-se în funcţie de fertilitate şi soiul cultivat aşa cum rezultă din tabelul 7.1 întocmit după dozele recomandate de S.C.C.C.I.T. Bucureşti.
Tabelul 7.1 Doze orientative de îngrăşăminte în funcţie de fertilitatea solului şi tipul de tutun
Fertilitatea solului Doze (kg/ha s.a.) EleIndice Tipuri de tutun AproviP2O5 K2O (ppm) mente azot SemiMare zionare (ppm) Oriental Virginia Burley (IN) oriental consum F. slabă P2O5 N Slabă 8,1-18,0 P2O5 <2 < 66,0 K2O N Mijlocie 2,1-4,0 18,1-36,0 66,1-132,0 P2O5 K2O N Bună 4,1-6,0 36,1-72,0 132,1-200,0 P2O5 K2O P2O5 F. bună > 72,1 < 200,0 K2O < 0,8 70 40 60 70 30 50 60 20 40 40 90 50 80 90 40 60 70 30 50 50 120 50 100 120 40 80 100 20 70 70 50 50 160 120 140 160 80 100 140 70 80 100 60 60 120 80 100 120 70 80 100 50 60 60 -

Fertilizarea la tutun poate fi de bază, în momentul plantării şi în timpul vegetaţiei, (suplimentară). În cazul fertilizării de bază, îngrăşămintele se aplică sub arătura de bază (gunoiul, fosforul şi potasiul), contribuind la aprovizionarea cu elemente nutritive a plantelor de tutun vreme îndelungată, urmărind fertilitatea solului şi îmbunătăţind însuşirile fizice, chimice şi biologice ale acestuia, iar azotul se aplică la pregătirea solului pentru plantare. Fertilizarea în momentul plantării asigură elemente de nutriţie în primele faze de vegetaţie şi se face, de regulă, localizat (pe rând), în apropierea sistemului radicular, mărindu-se coeficientul de utilizare a substanţelor nutritive. Fertilizarea suplimentară se face prin aplicarea îngrăşămintelor pe sol, dar şi prin tratamente extraradiculare cu soluţii nutritive care conţin în special azot. “Udarea” tutunului la plantare cu o soluţie nutritivă diluată (6 g N + 12 g P2O5 la 10 l apă), folosind 0,5 l la plantă, ajută la prinderea mai bună a plăntuţelor şi creşterea lor ulterioară. Îngrăşămintele suplimentare aplicate pe sol se încorporează prin praşile cu ajutorul cultivatorului. După apariţia inflorescenţelor, fertilizarea suplimentară nu mai este eficientă. O fertilizare cu N : P 1 : 3 (10 - 15 kg N – 30 - 45 kg P205) este eficientă dacă se aplică la prima praşilă. Amendamentele folosite la tutun. Tutunul se dezvoltă în bune condiţii la un pH al solului slab acid, cuprins între 5,6 - 6,6. Dacă pH-ul solului scade sub 5,6
143

este nevoie să se intervină cu amendamente calcaroase. Se asigură astfel şi înlăturarea pericolului apariţiei efectelor negative asupra tutunului datorate toxicităţii magneziului. Se aplică 6 t/ha amendamente calcaroase sub arătura de bază, o dată la 4 ani, crescând, totodată, conţinutul calciului în frunze cu consecinţe favorabile. Lucrările solului Terenul ce urmează a fi plantat cu tutun trebuie pregătit cu multă atenţie. Solul trebuie să fie afânat profund, mărunţit corespunzător, pentru a acumula şi păstra umiditatea şi pentru a se combate buruienile. Experienţele din ţara noastră au scos în evidenţă că arăturile executate la 22 - 25 cm adâncime dau rezultatele cele mai bune. În solurile uşoare se lucrează mai superficial decât pe cele mijlocii şi grele. Este necesar ca, prin arătură, să se evite formarea hardpanului. Solurile nisipoase din zona de cultură a tutunului de tip Virginia trebuie arate la adâncimea de 28 - 30 cm, toamna târziu sau primăvara devreme (POP, 1974) ocazie cu care se încorporează şi îngrăşămintele organice şi minerale. În această arătură se acumulează o cantitate mare de apă şi se reduce evaporaţia, nitraţii se acumulează mai adânc în sol, unde pe terenurile nisipoase se dezvoltă cea mai mare parte din rădăcini (RAUHE, 1958). În primăvară arătura se lucrează cu grapa cât mai de timpuriu, apoi terenul se întreţine curat de buruieni şi afânat cu ajutorul cultivatorului urmat de grapă. Dacă solul s-a tasat prea mult în timpul iernii, se execută o arătură superficială (10 - 15 cm) cu plugul fără cormană, urmat de grapă. Se efectuează 1 - 3 afânări până la plantare şi se evită pulverizarea solului. Adâncimea de afânare cu cultivatorul este de 10 - 12 cm. Producerea şi plantarea răsadului Tutunul nu se seamănă direct în câmp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile joase. Germinaţia lui la cel puţin 12°C şi o perioadă de vegetaţie relativ lungă determină ca tutunul să se însămânţeze şi să crească o anumită perioadă de timp în răsadniţe. Numai după ce vremea s-a încălzit şi a trecut pericolul îngheţurilor târzii de primăvară, el se transplantează în câmp, în teren pregătit în prealabil. Producerea răsadului Răsadniţele. În condiţiile din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului sunt răsadniţele încălzite cu biocombustibili (gunoi de grajd proaspăt), fără a fi influenţate de condiţiile climatice din primăvară. Există şi răsadniţe încălzite cu aburi sau apă caldă. Cele mai indicate răsadniţe sunt cele la
144

care platforma de gunoi (cel mai bun, de cabaline) bine tasat, este de 40 - 60 cm grosime, suprafaţa calculându-se în funcţie de numărul de rame (tocuri) ce urmează să se aşeze pe platformă, distanţa între ele fiind de 50 cm, iar la marginea platformei de 60 cm. Tocurile de răsadniţă “se îmbracă” în gunoi şi în interior şi în exterior, lăsându-se 5 - 6 zile pentru aşezarea gunoiului. Se introduce apoi în tocul răsadniţei amestecul nutritiv format din o parte pământ de ţelină sau grădină, două părţi mraniţă şi o parte nisip, după ce, în prealabil, a fost dezinfectat cu Basamid G98 în doză de 35 g/m2 sau Dazomet 90 G - 9% în doză de 35 g/m2 sau Bromură de methil 50 - 75 g/m2 ori Formalină 38% (concentraţie 4%) în doză de 2 l soluţie la m2 sau Vapam 2%. Pentru dezinfecţie amestecul nutritiv se întinde în strat subţire de 10 - 15 cm grosime şi se tratează cu produsele specificate, se omogenizează, se adună în grămezi şi se acoperă cu folie de polietilenă. Dezinfecţia cu Basamid se face încă din toamnă sau în cursul iernii. Se introduce amestecul nutritiv sub forma unui strat de 15 - 20 cm grosime, se acoperă tocurile cu geamuri timp de 8 - 12 zile; în acest timp, prin procesele fermentative din gunoi se degajă căldură, temperatura ridicându-se la 60°C după 4 – 5 zile. După 8 - 12 zile temperatura se stabilizează la circa 40°C, când se poate trece la semănat. Răsadniţele se înfiinţează cu 60 - 65 de zile înainte de plantarea tutunului (tab. 7.2).
Tabelul 7.2. Perioada de semănat a tutunului în răsadniţă
Zona Răsadniţe calde 25 II-10 III 1 III-10 III Perioada de semănat Răsadniţe Tunele semicalde 10 III-20 III 15 III-30 III 10 III-20 III 20III-30 III

Sudul ţării Nordul ţării şi zonele mai reci

Sămânţa destinată semănatului este produsă în unităţi specializate pentru fiecare soi ce se cultivă şi se expediază la producători tratată cu Criptodin 5 g/kg sămânţă sau Merpan 5 g/kg sămânţă. Pentru grăbirea răsăririi sămânţa poate fi preîncolţită în prealabil, asigurându-se obţinerea răsadului “bun de plantare” cu 5 - 10 zile mai devreme. Suprafaţa de răsadniţă se calculează în funcţie de numărul de plante ce se obţin la m2, desimea plantelor în câmp şi suprafaţa planificată a se planta cu soiul respectiv. În răsadniţele calde se obţin 2.200 – 2.500 fire de răsad la m2, din care 2.000 fire sunt bune de plantat. În răsadniţele semicalde se obţin 2.000 fire la m2, iar în cele reci 1.500 fire răsad la m2, bune de plantat fiind 1.500 şi respectiv, 1.000 de fire la m2.
145

C) Bărăgan (M. sămânţa (mică) de tutun se amestecă cu nisip uscat.O) Virginia (V) Burley (B) Banat (M. face mai des.5 . Asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţe se face cu scopul bunei germinări a seminţelor şi răsăririi plantelor. în situaţia când temperatura este prea ridicată. Cantitatea de sămânţă este de 0. Semănatul se face manual prin împrăştiere.3 Suprafaţa de răsadniţă pentru 1 ha de tutun Soiul (tipuri) Djebel (O) Molovata (O) Ghimpaţi (S. Controlul temperaturii se face cu termometre de sol şi de cameră. În zilele prea călduroase se foloseşte umbrirea. fertilizarea suplimentară.32°C. răsadul va fi umbrit ziua între orele 11 .4 mm.35°C. Sămânţa germinează şi planta răsare într-o perioadă cu 7 . 1 kg nisip pentru cantitatea de sămânţă necesară la 6 m2. În perioada germinării seminţelor aerisirea se face numai la orele amiezii. răritul. În afară de răsadniţele calde răsadul de tutun se mai poate obţine în sere. în răsadniţe semicalde şi în tunele sau în brazde reci. Până în faza de urechiuşe.C) Răsadniţă caldă 90-100 70-80 60-65 40-55 35-40 35-40 40-45 Solarii şi tunel 100-110 80-85 65-70 45-50 40-45 40-45 45-50 Brazde reci 120-130 100-110 75-80 55-60 45-50 45-50 55-60 Îngrijirea răsadului constă din: asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţei.7 g/m2 în răsadniţe reci şi tunele. pentru a pune în contact intim sămânţa cu pământul. după această fază răsadul se umbreşte numai în zilele foarte calde. terotatul. Pe măsură ce creşte răsadul.4 . În răsadniţele calde semănatul se face când temperatura din stratul de gunoi a scăzut la 30 . udarea.6 g/m2 în răsadniţe calde şi 0. combaterea bolilor şi dăunătorilor şi călirea răsadului etc. Până la răsărire este necesară o temperatură de 30 . asigurându-se condiţii normale de iluminare prin spălarea geamurilor şi foliei şi îndepărtarea acestora în zilele călduroase. o perioadă scurtă în 146 . se presează uniform cu o scândură. În prima perioadă de creştere a răsadului ramele se ridică pe suporţi la o înălţime de 5 .Suprafaţa de răsadniţă. este dată în tabelul 7. Tabelul 7. apoi se udă cu apă călduţă (cu stropitoarea cu sită fină) şi se acoperă tocul de răsadniţă cu geamuri.6 cm. la protejarea răsadniţelor cu rogojini. Imediat după răsărire se renunţă în timpul zilei. aerisirea se. aerisirea. în funcţie de soi. solarii încălzite sau neîncălzite.3. în grosime de 3 . temperatura păstrându-se în limitele de 18 25°C. combaterea buruienilor.9 zile. Aerisirea răsadului. După semănat se împrăştie deasupra seminţei un strat de mraniţă foarte bine mărunţită şi cernută.16.0. după ce în prealabil.0.

0 l/m2.1.3 zile. dezinfectate în prealabil. sau erbicidul Devrinol 50 WP. astfel încât. udările vor fi până la trei pe zi. Udarea răsadului este o operaţiune foarte importantă. astfel încât.înrădăcinare şi în faza de cruciuliţă. după care se poate uda normal. rărit. Temperatura apei în perioada germinării trebuie să fie mai ridicată. Se poate folosi şi erbicidul Dymid 0. 3 g/25 m2. apoi ramele se ridică la 20 . stratul dintre plante având 0. a doua la amiază şi a treia în jurul orei 16.25° C.5 zile. Plivitul se execută de câte ori este nevoie. udarea se face mai rar. să nu fie deranjate plantele de tutun. solariile şi tunelele se aerisesc mai intens.timpul amiezii.5 g/m2.5 . având şi rolul de a evita spălarea stratului superior de sol din răsadniţă şi formarea crustei. Serele.3 zile după semănat. Terotatul se efectuează cu scopul de a dezvolta un număr mai mare de rădăcini laterale de la baza tulpiniţei. După faza de urechiuşe răsadniţele se ţin descoperite pe timp călduros. când frunzele sunt 147 . Răritul răsadului se face spre sfârşitul fazei de cruciuliţă. mai puţin călduroase. asigurându-se apă suficientă în stratul nutritiv. Terotatul se repetă la intervale de 3 . cu norme de 0. să aibă o temperatură de 23 . Combaterea buruienilor se poate face şi cu ajutorul erbicidelor.0. dar cu norme mai mari de udare. fără a depăşi faza de urechiuşe. După faza de urechiuşe şi până la călirea răsadului pentru plantat. La început răsadurile se udă mai des şi cu cantităţi mai mici de apă. Combaterea buruienilor se face prin pliviri sau cu erbicide. Primul plivit are loc când plantele au răsărit şi buruienile depăşesc ca dimensiune tutunul şi se efectuează după ce s-a udat bine cu apă. având drept scop menţinerea unei umidităţi moderate în stratul superficial al patului germinativ. menţinânduse ridicate tot timpul zilei. Prima udare se face în jurul orei 9. apoi mai rar. Este bine ca plivitul să se facă în zilele mai înnourate. În perioada semănat – răsărire . procedându-se ca la plivit. Se recomandă erbicidul Enide 50 WP în doză de 1. conferindu-i rezistenţă la îmbolnăvire. aplicat cu 7 zile înainte de semănat. Între fazele de “cruciuliţă” şi “urechiuşe” răsadul nu se udă 2 . când sistemul radicular al răsadului se dezvoltă mai lent. prin smulgerea buruienilor.5 cm grosime.30 cm deasupra tocului.5 g/m2. aplicat concomitent cu semănatul sau cu 1 .10 cm adâncime. pe 8 .2 . după aceea apa va avea temperatura aerului atmosferic. toată ziua şi se acoperă numai noaptea sau când timpul este rece şi ploios. Pe timp rece apa se încălzeşte. atunci când se constată că desimea răsadurilor este prea mare. Terotajul se execută după fiecare plivit. Constă din împrăştierea sau cernerea peste răsad a unei cantităţi de mraniţă sau amestec nutritiv. în momentul când ajunge pe răsad.

Principalele boli ale răsadului de tutun sunt: căderea răsadului.120 g superfosfat şi 40 . produsă de Rhizoctonia solani şi Pythium sp. pentru a nu se lipi mraniţa de ele. Principalii dăunători în răsadniţă sunt: coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa) şi tripsul tutunului (Thrips tabaci). înainte de semănat. repetându-se tratamentul după 7 zile. Gunoiul se pune într-un sac de pânză rară şi se ţine în apă la macerat 24 de ore.uscate.5 zile după prima.10 zile înainte de transplantare în câmp. agitându-se din timp în timp. Căderea răsadului se combate cu Tiuram 70 PU sau Captadin 50 PU.50 g azotat de amoniu. După fiecare fertilizare răsadul se udă abundent. tratamentul repetându-se după 7 zile. Mana se combate cu Tiuram 70 PU. provocată de Thieloviopsis basicola şi mana tutunului. fiind necesară repetarea operaţiei de 3 . în concentraţie de 0.30%. La o parte gunoi de pasăre uscat se folosesc zece părţi apă. a treia când răsadul este în faza de urechiuşe. Combaterea bolilor. Conţinutul sacului se stoarce bine iar soluţia rezultată se diluează cu o cantitate egală de apă. Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice se face folosind o soluţie formată din 10 l apă. toate în concentraţie de 0. Turdacupral 50 PU sau Perozin B 75. folosindu-se 200 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. Combaterea dăunătorilor. 80 . Fertilizarea suplimentară cu soluţie de gunoi de pasăre este foarte eficientă. putrezirea neagră a rădăcinilor. a doua la 4 . După terotare.3%. folosindu-se 30 l soluţie pentru 100 m2 răsadniţă.4 ori în timpul perioadei de vegetaţie în răsadniţă: prima fertilizare se face în faza de cruciuliţă. Putrezirea neagră a rădăcinilor se combate cu fungicidul Chinoin Fundazol în doză de 2 g/m2. Se folosesc 2 l soluţie la m2.80 g sulfat de potasiu. Soluţia se diluează cu o cantitate egală de apă şi se utilizează 2 l/m2. iar a patra se face cu 7 . produsă de ciuperca Peronospora tabacina. mraniţa se scutură de pe frunze şi apoi se efectuează udarea. unul din 148 . 50 g sulfat de amoniu sau 30 . Captadin 50 PU. folosindu-se 30 l soluţie la 100 m2 răsadniţă. Combaterea chimică a coropişniţei se face aplicând. Fertilizarea suplimentară este impusă de consumul ridicat al elementelor nutritive de către plante şi datorită spălării lor cu ocazia udărilor. după care se udă foarte bine pentru a spăla îngrăşămintele de pe frunze..

nu duce la reducerea producţiei la unitatea de suprafaţă. iar dacă este înnorat. scăderea producţiei individuale a plantelor prin creşterea desimii. Răsadul se lasă descoperit ziua şi noaptea. Pentru toate soiurile şi în toate zonele plantarea între 1 şi 10 mai a realizat cele mai mari producţii. Reducerea spaţiului de nutriţie peste limita optimă determină reducerea în frunze a substanţelor răşinoase ce concură la formarea aromei. respectiv cu 4 . de mare consum şi ţigări de foi se plantează la desimi mai mici.18 cm (7 .6 frunze când plantarea se face manual şi 16 . Tripsul este un dăunător periculos şi pentru faptul că transmite în răsad virusul care produce boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3 Smith). Până la o anumită limită.1% sau Actelic 0.1%. folosindu-se 30 l emulsie la 100 m2 răsadniţă. se aşează în cutii şi se acoperă cu o pânză udă. Răsadul bine călit nu se veştejeşte în zilele călduroase. lungimea de 8 . transportându-se în câmp la locul de plantare. densitatea la semănat se păstrează nemodificată la unitatea de suprafaţă. Un tratament se face în faza de urechiuşe şi unul cu 3 . Densitatea plantatului are o deosebită importanţă la tutun pentru realizarea unor producţii mari şi de calitate. cu apă (mai puţină). dacă nu este udat.8 frunze) când plantarea se face mecanizat.4 zile înainte de plantare nu se mai udă. 0. În cazul mecanizării totale a culturii tutunului. fără a se scutura de pământ. Coropişniţa se mai combate şi cu momeli otrăvite. Răsadul se acoperă numai în caz de îngheţ.12 cm. Metasytox 0. Plantarea tutunului Răsadul de tutun pentru plantare. desimile cele mai mari se asigură la soiurile din tipul oriental. care constituie densitatea optimă. se udă o dată la două zile.10 zile înainte de plantare şi constă din pregătirea lui pentru condiţiile din câmp.4%.5 zile înainte de transplantare. plantatul se poate face pe parcursul întregii zile. Epoca plantării se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi perioada de vegetaţie a soiurilor. 149 .insecticidele: Furadan 10 G. în doză de 3 . iar cu 3 . Plantatul se face în orele de dimineaţă şi după amiază. Călirea răsadului se face cu 7 . O plantă de tutun bine călită are tulpina elastică (îndoită după deget nu se rupe). Sinoratox 35 R. Întârzierea plantării peste data de 25 mai determină scăderi de producţie deosebit de mari. Ţinând seama de particularităţile soiurilor. Pentru combatere se utilizează insecticidul Carbetox 37 EC 0. distribuite uniform.5 g/m2 sau Sintogrill 5G în doză de 3 g/m2. pericol de brumă sau ploi abundente. soiurile din tipul Virginia.15%.

la 3 . Se mai pot folosi: maşina de plantat şi fertilizat tutun (MPFT – 2). Buruienile consumă apa şi substanţele nutritive necesare plantelor de tutun. astfel ca rădăcinile să fie repartizate cât mai uniform. se introduce cu grijă răsadul în pământ la nivelul coletului. maşina de plantat răsaduri produse în ghivece nutritive (MPRPGN).Tehnica plantării tutunului este similară cu aceea a plantării răsadurilor de legume. în care se toarnă o cantitate de apă stabilită. Thieloviopsis basicola (putrezirea neagră a rădăcinilor). dacă utilajele ar distruge frunzele tutunului. Prima praşilă se efectuează la 7 . completate cu praşile. Muşuroitul sau bilonatul.3 praşile la intervale de 10-15 zile. copilitul. fiind. Urmează 2 . Completarea golurilor trebuie realizată fără întârziere. recepatul şi irigarea. politul.8 cm pentru afânarea solului şi distrugerea buruienilor. când plantele au 20 – 30 cm înălţime. Prăşitul. făcând o mişcare de jos în sus şi din afară spre răsad. după care se practică în sol un orificiu cu plantatorul. altfel plantele cu care s-au completat golurile rămân în urmă cu dezvoltarea. Cu acelaşi plantator se strânge pământul lângă răsad. combaterea bolilor şi dăunătorilor. pentru a împiedica formarea crustei la suprafaţă. Thrips tabaci (tripsul). Lucrările de îngrijire De la plantarea tutunului şi până la recoltare se aplică lucrări de întreţinere şi îngrijire a solului şi plantei de tutun: completarea golurilor. sunt debilitate. combaterea buruienilor. Plantarea mecanizată a răsadului de tutun se poate face cu maşina de plantat răsad MRP-5 în agregat cu tractorul L-400 sau cu maşina “Balthes” de producţie canadiană.8 zile de la plantare. constituind pe timpul vegetaţiei substraturi de infecţie cu diferite boli. dacă distanţa dintre rânduri permite. Terenul destinat plantării se marchează la distanţe stabilite între rânduri şi pe rând. Praşilele se execută mecanizat. ajută la formarea rădăcinilor adventive. Se adună lângă răsad un strat de pământ mărunţit şi uscat. după ce sau prins plantele. gazde ale unor boli şi dăunători cum sunt: Pseudomonas tabaci (focul sălbatic). mărind rezistenţa la cădere a plantelor. Pentru plantarea manuală a unui ha cu tutun sunt necesari 15 .4 zile de la plantare. Combaterea buruienilor. totodată. se utilizează răsaduri de cea mai bund calitate. După ce apa este absorbită. Buruienile se combat prin praşile mecanice şi manuale sau cu ajutorul erbicidelor. la adâncimea de 6 . sau manual pe rând şi chiar între rânduri. cârnitul. 150 . în funcţie de precipitaţiile căzute şi de gradul de îmburuienare.17 lucrători. Pentru aceasta.

5% fluazifop-butyl). făinarea (Erysiphe cichoracearum).3. pentru combaterea buruienilor maonocotiledonate şi dicotiledonate se folosesc erbicidele Patoran şi Tobacron împreună cu un erbicid antigramineic.5-2 ….0 2. Se încorporează cu combinatorul la 3 – 5 cm adâncime. pentru combaterea pirului şi costreiului. mucegaiul tulpinii (Sclerotinia sclerotiorum). mana (Peronospora tabacina).350 l soluţie la hectar. Dual. sau pe cele cernoziomice şi brun-roşcate de pădure infestate cu Sorghum halepense. Tabelul 7.0 . Pe solurile nisipoase infestate cu Agropyron repens şi Cynodon dactylon. la 8 – 10 cm adâncime prin două lucrări cu combinatorul.0 5.0 4.6.5 . Postemergent. etc.5.5 . Combaterea bolilor şi dăunătorilor.0 5.5% 3.5 .4 Erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor la tutun Denumirea comercială a erbicidului (s.8. Stomp. folosindu-se 200 . Balan. care se combat prin tratarea seminţelor.0 . Se folosesc erbicidele din tabelul 7.6.0 .a. renunţându-se la praşile timp de cel puţin 30 de zile pentru translocarea substanţelor spre rizomi.) Triflurom (24% trifluralin) Balan (18% benefin) Tillam (72% pebulate) Dual 500 (50% metolaclor) Stomp 330 EC (33% pendimetalin) Devrinol 500 WP (50% napropamide) Patoran 50 (50% metobromuron) Tobacron ( 33% metolaclor + 17% metobromuron) Fusilade super (12.0 3. Bolile cele mai frecvente ale tutunului sunt: micozele – înnegrirea tulpinii (Phytophtora nicotiana).0 0.0 1.0 .Combaterea chimică a buruienilor este o măsură deosebit de importantă. în funcţie de efectul acestora. Humus 0.0 .0 Modul de aplicare Se încorporează imediat în sol fiind volatile.4.5 .5 . când gramineele au 3 – 6 frunze. iar cele perene 4 – 5 frunze Pirul se combate când are 10 . în toate stadiile gramineelor.0 .0 1. Se încorporează la 8 – 10 cm adâncime fiind volatil Se încorporează la 4 – 5 cm adâncime la pregătirea terenului pentru transplantare Postemergent. plantarea 151 . iar costreiul când are 25 35 cm înălţime.4. pe lângă erbicidele ce se administrează pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate se foloseşte unul din erbicidele: Fusilade super (12.4. Tillam.2.5% haloxyfop-ethoxy-ethil): Targa (10.3.0 . Postemergent.0 .3 .0 1.4. Devrinol.0 2. când gramineele anuale au 2 – 6 frunze.4. kg/ha.15 cm înălţime.0 3.0 1. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se utilizează erbicidele Triflurom.1% quizalofop-ethyl).6.5% fluazifop-pbutyl) Nabu EC (sethoxymidim) Gallant 125 EC (haloxyfop-ethoxy ethyl) Targa (quazilofop-ethyl) Kusagard 75 SP (aloxydium sodium) Doza l. Combaterea buruienilor cu erbicide se completează cu praşile mecanice şi eventual manuale. Gallant (12.2.3. pentru protejarea frunzelor de tutun de acţiunea mecanică a praşilelor.

se combat prin dezinfectarea seminţelor şi amestecului nutritiv. Fastac 10 EC (1. etc. pentru murgoci şi viermii sârmă.5 l/ha). în condiţii necorespunzătoare de lumină şi hrană. de vară (iulie . mai ales pentru larvele din generaţiile I şi II (produse folosite şi pentru combaterea tripsului). Mospilan 20 SP 0.5% (3 l/ha).5 – 4.3 – 0.5 l/ha). se previn şi combat prin distrugerea insectelor cu Carbetox 37 CE – 0.august). asolamente de 4 ani.5%. sunt lovite în timpul lucrărilor de îngrijire sau murdărite cu pământ din cauza picăturilor de ploaie. Ridomil plus cold 42.0 – 1. Karathane EC 0. distrugerea buruienilor.4 l/ha). Dintre dăunători.5 EP – 3 kg/ha.25%..2%. Ditylenchus sp.3 – 0. iar pentru făinare sulf muiabil PU – 0.4% în 600 l apă/ha pentru mană. Sinoratox 35 EC (1. bacteriozele tutunului – focul sălbatic (Pseudomonas tabaci). Sinoratox 35 EC – 1 l/ha.). Alţi dăunători sunt: nematozii tutunului (Meloidogyne sp.). Combaterea nematozilor se face prin dezinfecţia amestecului nutritiv.0 l/ha). Insecta are 3 generaţii: de primăvară (aprilie iunie).iarnă (august până în aprilie anul următor).13 kg/ha.4%.0 – 1. omizile defoliatoare (Autographa gamma). Turdacupral 50 PV – 0. care atacă plantele pe tot timpul vegetaţiei. se folosesc insecticide granulate la sol (Temic 10 G – 10 kg/ha.3 l/ha. pătarea unghiulară (Pseudomonas angulata).3%. îndepărtarea şi arderea plantelor virozate. Captadin 50 PU – 0. iar la Morspilan după 21 – 25 zile. de toamnă .2%. murgociul sau buha semănăturilor (Euxoa segetum). corectarea pH-ului şi utilizarea de Dithane M-45 – 0.. Thiovit PU – 0. cel mai periculos este tripsul (Thrips tabaci). Politul constă din înlăturarea frunzelor de la bază. care se dezvoltă. afidele (Myzodes persicae). recoltarea la timp al frunzelor şi combaterea chimică prin 2 – 4 tratamente cu unul din produsele: Carbetox 37 EC (3. virozele tutunului – mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1). Aceste frunze nu 152 .4 – 0.3 – 0. viermii sârmă (Agriotes sp. Sinoratox 5 G – 30 kg/ha). vestejirea şi ofilirea (Pseudomonas solanacearum). boala petelor de bronz (Lycopersicum virus 3). Mospilan 20 SP (0. Tratamentele se repetă la 14 zile. Dithane M45 – 0. politul de timpuriu şi cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0.la epocă optimă. iar pentru combaterea omizilor se folosesc tratamente cu insecticide la 10 – 15 zile de la eclozare. culturi curate de buruieni. Combaterea se face prin respectarea asolamentului şi rotaţiei.15 – 20 kg/ha). omida capsulelor (Heliothis oboleta).Decis 25 EC (0. răsucirea frunzelor (Nicotiana virus 4) etc. afidele se combat cu aceleaşi produse care se folosesc pentru combaterea tripsului. distrugerea buruienilor solanaceae. plantarea în epoca optimă. politul timpuriu.

când sunt mai turgescenţi. Recepatul. Apariţia copililor poate fi împiedicată prin tratarea plantelor cu substanţe inhibitoare de creştere (hidrazidă maleică etc. în scopul creşterii producţiei de frunze şi calităţii acestora. care se maturează mai timpuriu. Cârnitul este operaţiunea de înlăturare a inflorescenţelor plantei de tutun. în urma acestei operaţiuni (a cârnitului) se dezvoltă copili (lăstari) la subsuoara frunzelor. Virginia şi Burley – se cârnesc timpuriu şi adânc pe terenurile mai puţin fertile şi cu condiţii de secetă şi se cârnesc înalt pe terenurile cu fertilitate mijlocie sau bună şi cu umiditate suficientă. împreună cu un număr de frunze. Soiurile de tutun din tipul de mare consum. în funcţie de soi şi climă. adică cu un număr mai mare de frunze. Pe soluri cu fertilitate mai scăzută suprimarea inflorescenţei se face de timpuriu (chiar de la îmbobocire) şi mai “adânc”. deoarece. îndepărtându-se 2 . se face cu mai multă uşurinţă. constituind mediu favorabil de infecţie pentru celelalte frunze.3 frunze.3 ori. fertilitatea solului şi condiţiile meteorologice.3 frunze (cârnit înalt). Soiurile de tutun pentru ţigarete din tipul oriental şi semioriental. Înlăturarea copililor dimineaţa şi seara. Copilii au importanţă în cazul când trebuie regenerată o cultură de tutun afectată de grindină. Politul se face după praşila a treia. realizând un conţinut mai ridicat de nicotină şi hidraţi de carbon.20 frunze. iar la cele cu frunze mici 4 . În anii mai ploioşi şi pe solurile fertile soiurile din tipul Virginia nu se cârnesc. La soiurile cu frunze mari se înlătură 2 . lăsând pe plantă. Soiurile cu frunze mari se cârnesc. efectuată mai timpuriu sau mai târziu. Pe soluri cu fertilitate ridicată cârnitul se face mai târziu şi mai înalt (mai sus). la deschiderea primelor flori. Se execută în funcţie de soi.5 frunze (până la înălţimea de 20 cm de la pământ).10 cm lungime. Copilitul (sau înlăturarea lăstarilor) este o lucrare necesară la toate soiurile de tutun la care s-a aplicat cârnitul. adică cu un număr mai mic de frunze. 153 . manuală. 1939). mai mult sau mai puţin viguroşi. mai mare sau mai mic. se cârnesc mai târziu. repetându-se operaţiunea de 2 . Aceşti copili produc frunze mici. Din porţiunea de tulpină rămasă pornesc mai mulţi copili. Plantele afectate de grindină se retează la cel de al doilea internod de la suprafaţa solului. care continuă creşterea plantei. ARGHIRESCU. de calitate inferioară şi trebuie înlăturaţi când au 6 . dintre care se alege unul singur. un număr de 15 . obţinându-se o oarecare producţie de frunze (V.prezintă importanţă industrială.).

La soiurile de tutun cultivate în ţara noastră se deosebesc pe tulpină cinci etaje de frunze. pentru ţigarete. la începutul maturării tehnice. înregistrându-se o diferenţă de 20 . se îmbunătăţeşte culoarea şi consistenţa frunzelor. Soiurile de tutun pentru ţigarete se recoltează într-un stadiu mai avansat de maturare. Zona de vârf asigură numai 12% din recoltă. din punct de vedere morfologic.8 ori în funcţie de precipitaţiile înregistrate: prima udare se aplică înainte de plantare.300 m3/ha. cu consecinţe pozitive asupra producţiei. soiurile selecţionate pentru aroma lor caracteristică se recoltează mai de timpuriu. În continuare. Pe solurile nisipoase tutunul se irigă de 6 . fără diminuarea calităţii. se face când o treime din suprafaţa limbului foliar s-a îngălbenit. soiurile cultivate pe soluri fertile se recoltează la maturitatea completă.80% din capacitatea de câmp. adică atunci când au ajuns la dezvoltarea maximă şi au cel mai ridicat conţinut de substanţe organice şi minerale. La o cantitate mai mare de apă se reduce conţinutul în nicotină. răsfrângerea marginilor limbului. adică s-au înrădăcinat şi au pornit în creştere.6.23 zile între maturarea frunzelor de la bază şi a celor din vârful plantei. Maturarea tehnică a frunzelor se evidenţiază. de culoare mai deschisă. soiurile pentru ţigări de foi se recoltează mai de timpuriu. Recoltarea Frunzele de tutun se recoltează la maturitatea tehnică.3 ori.3 ori. pe terenuri cu 154 . până la înflorire. a doua udare după ce plantele s-au prins. căderea perişorilor. Mai mult de 60% din recoltă este asigurată de frunzele dispuse în etajul de mijloc şi în vârf. asigurându-se frunze mai elastice şi rezistente. iar după înflorire de 2 .Irigarea tutunului se poate realiza în multe zone de cultură. când se observă pete rotunde de culoare galbenă pe suprafaţa limbului. iar zona de la bază numai 10%. apariţia de pete de culoare gălbuie spre vârf şi pe margini. se mai udă de 2 . cu norme de udare de 400 500 m3/ha apă. La maturarea tehnică frunzele se rup cu uşurinţă de pe tulpină. suprafaţa limbului lipicioasă. recoltarea soiurilor cu frunze mari. Maturarea frunzelor se face treptat şi recoltarea este eşalonată. iar uneori se produce băşicarea acestuia. Normele de udare sunt de 200 . prin culoarea verde mai deschisă a lor. Pe solurile zonale sau pe aluviuni numărul udărilor este de 3 . prin pierderea luciului. soiurile de tip Virginia se recoltează când două treimi din suprafaţa limbului este de culoare galbenă-deschisă. Plantele se dezvoltă foarte bine când umiditatea solului se menţine la 60 .

integritate. dar în acest caz se lasă un număr de 9 . care se maturează mai uniform şi pot fi recoltate la o singură trecere. Recoltarea mecanizată este recomandată la soiurile cu frunze mari (Virginia. atac de boli sau dăunători etc. în 400 . pe timp de secetă se grăbeşte recoltarea frunzelor. Cu ocazia înşirării frunzele se sortează după mărime. apoi se încarcă în coşuri sau lăzi. Înşiratul. dospirea şi uscarea frunzelor După recoltare frunzele de tutun sunt supuse unor operaţiuni fizice şi biochimice care determină calitatea fumativă a lor. pentru a nu vătăma tulpina.1977). de mare consum). Recoltarea manuală se efectuează rupând frunză cu frunză în direcţia laterală şi în jos.6). La recoltarea manuală muncitorii pot fi transportaţi pe platforma unei maşini speciale (Balthes). Înşiratul frunzelor este prima operaţiune cu care începe acest lung proces de pregătire şi constă în introducerea manuală sau mecanizată a unor sârme sau sfori prin nervurile lor. în anii ploioşi recoltarea frunzelor se amână. La soiurile de tipul Virginia se recoltează numai câte două frunze. însuşire ce se pune în evidenţă în fabricile care le prelucrează. Recoltarea se desfăşoară în condiţii optime numai după ce se evaporă roua de pe plante. Grăbirea maturării. grad de maturare.5 zile de la tratament.7 frunze (mai puţine la baza tulpinii. datorită căruia frunzele se îngălbenesc după 3 . de boli şi dăunători se înşiră separat. După mărime.10 frunze pe plantă. IRIMIA. în etapa a doua cele de la mijloc şi în etapa a treia frunzele de la vârful plantei.350 –2. Frunzele se lasă la marginea lanului pentru câteva ore pentru o uşoară vestejire.250 g Ethrel s. în prima etapă se recoltează frunzele de la baza plantei. cu peţiolul către pereţi şi se transportă la platformele de depozitare. Există şi maşini care recoltează mecanizat frunzele. Burley. mai multe spre vârf). în mai multe etape (5 . Înşiratul pe sfoară sau pe sârma. 155 . mijlocii şi mici. Recoltarea mecanizată. în timp ce la soiurile de mare consum recoltarea se face în mai puţine etape (3 etape). tulpinile fiind tocate şi încorporate în sol. facilitând recoltarea mecanizată. la intervale de 6 . iar cele atacate. ca şi uniformitatea acesteia se pot realiza tratând plantele cu Ethrel (acid 2-cloro-etil-fosforic). în cazul atacului de boli sau dăunători. frunzele depozitându-se în buncăre speciale.a. La o singură recoltare se desprind de pe plantă 2 . recoltarea frunzelor se face chiar înainte de maturarea tehnică.500 l apă/ha (M.fertilitate mai redusă. recoltarea se face înainte de apariţia pe frunze a petelor de culoare galbenă.7 zile. Se utilizează 1. frunzele se sortează în: mari.

Se înregistrează transformarea substanţelor organice complexe în substanţe simple. se degradează substanţele albuminoide şi clorofila. din care 3. frunzele încep procesul de dospire (fermentarea în verde) şi de uscare. care trebuie eliminată cât mai repede. La capătul acestui proces frunzele de tutun mai conţin 40 – 50% apă. Prin degradarea clorofilei se obţine îngălbenirea frunzelor. iar 0. temperatură şi umiditate. acestea se creează prin adăposturi adecvate. partea cu care şirele se leagă pe gherghefuri. Prin dospit şi uscare se îmbunătăţesc şi se fixează în frunzele de tutun însuşirile de calitate specifice soiului şi dezvoltate în timpul perioadei de vegetaţie în câmp.manual. Lungimea sforilor sau a sârmelor este de 4 m. La sfârşitul dospirii frunzele sunt de culoare galbenă.45% din această apă. mai ales la soiurile pentru 156 . Dospirea (sau fermentaţia în verde) reprezintă un complex de procese şi reacţii din frunzele de tutun care determină îngălbenirea şi îmbunătăţirea calităţii lor. în raport cu condiţiile de climă şi sol.85% apă. Durata procesului de dospire este de 2 .5 m. îmbunătăţindu-se continuu calitatea tutunului. Amidonul se hidrolizează. Prin conducerea raţională a acestor procese tehnologice se pot corecta multe din defectele pe care le posedă tutunul recoltat din câmp. iar frunzele mici se înşiră cu faţa la partea dorsală. În timpul procesului de dospire frunzele îşi continuă procesele de respiraţie şi transpiraţie. proces important pentru creşterea calităţii acestora. pe cărucioare sau pe alţi suporţi. dar creşte în schimb. În zonele unde nu există condiţii naturale de dospire.4 zile la soiurile pentru ţigarete superioare şi ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru ţigări de foi în funcţie de gradul de maturitate. iar în timpul dospirii trebuie să se elimine 30 . Temperatura optimă în timpul dospirii este cuprinsă între 25 .36°C. urmând fixarea acestei culori la soiurile pentru ţigarete sau transformarea culorii în maro la soiurile pentru ţigări de foi. iar mecanizat cu ajutorul unei maşini de înşirat (MTS-2). Factorii care determină transformările sunt: temperatura şi umiditatea. care lucrează pe principiul maşinii de cusut. prezintă lungimea de înşirare. La recoltare frunzele conţin 80 . Astfel pregătite. Nicotina nu suferă schimbări importante.5 m. se face cu ajutorul unui ac special (andrea). Frunzele mari se înşiră faţă la faţă lăsând circa 1 cm între nervuri pentru aerare cât mai bună. iar umiditatea relativă a aerului între 75 şi 85%. proporţia de acizi organici (citric şi acetic).

pierzându-se capacitatea de fermentare a tutunului. Tutunul destinat pentru pipă sau ţigări de foi se usucă la umbră. şoproane. legate paralel. Prin uscare. iar noaptea sau pe timp de ploaie se adăpostesc în şoproane.3 ore pe zi. prevenind procesele de alterare. prin fixarea culorii. cu posibilităţi de a fi adăpostite pe timp de ploaie sau noaptea. Tutunul pentru ţigări de foi este supus procesului de dospire un timp mai îndelungat. Uscarea tutunului Burley se realizează la umbră şi la curenţi de aer. şirurile cu frunze se fixează pe gherghefuri mobile. pentru a asigura circulaţia aerului.40 zile în 157 . în magazii construite. în solarii sau în camere speciale. Uscarea la soare. prin ridicarea treptată a temperaturii până la 40°C şi coborârea umidităţii relative sub 50%. distanţate. umiditatea în frunze trebuie să scadă la 20 . Fixarea culorii se face prin expunerea frunzelor direct la soare sau cu ajutorul curenţilor de aer. pentru a le feri de picăturile de rouă sau ploaie care înnegresc frunzele. Durata de uscare a acestui tip de tutun este.ţigarete superioare şi la soiurile tipului Virginia a căror culoare trebuie să rămână galbenă-deschisă.6 săptămâni). între marginile cărora se întind şirurile de frunze. sub acţiunea curenţilor de aer. într-un mediu mai umed şi apoi. Dospirea tutunului se face în şiruri. solarii acoperite cu folie de polietilenă de culoare închisă. Gherghefurile sunt rame aşezate vertical. Se practică uscarea pe cale naturală şi uscarea cu ajutorul căldurii artificiale (la soiurile tipului Virginia). afară. Durata uscării la soare a frunzelor de tutun depinde de soi şi condiţiile privind temperatura şi umiditatea relativa din timpul uscării. iar în cazul uscării la căldură artificială. 30 . Gherghefurile se ţin afară la soare. de regulă. Uscarea frunzelor după dospire asigură fixarea culorii şi eliminarea apei. proces care urmează după uscare.25%. Pentru aceasta. prin pierderea rapidă a apei. Dospirea se poate grăbi dacă se scot gherghefurile la soare 2 . i se determină o culoare specifică. pe gherghefuri aşezate în încăperi cu un mediu optim de căldură şi umiditate sau în “năsadă” (frunzele se aşează cu cotorul în jos în straturi de 20 cm grosime) înainte de înşirare. într-o perioadă de timp mai lungă (4 . Depăşirea temperaturii de 50°C slăbeşte activitatea fermenţilor şi provoacă coagularea complexului fermentativ. semiorientale şi de mare consum se pot folosi solarii acoperite cu folie de polietilenă. În vederea dospirii şi uscării tutunului din tipurile orientale.

se scindează în substanţe cu moleculă mai mică. Modificările culorii se datorează procesului de degradare a pigmentului verde. reducerea spaţiului necesar uscării şi reducerea duratei uscării. În timpul dospirii şi uscării. se îndoaie în patru şi se fac legături de câte 3 . Avantajele acestei metode de uscare constau în obţinerea unui produs de calitate bună. în frunzele de tutun se petrec o serie de transformări biochimice care duc la îmbunătăţirea calitativă a lor.23 zile în solarii acoperite cu folie. care sunt poduri confecţionate din scânduri. evitându-se sfărâmarea frunzelor în timpul manipulării lor. sub acţiunea enzimelor (TRIFU. mai ales de acid citric şi acetic şi scade cel de acid malic. 1953). Se verifică ca toate frunzele să fie bine uscate. oxalic şi formic. ajungând până la aminoacizi. Substanţele proteice. dispuse la 15 – 20 cm de pardoseala magaziei. Pe 158 . Păstrarea tutunului se poate face şi în baschii. însuşire importantă la tutunul pentru ţigări de foi. cât şi fixarea culorii. După ce recolta de frunze a fost dospită şi uscată. datorită procesului de respiraţie. Păstrarea tutunului uscat. Reducerea bruscă a proceselor vitale din frunzele de tutun în momentul îngălbenirii (trecerea la fixarea culorii) asigură un conţinut mai ridicat în hidraţi de carbon solubili. în timpul dospirii şi uscării la tutunurile de culoare deschisă se pierd 11 – 18% din substanţa organică. Uscarea cu ajutorul căldurii artificiale se practică la tutunul de tip Virginia asigurându-se o culoare deschisă frunzelor şi caracteristici calitative deosebite.5 şiruri (evenghiuri). reducerea volumului de muncă. Culoarea galbenă este un indicator foarte preţios pentru aprecierea diferitelor faze prin care trece frunza de la dospire şi până la uscare. ce intră în compoziţia clorofilei. ceea ce face să iasă în relief xantofila. în special nervura principală. Hidraţii de carbon suferă transformări însemnate. Amidonul se transformă aproape în întregime în cursul procesului de dospire şi uscare în hidraţi de carbon solubili. şi creşte procentul de substanţe minerale. Şirurile sunt scoase de pe gherghefuri. sub acţiunea enzimelor proteolitice. mărindu-se elasticitatea frunzelor. se pregăteşte pentru predare la centrele de recepţie. Astfel. în special hidraţi de carbon.uscătorii la umbră şi 21 . Conţinutul în nicotină scade iar cel de acizi organici creşte. Uscarea se face în uscătorii speciale în care se realizează atât dospirea.

25 care se leagă cu un fir de rafie. dar nu se leagă la bază. conservabil cu o compoziţie chimică stabilă se face prin procesele de fermentare. de pănuşi de porumb. de regulă în luna octombrie. înţepător. lipsit de gust. Aşezarea frunzelor “în tonga” (vrac) se face după alegerea lor pe calităţi. în apropiere de cotor. cu folie îndreptate în acelaşi sens. Aşezarea frunzelor “în fascicule” constă în formarea de pachete a 8 . 159 . frunzele se întind cu grijă şi se aşează cu regularitate una peste alta. Tutunul. este lipsit de însuşiri fumatice: miros neplăcut. premergătoare transformării industriale în produse consumabile (fumabile). culoare. Păstrarea se face în camere uscate. formează “năsada”. Frunzele aşezate într-o încăpere. Fermentarea tutunului este ultima fază a prelucrării lui. de sfoară. Fermentarea tutunului este sezonală şi extrasezonală sau industrială. aceste mănunchiuri numindu-se “păpuşi”. în el continuând unele procese biochimice. Transformarea tutunului într-un produs ameliorat. fără mirosuri neplăcute care se pot imprima în frunzele de tutun. alesul şi “păpuşitul”.12 frunze. se netezesc şi se aşează în mănunchiuri de câte 20 . în butoaie sau lăzi. consistenţă. cu cotorul în jos. de 25 . amărui.. fumul este aspru. când se grupează ca şi în cazul păpuşii. Cu grosimea stratului de tutun se poate ajunge la 80 – 100 cm. modul de aşezare fiind în “pastale”. ce pot fi ventilate la nevoie. iar la cele cu frunze mici. Alesul şi păpuşitul tutunului sunt operaţii pregătitoare în vederea predării recoltei la centrele de colectare. fără netezirea limbului şi care se leagă la bază cu o frunză de tutun. la soiurile din tipul pentru ţigări de foi. se poate conserva. după care se acoperă cu pânză de sac.aceste poduri se aşează evenghiurile sau şirele de tutun ordonate. Urmează clasarea tutunului.10 frunze. La soiurile cu frunze mari se folosesc pachete de 10 . folosindu-se procedeul fermentării în baloturi. Sunt aşezate în păpuşi frunzele soiurilor pentru ţigarete superioare şi cele de mare consum. Fermentarea sezonală se face în timpul primăverii. nefiind un produs stabil. în straturi de 20 cm grosime. tei topit etc. când vremea se încălzeşte. imediat după uscare. Frunzele se pot aşeza “în stos”.30 frunze. Se aleg frunzele după mărime. Ele încep. Fermentarea are loc în depozitele şi fabricile de fermentare. La soiurile orientale de cea mai bună calitate. pe mese şi pe stelaje.

000 kg/ha frunze uscate. iar cele de tip Virginia şi de mare consum până la 2.21 zile. Producţia de frunze de tutun este destul de variabilă. în funcţie de tip şi condiţiile de cultură.000 – 1. potrivit cerinţelor diferitelor tipuri şi categorii de tutun. produsul având umiditatea de păstrare.500 – 3. 160 . Soiurile de tip oriental asigură producţii medii de 1. Temperatura şi umiditatea din camere este controlată. întrucât procesul poate fi dirijat. fermentarea durează 12 . apoi este aşezat în baloturi de diferite forme şi mărimi şi expediat la fabrică unde este transformat în produse de fumat.500 kg/ha.Fermentarea industrială (sau extrasezonală) este metoda cea mai bună. După fermentare tutunul se alege din nou pe calităţi. indiferent de condiţiile anterioare.

BIBLIOGRAFIE Bâlteanu Gh. Ed.. Ceres. cartof. 1995 – Fitotehnie. vol.. Axinte M. Ed. Bucureşti. Ed. Axinte M.2. vol. Roman Gh. Muteanu L. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 1998 – Fitotehnie. Ed. Bâlteanu Gh. 2001 – Fitotehnie. 2.V.? În ce condiţii soia se poate cultiva în rânduri aproapiate ? Care dintre leguminoasele pentru boabe se pot cultiva intercalat cu alte plante ? Întrebări pentru oleaginoase: Care dintre plantele oleaginoase se pot cultiva în rânduri apropiate ? Cum putem îmbunătăţi procesul de polenizare şi fecundare la floareasoarelui ? Întrebări pentru rădăcinoase : În ce constă combaterea integrată a buruienilor din cultura cartofului ? În ce condiţii sfecla pentru zahăr se răreşte şi în ce condiţii nu se răreşte ? Intrebări pentru leguminoase: REFERATE : 1. 2001 – Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp. 161 .. Bucureşti. Borcean I. orz şi ovăz ? Cum puteţi preveni atacul unor agenţi patogeni si daunători la cerealele păioase ? Cum puteţi preveni si combate buruienile din cultura de porumb ? Care este mecanismul de realizare a simbiozei dintre rădăcinile leguminoaselor şi Rhizobium sp.1. Borceanu I. Importanţa lucrărilor de îngrijire şi modul de realizare a combaterii buruienilor la principalele plante prăşitoare (porumb.. Universal. Importanţa desimii plantelor şi modul de realizare la cereale.. Ed. ÎNTREBĂRI PENTRU CAPITOLE Intrebări pentru cereale: Cum se poate realiza desimea optimă la recoltare la grâu. Muntean L. Roman Gh. 2001 – Fitotehnie. sfeclă pentru zahăr).... Ceres.. Bucureşti. secara. Sin Gh.. “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful