Sufletul satului Copilo, pune-ti mnile pe genunchii mei. Eu cred c vesnicia s-a nscut la sat.

Aici orice gnd e mai ncet, si inima-ti zvcneste mai rar, ca si cum nu ti-ar bate n piept, ci adnc n pmnt undeva. Aici se vindec setea de mntuire si dac ti-ai sngerat picioarele te asezi pe un podmol de lut. Uite, e sear. Sufletul satului flfie pe lng noi, ca un miros sfios de iarb tiat, ca o cdere de fum din stresini de paie, ca un joc de iezi pe morminte nalte.