CURS 1 Definiţia deşeurilor Creşterea continuă a efectivului populaţiei umane determină creşterea producţiei, implicit creşterea consumului de resurse

, generând un impact semnificativ asupra mediului. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat noi tehnici, diferite tehnologii sofisticate, cu scopul de a-şi satisface nevoile primare însă nu numai, ci mergând pe ideea creşterii confortului, a dezvoltării economice. Fabricarea oricărui produs presupune generarea anumitor presiuni asupra mediului, de la consumul resurselor naturale până la eliminarea acelor părţi ce nu mai pot fi utilizate denumite deşeuri. Interdependenţa dintre creşterea economică şi impactul activitaţilor economice asupra Capitalului Natural, datorită consumului de resurse şi implicit generarea deşeurilor ridică probleme la nivel global. Cherubini şi colab. (2008) afirmă că „Ecosistemele reciclează orice tip de deşeuri, şi conceptul însuşi de deşeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment. Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în aşa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maxim de eficienţă astfel încât nu rămâne nici o resursă neutilizată.” Aşadar, sistemele ecologice sunt capabile să recicleze si să utilizeze resursele cu maxim de eficienţă, însă intervenţiile antropice perturbă toate procesele „...procesele din ecosistemele naturale au un pregnant caracter ciclic. Spre deosebire de această situaţie, deşeurile activităţilor umane se acumulează în mare masură, neputând fi reintroduse în ciclurile biogeochimice în ritmul în care sunt produse." (Botnariuc şi Vadineanu, 1982). Acest fapt impune adoptarea politicilor coerente însoţite de eforturi economice şi sociale în vederea unei utilizări raţionale a resurselor naturale. Producţia şi utilizarea resurselor variază semnificativ de la o ţară la alta. Conform statisticilor EEA (European Environment Agency), se consideră următoarele sectoare economice, in ceea ce priveşte impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile de transport şi agricultură, însă şi mineritul, construcţiile precum şi diferitele activităţi industriale au un impact semnificativ asupra Capitalului Natural. În ceea ce priveşte eficienţa utilizării resurselor pe cap de locuitor, aceasta variază de asemenea, fiind de câteva ori mai mare în Europa de Vest şi Centrală faţă de Europa de Sud Est. Mai grav este faptul că se preconizează o creştere a utilizării resurselor spre anul 2020; consumul familial pe cap de locuitor este în creştere în toate ţările europene, atingând în ţările din Europa de Vest şi Centrală un nivel de circa patru ori mai mare decât din Estul Europei. Această situaţie este explicată de gradul de dezvoltare socioeconomic ale ţărilor respective, astfel, dacă în ţările mai sărace majoritatea populaţiei cheltuieşte puţin peste bunurile strict necesare, ţările dezvoltate îşi permit diferite tipuri de consum si confort. Consumul şi producţia, respectiv utilizarea resurselor implică seturi de activităţi în urma cărora rezultă deşeurile. Ciclul de viaţă al produselor de la extracţia resurselor la producţie şi consum, până la eliminarea deşeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Fig.1.). Ciclul de viaţă de la extracţie la producţie, consum şi deşeuri (Mediul în Europa la a patra evaluare,Nr. 1/2007,

După cum se observă, generarea fluxului de deşeuri este direct corelată cu activităţile de producţie si consum, fapt care nu poate fi evitat, însa se pune problema epuizării resurselor, a deteriorării mediului, şi mai ales a prosperităţii speciei umane. O utilizare durabilă a resurselor, evaluarea impactului asupra mediului a fiecărei activităţi antropice de la proiectarea produselor până la eliminarea lor sub formă de deşeuri, şi revalorificarea acestora din urmă sub formă de materie secundară şi energie sunt probleme ridicate la nivel global. Problema deşeurilor poate fi mai bine abordata cu ajutorul metodelor ce cuprind toate etapele ciclului de viaţă ale deşeurilor, adică o abordare integrată, respectiv studiul deşeurilor de la generarea produselor pană la depozitarea lor ca deşeuri; („from cradle to grave”). Fluxul de deşeuri (prelucrat după State of the environment report No 3/2003

Gestionarea deşeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea acţiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societăţii civile cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului şi de asemenea colaborarea intre state. De-a lungul timpului, această problemă s-a acutizat, mai ales in ultimele 2 secole, s-au dezvoltat diferite metodologii, accentuânduse o abordare integrată, considerând minimizarea cantităţii de deşeuri, gradul de poluare provocat şi mai nou, importanţa deşeurilor ca materii secundare. Însă şi in zilele noastre, până şi cele mai dezvoltate ţări întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deşeurilor, respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra Capitalului Natural este importantă raportarea la o scară adecvata de timp şi spaţiu si bineînţeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative. În orice caz primul pas care trebuie făcut este acela de a identifica principalele tipurile de deşeuri, de a le încadra într-o categorie. Un material poate avea calitatea de produs, subprodus sau deşeu. Produsul este materialul principal (primar), cel care face obiectul activităţii tehnologice de bază. Subprodusul este un produs secundar intr-un proces de fabricaţie (al unui produs primar), adică este un material auxiliar, care rezultă ca insoţitor al produsului primar şi care, in urma unor prelucrări, poate fi reintrodus in fluxul de fabricaţie al produsului primar sau poate să constituie material primă pentru alte industrii. Deşeul reprezintă materialul refolosibil sau nu, care nu mai poate fi valorificat direct in procesul tehnologic prin care a fost produs, necesitand depozitarea in condiţii de asigurare a protecţiei mediului. Deşeul ultim (reziduul) reprezintă un material, produs sau substanţă obţinute in urma unui proces de producţie, transformare sau utilizare, ce nu mai poate fi valorificat prin reciclare sau reutilizare, necesitand depozitarea in condiţii de protecţie a mediului. In concluzie, prin deşeu (conform legilor in vigoare) se inţelege orice produs (substanţă) auxiliar, rezultat in urma unui proces biologic sau tehnologic, care nu mai poate fi folosit ca atare şi pe care deţinătorul nu-l mai utilizează sau pe care are intenţia ori obligaţia să nu il mai utilizeze. Clasificarea deşeurilor La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deşeurilor precum şi metode standard de gestionare a deşeurilor, sarcină ce întâmpină dificultăţi datorită unor cause cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio-economică a unor state. Ca un exemplu concludent, în România pâna în anul 2007, anul aderării la UE, nu a existat o bază credibilă de date, pentru monitoringul deşeurilor la nivel naţional. Deşeurile pot fi clasificate in funcţie de mai multe criterii:

• în funcţie de provenienţa lor; • în funcţie de consistenţă; • în funcţie de biodegradabilitatea lor. După sistemul EEA (European Environment Agency) deşeurile pot fi impărţite în următoarele categorii: deşeuri periculoase; deşeuri municipale; nămoluri de epurare; deşeuri de la ambalaje, deşeuri de la producerea energiei electrice, deşeuri electronice. 1) O primă clasificare a deşeurilor, după destinaţie, arată constituirea a două subgrupe: deşeuri recuperabile şi deşeuri irecuperabile (reziduuri). 2) Din punct de vedere chimic, deşeurile se impart in: deşeuri organice şi deşeuri anorganice. 3) După caracteristicile principalilor constituenţi, deşeurile pot fi: - deşeuri combustibile: hartie, cauciuc, mase plastice, lemn etc. - deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe etc. - deşeuri inerte: metale, sticlă, ceramică etc. - deşeuri fine: cenuşă, zgură, praf, pămant etc. 4) Din punct de vedere biologic, se deosebesc: - deşeuri biodegradabile, adică acele deşeuri care sunt descompuse de bacteriile aerobe şi anaerobe; - deşeuri nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice. 5) Din punct de vedere al naturii şi locului de producere, deşeurile se clasifică: a) Deşeuri menajere, adică acele deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acestea (inclusiv deşeurile metabolice şi deşeurile periculoase componente); b) Deşeuri stradale, care sunt specifice căilor de circulaţie publică şi provin din activitatea cotidiană a populaţiei, de la intreţinerea spaţiilor verzi, de la animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă; c) Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, adică deşeurile provenite de la mica sau marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau admmistrativ care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putand fi colectate, transportate, prelucrate şi depozitate impreună cu acestea; d) Deşeuri voluminoase sunt deşeuri solide de diferite provenienţe, care din cauza dimensiunilor nu pot fi prelucrate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, necesitand o tratare diferenţiată; e) Deşeuri din construcţii, adică deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile; f) Deşeuri agricole, provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii animaliere, deşeuri de la abatoare şi din industria de prelucrare a cărnii, peştelui, laptelui,

Deşeuri din construcţii şi demolări . genereaza compuşi chimici organic şi anorganici toxici. Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt în ultimul secol. fragmente de roci. h) Deşeuri spitaliere. ridică mari probleme.). Printre aceştia putem enumera: fenoli. minereuri ce nu mai sunt utilizate. Diferitele activităţi industriale constituie surse de poluare. are un potenţial mare de poluare. Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale. Industria chimica. cianuri. Industria energetică. zguri. importante de luat in calcul. Atunci când vorbim despre industria prelucrătoare considerăm diferitele activităţi de producţie: din industria alimentară. inflamabile. care cuprind deşeurile rezultate din desfăşurarea proceselor tehnologice. de la procesul de exploatare a materiei prime şi prelucrare. care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt depozitate în halde de steril. animalelor sau omului. introduse in mediul inconjurător. i) Deşeuri periculoase. aldehide. pesticide. Deşeuri ce provin din minerit În urma extracţiei de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale. care are doua mari ramuri: producerea de energie şi energetic nucleară. materiale plastice. fluoruri. a apelor subterane dar şi emisiile din procesul de rafinare al petrolului.legumelor etc. care poluează toate tipurile de ecosisteme. unităţilor sanitare şi care sunt incinerate in crematoriile spitalelor. mai ales metalele grele. care cuprind deşeurile toxice. infecţioase. radioactive sau de altă natură care. rezultate în urma exploatării cărbunilor. marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei ramuri. dăunează plantelor. industria forestieră. solvenţi cloruraţi. corozive. până la depozitarea materialelor reziduale. poluează ecosistemele terestre. g) Deşeuri industriale. care au un impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre. provenite din activitatea spitalelor. industria băuturilor. are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra sănatăţii umane. apele de suprafaţă şi cele subterane (prin scurgeri şi infiltrări) şi cel mai grav este faptul ca efectele persistă timp îndelungat. foarte periculoase. în procesul de producere a energiei electrice se consideră în primul rând depozitarea haldelor de steril. În ceea ce priveşte problema generării deşeurilor. explozive. industria textilă. Deşeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanţelor toxice conţinute. însă generarea şi depozitarea deşeurilor radioactive rezultate.

dejecţiile animalelor. în general variază de la o ţară la alta.Aceste deşeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii. si necesită o atenţie deosebită din cauza faptului că pot reprezenta o sursă de ingraşăminte sau pot fi folosite ca şi combustibili însă numai dacă sunt gestionate corect. cuţite şi deşeuri menajere: deşeuri din hârtie. bandaje. sticla. dar şi acelea colectate de la instituţii. deşeuri care sunt similare cu cele colectate de la gospodării. însă. Deşeuri generate din activităţi medicale Deşeurile medicale infecţioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului cât şi asupra sănătăţii umane. deşeurile municipal sunt considerate a fi acele deşeuri rezultate din gospodării. Deşeuri municipale Nu există o definiţie unanim acceptată în ceea ce priveşte deşeurile municipale. din păcate nu toate ţările le reciclează. Aceste deşeuri. Deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă o buna sursă de materie secundara. Obligatoriu însă din această activitate apar produse secundare. mase plastice. ele sunt depozitate. unde intră tifoane. şcoli. renovărilor de clădiri. prin acumulare.. constituind surse de poluare. mărunţite şi apoi depozitate. Societatea umană are ca sursă primordială de existenţă munca. Pentru aceasta el are nevoie de energie. Un material foarte periculos se consideră a fi azbestul. Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehnice Activităţile agricole generează de asemenea deşeuri. de cele mai multe ori toxice. lamele. deşeuri înţepătoare: seringi. demolării. nu numai activitatea creatoare de bunuri. carton. noxe. ce provine din renovarea sau demolarea construcţiilor vechi (EEA. Conform EEA. colectate de municipalităţi. ace. chiar şi de la o regiune la alta. manuşi chirurgicale etc. lenjerie. poluanţi pun în pericol. inutile. Aceste deşeuri trebuiesc neapărat sterilizate. intreprinderi mici. aşadar. . Europe's environment: the third assesment). iar reciclarea. în al cărei proces omul transformă materii prime sau produse de nivel calitativ inferior în produse de nivel calitativ superior. tratarea şi depozitarea lor reprezintă una dintre cele mai actuale probleme economice şi ecologice ale societăţii contemporane. deşeuri menajere. PROBLEMA DEŞEURILOR SUB ASPECT ECONOMIC ŞI ECOLOGIC Deşeurile apar ca rezultat al activităţii omului. ci chiar confortul şi sănătatea speciei umane. acestea sunt constituite din resturi vegetale. Ele pot fi grupate în trei mari clase: deşeuri infecţioase.

ceea ce a redus diversitatea speciilor. . ca: cianură.Actualul flux de materiale este nedurabil. vieţuitoare şi mediu. iar un sfert din acestea sunt deversate în ocean. cu consecinţe devastatoare. printre care se numără pesticidele. Dezvoltarea industrială şi ridicarea standardelor de viaţă a unei părţi a populaţiei a impus utilizarea unor substanţe chimice periculoase pentru om. continuă să se răsfrângă asupra pădurilor având consecinţe ambientale grave. extracţiei. în cea mai mare parte. Chimia modernă a pus în folosinţă noi chimicale sintetice. Cantitatea de deşeuri solide produsă de ţările dezvoltate este foarte mare (430 – 800 kg/an pe cap de locuitor) şi în continuă creştere. de exemplu. care nu sunt atât de omniprezente pe cât sunt de persistente. ateliere auto. rafinării. adesea. Sterilul. Aproape două treimi din deşeuri sunt depozitate în locuri neamenajate. În ţările în curs de dezvoltare acest material este deversat. făcând necesară aplicarea insecticidelor. prelucrării şi depozitării deşeurilor. ambientale şi economice teribile în multe regiuni ale lumii. acumulează apa pe care o furnizează în anotimpurile secetoase şi reglează regimul pluviometric. este descărcat.se menţin activ în mediu mulţi ani. în lacurile din America s-au acumulat munţi de deşeuri industriale şi doar măsurile excepţionale au permis ameliorarea situaţiei ecologice. Deoarece se degradează încet. mercur şi acid sulfuric pentru a separa metalul din minereu.. găzduind peste % din speciile de pe glob. datorită distrugerii ambientale. materiile plastice. Proporţii catastrofale au luat deversările industriale în râul Rein. respectiv restul de minereu îmbibat cu substanţe toxice care rămâne după separarea metalului. Tratarea cu neglijenţă a reziduurilor industriale are urmări medicale. Tăierile realizate pentru obţinerea produselor din lemn ameninţă peste 70% din pădurile virgine mari rămase pe planetă. Cererea de produse din lemn şi hârtie. adesea cu consecinţe necunoscute. Pădurile reprezintă habitatul unei game diverse de organisme vegetale şi animale. unde face să prolifereze şobolanii şi insectele transmiţătoare de diferite boli parazitare. benzinării etc. Depozitarea necondiţionată a deşeurilor industriale constituie o problemă globală. Deşeurile solide menajere de asemenea provoacă o gamă de probleme specifice. adesea. plantaţiile forestiere cu o singură specie au înlocuit codrii seculari. Unităţile miniere folosesc chimicale toxice. direct în lacuri sau râuri. Produşii organici persistenţi (POP). în locuri din apropierea oraşelor sau pe raza unor periferii aglomerate. industria metalurgică. Deşeurile periculoase sunt formate. POP se adună în ţesuturile grase când trec în lanţul alimentar. provocând perturbări în sistemele endocrin şi reproducător. iar în multe părţi ale lumii. în industria chimică. Pădurile sănătoase asigură servicii vitale în cadrul ecosistemelor: de pildă stăvilesc eroziunea. dioxina etc.

pe de o parte datorită campaniilor de informare a populaţiei (conştientizarea necesităţii reducerii. având urmări ambientale. sunt îngropate sau incinerate. introduce ca activitate în cadrul serviciului de salubrizare a localităţilor (serviciu public local de gospodărie comunală. Legea 27/2007 pentru modificarea OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor prevede: (1)deşeurile depuse în depozite temporare sau deşeurile de la demolarea ori reabilitarea construcţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri. dacă nu sunt căptuşite bine gropile de gunoi permit scurgeri descendente care contaminează sursele de apă subterane. refolosirii şi reciclării) şi pe de altă parte.În ţările industrializate deşeurile menajere solide. monitorizat şi controlat de . De exemplu. deşeurilor menajere. în vederea eliminării lor. 101/2006 privind organizarea serviciului de salubrizare a localităţilor care abrogă începând cu anul 2007 martie. OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor. condus. de cei care execută lucrările de construcţie sau de demolare ori de o altă persoană. Legea nr. de obicei. Doar în ultimii ani viteza de creştere a cantităţilor de deşeuri pe cap de locuitor a început să scadă în ţările dezvoltate. Toate aceste directive au fost transpuse în legislaţia română. (3) producătorii şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să asigure valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea deşeurilor proprii unor unităţi autorizate. datorită costurilor în continuă creştere a depozitelor de deşeuri. livrarea şi primirea deşeurilor de producţie. organizat. reglementat.  Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare. coordonat.  Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor. trebuie să se efectueze numai pe bază de contract. pe baza unui contract. (1). CURS 2 Prevederi legislative Legislaţia europeană care include prevederi relevante referitoare la planificarea deşeurilor este reprezentată de:  Directiva 2006/12/CE privind deşeurile. iar prin putrezirea materiei organice se formează metan – un gaz de seră cu o capacitate de încălzire globală de 21 de ori mai mare decât al dioxidului de carbon.  Directiva 91/689/CEE privind deşeurile periculoase. modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la acesta. (2) primăria indică amplasamentul pentru eliminarea deşeurilor precizate la alin. în vederea valorificării sau eliminării acestora. deşeurilor de construcţie şi de la demolări şi deşeurilor periculoase.

autorităţile administraţiei publice locale) şi activitatea de „colectare. inclusiv ale deşeurilor toxice periculoase din deşeurile menajere”. In februarie 2008 la nivel european acquisul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene.[4] Pentru aderarea la Uniunea Europeană Romania a trebuit să implementeze in legislaţia sa aceste directive. Principalele directive sunt:[6] · Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile · Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deşeurile periculoase (modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE) · Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (modificată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/12/CE) · Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor · Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor · Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice ·Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricţionarea utilizării anumitor substanţe periculoase in echipamentele electrice şi electronice ·Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz · Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva Consiliului 87/101/CEE) · Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori · Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor · Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi (PCB şi PCT) · Directiva Consiliului86/278/CEE privind protecţia mediului şi in particular a solurilor cand se utilizează nămoluri provenite din epurare in agricultură Atingerea obiectivelor şi ţintelor Covasna. transport şi depozitare a deşeurilor rezultate din activităţi de construcţii şi demolări” ca activitate separată de ”precolectarea. colectarea şi transportul deşeurilor municipale. care pot fi grupate în trei categorii:  Proiecte PHARE CES 2003 – care sunt deja aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 2007-2008 Planului Judeţean de Gestionare a Deşeurilor prin implementarea Proiectelor de gestionare a deşeurilor aflate în pregătire la nivelul judeţului . Legislaţia privind gestionarea deşeurilor este bogată. În perioada elaborării PRGD au fost identificate proiectele referitoare la gestionarea deşeurilor existente la nivelul judeţului.

depozite. jud. în continuare vor fi prezentate: • criteriile de alegere şi evaluarea rezultatelor pentru locaţiile noilor depozite conforme. Tip proiect PHARE CES 2003 Judeţ CV Denumire proiect Gestionarea selectivă a deşeurilor în oraşul Covasna Sistem de salubrizare. − O sinteză a proiectelor este prezentată în tabelul de mai jos. studiul de fezabilitate fiind în faza finală de elaborare.   Proiecte PHARE CES 2005 – care sunt aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 20082009 Sisteme integrate de gestionare a deşeurilor la nivel de judeţ – care urmează să fie finanţate prin fonduri structurale (judeţele Covasna.„Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna – se află în derulare în momentul elaborării PJGD. 2003 RO 16 P PA 013-6 SC TEGA SA . Gheorghe Fondul mediu de pentru CV Achitiţionare de utilaje pentru valorificarea deşeurilor lemnoase comunale finalizat − În anexa 4 sunt prezentate detalii pe componente ale proiectelor identificate: colectare în amestec. analiză care va permite judeţelor să îndeplinească . având un Master Plan aprobat. staţii de transfer. Ţinând cont de analizele şi evaluările făcute de firma de consultanţă care a elaborat Master Planul şi draftul studiului de fezabilitate. Harghita). colectare selectivă. Consultantul a realizat o evaluare comprehensivă a opţiunilor pentru sistemul de management al deşeurilor pentru judeţele Harghita şi Covasna. jud. Alte tipuri de proiecte. staţii de tratare mecano-biologică.SF. colectare si gestionare a deseurilor în zona Întorsura Buzăului Gestionarea selectivă a deseurilor in zona Baraolt. Covasna An estimat finalizare 2008 Observaţii CV 2008 PHARE CES 2005 CV 2009 CV 2009 Sistem integrat de gestionarea deşeurilor la nivelul judeţului CV HR Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în Judeţele Harghita şi Covasna 2012 Documentaţia pentru aplicaţia de finanţare este pregătită prin Asistenţă Tehnică finanţată prin măsura ISPA nr. staţii de sortare. Covasna Amenajare insule de colectare deşeuri şi construire rampă tehnologică Târgu Secuiesc. • criteriile de stabilire şi evaluarea rezultatelor alternativelor tehnice optime pentru judeţ. staţii de compostare. Analiza posibilelor alternative de gestionare a deşeurilor municipale prin implementarea proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna” Proiectul de asistenţă tehnică ISPA .

pentru că judeţul poate avea un control şi o influenţă mai mare asupra sistemului de costuri. staţii de sortare si tratare biologica 4. membrii Comitetului de Coordonare al proiectului din . Conceptul Centrului Integrat de Management al Deşeurilor este acela de a asigura toate facilităţile necesare într-un singur amplasament. o platforma tehnologica 2. au fost calculate costurile de investiţie si de operare pentru fiecare opţiune cu scenariile pesimist şi optimist pe perioada de viaţă a proiectului – 20 de ani.noile reglementări şi standarde în domeniul deşeurilor Această matrice cuprinde analiza Consultantului şi prezintă soluţia optimă recomandată. • Principala recomandare a Consultantului este de a dezvolta un Centru integrat de gestiune a deşeurilor (CIMD). două depozite care să deservească judeţul Harghita (respectiv in zona de est si de vest a judeţului) şi un depozit ecologic pentru judeţul Covasna. În urma acestei propuneri. Un Centru Integrat de Gestiune a Deşeurilor cuprinde: 1. economie financiară şi logistică simplificată. serviciile de colectare îmbunătăţite şi dezvoltate. riscul creşterii taxelor de salubritate este mai scăzut decât în celelalte opţiuni. Scopul este de a proteja mediul înconjurător şi de a asigura buna gestiune a diferitelor fluxuri de deşeuri în funcţie de compoziţia şi natura lor specifică. Din analiza realizată de consultant rezultă că Opţiunea 3. construirea unui depozit ecologic care să deservească întregul judeţ Covasna este mai puţin costisitoare decât celelalte opţiuni. Trebuie creat în cadrul judeţelor o întreagă reţea ce va cuprinde infrastructura pentru tratarea şi depozitarea deşeurilor. Comparaţia a fost realizată folosindu-se o analiză a riscului bazată pe estimări ale costurilor în variante optimistă şi pesimistă pentru fiecare opţiune. 3. Opţiunea 3 presupune crearea unui depozit ecologic/centru integrat de management al deşeurilor pentru a deservi întregul judeţ. • Toate depozitele ecologice ilegale trebuie închise şi reabilitate. Opţiunea 1 presupune transportul deşeurilor in judeţul Braşov pentru tratare şi depozitare. celulele de depozitare 3. clădirile administrative şi cele pentru service a) Stabilirea locaţiilor pentru noile depozite În Masterplan au fost studiate 3 opţiuni pentru judeţul Covasna privind amplasarea depozitului ecologic: 1. De asemenea. Astfel. Avantajele plasării tuturor facilităţilor într-o singură locaţie sunt: un control mai bun al gestiunii. Opţiunea 2 presupune transportul deşeurilor în judeţul Harghita. 2. in baza analizei cash-flow-ului discountat şi a analizei probabilităţii exista o preferinţă pentru construirea a trei depozite ecologice. Se poate concluziona că.

2. Consultantul a propus. culturală. determinarea deficienţelor şi a zonelor care necesită atenţie. 5. revizuirea calendarului de planificare. Titlul de proprietate / Disponibilitatea terenului. publicului şi alte organizaţii interesate. ghidarea sau redirecţionarea investiţiilor viitoare. Specialiştii Consiliului Judeţean Covasna şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului Covasna au analizat mai multe locaţii propuse. evaluări asupra progresului înregistrat în atingerea obiectivelor şi ţintelor cuantificabile din Plan. 4. Atitudinea publicului implicat. Consilii locale. 9. 16 hectare între localităţile Moacşa şi Leţ. Agenţia Locală pentru Protecţia Mediului.judeţul Covasna au hotărât identificarea unui teren potrivit în judeţ. Vulnerabilitate / Calamităţi naturale. Rezultatele monitorizării vor fi publicate după cum este cerut de normele legale în vigoare şi vor fi folosite pentru:     determinarea progresului de îndeplinire a obiectivelor. Puncte sensibile/ importanţă arheologică. Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor include:   . Condiţiile geografice. informarea şi raportarea către public şi persoane oficiale despre implementarea planului şi realizări cuantificate pentru atingerea ţintelor monitorizarea anuală a obiectivelor şi ţintelor din PJGD. 8. Rezultatele monitorizării Planului vor fi raportate anual către ARPM. Condiţiile geologice şi geotehnice/ Vecinătatea resurselor de apă . Pedologia terenului / folosinţa curentă a terenului. Preferinţele autorităţilor locale. Criteriile prioritare care au stat la baza alegerii locaţiei noilor depozite sunt: 1. 3. Infrastructură disponibilă şi drumuri de acces. 7. ca acest teren să se situeze pe o rază de 15 km de reşedinţa judeţului. Impact ambiental/ Distanţe faţă de aşezări umane. 6. În prezent terenurile sunt în proprietatea publică a Judeţului Covasna şi există Plan Urbanistic Zonal aprobat pentru un Centru integrat de gestiune a deşeurilor: Sistemul de monitorizare Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor va urmări progresul judeţului în realizarea obiectivelor şi măsurilor cuprinse în Plan. 10. Până la urmă s-a ales un amplasament de aprox.

Tendinţa reprezintă variaţia indicatorului în comparaţie cu anul precedent şi poate fi prezentată utilizând „Simbolurile lui Chernoff”. De asemenea intervin şi alţi factori. concepţii. Acest lucru poate fi pus pe seama gradului . piedicilor şi deficienţelor din calea implementării Planului. cum ar fi: comportamentul oamenilor. dacă este necesar. Stabilirea unor proceduri corespunzătoare de monitorizare. . Cele mai acceptate şi promovate metode în gestionarea deşeurilor sunt minimizarea cantităţilor de deşeuri si reciclarea.    identificarea întârzierilor. vor influenţa planificarea viitoare şi îndeplinirea eficientă a obiectivelor. după cum urmează : • • • Variaţie pozitivă faţă de intenţii Variaţie negativa faţă de intenţii Nici o variaţie.. depozitarea. gradul de dezvoltare al societăţii. 3. publicarea Raportului anual de monitorizare al Planului. Metodologia de monitorizare Pentru fiecare indicator vor fi specificate atât valoarea cât şi tendinţa. aceea de depozitare a deşeurilor. în ciuda faptului că prezinta cele mai multe efecte negative. atitudini. incinerarea. Strategia universală este aceea de a minimiza cantitatea de deşeuri respectiv cea de resurse naturale utilizate. 4. nivelul de educaţie. CURS 3 Strategii de gestionare a deşeurilor Tendinţele în ceea ce priveşte managementul deşeurilor. Minimizarea ţine mai mult de o parte conceptuală. si de maximizare a fluxului de reciclare a materiei si energiei (Cherubini şi colab. a unor studii speciale. reciclarea. Cea mai utilizată metodă a fost şi este in continuare în unele ţări. împreună cu sisteme adecvate de feedback la nivel regional şi naţional. publicarea.willingness to pay”. 2008). mult utilizată în zilele noastre şi se incearcă a fi susţinuta prin diferite instrumente: perceperea taxelor „pay as you through”. 2. minimizarea şi prevenirea cantităţilor de deşeuri. recomandare de acţiuni pentru îmbunătăţirea implementării Planului. promovate de EEA (European Environment Agency ) şi adoptate de majoritatea statelor membre UE sunt reprezentate de: 1.

De exemplu. pe o poziţie inferioară. al comportamentului şi atitudinilor societăţii civile şi autorităţilor. precum şi existenţa instrumentelor legale. a factorilor politici. sunt după cum urmeaza: în primul rând prevenirea deşeurilor. Prevenirea şi minimizarea fluxului de deşeuri Conform standardelor europene. EEA) . au ca strategie politică. ţările în curs de dezvoltare. dar şi măsura în care sunt dispuşi să accepte anumite instrumente (ca de exemplu: „pay-as-you-through”. Într-adevăr. „willingness to pay”). apoi reciclarea lor. reducerea la sursă a fluxului de deşeuri şi reutilizarea produselor. dar şi scop general. Pentru a putea descrie această metodă de gestionare a deşeurilor trebuie mai întâi să definim termenii. Minimizarea fluxului de deşeuri se referă şi la măsuri de gestionare a deşeurilor. in cazul de faţă). Minimizarea cantităţilor de deşeuri (prelucrat după Topic report No 2/2002. cum ar fi scăderea gradului de toxicitate (deşeurile periculoase) şi reciclarea (conform EEA). Case studies on waste minimisation practices in Europe. ţări care reprezintă forţe economice. să vedem în ce context ne aflăm. prevenirea deşeurilor reprezintă prevenirea. Astfel. şi implicit cantitatea de deşeuri este in consecinţa. dezvoltarea economică.de dezvoltare al ţărilor. în ţările cu o industrie puternică. lăsând problemele legate de mediu (impactul deşeurilor asupra CN. consumul de resurse şi producţia sunt mult mai mari. însă îşi pot dezvolta şi aplica tehnologii moderne de gestionare a deşeurilor şi în acelaşi timp le diferenţiază net nivelul de educaţie. priorităţile în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor. recuperarea de energie şi în final depozitarea.

în ceea ce priveşte ambalajul produselor. Deşeurile generate si necolectate sunt reprezentate in cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele in care populaţia nu este deservita de servicii de salubritate. si sunt comparate cu cele la nivel regional pentru anul de referinţă. Descrierea gestionării deşeurilor pentru judetul Covasna Cantităţi de deşeuri municipale generate Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate si colectate (in amestec sau selectiv). • instrumentele legislative. • acordurile voluntare. cat si deşeurile generate si necolectate.Aceste metode trebuiesc susţinute de factorii politici de la nivel regional la cel naţional şi adaptate în funcţie de problemele existente. Cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel judeţean.4 kg/loc. Topic Report 2/2002. • programele informative. • taxele pe deşeuri. Cele mai importante măsuri se consideră a fi: • responsabilitatea producătorilor. Un raport al Agenţiei Europene de Mediu (EEA. Responsabilitatea producătorului în ceea ce priveşte ambalarea produselor.an in mediul urban si 0. se consideră indicii de generare: 0.an in mediul rural). însa nu rezolvă şi problema altor deşeuri. In tabelul de mai jos este prezentat un model de structura a datelor referitoare la cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel de judeţ: Cantităţi de deşeuri municipale generate în perioada 2001-2005 . ca de exemplu cele industriale. Indicatorii de generare deşeuri menajere in mediul urban si rural utilizaţi sunt specifici judeţului si sunt obţinuţi din măsurători (pentru perioada când nu există măsurători. sunt prezentate pentru o perioada de 5 ani. În orice caz din cauza fluxului crescând de deşeuri este din ce în ce mai greu pentru toate ţarile să se ocupe de această problemă.9 kg/loc. In cantităţile de deşeuri municipale sunt incluse si deşeurile de ambalaje rezultate de la populaţie. s-a dovedit a fi destul de eficientă mai ales in cazul deşeurilor menajere. Fiecare ţară trebuie să adopte strategii adecvate pentru a reuşi să reducă cantităţile de deşeuri şi implicit epuizarea resurselor. anul de referinţă este 2005 şi este notat cu x). comerţ si instituţii. caz în care a redus semnificativ cantităţile generate. Case studies on waste minimisation practices in Europe) prezintă zece cazuri în care unele ţări europene au reuşit să găsească soluţii pentru prevenirea şi minimizarea cantităţilor de deşeuri. anterioara anului de referinţă ( pentru PJGD 2008 -2013. acele deşeuri provenite din gospodării.

7 1. 1.3 Deşeuri instituţii colectate în amestec municipale (menajere asimilabile) colectate selectiv.1 15 01 instituţii. exprimaţi in kg/locuitor x an. reprezintă un parametru important atât de verificare a plauzabilităţii datelor. Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale si menajere se va reprezenta grafic.5 1. cât şi pentru deşeurile menajere pe baza cantităţii generate şi a populaţiei. sursa de date APM Covasna Indicator de generare a deşeurilor municipale Indicatorii de generare a deşeurilor colectate. cât şi pentru calculul prognozei de generare si se calculează in baza datelor prezentate în tabel. pentru versiunea PJGD elaborata in 2007-2008. 1 . şi vor fi comparaţi cu indicii obţinuţi la nivel regional.2 Deşeuri asimilabile din comerţ. industrie.6 1.Tipuri de deşeuri Cod deşeu1 20 Cantitate de deşeuri (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 1. industrie. Indicatorii de generare se calculează atât pentru deşeurile municipale. x=2005. din care: şi 20 01 15 01 − − − − − − 1. 20 03 01 1. Deşeuri municipale (deşeuri menajere şi asimilabile din comerţ.8 hârtie şi carton sticlă plastic metale lemn 20 01 01 15 01 01 20 01 02 15 01 07 20 01 39 15 01 02 20 01 40 15 01 04 20 01 38 15 01 03 999 215 - 945 - 1400 10 - 2020 1450 3230 10 - - - biodegradabile 20 01 08 20 03 07 20 02 20 03 02 20 03 03 20 01 15 01 1050 2100 6750 16590 1350 1189 8168 16586 1200 1100 4000 18025 740 504 4362 13134 10 110 653 971 4110 7104 Deşeuri voluminoase Deşeuri din grădini şi parcuri Deşeuri din pieţe Deşeuri stradale Deşeuri menajere generate şi necolectate x=an referinţă. din care: Deşeuri menajere colectate în amestec de la 20 03 01 populaţie 108590 46236 34650 1214 79903 40506 11159 945 80010 36275 18000 1410 80300 38437 21394 1729 79268 35671 23909 6740 1.4 1.

vor fi prezentate date privind ponderea materialelor de deşeuri de ambalaje in deşeurile menajere. De asemenea. Covasna indicator de generare Regiunea 7 Centru Compoziţia deşeurilor menajere Datele privind compoziţia deşeurilor prezintă o importanţă deosebită. In PJGD sunt incluse date privind compoziţia deşeurilor menajere din mediul urban şi rural./an 470 354 356 359 354 evolutia indicatorilor de generare 2001-2005 indicatori de generare kg/loc. Ambele compoziţii sunt estimate pe baza datelor furnizate de către agenţii de salubritate. Tabel 2. definind potenţialul pentru valorificarea deşeurilor şi ajutând la stabilirea sistemelor de colectare. locuitor Cantitate deşeuri generate (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 230847 225724 224922 223878 223878 108590 79903 80010 80316 84964 Indicator de generare kg/loc.2-3 Compoziţia estimata a deşeurilor menajere Material Hârtie şi carton Sticlă Plastic Metale Ponderea (%) Mediul urban 11 6 8 3 Mediul rural 7 4 8 2 ./an 500 400 300 200 100 0 2001 2002 2003 an 2004 2005 470 354 359 356 333 354 indicatori de generare jud.Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale în perioada 2001-2005 in judeţul Covasna Nr. Compoziţia deşeurilor menajere În proiectul PRGD varianta august 2006 se prezintă compoziţia medie a deşeurilor menajere în mediul urban şi în mediul rural.

) Deşeuri provenite din curăţirea curţilor şi a grădinilor private Deşeuri voluminoase. în cadrul studiului de fezabilitate pentru staţia de transfer din comuna Prejmer. spaţiilor de sărbători publice Produsele rezultate în urma curăţirii halelor. cimitirelor. Deşeuri provenite de la instituţii publice ( administraţie. a efectuat determinări privind compoziţia deşeurilor menajere în mediul urban.Lemn Biodegradabile Alte tipuri de deşeuri Sursa: Proiect PRGD august 2006. se face cu relaţia: Qmed = N x Imed x 0. FIN-ECO S. pieţelor alimentare .C. solide de diferie provenineţe Evaluarea cantitativă a deşeurilor urbane Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri menajere (Qmed) Metoda indicelui mediu: de producere a reziduurilor menajere pe cap de locuitor şi care rezultă din determinarea cantităţilor de reziduuri menajere produsă de către un lociutor pe zi. din diferite zone caracteristice ale localităţilor.A. 2006) CURS 4 Cantitatea deşeurilor menajere Deşeurile menajere sunt deşeurile provenite din sectorul casnic sau sectoarele asimilate cu acesta: • • • • • • Deşeurile provenite de la prepararea măncării şi de la curăţirea locuinţelor şi a birourilor Deşeurile stradale rezultate din curăţirea căilor publice . cantine şcolare. tărgurilor. judeţul Braşov (Proiect PhareCES) a fost determinată compoziţia deşeurilor menajere din mediul rural. Braşov. instituţii de învăţământ.001 (t/zi) . Rezultatele determinărilor sunt prezentate în graficele de mai jos. parcurilor. comuna Prejmer. operatorul depozitului ecologic Braşov. Determinarea cantităţii medii zilnice de deşeuri menajere Qmed. ARPM Sibiu 3 53 16 4 67 8 În anul 2004 S. Compoziţia deşeurilor menajere în mediul rural (determinări în cadrul SF Proiect Phare-CES. În cursul acestui an. spitale. etc.

3-1. Metoda gravimetrică directă: are la bază determinarea zilnică a greutăţii specifice pentru reziduuriler menajere produse şi a componentelor acestora. restaurante.7 mediu rural).) Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri asimilabile celor menajere (Qa) Qa = Σ(Isi x Ti) (t/zi) unde: Ti – capacitatea fizică pe diferite tipuri de clădiri (administrative. hoteluri).zi şi uneori chiar mai mari de 1. semipreparate.zi în mariel metropole şi 0.017 t/zi.2 urban şi 0. 5 kg/loc. chiar şi de la un oraş la altul ( felul de alimente folosite pentru hrana zilnică câi şi a modului în care acesta asigură – ambulate. zone verzi .3 kg/loc.zi) Limitele normale ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0. S-a estimat o cantitate de 0.017 t/zi Determinarea cantităţii de deşeuri rezultate din grădini (Qg) Qg = S x ig (t/zi) unde: S – suprafaţa curăţată (contractată a se curăţa) în ha ig – indicele mediu de producere a deşeurilor de grădină (0. alei. brute.unde: N – numărul de locuitori deserviţi Imed – indicele mediu de producere a deşeurilor menajere (kg/loc. după anul 1989 este de: 250 m3/lună = 425 t/lună =14 t/zi Qc = 14 t/zi Determinarea cantităţilor de deşeuri voluminoase (Qv) Determinarea se face statistic.5) Q – deşeurile produse în parcuri. grădiniţe. curăţate. În cea cepriveşte greutatea specifică a deşeurilor menajere . şcoli.zi în ţările subdezvoltate.03 kg/loc. În ţara noastră limitele ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0.78-1.5-0.25 Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri rezultate din construcţii (Qc) Cantitatea estimată de deşeuri rezultate din construcţii.0-1. care s-a considerat isi = isimed =1. Isi – indicele de producere a deşeurilor asimilabile celor menajere. Qv = 0. în funcţie de datele furnizate de către societăţile de colectare a acestora. există diferenţe mari de la o ţară la alta. colectată de către SC GOSPODĂRIA PREST COM SA. industriale.zi (1.5 t/lună adică 0. magazine. spitale.3 kg/loc.

prelucrare şi transport a acestora în vederea neutralizării sau a valorificării lor. locuinţelor. Principalele material recuperabile de la consumatorii urbani: . pe categorii. recipienţi de plastic sau metalici. Etapele operaţuinii de precolectare: Precolectare primară : constă în strângerea reziduurilor şi depozitarea lor în recipienţi relative mici (cutii. În ultimul timp se încearcă o precolectare diferenţiatăa deşeurilor menajere care necesită mai mulţ recipienţi de apartament sau bloc: saci pentru hârtie. coşuri) la locul de producer. se realizează de către locatarii sau personalul de servicii ai instituţiilor şi locurilor publice. Precolectare secundară: constă în adunarea deşeurilor în containere Colectarea propriu-zisă este operaţia de ridicare a deşeurilor de la punctele de precolectare secundară şi transportul lor la platformele de depozitare. produse zilnic Qu = ΣQi (t/zi) unde: Qu – cantitatea totală de deşeuri în t/zi Qi – cantitatea pe categorii de deşeuri în t/zi Qu = Qmed + Qa + Qc + Qv + Qg + Qs (t/zi) Colectarea şi transferul deşeurilor şi materialelor recuperabile Colectarea deşeurilor: . Precolectarea este operaţia de strangere şi depozitare de timp limitat al reziduurilor menajere din cadrul apartamentelor .Determinarea cantităţilor de deşeuri stradale (Qs) Qs = S x is (t/zi) unde: Qs – cantitatea zilnică a deşeurilor stradale colectate de pe suprafaţa contractată în t/zi S – suprafaţa (străzi şi trotuare) curăţată în ha is – indice mediu de producere a deşeurilor stradale .se înţelege efectuarea operaţiilor de strangere.funcţie de natura îmbrăcăminţii stradale Determinarea cantităţilor de deşeuri urbane zilnice (Qu) se face prin însumarea tuturor cantităţilor de deşeuri. Premergătoare operaţiei de colectare a deşeurilor mai există o fază care poate fi considerată precolectare. neutralizare sai la instalaţiile de valorificare. instituţiilor.

degajare de praf sau zgomot. Dezavantaje: • procurarea sacilor este destul de scumpa. • • • • Sã fie echipaţi cu capace de închidere bune şi uşor manevrabile. • Nu mai este necesara operatia de curatare si intretinere sistematica a recipientilor. durabili în timp. sunt dirijate pentru refolosire după igienizare. se reduce numarul muncitorilor de manipulare si incarcare. Din punct de vedere al formei. în amestec cu material primă. cu volume de 35-50-60 l. Tipurile de recipienţi de gunoaie utilizaţi în practicã sunt: recipienţi mici. transportul şi curăţirea lor de către un singur om. Trebuie soluţionate manipularea. cu descărcare sau de schimb) cu volume de 1100-1500 l. recipienţii trebuie astfel concepuţi încât golirea lor sã fie uşoarã şi rapidã. neinflamabili (pericol de ardere. Recipienţii trebuie sã fie realizaţi astfel încât să îndeplinească următoarele condiţii: • Trebuie sã fie confecţionaţi din materiale rezistente la intemperii. fara emanare de miros urât. • Nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem de incarcare inchisa. In funcţie de mărimea stocării gunoaielor şi de caracterul zonei de colectare (gradul de construcţie. rezistenţi la eforturi mecanice (lovituri îndoiri). cu volume de 90-110 l şi recipienţi mari (containere cu rostogolire. sunt fabricaţi după prescripţii unitare (standarde). densitatea locuinţelor) sunt fabricaţi recipienţi cu diferite volume. ca urmare.pot fi consideraţi ca anexe ale autovehiculelor de transport şi. neutri fatã de acţiunile chimice (de coroziunea provocatã de produsele in descompunere). sticla spartă este dirijată la producerea geamurilor sau buteliilor de culoare închisă. • Realizarea spatiilor de stocare este mai simpla.• Produsele din sticlă recuperate în stare bună. nisipul cuarţos. • Materiale plastice Colectarea şi stocarea provizorie a deşeurilor Recipienţii de gunoaie . Greutatea lor proprie trebuie sã fie cat mai micã. Partea lor superioarã sã corespundã condiţiilor impuse de dispozitivele de ridicare a vehiculelor de transport (in cazul sistemelor de golire sau de containere de schimb) Colectarea deseurilor in saci de hartie sau plastic Avantaje: • Manipulare si transport usor si simple. recipienţi mijlocii. . • Se poate elimina suprastocarea nedorita a recipientilor in perioadele de varf. inflamabilitate).

cele mai multe camioane sunt prevăzute cu sistem hidraulic de descărcare. Cea mai simplă şi ieftină staţie cuprinde: • construcţie cu platformă subţire din beton folosită pentru descărcarea deşeurilor. Camioanele ce transportă deşeurile compacte sunt vehicule închise. • staţiile de transfer pot fi prevăzute şi cu pâlnii pentru transferul direct din vehiculele colectoare în cele de transfer şi cu instalaţie de compactare. Vehiculele colectoare descarcă deşeurile pe această platformă. Aceste staţii sunt construite de obicei aproape de oraş. Pentru transferul deşeurilor sunt folosite două tipuri de camioane: deschise şi închise. Transportul deşeurilor Staţii de transfer Timpul de transport al deşeurilor solide spre locul de procesare sau spre rampa de gunoi afectează costul de colectare a deşeurilor. • un încărcător cu cupă este folosit pentru a încărca vehiculele de transfer. • sacii nu pot fi utilizati pentru transportul zgurii si cenusii -> evacuarea acestora trebuie asigurata separat. Camioanele deschise transportă deşeuri necompactate şi prin urmare sunt mai uşoare decât cele care transferă deşeuri compactate. În figura este prezentată o staţie simplă de transfer. .• trebuie asigurata fabricarea continua a unei cantitati însemnate de saci si posibilitatea achizitionarii lor fara perturbatii. Cu cât distanţa de la sistemul de colectare către locul de procesare sau rampa de gunoi (denumite colectiv puncte de destinaţie) este mai mare cu atât costul de transport este mai mare.

5) situate în afara blocului locativ. 2 l/om. N – nr. cantitatea deşeurilor şi limitele de greutate. Pentru a decide dacã este necesarã construirea unei staţii de transfer.Alegerea sistemului de transfer depinde de locul. transportul direct este nerentabil în comparaţie cu costul aferent staţiei de transfer. trebuie stabilitã distanţa dintre locul de colectare şi cel de procesare/depozitare de la care sunt justificate costurile suplimentare ale staţiei de transfer. datã de intersecţia celor douã linii de variaţie. legãturile de transport dintre sursele de generare si rampa de gunoi sau locul de procesare/depozitare a deşeurilor. . Schema de salubrizare depinde de gradul de amenajare a centrului populat. tipul staţiei. populaţiei aferentă tubului de precolectare sau platformei de precolectare (fig.cantitatea de reziduuri produsă de fiecare locatar.zi . Determinarea numărului necesar de pubele sau containere Numărul necesar de pubele sau containere pentru centrul populat sau o parte a lui se calculează folosind relaţia: unde: n – este numărul pubelelor sau containerelor necesare . Operaţiile de colectare şi evacuare a reziduurilor menajere se realizează de către serviciile de salubrizare subordonate primăriilor. Z – intervalul maxim intre două colectări în zile. Acest lucru poate fi făcut cu uşurinţã constituind grafice de variaţie ale costului pe tona de deşeu transportat pentru cele douã cazuri: Determinarea pragului de rentabilitate a unei staţii de transfer Examinând variaţiile costurilor se observã cã peste o anumitã distanţã.

Determinarea numărului necesar de autogunoiere Una din operaţiile. m³.8. m³/h. Q – cantitatea de reziduuri menajere ce trebuie transportată. sector.25). începând de la căruţe cu cai şi până la autogunoiere compactoare de mare capacitate Numărul de autovehicule necesare pentru transportarea reziduurilor menajere se determină folosind relaţia: în care: N – numărul de autovehicule. Productivitatea (P) a autovehiculului se determina astfel: . bucăţi. K .V – volumul pubelei sau containerului în l . cartier. C – coeficientul de umplere a pubelei sau containerului Numărul de pubele sau containere poate fi determinat si cu relaţia: Mn – acumularea medie nictemerală (timp de 24 ore) a deşeurilor în urbe. poate cea mai importantă din activitatea de colectare a reziduurilor menajere. p – productivitatea autovehiculului. Pentru transportul reziduurilor menajere s-au folosit şi se mai folosesc încă. într-o gamă foarte largă. o reprezintă transportarea acestora de la platformele de precolectare la rampele de neutralizare sau la instalaţiile de tratare şi valorificare a materialelor refolosibile pe care le conţin.coeficientul iregularităţii de acumulare a deşeurilor (1. vehicule şi autovehicule. 8 – numărul de ore într-un schimb. c – coeficientul de utilizare a parcului = 0.

de obicei. Felul materialului poate varia şi el. de la o data la trei ori pe săptămâna în dependenţă de aglomeraţia cartierului şi de sezon . v"m – viteza medie de deplasare între punctele de precolectare. deșeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperare) . crengilor. km/h (8-10 km/h). a unor obiecte de uz casnic reutilizabile (metale. hârtie.d" – distanţa parcursă intre punctele de precolectare. Frecvenţa ridicării (evacuării) reziduurilor menajere variază. Serviciul de colectare poate să includă ridicarea separată a frunzelor. km. resturi alimentare) pentru a fi predate separat centrelor de colectare. Destinatia finală a deșeurilor tratate Destinatia finală a deșeurilor tratate poate fi : -mediul înconjurător -o unitate de producție sau de consum -un spațiu de depozitare controlată În principiu. sticle.

chimică şi metalurgică şi pană in 16 iulie 2017 pentru deşeurile municipale. României i s-a acordat o perioadă de tranziţie. inclusiv introducerea în subsolul marin D8 .Incinerarea pe sol D11 . de utilaje (buldozere. Eşalonarea închiderii . insă Romania nu s-a putut conforma in acest termen. excluzând stocarea temporară. injectarea deşeurilor pompabile în puţuri. până la colectare. depozite pentru deşeuri nepericuloase (clasa b). biodegradarea în sol a deşeurilor lichide sau a nămolurilor şi altele asemenea) D3 .Incinerarea pe mare D12 . evaporare. pană la sfârşitul anului 2013 pentru deşeurile provenite din industria energetică. depozite pentru material inerte (clasa c) şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie.Tratarea în contact cu solul (de exemplu. la locul de producere.Depozitarea pe sol şi în sol (de exemplu. compactoare. dispunerea în celule etanşe separate. amplasarea de containere într-o mină şi altele asemenea) D13 . din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt înlăturate/îndepărtate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D8 şi de la D10 la D12 (de exemplu. depozite şi altele asemenea) D2 .Reambalarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D13 D15 .Evacuarea în mări/oceane. cu excepţia mărilor/oceanelor D7 . Conform Directivei Consiliului 75/442/CEE[24] aceste depozite trebuiau închise pană in anul 2007. deversarea de deşeuri lichide sau de nămoluri în batale. screpere.Evacuarea deşeurilor într-un corp de apă. excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje Eliminarea deşeurilor prin depozitare in rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. Ca urmare. laboratoare de analiză.Tratamentul biologic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă.Stocarea înaintea oricărei operaţii numerotate de la D1 la D14. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. calcinare şi altele asemenea) D10 . uscare. Depozite In funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică in depozite pentru deşeuri periculoase (clasa a). echipamente de cântărire. din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D7 şi de la D9 la D12 D9 -Tratamentul fizico-chimic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă. iazuri ori lagune şi altele asemenea) D5 . care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediu şi altele asemenea) D6 . Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază.Operatiuni de eliminare conform Directivei 2006/12/CE Simbol Tip operaț iune D1 . încărcătoare.Reţinerea pe suprafaţa delimitată (de exemplu. care este pană la sfârşitul anului 2009 pentru deşeurile periculoase industriale. saline sau cavităţi naturale şi altele asemenea) D4 . pană la sfârşitul anului 2011 pentru deşeurile provenite din industria minieră.Injectarea la adâncime (de exemplu.Amestecarea/combinarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D12 D14 .Stocarea permanentă (de exemplu.Depozitarea în depozite special amenajate (de exemplu.

a apelor şi a solului. chimice si biologice ale deşeurilor solide municipale Proprietatile fizice importante sunt: . Aici trebuie mentionata si starea deseului – compactat sau necompactat. . rozătoare) şi poluarea aerului. Cum apa inlocuieste aerul din cavitati. Conţinutul de umiditatea face să crească greutatea specifica pana cand deseul devine saturat cu apa.depozitelor neconforme este reglementată prin HG 349/2005 Compactarea deşeurilor intr-un depozit. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul.conductivitatea hidraulica Greutatea specifica este definita ca masa unui material raportata la unitatea de volum [kg/m3]. Volumul ocupat de deseurile solide in anumite conditii determina numarul si marimea containerelor de colectare. greutatea specifica creste. . depozitarea in rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă in multe ţări. care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală. statiilor de transfer si terenul necesar depozitarii. necorespunzătoare. . sezonul.distributia dupa marimea particulelor. dar apa poate reduce greutatea specifica prin inlocuirea solidelor.90 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele fara compactare. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. . Vechile rampe. Aceste valori sunt valabile in cazul in care fiecare camion este plin. Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs in urma proceselor biochimice). . Actual. au efecte negative asupra mediului. atragerea dăunătorilor (insecte. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea. In mod normal. Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe. timpul de stocare. şi acoperite cu folii şi cu pământ. Greutatea specifica trebuie cunoscută pentru a evalua masa totala si volumul deseurilor ce vor fi procesate.180 – 480 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele cu compactare. care.continutul de umiditate. in lipsa unui strat izolator se infiltrează in sol şi poluează apele pânzelor freatice. cum ar fi imprăştierea de gunoaie. Astfel de rampe se organizează in cariere in care exploatarea s-a încheiat sau in mine abandonate. Componentii specifici ai deseurilor solide variaza cu locul. Valorile tipice ale greutatii specifice sunt: . Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate in urma fermentării. a vehiculelor de colectere. .capacitatea de retinere a apei. CURS 5 CARACTERISTICILOR DESEURILOR Proprietatile fizice.greutatea specifica.

a densităţii şi a materialului dizolvat la depozitarea in rampele de gunoi. Marimea si forma deşeurilor solide variază cu compoziţia acestora. transportul si depozitarea.masa probei dupa uscare la 105ºC. Distribuţia granulometrică Marimea particulelor precum şi distribuţia granulometrică au un rol important in transformarile biologice. Pentru deşeurile solide combustibile sunt importante urmatoarele proprietăţi: . Vf – volumul final.Vi – volumul initial. Deşeurile pot fi separate in combustibile şi necombustibile. d. [kg].raportul de compactare: Conţinutul de umiditate Conţinutul de umiditate al deşeurilor solide se poate exprima ca procente ale masei materialului umed din deşeu sau ca procente ale masei materialului uscat din deşeu. Rc . Mărimea particulelor este relevantă pentru reciclare. Cea mai utilizata este exprimarea ca procente ale materialului umed. PROPRIETĂŢI CHIMICE Cunoaşterea proprietăţilor chimice este importantă in luarea deciziei de procesare sau de recuperare a deşeului. Componentele deşeurilor sunt descrise de obicei prin lungime x laţime x înalţime. De exemplu arderea deşeului sau compostarea depinde de compoziţia chimică a acestuia. Cunoasterea conţinutului de umiditate este importanta la detrminarea puterii calorifice. w-continutul de umiditate.Reducerea volumului deseurilor solide este importanta in colectarea. [kg]. recuperarea materialelor şi incinerare. inainte de compactare [m3]. conform relaţiei: unde: m-masa iniţiala a probei de deşeu. refolosire şi pentru dimensionarea echipamentelor de procesare a deşeurilor. anotimp si condiţiile climaterice. Aceasta poate fi exprimata prin raportul de compactare sau reducerea de volum: unde: . Conţinutul de umiditate depinde de compoziţie. %. dispozitivelor de uz casnic. Domeniul de dimensiuni se intinde de la marimea unui grăunte de nisip până la mărimea articolelor de mobilă şi a aparatelor. dupa compactare [m3].

analiza imediată. fiind considerate deşeuri periculoase. Rezultatele analizei elementare sunt folosite la caracterizarea compoziţiei chimice a materiei organice din deşeu. Conţinutul de căldură . materii volatile. provoacă poluarea aerului în timpul arderii deşeurilor. la suprafată. la determinarea raportului C/N. chiar şi în canţităţi foarte mici. Incălzirea in continuare până la o temperatură de (600-950°C) conduce la degajarea volatilelor şi aprinderea lor. .conţinutul de energie (puterea calorifică). De exemplu cu cât conţinutul de umiditate este mai mare cu atăt puterea calorifică este mai mică. a carbonului fix. Analiza imediată este o caracteristică chimică care determină conţinutul de umiditate. La emisia de SO2 se poate adăuga şi emisia de compuşi halogenaţi. Prin analiza elementară se determină procentele fiecărui element conţinut de deşeul solid. Cenuşa rezultată in urma arderii poate fi intr-o cantitate considerabilă şi poate conţine metale grele care necesită o înlăturare a lor. La încălzirea deşeului timp de o oră până la temperatura de 105°C se elimină umiditatea. hidrogenul şi oxigenul constituie elementele majoritare ale deşeurilor. care este esenţial in procesele de conversie biologică (degradare bacteriană). Un conţinut mai mare de carbon fix necesită un timp mai mare de ardere a deşeului pe grătar. După arderea volatilelor incepe arderea eterogenă. . Carbonul. Sulful conţinut de deşeurile solide.analiza elementară. carbon fix şi de cenuşă..

care au un miros puternic. Fractiile importante pentru transformarea biologica includ proteine. hidrogen. CURS 6 Reciclarea deşeurilor Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficienţa folosirii resurselor şi impactul asupra mediului. mciQ . metoda reciclării poate consta în: reciclarea materiei şi reutilizarea energiei. puterea calorifică este raportată la starea iniţială a deşeului. azot. sulf si intra in componenta protoplasmei celulelor animale si vegetale. Puterea calorifică este numită superioară atunci cănd în gazele de ardere rezultate. lipide si carbohidrati. Conform normelor europene. spre deosebire de Bjorklund şi Finnveden (2005) care susţin că reciclarea deşeurilor . apa lipseşte (vaporii de apă s-au condensat şi au cedat căldura lor de vaporizare) şi este numită inferioară atunci când apa din gazele de ardere se găseşte sub formă de vapori. Descompunerea incompleta a proteinelor duce la formarea de aminoacizi. De obicei.căldura de ardere a deşeului raportată la starea de masă combustibilă (deşeul lipsit de umiditate şi cenuşă). Proteinele sunt constituite din carbon. oxigen.Puterea calorifică a unui deşeu poate fi determinată prin arderea unei cantităţi determinate de deşeu uscat in bomba calorimetrică şi calcularea cantităţii de căldură degajate. Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din deşeuri. Proprietati biologice Aceste propietati sunt importante deoarece descompunerea aerobica si anaerobica este folosita pentru transformarea deseurilor in energie si produsi finali utili. Ai[%]-conţinutul de cenuşă al deşeului. Ea poate fi calculată pentru starea anhidră (uscată) a deşeului cu relaţia: în care: . Fricke şi Kolsch (2009). Ei consideră reciclarea materialelor ca metodă care include reciclarea materiilor şi reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi fermentare (process anaerob). Resturile alimentare si cele vegetale costituie surse de proteine (si ofera o sursa de nutrienti) ce determină degradarea deseurilor solide.

cercetate. • reducerea chimica şi biologică. Rezultatele obţinute au indicat faptul că produsele din materialele reciclate necesită un consum mai mic de energie decât cele provenite din resursele primare. are avantaje semnificative în sectorul eficienţei energetice. volumul porilor de apă . la un preţ mic. prin biodegradare biologică. din punct de vedere al indicelui de încălzire globală. sticla. din deşeuri organice. în special dacă este maturat şi cu un conţinut suficient de scăzut în metale şi săruri. „Compostul deşeurilor municipale solide reprezintă un instrument de reciclare benefic. • arderea (incinerarea). având ca subprodus etanolul sau gazul metan. chiar dacă în faza incipient operaţia era făcută la o scară redusă. parţială sau în masă. Primul studiu amintit. GWP1 şi al energiei totale utilizate. având ca subprodus principal energia termică sau electrică. putrezire. Rezultatele obţinute au dovedit faptul că reciclarea materială a deşeurilor constituite din hârtie şi carton. experimentate şi chiar aplicate patru procedee şi anume: • fermentarea (compostarea). trebuie să vorbim şi despre reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi despre fermentare (proces anaerob). Pentru tratarea importantelor cantităţi de reziduuri menajere până acum au fost studiate. cel făcut de. metale. plastic. Pentru ca acest proces să poată avea loc trebuiesc îndeplinite unele condiţii: conţinut suficient de apă şi de oxigen. şi din mase plastice.biodegradabile (referindu-se la compostare şi digestie anaerobă) are puţine trasături comune cu ceea ce presupune reciclarea propriu-zisă a materialelor. Aceştia din urmă au realizat un studiu în care au comparat reciclarea cu incinerarea şi depozitarea deşeurilor. Tratarea mecano-biologică a deşurilor Tratarea mecano-biologică a deşurilor reziduale serveşte condiţionării şi/sau reducerii cantităţii deşeului residual înainte de depozitarea definitivă a acestuia sau înainte de valorificare termică. • piroliza (degazarea sau degradarea termică). Tipurile de deşeuri ce sunt vizate pentru aplicarea acestei metode sunt urmatoarele: hârtie si carton. Tratarea deşeurilor prin compostare Depozitarea şi neutralizarea rezidiurilor menajere prin compostare este considerată cea mai veche metodă.” Procesul de compostare constă în creearea unui produs nou. reziduurile fiind împrăştiate în stare brută în câmp cu scopul principal de neutralizare. având ca subprodus principal compostul pentru agricultură. Utiltizarea sa în condiţii sigure în agricultură depinde de calitatea compostului. utilizat în agricultură. având ca subprodus principal combustibilul solid sau lichid. Fricke şi Kolsch (2009) este axat pe calcularea eficienţei consumului de energie pentru reciclare. Atunci când vorbim despre reciclare.

de descompunere şi de sinteză. adică de fiecare cetăţean în parte. conductivitate electrică. potasiu. de azot. care depinde de condiţiile locale. în urma unui studiu. şi caracteristicile solului. biologice. Din această cauză se impune sortarea deşeurilor la sursă. Prin compostare se înţelege procesul de transformare pe cale biologică a deşeurilor menajere întrun produs nepoluant.. 2007). În timpul operaţiei de compostare se desfăşoară două procese biologice . fosfor. În general toate procedeele de compostare cuprind patru faze: • • • • • • • Recepţia şi stocajul deşeurilor Prepararea ( procesarea ) deşeurilor Fermentarea materialului preparat Selecţionarea şi livrarea compostului Extragerea şi valorificarea metalelor Îndepărtarea deşeurilor de la diferite trepte de prelucrare şi valorificarea acestora Alimentarea procesului tehnologic cu cele necesare ( apă. dar poate de asemenea să conţină metale grele sau alţi poluanţi. mangan. De asemenea. socioeconomice. care provin de la deşeuri nesortate corespunzător (Weber şi colab. care poate combina tratarea deşeurilor cu recuperarea produselor secundare utile şi a biocombustibililor” . magneziu. cu înaltă valoare nutritivă pentru plante ( în special cereale) şi un foarte bun adios la starea fizică şi chimică a solurilor. zinc. energie) La acestea mai apar unele operaţii anexe ca: Procesul de fermentare în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor este un proces biologic anaerob prin care se generează gaze cu un conţinut mare de metan. la creşterea ratei de reciclare. aproximativ 50-70% şi se recuperează energie. cupru. (la sursă). Compostul conţine o cantitate mare de materie organică. o aerare corespunzătoare.să fie corespunzător. sulf. în 2009 punctează importanţa compostării individuale. deci are o putere mare de reţinere a apei şi a unor nutrienţi. acizi humici. implicit reducerea cantităţilor de deşeuri. precum şi cantitatea de pesticide conţinută şi a altor nutrienţi din sol: calciu. ne referim aici la proprietăţile fizice ale solului. „Digestia anaerobă este una dintre cele mai bune opţiuni disponibile. să existe o suprafaţă activă (pentru aceasta deşeurile se mărunţesc). chimice (pH. conţinut de săruri. Este deosebit de importantă evaluarea calităţii compostului înainte de utilizare. culturale şi nu în ultimul rând educaţionale. Kumar şi colab.

Deşeul residual valorificabil termic este separate şi ars. adică resursele naturale pot fi economisite şi utilizate raţional. Restul de fermentare este supus împreună cu granulaţia de 40-80 mm unei tratări aerobe. Fermentaţia are loc în aer liber unde componentele deşeurilor sunt acopertite pentru evitarea emisiilor atmosferice. descentralizate. care altfel ar fi fost produsă din arderea combustibililor fosili. cu o capacitate de tratare până la 25000 t/an. pentru a supune aceste granulaţii unor tratări specifice. Materialul astfel stabilizat este depouitat ecologic. Costurile de tratare la cca. Tip D de instalaţie La aceste instalaţii tratarea deţeurilor este un process anaerob (putrezire) În exemplul dat într-o hală de pretratare se realizează împărţirea pe fracţiuni cu granulaţie mică. Metalul feros este deasemenea separate. prin care se obţine o durată de fermenţie de cca. Funcţionarea staţiilor de tratare mecano-biologică Metodele fermentaţiei în grămezi în aer liber sunt: • • • Metoda în coş Metoda de aerisire Metoda grămezilor trapezoidale şi dreptunghiulare aerisite . Incinerarea deşeurilor reperezintă procesul prin care are loc recuperarea energiei. costurile detratare se ridică la 70-90 Euro/t. Procedee de tratare mecano-biologică a deşeurilor În funcţie de tehnica utilizată se poate realize o clasificare a instalaţiilor • • • • Tip A de instalaţie : metode aerobe în construcţii deschise Tip B de instalaţie : metode aerobe în construcţii parţial închise Tip C de instalaţie: metode aerobe în construcţii închise Tip D de instalaţie: metode anaerobe Tip A de instalaţie Metoda aerobă în construcţii deschise Sunt instalaţii mai mici. În cadrul acestei metode se obţine biogas valorificabil.Reciclarea şi valorificarea energetică presupune recuperarea energiei din deşeuri. cărbuni sau gaze naturale. 12 săptămăni. (Damgaard. Este un proces ce constă în arderea deşeurilor în instalaţii speciale cu scopul de a converti energia în energie electrică.etapa de prelucrare nu este prevăzută cu o instalaţie de tratare a gazului de gunoi. 2010). 25-30 Euro/tonă. mare şi medie. Procesul de fermentaţie se poate realize prin metoda coşului .

Grămezile dreptunghiulare sunt aşezate fără limită de lungime . Aducerea aerului în grămadă se realizează printr-un strat de aerisire din sol cu o grosime de cca. Procesul de fermentaţie se realizează chiar direct pe corpul deponiei unde deşeul trebuie depozitat definitiv.. Convecţia termică produce curectul de aer de jos în sus. iar compostul după maturizare în halde timp de 2030de zile poate fi folosit fără nici un pericol. fosfor şi azot.Biostabilizator” . 0.Biostabilizator” unde.5 m deşeu amestecat. Stratul de aerisire trebuie să fie construit dim material de granulaţie mare ( ex.Aceste metode TMB nu se desfăşoară într-un spaţiu închis. 2. este o metodă cu grămezi dreptunghiulare. în conductele drenante şi produc în acelaţi timp aerisirea grămezii. în principal prin stratul de aerisire. Instalaţiile trebuie amplasate într-o hală cu protecţie împotriva intemperiilor . sub acţiunea unor culture speciale de bacterii.5 m. la o distanţă de 2-4 m şi scoase prin grămadă la suprafaţa ei.. Acesta reprezintă un amendament echilibrat după conţinutul elementelor nutritive de potasiu. concretizată în instalaţia .3 m. Metoda în coş Această metodă a fost dezvoltată în Germania. Compostarea amestecului de deşeuri solide cu nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate este o idee promiţătoare. într-o lăţime maximă de 30 m înălţimea maximă este de 3 m inclusive un strat acopritor al suprafeţei deponiei de 0. În aceste condiţii sunt distruşi germenii patogeni. se instalează fermentarea aerobă timp de 24 ore la temperaturi până la 70-80°C.palete de transport de lemn) Poate fi utilizată şi o pătură de tpieturi de arbuşti şi crengi dacă se garantează că aerul ajunge complet la baza grămezilor. Conductele drenante de diametru 50 mm din plastic perforat sunt montate în stratul de aerisire. pe acestea sunt aşezate cca. Fermentaţia în grămezi dreptunghiulare trebuie să fie precedată de o etapă realizată cu o instalaţie mecanică de pretratare şi cu aggregate de mărunţire şi omogenizare. Circulaţia aerului se face prin efectul coş. Schema de compostare a amestecului de deşeuri solide şi nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate .

Punctele de mai sus sunt enumerate in functie de prioritatea lor in managementul deşeurilor. compozitia deşeurilor municipale este prepoderent biodegradabila. Coincinerarea reprezinta valorificarea energetica a anumitor tipuri de deşeuri in industrie. incineratoarele trebuie sa atinga o temperatura de ardere mult mai ridicata decat in cazul incinerarii deşeurilor nepericuloase. respectiv depozitate in cantitati mult mai reduse. De aceea este indicata incinerarea deşeurilor reziduale din deseurile municipale. • necesarul de investitii. Pe langa deseurile reziduale sau municipale. In cadrul pirolizei. namolul orasenesc. Pe departe cel mai important procedeu termic este la ora actuala incinerarea deşeurilor. Pentru deseurile periculoase. • transferarea deşeurilor reziduale in materii prime secundare in vederea protejarii celorlalte resurse materiale. coincinerarea deşeurilor si procedeul de uscare. deseurile organice se transforma prin intermediul descompunerii termice sub retinerea aerului in produse ce pot fi valorificate energetic datorita continutului mare de energie. Deseurile ce pot fi tratate termic sunt deseurile municipale. minimizand emisiile in aer si apa. piroliza deşeurilor. • reducerea masei de deşeuri de depozitat. In managementul modern al deşeurilor. . In functie de tipul deseurilor acceptate incineratoarele sunt proiectate special. incinerarii deşeurilor ii revine sarcina de a trata deseurile reziduale ce nu mai pot fi valorificate. • cantitati prelucrate posibile respectiv viabile.CURS 7 Metode de tratare termica Printre procedeele termice din cadrul tratarii deşeurilor se numara incinerarea deşeurilor. iar aceasta impiedica incinerarea deseurilor municipale fara alti combustibili. • folosirea valorii calorifice a deşeurilor reziduale in vederea protejarii resurselor de energie. Incinerarea deşeurilor Incinerarea se poate aplica atat deseurilor municipale colectate in amestec cat si numai fractiei de deşeuri reziduale. • distrugerea materialelor nocive organice. respectiv concentrarea materialelor anorganice. astfel incat sa se ajunga la: • inertizarea deşeurilor reziduale. Pe langa criteriile enumerate mai sus se va mai tine cont si de urmatoarele aspecte: • siguranta functionarii. deseurile reziduale reprezentand deseurile ramase dupa sortarea deseurilor reciclabile. respectiv deseurile ce nu mai pot fi reciclate material. O instalatie de tratare a deşeurilor reziduale optima trebuie sa indeplineasca cel putin primele trei puncte. valorificarea anvelopelor uzate sau a combustibililor alternativi in cuptoare de ciment. cum ar fi de exemplu. Insa. deseurile de productie periculoase si nepericuloase. • necesarul de spatiu. incineratoarele pot accepta orice tipuri de deşeuri. conducand la cresterea costurilor de incinerare pe tona de deşeuri municipale. Insa pentru fiecare tip de deseu exista nişte caracteristici tehnice bine definite. in special a volumului.

Anumite deseuri pot fi indreptate catre locuri de descarcare prestabilite. Vedere zona de descarcare a deşeurilor la incinerator Figura 3 Exemplu de rampă de descărcare a uleiului uzat . O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de functionare. Insa derularea principiala a incinerarii si fluxul materialelor difera de la o instalatie la alta. respectiv catre o pretratare inainte de a fi incinerate. de la deşeuri solide la deşeuri semilichide si chiar lichide. pietre de calcinare. • eliminarea si tratarea cenusei reziduale. mai trebuie efectuata inca o cantarire dupa descarcare. In cazul primirii unor deseuri noi sau in cazul unor suspiciuni este indicata realizarea unor teste in laborator pentru: continut de metale grele. Schema de functionare a unui incinerator Preluarea deseurilor La preluarea deseurilor are loc mai intai o cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. sulf si altele. De aceea. • stocarea temporara. Zona de descarcare a deseurilor trebuie sa asigure posibilitatea descarcarii oricaror tipuri de masini de colectare sau transport a deseurilor. pH. Figura 2. • tratarea si valorificarea emisiilor. iar pentru diversi producatori. in functie de tipul de deseu. este necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul cantarit.Structura de principiu si modalitatea de funcţionare a unei instalatii de incinerare a deşeurilor este explicata in baza catorva componente si agregate ale instalatiei. in functie de tipurile de deşeuri acceptate zona de descarcare trebuie sa prevada toate accesoriile necesare descarcarii acestor deseuri. Un incinerator poate accepta diferite tipuri de deseuri pentru incinerare. • alimentarea in unitatea de incinerare. unde sunt salvate greutatea vehiculului gol (in cazul utilajelor cu suprastructura fixa). expuse in continuare: • preluarea deseurilor. pretratarea (daca este necesara). Pentru vehiculele ce livreaza des deseuri li se pot elibera cartele magnetice. Pentru stabilirea cantitatii de deseuri livrate de catre vehiculele ce nu detin o astfel de cartela. clor. punct de aprindere. Figura 1. Acestea sunt oferite de numeroşi producatori. De asemenea. Sistemele electromecanice s-au impus deoarece inlesnesc o transpunere simpla a valorilor masurate. numai in mica masura. Cantarirea vehiculelor se poate face mecanic sau electromecanic. putere calorica. In cazul vehiculelor particulare care livreaza deseuri sau a vehiculelor cu containere de schimb este mereu necesar un al doilea procedeu de cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. numarul de inmatriculare si datele privind destinatarul facturii. fiecare executie diferind corespunzator.

Figura 4 Exemplu de dispozitiv de mărunțire a deșeurilor voluminoase . iar alimentarea unei instalatii de incinerare a deseurilor trebuie sa fie continua. deoarece livrarea deseurilor are loc discontinuu. Aici pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din deseurile municipale. pe de alta se pot sorta deseurile declarate ca fiind voluminoase la preluare. se poate ajunge la formarea unor dopuri si la nefunctionarea instalatiei. Prelucrarea deseurilor municipale se poate realiza prin intermediul sortarii. pentru a evita imprastierea emisiilor si a prafului. Daca in palnia de alimentare a unitatii de incinerare trec deseuri voluminoase nemaruntite . in buncar are loc o omogenizare a deşeurilor. sau pot fi indrumate catre o pretratare. Aerul aspirat ori se incinereaza ori se dezodorizeaza printr-un filtru biologic. Deseurile din palnia de umplere ajung printr-un put de umplere in instalatia de alimentare. astfel deseurile ce nu ard (materialele neadecvate incinerarii. Alimentarea in camera de incinerare Palniile de umplere sunt de regula astfel gradate. care pot fi prevazute la nevoie cu instalatii de aspirare. metalele feroase si neferoase) sunt eliminate. chiar în rampa de descărcare La maruntirea deseurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de taiere. Maruntirea deşeurilor voluminoase inseamna o reducere de volum si astfel o mai buna folosire a spatiului disponibil din buncar si o incinerare mai eficienta a acestor deseuri.Stocarea temporara. In plus. prelucrarea Pentru deseurile livrate trebuie sa existe un loc de stocare temporara. Vedere pâlnie si put de alimentare cu deseuri a camerei de incinerare . Vezi brosura privind "Tratarea mecanica a deseurilor"! Capacitatea de prelucrare a instalatiei de maruntire va fi adaptata cantitatii de deseuri voluminoase receptionate anual. Maruntirea poate avea loc intr-o zona a buncarului rezervata in acest scop sau chiar inaintea intrarii deseurilor in buncar. Figura 5. iar pe de alta parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentru incinerare si sortate. Buncarul de deşeuri serveşte pe de o parte drept tampon pentru cantitatea de deşeuri. incat sa asigure o functionare continua prin preluarea capacitatii de productie pe ora a unitatii de incinerare. iar componentele voluminoase incinerabile trebuie maruntite inaintea incinerarii. In hala de descarcare si in buncarul de deseuri trebuie mentinuta o presiune mai joasa comparativ cu zona invecinata. cum ar fi materialele inerte. astfel incat functionarea instalatiei sa nu poata fi intrerupta.

Vedere cuptor cu gratar Figura 6. In cazul gratarului inclinat cea mai intalnita versiune este acea a cuptorului cu gratar cu actiune inversa. pentru a evita palpairea flacarii din camera de incinerare. Incinerarea propiu-zisa Pentru incinerarea deseurilor se folosesc. Figura 6. Instalatiile de alimentare sunt supuse unei presiuni mecanice puternice prin transportul de deseuri si unei presiuni termice prin alinierea directa la gratarul de incinerare. Procesul de incinerare la instalatiile cu gratar Indiferent de sistemul cu gratar folosit. barele gratarului sunt miscate continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transferul acestora in cuptor. de regula.Putul de umplere este prevazut cu o clapeta ce inchide palnia de umplere. structura de baza a cuptorului este caracterizata de un gratar de ardere la baza. peretii camerei de ardere si in partea superioara un plafon. Alimentarea cu aer pentru o incinerare completa . instalatiile de ardere cu gratar si instalatiile cu cuptor rotativ. In ambele cazuri. Gratarul poate fi orizontal sau putin inclinat. Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa.

procedeul de incinerare se imparte in 5 faze. Cuptorul este format din 5 zone de combustie. Acestea sunt in primul rand umezeala reziduala si gazele reziduale. • post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale ramase neincinerate si a CO din emisii exista mereu o camera de post-combustie. Procesul de piroliza are loc la presiune atmosferica scazuta si la cresterea temperaturii. • arderea completa: in cea de-a treia parte a gratarului se atinge temperatura de ardere completa a deseurilor. Alimentarea cu aer se face atat prin barele gratarului de jos in sus (alimentarea primara). praf de carbune sau orice alt tip de combustibil. instalate in camera de ardere. Trecerea de la o faza la alta depinde de compozitia si valoarea calorica a deseurilor de incinerat. Schema cuptorului cu gratar Cuptorul este format din 5 zone de combustie. . ce au rolul de a preincalzi camera de ardere si de a intretine flacara in cazul unei compozitii mai dificile a deseurilor. Timpul de pastrare in aceasta zona este de minim 2 secunde la 850 0C. De asemenea. Aici se adauga aer sau gaz rezidual desprafuit in vederea realizarii incinerarii complete. atunci deseurile pot fi aprinse cu ajutorul arzatoarelor de aprindere.Figura 7. • gazarea: numai o mica parte din deseurile arse sunt oxidate in procesul de piroliza. Acestea se observa in figura 7 si sunt descrise mai jos. Cand camera de ardere a atins temperatura corespunzatoare. astfel avand loc indepartarea umezelii.Acestea se observă în figura 7 și sunt descrise mai jos. Pentru pornirea instalatiei este necesara preincalzirea spatiului de ardere. Cea mai mare parte a deseurilor se oxideaza in partea superioara a camerei de incinerare la 1000 0C. ulei. ce se intrepatrund in mare masura: • uscarea: in partea superioara a gratarului deseurile se incalzesc pana la peste 100 0C prin intermediul iradierii cu caldura sau a convectiei.. In acest scop sunt instalate arzatoare ce functioneaza cu gaz. • degazarea: prin continuarea procesului de incalzire pana la temperaturi de peste 250 0C se exclud materiile volatile. cat si cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prevazute in camera de ardere (alimentarea secundara).

Procesul de incinerare la instalatiile cu cuptor rotativ Cuptorul rotativ este intalnit in industria cimentului. de aici fiind preluat si pentru incinerarea deseurilor. deseurile solide trebuie maruntite inainte de introducerea acestora in cuptor. In cazul incinerarii cu cuptor rotativ temperatura atinsa in camera de ardere este mult mai ridicata fata de incineratoarele cu gratar. Deoarece compozitia deseurilor varaiaza in limite largi si amestecarea inainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a deseurilor.Masurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de incinerare in timp si spatiu. In cazul unor temperaturi de 1150 °C cenusa este aglomerata. acestea intotdeauna trebuie maruntite inainte de incinerare pentru o ardere completa a acestor deseuri. iar la temperaturi de 1300 °C cenusa este topita si vitrifiata. Datorita rotirii continue si inclinatiei usoare a cuptorului. transferul deseurilor dintr-un capat in altul a cuptorului este realizat usor. trebuie proiectate pentru a rezista la astfel de temperaturi ridicate. Vedere schema principiului de functionare a unui cuptor rotativ In functie de tipul instalatiei de alimentare. In functie de temperatura de ardere. miscarea gratarelor si masurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situatia de functionare a cuptorului. In cazul deseurilor voluminoase. dispozitivul de ardere a cenusei poate fi necesar sau nu. . De asemenea. sau echipamentele de recuperare a energiei. Deoarece temperaturiile de ardere intr-un cuptor rotativ sunt cu mult mai ridicate instalatiile secundare. cenusa de fund si cenusa recuperata din filtre pot fi reintroduse in cuptorul rotativ pentru aglomerare sau vitrifiere. cum ar fi camera de post-combustie. Figura 9.

Cenusa reziduala se elimina la capatul gratarului de incinerare si trebuie transportata. Principalele metode de tratare a cenusei reziduale sunt: • imbatranirea cenusei reziduale . La incinerarea deseurilor apar diverse reziduuri solide si lichide. oxizi de aluminiu si fier. • 7 . ce duc direct la instalatiile de eliminare a cenusei reziduale. dependente in parte de sistemul de tevi folosit.Indiferent de cuptorul ales pentru incinerarea deseurilor. Figura 11. in general. Tratarea. Cele mai importante cerinte de la aceasta instalatie de eliminare sunt evitarea dopurilor la eliminarea cenusei reziduale precum si impiedicarea infiltrarii de aer fals. tratarea emisiilor. astfel putandu-se transforma intr-o stare pastoasa. etc. urmatoarele • 3 . urmatoarele trepte intalnite in procesul de incinerare a deseurilor. In acest scop sunt oferite mai multe sisteme de eliminare a cenusei reziduale.5 % material neincinerat. Exemple de instalatii de eliminare a cenusii cu apa Problema principala la eliminarea prin gratar consta in temperatura ridicata a cenusei reziduale.10 % metale feroase si neferoase. ce poate fi intre 600 . de legislatia in vigoare si posibilitatile economice. Ea consta in principal din material neincinerabil cum ar fi silicati nedizolvabili in apa. Cenusa reziduala pura contine. • 5 . Figura 10.83 % granule fine.900 0C. cum ar fi eliminarea cenusei.1000 0C). Vedere schema dispozitiv de eliminare a cenusii Metodele de tratare ale cenusei reziduale depind de componenta deseurilor incinerate. respectiv eliminarea cenusei reziduale Cenusa reziduala rezulta in urma incinerarii. Stingerea cenusei reziduale se poate face prin sisteme cu apa.7 % granule mari. Eliminarea prin gratar are loc exclusiv prin intermediul fortei gravitationale in puturi de cadere. sunt asemanatoare. recuperarea energiei. • 80 . Printr-un surplus de aer prea scazut se poate atinge punctul de inmuiere a cenusei reziduale (950 .

400 0C) in vederea producerii de curent. • alimentarea cu apa calda menajera a consumatorilor urbani. in care caldura fumului (energie cinetica = energie a caldurii) se transfera intr-un purtator de caldura adecvat (abur sau apa). electroenergetica si combinata. • randamentul de producere a aburului: 65 . • climatizare. Drept instalatie de transfer al caldurii serveste un cazan.• separarea materialului fin • vitrificare. sunt necesare o serie de masuri.4 tone.2. folosindu-se randamentele pentru producerea aburului si pentru curent la functionarea in condens: 350 . ce pot conduce la acumulari ce minimizeaza durata de transport. In instalatii mai mari se produce in principal abur de calitate relativ ridicata (40 bar. etc. Tratarea si valorificarea altor emisii Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. In instalatii mai mici se produce in principal abur cu parametri mai scazuti (15 . ce se foloseste direct in scopuri de incalzire sau in domeniul industrial sub forma de caldura de proces. Urmatoarele valori pentru obtinerea energiei din incinerarea deseurilor stau la baza datelor de pornire medii pentru instalatiile moderne de incinerare a deseurilor: • valoarea calorica inferioara a deseurilor (Hu): 9. Folosirea caldurii de incinerare pentru producerea de abur este categoric influentata de imprejurimi. adica prin schimbatoare de caldura recuperative aer-apa respectiv abur. Absolut necesara este racirea fumului rezultat in urma incinerarii deseurilor menajere de la 1000 1200 0C pana la 200 .300 C.250 0C). deoarece procedeele de purificare a fumului necesita temperaturi sub 350 0C. Valoarea calorica viitoare a deseurilor va fi probabil mai mare decat cea de azi. O alta particularitate la incinerarea deseurilor consta in transportul mare de praf a fumului ce trebuie racit. Cenusa nu poate fi utilizata in umplerea zonelor cu o panza freatica bogata. Racirea fumului provenit de la incinerarea deseurilor are loc de obicei indirect. • producerea de curent electric pe tona de deseuri.9 . Pentru evitarea impuritatilor de fum la cazan. Acest fapt este dovedit de cercetari ce determina influenta diverselor cote de reciclare asupra valorii calorice a deseurilor reziduale.10 MJ/kg. puterea calorica inferioara a acestora si randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare si cazan recuperator.5 .400 kWh. de drumuri. • producerea de abur pe tona de deseuri: 1. Figura 12 Vedere cenusă de fund Utilizarile ulterioare ale cenusei reziduale tratate pot fi: material de umplutura pentru constructii de baraje. • ventilatie. Resursele energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate formele care contin inca un potential energetic ce poate fi utilizat in trei directii: termica. • de incalzire.20 bar. Cantitatea de energie recuperata este data de produsul dintre masa deseurilor tratate.76 %. partial combinata cu incalzirea la distanta. aceasta reducere a temperaturii este necesara si din motive tehnice procedurale. de pereti de protectie. . 200 . Recuperarea sub aspect termic are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obtinute in instalatiile recuperatoare de caldura pentru alimentarea cu caldura a proceselor: • tehnologice.

De aceea ele sunt structurate in mai multe etape si necesita un mare efort financiar. Epurarea gazelor reziduale Dupa arderea completa. aburul etc. • posibilitatea recuperarii energiei si materiei prime. Aparatura de urmarire a instalatiilor este necesara pentru monitorizarea exploatarii corecte a arderii.Ca aspect energetic este interesanta incinerarea namolurilor din statiile de epurare. gazare si incinerare au loc intr. In ceea ce priveste tratarea deseurilor s-au dorit printre altele urmatoarele avantaje ale pirolizei: • procedee necomplicate. eliminandu-se compusi. pentru alegerea si proiectarea carora trebuie luate in considerare urmatoarele elemente: • substantele poluante specifice din gazele reziduale. • tipul.900 0C se elimina materii volatile. Aceasta combinatie are sens in special sub aspectul unei folosiri asigurate de caldura. • disponibilitati de suprafete pentru depozitarea reziduurilor. adica indepartarea impuritatilor sub forma de particule. deoarece conditionarea. • evitarea in mare masura a impactului asupra mediului. Piroliza si gazarea deseurilor Piroliza este cunoscuta din tehnica procedurala industriala. In intervalele de temperatura intre 150 . de conditiile de incalzire ale temperaturii de degazare si de durata reactiei. Urmatoarele produse finite pot aparea: . procedurii de abur si nivelului de epurare a gazelor reziduale si pentru prevenirea aparitiei de situatii neprevazute in functionare. Cu ajutorul pirolizei deseurilor s-a urmarit un scop asemanator cu cel al incinerarii. Instalatiile moderne de purificare a fumului vor indeparta materialele nocive din fum pe cat posibil cantitativ. CO2. Nivelul de monitorizare si urmarire a acesteia depinde de tipul de deseu incinerat si de cerintele legale. epurarea gazelor reziduale este cea mai importanta posibilitate de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator. procesele de uscare. iar apoi o indepartare a impuritatilor gazoase.o singura camera. Volumul deseurilor se reduce considerabil si se transforma intr-o forma ce face posibila o depozitare fara impact semnificativ asupra imprejurimilor. de parametrii de functionare ai instalatiei. Dupa alegerea aparaturii si a punctelor de amplasare a aparaturii trebuie acordata atentie reproductibilitatii adecvate si fiabilitatii functionale necesare a aparaturii. volumul si schimbarile continutului gazelor reziduale. degazare. pentru a nu solicita acest din urma procedeu. Materialele nocive apar in forma gazoasa sau sub forma de particule de impuritati. • probleme in functionare (coroziune. uzura. Insa se are in vedere utilizarea pirolizei in combinatie cu incinerarea la temperaturi inalte. Prin transformarea pirolitica a deseurilor iau nastere diverse produse dependente de componenta materialului initial. unele dintre aceste procese partiale pot fi executate in reactori separati. murdarirea instalatiilor). din cauza diverselor probleme si a redusei disponibilitati. pot fi utilizate mai multe procedee. Pentru separarea substantelor din gazele reziduale evacuate din camerele de ardere a incineratorului sau de la boiler. care sa poata functiona si cu cantitati mici de prelucrare de pana la 10 tona/h. • posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile in mod energetic. astfel incat degazarea si gazarea sa devina procedee de tratare a deseurilor de sine statatoare. La o incinerare conventionala. La piroliza. • evitarea. • flexibilitate fata de diversele si schimbatoarele componente ale deseurilor. Piroliza ca instalatie de tratare a deseurilor nu s-a putut impune in fata incinerarii deseurilor. se efectueaza inaintea spalarii fumului. iar compusi de carbohidrati se descompun. • concentratiile maxime admisbile ale poluantilor in gazele epurate. Aici. Eliminarea prafului. aerul. • temperatura gazelor la evacuarea din cosul de dispersie. • evitarea. Degazarea Degazarea sau piroliza reprezinta descompunerea termica a materialului organic. recuperarea si depozitarea reziduurilor. minimizarea si epurarea apelor uzate evacuate din instalatii. gazele pirolitice obtinute se vor folosi intr-o a doua etapa procedurala la incinerarea si vitrifierea cocsului pirolitic. La purificarea fumului se efectueaza mai intai o eliminare a materialelor sub forma de particule. asanarea si uscarea namolului necesita o alimentare ridicata cu energie la un nivel scazut. cum ar fi oxigenul.

considerate materia prima pentru sistemele industriale de ardere si sunt folosite numai in calitate de combustibili alternativi. deoarece materialele nocive pot fi reduse in instalatii de epurare biologice numai partial. ce transforma reziduurile carbonizate in alte produse gazoase. insa comparativ cu volumul deseurilor intrate in proces. fabricile de ciment si otelarii. datorita densitatii lor precum si proprietatilor lor chimice si fizice. In special uleiurile provenite din degazarea anvelopelor uzate se pot folosi drept materie prima in industria chimica sau petroliera. este un procedeu de sine statator. la fel ca si piroliza. in functie de solutia gazanta. Avantajele coincinerarii: • reducerea cantitatii de deseuri depozitate. In schimb. un mare numar de deseuri de productie sunt folosite in sistemele de ardere industriala. Acelasi lucru este valabil si pentru gazul pirolitic. Conditia este insa ca instalatia pirolitica sa se afle in apropierea instalatiei prelucratoare de ulei.combustibil respectiv. Procedeele executate la temperatura inalta in intervalul de temperatura intre 800 . deoarece astfel se poate valorifica si caldura. Coincinerarea in centralele electrice Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate pentru folosirea eficienta a combustibililor conventionali. Coincinerarea deseurilor De cand deseurile si combustibilii alternativi produsi din acestea prin diferite metode de tratare au fost acceptati ca surse de energie. mai putin apa care s-a consumat in timpul reactiei.1100 0C livreaza cea mai mare cantitate de gaz. Energia necesara reactiei pentru procesul de gazare se produce prin incinerarea partiala a materialului organic in interiorul reactorului. Apa reziduala provenita din piroliza Apa reziduala provenita din piroliza se compune din umiditatea deseurilor. rezulta un volum de gaz mai mare decat la piroliza. Este de dorit o valorificare imediata a gazelor intr-o camera de ardere ulterioara. Gazarea. nisip etc. Folosirea deseurilor si a combustibililor alternativi este limitata de urmatoarele elemente: • posibilitatile de stocare a acestora in centralele electrice. in centralele electrice. de regula. Folosirea deseurilor in sistemele de ardere industriala se numeste coincinerare. ce trebuie utilizat partial la incalzirea propriului proces de piroliza. ulei. O alta posibilitate a evitarii materialelor nocive in apele reziduale este descompunerea termica a gazelor de ardere mocnita. materii prime sub forma de asfalt. apa de condens cu impuritatile dizolvate in ea. in principal. Gazul de generator prezinta o valoare calorica mai scazuta decat gazul pirolitic. sticla. Deseurile municipale nu sunt. Gazarea difera de piroliza prin faptul ca se adauga gaz reactiv. Reziduurile solide din procesul de gazare sunt similare celor provenite din incinerare. Produsele ivite ca urmare a gazarii sunt. • conservarea resurselor de materii prime necesare pentru producerea energiei. Pentru unele produse provenite din piroliza exista o piata limitata. sunt folositi tot mai mult ca inlocuitori in procesele industriale. Gazarea Gazarea se refera la conversia la temperaturi inalte a materialelor cu continut de carbon in combustibil gazos. • • • . in special in cazul pirolizei deseurilor necesita o pretratare chimico-fizica. aburi. • valorificarea energetica a deseurilor acolo unde valorificarea materiala nu este posibila. reziduuri cum ar fi cocs. ele prezinta un continut ridicat de cenusa si unul scazut de carbon. metale. gaze de ardere. etc. Apele reziduale cu continut organic mare. apa de descompunere si apa de incinerare. Insa ele pot fi adaptate si pentru utilizarea combustibililor alternativi. insa si un proces partial al incinerarii. Apa reziduala provenita din piroliza paraseste reactorul sub forma de abur si apare dupa racirea gazului drept condensat. gaz slab. • cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce intr-o forma utilizabila sistemelor de ardere particulare in instalatiile utilizate in centrale. care este insa cu o valoare calorica scazuta.

aburul supraincalzit ori vapori sau aerul. La uscarea cu contact. • fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic in clincher a elementelor aflate in concentratii foarte mici. obtinerea clincherului este un proces de conversie in care materialele folosite (combustibili si materii prime) sunt consumate sau integrate in produsul final. Tipuri de tehnologii de uscare • In functie de alimentarea cu caldura se regasesc in principal urmatoarele tehnologii de uscare: 1.comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie. La sistemele deschise. In cazul namolului mirositor se recomanda utilizarea unui proces indirect de uscare. respectiv reducerea procesului de combustie prin depunerea pe peretii cuptorului. La alegerea procedeului este important daca namolul este puternic mirositor sau nu. in cazul utilizarii combustibililor alternativi. gazele reziduale inca fierbinti parasesc uscatorul impreuna cu aburul. Uscarea cu transmitere: . mediile de uscare cum ar fi gazele reziduale. Caracteristicile combustibililor alternativi utilizati in fabricile de ciment trebuie stabilite clar. • folosirea cenusei rezultate de la arderea combustibililor alternativi ca parte componenta a clincherului impreuna cu alte materiale. Namolul si mediul de incalzire sunt separate prin diferite tipuri de pereti. cum ar fi uscarea cu pat fluidizat cu recirculare de vapori. Datorita temperaturilor inalte din cuptorul de ciment. La sistemele inchise cu abur supraincalzit. Uscarea cu contact: • uscator cu pelicula. Aici apa transformata in abur poate fi condensata. se afla in contact direct cu namolul si preiau apa ce se evapora din acesta. un condensator realizeaza condensarea aburului in exces. La uscarea cu transmitere. deoarece deseurile utilizate in producerea clincherului pot schimba concentratia anumitor elemente in produsul final. Coincinerarea in cuptoare de ciment Un aspect esential in fabricarea cimentului il reprezinta producerea clincherului in cuptorul rotativ. Mirosurile sunt astfel in mare parte excluse. 2. iar mediul fluidizant (abur supraincalzit) este introdus in circuitul procedural. caldura este condusa direct catre materialul de uscat. Indiferent de metoda de fabricare. continutul organic al combustibililor alternativi este distrus in totalitate. Materia prima pentru producerea clincherului este uscata si incalzita pana la 1400 °C si datorita reactiilor chimice ce au loc se formeaza clincherul de ciment. Cateva caracteristici ale procesului de fabricare a clincherului. • uscator cu pat fluidizat. ar fi: • prelungirea timpului de stationare a gazelor reziduale in cuptorul rotativ la temperaturi de peste 1200 °C. aparitia coroziunii si influentarea sistemelor de epurare a gazelor reziduale. Figura 13. • uscator cu disc. Procedee de uscare a deseurilor In cadrul procedeelor de uscare cea mai mare importanta a obtinut-o uscarea namolului.

In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile.cu exceptia ambalajelor din deseurile industriale si a codurilor 15 02 02 si 15 02 03. cuptoare de ciment. uscator cu etaje. Aceste uscatoare au rol de a reduce umiditatea din namolul orasenesc intr-un timp scurt. materiale absorbante. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 15 Ambalaje. Gazele ce nu pot fi condensate. centrale electrice. inclusiv fractiuni colectate separat. Vedere schema uscator cu etaje DEFINITII • deseuri municipale = deseuri menajere de la populatie + deseuri asimilabile din comert. materiale de lustruire. inclusiv deseurile periculoase. institutii. 20 Deseuri municipale si asimilabile din comert. pot fi dezodorizate prin coincinerare in generatorul de caldura. industrie si institutii + deseuri din gradini si parcuri + deseuri din piete + deseuri stradale + deseuri voluminoase. • • • Figura 15.uscator cu cilindru rotativ. etc. filtrante si imbracaminte de protectie. in vederea valorificarii materiale a acestuia in agricultura ca ingrasamant sau in vederea valorificarii energetice a acestuia in incineratoare. industrie. uscator cu suspensii. • fractie organica = fractie biodegradabila . La uscarea namolului din statiile de epurare rezulta si alte substante volatile. • uscator cu banda. nespecificate in alta parte .

In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. hidrometalurgie neferoasa 12 Deseuri de la modelarea. furnizarea si utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele. purificarea gazelor naturale si tratarea pirolitica a carbunilor 06 Deseuri din procese chimice anorganice 07 Deseuri din procese chimice organice 08 Deseuri de la producerea. de la statiile de epurare a apelor uzate si de la tratarea apelor pentru alimentare cu apa si uz industrial .. adezivi si rasini continand substante periculoase 20 01 29 Detergenti cu continut de substante periculoase 20 01 31 Medicamente citotoxice si citostatice 20 01 33 Baterii si acumulatori inclusi in 16 06 01. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. a adezivilor..namol orasenesc = namolul rezultat de la epurarea apelor uzate orasenesti. lacuri si diluanti + baterii si acumulatori uzati + pesticide si ierbicide + alte chimicale + becuri si tuburi fluorescente + echipamente electrice si electronice + medicamente. blanariei si textila 05 Deseuri de la rafinarea petrolului.cu excepţia ambalajelor din deşeurile municipale 16 Deseuri nespecificate in alta parte .. inclusiv deseurile periculoase. inclusiv deseurile periculoase. respectiv in urma reconstruirii si extinderii retelei de transport. in urma demolarii si construirii de cladiri noi. altele decat cele specificate la 20 01 21 si 20 01 23 cu continut de componenti periculosi 20 01 37 Lemn cu continut de substante periculoase • deseuri de productie = deseuri rezultate direct din procesele de productie.cu excepţia codului 19 08 05 • . silvicultura. agenti de racire si carburanti 15 Ambalaje. pastei de hartie. lacuri si emailuri vitroase). 16 06 02 sau 16 06 03 si baterii si acumulatori nesortati continand aceste baterii 20 01 35 Echipamente electrice si electronice casate. nespecificate în alta parte . hartiei si cartonului 04 Deșeuri din industriile pielariei. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 20 01 13 Solventi 20 01 14 Acizi 20 01 15 Baze 20 01 17 Substante chimice fotografice 20 01 19 Pesticide 20 01 21 Tuburi fluorescente si alte deseuri cu continut de mercur 20 01 23 Echipamente abandonate cu continut de CFC (clorfluorocarburi) 20 01 26 Uleiuri si grasimi. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. de la prepararea si procesarea alimentelor . materiale absorbante.cu excepţia codurilor 16 04 şi 16 10 19 Deseuri de la instalatii de tratare a reziduurilor. vanatoare si pescuit. inclusiv deseurile periculoase. altele decat cele specificate la 20 01 25 20 01 27 Vopsele. categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 17 Deseuri din constructii si demolari (inclusiv pamant excavat din amplasamente contaminate) • deseuri municipale periculoase = detergenti si dezinfectanti + vopsele. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 02 Deseuri din agricultura. cleiurilor si cernelurilor tipografice 09 Deseuri din industria fotografica 10 Deseuri din procesele termice 11 Deseuri de la tratarea chimica a suprafetelor si acoperirea metalelor si a altor materiale. categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 19 08 05 Namol orasenesc de la epurarea apelor uzate menajere • deseuri din constructii si demolari = deseuri rezultate in urma reabilitarii infrastructurii existente. cerneluri. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. filtrante si îmbracaminte de protectie. tratarea mecanica si fizica a suprafetelor metalelor si a materialelor plastice 13 Deseuri uleioase si deseuri de combustibili lichizi 14 Deseuri de solventi organici. inclusiv deseurile periculoase.Deseuri de la prelucrarea lemnului si producerea placilor si mobilei. prepararea. acvacultura. horticultura.cu exceptia codului 02 01 06 03. materiale de lustruire.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful