CURS 1 Definiţia deşeurilor Creşterea continuă a efectivului populaţiei umane determină creşterea producţiei, implicit creşterea consumului de resurse

, generând un impact semnificativ asupra mediului. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat noi tehnici, diferite tehnologii sofisticate, cu scopul de a-şi satisface nevoile primare însă nu numai, ci mergând pe ideea creşterii confortului, a dezvoltării economice. Fabricarea oricărui produs presupune generarea anumitor presiuni asupra mediului, de la consumul resurselor naturale până la eliminarea acelor părţi ce nu mai pot fi utilizate denumite deşeuri. Interdependenţa dintre creşterea economică şi impactul activitaţilor economice asupra Capitalului Natural, datorită consumului de resurse şi implicit generarea deşeurilor ridică probleme la nivel global. Cherubini şi colab. (2008) afirmă că „Ecosistemele reciclează orice tip de deşeuri, şi conceptul însuşi de deşeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment. Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în aşa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maxim de eficienţă astfel încât nu rămâne nici o resursă neutilizată.” Aşadar, sistemele ecologice sunt capabile să recicleze si să utilizeze resursele cu maxim de eficienţă, însă intervenţiile antropice perturbă toate procesele „...procesele din ecosistemele naturale au un pregnant caracter ciclic. Spre deosebire de această situaţie, deşeurile activităţilor umane se acumulează în mare masură, neputând fi reintroduse în ciclurile biogeochimice în ritmul în care sunt produse." (Botnariuc şi Vadineanu, 1982). Acest fapt impune adoptarea politicilor coerente însoţite de eforturi economice şi sociale în vederea unei utilizări raţionale a resurselor naturale. Producţia şi utilizarea resurselor variază semnificativ de la o ţară la alta. Conform statisticilor EEA (European Environment Agency), se consideră următoarele sectoare economice, in ceea ce priveşte impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile de transport şi agricultură, însă şi mineritul, construcţiile precum şi diferitele activităţi industriale au un impact semnificativ asupra Capitalului Natural. În ceea ce priveşte eficienţa utilizării resurselor pe cap de locuitor, aceasta variază de asemenea, fiind de câteva ori mai mare în Europa de Vest şi Centrală faţă de Europa de Sud Est. Mai grav este faptul că se preconizează o creştere a utilizării resurselor spre anul 2020; consumul familial pe cap de locuitor este în creştere în toate ţările europene, atingând în ţările din Europa de Vest şi Centrală un nivel de circa patru ori mai mare decât din Estul Europei. Această situaţie este explicată de gradul de dezvoltare socioeconomic ale ţărilor respective, astfel, dacă în ţările mai sărace majoritatea populaţiei cheltuieşte puţin peste bunurile strict necesare, ţările dezvoltate îşi permit diferite tipuri de consum si confort. Consumul şi producţia, respectiv utilizarea resurselor implică seturi de activităţi în urma cărora rezultă deşeurile. Ciclul de viaţă al produselor de la extracţia resurselor la producţie şi consum, până la eliminarea deşeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Fig.1.). Ciclul de viaţă de la extracţie la producţie, consum şi deşeuri (Mediul în Europa la a patra evaluare,Nr. 1/2007,

După cum se observă, generarea fluxului de deşeuri este direct corelată cu activităţile de producţie si consum, fapt care nu poate fi evitat, însa se pune problema epuizării resurselor, a deteriorării mediului, şi mai ales a prosperităţii speciei umane. O utilizare durabilă a resurselor, evaluarea impactului asupra mediului a fiecărei activităţi antropice de la proiectarea produselor până la eliminarea lor sub formă de deşeuri, şi revalorificarea acestora din urmă sub formă de materie secundară şi energie sunt probleme ridicate la nivel global. Problema deşeurilor poate fi mai bine abordata cu ajutorul metodelor ce cuprind toate etapele ciclului de viaţă ale deşeurilor, adică o abordare integrată, respectiv studiul deşeurilor de la generarea produselor pană la depozitarea lor ca deşeuri; („from cradle to grave”). Fluxul de deşeuri (prelucrat după State of the environment report No 3/2003

Gestionarea deşeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea acţiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societăţii civile cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului şi de asemenea colaborarea intre state. De-a lungul timpului, această problemă s-a acutizat, mai ales in ultimele 2 secole, s-au dezvoltat diferite metodologii, accentuânduse o abordare integrată, considerând minimizarea cantităţii de deşeuri, gradul de poluare provocat şi mai nou, importanţa deşeurilor ca materii secundare. Însă şi in zilele noastre, până şi cele mai dezvoltate ţări întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deşeurilor, respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra Capitalului Natural este importantă raportarea la o scară adecvata de timp şi spaţiu si bineînţeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative. În orice caz primul pas care trebuie făcut este acela de a identifica principalele tipurile de deşeuri, de a le încadra într-o categorie. Un material poate avea calitatea de produs, subprodus sau deşeu. Produsul este materialul principal (primar), cel care face obiectul activităţii tehnologice de bază. Subprodusul este un produs secundar intr-un proces de fabricaţie (al unui produs primar), adică este un material auxiliar, care rezultă ca insoţitor al produsului primar şi care, in urma unor prelucrări, poate fi reintrodus in fluxul de fabricaţie al produsului primar sau poate să constituie material primă pentru alte industrii. Deşeul reprezintă materialul refolosibil sau nu, care nu mai poate fi valorificat direct in procesul tehnologic prin care a fost produs, necesitand depozitarea in condiţii de asigurare a protecţiei mediului. Deşeul ultim (reziduul) reprezintă un material, produs sau substanţă obţinute in urma unui proces de producţie, transformare sau utilizare, ce nu mai poate fi valorificat prin reciclare sau reutilizare, necesitand depozitarea in condiţii de protecţie a mediului. In concluzie, prin deşeu (conform legilor in vigoare) se inţelege orice produs (substanţă) auxiliar, rezultat in urma unui proces biologic sau tehnologic, care nu mai poate fi folosit ca atare şi pe care deţinătorul nu-l mai utilizează sau pe care are intenţia ori obligaţia să nu il mai utilizeze. Clasificarea deşeurilor La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deşeurilor precum şi metode standard de gestionare a deşeurilor, sarcină ce întâmpină dificultăţi datorită unor cause cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio-economică a unor state. Ca un exemplu concludent, în România pâna în anul 2007, anul aderării la UE, nu a existat o bază credibilă de date, pentru monitoringul deşeurilor la nivel naţional. Deşeurile pot fi clasificate in funcţie de mai multe criterii:

• în funcţie de provenienţa lor; • în funcţie de consistenţă; • în funcţie de biodegradabilitatea lor. După sistemul EEA (European Environment Agency) deşeurile pot fi impărţite în următoarele categorii: deşeuri periculoase; deşeuri municipale; nămoluri de epurare; deşeuri de la ambalaje, deşeuri de la producerea energiei electrice, deşeuri electronice. 1) O primă clasificare a deşeurilor, după destinaţie, arată constituirea a două subgrupe: deşeuri recuperabile şi deşeuri irecuperabile (reziduuri). 2) Din punct de vedere chimic, deşeurile se impart in: deşeuri organice şi deşeuri anorganice. 3) După caracteristicile principalilor constituenţi, deşeurile pot fi: - deşeuri combustibile: hartie, cauciuc, mase plastice, lemn etc. - deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe etc. - deşeuri inerte: metale, sticlă, ceramică etc. - deşeuri fine: cenuşă, zgură, praf, pămant etc. 4) Din punct de vedere biologic, se deosebesc: - deşeuri biodegradabile, adică acele deşeuri care sunt descompuse de bacteriile aerobe şi anaerobe; - deşeuri nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice. 5) Din punct de vedere al naturii şi locului de producere, deşeurile se clasifică: a) Deşeuri menajere, adică acele deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acestea (inclusiv deşeurile metabolice şi deşeurile periculoase componente); b) Deşeuri stradale, care sunt specifice căilor de circulaţie publică şi provin din activitatea cotidiană a populaţiei, de la intreţinerea spaţiilor verzi, de la animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă; c) Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, adică deşeurile provenite de la mica sau marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau admmistrativ care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putand fi colectate, transportate, prelucrate şi depozitate impreună cu acestea; d) Deşeuri voluminoase sunt deşeuri solide de diferite provenienţe, care din cauza dimensiunilor nu pot fi prelucrate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, necesitand o tratare diferenţiată; e) Deşeuri din construcţii, adică deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile; f) Deşeuri agricole, provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii animaliere, deşeuri de la abatoare şi din industria de prelucrare a cărnii, peştelui, laptelui,

Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt în ultimul secol. Industria chimica. are un potenţial mare de poluare. dăunează plantelor. Deşeuri din construcţii şi demolări . care cuprind deşeurile toxice. solvenţi cloruraţi.legumelor etc. marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei ramuri. industria textilă. inflamabile. Diferitele activităţi industriale constituie surse de poluare. mai ales metalele grele. Atunci când vorbim despre industria prelucrătoare considerăm diferitele activităţi de producţie: din industria alimentară. foarte periculoase. cianuri. Deşeuri ce provin din minerit În urma extracţiei de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale. g) Deşeuri industriale. zguri. provenite din activitatea spitalelor. însă generarea şi depozitarea deşeurilor radioactive rezultate. care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt depozitate în halde de steril. introduse in mediul inconjurător. care au un impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre. industria forestieră. fluoruri. Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale. ridică mari probleme. infecţioase. materiale plastice. corozive. fragmente de roci. În ceea ce priveşte problema generării deşeurilor. minereuri ce nu mai sunt utilizate. rezultate în urma exploatării cărbunilor. i) Deşeuri periculoase. pesticide. care are doua mari ramuri: producerea de energie şi energetic nucleară. h) Deşeuri spitaliere.). apele de suprafaţă şi cele subterane (prin scurgeri şi infiltrări) şi cel mai grav este faptul ca efectele persistă timp îndelungat. radioactive sau de altă natură care. unităţilor sanitare şi care sunt incinerate in crematoriile spitalelor. are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra sănatăţii umane. aldehide. în procesul de producere a energiei electrice se consideră în primul rând depozitarea haldelor de steril. genereaza compuşi chimici organic şi anorganici toxici. animalelor sau omului. a apelor subterane dar şi emisiile din procesul de rafinare al petrolului. poluează ecosistemele terestre. Deşeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanţelor toxice conţinute. Printre aceştia putem enumera: fenoli. importante de luat in calcul. industria băuturilor. Industria energetică. de la procesul de exploatare a materiei prime şi prelucrare. până la depozitarea materialelor reziduale. explozive. care poluează toate tipurile de ecosisteme. care cuprind deşeurile rezultate din desfăşurarea proceselor tehnologice.

deşeurile municipal sunt considerate a fi acele deşeuri rezultate din gospodării. carton. lamele. deşeuri înţepătoare: seringi. ele sunt depozitate. în al cărei proces omul transformă materii prime sau produse de nivel calitativ inferior în produse de nivel calitativ superior. demolării. manuşi chirurgicale etc. în general variază de la o ţară la alta. dar şi acelea colectate de la instituţii. iar reciclarea. . colectate de municipalităţi. şcoli. constituind surse de poluare. Aceste deşeuri. noxe. dejecţiile animalelor. Pentru aceasta el are nevoie de energie. intreprinderi mici. bandaje. si necesită o atenţie deosebită din cauza faptului că pot reprezenta o sursă de ingraşăminte sau pot fi folosite ca şi combustibili însă numai dacă sunt gestionate corect. aşadar. ace. sticla. Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehnice Activităţile agricole generează de asemenea deşeuri. deşeuri care sunt similare cu cele colectate de la gospodării. Un material foarte periculos se consideră a fi azbestul. ci chiar confortul şi sănătatea speciei umane. Obligatoriu însă din această activitate apar produse secundare. nu numai activitatea creatoare de bunuri. acestea sunt constituite din resturi vegetale. deşeuri menajere. Ele pot fi grupate în trei mari clase: deşeuri infecţioase. ce provine din renovarea sau demolarea construcţiilor vechi (EEA. renovărilor de clădiri. Deşeuri generate din activităţi medicale Deşeurile medicale infecţioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului cât şi asupra sănătăţii umane. prin acumulare. Aceste deşeuri trebuiesc neapărat sterilizate. cuţite şi deşeuri menajere: deşeuri din hârtie. PROBLEMA DEŞEURILOR SUB ASPECT ECONOMIC ŞI ECOLOGIC Deşeurile apar ca rezultat al activităţii omului. de cele mai multe ori toxice. Deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă o buna sursă de materie secundara.. poluanţi pun în pericol.Aceste deşeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii. chiar şi de la o regiune la alta. unde intră tifoane. inutile. lenjerie. din păcate nu toate ţările le reciclează. Societatea umană are ca sursă primordială de existenţă munca. însă. tratarea şi depozitarea lor reprezintă una dintre cele mai actuale probleme economice şi ecologice ale societăţii contemporane. Deşeuri municipale Nu există o definiţie unanim acceptată în ceea ce priveşte deşeurile municipale. mărunţite şi apoi depozitate. mase plastice. Europe's environment: the third assesment). Conform EEA.

extracţiei. datorită distrugerii ambientale. unde face să prolifereze şobolanii şi insectele transmiţătoare de diferite boli parazitare. benzinării etc.. provocând perturbări în sistemele endocrin şi reproducător.se menţin activ în mediu mulţi ani. Cantitatea de deşeuri solide produsă de ţările dezvoltate este foarte mare (430 – 800 kg/an pe cap de locuitor) şi în continuă creştere. industria metalurgică. în locuri din apropierea oraşelor sau pe raza unor periferii aglomerate. Cererea de produse din lemn şi hârtie. dioxina etc. printre care se numără pesticidele. în lacurile din America s-au acumulat munţi de deşeuri industriale şi doar măsurile excepţionale au permis ameliorarea situaţiei ecologice. Unităţile miniere folosesc chimicale toxice. Sterilul. iar un sfert din acestea sunt deversate în ocean. Tăierile realizate pentru obţinerea produselor din lemn ameninţă peste 70% din pădurile virgine mari rămase pe planetă. vieţuitoare şi mediu. continuă să se răsfrângă asupra pădurilor având consecinţe ambientale grave. ateliere auto. rafinării. Produşii organici persistenţi (POP). direct în lacuri sau râuri. adesea. acumulează apa pe care o furnizează în anotimpurile secetoase şi reglează regimul pluviometric. Pădurile sănătoase asigură servicii vitale în cadrul ecosistemelor: de pildă stăvilesc eroziunea. În ţările în curs de dezvoltare acest material este deversat. respectiv restul de minereu îmbibat cu substanţe toxice care rămâne după separarea metalului. Proporţii catastrofale au luat deversările industriale în râul Rein. în cea mai mare parte. este descărcat. ca: cianură. cu consecinţe devastatoare. Aproape două treimi din deşeuri sunt depozitate în locuri neamenajate. Depozitarea necondiţionată a deşeurilor industriale constituie o problemă globală. Deoarece se degradează încet. plantaţiile forestiere cu o singură specie au înlocuit codrii seculari.Actualul flux de materiale este nedurabil. în industria chimică. de exemplu. Deşeurile solide menajere de asemenea provoacă o gamă de probleme specifice. mercur şi acid sulfuric pentru a separa metalul din minereu. Tratarea cu neglijenţă a reziduurilor industriale are urmări medicale. Chimia modernă a pus în folosinţă noi chimicale sintetice. Dezvoltarea industrială şi ridicarea standardelor de viaţă a unei părţi a populaţiei a impus utilizarea unor substanţe chimice periculoase pentru om. materiile plastice. prelucrării şi depozitării deşeurilor. POP se adună în ţesuturile grase când trec în lanţul alimentar. Deşeurile periculoase sunt formate. Pădurile reprezintă habitatul unei game diverse de organisme vegetale şi animale. care nu sunt atât de omniprezente pe cât sunt de persistente. . ceea ce a redus diversitatea speciilor. adesea cu consecinţe necunoscute. adesea. iar în multe părţi ale lumii. ambientale şi economice teribile în multe regiuni ale lumii. făcând necesară aplicarea insecticidelor. găzduind peste % din speciile de pe glob.

pe de o parte datorită campaniilor de informare a populaţiei (conştientizarea necesităţii reducerii. sunt îngropate sau incinerate. (2) primăria indică amplasamentul pentru eliminarea deşeurilor precizate la alin. CURS 2 Prevederi legislative Legislaţia europeană care include prevederi relevante referitoare la planificarea deşeurilor este reprezentată de:  Directiva 2006/12/CE privind deşeurile. având urmări ambientale. organizat. deşeurilor de construcţie şi de la demolări şi deşeurilor periculoase. în vederea valorificării sau eliminării acestora. introduce ca activitate în cadrul serviciului de salubrizare a localităţilor (serviciu public local de gospodărie comunală. deşeurilor menajere.  Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor. în vederea eliminării lor. modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la acesta. reglementat. refolosirii şi reciclării) şi pe de altă parte. Legea 27/2007 pentru modificarea OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor prevede: (1)deşeurile depuse în depozite temporare sau deşeurile de la demolarea ori reabilitarea construcţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri. Legea nr. de obicei. trebuie să se efectueze numai pe bază de contract. dacă nu sunt căptuşite bine gropile de gunoi permit scurgeri descendente care contaminează sursele de apă subterane.În ţările industrializate deşeurile menajere solide. livrarea şi primirea deşeurilor de producţie. coordonat. condus. (1). pe baza unui contract. (3) producătorii şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să asigure valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea deşeurilor proprii unor unităţi autorizate. De exemplu. iar prin putrezirea materiei organice se formează metan – un gaz de seră cu o capacitate de încălzire globală de 21 de ori mai mare decât al dioxidului de carbon.  Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare. 101/2006 privind organizarea serviciului de salubrizare a localităţilor care abrogă începând cu anul 2007 martie. Toate aceste directive au fost transpuse în legislaţia română. Doar în ultimii ani viteza de creştere a cantităţilor de deşeuri pe cap de locuitor a început să scadă în ţările dezvoltate. datorită costurilor în continuă creştere a depozitelor de deşeuri. de cei care execută lucrările de construcţie sau de demolare ori de o altă persoană. OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor.  Directiva 91/689/CEE privind deşeurile periculoase. monitorizat şi controlat de .

inclusiv ale deşeurilor toxice periculoase din deşeurile menajere”. În perioada elaborării PRGD au fost identificate proiectele referitoare la gestionarea deşeurilor existente la nivelul judeţului. In februarie 2008 la nivel european acquisul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene. care pot fi grupate în trei categorii:  Proiecte PHARE CES 2003 – care sunt deja aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 2007-2008 Planului Judeţean de Gestionare a Deşeurilor prin implementarea Proiectelor de gestionare a deşeurilor aflate în pregătire la nivelul judeţului . transport şi depozitare a deşeurilor rezultate din activităţi de construcţii şi demolări” ca activitate separată de ”precolectarea.autorităţile administraţiei publice locale) şi activitatea de „colectare. Principalele directive sunt:[6] · Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile · Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deşeurile periculoase (modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE) · Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (modificată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/12/CE) · Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor · Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor · Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice ·Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricţionarea utilizării anumitor substanţe periculoase in echipamentele electrice şi electronice ·Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz · Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva Consiliului 87/101/CEE) · Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori · Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor · Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi (PCB şi PCT) · Directiva Consiliului86/278/CEE privind protecţia mediului şi in particular a solurilor cand se utilizează nămoluri provenite din epurare in agricultură Atingerea obiectivelor şi ţintelor Covasna. colectarea şi transportul deşeurilor municipale.[4] Pentru aderarea la Uniunea Europeană Romania a trebuit să implementeze in legislaţia sa aceste directive. Legislaţia privind gestionarea deşeurilor este bogată.

„Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna – se află în derulare în momentul elaborării PJGD. colectare selectivă. analiză care va permite judeţelor să îndeplinească . Harghita). Gheorghe Fondul mediu de pentru CV Achitiţionare de utilaje pentru valorificarea deşeurilor lemnoase comunale finalizat − În anexa 4 sunt prezentate detalii pe componente ale proiectelor identificate: colectare în amestec. staţii de tratare mecano-biologică.   Proiecte PHARE CES 2005 – care sunt aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 20082009 Sisteme integrate de gestionare a deşeurilor la nivel de judeţ – care urmează să fie finanţate prin fonduri structurale (judeţele Covasna. Covasna An estimat finalizare 2008 Observaţii CV 2008 PHARE CES 2005 CV 2009 CV 2009 Sistem integrat de gestionarea deşeurilor la nivelul judeţului CV HR Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în Judeţele Harghita şi Covasna 2012 Documentaţia pentru aplicaţia de finanţare este pregătită prin Asistenţă Tehnică finanţată prin măsura ISPA nr. staţii de transfer. jud.SF. studiul de fezabilitate fiind în faza finală de elaborare. staţii de compostare. Consultantul a realizat o evaluare comprehensivă a opţiunilor pentru sistemul de management al deşeurilor pentru judeţele Harghita şi Covasna. având un Master Plan aprobat. Covasna Amenajare insule de colectare deşeuri şi construire rampă tehnologică Târgu Secuiesc. 2003 RO 16 P PA 013-6 SC TEGA SA . staţii de sortare. depozite. Analiza posibilelor alternative de gestionare a deşeurilor municipale prin implementarea proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna” Proiectul de asistenţă tehnică ISPA . • criteriile de stabilire şi evaluarea rezultatelor alternativelor tehnice optime pentru judeţ. Ţinând cont de analizele şi evaluările făcute de firma de consultanţă care a elaborat Master Planul şi draftul studiului de fezabilitate. în continuare vor fi prezentate: • criteriile de alegere şi evaluarea rezultatelor pentru locaţiile noilor depozite conforme. Tip proiect PHARE CES 2003 Judeţ CV Denumire proiect Gestionarea selectivă a deşeurilor în oraşul Covasna Sistem de salubrizare. colectare si gestionare a deseurilor în zona Întorsura Buzăului Gestionarea selectivă a deseurilor in zona Baraolt. Alte tipuri de proiecte. − O sinteză a proiectelor este prezentată în tabelul de mai jos. jud.

Opţiunea 1 presupune transportul deşeurilor in judeţul Braşov pentru tratare şi depozitare. celulele de depozitare 3. Un Centru Integrat de Gestiune a Deşeurilor cuprinde: 1. Avantajele plasării tuturor facilităţilor într-o singură locaţie sunt: un control mai bun al gestiunii. Din analiza realizată de consultant rezultă că Opţiunea 3. Conceptul Centrului Integrat de Management al Deşeurilor este acela de a asigura toate facilităţile necesare într-un singur amplasament. 3. membrii Comitetului de Coordonare al proiectului din . Trebuie creat în cadrul judeţelor o întreagă reţea ce va cuprinde infrastructura pentru tratarea şi depozitarea deşeurilor.noile reglementări şi standarde în domeniul deşeurilor Această matrice cuprinde analiza Consultantului şi prezintă soluţia optimă recomandată. Se poate concluziona că. riscul creşterii taxelor de salubritate este mai scăzut decât în celelalte opţiuni. in baza analizei cash-flow-ului discountat şi a analizei probabilităţii exista o preferinţă pentru construirea a trei depozite ecologice. Astfel. au fost calculate costurile de investiţie si de operare pentru fiecare opţiune cu scenariile pesimist şi optimist pe perioada de viaţă a proiectului – 20 de ani. o platforma tehnologica 2. pentru că judeţul poate avea un control şi o influenţă mai mare asupra sistemului de costuri. Scopul este de a proteja mediul înconjurător şi de a asigura buna gestiune a diferitelor fluxuri de deşeuri în funcţie de compoziţia şi natura lor specifică. clădirile administrative şi cele pentru service a) Stabilirea locaţiilor pentru noile depozite În Masterplan au fost studiate 3 opţiuni pentru judeţul Covasna privind amplasarea depozitului ecologic: 1. Opţiunea 2 presupune transportul deşeurilor în judeţul Harghita. economie financiară şi logistică simplificată. • Principala recomandare a Consultantului este de a dezvolta un Centru integrat de gestiune a deşeurilor (CIMD). 2. două depozite care să deservească judeţul Harghita (respectiv in zona de est si de vest a judeţului) şi un depozit ecologic pentru judeţul Covasna. Comparaţia a fost realizată folosindu-se o analiză a riscului bazată pe estimări ale costurilor în variante optimistă şi pesimistă pentru fiecare opţiune. • Toate depozitele ecologice ilegale trebuie închise şi reabilitate. construirea unui depozit ecologic care să deservească întregul judeţ Covasna este mai puţin costisitoare decât celelalte opţiuni. Opţiunea 3 presupune crearea unui depozit ecologic/centru integrat de management al deşeurilor pentru a deservi întregul judeţ. De asemenea. serviciile de colectare îmbunătăţite şi dezvoltate. staţii de sortare si tratare biologica 4. În urma acestei propuneri.

10. revizuirea calendarului de planificare. Agenţia Locală pentru Protecţia Mediului. Pedologia terenului / folosinţa curentă a terenului. Rezultatele monitorizării vor fi publicate după cum este cerut de normele legale în vigoare şi vor fi folosite pentru:     determinarea progresului de îndeplinire a obiectivelor. Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor include:   . Până la urmă s-a ales un amplasament de aprox. 5. 9. Infrastructură disponibilă şi drumuri de acces.judeţul Covasna au hotărât identificarea unui teren potrivit în judeţ. Vulnerabilitate / Calamităţi naturale. Impact ambiental/ Distanţe faţă de aşezări umane. Condiţiile geografice. În prezent terenurile sunt în proprietatea publică a Judeţului Covasna şi există Plan Urbanistic Zonal aprobat pentru un Centru integrat de gestiune a deşeurilor: Sistemul de monitorizare Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor va urmări progresul judeţului în realizarea obiectivelor şi măsurilor cuprinse în Plan. 6. Preferinţele autorităţilor locale. Consultantul a propus. 3. culturală. Titlul de proprietate / Disponibilitatea terenului. Rezultatele monitorizării Planului vor fi raportate anual către ARPM. ca acest teren să se situeze pe o rază de 15 km de reşedinţa judeţului. Consilii locale. 4. publicului şi alte organizaţii interesate. Criteriile prioritare care au stat la baza alegerii locaţiei noilor depozite sunt: 1. Atitudinea publicului implicat. 8. ghidarea sau redirecţionarea investiţiilor viitoare. informarea şi raportarea către public şi persoane oficiale despre implementarea planului şi realizări cuantificate pentru atingerea ţintelor monitorizarea anuală a obiectivelor şi ţintelor din PJGD. evaluări asupra progresului înregistrat în atingerea obiectivelor şi ţintelor cuantificabile din Plan. Specialiştii Consiliului Judeţean Covasna şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului Covasna au analizat mai multe locaţii propuse. determinarea deficienţelor şi a zonelor care necesită atenţie. 16 hectare între localităţile Moacşa şi Leţ. 7. 2. Puncte sensibile/ importanţă arheologică. Condiţiile geologice şi geotehnice/ Vecinătatea resurselor de apă .

publicarea. recomandare de acţiuni pentru îmbunătăţirea implementării Planului. a unor studii speciale. reciclarea. în ciuda faptului că prezinta cele mai multe efecte negative. atitudini. cum ar fi: comportamentul oamenilor. incinerarea. 3. CURS 3 Strategii de gestionare a deşeurilor Tendinţele în ceea ce priveşte managementul deşeurilor. 4. publicarea Raportului anual de monitorizare al Planului. Minimizarea ţine mai mult de o parte conceptuală. mult utilizată în zilele noastre şi se incearcă a fi susţinuta prin diferite instrumente: perceperea taxelor „pay as you through”. 2. Acest lucru poate fi pus pe seama gradului . promovate de EEA (European Environment Agency ) şi adoptate de majoritatea statelor membre UE sunt reprezentate de: 1. 2008). dacă este necesar. piedicilor şi deficienţelor din calea implementării Planului. după cum urmează : • • • Variaţie pozitivă faţă de intenţii Variaţie negativa faţă de intenţii Nici o variaţie. Stabilirea unor proceduri corespunzătoare de monitorizare. concepţii.. împreună cu sisteme adecvate de feedback la nivel regional şi naţional. . gradul de dezvoltare al societăţii. depozitarea. nivelul de educaţie. De asemenea intervin şi alţi factori. Metodologia de monitorizare Pentru fiecare indicator vor fi specificate atât valoarea cât şi tendinţa.    identificarea întârzierilor. aceea de depozitare a deşeurilor. Cea mai utilizată metodă a fost şi este in continuare în unele ţări. vor influenţa planificarea viitoare şi îndeplinirea eficientă a obiectivelor. Tendinţa reprezintă variaţia indicatorului în comparaţie cu anul precedent şi poate fi prezentată utilizând „Simbolurile lui Chernoff”. Cele mai acceptate şi promovate metode în gestionarea deşeurilor sunt minimizarea cantităţilor de deşeuri si reciclarea. si de maximizare a fluxului de reciclare a materiei si energiei (Cherubini şi colab.willingness to pay”. minimizarea şi prevenirea cantităţilor de deşeuri. Strategia universală este aceea de a minimiza cantitatea de deşeuri respectiv cea de resurse naturale utilizate.

consumul de resurse şi producţia sunt mult mai mari. precum şi existenţa instrumentelor legale. Astfel. Minimizarea cantităţilor de deşeuri (prelucrat după Topic report No 2/2002. să vedem în ce context ne aflăm. De exemplu. Pentru a putea descrie această metodă de gestionare a deşeurilor trebuie mai întâi să definim termenii. lăsând problemele legate de mediu (impactul deşeurilor asupra CN. dar şi măsura în care sunt dispuşi să accepte anumite instrumente (ca de exemplu: „pay-as-you-through”. însă îşi pot dezvolta şi aplica tehnologii moderne de gestionare a deşeurilor şi în acelaşi timp le diferenţiază net nivelul de educaţie. „willingness to pay”). prevenirea deşeurilor reprezintă prevenirea. ţările în curs de dezvoltare. Prevenirea şi minimizarea fluxului de deşeuri Conform standardelor europene. au ca strategie politică. al comportamentului şi atitudinilor societăţii civile şi autorităţilor. reducerea la sursă a fluxului de deşeuri şi reutilizarea produselor. dezvoltarea economică. Minimizarea fluxului de deşeuri se referă şi la măsuri de gestionare a deşeurilor. cum ar fi scăderea gradului de toxicitate (deşeurile periculoase) şi reciclarea (conform EEA). ţări care reprezintă forţe economice. dar şi scop general. sunt după cum urmeaza: în primul rând prevenirea deşeurilor. priorităţile în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor. EEA) . şi implicit cantitatea de deşeuri este in consecinţa.de dezvoltare al ţărilor. apoi reciclarea lor. pe o poziţie inferioară. Într-adevăr. Case studies on waste minimisation practices in Europe. in cazul de faţă). în ţările cu o industrie puternică. a factorilor politici. recuperarea de energie şi în final depozitarea.

Aceste metode trebuiesc susţinute de factorii politici de la nivel regional la cel naţional şi adaptate în funcţie de problemele existente. însa nu rezolvă şi problema altor deşeuri. • acordurile voluntare. Case studies on waste minimisation practices in Europe) prezintă zece cazuri în care unele ţări europene au reuşit să găsească soluţii pentru prevenirea şi minimizarea cantităţilor de deşeuri. comerţ si instituţii. sunt prezentate pentru o perioada de 5 ani. Deşeurile generate si necolectate sunt reprezentate in cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele in care populaţia nu este deservita de servicii de salubritate.an in mediul rural). • instrumentele legislative. Fiecare ţară trebuie să adopte strategii adecvate pentru a reuşi să reducă cantităţile de deşeuri şi implicit epuizarea resurselor. Topic Report 2/2002. Responsabilitatea producătorului în ceea ce priveşte ambalarea produselor. anterioara anului de referinţă ( pentru PJGD 2008 -2013. In cantităţile de deşeuri municipale sunt incluse si deşeurile de ambalaje rezultate de la populaţie. Un raport al Agenţiei Europene de Mediu (EEA. • programele informative. anul de referinţă este 2005 şi este notat cu x). Cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel judeţean.an in mediul urban si 0. În orice caz din cauza fluxului crescând de deşeuri este din ce în ce mai greu pentru toate ţarile să se ocupe de această problemă.9 kg/loc. Indicatorii de generare deşeuri menajere in mediul urban si rural utilizaţi sunt specifici judeţului si sunt obţinuţi din măsurători (pentru perioada când nu există măsurători. si sunt comparate cu cele la nivel regional pentru anul de referinţă. în ceea ce priveşte ambalajul produselor.4 kg/loc. Cele mai importante măsuri se consideră a fi: • responsabilitatea producătorilor. ca de exemplu cele industriale. Descrierea gestionării deşeurilor pentru judetul Covasna Cantităţi de deşeuri municipale generate Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate si colectate (in amestec sau selectiv). se consideră indicii de generare: 0. acele deşeuri provenite din gospodării. s-a dovedit a fi destul de eficientă mai ales in cazul deşeurilor menajere. In tabelul de mai jos este prezentat un model de structura a datelor referitoare la cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel de judeţ: Cantităţi de deşeuri municipale generate în perioada 2001-2005 . caz în care a redus semnificativ cantităţile generate. cat si deşeurile generate si necolectate. • taxele pe deşeuri.

1 .6 1. x=2005.2 Deşeuri asimilabile din comerţ.5 1. şi vor fi comparaţi cu indicii obţinuţi la nivel regional. cât şi pentru calculul prognozei de generare si se calculează in baza datelor prezentate în tabel.1 15 01 instituţii. industrie. cât şi pentru deşeurile menajere pe baza cantităţii generate şi a populaţiei. Indicatorii de generare se calculează atât pentru deşeurile municipale.4 1.8 hârtie şi carton sticlă plastic metale lemn 20 01 01 15 01 01 20 01 02 15 01 07 20 01 39 15 01 02 20 01 40 15 01 04 20 01 38 15 01 03 999 215 - 945 - 1400 10 - 2020 1450 3230 10 - - - biodegradabile 20 01 08 20 03 07 20 02 20 03 02 20 03 03 20 01 15 01 1050 2100 6750 16590 1350 1189 8168 16586 1200 1100 4000 18025 740 504 4362 13134 10 110 653 971 4110 7104 Deşeuri voluminoase Deşeuri din grădini şi parcuri Deşeuri din pieţe Deşeuri stradale Deşeuri menajere generate şi necolectate x=an referinţă.Tipuri de deşeuri Cod deşeu1 20 Cantitate de deşeuri (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 1. reprezintă un parametru important atât de verificare a plauzabilităţii datelor. Deşeuri municipale (deşeuri menajere şi asimilabile din comerţ.7 1. sursa de date APM Covasna Indicator de generare a deşeurilor municipale Indicatorii de generare a deşeurilor colectate. pentru versiunea PJGD elaborata in 2007-2008. Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale si menajere se va reprezenta grafic. din care: Deşeuri menajere colectate în amestec de la 20 03 01 populaţie 108590 46236 34650 1214 79903 40506 11159 945 80010 36275 18000 1410 80300 38437 21394 1729 79268 35671 23909 6740 1. exprimaţi in kg/locuitor x an. 1. 20 03 01 1. industrie. din care: şi 20 01 15 01 − − − − − − 1.3 Deşeuri instituţii colectate în amestec municipale (menajere asimilabile) colectate selectiv.

Tabel 2. Compoziţia deşeurilor menajere În proiectul PRGD varianta august 2006 se prezintă compoziţia medie a deşeurilor menajere în mediul urban şi în mediul rural. In PJGD sunt incluse date privind compoziţia deşeurilor menajere din mediul urban şi rural. De asemenea./an 470 354 356 359 354 evolutia indicatorilor de generare 2001-2005 indicatori de generare kg/loc. vor fi prezentate date privind ponderea materialelor de deşeuri de ambalaje in deşeurile menajere. Covasna indicator de generare Regiunea 7 Centru Compoziţia deşeurilor menajere Datele privind compoziţia deşeurilor prezintă o importanţă deosebită. definind potenţialul pentru valorificarea deşeurilor şi ajutând la stabilirea sistemelor de colectare.Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale în perioada 2001-2005 in judeţul Covasna Nr./an 500 400 300 200 100 0 2001 2002 2003 an 2004 2005 470 354 359 356 333 354 indicatori de generare jud. Ambele compoziţii sunt estimate pe baza datelor furnizate de către agenţii de salubritate. locuitor Cantitate deşeuri generate (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 230847 225724 224922 223878 223878 108590 79903 80010 80316 84964 Indicator de generare kg/loc.2-3 Compoziţia estimata a deşeurilor menajere Material Hârtie şi carton Sticlă Plastic Metale Ponderea (%) Mediul urban 11 6 8 3 Mediul rural 7 4 8 2 .

A. în cadrul studiului de fezabilitate pentru staţia de transfer din comuna Prejmer.001 (t/zi) . se face cu relaţia: Qmed = N x Imed x 0. cimitirelor. solide de diferie provenineţe Evaluarea cantitativă a deşeurilor urbane Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri menajere (Qmed) Metoda indicelui mediu: de producere a reziduurilor menajere pe cap de locuitor şi care rezultă din determinarea cantităţilor de reziduuri menajere produsă de către un lociutor pe zi. a efectuat determinări privind compoziţia deşeurilor menajere în mediul urban. spitale.Lemn Biodegradabile Alte tipuri de deşeuri Sursa: Proiect PRGD august 2006. etc. instituţii de învăţământ. Determinarea cantităţii medii zilnice de deşeuri menajere Qmed. Rezultatele determinărilor sunt prezentate în graficele de mai jos. cantine şcolare. 2006) CURS 4 Cantitatea deşeurilor menajere Deşeurile menajere sunt deşeurile provenite din sectorul casnic sau sectoarele asimilate cu acesta: • • • • • • Deşeurile provenite de la prepararea măncării şi de la curăţirea locuinţelor şi a birourilor Deşeurile stradale rezultate din curăţirea căilor publice . pieţelor alimentare .C. judeţul Braşov (Proiect PhareCES) a fost determinată compoziţia deşeurilor menajere din mediul rural. FIN-ECO S. comuna Prejmer. din diferite zone caracteristice ale localităţilor. Deşeuri provenite de la instituţii publice ( administraţie. Compoziţia deşeurilor menajere în mediul rural (determinări în cadrul SF Proiect Phare-CES. Braşov. parcurilor. operatorul depozitului ecologic Braşov. tărgurilor. ARPM Sibiu 3 53 16 4 67 8 În anul 2004 S.) Deşeuri provenite din curăţirea curţilor şi a grădinilor private Deşeuri voluminoase. spaţiilor de sărbători publice Produsele rezultate în urma curăţirii halelor. În cursul acestui an.

25 Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri rezultate din construcţii (Qc) Cantitatea estimată de deşeuri rezultate din construcţii. grădiniţe. restaurante.5 t/lună adică 0. 5 kg/loc.017 t/zi Determinarea cantităţii de deşeuri rezultate din grădini (Qg) Qg = S x ig (t/zi) unde: S – suprafaţa curăţată (contractată a se curăţa) în ha ig – indicele mediu de producere a deşeurilor de grădină (0. alei. colectată de către SC GOSPODĂRIA PREST COM SA. Metoda gravimetrică directă: are la bază determinarea zilnică a greutăţii specifice pentru reziduuriler menajere produse şi a componentelor acestora.017 t/zi. Isi – indicele de producere a deşeurilor asimilabile celor menajere. magazine. în funcţie de datele furnizate de către societăţile de colectare a acestora. brute.7 mediu rural).zi şi uneori chiar mai mari de 1. spitale.0-1. şcoli. există diferenţe mari de la o ţară la alta.03 kg/loc.unde: N – numărul de locuitori deserviţi Imed – indicele mediu de producere a deşeurilor menajere (kg/loc. curăţate.5-0.2 urban şi 0. semipreparate. În cea cepriveşte greutatea specifică a deşeurilor menajere . În ţara noastră limitele ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0. S-a estimat o cantitate de 0. Qv = 0.78-1.zi în ţările subdezvoltate. industriale. chiar şi de la un oraş la altul ( felul de alimente folosite pentru hrana zilnică câi şi a modului în care acesta asigură – ambulate.zi (1. după anul 1989 este de: 250 m3/lună = 425 t/lună =14 t/zi Qc = 14 t/zi Determinarea cantităţilor de deşeuri voluminoase (Qv) Determinarea se face statistic.) Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri asimilabile celor menajere (Qa) Qa = Σ(Isi x Ti) (t/zi) unde: Ti – capacitatea fizică pe diferite tipuri de clădiri (administrative. zone verzi .3-1. hoteluri).3 kg/loc.zi) Limitele normale ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0.5) Q – deşeurile produse în parcuri.3 kg/loc. care s-a considerat isi = isimed =1.zi în mariel metropole şi 0.

prelucrare şi transport a acestora în vederea neutralizării sau a valorificării lor. Etapele operaţuinii de precolectare: Precolectare primară : constă în strângerea reziduurilor şi depozitarea lor în recipienţi relative mici (cutii. pe categorii. Premergătoare operaţiei de colectare a deşeurilor mai există o fază care poate fi considerată precolectare. În ultimul timp se încearcă o precolectare diferenţiatăa deşeurilor menajere care necesită mai mulţ recipienţi de apartament sau bloc: saci pentru hârtie. locuinţelor. Principalele material recuperabile de la consumatorii urbani: . produse zilnic Qu = ΣQi (t/zi) unde: Qu – cantitatea totală de deşeuri în t/zi Qi – cantitatea pe categorii de deşeuri în t/zi Qu = Qmed + Qa + Qc + Qv + Qg + Qs (t/zi) Colectarea şi transferul deşeurilor şi materialelor recuperabile Colectarea deşeurilor: .funcţie de natura îmbrăcăminţii stradale Determinarea cantităţilor de deşeuri urbane zilnice (Qu) se face prin însumarea tuturor cantităţilor de deşeuri. Precolectarea este operaţia de strangere şi depozitare de timp limitat al reziduurilor menajere din cadrul apartamentelor . se realizează de către locatarii sau personalul de servicii ai instituţiilor şi locurilor publice. Precolectare secundară: constă în adunarea deşeurilor în containere Colectarea propriu-zisă este operaţia de ridicare a deşeurilor de la punctele de precolectare secundară şi transportul lor la platformele de depozitare. coşuri) la locul de producer.Determinarea cantităţilor de deşeuri stradale (Qs) Qs = S x is (t/zi) unde: Qs – cantitatea zilnică a deşeurilor stradale colectate de pe suprafaţa contractată în t/zi S – suprafaţa (străzi şi trotuare) curăţată în ha is – indice mediu de producere a deşeurilor stradale . instituţiilor. recipienţi de plastic sau metalici. neutralizare sai la instalaţiile de valorificare.se înţelege efectuarea operaţiilor de strangere.

fara emanare de miros urât. sunt dirijate pentru refolosire după igienizare.• Produsele din sticlă recuperate în stare bună. inflamabilitate). sticla spartă este dirijată la producerea geamurilor sau buteliilor de culoare închisă. Greutatea lor proprie trebuie sã fie cat mai micã. cu volume de 35-50-60 l. neinflamabili (pericol de ardere. nisipul cuarţos. In funcţie de mărimea stocării gunoaielor şi de caracterul zonei de colectare (gradul de construcţie. neutri fatã de acţiunile chimice (de coroziunea provocatã de produsele in descompunere). Trebuie soluţionate manipularea. transportul şi curăţirea lor de către un singur om. Tipurile de recipienţi de gunoaie utilizaţi în practicã sunt: recipienţi mici. durabili în timp. degajare de praf sau zgomot. densitatea locuinţelor) sunt fabricaţi recipienţi cu diferite volume. cu volume de 90-110 l şi recipienţi mari (containere cu rostogolire. recipienţii trebuie astfel concepuţi încât golirea lor sã fie uşoarã şi rapidã. .pot fi consideraţi ca anexe ale autovehiculelor de transport şi. rezistenţi la eforturi mecanice (lovituri îndoiri). Recipienţii trebuie sã fie realizaţi astfel încât să îndeplinească următoarele condiţii: • Trebuie sã fie confecţionaţi din materiale rezistente la intemperii. Partea lor superioarã sã corespundã condiţiilor impuse de dispozitivele de ridicare a vehiculelor de transport (in cazul sistemelor de golire sau de containere de schimb) Colectarea deseurilor in saci de hartie sau plastic Avantaje: • Manipulare si transport usor si simple. recipienţi mijlocii. se reduce numarul muncitorilor de manipulare si incarcare. cu descărcare sau de schimb) cu volume de 1100-1500 l. • Realizarea spatiilor de stocare este mai simpla. • Se poate elimina suprastocarea nedorita a recipientilor in perioadele de varf. ca urmare. Dezavantaje: • procurarea sacilor este destul de scumpa. sunt fabricaţi după prescripţii unitare (standarde). Din punct de vedere al formei. în amestec cu material primă. • Nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem de incarcare inchisa. • Materiale plastice Colectarea şi stocarea provizorie a deşeurilor Recipienţii de gunoaie . • Nu mai este necesara operatia de curatare si intretinere sistematica a recipientilor. • • • • Sã fie echipaţi cu capace de închidere bune şi uşor manevrabile.

• sacii nu pot fi utilizati pentru transportul zgurii si cenusii -> evacuarea acestora trebuie asigurata separat. Camioanele deschise transportă deşeuri necompactate şi prin urmare sunt mai uşoare decât cele care transferă deşeuri compactate. În figura este prezentată o staţie simplă de transfer. • staţiile de transfer pot fi prevăzute şi cu pâlnii pentru transferul direct din vehiculele colectoare în cele de transfer şi cu instalaţie de compactare. Camioanele ce transportă deşeurile compacte sunt vehicule închise. • un încărcător cu cupă este folosit pentru a încărca vehiculele de transfer. Aceste staţii sunt construite de obicei aproape de oraş. Transportul deşeurilor Staţii de transfer Timpul de transport al deşeurilor solide spre locul de procesare sau spre rampa de gunoi afectează costul de colectare a deşeurilor. Vehiculele colectoare descarcă deşeurile pe această platformă.• trebuie asigurata fabricarea continua a unei cantitati însemnate de saci si posibilitatea achizitionarii lor fara perturbatii. . cele mai multe camioane sunt prevăzute cu sistem hidraulic de descărcare. Pentru transferul deşeurilor sunt folosite două tipuri de camioane: deschise şi închise. Cea mai simplă şi ieftină staţie cuprinde: • construcţie cu platformă subţire din beton folosită pentru descărcarea deşeurilor. Cu cât distanţa de la sistemul de colectare către locul de procesare sau rampa de gunoi (denumite colectiv puncte de destinaţie) este mai mare cu atât costul de transport este mai mare.

populaţiei aferentă tubului de precolectare sau platformei de precolectare (fig.Alegerea sistemului de transfer depinde de locul.5) situate în afara blocului locativ. cantitatea deşeurilor şi limitele de greutate. tipul staţiei. legãturile de transport dintre sursele de generare si rampa de gunoi sau locul de procesare/depozitare a deşeurilor. 2 l/om. Z – intervalul maxim intre două colectări în zile. Pentru a decide dacã este necesarã construirea unei staţii de transfer.cantitatea de reziduuri produsă de fiecare locatar. N – nr. Operaţiile de colectare şi evacuare a reziduurilor menajere se realizează de către serviciile de salubrizare subordonate primăriilor. transportul direct este nerentabil în comparaţie cu costul aferent staţiei de transfer.zi . trebuie stabilitã distanţa dintre locul de colectare şi cel de procesare/depozitare de la care sunt justificate costurile suplimentare ale staţiei de transfer. Acest lucru poate fi făcut cu uşurinţã constituind grafice de variaţie ale costului pe tona de deşeu transportat pentru cele douã cazuri: Determinarea pragului de rentabilitate a unei staţii de transfer Examinând variaţiile costurilor se observã cã peste o anumitã distanţã. datã de intersecţia celor douã linii de variaţie. Determinarea numărului necesar de pubele sau containere Numărul necesar de pubele sau containere pentru centrul populat sau o parte a lui se calculează folosind relaţia: unde: n – este numărul pubelelor sau containerelor necesare . Schema de salubrizare depinde de gradul de amenajare a centrului populat. .

m³. începând de la căruţe cu cai şi până la autogunoiere compactoare de mare capacitate Numărul de autovehicule necesare pentru transportarea reziduurilor menajere se determină folosind relaţia: în care: N – numărul de autovehicule. m³/h. vehicule şi autovehicule. K . o reprezintă transportarea acestora de la platformele de precolectare la rampele de neutralizare sau la instalaţiile de tratare şi valorificare a materialelor refolosibile pe care le conţin. poate cea mai importantă din activitatea de colectare a reziduurilor menajere. Productivitatea (P) a autovehiculului se determina astfel: . bucăţi. sector.V – volumul pubelei sau containerului în l .25). într-o gamă foarte largă. C – coeficientul de umplere a pubelei sau containerului Numărul de pubele sau containere poate fi determinat si cu relaţia: Mn – acumularea medie nictemerală (timp de 24 ore) a deşeurilor în urbe. p – productivitatea autovehiculului. Pentru transportul reziduurilor menajere s-au folosit şi se mai folosesc încă. Q – cantitatea de reziduuri menajere ce trebuie transportată.coeficientul iregularităţii de acumulare a deşeurilor (1. Determinarea numărului necesar de autogunoiere Una din operaţiile. 8 – numărul de ore într-un schimb.8. c – coeficientul de utilizare a parcului = 0. cartier.

km/h (8-10 km/h). deșeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperare) . Destinatia finală a deșeurilor tratate Destinatia finală a deșeurilor tratate poate fi : -mediul înconjurător -o unitate de producție sau de consum -un spațiu de depozitare controlată În principiu. de la o data la trei ori pe săptămâna în dependenţă de aglomeraţia cartierului şi de sezon . resturi alimentare) pentru a fi predate separat centrelor de colectare. hârtie.d" – distanţa parcursă intre punctele de precolectare. km. Serviciul de colectare poate să includă ridicarea separată a frunzelor. sticle. Felul materialului poate varia şi el. a unor obiecte de uz casnic reutilizabile (metale. Frecvenţa ridicării (evacuării) reziduurilor menajere variază. v"m – viteza medie de deplasare între punctele de precolectare. crengilor. de obicei.

excluzând stocarea temporară. excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje Eliminarea deşeurilor prin depozitare in rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată.Stocarea înaintea oricărei operaţii numerotate de la D1 la D14.Stocarea permanentă (de exemplu. Ca urmare. din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt înlăturate/îndepărtate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D8 şi de la D10 la D12 (de exemplu. până la colectare. pană la sfârşitul anului 2011 pentru deşeurile provenite din industria minieră.Tratamentul biologic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă. injectarea deşeurilor pompabile în puţuri.Evacuarea deşeurilor într-un corp de apă. încărcătoare. din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D7 şi de la D9 la D12 D9 -Tratamentul fizico-chimic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă.Reambalarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D13 D15 .Incinerarea pe mare D12 . pană la sfârşitul anului 2013 pentru deşeurile provenite din industria energetică.Depozitarea pe sol şi în sol (de exemplu. Conform Directivei Consiliului 75/442/CEE[24] aceste depozite trebuiau închise pană in anul 2007.Amestecarea/combinarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D12 D14 . laboratoare de analiză. României i s-a acordat o perioadă de tranziţie. depozite pentru material inerte (clasa c) şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie.Depozitarea în depozite special amenajate (de exemplu. screpere. dispunerea în celule etanşe separate.Operatiuni de eliminare conform Directivei 2006/12/CE Simbol Tip operaț iune D1 . Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază. Eşalonarea închiderii .Reţinerea pe suprafaţa delimitată (de exemplu. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. iazuri ori lagune şi altele asemenea) D5 . cu excepţia mărilor/oceanelor D7 . care este pană la sfârşitul anului 2009 pentru deşeurile periculoase industriale. Depozite In funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică in depozite pentru deşeuri periculoase (clasa a).Tratarea în contact cu solul (de exemplu. insă Romania nu s-a putut conforma in acest termen. depozite şi altele asemenea) D2 . depozite pentru deşeuri nepericuloase (clasa b). care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediu şi altele asemenea) D6 . evaporare.Injectarea la adâncime (de exemplu.Incinerarea pe sol D11 . saline sau cavităţi naturale şi altele asemenea) D4 . de utilaje (buldozere. compactoare. inclusiv introducerea în subsolul marin D8 . biodegradarea în sol a deşeurilor lichide sau a nămolurilor şi altele asemenea) D3 . uscare.Evacuarea în mări/oceane. chimică şi metalurgică şi pană in 16 iulie 2017 pentru deşeurile municipale. deversarea de deşeuri lichide sau de nămoluri în batale. echipamente de cântărire. amplasarea de containere într-o mină şi altele asemenea) D13 . calcinare şi altele asemenea) D10 . la locul de producere.

Volumul ocupat de deseurile solide in anumite conditii determina numarul si marimea containerelor de colectare. care. Valorile tipice ale greutatii specifice sunt: . atragerea dăunătorilor (insecte.180 – 480 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele cu compactare. dar apa poate reduce greutatea specifica prin inlocuirea solidelor. Cum apa inlocuieste aerul din cavitati. Astfel de rampe se organizează in cariere in care exploatarea s-a încheiat sau in mine abandonate. In mod normal. Conţinutul de umiditatea face să crească greutatea specifica pana cand deseul devine saturat cu apa.conductivitatea hidraulica Greutatea specifica este definita ca masa unui material raportata la unitatea de volum [kg/m3]. chimice si biologice ale deşeurilor solide municipale Proprietatile fizice importante sunt: . care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală. . CURS 5 CARACTERISTICILOR DESEURILOR Proprietatile fizice. Actual. necorespunzătoare.continutul de umiditate. cum ar fi imprăştierea de gunoaie. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. şi acoperite cu folii şi cu pământ. Greutatea specifica trebuie cunoscută pentru a evalua masa totala si volumul deseurilor ce vor fi procesate. a vehiculelor de colectere. Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate in urma fermentării. Aici trebuie mentionata si starea deseului – compactat sau necompactat. au efecte negative asupra mediului. Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs in urma proceselor biochimice). O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. a apelor şi a solului. depozitarea in rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă in multe ţări.depozitelor neconforme este reglementată prin HG 349/2005 Compactarea deşeurilor intr-un depozit. greutatea specifica creste. in lipsa unui strat izolator se infiltrează in sol şi poluează apele pânzelor freatice. Componentii specifici ai deseurilor solide variaza cu locul. rozătoare) şi poluarea aerului. timpul de stocare.90 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele fara compactare. . Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea. .greutatea specifica. .distributia dupa marimea particulelor. . . sezonul. statiilor de transfer si terenul necesar depozitarii. Aceste valori sunt valabile in cazul in care fiecare camion este plin. Vechile rampe.capacitatea de retinere a apei.

Distribuţia granulometrică Marimea particulelor precum şi distribuţia granulometrică au un rol important in transformarile biologice. Aceasta poate fi exprimata prin raportul de compactare sau reducerea de volum: unde: . transportul si depozitarea. Vf – volumul final. [kg]. %.Reducerea volumului deseurilor solide este importanta in colectarea. recuperarea materialelor şi incinerare. PROPRIETĂŢI CHIMICE Cunoaşterea proprietăţilor chimice este importantă in luarea deciziei de procesare sau de recuperare a deşeului. Componentele deşeurilor sunt descrise de obicei prin lungime x laţime x înalţime. dispozitivelor de uz casnic. De exemplu arderea deşeului sau compostarea depinde de compoziţia chimică a acestuia. inainte de compactare [m3]. Mărimea particulelor este relevantă pentru reciclare. Marimea si forma deşeurilor solide variază cu compoziţia acestora. Pentru deşeurile solide combustibile sunt importante urmatoarele proprietăţi: . Rc . Cea mai utilizata este exprimarea ca procente ale materialului umed. refolosire şi pentru dimensionarea echipamentelor de procesare a deşeurilor. dupa compactare [m3].raportul de compactare: Conţinutul de umiditate Conţinutul de umiditate al deşeurilor solide se poate exprima ca procente ale masei materialului umed din deşeu sau ca procente ale masei materialului uscat din deşeu. conform relaţiei: unde: m-masa iniţiala a probei de deşeu. Deşeurile pot fi separate in combustibile şi necombustibile.masa probei dupa uscare la 105ºC. Conţinutul de umiditate depinde de compoziţie. anotimp si condiţiile climaterice.Vi – volumul initial. [kg]. Cunoasterea conţinutului de umiditate este importanta la detrminarea puterii calorifice. w-continutul de umiditate. d. a densităţii şi a materialului dizolvat la depozitarea in rampele de gunoi. Domeniul de dimensiuni se intinde de la marimea unui grăunte de nisip până la mărimea articolelor de mobilă şi a aparatelor.

analiza imediată. Incălzirea in continuare până la o temperatură de (600-950°C) conduce la degajarea volatilelor şi aprinderea lor. .. care este esenţial in procesele de conversie biologică (degradare bacteriană). Prin analiza elementară se determină procentele fiecărui element conţinut de deşeul solid. Sulful conţinut de deşeurile solide. provoacă poluarea aerului în timpul arderii deşeurilor. Rezultatele analizei elementare sunt folosite la caracterizarea compoziţiei chimice a materiei organice din deşeu.conţinutul de energie (puterea calorifică). După arderea volatilelor incepe arderea eterogenă. fiind considerate deşeuri periculoase. hidrogenul şi oxigenul constituie elementele majoritare ale deşeurilor. . materii volatile. a carbonului fix. carbon fix şi de cenuşă. chiar şi în canţităţi foarte mici. Cenuşa rezultată in urma arderii poate fi intr-o cantitate considerabilă şi poate conţine metale grele care necesită o înlăturare a lor. Conţinutul de căldură . la determinarea raportului C/N.analiza elementară. La emisia de SO2 se poate adăuga şi emisia de compuşi halogenaţi. De exemplu cu cât conţinutul de umiditate este mai mare cu atăt puterea calorifică este mai mică. Un conţinut mai mare de carbon fix necesită un timp mai mare de ardere a deşeului pe grătar. La încălzirea deşeului timp de o oră până la temperatura de 105°C se elimină umiditatea. Carbonul. la suprafată. Analiza imediată este o caracteristică chimică care determină conţinutul de umiditate.

hidrogen.Puterea calorifică a unui deşeu poate fi determinată prin arderea unei cantităţi determinate de deşeu uscat in bomba calorimetrică şi calcularea cantităţii de căldură degajate. sulf si intra in componenta protoplasmei celulelor animale si vegetale. CURS 6 Reciclarea deşeurilor Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficienţa folosirii resurselor şi impactul asupra mediului. Proteinele sunt constituite din carbon. Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din deşeuri. Resturile alimentare si cele vegetale costituie surse de proteine (si ofera o sursa de nutrienti) ce determină degradarea deseurilor solide. Proprietati biologice Aceste propietati sunt importante deoarece descompunerea aerobica si anaerobica este folosita pentru transformarea deseurilor in energie si produsi finali utili. mciQ . oxigen. Conform normelor europene. lipide si carbohidrati. apa lipseşte (vaporii de apă s-au condensat şi au cedat căldura lor de vaporizare) şi este numită inferioară atunci când apa din gazele de ardere se găseşte sub formă de vapori. Fricke şi Kolsch (2009). De obicei. care au un miros puternic. puterea calorifică este raportată la starea iniţială a deşeului. Puterea calorifică este numită superioară atunci cănd în gazele de ardere rezultate.căldura de ardere a deşeului raportată la starea de masă combustibilă (deşeul lipsit de umiditate şi cenuşă). spre deosebire de Bjorklund şi Finnveden (2005) care susţin că reciclarea deşeurilor . azot. Fractiile importante pentru transformarea biologica includ proteine. Descompunerea incompleta a proteinelor duce la formarea de aminoacizi. metoda reciclării poate consta în: reciclarea materiei şi reutilizarea energiei. Ai[%]-conţinutul de cenuşă al deşeului. Ei consideră reciclarea materialelor ca metodă care include reciclarea materiilor şi reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi fermentare (process anaerob). Ea poate fi calculată pentru starea anhidră (uscată) a deşeului cu relaţia: în care: .

Pentru ca acest proces să poată avea loc trebuiesc îndeplinite unele condiţii: conţinut suficient de apă şi de oxigen. Fricke şi Kolsch (2009) este axat pe calcularea eficienţei consumului de energie pentru reciclare. cercetate. în special dacă este maturat şi cu un conţinut suficient de scăzut în metale şi săruri. Pentru tratarea importantelor cantităţi de reziduuri menajere până acum au fost studiate. are avantaje semnificative în sectorul eficienţei energetice. metale. Tratarea deşeurilor prin compostare Depozitarea şi neutralizarea rezidiurilor menajere prin compostare este considerată cea mai veche metodă. sticla. reziduurile fiind împrăştiate în stare brută în câmp cu scopul principal de neutralizare. având ca subprodus principal combustibilul solid sau lichid. cel făcut de. având ca subprodus etanolul sau gazul metan. „Compostul deşeurilor municipale solide reprezintă un instrument de reciclare benefic. • arderea (incinerarea). parţială sau în masă. Tratarea mecano-biologică a deşurilor Tratarea mecano-biologică a deşurilor reziduale serveşte condiţionării şi/sau reducerii cantităţii deşeului residual înainte de depozitarea definitivă a acestuia sau înainte de valorificare termică. • piroliza (degazarea sau degradarea termică). Atunci când vorbim despre reciclare. utilizat în agricultură. Rezultatele obţinute au indicat faptul că produsele din materialele reciclate necesită un consum mai mic de energie decât cele provenite din resursele primare. trebuie să vorbim şi despre reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi despre fermentare (proces anaerob). GWP1 şi al energiei totale utilizate. putrezire. din punct de vedere al indicelui de încălzire globală. • reducerea chimica şi biologică. Primul studiu amintit. Rezultatele obţinute au dovedit faptul că reciclarea materială a deşeurilor constituite din hârtie şi carton. din deşeuri organice. chiar dacă în faza incipient operaţia era făcută la o scară redusă. şi din mase plastice. Utiltizarea sa în condiţii sigure în agricultură depinde de calitatea compostului. Tipurile de deşeuri ce sunt vizate pentru aplicarea acestei metode sunt urmatoarele: hârtie si carton. având ca subprodus principal compostul pentru agricultură. Aceştia din urmă au realizat un studiu în care au comparat reciclarea cu incinerarea şi depozitarea deşeurilor.biodegradabile (referindu-se la compostare şi digestie anaerobă) are puţine trasături comune cu ceea ce presupune reciclarea propriu-zisă a materialelor. experimentate şi chiar aplicate patru procedee şi anume: • fermentarea (compostarea). la un preţ mic.” Procesul de compostare constă în creearea unui produs nou. plastic. având ca subprodus principal energia termică sau electrică. volumul porilor de apă . prin biodegradare biologică.

la creşterea ratei de reciclare. conductivitate electrică. precum şi cantitatea de pesticide conţinută şi a altor nutrienţi din sol: calciu. Din această cauză se impune sortarea deşeurilor la sursă. În general toate procedeele de compostare cuprind patru faze: • • • • • • • Recepţia şi stocajul deşeurilor Prepararea ( procesarea ) deşeurilor Fermentarea materialului preparat Selecţionarea şi livrarea compostului Extragerea şi valorificarea metalelor Îndepărtarea deşeurilor de la diferite trepte de prelucrare şi valorificarea acestora Alimentarea procesului tehnologic cu cele necesare ( apă. aproximativ 50-70% şi se recuperează energie. magneziu. Kumar şi colab. de azot. o aerare corespunzătoare. ne referim aici la proprietăţile fizice ale solului. zinc. energie) La acestea mai apar unele operaţii anexe ca: Procesul de fermentare în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor este un proces biologic anaerob prin care se generează gaze cu un conţinut mare de metan. biologice. implicit reducerea cantităţilor de deşeuri. Este deosebit de importantă evaluarea calităţii compostului înainte de utilizare. deci are o putere mare de reţinere a apei şi a unor nutrienţi. socioeconomice. mangan. care poate combina tratarea deşeurilor cu recuperarea produselor secundare utile şi a biocombustibililor” . fosfor. culturale şi nu în ultimul rând educaţionale. 2007). Compostul conţine o cantitate mare de materie organică. şi caracteristicile solului. (la sursă). adică de fiecare cetăţean în parte. Prin compostare se înţelege procesul de transformare pe cale biologică a deşeurilor menajere întrun produs nepoluant. potasiu. conţinut de săruri. În timpul operaţiei de compostare se desfăşoară două procese biologice . „Digestia anaerobă este una dintre cele mai bune opţiuni disponibile. să existe o suprafaţă activă (pentru aceasta deşeurile se mărunţesc). care depinde de condiţiile locale.să fie corespunzător. care provin de la deşeuri nesortate corespunzător (Weber şi colab. în 2009 punctează importanţa compostării individuale. chimice (pH..de descompunere şi de sinteză. sulf. dar poate de asemenea să conţină metale grele sau alţi poluanţi. cupru. în urma unui studiu. cu înaltă valoare nutritivă pentru plante ( în special cereale) şi un foarte bun adios la starea fizică şi chimică a solurilor. De asemenea. acizi humici.

Este un proces ce constă în arderea deşeurilor în instalaţii speciale cu scopul de a converti energia în energie electrică. care altfel ar fi fost produsă din arderea combustibililor fosili. Tip D de instalaţie La aceste instalaţii tratarea deţeurilor este un process anaerob (putrezire) În exemplul dat într-o hală de pretratare se realizează împărţirea pe fracţiuni cu granulaţie mică. În cadrul acestei metode se obţine biogas valorificabil. descentralizate. Incinerarea deşeurilor reperezintă procesul prin care are loc recuperarea energiei. pentru a supune aceste granulaţii unor tratări specifice. Materialul astfel stabilizat este depouitat ecologic. Funcţionarea staţiilor de tratare mecano-biologică Metodele fermentaţiei în grămezi în aer liber sunt: • • • Metoda în coş Metoda de aerisire Metoda grămezilor trapezoidale şi dreptunghiulare aerisite . cărbuni sau gaze naturale. 2010). Restul de fermentare este supus împreună cu granulaţia de 40-80 mm unei tratări aerobe.Reciclarea şi valorificarea energetică presupune recuperarea energiei din deşeuri. costurile detratare se ridică la 70-90 Euro/t. Metalul feros este deasemenea separate. Procesul de fermentaţie se poate realize prin metoda coşului . Deşeul residual valorificabil termic este separate şi ars. prin care se obţine o durată de fermenţie de cca.etapa de prelucrare nu este prevăzută cu o instalaţie de tratare a gazului de gunoi. Costurile de tratare la cca. cu o capacitate de tratare până la 25000 t/an. mare şi medie. Procedee de tratare mecano-biologică a deşeurilor În funcţie de tehnica utilizată se poate realize o clasificare a instalaţiilor • • • • Tip A de instalaţie : metode aerobe în construcţii deschise Tip B de instalaţie : metode aerobe în construcţii parţial închise Tip C de instalaţie: metode aerobe în construcţii închise Tip D de instalaţie: metode anaerobe Tip A de instalaţie Metoda aerobă în construcţii deschise Sunt instalaţii mai mici. Fermentaţia are loc în aer liber unde componentele deşeurilor sunt acopertite pentru evitarea emisiilor atmosferice. (Damgaard. 25-30 Euro/tonă. adică resursele naturale pot fi economisite şi utilizate raţional. 12 săptămăni.

într-o lăţime maximă de 30 m înălţimea maximă este de 3 m inclusive un strat acopritor al suprafeţei deponiei de 0.Aceste metode TMB nu se desfăşoară într-un spaţiu închis. fosfor şi azot. pe acestea sunt aşezate cca. Procesul de fermentaţie se realizează chiar direct pe corpul deponiei unde deşeul trebuie depozitat definitiv. 0.. sub acţiunea unor culture speciale de bacterii. Convecţia termică produce curectul de aer de jos în sus. Grămezile dreptunghiulare sunt aşezate fără limită de lungime .5 m deşeu amestecat. Circulaţia aerului se face prin efectul coş.3 m.Biostabilizator” . Acesta reprezintă un amendament echilibrat după conţinutul elementelor nutritive de potasiu. în principal prin stratul de aerisire. Compostarea amestecului de deşeuri solide cu nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate este o idee promiţătoare. Conductele drenante de diametru 50 mm din plastic perforat sunt montate în stratul de aerisire. Schema de compostare a amestecului de deşeuri solide şi nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate .5 m. 2.palete de transport de lemn) Poate fi utilizată şi o pătură de tpieturi de arbuşti şi crengi dacă se garantează că aerul ajunge complet la baza grămezilor. la o distanţă de 2-4 m şi scoase prin grămadă la suprafaţa ei. concretizată în instalaţia . În aceste condiţii sunt distruşi germenii patogeni. este o metodă cu grămezi dreptunghiulare. iar compostul după maturizare în halde timp de 2030de zile poate fi folosit fără nici un pericol. Instalaţiile trebuie amplasate într-o hală cu protecţie împotriva intemperiilor . Fermentaţia în grămezi dreptunghiulare trebuie să fie precedată de o etapă realizată cu o instalaţie mecanică de pretratare şi cu aggregate de mărunţire şi omogenizare. în conductele drenante şi produc în acelaţi timp aerisirea grămezii. Metoda în coş Această metodă a fost dezvoltată în Germania. Stratul de aerisire trebuie să fie construit dim material de granulaţie mare ( ex. se instalează fermentarea aerobă timp de 24 ore la temperaturi până la 70-80°C.. Aducerea aerului în grămadă se realizează printr-un strat de aerisire din sol cu o grosime de cca.Biostabilizator” unde.

Insa. • transferarea deşeurilor reziduale in materii prime secundare in vederea protejarii celorlalte resurse materiale. • cantitati prelucrate posibile respectiv viabile. astfel incat sa se ajunga la: • inertizarea deşeurilor reziduale. Punctele de mai sus sunt enumerate in functie de prioritatea lor in managementul deşeurilor. namolul orasenesc. compozitia deşeurilor municipale este prepoderent biodegradabila. deseurile de productie periculoase si nepericuloase. incineratoarele trebuie sa atinga o temperatura de ardere mult mai ridicata decat in cazul incinerarii deşeurilor nepericuloase. In functie de tipul deseurilor acceptate incineratoarele sunt proiectate special. Pe langa criteriile enumerate mai sus se va mai tine cont si de urmatoarele aspecte: • siguranta functionarii. incinerarii deşeurilor ii revine sarcina de a trata deseurile reziduale ce nu mai pot fi valorificate. Pe departe cel mai important procedeu termic este la ora actuala incinerarea deşeurilor. Coincinerarea reprezinta valorificarea energetica a anumitor tipuri de deşeuri in industrie. O instalatie de tratare a deşeurilor reziduale optima trebuie sa indeplineasca cel putin primele trei puncte. respectiv depozitate in cantitati mult mai reduse. . • folosirea valorii calorifice a deşeurilor reziduale in vederea protejarii resurselor de energie. • reducerea masei de deşeuri de depozitat. piroliza deşeurilor.CURS 7 Metode de tratare termica Printre procedeele termice din cadrul tratarii deşeurilor se numara incinerarea deşeurilor. Deseurile ce pot fi tratate termic sunt deseurile municipale. incineratoarele pot accepta orice tipuri de deşeuri. conducand la cresterea costurilor de incinerare pe tona de deşeuri municipale. • necesarul de investitii. Incinerarea deşeurilor Incinerarea se poate aplica atat deseurilor municipale colectate in amestec cat si numai fractiei de deşeuri reziduale. iar aceasta impiedica incinerarea deseurilor municipale fara alti combustibili. Insa pentru fiecare tip de deseu exista nişte caracteristici tehnice bine definite. In cadrul pirolizei. deseurile organice se transforma prin intermediul descompunerii termice sub retinerea aerului in produse ce pot fi valorificate energetic datorita continutului mare de energie. De aceea este indicata incinerarea deşeurilor reziduale din deseurile municipale. coincinerarea deşeurilor si procedeul de uscare. valorificarea anvelopelor uzate sau a combustibililor alternativi in cuptoare de ciment. in special a volumului. cum ar fi de exemplu. • necesarul de spatiu. Pe langa deseurile reziduale sau municipale. respectiv concentrarea materialelor anorganice. minimizand emisiile in aer si apa. respectiv deseurile ce nu mai pot fi reciclate material. deseurile reziduale reprezentand deseurile ramase dupa sortarea deseurilor reciclabile. Pentru deseurile periculoase. • distrugerea materialelor nocive organice. In managementul modern al deşeurilor.

Vedere zona de descarcare a deşeurilor la incinerator Figura 3 Exemplu de rampă de descărcare a uleiului uzat . In cazul primirii unor deseuri noi sau in cazul unor suspiciuni este indicata realizarea unor teste in laborator pentru: continut de metale grele. punct de aprindere. mai trebuie efectuata inca o cantarire dupa descarcare. expuse in continuare: • preluarea deseurilor. In cazul vehiculelor particulare care livreaza deseuri sau a vehiculelor cu containere de schimb este mereu necesar un al doilea procedeu de cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. fiecare executie diferind corespunzator. in functie de tipul de deseu. Zona de descarcare a deseurilor trebuie sa asigure posibilitatea descarcarii oricaror tipuri de masini de colectare sau transport a deseurilor. • stocarea temporara. Pentru stabilirea cantitatii de deseuri livrate de catre vehiculele ce nu detin o astfel de cartela. Insa derularea principiala a incinerarii si fluxul materialelor difera de la o instalatie la alta. Cantarirea vehiculelor se poate face mecanic sau electromecanic. Figura 2. numarul de inmatriculare si datele privind destinatarul facturii.Structura de principiu si modalitatea de funcţionare a unei instalatii de incinerare a deşeurilor este explicata in baza catorva componente si agregate ale instalatiei. Anumite deseuri pot fi indreptate catre locuri de descarcare prestabilite. de la deşeuri solide la deşeuri semilichide si chiar lichide. Un incinerator poate accepta diferite tipuri de deseuri pentru incinerare. iar pentru diversi producatori. respectiv catre o pretratare inainte de a fi incinerate. numai in mica masura. Figura 1. De asemenea. O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de functionare. pH. • tratarea si valorificarea emisiilor. unde sunt salvate greutatea vehiculului gol (in cazul utilajelor cu suprastructura fixa). clor. Sistemele electromecanice s-au impus deoarece inlesnesc o transpunere simpla a valorilor masurate. Pentru vehiculele ce livreaza des deseuri li se pot elibera cartele magnetice. Acestea sunt oferite de numeroşi producatori. De aceea. • alimentarea in unitatea de incinerare. pretratarea (daca este necesara). Schema de functionare a unui incinerator Preluarea deseurilor La preluarea deseurilor are loc mai intai o cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. este necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul cantarit. putere calorica. in functie de tipurile de deşeuri acceptate zona de descarcare trebuie sa prevada toate accesoriile necesare descarcarii acestor deseuri. pietre de calcinare. sulf si altele. • eliminarea si tratarea cenusei reziduale.

iar componentele voluminoase incinerabile trebuie maruntite inaintea incinerarii. in buncar are loc o omogenizare a deşeurilor. care pot fi prevazute la nevoie cu instalatii de aspirare. chiar în rampa de descărcare La maruntirea deseurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de taiere. Daca in palnia de alimentare a unitatii de incinerare trec deseuri voluminoase nemaruntite . Figura 5. iar alimentarea unei instalatii de incinerare a deseurilor trebuie sa fie continua. pe de alta se pot sorta deseurile declarate ca fiind voluminoase la preluare. se poate ajunge la formarea unor dopuri si la nefunctionarea instalatiei. Alimentarea in camera de incinerare Palniile de umplere sunt de regula astfel gradate. Prelucrarea deseurilor municipale se poate realiza prin intermediul sortarii. Vezi brosura privind "Tratarea mecanica a deseurilor"! Capacitatea de prelucrare a instalatiei de maruntire va fi adaptata cantitatii de deseuri voluminoase receptionate anual. astfel incat functionarea instalatiei sa nu poata fi intrerupta. pentru a evita imprastierea emisiilor si a prafului. incat sa asigure o functionare continua prin preluarea capacitatii de productie pe ora a unitatii de incinerare. Vedere pâlnie si put de alimentare cu deseuri a camerei de incinerare . iar pe de alta parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentru incinerare si sortate. Aerul aspirat ori se incinereaza ori se dezodorizeaza printr-un filtru biologic. Figura 4 Exemplu de dispozitiv de mărunțire a deșeurilor voluminoase . astfel deseurile ce nu ard (materialele neadecvate incinerarii. Maruntirea poate avea loc intr-o zona a buncarului rezervata in acest scop sau chiar inaintea intrarii deseurilor in buncar. deoarece livrarea deseurilor are loc discontinuu. Deseurile din palnia de umplere ajung printr-un put de umplere in instalatia de alimentare. sau pot fi indrumate catre o pretratare. cum ar fi materialele inerte.Stocarea temporara. prelucrarea Pentru deseurile livrate trebuie sa existe un loc de stocare temporara. In hala de descarcare si in buncarul de deseuri trebuie mentinuta o presiune mai joasa comparativ cu zona invecinata. Aici pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din deseurile municipale. Buncarul de deşeuri serveşte pe de o parte drept tampon pentru cantitatea de deşeuri. Maruntirea deşeurilor voluminoase inseamna o reducere de volum si astfel o mai buna folosire a spatiului disponibil din buncar si o incinerare mai eficienta a acestor deseuri. In plus. metalele feroase si neferoase) sunt eliminate.

peretii camerei de ardere si in partea superioara un plafon. instalatiile de ardere cu gratar si instalatiile cu cuptor rotativ. barele gratarului sunt miscate continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transferul acestora in cuptor. Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa. pentru a evita palpairea flacarii din camera de incinerare. Gratarul poate fi orizontal sau putin inclinat. de regula.Putul de umplere este prevazut cu o clapeta ce inchide palnia de umplere. Vedere cuptor cu gratar Figura 6. Incinerarea propiu-zisa Pentru incinerarea deseurilor se folosesc. Alimentarea cu aer pentru o incinerare completa . In ambele cazuri. Figura 6. In cazul gratarului inclinat cea mai intalnita versiune este acea a cuptorului cu gratar cu actiune inversa. Instalatiile de alimentare sunt supuse unei presiuni mecanice puternice prin transportul de deseuri si unei presiuni termice prin alinierea directa la gratarul de incinerare. Procesul de incinerare la instalatiile cu gratar Indiferent de sistemul cu gratar folosit. structura de baza a cuptorului este caracterizata de un gratar de ardere la baza.

procedeul de incinerare se imparte in 5 faze. atunci deseurile pot fi aprinse cu ajutorul arzatoarelor de aprindere. ce se intrepatrund in mare masura: • uscarea: in partea superioara a gratarului deseurile se incalzesc pana la peste 100 0C prin intermediul iradierii cu caldura sau a convectiei. Acestea sunt in primul rand umezeala reziduala si gazele reziduale. • gazarea: numai o mica parte din deseurile arse sunt oxidate in procesul de piroliza. Alimentarea cu aer se face atat prin barele gratarului de jos in sus (alimentarea primara). • post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale ramase neincinerate si a CO din emisii exista mereu o camera de post-combustie. Timpul de pastrare in aceasta zona este de minim 2 secunde la 850 0C. Aici se adauga aer sau gaz rezidual desprafuit in vederea realizarii incinerarii complete.. ce au rolul de a preincalzi camera de ardere si de a intretine flacara in cazul unei compozitii mai dificile a deseurilor. Cuptorul este format din 5 zone de combustie. Cand camera de ardere a atins temperatura corespunzatoare. In acest scop sunt instalate arzatoare ce functioneaza cu gaz. ulei.Acestea se observă în figura 7 și sunt descrise mai jos. • degazarea: prin continuarea procesului de incalzire pana la temperaturi de peste 250 0C se exclud materiile volatile. De asemenea.Figura 7. cat si cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prevazute in camera de ardere (alimentarea secundara). Trecerea de la o faza la alta depinde de compozitia si valoarea calorica a deseurilor de incinerat. instalate in camera de ardere. Schema cuptorului cu gratar Cuptorul este format din 5 zone de combustie. Procesul de piroliza are loc la presiune atmosferica scazuta si la cresterea temperaturii. astfel avand loc indepartarea umezelii. • arderea completa: in cea de-a treia parte a gratarului se atinge temperatura de ardere completa a deseurilor. Acestea se observa in figura 7 si sunt descrise mai jos. Pentru pornirea instalatiei este necesara preincalzirea spatiului de ardere. Cea mai mare parte a deseurilor se oxideaza in partea superioara a camerei de incinerare la 1000 0C. praf de carbune sau orice alt tip de combustibil. .

Deoarece compozitia deseurilor varaiaza in limite largi si amestecarea inainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a deseurilor. Deoarece temperaturiile de ardere intr-un cuptor rotativ sunt cu mult mai ridicate instalatiile secundare. de aici fiind preluat si pentru incinerarea deseurilor. cenusa de fund si cenusa recuperata din filtre pot fi reintroduse in cuptorul rotativ pentru aglomerare sau vitrifiere. In cazul unor temperaturi de 1150 °C cenusa este aglomerata. sau echipamentele de recuperare a energiei.Masurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de incinerare in timp si spatiu. iar la temperaturi de 1300 °C cenusa este topita si vitrifiata. dispozitivul de ardere a cenusei poate fi necesar sau nu. acestea intotdeauna trebuie maruntite inainte de incinerare pentru o ardere completa a acestor deseuri. deseurile solide trebuie maruntite inainte de introducerea acestora in cuptor. De asemenea. Vedere schema principiului de functionare a unui cuptor rotativ In functie de tipul instalatiei de alimentare. transferul deseurilor dintr-un capat in altul a cuptorului este realizat usor. trebuie proiectate pentru a rezista la astfel de temperaturi ridicate. . In cazul incinerarii cu cuptor rotativ temperatura atinsa in camera de ardere este mult mai ridicata fata de incineratoarele cu gratar. miscarea gratarelor si masurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situatia de functionare a cuptorului. In functie de temperatura de ardere. Datorita rotirii continue si inclinatiei usoare a cuptorului. cum ar fi camera de post-combustie. In cazul deseurilor voluminoase. Procesul de incinerare la instalatiile cu cuptor rotativ Cuptorul rotativ este intalnit in industria cimentului. Figura 9.

ce poate fi intre 600 . Eliminarea prin gratar are loc exclusiv prin intermediul fortei gravitationale in puturi de cadere. etc. astfel putandu-se transforma intr-o stare pastoasa. de legislatia in vigoare si posibilitatile economice. In acest scop sunt oferite mai multe sisteme de eliminare a cenusei reziduale. sunt asemanatoare.10 % metale feroase si neferoase.Indiferent de cuptorul ales pentru incinerarea deseurilor. dependente in parte de sistemul de tevi folosit.5 % material neincinerat. Figura 10. oxizi de aluminiu si fier.900 0C. urmatoarele trepte intalnite in procesul de incinerare a deseurilor. Printr-un surplus de aer prea scazut se poate atinge punctul de inmuiere a cenusei reziduale (950 . Stingerea cenusei reziduale se poate face prin sisteme cu apa. • 5 . Vedere schema dispozitiv de eliminare a cenusii Metodele de tratare ale cenusei reziduale depind de componenta deseurilor incinerate. cum ar fi eliminarea cenusei. • 80 . Cenusa reziduala se elimina la capatul gratarului de incinerare si trebuie transportata. recuperarea energiei. in general.1000 0C). urmatoarele • 3 .7 % granule mari. Principalele metode de tratare a cenusei reziduale sunt: • imbatranirea cenusei reziduale . La incinerarea deseurilor apar diverse reziduuri solide si lichide. Ea consta in principal din material neincinerabil cum ar fi silicati nedizolvabili in apa. ce duc direct la instalatiile de eliminare a cenusei reziduale. tratarea emisiilor. respectiv eliminarea cenusei reziduale Cenusa reziduala rezulta in urma incinerarii. Figura 11. Cele mai importante cerinte de la aceasta instalatie de eliminare sunt evitarea dopurilor la eliminarea cenusei reziduale precum si impiedicarea infiltrarii de aer fals. Cenusa reziduala pura contine. • 7 .83 % granule fine. Tratarea. Exemple de instalatii de eliminare a cenusii cu apa Problema principala la eliminarea prin gratar consta in temperatura ridicata a cenusei reziduale.

Cenusa nu poate fi utilizata in umplerea zonelor cu o panza freatica bogata. aceasta reducere a temperaturii este necesara si din motive tehnice procedurale. 400 0C) in vederea producerii de curent. in care caldura fumului (energie cinetica = energie a caldurii) se transfera intr-un purtator de caldura adecvat (abur sau apa). de drumuri. Drept instalatie de transfer al caldurii serveste un cazan.2. . ce pot conduce la acumulari ce minimizeaza durata de transport. • randamentul de producere a aburului: 65 . deoarece procedeele de purificare a fumului necesita temperaturi sub 350 0C.250 0C). Resursele energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate formele care contin inca un potential energetic ce poate fi utilizat in trei directii: termica. electroenergetica si combinata. sunt necesare o serie de masuri. etc.20 bar. puterea calorica inferioara a acestora si randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare si cazan recuperator. • ventilatie. de pereti de protectie. • producerea de abur pe tona de deseuri: 1. Folosirea caldurii de incinerare pentru producerea de abur este categoric influentata de imprejurimi. O alta particularitate la incinerarea deseurilor consta in transportul mare de praf a fumului ce trebuie racit.5 . partial combinata cu incalzirea la distanta. Absolut necesara este racirea fumului rezultat in urma incinerarii deseurilor menajere de la 1000 1200 0C pana la 200 . adica prin schimbatoare de caldura recuperative aer-apa respectiv abur. Urmatoarele valori pentru obtinerea energiei din incinerarea deseurilor stau la baza datelor de pornire medii pentru instalatiile moderne de incinerare a deseurilor: • valoarea calorica inferioara a deseurilor (Hu): 9. Pentru evitarea impuritatilor de fum la cazan. Valoarea calorica viitoare a deseurilor va fi probabil mai mare decat cea de azi. In instalatii mai mici se produce in principal abur cu parametri mai scazuti (15 . • de incalzire.10 MJ/kg. • producerea de curent electric pe tona de deseuri.400 kWh. Cantitatea de energie recuperata este data de produsul dintre masa deseurilor tratate. Racirea fumului provenit de la incinerarea deseurilor are loc de obicei indirect.• separarea materialului fin • vitrificare. ce se foloseste direct in scopuri de incalzire sau in domeniul industrial sub forma de caldura de proces. 200 . folosindu-se randamentele pentru producerea aburului si pentru curent la functionarea in condens: 350 .300 C.4 tone.9 . In instalatii mai mari se produce in principal abur de calitate relativ ridicata (40 bar. Tratarea si valorificarea altor emisii Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. Acest fapt este dovedit de cercetari ce determina influenta diverselor cote de reciclare asupra valorii calorice a deseurilor reziduale. Figura 12 Vedere cenusă de fund Utilizarile ulterioare ale cenusei reziduale tratate pot fi: material de umplutura pentru constructii de baraje.76 %. • alimentarea cu apa calda menajera a consumatorilor urbani. • climatizare. Recuperarea sub aspect termic are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obtinute in instalatiile recuperatoare de caldura pentru alimentarea cu caldura a proceselor: • tehnologice.

La piroliza. din cauza diverselor probleme si a redusei disponibilitati. La purificarea fumului se efectueaza mai intai o eliminare a materialelor sub forma de particule. epurarea gazelor reziduale este cea mai importanta posibilitate de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator. gazare si incinerare au loc intr. de conditiile de incalzire ale temperaturii de degazare si de durata reactiei. CO2. Epurarea gazelor reziduale Dupa arderea completa. Insa se are in vedere utilizarea pirolizei in combinatie cu incinerarea la temperaturi inalte. minimizarea si epurarea apelor uzate evacuate din instalatii. murdarirea instalatiilor). gazele pirolitice obtinute se vor folosi intr-o a doua etapa procedurala la incinerarea si vitrifierea cocsului pirolitic. Degazarea Degazarea sau piroliza reprezinta descompunerea termica a materialului organic. pentru a nu solicita acest din urma procedeu. Piroliza si gazarea deseurilor Piroliza este cunoscuta din tehnica procedurala industriala. Instalatiile moderne de purificare a fumului vor indeparta materialele nocive din fum pe cat posibil cantitativ. La o incinerare conventionala. eliminandu-se compusi. De aceea ele sunt structurate in mai multe etape si necesita un mare efort financiar. Aparatura de urmarire a instalatiilor este necesara pentru monitorizarea exploatarii corecte a arderii.Ca aspect energetic este interesanta incinerarea namolurilor din statiile de epurare. Cu ajutorul pirolizei deseurilor s-a urmarit un scop asemanator cu cel al incinerarii. • evitarea. deoarece conditionarea. • posibilitatea recuperarii energiei si materiei prime. astfel incat degazarea si gazarea sa devina procedee de tratare a deseurilor de sine statatoare. cum ar fi oxigenul. • tipul. Volumul deseurilor se reduce considerabil si se transforma intr-o forma ce face posibila o depozitare fara impact semnificativ asupra imprejurimilor. Pentru separarea substantelor din gazele reziduale evacuate din camerele de ardere a incineratorului sau de la boiler. Prin transformarea pirolitica a deseurilor iau nastere diverse produse dependente de componenta materialului initial. Materialele nocive apar in forma gazoasa sau sub forma de particule de impuritati. pot fi utilizate mai multe procedee. aburul etc. de parametrii de functionare ai instalatiei. • concentratiile maxime admisbile ale poluantilor in gazele epurate. se efectueaza inaintea spalarii fumului. Dupa alegerea aparaturii si a punctelor de amplasare a aparaturii trebuie acordata atentie reproductibilitatii adecvate si fiabilitatii functionale necesare a aparaturii. pentru alegerea si proiectarea carora trebuie luate in considerare urmatoarele elemente: • substantele poluante specifice din gazele reziduale. • disponibilitati de suprafete pentru depozitarea reziduurilor. uzura. Piroliza ca instalatie de tratare a deseurilor nu s-a putut impune in fata incinerarii deseurilor. • temperatura gazelor la evacuarea din cosul de dispersie. In ceea ce priveste tratarea deseurilor s-au dorit printre altele urmatoarele avantaje ale pirolizei: • procedee necomplicate. • evitarea in mare masura a impactului asupra mediului. Urmatoarele produse finite pot aparea: . • flexibilitate fata de diversele si schimbatoarele componente ale deseurilor. • posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile in mod energetic. In intervalele de temperatura intre 150 . iar apoi o indepartare a impuritatilor gazoase. volumul si schimbarile continutului gazelor reziduale. • probleme in functionare (coroziune.900 0C se elimina materii volatile. adica indepartarea impuritatilor sub forma de particule. Nivelul de monitorizare si urmarire a acesteia depinde de tipul de deseu incinerat si de cerintele legale. procesele de uscare. Aici. procedurii de abur si nivelului de epurare a gazelor reziduale si pentru prevenirea aparitiei de situatii neprevazute in functionare. care sa poata functiona si cu cantitati mici de prelucrare de pana la 10 tona/h. aerul. degazare. Eliminarea prafului. iar compusi de carbohidrati se descompun. asanarea si uscarea namolului necesita o alimentare ridicata cu energie la un nivel scazut.o singura camera. Aceasta combinatie are sens in special sub aspectul unei folosiri asigurate de caldura. recuperarea si depozitarea reziduurilor. unele dintre aceste procese partiale pot fi executate in reactori separati. • evitarea.

apa de condens cu impuritatile dizolvate in ea. • conservarea resurselor de materii prime necesare pentru producerea energiei. etc. este un procedeu de sine statator. in principal. considerate materia prima pentru sistemele industriale de ardere si sunt folosite numai in calitate de combustibili alternativi. Apa reziduala provenita din piroliza paraseste reactorul sub forma de abur si apare dupa racirea gazului drept condensat. • cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce intr-o forma utilizabila sistemelor de ardere particulare in instalatiile utilizate in centrale. Pentru unele produse provenite din piroliza exista o piata limitata. deoarece astfel se poate valorifica si caldura. Apele reziduale cu continut organic mare. In schimb. ce transforma reziduurile carbonizate in alte produse gazoase. Este de dorit o valorificare imediata a gazelor intr-o camera de ardere ulterioara. In special uleiurile provenite din degazarea anvelopelor uzate se pot folosi drept materie prima in industria chimica sau petroliera. Coincinerarea in centralele electrice Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate pentru folosirea eficienta a combustibililor conventionali. sticla. insa si un proces partial al incinerarii. aburi. in functie de solutia gazanta. apa de descompunere si apa de incinerare. gaze de ardere. Conditia este insa ca instalatia pirolitica sa se afle in apropierea instalatiei prelucratoare de ulei. Folosirea deseurilor in sistemele de ardere industriala se numeste coincinerare. Apa reziduala provenita din piroliza Apa reziduala provenita din piroliza se compune din umiditatea deseurilor. in special in cazul pirolizei deseurilor necesita o pretratare chimico-fizica. metale. materii prime sub forma de asfalt. datorita densitatii lor precum si proprietatilor lor chimice si fizice. Acelasi lucru este valabil si pentru gazul pirolitic. care este insa cu o valoare calorica scazuta. de regula. Avantajele coincinerarii: • reducerea cantitatii de deseuri depozitate. Produsele ivite ca urmare a gazarii sunt. • valorificarea energetica a deseurilor acolo unde valorificarea materiala nu este posibila. O alta posibilitate a evitarii materialelor nocive in apele reziduale este descompunerea termica a gazelor de ardere mocnita. Insa ele pot fi adaptate si pentru utilizarea combustibililor alternativi. Reziduurile solide din procesul de gazare sunt similare celor provenite din incinerare. Folosirea deseurilor si a combustibililor alternativi este limitata de urmatoarele elemente: • posibilitatile de stocare a acestora in centralele electrice. Gazarea Gazarea se refera la conversia la temperaturi inalte a materialelor cu continut de carbon in combustibil gazos. sunt folositi tot mai mult ca inlocuitori in procesele industriale. la fel ca si piroliza. gaz slab. deoarece materialele nocive pot fi reduse in instalatii de epurare biologice numai partial. Gazul de generator prezinta o valoare calorica mai scazuta decat gazul pirolitic. fabricile de ciment si otelarii. un mare numar de deseuri de productie sunt folosite in sistemele de ardere industriala. Gazarea difera de piroliza prin faptul ca se adauga gaz reactiv. reziduuri cum ar fi cocs.1100 0C livreaza cea mai mare cantitate de gaz. in centralele electrice. mai putin apa care s-a consumat in timpul reactiei. Energia necesara reactiei pentru procesul de gazare se produce prin incinerarea partiala a materialului organic in interiorul reactorului. insa comparativ cu volumul deseurilor intrate in proces. ce trebuie utilizat partial la incalzirea propriului proces de piroliza. Procedeele executate la temperatura inalta in intervalul de temperatura intre 800 . Deseurile municipale nu sunt. rezulta un volum de gaz mai mare decat la piroliza. Gazarea. • • • . nisip etc. ulei. ele prezinta un continut ridicat de cenusa si unul scazut de carbon. Coincinerarea deseurilor De cand deseurile si combustibilii alternativi produsi din acestea prin diferite metode de tratare au fost acceptati ca surse de energie.combustibil respectiv.

deoarece deseurile utilizate in producerea clincherului pot schimba concentratia anumitor elemente in produsul final. se afla in contact direct cu namolul si preiau apa ce se evapora din acesta. obtinerea clincherului este un proces de conversie in care materialele folosite (combustibili si materii prime) sunt consumate sau integrate in produsul final. Caracteristicile combustibililor alternativi utilizati in fabricile de ciment trebuie stabilite clar. caldura este condusa direct catre materialul de uscat. • fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic in clincher a elementelor aflate in concentratii foarte mici. un condensator realizeaza condensarea aburului in exces. Procedee de uscare a deseurilor In cadrul procedeelor de uscare cea mai mare importanta a obtinut-o uscarea namolului. La sistemele deschise. Datorita temperaturilor inalte din cuptorul de ciment. 2.comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie. Indiferent de metoda de fabricare. • uscator cu pat fluidizat. • uscator cu disc. cum ar fi uscarea cu pat fluidizat cu recirculare de vapori. iar mediul fluidizant (abur supraincalzit) este introdus in circuitul procedural. Namolul si mediul de incalzire sunt separate prin diferite tipuri de pereti. in cazul utilizarii combustibililor alternativi. gazele reziduale inca fierbinti parasesc uscatorul impreuna cu aburul. In cazul namolului mirositor se recomanda utilizarea unui proces indirect de uscare. Figura 13. respectiv reducerea procesului de combustie prin depunerea pe peretii cuptorului. La uscarea cu transmitere. Uscarea cu transmitere: . ar fi: • prelungirea timpului de stationare a gazelor reziduale in cuptorul rotativ la temperaturi de peste 1200 °C. continutul organic al combustibililor alternativi este distrus in totalitate. Cateva caracteristici ale procesului de fabricare a clincherului. aparitia coroziunii si influentarea sistemelor de epurare a gazelor reziduale. Aici apa transformata in abur poate fi condensata. La uscarea cu contact. aburul supraincalzit ori vapori sau aerul. La alegerea procedeului este important daca namolul este puternic mirositor sau nu. • folosirea cenusei rezultate de la arderea combustibililor alternativi ca parte componenta a clincherului impreuna cu alte materiale. Mirosurile sunt astfel in mare parte excluse. Tipuri de tehnologii de uscare • In functie de alimentarea cu caldura se regasesc in principal urmatoarele tehnologii de uscare: 1. La sistemele inchise cu abur supraincalzit. mediile de uscare cum ar fi gazele reziduale. Uscarea cu contact: • uscator cu pelicula. Materia prima pentru producerea clincherului este uscata si incalzita pana la 1400 °C si datorita reactiilor chimice ce au loc se formeaza clincherul de ciment. Coincinerarea in cuptoare de ciment Un aspect esential in fabricarea cimentului il reprezinta producerea clincherului in cuptorul rotativ.

materiale absorbante. in vederea valorificarii materiale a acestuia in agricultura ca ingrasamant sau in vederea valorificarii energetice a acestuia in incineratoare. industrie. • uscator cu banda. inclusiv deseurile periculoase. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. cuptoare de ciment. • • • Figura 15. industrie si institutii + deseuri din gradini si parcuri + deseuri din piete + deseuri stradale + deseuri voluminoase. pot fi dezodorizate prin coincinerare in generatorul de caldura.cu exceptia ambalajelor din deseurile industriale si a codurilor 15 02 02 si 15 02 03. inclusiv fractiuni colectate separat. uscator cu etaje.uscator cu cilindru rotativ. La uscarea namolului din statiile de epurare rezulta si alte substante volatile. 20 Deseuri municipale si asimilabile din comert. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 15 Ambalaje. nespecificate in alta parte . Aceste uscatoare au rol de a reduce umiditatea din namolul orasenesc intr-un timp scurt. Gazele ce nu pot fi condensate. Vedere schema uscator cu etaje DEFINITII • deseuri municipale = deseuri menajere de la populatie + deseuri asimilabile din comert. uscator cu suspensii. • fractie organica = fractie biodegradabila . materiale de lustruire. filtrante si imbracaminte de protectie. institutii. etc. centrale electrice.

a adezivilor. pastei de hartie. filtrante si îmbracaminte de protectie. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. materiale de lustruire.cu excepţia ambalajelor din deşeurile municipale 16 Deseuri nespecificate in alta parte . nespecificate în alta parte . cleiurilor si cernelurilor tipografice 09 Deseuri din industria fotografica 10 Deseuri din procesele termice 11 Deseuri de la tratarea chimica a suprafetelor si acoperirea metalelor si a altor materiale.. categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 17 Deseuri din constructii si demolari (inclusiv pamant excavat din amplasamente contaminate) • deseuri municipale periculoase = detergenti si dezinfectanti + vopsele. lacuri si diluanti + baterii si acumulatori uzati + pesticide si ierbicide + alte chimicale + becuri si tuburi fluorescente + echipamente electrice si electronice + medicamente.cu exceptia codului 02 01 06 03. purificarea gazelor naturale si tratarea pirolitica a carbunilor 06 Deseuri din procese chimice anorganice 07 Deseuri din procese chimice organice 08 Deseuri de la producerea. altele decat cele specificate la 20 01 25 20 01 27 Vopsele. 16 06 02 sau 16 06 03 si baterii si acumulatori nesortati continand aceste baterii 20 01 35 Echipamente electrice si electronice casate. acvacultura. categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 19 08 05 Namol orasenesc de la epurarea apelor uzate menajere • deseuri din constructii si demolari = deseuri rezultate in urma reabilitarii infrastructurii existente. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 02 Deseuri din agricultura. adezivi si rasini continand substante periculoase 20 01 29 Detergenti cu continut de substante periculoase 20 01 31 Medicamente citotoxice si citostatice 20 01 33 Baterii si acumulatori inclusi in 16 06 01. lacuri si emailuri vitroase). de la statiile de epurare a apelor uzate si de la tratarea apelor pentru alimentare cu apa si uz industrial . inclusiv deseurile periculoase. silvicultura. respectiv in urma reconstruirii si extinderii retelei de transport. inclusiv deseurile periculoase. blanariei si textila 05 Deseuri de la rafinarea petrolului. horticultura. altele decat cele specificate la 20 01 21 si 20 01 23 cu continut de componenti periculosi 20 01 37 Lemn cu continut de substante periculoase • deseuri de productie = deseuri rezultate direct din procesele de productie. hartiei si cartonului 04 Deșeuri din industriile pielariei. de la prepararea si procesarea alimentelor . prepararea. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 20 01 13 Solventi 20 01 14 Acizi 20 01 15 Baze 20 01 17 Substante chimice fotografice 20 01 19 Pesticide 20 01 21 Tuburi fluorescente si alte deseuri cu continut de mercur 20 01 23 Echipamente abandonate cu continut de CFC (clorfluorocarburi) 20 01 26 Uleiuri si grasimi.. furnizarea si utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele. cerneluri. in urma demolarii si construirii de cladiri noi.cu excepţia codurilor 16 04 şi 16 10 19 Deseuri de la instalatii de tratare a reziduurilor. inclusiv deseurile periculoase. tratarea mecanica si fizica a suprafetelor metalelor si a materialelor plastice 13 Deseuri uleioase si deseuri de combustibili lichizi 14 Deseuri de solventi organici. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. agenti de racire si carburanti 15 Ambalaje.cu excepţia codului 19 08 05 • .namol orasenesc = namolul rezultat de la epurarea apelor uzate orasenesti.Deseuri de la prelucrarea lemnului si producerea placilor si mobilei.. vanatoare si pescuit. hidrometalurgie neferoasa 12 Deseuri de la modelarea. materiale absorbante. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. inclusiv deseurile periculoase.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful