CURS 1 Definiţia deşeurilor Creşterea continuă a efectivului populaţiei umane determină creşterea producţiei, implicit creşterea consumului de resurse

, generând un impact semnificativ asupra mediului. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat noi tehnici, diferite tehnologii sofisticate, cu scopul de a-şi satisface nevoile primare însă nu numai, ci mergând pe ideea creşterii confortului, a dezvoltării economice. Fabricarea oricărui produs presupune generarea anumitor presiuni asupra mediului, de la consumul resurselor naturale până la eliminarea acelor părţi ce nu mai pot fi utilizate denumite deşeuri. Interdependenţa dintre creşterea economică şi impactul activitaţilor economice asupra Capitalului Natural, datorită consumului de resurse şi implicit generarea deşeurilor ridică probleme la nivel global. Cherubini şi colab. (2008) afirmă că „Ecosistemele reciclează orice tip de deşeuri, şi conceptul însuşi de deşeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment. Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în aşa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maxim de eficienţă astfel încât nu rămâne nici o resursă neutilizată.” Aşadar, sistemele ecologice sunt capabile să recicleze si să utilizeze resursele cu maxim de eficienţă, însă intervenţiile antropice perturbă toate procesele „...procesele din ecosistemele naturale au un pregnant caracter ciclic. Spre deosebire de această situaţie, deşeurile activităţilor umane se acumulează în mare masură, neputând fi reintroduse în ciclurile biogeochimice în ritmul în care sunt produse." (Botnariuc şi Vadineanu, 1982). Acest fapt impune adoptarea politicilor coerente însoţite de eforturi economice şi sociale în vederea unei utilizări raţionale a resurselor naturale. Producţia şi utilizarea resurselor variază semnificativ de la o ţară la alta. Conform statisticilor EEA (European Environment Agency), se consideră următoarele sectoare economice, in ceea ce priveşte impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile de transport şi agricultură, însă şi mineritul, construcţiile precum şi diferitele activităţi industriale au un impact semnificativ asupra Capitalului Natural. În ceea ce priveşte eficienţa utilizării resurselor pe cap de locuitor, aceasta variază de asemenea, fiind de câteva ori mai mare în Europa de Vest şi Centrală faţă de Europa de Sud Est. Mai grav este faptul că se preconizează o creştere a utilizării resurselor spre anul 2020; consumul familial pe cap de locuitor este în creştere în toate ţările europene, atingând în ţările din Europa de Vest şi Centrală un nivel de circa patru ori mai mare decât din Estul Europei. Această situaţie este explicată de gradul de dezvoltare socioeconomic ale ţărilor respective, astfel, dacă în ţările mai sărace majoritatea populaţiei cheltuieşte puţin peste bunurile strict necesare, ţările dezvoltate îşi permit diferite tipuri de consum si confort. Consumul şi producţia, respectiv utilizarea resurselor implică seturi de activităţi în urma cărora rezultă deşeurile. Ciclul de viaţă al produselor de la extracţia resurselor la producţie şi consum, până la eliminarea deşeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Fig.1.). Ciclul de viaţă de la extracţie la producţie, consum şi deşeuri (Mediul în Europa la a patra evaluare,Nr. 1/2007,

După cum se observă, generarea fluxului de deşeuri este direct corelată cu activităţile de producţie si consum, fapt care nu poate fi evitat, însa se pune problema epuizării resurselor, a deteriorării mediului, şi mai ales a prosperităţii speciei umane. O utilizare durabilă a resurselor, evaluarea impactului asupra mediului a fiecărei activităţi antropice de la proiectarea produselor până la eliminarea lor sub formă de deşeuri, şi revalorificarea acestora din urmă sub formă de materie secundară şi energie sunt probleme ridicate la nivel global. Problema deşeurilor poate fi mai bine abordata cu ajutorul metodelor ce cuprind toate etapele ciclului de viaţă ale deşeurilor, adică o abordare integrată, respectiv studiul deşeurilor de la generarea produselor pană la depozitarea lor ca deşeuri; („from cradle to grave”). Fluxul de deşeuri (prelucrat după State of the environment report No 3/2003

Gestionarea deşeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea acţiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societăţii civile cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului şi de asemenea colaborarea intre state. De-a lungul timpului, această problemă s-a acutizat, mai ales in ultimele 2 secole, s-au dezvoltat diferite metodologii, accentuânduse o abordare integrată, considerând minimizarea cantităţii de deşeuri, gradul de poluare provocat şi mai nou, importanţa deşeurilor ca materii secundare. Însă şi in zilele noastre, până şi cele mai dezvoltate ţări întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deşeurilor, respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra Capitalului Natural este importantă raportarea la o scară adecvata de timp şi spaţiu si bineînţeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative. În orice caz primul pas care trebuie făcut este acela de a identifica principalele tipurile de deşeuri, de a le încadra într-o categorie. Un material poate avea calitatea de produs, subprodus sau deşeu. Produsul este materialul principal (primar), cel care face obiectul activităţii tehnologice de bază. Subprodusul este un produs secundar intr-un proces de fabricaţie (al unui produs primar), adică este un material auxiliar, care rezultă ca insoţitor al produsului primar şi care, in urma unor prelucrări, poate fi reintrodus in fluxul de fabricaţie al produsului primar sau poate să constituie material primă pentru alte industrii. Deşeul reprezintă materialul refolosibil sau nu, care nu mai poate fi valorificat direct in procesul tehnologic prin care a fost produs, necesitand depozitarea in condiţii de asigurare a protecţiei mediului. Deşeul ultim (reziduul) reprezintă un material, produs sau substanţă obţinute in urma unui proces de producţie, transformare sau utilizare, ce nu mai poate fi valorificat prin reciclare sau reutilizare, necesitand depozitarea in condiţii de protecţie a mediului. In concluzie, prin deşeu (conform legilor in vigoare) se inţelege orice produs (substanţă) auxiliar, rezultat in urma unui proces biologic sau tehnologic, care nu mai poate fi folosit ca atare şi pe care deţinătorul nu-l mai utilizează sau pe care are intenţia ori obligaţia să nu il mai utilizeze. Clasificarea deşeurilor La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deşeurilor precum şi metode standard de gestionare a deşeurilor, sarcină ce întâmpină dificultăţi datorită unor cause cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio-economică a unor state. Ca un exemplu concludent, în România pâna în anul 2007, anul aderării la UE, nu a existat o bază credibilă de date, pentru monitoringul deşeurilor la nivel naţional. Deşeurile pot fi clasificate in funcţie de mai multe criterii:

• în funcţie de provenienţa lor; • în funcţie de consistenţă; • în funcţie de biodegradabilitatea lor. După sistemul EEA (European Environment Agency) deşeurile pot fi impărţite în următoarele categorii: deşeuri periculoase; deşeuri municipale; nămoluri de epurare; deşeuri de la ambalaje, deşeuri de la producerea energiei electrice, deşeuri electronice. 1) O primă clasificare a deşeurilor, după destinaţie, arată constituirea a două subgrupe: deşeuri recuperabile şi deşeuri irecuperabile (reziduuri). 2) Din punct de vedere chimic, deşeurile se impart in: deşeuri organice şi deşeuri anorganice. 3) După caracteristicile principalilor constituenţi, deşeurile pot fi: - deşeuri combustibile: hartie, cauciuc, mase plastice, lemn etc. - deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe etc. - deşeuri inerte: metale, sticlă, ceramică etc. - deşeuri fine: cenuşă, zgură, praf, pămant etc. 4) Din punct de vedere biologic, se deosebesc: - deşeuri biodegradabile, adică acele deşeuri care sunt descompuse de bacteriile aerobe şi anaerobe; - deşeuri nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice. 5) Din punct de vedere al naturii şi locului de producere, deşeurile se clasifică: a) Deşeuri menajere, adică acele deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acestea (inclusiv deşeurile metabolice şi deşeurile periculoase componente); b) Deşeuri stradale, care sunt specifice căilor de circulaţie publică şi provin din activitatea cotidiană a populaţiei, de la intreţinerea spaţiilor verzi, de la animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă; c) Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, adică deşeurile provenite de la mica sau marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau admmistrativ care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putand fi colectate, transportate, prelucrate şi depozitate impreună cu acestea; d) Deşeuri voluminoase sunt deşeuri solide de diferite provenienţe, care din cauza dimensiunilor nu pot fi prelucrate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, necesitand o tratare diferenţiată; e) Deşeuri din construcţii, adică deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile; f) Deşeuri agricole, provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii animaliere, deşeuri de la abatoare şi din industria de prelucrare a cărnii, peştelui, laptelui,

Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale. are un potenţial mare de poluare. corozive. dăunează plantelor. Deşeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanţelor toxice conţinute. industria forestieră. Diferitele activităţi industriale constituie surse de poluare. fluoruri. Printre aceştia putem enumera: fenoli. cianuri. provenite din activitatea spitalelor. Deşeuri ce provin din minerit În urma extracţiei de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale. care are doua mari ramuri: producerea de energie şi energetic nucleară. ridică mari probleme. introduse in mediul inconjurător. în procesul de producere a energiei electrice se consideră în primul rând depozitarea haldelor de steril. h) Deşeuri spitaliere. materiale plastice. solvenţi cloruraţi. inflamabile. Deşeuri din construcţii şi demolări . industria băuturilor. poluează ecosistemele terestre. a apelor subterane dar şi emisiile din procesul de rafinare al petrolului. Atunci când vorbim despre industria prelucrătoare considerăm diferitele activităţi de producţie: din industria alimentară. mai ales metalele grele. radioactive sau de altă natură care. aldehide. minereuri ce nu mai sunt utilizate. apele de suprafaţă şi cele subterane (prin scurgeri şi infiltrări) şi cel mai grav este faptul ca efectele persistă timp îndelungat. industria textilă.legumelor etc. Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt în ultimul secol. animalelor sau omului. Industria chimica. genereaza compuşi chimici organic şi anorganici toxici. g) Deşeuri industriale. i) Deşeuri periculoase. însă generarea şi depozitarea deşeurilor radioactive rezultate. Industria energetică.). zguri. foarte periculoase. unităţilor sanitare şi care sunt incinerate in crematoriile spitalelor. care au un impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre. rezultate în urma exploatării cărbunilor. marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei ramuri. care poluează toate tipurile de ecosisteme. care cuprind deşeurile toxice. fragmente de roci. care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt depozitate în halde de steril. până la depozitarea materialelor reziduale. În ceea ce priveşte problema generării deşeurilor. explozive. care cuprind deşeurile rezultate din desfăşurarea proceselor tehnologice. de la procesul de exploatare a materiei prime şi prelucrare. are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra sănatăţii umane. pesticide. infecţioase. importante de luat in calcul.

. tratarea şi depozitarea lor reprezintă una dintre cele mai actuale probleme economice şi ecologice ale societăţii contemporane. şcoli. renovărilor de clădiri. chiar şi de la o regiune la alta. deşeurile municipal sunt considerate a fi acele deşeuri rezultate din gospodării. Deşeuri generate din activităţi medicale Deşeurile medicale infecţioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului cât şi asupra sănătăţii umane. mase plastice. ele sunt depozitate. nu numai activitatea creatoare de bunuri. ci chiar confortul şi sănătatea speciei umane. intreprinderi mici. inutile. prin acumulare. Pentru aceasta el are nevoie de energie. în al cărei proces omul transformă materii prime sau produse de nivel calitativ inferior în produse de nivel calitativ superior. Un material foarte periculos se consideră a fi azbestul. dar şi acelea colectate de la instituţii. Europe's environment: the third assesment). acestea sunt constituite din resturi vegetale. noxe. lenjerie. de cele mai multe ori toxice. lamele. cuţite şi deşeuri menajere: deşeuri din hârtie. deşeuri menajere. în general variază de la o ţară la alta. colectate de municipalităţi. deşeuri care sunt similare cu cele colectate de la gospodării. aşadar.Aceste deşeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii. dejecţiile animalelor. Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehnice Activităţile agricole generează de asemenea deşeuri. Deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă o buna sursă de materie secundara. însă. din păcate nu toate ţările le reciclează. sticla. Ele pot fi grupate în trei mari clase: deşeuri infecţioase. deşeuri înţepătoare: seringi. constituind surse de poluare. Conform EEA. . Deşeuri municipale Nu există o definiţie unanim acceptată în ceea ce priveşte deşeurile municipale. PROBLEMA DEŞEURILOR SUB ASPECT ECONOMIC ŞI ECOLOGIC Deşeurile apar ca rezultat al activităţii omului. demolării. manuşi chirurgicale etc. carton. ace. iar reciclarea. si necesită o atenţie deosebită din cauza faptului că pot reprezenta o sursă de ingraşăminte sau pot fi folosite ca şi combustibili însă numai dacă sunt gestionate corect. Aceste deşeuri. bandaje. unde intră tifoane. poluanţi pun în pericol. Aceste deşeuri trebuiesc neapărat sterilizate. ce provine din renovarea sau demolarea construcţiilor vechi (EEA. Societatea umană are ca sursă primordială de existenţă munca. mărunţite şi apoi depozitate. Obligatoriu însă din această activitate apar produse secundare.

respectiv restul de minereu îmbibat cu substanţe toxice care rămâne după separarea metalului. În ţările în curs de dezvoltare acest material este deversat. acumulează apa pe care o furnizează în anotimpurile secetoase şi reglează regimul pluviometric. . Cantitatea de deşeuri solide produsă de ţările dezvoltate este foarte mare (430 – 800 kg/an pe cap de locuitor) şi în continuă creştere. continuă să se răsfrângă asupra pădurilor având consecinţe ambientale grave. adesea. ateliere auto. datorită distrugerii ambientale. Cererea de produse din lemn şi hârtie. în lacurile din America s-au acumulat munţi de deşeuri industriale şi doar măsurile excepţionale au permis ameliorarea situaţiei ecologice. ceea ce a redus diversitatea speciilor. Unităţile miniere folosesc chimicale toxice. găzduind peste % din speciile de pe glob. Pădurile sănătoase asigură servicii vitale în cadrul ecosistemelor: de pildă stăvilesc eroziunea. materiile plastice. în cea mai mare parte. Proporţii catastrofale au luat deversările industriale în râul Rein. Tratarea cu neglijenţă a reziduurilor industriale are urmări medicale. dioxina etc. Deşeurile periculoase sunt formate. în locuri din apropierea oraşelor sau pe raza unor periferii aglomerate. Chimia modernă a pus în folosinţă noi chimicale sintetice.Actualul flux de materiale este nedurabil. plantaţiile forestiere cu o singură specie au înlocuit codrii seculari. Aproape două treimi din deşeuri sunt depozitate în locuri neamenajate. unde face să prolifereze şobolanii şi insectele transmiţătoare de diferite boli parazitare. Pădurile reprezintă habitatul unei game diverse de organisme vegetale şi animale. care nu sunt atât de omniprezente pe cât sunt de persistente.se menţin activ în mediu mulţi ani.. Depozitarea necondiţionată a deşeurilor industriale constituie o problemă globală. extracţiei. vieţuitoare şi mediu. este descărcat. cu consecinţe devastatoare. de exemplu. adesea cu consecinţe necunoscute. iar în multe părţi ale lumii. în industria chimică. Sterilul. Deoarece se degradează încet. prelucrării şi depozitării deşeurilor. POP se adună în ţesuturile grase când trec în lanţul alimentar. mercur şi acid sulfuric pentru a separa metalul din minereu. făcând necesară aplicarea insecticidelor. printre care se numără pesticidele. iar un sfert din acestea sunt deversate în ocean. Tăierile realizate pentru obţinerea produselor din lemn ameninţă peste 70% din pădurile virgine mari rămase pe planetă. Produşii organici persistenţi (POP). Deşeurile solide menajere de asemenea provoacă o gamă de probleme specifice. industria metalurgică. rafinării. Dezvoltarea industrială şi ridicarea standardelor de viaţă a unei părţi a populaţiei a impus utilizarea unor substanţe chimice periculoase pentru om. provocând perturbări în sistemele endocrin şi reproducător. adesea. benzinării etc. ca: cianură. direct în lacuri sau râuri. ambientale şi economice teribile în multe regiuni ale lumii.

în vederea valorificării sau eliminării acestora. modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la acesta.  Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare.  Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor. având urmări ambientale. condus. trebuie să se efectueze numai pe bază de contract. livrarea şi primirea deşeurilor de producţie. de obicei. introduce ca activitate în cadrul serviciului de salubrizare a localităţilor (serviciu public local de gospodărie comunală. (2) primăria indică amplasamentul pentru eliminarea deşeurilor precizate la alin. în vederea eliminării lor. pe baza unui contract. 101/2006 privind organizarea serviciului de salubrizare a localităţilor care abrogă începând cu anul 2007 martie. pe de o parte datorită campaniilor de informare a populaţiei (conştientizarea necesităţii reducerii. organizat. reglementat. Doar în ultimii ani viteza de creştere a cantităţilor de deşeuri pe cap de locuitor a început să scadă în ţările dezvoltate. de cei care execută lucrările de construcţie sau de demolare ori de o altă persoană. dacă nu sunt căptuşite bine gropile de gunoi permit scurgeri descendente care contaminează sursele de apă subterane. Toate aceste directive au fost transpuse în legislaţia română. sunt îngropate sau incinerate. CURS 2 Prevederi legislative Legislaţia europeană care include prevederi relevante referitoare la planificarea deşeurilor este reprezentată de:  Directiva 2006/12/CE privind deşeurile. monitorizat şi controlat de . refolosirii şi reciclării) şi pe de altă parte. deşeurilor menajere. (3) producătorii şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să asigure valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea deşeurilor proprii unor unităţi autorizate. OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor.În ţările industrializate deşeurile menajere solide. De exemplu.  Directiva 91/689/CEE privind deşeurile periculoase. deşeurilor de construcţie şi de la demolări şi deşeurilor periculoase. Legea 27/2007 pentru modificarea OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor prevede: (1)deşeurile depuse în depozite temporare sau deşeurile de la demolarea ori reabilitarea construcţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri. Legea nr. coordonat. iar prin putrezirea materiei organice se formează metan – un gaz de seră cu o capacitate de încălzire globală de 21 de ori mai mare decât al dioxidului de carbon. datorită costurilor în continuă creştere a depozitelor de deşeuri. (1).

[4] Pentru aderarea la Uniunea Europeană Romania a trebuit să implementeze in legislaţia sa aceste directive. care pot fi grupate în trei categorii:  Proiecte PHARE CES 2003 – care sunt deja aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 2007-2008 Planului Judeţean de Gestionare a Deşeurilor prin implementarea Proiectelor de gestionare a deşeurilor aflate în pregătire la nivelul judeţului . colectarea şi transportul deşeurilor municipale. inclusiv ale deşeurilor toxice periculoase din deşeurile menajere”.autorităţile administraţiei publice locale) şi activitatea de „colectare. transport şi depozitare a deşeurilor rezultate din activităţi de construcţii şi demolări” ca activitate separată de ”precolectarea. Legislaţia privind gestionarea deşeurilor este bogată. In februarie 2008 la nivel european acquisul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene. Principalele directive sunt:[6] · Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile · Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deşeurile periculoase (modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE) · Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (modificată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/12/CE) · Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor · Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor · Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice ·Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricţionarea utilizării anumitor substanţe periculoase in echipamentele electrice şi electronice ·Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz · Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva Consiliului 87/101/CEE) · Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori · Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor · Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi (PCB şi PCT) · Directiva Consiliului86/278/CEE privind protecţia mediului şi in particular a solurilor cand se utilizează nămoluri provenite din epurare in agricultură Atingerea obiectivelor şi ţintelor Covasna. În perioada elaborării PRGD au fost identificate proiectele referitoare la gestionarea deşeurilor existente la nivelul judeţului.

staţii de compostare. 2003 RO 16 P PA 013-6 SC TEGA SA . colectare selectivă. colectare si gestionare a deseurilor în zona Întorsura Buzăului Gestionarea selectivă a deseurilor in zona Baraolt. studiul de fezabilitate fiind în faza finală de elaborare.SF. Analiza posibilelor alternative de gestionare a deşeurilor municipale prin implementarea proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna” Proiectul de asistenţă tehnică ISPA . depozite. staţii de transfer. Covasna Amenajare insule de colectare deşeuri şi construire rampă tehnologică Târgu Secuiesc. în continuare vor fi prezentate: • criteriile de alegere şi evaluarea rezultatelor pentru locaţiile noilor depozite conforme.„Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna – se află în derulare în momentul elaborării PJGD. Ţinând cont de analizele şi evaluările făcute de firma de consultanţă care a elaborat Master Planul şi draftul studiului de fezabilitate. Consultantul a realizat o evaluare comprehensivă a opţiunilor pentru sistemul de management al deşeurilor pentru judeţele Harghita şi Covasna. analiză care va permite judeţelor să îndeplinească . Harghita). jud. Alte tipuri de proiecte. Gheorghe Fondul mediu de pentru CV Achitiţionare de utilaje pentru valorificarea deşeurilor lemnoase comunale finalizat − În anexa 4 sunt prezentate detalii pe componente ale proiectelor identificate: colectare în amestec. staţii de sortare. jud. având un Master Plan aprobat.   Proiecte PHARE CES 2005 – care sunt aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 20082009 Sisteme integrate de gestionare a deşeurilor la nivel de judeţ – care urmează să fie finanţate prin fonduri structurale (judeţele Covasna. Covasna An estimat finalizare 2008 Observaţii CV 2008 PHARE CES 2005 CV 2009 CV 2009 Sistem integrat de gestionarea deşeurilor la nivelul judeţului CV HR Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în Judeţele Harghita şi Covasna 2012 Documentaţia pentru aplicaţia de finanţare este pregătită prin Asistenţă Tehnică finanţată prin măsura ISPA nr. • criteriile de stabilire şi evaluarea rezultatelor alternativelor tehnice optime pentru judeţ. − O sinteză a proiectelor este prezentată în tabelul de mai jos. Tip proiect PHARE CES 2003 Judeţ CV Denumire proiect Gestionarea selectivă a deşeurilor în oraşul Covasna Sistem de salubrizare. staţii de tratare mecano-biologică.

riscul creşterii taxelor de salubritate este mai scăzut decât în celelalte opţiuni. Se poate concluziona că. Avantajele plasării tuturor facilităţilor într-o singură locaţie sunt: un control mai bun al gestiunii. au fost calculate costurile de investiţie si de operare pentru fiecare opţiune cu scenariile pesimist şi optimist pe perioada de viaţă a proiectului – 20 de ani. • Toate depozitele ecologice ilegale trebuie închise şi reabilitate. economie financiară şi logistică simplificată. staţii de sortare si tratare biologica 4. construirea unui depozit ecologic care să deservească întregul judeţ Covasna este mai puţin costisitoare decât celelalte opţiuni. in baza analizei cash-flow-ului discountat şi a analizei probabilităţii exista o preferinţă pentru construirea a trei depozite ecologice. serviciile de colectare îmbunătăţite şi dezvoltate.noile reglementări şi standarde în domeniul deşeurilor Această matrice cuprinde analiza Consultantului şi prezintă soluţia optimă recomandată. Scopul este de a proteja mediul înconjurător şi de a asigura buna gestiune a diferitelor fluxuri de deşeuri în funcţie de compoziţia şi natura lor specifică. Opţiunea 1 presupune transportul deşeurilor in judeţul Braşov pentru tratare şi depozitare. două depozite care să deservească judeţul Harghita (respectiv in zona de est si de vest a judeţului) şi un depozit ecologic pentru judeţul Covasna. clădirile administrative şi cele pentru service a) Stabilirea locaţiilor pentru noile depozite În Masterplan au fost studiate 3 opţiuni pentru judeţul Covasna privind amplasarea depozitului ecologic: 1. Opţiunea 2 presupune transportul deşeurilor în judeţul Harghita. 3. Un Centru Integrat de Gestiune a Deşeurilor cuprinde: 1. o platforma tehnologica 2. membrii Comitetului de Coordonare al proiectului din . Astfel. Opţiunea 3 presupune crearea unui depozit ecologic/centru integrat de management al deşeurilor pentru a deservi întregul judeţ. 2. Din analiza realizată de consultant rezultă că Opţiunea 3. pentru că judeţul poate avea un control şi o influenţă mai mare asupra sistemului de costuri. În urma acestei propuneri. Conceptul Centrului Integrat de Management al Deşeurilor este acela de a asigura toate facilităţile necesare într-un singur amplasament. De asemenea. Trebuie creat în cadrul judeţelor o întreagă reţea ce va cuprinde infrastructura pentru tratarea şi depozitarea deşeurilor. • Principala recomandare a Consultantului este de a dezvolta un Centru integrat de gestiune a deşeurilor (CIMD). Comparaţia a fost realizată folosindu-se o analiză a riscului bazată pe estimări ale costurilor în variante optimistă şi pesimistă pentru fiecare opţiune. celulele de depozitare 3.

publicului şi alte organizaţii interesate. Condiţiile geografice. Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor include:   . evaluări asupra progresului înregistrat în atingerea obiectivelor şi ţintelor cuantificabile din Plan. ghidarea sau redirecţionarea investiţiilor viitoare. informarea şi raportarea către public şi persoane oficiale despre implementarea planului şi realizări cuantificate pentru atingerea ţintelor monitorizarea anuală a obiectivelor şi ţintelor din PJGD. Condiţiile geologice şi geotehnice/ Vecinătatea resurselor de apă . Specialiştii Consiliului Judeţean Covasna şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului Covasna au analizat mai multe locaţii propuse. Agenţia Locală pentru Protecţia Mediului. Titlul de proprietate / Disponibilitatea terenului. Consultantul a propus. Rezultatele monitorizării vor fi publicate după cum este cerut de normele legale în vigoare şi vor fi folosite pentru:     determinarea progresului de îndeplinire a obiectivelor. Puncte sensibile/ importanţă arheologică. Criteriile prioritare care au stat la baza alegerii locaţiei noilor depozite sunt: 1. În prezent terenurile sunt în proprietatea publică a Judeţului Covasna şi există Plan Urbanistic Zonal aprobat pentru un Centru integrat de gestiune a deşeurilor: Sistemul de monitorizare Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor va urmări progresul judeţului în realizarea obiectivelor şi măsurilor cuprinse în Plan. Impact ambiental/ Distanţe faţă de aşezări umane. determinarea deficienţelor şi a zonelor care necesită atenţie. 4. 5.judeţul Covasna au hotărât identificarea unui teren potrivit în judeţ. Infrastructură disponibilă şi drumuri de acces. Atitudinea publicului implicat. 8. 9. ca acest teren să se situeze pe o rază de 15 km de reşedinţa judeţului. 6. Până la urmă s-a ales un amplasament de aprox. 10. 3. culturală. Vulnerabilitate / Calamităţi naturale. 16 hectare între localităţile Moacşa şi Leţ. Rezultatele monitorizării Planului vor fi raportate anual către ARPM. Consilii locale. 2. 7. Pedologia terenului / folosinţa curentă a terenului. revizuirea calendarului de planificare. Preferinţele autorităţilor locale.

2. Metodologia de monitorizare Pentru fiecare indicator vor fi specificate atât valoarea cât şi tendinţa. atitudini. aceea de depozitare a deşeurilor. Cea mai utilizată metodă a fost şi este in continuare în unele ţări.    identificarea întârzierilor.. Tendinţa reprezintă variaţia indicatorului în comparaţie cu anul precedent şi poate fi prezentată utilizând „Simbolurile lui Chernoff”. după cum urmează : • • • Variaţie pozitivă faţă de intenţii Variaţie negativa faţă de intenţii Nici o variaţie. reciclarea. Cele mai acceptate şi promovate metode în gestionarea deşeurilor sunt minimizarea cantităţilor de deşeuri si reciclarea. publicarea. CURS 3 Strategii de gestionare a deşeurilor Tendinţele în ceea ce priveşte managementul deşeurilor. a unor studii speciale. incinerarea. piedicilor şi deficienţelor din calea implementării Planului. gradul de dezvoltare al societăţii. Stabilirea unor proceduri corespunzătoare de monitorizare. publicarea Raportului anual de monitorizare al Planului. Minimizarea ţine mai mult de o parte conceptuală. 3. recomandare de acţiuni pentru îmbunătăţirea implementării Planului. si de maximizare a fluxului de reciclare a materiei si energiei (Cherubini şi colab. minimizarea şi prevenirea cantităţilor de deşeuri. promovate de EEA (European Environment Agency ) şi adoptate de majoritatea statelor membre UE sunt reprezentate de: 1. nivelul de educaţie. 2008). 4. depozitarea. . cum ar fi: comportamentul oamenilor. Acest lucru poate fi pus pe seama gradului . concepţii. dacă este necesar.willingness to pay”. Strategia universală este aceea de a minimiza cantitatea de deşeuri respectiv cea de resurse naturale utilizate. mult utilizată în zilele noastre şi se incearcă a fi susţinuta prin diferite instrumente: perceperea taxelor „pay as you through”. în ciuda faptului că prezinta cele mai multe efecte negative. împreună cu sisteme adecvate de feedback la nivel regional şi naţional. De asemenea intervin şi alţi factori. vor influenţa planificarea viitoare şi îndeplinirea eficientă a obiectivelor.

au ca strategie politică. Prevenirea şi minimizarea fluxului de deşeuri Conform standardelor europene. recuperarea de energie şi în final depozitarea. priorităţile în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor. EEA) . a factorilor politici. dezvoltarea economică. cum ar fi scăderea gradului de toxicitate (deşeurile periculoase) şi reciclarea (conform EEA). Astfel. apoi reciclarea lor. şi implicit cantitatea de deşeuri este in consecinţa. însă îşi pot dezvolta şi aplica tehnologii moderne de gestionare a deşeurilor şi în acelaşi timp le diferenţiază net nivelul de educaţie. să vedem în ce context ne aflăm. reducerea la sursă a fluxului de deşeuri şi reutilizarea produselor. dar şi măsura în care sunt dispuşi să accepte anumite instrumente (ca de exemplu: „pay-as-you-through”. al comportamentului şi atitudinilor societăţii civile şi autorităţilor. De exemplu. pe o poziţie inferioară. Minimizarea fluxului de deşeuri se referă şi la măsuri de gestionare a deşeurilor. „willingness to pay”). dar şi scop general. ţări care reprezintă forţe economice. Într-adevăr. prevenirea deşeurilor reprezintă prevenirea. sunt după cum urmeaza: în primul rând prevenirea deşeurilor. lăsând problemele legate de mediu (impactul deşeurilor asupra CN. Minimizarea cantităţilor de deşeuri (prelucrat după Topic report No 2/2002. ţările în curs de dezvoltare. Pentru a putea descrie această metodă de gestionare a deşeurilor trebuie mai întâi să definim termenii. în ţările cu o industrie puternică. in cazul de faţă). Case studies on waste minimisation practices in Europe. consumul de resurse şi producţia sunt mult mai mari.de dezvoltare al ţărilor. precum şi existenţa instrumentelor legale.

caz în care a redus semnificativ cantităţile generate. anul de referinţă este 2005 şi este notat cu x). • acordurile voluntare. si sunt comparate cu cele la nivel regional pentru anul de referinţă.4 kg/loc. Fiecare ţară trebuie să adopte strategii adecvate pentru a reuşi să reducă cantităţile de deşeuri şi implicit epuizarea resurselor. Responsabilitatea producătorului în ceea ce priveşte ambalarea produselor. Indicatorii de generare deşeuri menajere in mediul urban si rural utilizaţi sunt specifici judeţului si sunt obţinuţi din măsurători (pentru perioada când nu există măsurători. sunt prezentate pentru o perioada de 5 ani.9 kg/loc. • programele informative. In tabelul de mai jos este prezentat un model de structura a datelor referitoare la cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel de judeţ: Cantităţi de deşeuri municipale generate în perioada 2001-2005 . Cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel judeţean. Case studies on waste minimisation practices in Europe) prezintă zece cazuri în care unele ţări europene au reuşit să găsească soluţii pentru prevenirea şi minimizarea cantităţilor de deşeuri. comerţ si instituţii. Un raport al Agenţiei Europene de Mediu (EEA. cat si deşeurile generate si necolectate. În orice caz din cauza fluxului crescând de deşeuri este din ce în ce mai greu pentru toate ţarile să se ocupe de această problemă. Descrierea gestionării deşeurilor pentru judetul Covasna Cantităţi de deşeuri municipale generate Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate si colectate (in amestec sau selectiv). însa nu rezolvă şi problema altor deşeuri. In cantităţile de deşeuri municipale sunt incluse si deşeurile de ambalaje rezultate de la populaţie. anterioara anului de referinţă ( pentru PJGD 2008 -2013. s-a dovedit a fi destul de eficientă mai ales in cazul deşeurilor menajere. Cele mai importante măsuri se consideră a fi: • responsabilitatea producătorilor.an in mediul urban si 0. acele deşeuri provenite din gospodării. se consideră indicii de generare: 0. în ceea ce priveşte ambalajul produselor.an in mediul rural).Aceste metode trebuiesc susţinute de factorii politici de la nivel regional la cel naţional şi adaptate în funcţie de problemele existente. • taxele pe deşeuri. • instrumentele legislative. ca de exemplu cele industriale. Topic Report 2/2002. Deşeurile generate si necolectate sunt reprezentate in cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele in care populaţia nu este deservita de servicii de salubritate.

1 15 01 instituţii. x=2005.3 Deşeuri instituţii colectate în amestec municipale (menajere asimilabile) colectate selectiv. pentru versiunea PJGD elaborata in 2007-2008.2 Deşeuri asimilabile din comerţ. din care: Deşeuri menajere colectate în amestec de la 20 03 01 populaţie 108590 46236 34650 1214 79903 40506 11159 945 80010 36275 18000 1410 80300 38437 21394 1729 79268 35671 23909 6740 1.4 1. şi vor fi comparaţi cu indicii obţinuţi la nivel regional. din care: şi 20 01 15 01 − − − − − − 1.5 1. cât şi pentru calculul prognozei de generare si se calculează in baza datelor prezentate în tabel.Tipuri de deşeuri Cod deşeu1 20 Cantitate de deşeuri (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 1. 1. reprezintă un parametru important atât de verificare a plauzabilităţii datelor. Deşeuri municipale (deşeuri menajere şi asimilabile din comerţ. 1 . Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale si menajere se va reprezenta grafic. sursa de date APM Covasna Indicator de generare a deşeurilor municipale Indicatorii de generare a deşeurilor colectate. industrie. industrie.7 1. 20 03 01 1. cât şi pentru deşeurile menajere pe baza cantităţii generate şi a populaţiei. Indicatorii de generare se calculează atât pentru deşeurile municipale.6 1.8 hârtie şi carton sticlă plastic metale lemn 20 01 01 15 01 01 20 01 02 15 01 07 20 01 39 15 01 02 20 01 40 15 01 04 20 01 38 15 01 03 999 215 - 945 - 1400 10 - 2020 1450 3230 10 - - - biodegradabile 20 01 08 20 03 07 20 02 20 03 02 20 03 03 20 01 15 01 1050 2100 6750 16590 1350 1189 8168 16586 1200 1100 4000 18025 740 504 4362 13134 10 110 653 971 4110 7104 Deşeuri voluminoase Deşeuri din grădini şi parcuri Deşeuri din pieţe Deşeuri stradale Deşeuri menajere generate şi necolectate x=an referinţă. exprimaţi in kg/locuitor x an.

De asemenea./an 470 354 356 359 354 evolutia indicatorilor de generare 2001-2005 indicatori de generare kg/loc. In PJGD sunt incluse date privind compoziţia deşeurilor menajere din mediul urban şi rural. Tabel 2. Ambele compoziţii sunt estimate pe baza datelor furnizate de către agenţii de salubritate. Compoziţia deşeurilor menajere În proiectul PRGD varianta august 2006 se prezintă compoziţia medie a deşeurilor menajere în mediul urban şi în mediul rural. locuitor Cantitate deşeuri generate (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 230847 225724 224922 223878 223878 108590 79903 80010 80316 84964 Indicator de generare kg/loc.2-3 Compoziţia estimata a deşeurilor menajere Material Hârtie şi carton Sticlă Plastic Metale Ponderea (%) Mediul urban 11 6 8 3 Mediul rural 7 4 8 2 . definind potenţialul pentru valorificarea deşeurilor şi ajutând la stabilirea sistemelor de colectare. Covasna indicator de generare Regiunea 7 Centru Compoziţia deşeurilor menajere Datele privind compoziţia deşeurilor prezintă o importanţă deosebită.Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale în perioada 2001-2005 in judeţul Covasna Nr. vor fi prezentate date privind ponderea materialelor de deşeuri de ambalaje in deşeurile menajere./an 500 400 300 200 100 0 2001 2002 2003 an 2004 2005 470 354 359 356 333 354 indicatori de generare jud.

cantine şcolare. FIN-ECO S. Braşov. tărgurilor.) Deşeuri provenite din curăţirea curţilor şi a grădinilor private Deşeuri voluminoase. judeţul Braşov (Proiect PhareCES) a fost determinată compoziţia deşeurilor menajere din mediul rural.A. pieţelor alimentare . operatorul depozitului ecologic Braşov. etc. cimitirelor.Lemn Biodegradabile Alte tipuri de deşeuri Sursa: Proiect PRGD august 2006. din diferite zone caracteristice ale localităţilor. parcurilor. se face cu relaţia: Qmed = N x Imed x 0. comuna Prejmer. Determinarea cantităţii medii zilnice de deşeuri menajere Qmed.001 (t/zi) . ARPM Sibiu 3 53 16 4 67 8 În anul 2004 S. Rezultatele determinărilor sunt prezentate în graficele de mai jos. instituţii de învăţământ. spitale. 2006) CURS 4 Cantitatea deşeurilor menajere Deşeurile menajere sunt deşeurile provenite din sectorul casnic sau sectoarele asimilate cu acesta: • • • • • • Deşeurile provenite de la prepararea măncării şi de la curăţirea locuinţelor şi a birourilor Deşeurile stradale rezultate din curăţirea căilor publice . solide de diferie provenineţe Evaluarea cantitativă a deşeurilor urbane Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri menajere (Qmed) Metoda indicelui mediu: de producere a reziduurilor menajere pe cap de locuitor şi care rezultă din determinarea cantităţilor de reziduuri menajere produsă de către un lociutor pe zi. În cursul acestui an. Deşeuri provenite de la instituţii publice ( administraţie. spaţiilor de sărbători publice Produsele rezultate în urma curăţirii halelor. Compoziţia deşeurilor menajere în mediul rural (determinări în cadrul SF Proiect Phare-CES. a efectuat determinări privind compoziţia deşeurilor menajere în mediul urban. în cadrul studiului de fezabilitate pentru staţia de transfer din comuna Prejmer.C.

3-1.3 kg/loc. există diferenţe mari de la o ţară la alta.zi) Limitele normale ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0. şcoli. Metoda gravimetrică directă: are la bază determinarea zilnică a greutăţii specifice pentru reziduuriler menajere produse şi a componentelor acestora. hoteluri).017 t/zi. industriale.2 urban şi 0.78-1.zi în mariel metropole şi 0.017 t/zi Determinarea cantităţii de deşeuri rezultate din grădini (Qg) Qg = S x ig (t/zi) unde: S – suprafaţa curăţată (contractată a se curăţa) în ha ig – indicele mediu de producere a deşeurilor de grădină (0. magazine. În cea cepriveşte greutatea specifică a deşeurilor menajere . curăţate. alei. Isi – indicele de producere a deşeurilor asimilabile celor menajere. grădiniţe.zi în ţările subdezvoltate. În ţara noastră limitele ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0. spitale.zi (1. chiar şi de la un oraş la altul ( felul de alimente folosite pentru hrana zilnică câi şi a modului în care acesta asigură – ambulate.5) Q – deşeurile produse în parcuri.5 t/lună adică 0. după anul 1989 este de: 250 m3/lună = 425 t/lună =14 t/zi Qc = 14 t/zi Determinarea cantităţilor de deşeuri voluminoase (Qv) Determinarea se face statistic. în funcţie de datele furnizate de către societăţile de colectare a acestora.5-0. care s-a considerat isi = isimed =1.zi şi uneori chiar mai mari de 1.0-1. semipreparate.unde: N – numărul de locuitori deserviţi Imed – indicele mediu de producere a deşeurilor menajere (kg/loc. brute.25 Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri rezultate din construcţii (Qc) Cantitatea estimată de deşeuri rezultate din construcţii. restaurante. 5 kg/loc.7 mediu rural).) Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri asimilabile celor menajere (Qa) Qa = Σ(Isi x Ti) (t/zi) unde: Ti – capacitatea fizică pe diferite tipuri de clădiri (administrative. Qv = 0. S-a estimat o cantitate de 0. colectată de către SC GOSPODĂRIA PREST COM SA. zone verzi .3 kg/loc.03 kg/loc.

prelucrare şi transport a acestora în vederea neutralizării sau a valorificării lor. pe categorii. recipienţi de plastic sau metalici. instituţiilor. se realizează de către locatarii sau personalul de servicii ai instituţiilor şi locurilor publice. produse zilnic Qu = ΣQi (t/zi) unde: Qu – cantitatea totală de deşeuri în t/zi Qi – cantitatea pe categorii de deşeuri în t/zi Qu = Qmed + Qa + Qc + Qv + Qg + Qs (t/zi) Colectarea şi transferul deşeurilor şi materialelor recuperabile Colectarea deşeurilor: . Principalele material recuperabile de la consumatorii urbani: . Precolectare secundară: constă în adunarea deşeurilor în containere Colectarea propriu-zisă este operaţia de ridicare a deşeurilor de la punctele de precolectare secundară şi transportul lor la platformele de depozitare. Etapele operaţuinii de precolectare: Precolectare primară : constă în strângerea reziduurilor şi depozitarea lor în recipienţi relative mici (cutii. neutralizare sai la instalaţiile de valorificare. Precolectarea este operaţia de strangere şi depozitare de timp limitat al reziduurilor menajere din cadrul apartamentelor . Premergătoare operaţiei de colectare a deşeurilor mai există o fază care poate fi considerată precolectare.Determinarea cantităţilor de deşeuri stradale (Qs) Qs = S x is (t/zi) unde: Qs – cantitatea zilnică a deşeurilor stradale colectate de pe suprafaţa contractată în t/zi S – suprafaţa (străzi şi trotuare) curăţată în ha is – indice mediu de producere a deşeurilor stradale . În ultimul timp se încearcă o precolectare diferenţiatăa deşeurilor menajere care necesită mai mulţ recipienţi de apartament sau bloc: saci pentru hârtie.funcţie de natura îmbrăcăminţii stradale Determinarea cantităţilor de deşeuri urbane zilnice (Qu) se face prin însumarea tuturor cantităţilor de deşeuri. locuinţelor.se înţelege efectuarea operaţiilor de strangere. coşuri) la locul de producer.

• Materiale plastice Colectarea şi stocarea provizorie a deşeurilor Recipienţii de gunoaie . Tipurile de recipienţi de gunoaie utilizaţi în practicã sunt: recipienţi mici. In funcţie de mărimea stocării gunoaielor şi de caracterul zonei de colectare (gradul de construcţie. recipienţii trebuie astfel concepuţi încât golirea lor sã fie uşoarã şi rapidã. ca urmare. Trebuie soluţionate manipularea. Dezavantaje: • procurarea sacilor este destul de scumpa. • Se poate elimina suprastocarea nedorita a recipientilor in perioadele de varf. neutri fatã de acţiunile chimice (de coroziunea provocatã de produsele in descompunere). cu descărcare sau de schimb) cu volume de 1100-1500 l. Recipienţii trebuie sã fie realizaţi astfel încât să îndeplinească următoarele condiţii: • Trebuie sã fie confecţionaţi din materiale rezistente la intemperii. fara emanare de miros urât. se reduce numarul muncitorilor de manipulare si incarcare. cu volume de 90-110 l şi recipienţi mari (containere cu rostogolire. sunt fabricaţi după prescripţii unitare (standarde). Greutatea lor proprie trebuie sã fie cat mai micã. Din punct de vedere al formei. rezistenţi la eforturi mecanice (lovituri îndoiri). durabili în timp. cu volume de 35-50-60 l. • Realizarea spatiilor de stocare este mai simpla. densitatea locuinţelor) sunt fabricaţi recipienţi cu diferite volume. • • • • Sã fie echipaţi cu capace de închidere bune şi uşor manevrabile. transportul şi curăţirea lor de către un singur om. recipienţi mijlocii. în amestec cu material primă. degajare de praf sau zgomot. sticla spartă este dirijată la producerea geamurilor sau buteliilor de culoare închisă. sunt dirijate pentru refolosire după igienizare. • Nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem de incarcare inchisa. neinflamabili (pericol de ardere. nisipul cuarţos. Partea lor superioarã sã corespundã condiţiilor impuse de dispozitivele de ridicare a vehiculelor de transport (in cazul sistemelor de golire sau de containere de schimb) Colectarea deseurilor in saci de hartie sau plastic Avantaje: • Manipulare si transport usor si simple.pot fi consideraţi ca anexe ale autovehiculelor de transport şi. . inflamabilitate).• Produsele din sticlă recuperate în stare bună. • Nu mai este necesara operatia de curatare si intretinere sistematica a recipientilor.

Transportul deşeurilor Staţii de transfer Timpul de transport al deşeurilor solide spre locul de procesare sau spre rampa de gunoi afectează costul de colectare a deşeurilor. Camioanele deschise transportă deşeuri necompactate şi prin urmare sunt mai uşoare decât cele care transferă deşeuri compactate. • staţiile de transfer pot fi prevăzute şi cu pâlnii pentru transferul direct din vehiculele colectoare în cele de transfer şi cu instalaţie de compactare. Pentru transferul deşeurilor sunt folosite două tipuri de camioane: deschise şi închise. Cu cât distanţa de la sistemul de colectare către locul de procesare sau rampa de gunoi (denumite colectiv puncte de destinaţie) este mai mare cu atât costul de transport este mai mare.• trebuie asigurata fabricarea continua a unei cantitati însemnate de saci si posibilitatea achizitionarii lor fara perturbatii. • sacii nu pot fi utilizati pentru transportul zgurii si cenusii -> evacuarea acestora trebuie asigurata separat. Vehiculele colectoare descarcă deşeurile pe această platformă. Cea mai simplă şi ieftină staţie cuprinde: • construcţie cu platformă subţire din beton folosită pentru descărcarea deşeurilor. În figura este prezentată o staţie simplă de transfer. • un încărcător cu cupă este folosit pentru a încărca vehiculele de transfer. cele mai multe camioane sunt prevăzute cu sistem hidraulic de descărcare. Aceste staţii sunt construite de obicei aproape de oraş. Camioanele ce transportă deşeurile compacte sunt vehicule închise. .

zi .5) situate în afara blocului locativ. legãturile de transport dintre sursele de generare si rampa de gunoi sau locul de procesare/depozitare a deşeurilor. datã de intersecţia celor douã linii de variaţie. Schema de salubrizare depinde de gradul de amenajare a centrului populat. N – nr. trebuie stabilitã distanţa dintre locul de colectare şi cel de procesare/depozitare de la care sunt justificate costurile suplimentare ale staţiei de transfer. Pentru a decide dacã este necesarã construirea unei staţii de transfer. 2 l/om. populaţiei aferentă tubului de precolectare sau platformei de precolectare (fig. Operaţiile de colectare şi evacuare a reziduurilor menajere se realizează de către serviciile de salubrizare subordonate primăriilor. Z – intervalul maxim intre două colectări în zile. tipul staţiei. cantitatea deşeurilor şi limitele de greutate. Determinarea numărului necesar de pubele sau containere Numărul necesar de pubele sau containere pentru centrul populat sau o parte a lui se calculează folosind relaţia: unde: n – este numărul pubelelor sau containerelor necesare . . Acest lucru poate fi făcut cu uşurinţã constituind grafice de variaţie ale costului pe tona de deşeu transportat pentru cele douã cazuri: Determinarea pragului de rentabilitate a unei staţii de transfer Examinând variaţiile costurilor se observã cã peste o anumitã distanţã.cantitatea de reziduuri produsă de fiecare locatar. transportul direct este nerentabil în comparaţie cu costul aferent staţiei de transfer.Alegerea sistemului de transfer depinde de locul.

cartier. sector. m³. 8 – numărul de ore într-un schimb. poate cea mai importantă din activitatea de colectare a reziduurilor menajere. o reprezintă transportarea acestora de la platformele de precolectare la rampele de neutralizare sau la instalaţiile de tratare şi valorificare a materialelor refolosibile pe care le conţin.25). vehicule şi autovehicule. Pentru transportul reziduurilor menajere s-au folosit şi se mai folosesc încă.8. Q – cantitatea de reziduuri menajere ce trebuie transportată. C – coeficientul de umplere a pubelei sau containerului Numărul de pubele sau containere poate fi determinat si cu relaţia: Mn – acumularea medie nictemerală (timp de 24 ore) a deşeurilor în urbe. c – coeficientul de utilizare a parcului = 0. într-o gamă foarte largă. bucăţi.coeficientul iregularităţii de acumulare a deşeurilor (1. Determinarea numărului necesar de autogunoiere Una din operaţiile. Productivitatea (P) a autovehiculului se determina astfel: .V – volumul pubelei sau containerului în l . începând de la căruţe cu cai şi până la autogunoiere compactoare de mare capacitate Numărul de autovehicule necesare pentru transportarea reziduurilor menajere se determină folosind relaţia: în care: N – numărul de autovehicule. m³/h. K . p – productivitatea autovehiculului.

Destinatia finală a deșeurilor tratate Destinatia finală a deșeurilor tratate poate fi : -mediul înconjurător -o unitate de producție sau de consum -un spațiu de depozitare controlată În principiu. resturi alimentare) pentru a fi predate separat centrelor de colectare.d" – distanţa parcursă intre punctele de precolectare. sticle. deșeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperare) . de obicei. Felul materialului poate varia şi el. Frecvenţa ridicării (evacuării) reziduurilor menajere variază. crengilor. Serviciul de colectare poate să includă ridicarea separată a frunzelor. km. hârtie. de la o data la trei ori pe săptămâna în dependenţă de aglomeraţia cartierului şi de sezon . a unor obiecte de uz casnic reutilizabile (metale. v"m – viteza medie de deplasare între punctele de precolectare. km/h (8-10 km/h).

României i s-a acordat o perioadă de tranziţie. inclusiv introducerea în subsolul marin D8 . injectarea deşeurilor pompabile în puţuri.Depozitarea în depozite special amenajate (de exemplu. excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje Eliminarea deşeurilor prin depozitare in rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. depozite şi altele asemenea) D2 . care este pană la sfârşitul anului 2009 pentru deşeurile periculoase industriale. Ca urmare.Injectarea la adâncime (de exemplu. Eşalonarea închiderii .Tratarea în contact cu solul (de exemplu. compactoare. uscare. echipamente de cântărire. laboratoare de analiză. pană la sfârşitul anului 2011 pentru deşeurile provenite din industria minieră. screpere.Stocarea permanentă (de exemplu. insă Romania nu s-a putut conforma in acest termen. iazuri ori lagune şi altele asemenea) D5 . Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază.Depozitarea pe sol şi în sol (de exemplu. Conform Directivei Consiliului 75/442/CEE[24] aceste depozite trebuiau închise pană in anul 2007.Reţinerea pe suprafaţa delimitată (de exemplu. până la colectare. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. încărcătoare.Evacuarea deşeurilor într-un corp de apă. amplasarea de containere într-o mină şi altele asemenea) D13 . dispunerea în celule etanşe separate. chimică şi metalurgică şi pană in 16 iulie 2017 pentru deşeurile municipale. la locul de producere. din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D7 şi de la D9 la D12 D9 -Tratamentul fizico-chimic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă. depozite pentru material inerte (clasa c) şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie.Incinerarea pe sol D11 .Operatiuni de eliminare conform Directivei 2006/12/CE Simbol Tip operaț iune D1 . calcinare şi altele asemenea) D10 . Depozite In funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică in depozite pentru deşeuri periculoase (clasa a). biodegradarea în sol a deşeurilor lichide sau a nămolurilor şi altele asemenea) D3 . pană la sfârşitul anului 2013 pentru deşeurile provenite din industria energetică. depozite pentru deşeuri nepericuloase (clasa b). din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt înlăturate/îndepărtate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D8 şi de la D10 la D12 (de exemplu. cu excepţia mărilor/oceanelor D7 . excluzând stocarea temporară.Incinerarea pe mare D12 . deversarea de deşeuri lichide sau de nămoluri în batale.Stocarea înaintea oricărei operaţii numerotate de la D1 la D14. evaporare.Amestecarea/combinarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D12 D14 . saline sau cavităţi naturale şi altele asemenea) D4 .Tratamentul biologic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă.Evacuarea în mări/oceane.Reambalarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D13 D15 . de utilaje (buldozere. care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediu şi altele asemenea) D6 .

depozitarea in rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă in multe ţări. Aici trebuie mentionata si starea deseului – compactat sau necompactat. a vehiculelor de colectere. Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe.distributia dupa marimea particulelor. Valorile tipice ale greutatii specifice sunt: . timpul de stocare. . Volumul ocupat de deseurile solide in anumite conditii determina numarul si marimea containerelor de colectare. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea.greutatea specifica. in lipsa unui strat izolator se infiltrează in sol şi poluează apele pânzelor freatice. Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs in urma proceselor biochimice). cum ar fi imprăştierea de gunoaie. Componentii specifici ai deseurilor solide variaza cu locul. In mod normal. care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală. rozătoare) şi poluarea aerului. atragerea dăunătorilor (insecte. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. Cum apa inlocuieste aerul din cavitati. necorespunzătoare. dar apa poate reduce greutatea specifica prin inlocuirea solidelor.depozitelor neconforme este reglementată prin HG 349/2005 Compactarea deşeurilor intr-un depozit. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. a apelor şi a solului. au efecte negative asupra mediului. Conţinutul de umiditatea face să crească greutatea specifica pana cand deseul devine saturat cu apa. Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate in urma fermentării. care. sezonul. .continutul de umiditate. greutatea specifica creste. Astfel de rampe se organizează in cariere in care exploatarea s-a încheiat sau in mine abandonate. statiilor de transfer si terenul necesar depozitarii. Actual. .180 – 480 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele cu compactare. . . Greutatea specifica trebuie cunoscută pentru a evalua masa totala si volumul deseurilor ce vor fi procesate. şi acoperite cu folii şi cu pământ. CURS 5 CARACTERISTICILOR DESEURILOR Proprietatile fizice. .conductivitatea hidraulica Greutatea specifica este definita ca masa unui material raportata la unitatea de volum [kg/m3].capacitatea de retinere a apei. chimice si biologice ale deşeurilor solide municipale Proprietatile fizice importante sunt: .90 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele fara compactare. Vechile rampe. Aceste valori sunt valabile in cazul in care fiecare camion este plin.

Deşeurile pot fi separate in combustibile şi necombustibile. dispozitivelor de uz casnic. [kg]. d. De exemplu arderea deşeului sau compostarea depinde de compoziţia chimică a acestuia. PROPRIETĂŢI CHIMICE Cunoaşterea proprietăţilor chimice este importantă in luarea deciziei de procesare sau de recuperare a deşeului. Conţinutul de umiditate depinde de compoziţie. Vf – volumul final. Cea mai utilizata este exprimarea ca procente ale materialului umed. Pentru deşeurile solide combustibile sunt importante urmatoarele proprietăţi: . %. recuperarea materialelor şi incinerare. Domeniul de dimensiuni se intinde de la marimea unui grăunte de nisip până la mărimea articolelor de mobilă şi a aparatelor. Mărimea particulelor este relevantă pentru reciclare.Reducerea volumului deseurilor solide este importanta in colectarea. Distribuţia granulometrică Marimea particulelor precum şi distribuţia granulometrică au un rol important in transformarile biologice. dupa compactare [m3].Vi – volumul initial. Componentele deşeurilor sunt descrise de obicei prin lungime x laţime x înalţime.masa probei dupa uscare la 105ºC.raportul de compactare: Conţinutul de umiditate Conţinutul de umiditate al deşeurilor solide se poate exprima ca procente ale masei materialului umed din deşeu sau ca procente ale masei materialului uscat din deşeu. [kg]. conform relaţiei: unde: m-masa iniţiala a probei de deşeu. w-continutul de umiditate. refolosire şi pentru dimensionarea echipamentelor de procesare a deşeurilor. inainte de compactare [m3]. Rc . transportul si depozitarea. Cunoasterea conţinutului de umiditate este importanta la detrminarea puterii calorifice. Marimea si forma deşeurilor solide variază cu compoziţia acestora. anotimp si condiţiile climaterice. a densităţii şi a materialului dizolvat la depozitarea in rampele de gunoi. Aceasta poate fi exprimata prin raportul de compactare sau reducerea de volum: unde: .

chiar şi în canţităţi foarte mici. carbon fix şi de cenuşă. Sulful conţinut de deşeurile solide. Carbonul.analiza imediată. . Prin analiza elementară se determină procentele fiecărui element conţinut de deşeul solid.analiza elementară. Incălzirea in continuare până la o temperatură de (600-950°C) conduce la degajarea volatilelor şi aprinderea lor. De exemplu cu cât conţinutul de umiditate este mai mare cu atăt puterea calorifică este mai mică.conţinutul de energie (puterea calorifică).. Conţinutul de căldură . hidrogenul şi oxigenul constituie elementele majoritare ale deşeurilor. După arderea volatilelor incepe arderea eterogenă. Un conţinut mai mare de carbon fix necesită un timp mai mare de ardere a deşeului pe grătar. la determinarea raportului C/N. materii volatile. la suprafată. La emisia de SO2 se poate adăuga şi emisia de compuşi halogenaţi. fiind considerate deşeuri periculoase. Analiza imediată este o caracteristică chimică care determină conţinutul de umiditate. a carbonului fix. care este esenţial in procesele de conversie biologică (degradare bacteriană). provoacă poluarea aerului în timpul arderii deşeurilor. Rezultatele analizei elementare sunt folosite la caracterizarea compoziţiei chimice a materiei organice din deşeu. La încălzirea deşeului timp de o oră până la temperatura de 105°C se elimină umiditatea. . Cenuşa rezultată in urma arderii poate fi intr-o cantitate considerabilă şi poate conţine metale grele care necesită o înlăturare a lor.

spre deosebire de Bjorklund şi Finnveden (2005) care susţin că reciclarea deşeurilor . azot. mciQ . De obicei. Ea poate fi calculată pentru starea anhidră (uscată) a deşeului cu relaţia: în care: . puterea calorifică este raportată la starea iniţială a deşeului. sulf si intra in componenta protoplasmei celulelor animale si vegetale. metoda reciclării poate consta în: reciclarea materiei şi reutilizarea energiei.Puterea calorifică a unui deşeu poate fi determinată prin arderea unei cantităţi determinate de deşeu uscat in bomba calorimetrică şi calcularea cantităţii de căldură degajate. Conform normelor europene. Proteinele sunt constituite din carbon. Descompunerea incompleta a proteinelor duce la formarea de aminoacizi. Ei consideră reciclarea materialelor ca metodă care include reciclarea materiilor şi reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi fermentare (process anaerob). Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din deşeuri. care au un miros puternic. oxigen. apa lipseşte (vaporii de apă s-au condensat şi au cedat căldura lor de vaporizare) şi este numită inferioară atunci când apa din gazele de ardere se găseşte sub formă de vapori. Ai[%]-conţinutul de cenuşă al deşeului. Resturile alimentare si cele vegetale costituie surse de proteine (si ofera o sursa de nutrienti) ce determină degradarea deseurilor solide.căldura de ardere a deşeului raportată la starea de masă combustibilă (deşeul lipsit de umiditate şi cenuşă). lipide si carbohidrati. CURS 6 Reciclarea deşeurilor Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficienţa folosirii resurselor şi impactul asupra mediului. Fricke şi Kolsch (2009). Fractiile importante pentru transformarea biologica includ proteine. Proprietati biologice Aceste propietati sunt importante deoarece descompunerea aerobica si anaerobica este folosita pentru transformarea deseurilor in energie si produsi finali utili. Puterea calorifică este numită superioară atunci cănd în gazele de ardere rezultate. hidrogen.

Tratarea deşeurilor prin compostare Depozitarea şi neutralizarea rezidiurilor menajere prin compostare este considerată cea mai veche metodă. are avantaje semnificative în sectorul eficienţei energetice. trebuie să vorbim şi despre reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi despre fermentare (proces anaerob). GWP1 şi al energiei totale utilizate. Aceştia din urmă au realizat un studiu în care au comparat reciclarea cu incinerarea şi depozitarea deşeurilor. • piroliza (degazarea sau degradarea termică). având ca subprodus principal combustibilul solid sau lichid. Tipurile de deşeuri ce sunt vizate pentru aplicarea acestei metode sunt urmatoarele: hârtie si carton. Primul studiu amintit. la un preţ mic. putrezire. reziduurile fiind împrăştiate în stare brută în câmp cu scopul principal de neutralizare. cel făcut de. • reducerea chimica şi biologică. parţială sau în masă. având ca subprodus principal energia termică sau electrică. având ca subprodus etanolul sau gazul metan. având ca subprodus principal compostul pentru agricultură. „Compostul deşeurilor municipale solide reprezintă un instrument de reciclare benefic. volumul porilor de apă . Atunci când vorbim despre reciclare. Fricke şi Kolsch (2009) este axat pe calcularea eficienţei consumului de energie pentru reciclare. Tratarea mecano-biologică a deşurilor Tratarea mecano-biologică a deşurilor reziduale serveşte condiţionării şi/sau reducerii cantităţii deşeului residual înainte de depozitarea definitivă a acestuia sau înainte de valorificare termică. Rezultatele obţinute au indicat faptul că produsele din materialele reciclate necesită un consum mai mic de energie decât cele provenite din resursele primare. plastic. experimentate şi chiar aplicate patru procedee şi anume: • fermentarea (compostarea).biodegradabile (referindu-se la compostare şi digestie anaerobă) are puţine trasături comune cu ceea ce presupune reciclarea propriu-zisă a materialelor. Rezultatele obţinute au dovedit faptul că reciclarea materială a deşeurilor constituite din hârtie şi carton. • arderea (incinerarea). din deşeuri organice. cercetate. şi din mase plastice. metale. din punct de vedere al indicelui de încălzire globală.” Procesul de compostare constă în creearea unui produs nou. Utiltizarea sa în condiţii sigure în agricultură depinde de calitatea compostului. utilizat în agricultură. Pentru ca acest proces să poată avea loc trebuiesc îndeplinite unele condiţii: conţinut suficient de apă şi de oxigen. Pentru tratarea importantelor cantităţi de reziduuri menajere până acum au fost studiate. în special dacă este maturat şi cu un conţinut suficient de scăzut în metale şi săruri. prin biodegradare biologică. chiar dacă în faza incipient operaţia era făcută la o scară redusă. sticla.

să existe o suprafaţă activă (pentru aceasta deşeurile se mărunţesc). implicit reducerea cantităţilor de deşeuri. precum şi cantitatea de pesticide conţinută şi a altor nutrienţi din sol: calciu. chimice (pH. biologice. În general toate procedeele de compostare cuprind patru faze: • • • • • • • Recepţia şi stocajul deşeurilor Prepararea ( procesarea ) deşeurilor Fermentarea materialului preparat Selecţionarea şi livrarea compostului Extragerea şi valorificarea metalelor Îndepărtarea deşeurilor de la diferite trepte de prelucrare şi valorificarea acestora Alimentarea procesului tehnologic cu cele necesare ( apă. zinc.de descompunere şi de sinteză.să fie corespunzător. care provin de la deşeuri nesortate corespunzător (Weber şi colab. şi caracteristicile solului. conţinut de săruri. care poate combina tratarea deşeurilor cu recuperarea produselor secundare utile şi a biocombustibililor” . Este deosebit de importantă evaluarea calităţii compostului înainte de utilizare. Din această cauză se impune sortarea deşeurilor la sursă. în 2009 punctează importanţa compostării individuale. de azot. culturale şi nu în ultimul rând educaţionale. la creşterea ratei de reciclare. socioeconomice. Prin compostare se înţelege procesul de transformare pe cale biologică a deşeurilor menajere întrun produs nepoluant. 2007). De asemenea. acizi humici. mangan. conductivitate electrică. Compostul conţine o cantitate mare de materie organică. magneziu. În timpul operaţiei de compostare se desfăşoară două procese biologice . care depinde de condiţiile locale. aproximativ 50-70% şi se recuperează energie. potasiu. fosfor. în urma unui studiu. dar poate de asemenea să conţină metale grele sau alţi poluanţi. Kumar şi colab. (la sursă). deci are o putere mare de reţinere a apei şi a unor nutrienţi. cupru. ne referim aici la proprietăţile fizice ale solului. energie) La acestea mai apar unele operaţii anexe ca: Procesul de fermentare în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor este un proces biologic anaerob prin care se generează gaze cu un conţinut mare de metan. „Digestia anaerobă este una dintre cele mai bune opţiuni disponibile.. cu înaltă valoare nutritivă pentru plante ( în special cereale) şi un foarte bun adios la starea fizică şi chimică a solurilor. o aerare corespunzătoare. sulf. adică de fiecare cetăţean în parte.

Funcţionarea staţiilor de tratare mecano-biologică Metodele fermentaţiei în grămezi în aer liber sunt: • • • Metoda în coş Metoda de aerisire Metoda grămezilor trapezoidale şi dreptunghiulare aerisite . prin care se obţine o durată de fermenţie de cca. Deşeul residual valorificabil termic este separate şi ars. costurile detratare se ridică la 70-90 Euro/t. care altfel ar fi fost produsă din arderea combustibililor fosili. Costurile de tratare la cca. 25-30 Euro/tonă. descentralizate. Este un proces ce constă în arderea deşeurilor în instalaţii speciale cu scopul de a converti energia în energie electrică. Metalul feros este deasemenea separate.Reciclarea şi valorificarea energetică presupune recuperarea energiei din deşeuri. cu o capacitate de tratare până la 25000 t/an. mare şi medie. În cadrul acestei metode se obţine biogas valorificabil. cărbuni sau gaze naturale. Fermentaţia are loc în aer liber unde componentele deşeurilor sunt acopertite pentru evitarea emisiilor atmosferice. adică resursele naturale pot fi economisite şi utilizate raţional. Restul de fermentare este supus împreună cu granulaţia de 40-80 mm unei tratări aerobe. 2010).etapa de prelucrare nu este prevăzută cu o instalaţie de tratare a gazului de gunoi. Incinerarea deşeurilor reperezintă procesul prin care are loc recuperarea energiei. pentru a supune aceste granulaţii unor tratări specifice. (Damgaard. 12 săptămăni. Procedee de tratare mecano-biologică a deşeurilor În funcţie de tehnica utilizată se poate realize o clasificare a instalaţiilor • • • • Tip A de instalaţie : metode aerobe în construcţii deschise Tip B de instalaţie : metode aerobe în construcţii parţial închise Tip C de instalaţie: metode aerobe în construcţii închise Tip D de instalaţie: metode anaerobe Tip A de instalaţie Metoda aerobă în construcţii deschise Sunt instalaţii mai mici. Tip D de instalaţie La aceste instalaţii tratarea deţeurilor este un process anaerob (putrezire) În exemplul dat într-o hală de pretratare se realizează împărţirea pe fracţiuni cu granulaţie mică. Materialul astfel stabilizat este depouitat ecologic. Procesul de fermentaţie se poate realize prin metoda coşului .

pe acestea sunt aşezate cca.. într-o lăţime maximă de 30 m înălţimea maximă este de 3 m inclusive un strat acopritor al suprafeţei deponiei de 0. Conductele drenante de diametru 50 mm din plastic perforat sunt montate în stratul de aerisire.palete de transport de lemn) Poate fi utilizată şi o pătură de tpieturi de arbuşti şi crengi dacă se garantează că aerul ajunge complet la baza grămezilor. 2.3 m. 0. se instalează fermentarea aerobă timp de 24 ore la temperaturi până la 70-80°C. Instalaţiile trebuie amplasate într-o hală cu protecţie împotriva intemperiilor . Grămezile dreptunghiulare sunt aşezate fără limită de lungime . Circulaţia aerului se face prin efectul coş. Convecţia termică produce curectul de aer de jos în sus. în conductele drenante şi produc în acelaţi timp aerisirea grămezii.5 m deşeu amestecat. Metoda în coş Această metodă a fost dezvoltată în Germania. Aducerea aerului în grămadă se realizează printr-un strat de aerisire din sol cu o grosime de cca. în principal prin stratul de aerisire.. sub acţiunea unor culture speciale de bacterii. Schema de compostare a amestecului de deşeuri solide şi nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate .Aceste metode TMB nu se desfăşoară într-un spaţiu închis. Acesta reprezintă un amendament echilibrat după conţinutul elementelor nutritive de potasiu. concretizată în instalaţia . În aceste condiţii sunt distruşi germenii patogeni.Biostabilizator” . iar compostul după maturizare în halde timp de 2030de zile poate fi folosit fără nici un pericol. Stratul de aerisire trebuie să fie construit dim material de granulaţie mare ( ex. este o metodă cu grămezi dreptunghiulare. Fermentaţia în grămezi dreptunghiulare trebuie să fie precedată de o etapă realizată cu o instalaţie mecanică de pretratare şi cu aggregate de mărunţire şi omogenizare. Procesul de fermentaţie se realizează chiar direct pe corpul deponiei unde deşeul trebuie depozitat definitiv. Compostarea amestecului de deşeuri solide cu nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate este o idee promiţătoare.5 m.Biostabilizator” unde. fosfor şi azot. la o distanţă de 2-4 m şi scoase prin grămadă la suprafaţa ei.

iar aceasta impiedica incinerarea deseurilor municipale fara alti combustibili. conducand la cresterea costurilor de incinerare pe tona de deşeuri municipale. cum ar fi de exemplu. Pe langa criteriile enumerate mai sus se va mai tine cont si de urmatoarele aspecte: • siguranta functionarii. • reducerea masei de deşeuri de depozitat. compozitia deşeurilor municipale este prepoderent biodegradabila. valorificarea anvelopelor uzate sau a combustibililor alternativi in cuptoare de ciment. • necesarul de spatiu. Pentru deseurile periculoase. In managementul modern al deşeurilor. deseurile de productie periculoase si nepericuloase. minimizand emisiile in aer si apa. Coincinerarea reprezinta valorificarea energetica a anumitor tipuri de deşeuri in industrie. respectiv depozitate in cantitati mult mai reduse. deseurile organice se transforma prin intermediul descompunerii termice sub retinerea aerului in produse ce pot fi valorificate energetic datorita continutului mare de energie. De aceea este indicata incinerarea deşeurilor reziduale din deseurile municipale. incineratoarele trebuie sa atinga o temperatura de ardere mult mai ridicata decat in cazul incinerarii deşeurilor nepericuloase. • distrugerea materialelor nocive organice. Pe langa deseurile reziduale sau municipale. astfel incat sa se ajunga la: • inertizarea deşeurilor reziduale. incinerarii deşeurilor ii revine sarcina de a trata deseurile reziduale ce nu mai pot fi valorificate. O instalatie de tratare a deşeurilor reziduale optima trebuie sa indeplineasca cel putin primele trei puncte. namolul orasenesc. Insa. • transferarea deşeurilor reziduale in materii prime secundare in vederea protejarii celorlalte resurse materiale. . Pe departe cel mai important procedeu termic este la ora actuala incinerarea deşeurilor. respectiv concentrarea materialelor anorganice. • cantitati prelucrate posibile respectiv viabile. In cadrul pirolizei. • folosirea valorii calorifice a deşeurilor reziduale in vederea protejarii resurselor de energie. Deseurile ce pot fi tratate termic sunt deseurile municipale. respectiv deseurile ce nu mai pot fi reciclate material.CURS 7 Metode de tratare termica Printre procedeele termice din cadrul tratarii deşeurilor se numara incinerarea deşeurilor. coincinerarea deşeurilor si procedeul de uscare. piroliza deşeurilor. Punctele de mai sus sunt enumerate in functie de prioritatea lor in managementul deşeurilor. incineratoarele pot accepta orice tipuri de deşeuri. In functie de tipul deseurilor acceptate incineratoarele sunt proiectate special. Insa pentru fiecare tip de deseu exista nişte caracteristici tehnice bine definite. • necesarul de investitii. Incinerarea deşeurilor Incinerarea se poate aplica atat deseurilor municipale colectate in amestec cat si numai fractiei de deşeuri reziduale. in special a volumului. deseurile reziduale reprezentand deseurile ramase dupa sortarea deseurilor reciclabile.

fiecare executie diferind corespunzator. • stocarea temporara. Schema de functionare a unui incinerator Preluarea deseurilor La preluarea deseurilor are loc mai intai o cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. putere calorica.Structura de principiu si modalitatea de funcţionare a unei instalatii de incinerare a deşeurilor este explicata in baza catorva componente si agregate ale instalatiei. Zona de descarcare a deseurilor trebuie sa asigure posibilitatea descarcarii oricaror tipuri de masini de colectare sau transport a deseurilor. pH. este necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul cantarit. Pentru vehiculele ce livreaza des deseuri li se pot elibera cartele magnetice. Anumite deseuri pot fi indreptate catre locuri de descarcare prestabilite. pietre de calcinare. Cantarirea vehiculelor se poate face mecanic sau electromecanic. Un incinerator poate accepta diferite tipuri de deseuri pentru incinerare. In cazul primirii unor deseuri noi sau in cazul unor suspiciuni este indicata realizarea unor teste in laborator pentru: continut de metale grele. mai trebuie efectuata inca o cantarire dupa descarcare. Pentru stabilirea cantitatii de deseuri livrate de catre vehiculele ce nu detin o astfel de cartela. • alimentarea in unitatea de incinerare. respectiv catre o pretratare inainte de a fi incinerate. de la deşeuri solide la deşeuri semilichide si chiar lichide. sulf si altele. • eliminarea si tratarea cenusei reziduale. clor. punct de aprindere. Insa derularea principiala a incinerarii si fluxul materialelor difera de la o instalatie la alta. in functie de tipurile de deşeuri acceptate zona de descarcare trebuie sa prevada toate accesoriile necesare descarcarii acestor deseuri. iar pentru diversi producatori. Figura 1. In cazul vehiculelor particulare care livreaza deseuri sau a vehiculelor cu containere de schimb este mereu necesar un al doilea procedeu de cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. De asemenea. Sistemele electromecanice s-au impus deoarece inlesnesc o transpunere simpla a valorilor masurate. pretratarea (daca este necesara). De aceea. unde sunt salvate greutatea vehiculului gol (in cazul utilajelor cu suprastructura fixa). Figura 2. O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de functionare. numai in mica masura. • tratarea si valorificarea emisiilor. Acestea sunt oferite de numeroşi producatori. numarul de inmatriculare si datele privind destinatarul facturii. Vedere zona de descarcare a deşeurilor la incinerator Figura 3 Exemplu de rampă de descărcare a uleiului uzat . in functie de tipul de deseu. expuse in continuare: • preluarea deseurilor.

Figura 5. pentru a evita imprastierea emisiilor si a prafului. Deseurile din palnia de umplere ajung printr-un put de umplere in instalatia de alimentare. Vedere pâlnie si put de alimentare cu deseuri a camerei de incinerare . In hala de descarcare si in buncarul de deseuri trebuie mentinuta o presiune mai joasa comparativ cu zona invecinata. Maruntirea poate avea loc intr-o zona a buncarului rezervata in acest scop sau chiar inaintea intrarii deseurilor in buncar. in buncar are loc o omogenizare a deşeurilor. iar alimentarea unei instalatii de incinerare a deseurilor trebuie sa fie continua. care pot fi prevazute la nevoie cu instalatii de aspirare. sau pot fi indrumate catre o pretratare. iar componentele voluminoase incinerabile trebuie maruntite inaintea incinerarii. Buncarul de deşeuri serveşte pe de o parte drept tampon pentru cantitatea de deşeuri. Aici pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din deseurile municipale. Prelucrarea deseurilor municipale se poate realiza prin intermediul sortarii.Stocarea temporara. astfel deseurile ce nu ard (materialele neadecvate incinerarii. incat sa asigure o functionare continua prin preluarea capacitatii de productie pe ora a unitatii de incinerare. Figura 4 Exemplu de dispozitiv de mărunțire a deșeurilor voluminoase . pe de alta se pot sorta deseurile declarate ca fiind voluminoase la preluare. astfel incat functionarea instalatiei sa nu poata fi intrerupta. iar pe de alta parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentru incinerare si sortate. cum ar fi materialele inerte. Vezi brosura privind "Tratarea mecanica a deseurilor"! Capacitatea de prelucrare a instalatiei de maruntire va fi adaptata cantitatii de deseuri voluminoase receptionate anual. prelucrarea Pentru deseurile livrate trebuie sa existe un loc de stocare temporara. Daca in palnia de alimentare a unitatii de incinerare trec deseuri voluminoase nemaruntite . chiar în rampa de descărcare La maruntirea deseurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de taiere. Alimentarea in camera de incinerare Palniile de umplere sunt de regula astfel gradate. Maruntirea deşeurilor voluminoase inseamna o reducere de volum si astfel o mai buna folosire a spatiului disponibil din buncar si o incinerare mai eficienta a acestor deseuri. se poate ajunge la formarea unor dopuri si la nefunctionarea instalatiei. deoarece livrarea deseurilor are loc discontinuu. metalele feroase si neferoase) sunt eliminate. Aerul aspirat ori se incinereaza ori se dezodorizeaza printr-un filtru biologic. In plus.

peretii camerei de ardere si in partea superioara un plafon. Procesul de incinerare la instalatiile cu gratar Indiferent de sistemul cu gratar folosit. barele gratarului sunt miscate continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transferul acestora in cuptor. Figura 6. Vedere cuptor cu gratar Figura 6. Gratarul poate fi orizontal sau putin inclinat. structura de baza a cuptorului este caracterizata de un gratar de ardere la baza. Alimentarea cu aer pentru o incinerare completa . Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa. Instalatiile de alimentare sunt supuse unei presiuni mecanice puternice prin transportul de deseuri si unei presiuni termice prin alinierea directa la gratarul de incinerare. instalatiile de ardere cu gratar si instalatiile cu cuptor rotativ. In ambele cazuri. de regula. pentru a evita palpairea flacarii din camera de incinerare.Putul de umplere este prevazut cu o clapeta ce inchide palnia de umplere. Incinerarea propiu-zisa Pentru incinerarea deseurilor se folosesc. In cazul gratarului inclinat cea mai intalnita versiune este acea a cuptorului cu gratar cu actiune inversa.

Trecerea de la o faza la alta depinde de compozitia si valoarea calorica a deseurilor de incinerat.Figura 7. atunci deseurile pot fi aprinse cu ajutorul arzatoarelor de aprindere. procedeul de incinerare se imparte in 5 faze. praf de carbune sau orice alt tip de combustibil. Alimentarea cu aer se face atat prin barele gratarului de jos in sus (alimentarea primara). Procesul de piroliza are loc la presiune atmosferica scazuta si la cresterea temperaturii. • post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale ramase neincinerate si a CO din emisii exista mereu o camera de post-combustie. Acestea sunt in primul rand umezeala reziduala si gazele reziduale. Cea mai mare parte a deseurilor se oxideaza in partea superioara a camerei de incinerare la 1000 0C. Cuptorul este format din 5 zone de combustie. ulei. Timpul de pastrare in aceasta zona este de minim 2 secunde la 850 0C. ce au rolul de a preincalzi camera de ardere si de a intretine flacara in cazul unei compozitii mai dificile a deseurilor. Pentru pornirea instalatiei este necesara preincalzirea spatiului de ardere.. • arderea completa: in cea de-a treia parte a gratarului se atinge temperatura de ardere completa a deseurilor. . Cand camera de ardere a atins temperatura corespunzatoare. Acestea se observa in figura 7 si sunt descrise mai jos.Acestea se observă în figura 7 și sunt descrise mai jos. astfel avand loc indepartarea umezelii. Aici se adauga aer sau gaz rezidual desprafuit in vederea realizarii incinerarii complete. • degazarea: prin continuarea procesului de incalzire pana la temperaturi de peste 250 0C se exclud materiile volatile. cat si cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prevazute in camera de ardere (alimentarea secundara). instalate in camera de ardere. • gazarea: numai o mica parte din deseurile arse sunt oxidate in procesul de piroliza. Schema cuptorului cu gratar Cuptorul este format din 5 zone de combustie. ce se intrepatrund in mare masura: • uscarea: in partea superioara a gratarului deseurile se incalzesc pana la peste 100 0C prin intermediul iradierii cu caldura sau a convectiei. In acest scop sunt instalate arzatoare ce functioneaza cu gaz. De asemenea.

Vedere schema principiului de functionare a unui cuptor rotativ In functie de tipul instalatiei de alimentare. dispozitivul de ardere a cenusei poate fi necesar sau nu. deseurile solide trebuie maruntite inainte de introducerea acestora in cuptor. trebuie proiectate pentru a rezista la astfel de temperaturi ridicate. Procesul de incinerare la instalatiile cu cuptor rotativ Cuptorul rotativ este intalnit in industria cimentului. miscarea gratarelor si masurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situatia de functionare a cuptorului.Masurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de incinerare in timp si spatiu. transferul deseurilor dintr-un capat in altul a cuptorului este realizat usor. de aici fiind preluat si pentru incinerarea deseurilor. In functie de temperatura de ardere. Figura 9. In cazul deseurilor voluminoase. Deoarece compozitia deseurilor varaiaza in limite largi si amestecarea inainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a deseurilor. In cazul unor temperaturi de 1150 °C cenusa este aglomerata. sau echipamentele de recuperare a energiei. iar la temperaturi de 1300 °C cenusa este topita si vitrifiata. cenusa de fund si cenusa recuperata din filtre pot fi reintroduse in cuptorul rotativ pentru aglomerare sau vitrifiere. Datorita rotirii continue si inclinatiei usoare a cuptorului. . Deoarece temperaturiile de ardere intr-un cuptor rotativ sunt cu mult mai ridicate instalatiile secundare. acestea intotdeauna trebuie maruntite inainte de incinerare pentru o ardere completa a acestor deseuri. In cazul incinerarii cu cuptor rotativ temperatura atinsa in camera de ardere este mult mai ridicata fata de incineratoarele cu gratar. cum ar fi camera de post-combustie. De asemenea.

ce poate fi intre 600 . Figura 11. de legislatia in vigoare si posibilitatile economice. in general. Printr-un surplus de aer prea scazut se poate atinge punctul de inmuiere a cenusei reziduale (950 .5 % material neincinerat.10 % metale feroase si neferoase. Tratarea. sunt asemanatoare. Eliminarea prin gratar are loc exclusiv prin intermediul fortei gravitationale in puturi de cadere. recuperarea energiei. Stingerea cenusei reziduale se poate face prin sisteme cu apa. Cele mai importante cerinte de la aceasta instalatie de eliminare sunt evitarea dopurilor la eliminarea cenusei reziduale precum si impiedicarea infiltrarii de aer fals.Indiferent de cuptorul ales pentru incinerarea deseurilor. Cenusa reziduala se elimina la capatul gratarului de incinerare si trebuie transportata. Principalele metode de tratare a cenusei reziduale sunt: • imbatranirea cenusei reziduale .1000 0C). respectiv eliminarea cenusei reziduale Cenusa reziduala rezulta in urma incinerarii. etc. astfel putandu-se transforma intr-o stare pastoasa. urmatoarele trepte intalnite in procesul de incinerare a deseurilor. cum ar fi eliminarea cenusei. dependente in parte de sistemul de tevi folosit.7 % granule mari. In acest scop sunt oferite mai multe sisteme de eliminare a cenusei reziduale. • 80 . urmatoarele • 3 . • 5 . tratarea emisiilor.83 % granule fine. oxizi de aluminiu si fier. Ea consta in principal din material neincinerabil cum ar fi silicati nedizolvabili in apa. Cenusa reziduala pura contine. Vedere schema dispozitiv de eliminare a cenusii Metodele de tratare ale cenusei reziduale depind de componenta deseurilor incinerate. La incinerarea deseurilor apar diverse reziduuri solide si lichide.900 0C. • 7 . ce duc direct la instalatiile de eliminare a cenusei reziduale. Exemple de instalatii de eliminare a cenusii cu apa Problema principala la eliminarea prin gratar consta in temperatura ridicata a cenusei reziduale. Figura 10.

• climatizare. etc. Pentru evitarea impuritatilor de fum la cazan.250 0C). Valoarea calorica viitoare a deseurilor va fi probabil mai mare decat cea de azi. Folosirea caldurii de incinerare pentru producerea de abur este categoric influentata de imprejurimi. Tratarea si valorificarea altor emisii Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. Absolut necesara este racirea fumului rezultat in urma incinerarii deseurilor menajere de la 1000 1200 0C pana la 200 .4 tone. puterea calorica inferioara a acestora si randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare si cazan recuperator.400 kWh. Acest fapt este dovedit de cercetari ce determina influenta diverselor cote de reciclare asupra valorii calorice a deseurilor reziduale. • randamentul de producere a aburului: 65 . Drept instalatie de transfer al caldurii serveste un cazan. ce se foloseste direct in scopuri de incalzire sau in domeniul industrial sub forma de caldura de proces.300 C. in care caldura fumului (energie cinetica = energie a caldurii) se transfera intr-un purtator de caldura adecvat (abur sau apa). ce pot conduce la acumulari ce minimizeaza durata de transport. . • de incalzire. 200 .• separarea materialului fin • vitrificare. folosindu-se randamentele pentru producerea aburului si pentru curent la functionarea in condens: 350 .76 %. Recuperarea sub aspect termic are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obtinute in instalatiile recuperatoare de caldura pentru alimentarea cu caldura a proceselor: • tehnologice. • ventilatie. • alimentarea cu apa calda menajera a consumatorilor urbani. Figura 12 Vedere cenusă de fund Utilizarile ulterioare ale cenusei reziduale tratate pot fi: material de umplutura pentru constructii de baraje.2. de drumuri.20 bar. electroenergetica si combinata. O alta particularitate la incinerarea deseurilor consta in transportul mare de praf a fumului ce trebuie racit.5 .10 MJ/kg. Racirea fumului provenit de la incinerarea deseurilor are loc de obicei indirect. • producerea de curent electric pe tona de deseuri. In instalatii mai mari se produce in principal abur de calitate relativ ridicata (40 bar. Resursele energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate formele care contin inca un potential energetic ce poate fi utilizat in trei directii: termica. de pereti de protectie. aceasta reducere a temperaturii este necesara si din motive tehnice procedurale. Urmatoarele valori pentru obtinerea energiei din incinerarea deseurilor stau la baza datelor de pornire medii pentru instalatiile moderne de incinerare a deseurilor: • valoarea calorica inferioara a deseurilor (Hu): 9.9 . Cantitatea de energie recuperata este data de produsul dintre masa deseurilor tratate. adica prin schimbatoare de caldura recuperative aer-apa respectiv abur. In instalatii mai mici se produce in principal abur cu parametri mai scazuti (15 . • producerea de abur pe tona de deseuri: 1. 400 0C) in vederea producerii de curent. Cenusa nu poate fi utilizata in umplerea zonelor cu o panza freatica bogata. partial combinata cu incalzirea la distanta. sunt necesare o serie de masuri. deoarece procedeele de purificare a fumului necesita temperaturi sub 350 0C.

De aceea ele sunt structurate in mai multe etape si necesita un mare efort financiar. minimizarea si epurarea apelor uzate evacuate din instalatii. CO2. Prin transformarea pirolitica a deseurilor iau nastere diverse produse dependente de componenta materialului initial. Aparatura de urmarire a instalatiilor este necesara pentru monitorizarea exploatarii corecte a arderii. Piroliza ca instalatie de tratare a deseurilor nu s-a putut impune in fata incinerarii deseurilor. din cauza diverselor probleme si a redusei disponibilitati. • evitarea in mare masura a impactului asupra mediului. • flexibilitate fata de diversele si schimbatoarele componente ale deseurilor. astfel incat degazarea si gazarea sa devina procedee de tratare a deseurilor de sine statatoare. asanarea si uscarea namolului necesita o alimentare ridicata cu energie la un nivel scazut. cum ar fi oxigenul. de conditiile de incalzire ale temperaturii de degazare si de durata reactiei. Dupa alegerea aparaturii si a punctelor de amplasare a aparaturii trebuie acordata atentie reproductibilitatii adecvate si fiabilitatii functionale necesare a aparaturii. Epurarea gazelor reziduale Dupa arderea completa. La purificarea fumului se efectueaza mai intai o eliminare a materialelor sub forma de particule. adica indepartarea impuritatilor sub forma de particule. epurarea gazelor reziduale este cea mai importanta posibilitate de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator. La piroliza. • posibilitatea recuperarii energiei si materiei prime. iar apoi o indepartare a impuritatilor gazoase. Urmatoarele produse finite pot aparea: . degazare. murdarirea instalatiilor). volumul si schimbarile continutului gazelor reziduale. aburul etc. Instalatiile moderne de purificare a fumului vor indeparta materialele nocive din fum pe cat posibil cantitativ. • evitarea. procedurii de abur si nivelului de epurare a gazelor reziduale si pentru prevenirea aparitiei de situatii neprevazute in functionare. • posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile in mod energetic. Aceasta combinatie are sens in special sub aspectul unei folosiri asigurate de caldura. In intervalele de temperatura intre 150 . pentru a nu solicita acest din urma procedeu.900 0C se elimina materii volatile. pot fi utilizate mai multe procedee. • temperatura gazelor la evacuarea din cosul de dispersie. se efectueaza inaintea spalarii fumului. • tipul. Piroliza si gazarea deseurilor Piroliza este cunoscuta din tehnica procedurala industriala. procesele de uscare. eliminandu-se compusi. Aici. Nivelul de monitorizare si urmarire a acesteia depinde de tipul de deseu incinerat si de cerintele legale. deoarece conditionarea. recuperarea si depozitarea reziduurilor. Eliminarea prafului. • probleme in functionare (coroziune. gazele pirolitice obtinute se vor folosi intr-o a doua etapa procedurala la incinerarea si vitrifierea cocsului pirolitic. • evitarea. care sa poata functiona si cu cantitati mici de prelucrare de pana la 10 tona/h. Pentru separarea substantelor din gazele reziduale evacuate din camerele de ardere a incineratorului sau de la boiler. uzura. In ceea ce priveste tratarea deseurilor s-au dorit printre altele urmatoarele avantaje ale pirolizei: • procedee necomplicate. aerul. unele dintre aceste procese partiale pot fi executate in reactori separati. de parametrii de functionare ai instalatiei. La o incinerare conventionala. Volumul deseurilor se reduce considerabil si se transforma intr-o forma ce face posibila o depozitare fara impact semnificativ asupra imprejurimilor. Materialele nocive apar in forma gazoasa sau sub forma de particule de impuritati. iar compusi de carbohidrati se descompun.Ca aspect energetic este interesanta incinerarea namolurilor din statiile de epurare. • concentratiile maxime admisbile ale poluantilor in gazele epurate. • disponibilitati de suprafete pentru depozitarea reziduurilor. Cu ajutorul pirolizei deseurilor s-a urmarit un scop asemanator cu cel al incinerarii. Insa se are in vedere utilizarea pirolizei in combinatie cu incinerarea la temperaturi inalte. pentru alegerea si proiectarea carora trebuie luate in considerare urmatoarele elemente: • substantele poluante specifice din gazele reziduale. gazare si incinerare au loc intr.o singura camera. Degazarea Degazarea sau piroliza reprezinta descompunerea termica a materialului organic.

Este de dorit o valorificare imediata a gazelor intr-o camera de ardere ulterioara.1100 0C livreaza cea mai mare cantitate de gaz. datorita densitatii lor precum si proprietatilor lor chimice si fizice. reziduuri cum ar fi cocs. gaz slab. Reziduurile solide din procesul de gazare sunt similare celor provenite din incinerare. Acelasi lucru este valabil si pentru gazul pirolitic. Produsele ivite ca urmare a gazarii sunt. in principal. Apa reziduala provenita din piroliza paraseste reactorul sub forma de abur si apare dupa racirea gazului drept condensat. insa comparativ cu volumul deseurilor intrate in proces. sticla. In special uleiurile provenite din degazarea anvelopelor uzate se pot folosi drept materie prima in industria chimica sau petroliera. aburi. • valorificarea energetica a deseurilor acolo unde valorificarea materiala nu este posibila. Folosirea deseurilor si a combustibililor alternativi este limitata de urmatoarele elemente: • posibilitatile de stocare a acestora in centralele electrice. Energia necesara reactiei pentru procesul de gazare se produce prin incinerarea partiala a materialului organic in interiorul reactorului. etc. O alta posibilitate a evitarii materialelor nocive in apele reziduale este descompunerea termica a gazelor de ardere mocnita. in centralele electrice. ce trebuie utilizat partial la incalzirea propriului proces de piroliza. Avantajele coincinerarii: • reducerea cantitatii de deseuri depozitate. in special in cazul pirolizei deseurilor necesita o pretratare chimico-fizica. Gazarea. rezulta un volum de gaz mai mare decat la piroliza. Procedeele executate la temperatura inalta in intervalul de temperatura intre 800 . materii prime sub forma de asfalt. ce transforma reziduurile carbonizate in alte produse gazoase. Pentru unele produse provenite din piroliza exista o piata limitata. • • • . Coincinerarea in centralele electrice Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate pentru folosirea eficienta a combustibililor conventionali. Coincinerarea deseurilor De cand deseurile si combustibilii alternativi produsi din acestea prin diferite metode de tratare au fost acceptati ca surse de energie. care este insa cu o valoare calorica scazuta. deoarece astfel se poate valorifica si caldura. metale. mai putin apa care s-a consumat in timpul reactiei. Gazarea difera de piroliza prin faptul ca se adauga gaz reactiv. considerate materia prima pentru sistemele industriale de ardere si sunt folosite numai in calitate de combustibili alternativi. in functie de solutia gazanta.combustibil respectiv. deoarece materialele nocive pot fi reduse in instalatii de epurare biologice numai partial. insa si un proces partial al incinerarii. de regula. Gazarea Gazarea se refera la conversia la temperaturi inalte a materialelor cu continut de carbon in combustibil gazos. gaze de ardere. Apa reziduala provenita din piroliza Apa reziduala provenita din piroliza se compune din umiditatea deseurilor. Folosirea deseurilor in sistemele de ardere industriala se numeste coincinerare. ulei. un mare numar de deseuri de productie sunt folosite in sistemele de ardere industriala. ele prezinta un continut ridicat de cenusa si unul scazut de carbon. apa de descompunere si apa de incinerare. apa de condens cu impuritatile dizolvate in ea. Insa ele pot fi adaptate si pentru utilizarea combustibililor alternativi. In schimb. Conditia este insa ca instalatia pirolitica sa se afle in apropierea instalatiei prelucratoare de ulei. Apele reziduale cu continut organic mare. Gazul de generator prezinta o valoare calorica mai scazuta decat gazul pirolitic. este un procedeu de sine statator. fabricile de ciment si otelarii. nisip etc. • conservarea resurselor de materii prime necesare pentru producerea energiei. • cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce intr-o forma utilizabila sistemelor de ardere particulare in instalatiile utilizate in centrale. sunt folositi tot mai mult ca inlocuitori in procesele industriale. la fel ca si piroliza. Deseurile municipale nu sunt.

Procedee de uscare a deseurilor In cadrul procedeelor de uscare cea mai mare importanta a obtinut-o uscarea namolului. Uscarea cu contact: • uscator cu pelicula. La alegerea procedeului este important daca namolul este puternic mirositor sau nu. 2. cum ar fi uscarea cu pat fluidizat cu recirculare de vapori. Aici apa transformata in abur poate fi condensata. Mirosurile sunt astfel in mare parte excluse. • folosirea cenusei rezultate de la arderea combustibililor alternativi ca parte componenta a clincherului impreuna cu alte materiale. Tipuri de tehnologii de uscare • In functie de alimentarea cu caldura se regasesc in principal urmatoarele tehnologii de uscare: 1. Materia prima pentru producerea clincherului este uscata si incalzita pana la 1400 °C si datorita reactiilor chimice ce au loc se formeaza clincherul de ciment. respectiv reducerea procesului de combustie prin depunerea pe peretii cuptorului. Uscarea cu transmitere: . mediile de uscare cum ar fi gazele reziduale. • uscator cu disc. aburul supraincalzit ori vapori sau aerul. • uscator cu pat fluidizat. deoarece deseurile utilizate in producerea clincherului pot schimba concentratia anumitor elemente in produsul final. un condensator realizeaza condensarea aburului in exces. in cazul utilizarii combustibililor alternativi. se afla in contact direct cu namolul si preiau apa ce se evapora din acesta.comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie. • fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic in clincher a elementelor aflate in concentratii foarte mici. La uscarea cu transmitere. caldura este condusa direct catre materialul de uscat. Coincinerarea in cuptoare de ciment Un aspect esential in fabricarea cimentului il reprezinta producerea clincherului in cuptorul rotativ. Namolul si mediul de incalzire sunt separate prin diferite tipuri de pereti. ar fi: • prelungirea timpului de stationare a gazelor reziduale in cuptorul rotativ la temperaturi de peste 1200 °C. La sistemele deschise. In cazul namolului mirositor se recomanda utilizarea unui proces indirect de uscare. iar mediul fluidizant (abur supraincalzit) este introdus in circuitul procedural. continutul organic al combustibililor alternativi este distrus in totalitate. aparitia coroziunii si influentarea sistemelor de epurare a gazelor reziduale. La sistemele inchise cu abur supraincalzit. Caracteristicile combustibililor alternativi utilizati in fabricile de ciment trebuie stabilite clar. Datorita temperaturilor inalte din cuptorul de ciment. Figura 13. Cateva caracteristici ale procesului de fabricare a clincherului. La uscarea cu contact. gazele reziduale inca fierbinti parasesc uscatorul impreuna cu aburul. Indiferent de metoda de fabricare. obtinerea clincherului este un proces de conversie in care materialele folosite (combustibili si materii prime) sunt consumate sau integrate in produsul final.

cuptoare de ciment. Gazele ce nu pot fi condensate. uscator cu suspensii. industrie si institutii + deseuri din gradini si parcuri + deseuri din piete + deseuri stradale + deseuri voluminoase. industrie. Vedere schema uscator cu etaje DEFINITII • deseuri municipale = deseuri menajere de la populatie + deseuri asimilabile din comert. centrale electrice. institutii. nespecificate in alta parte . 20 Deseuri municipale si asimilabile din comert. La uscarea namolului din statiile de epurare rezulta si alte substante volatile. materiale absorbante.uscator cu cilindru rotativ. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. filtrante si imbracaminte de protectie. • • • Figura 15. • uscator cu banda. inclusiv deseurile periculoase.cu exceptia ambalajelor din deseurile industriale si a codurilor 15 02 02 si 15 02 03. in vederea valorificarii materiale a acestuia in agricultura ca ingrasamant sau in vederea valorificarii energetice a acestuia in incineratoare. pot fi dezodorizate prin coincinerare in generatorul de caldura. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 15 Ambalaje. materiale de lustruire. uscator cu etaje. • fractie organica = fractie biodegradabila . inclusiv fractiuni colectate separat. Aceste uscatoare au rol de a reduce umiditatea din namolul orasenesc intr-un timp scurt. etc.

horticultura. materiale de lustruire. categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 17 Deseuri din constructii si demolari (inclusiv pamant excavat din amplasamente contaminate) • deseuri municipale periculoase = detergenti si dezinfectanti + vopsele. in urma demolarii si construirii de cladiri noi. cleiurilor si cernelurilor tipografice 09 Deseuri din industria fotografica 10 Deseuri din procesele termice 11 Deseuri de la tratarea chimica a suprafetelor si acoperirea metalelor si a altor materiale. categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 19 08 05 Namol orasenesc de la epurarea apelor uzate menajere • deseuri din constructii si demolari = deseuri rezultate in urma reabilitarii infrastructurii existente. lacuri si diluanti + baterii si acumulatori uzati + pesticide si ierbicide + alte chimicale + becuri si tuburi fluorescente + echipamente electrice si electronice + medicamente. purificarea gazelor naturale si tratarea pirolitica a carbunilor 06 Deseuri din procese chimice anorganice 07 Deseuri din procese chimice organice 08 Deseuri de la producerea. respectiv in urma reconstruirii si extinderii retelei de transport. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. inclusiv deseurile periculoase. prepararea. silvicultura. vanatoare si pescuit. hartiei si cartonului 04 Deșeuri din industriile pielariei. inclusiv deseurile periculoase. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 02 Deseuri din agricultura.namol orasenesc = namolul rezultat de la epurarea apelor uzate orasenesti. lacuri si emailuri vitroase). categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 20 01 13 Solventi 20 01 14 Acizi 20 01 15 Baze 20 01 17 Substante chimice fotografice 20 01 19 Pesticide 20 01 21 Tuburi fluorescente si alte deseuri cu continut de mercur 20 01 23 Echipamente abandonate cu continut de CFC (clorfluorocarburi) 20 01 26 Uleiuri si grasimi. de la prepararea si procesarea alimentelor . altele decat cele specificate la 20 01 21 si 20 01 23 cu continut de componenti periculosi 20 01 37 Lemn cu continut de substante periculoase • deseuri de productie = deseuri rezultate direct din procesele de productie. materiale absorbante. furnizarea si utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele.cu excepţia codului 19 08 05 • . In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. tratarea mecanica si fizica a suprafetelor metalelor si a materialelor plastice 13 Deseuri uleioase si deseuri de combustibili lichizi 14 Deseuri de solventi organici. hidrometalurgie neferoasa 12 Deseuri de la modelarea. 16 06 02 sau 16 06 03 si baterii si acumulatori nesortati continand aceste baterii 20 01 35 Echipamente electrice si electronice casate. filtrante si îmbracaminte de protectie.. cerneluri..cu exceptia codului 02 01 06 03. de la statiile de epurare a apelor uzate si de la tratarea apelor pentru alimentare cu apa si uz industrial . In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. acvacultura. nespecificate în alta parte . inclusiv deseurile periculoase. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. pastei de hartie. altele decat cele specificate la 20 01 25 20 01 27 Vopsele. a adezivilor. inclusiv deseurile periculoase.cu excepţia codurilor 16 04 şi 16 10 19 Deseuri de la instalatii de tratare a reziduurilor. agenti de racire si carburanti 15 Ambalaje.Deseuri de la prelucrarea lemnului si producerea placilor si mobilei. blanariei si textila 05 Deseuri de la rafinarea petrolului.cu excepţia ambalajelor din deşeurile municipale 16 Deseuri nespecificate in alta parte .. adezivi si rasini continand substante periculoase 20 01 29 Detergenti cu continut de substante periculoase 20 01 31 Medicamente citotoxice si citostatice 20 01 33 Baterii si acumulatori inclusi in 16 06 01.