CURS 1 Definiţia deşeurilor Creşterea continuă a efectivului populaţiei umane determină creşterea producţiei, implicit creşterea consumului de resurse

, generând un impact semnificativ asupra mediului. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat noi tehnici, diferite tehnologii sofisticate, cu scopul de a-şi satisface nevoile primare însă nu numai, ci mergând pe ideea creşterii confortului, a dezvoltării economice. Fabricarea oricărui produs presupune generarea anumitor presiuni asupra mediului, de la consumul resurselor naturale până la eliminarea acelor părţi ce nu mai pot fi utilizate denumite deşeuri. Interdependenţa dintre creşterea economică şi impactul activitaţilor economice asupra Capitalului Natural, datorită consumului de resurse şi implicit generarea deşeurilor ridică probleme la nivel global. Cherubini şi colab. (2008) afirmă că „Ecosistemele reciclează orice tip de deşeuri, şi conceptul însuşi de deşeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment. Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în aşa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maxim de eficienţă astfel încât nu rămâne nici o resursă neutilizată.” Aşadar, sistemele ecologice sunt capabile să recicleze si să utilizeze resursele cu maxim de eficienţă, însă intervenţiile antropice perturbă toate procesele „...procesele din ecosistemele naturale au un pregnant caracter ciclic. Spre deosebire de această situaţie, deşeurile activităţilor umane se acumulează în mare masură, neputând fi reintroduse în ciclurile biogeochimice în ritmul în care sunt produse." (Botnariuc şi Vadineanu, 1982). Acest fapt impune adoptarea politicilor coerente însoţite de eforturi economice şi sociale în vederea unei utilizări raţionale a resurselor naturale. Producţia şi utilizarea resurselor variază semnificativ de la o ţară la alta. Conform statisticilor EEA (European Environment Agency), se consideră următoarele sectoare economice, in ceea ce priveşte impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile de transport şi agricultură, însă şi mineritul, construcţiile precum şi diferitele activităţi industriale au un impact semnificativ asupra Capitalului Natural. În ceea ce priveşte eficienţa utilizării resurselor pe cap de locuitor, aceasta variază de asemenea, fiind de câteva ori mai mare în Europa de Vest şi Centrală faţă de Europa de Sud Est. Mai grav este faptul că se preconizează o creştere a utilizării resurselor spre anul 2020; consumul familial pe cap de locuitor este în creştere în toate ţările europene, atingând în ţările din Europa de Vest şi Centrală un nivel de circa patru ori mai mare decât din Estul Europei. Această situaţie este explicată de gradul de dezvoltare socioeconomic ale ţărilor respective, astfel, dacă în ţările mai sărace majoritatea populaţiei cheltuieşte puţin peste bunurile strict necesare, ţările dezvoltate îşi permit diferite tipuri de consum si confort. Consumul şi producţia, respectiv utilizarea resurselor implică seturi de activităţi în urma cărora rezultă deşeurile. Ciclul de viaţă al produselor de la extracţia resurselor la producţie şi consum, până la eliminarea deşeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Fig.1.). Ciclul de viaţă de la extracţie la producţie, consum şi deşeuri (Mediul în Europa la a patra evaluare,Nr. 1/2007,

După cum se observă, generarea fluxului de deşeuri este direct corelată cu activităţile de producţie si consum, fapt care nu poate fi evitat, însa se pune problema epuizării resurselor, a deteriorării mediului, şi mai ales a prosperităţii speciei umane. O utilizare durabilă a resurselor, evaluarea impactului asupra mediului a fiecărei activităţi antropice de la proiectarea produselor până la eliminarea lor sub formă de deşeuri, şi revalorificarea acestora din urmă sub formă de materie secundară şi energie sunt probleme ridicate la nivel global. Problema deşeurilor poate fi mai bine abordata cu ajutorul metodelor ce cuprind toate etapele ciclului de viaţă ale deşeurilor, adică o abordare integrată, respectiv studiul deşeurilor de la generarea produselor pană la depozitarea lor ca deşeuri; („from cradle to grave”). Fluxul de deşeuri (prelucrat după State of the environment report No 3/2003

Gestionarea deşeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea acţiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societăţii civile cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului şi de asemenea colaborarea intre state. De-a lungul timpului, această problemă s-a acutizat, mai ales in ultimele 2 secole, s-au dezvoltat diferite metodologii, accentuânduse o abordare integrată, considerând minimizarea cantităţii de deşeuri, gradul de poluare provocat şi mai nou, importanţa deşeurilor ca materii secundare. Însă şi in zilele noastre, până şi cele mai dezvoltate ţări întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deşeurilor, respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra Capitalului Natural este importantă raportarea la o scară adecvata de timp şi spaţiu si bineînţeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative. În orice caz primul pas care trebuie făcut este acela de a identifica principalele tipurile de deşeuri, de a le încadra într-o categorie. Un material poate avea calitatea de produs, subprodus sau deşeu. Produsul este materialul principal (primar), cel care face obiectul activităţii tehnologice de bază. Subprodusul este un produs secundar intr-un proces de fabricaţie (al unui produs primar), adică este un material auxiliar, care rezultă ca insoţitor al produsului primar şi care, in urma unor prelucrări, poate fi reintrodus in fluxul de fabricaţie al produsului primar sau poate să constituie material primă pentru alte industrii. Deşeul reprezintă materialul refolosibil sau nu, care nu mai poate fi valorificat direct in procesul tehnologic prin care a fost produs, necesitand depozitarea in condiţii de asigurare a protecţiei mediului. Deşeul ultim (reziduul) reprezintă un material, produs sau substanţă obţinute in urma unui proces de producţie, transformare sau utilizare, ce nu mai poate fi valorificat prin reciclare sau reutilizare, necesitand depozitarea in condiţii de protecţie a mediului. In concluzie, prin deşeu (conform legilor in vigoare) se inţelege orice produs (substanţă) auxiliar, rezultat in urma unui proces biologic sau tehnologic, care nu mai poate fi folosit ca atare şi pe care deţinătorul nu-l mai utilizează sau pe care are intenţia ori obligaţia să nu il mai utilizeze. Clasificarea deşeurilor La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deşeurilor precum şi metode standard de gestionare a deşeurilor, sarcină ce întâmpină dificultăţi datorită unor cause cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio-economică a unor state. Ca un exemplu concludent, în România pâna în anul 2007, anul aderării la UE, nu a existat o bază credibilă de date, pentru monitoringul deşeurilor la nivel naţional. Deşeurile pot fi clasificate in funcţie de mai multe criterii:

• în funcţie de provenienţa lor; • în funcţie de consistenţă; • în funcţie de biodegradabilitatea lor. După sistemul EEA (European Environment Agency) deşeurile pot fi impărţite în următoarele categorii: deşeuri periculoase; deşeuri municipale; nămoluri de epurare; deşeuri de la ambalaje, deşeuri de la producerea energiei electrice, deşeuri electronice. 1) O primă clasificare a deşeurilor, după destinaţie, arată constituirea a două subgrupe: deşeuri recuperabile şi deşeuri irecuperabile (reziduuri). 2) Din punct de vedere chimic, deşeurile se impart in: deşeuri organice şi deşeuri anorganice. 3) După caracteristicile principalilor constituenţi, deşeurile pot fi: - deşeuri combustibile: hartie, cauciuc, mase plastice, lemn etc. - deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe etc. - deşeuri inerte: metale, sticlă, ceramică etc. - deşeuri fine: cenuşă, zgură, praf, pămant etc. 4) Din punct de vedere biologic, se deosebesc: - deşeuri biodegradabile, adică acele deşeuri care sunt descompuse de bacteriile aerobe şi anaerobe; - deşeuri nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice. 5) Din punct de vedere al naturii şi locului de producere, deşeurile se clasifică: a) Deşeuri menajere, adică acele deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acestea (inclusiv deşeurile metabolice şi deşeurile periculoase componente); b) Deşeuri stradale, care sunt specifice căilor de circulaţie publică şi provin din activitatea cotidiană a populaţiei, de la intreţinerea spaţiilor verzi, de la animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă; c) Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, adică deşeurile provenite de la mica sau marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau admmistrativ care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putand fi colectate, transportate, prelucrate şi depozitate impreună cu acestea; d) Deşeuri voluminoase sunt deşeuri solide de diferite provenienţe, care din cauza dimensiunilor nu pot fi prelucrate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, necesitand o tratare diferenţiată; e) Deşeuri din construcţii, adică deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile; f) Deşeuri agricole, provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii animaliere, deşeuri de la abatoare şi din industria de prelucrare a cărnii, peştelui, laptelui,

Industria chimica. Atunci când vorbim despre industria prelucrătoare considerăm diferitele activităţi de producţie: din industria alimentară. industria băuturilor. fragmente de roci. În ceea ce priveşte problema generării deşeurilor. mai ales metalele grele. în procesul de producere a energiei electrice se consideră în primul rând depozitarea haldelor de steril. Printre aceştia putem enumera: fenoli. foarte periculoase. corozive. până la depozitarea materialelor reziduale. Deşeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanţelor toxice conţinute.). apele de suprafaţă şi cele subterane (prin scurgeri şi infiltrări) şi cel mai grav este faptul ca efectele persistă timp îndelungat. are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra sănatăţii umane. solvenţi cloruraţi. Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale. industria textilă. explozive. radioactive sau de altă natură care. provenite din activitatea spitalelor. unităţilor sanitare şi care sunt incinerate in crematoriile spitalelor. h) Deşeuri spitaliere. aldehide. însă generarea şi depozitarea deşeurilor radioactive rezultate. poluează ecosistemele terestre. zguri. fluoruri. g) Deşeuri industriale. care au un impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre. Diferitele activităţi industriale constituie surse de poluare. Industria energetică. care cuprind deşeurile toxice. marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei ramuri. care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt depozitate în halde de steril. animalelor sau omului. are un potenţial mare de poluare. pesticide. inflamabile. care poluează toate tipurile de ecosisteme. introduse in mediul inconjurător. genereaza compuşi chimici organic şi anorganici toxici. importante de luat in calcul. ridică mari probleme. industria forestieră. i) Deşeuri periculoase. a apelor subterane dar şi emisiile din procesul de rafinare al petrolului. Deşeuri ce provin din minerit În urma extracţiei de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale. dăunează plantelor. care are doua mari ramuri: producerea de energie şi energetic nucleară. materiale plastice. infecţioase. rezultate în urma exploatării cărbunilor.legumelor etc. de la procesul de exploatare a materiei prime şi prelucrare. cianuri. minereuri ce nu mai sunt utilizate. Deşeuri din construcţii şi demolări . Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt în ultimul secol. care cuprind deşeurile rezultate din desfăşurarea proceselor tehnologice.

în general variază de la o ţară la alta. si necesită o atenţie deosebită din cauza faptului că pot reprezenta o sursă de ingraşăminte sau pot fi folosite ca şi combustibili însă numai dacă sunt gestionate corect. manuşi chirurgicale etc. Obligatoriu însă din această activitate apar produse secundare.. tratarea şi depozitarea lor reprezintă una dintre cele mai actuale probleme economice şi ecologice ale societăţii contemporane. bandaje. şcoli. chiar şi de la o regiune la alta. dar şi acelea colectate de la instituţii. sticla. Un material foarte periculos se consideră a fi azbestul. iar reciclarea. poluanţi pun în pericol. Deşeuri municipale Nu există o definiţie unanim acceptată în ceea ce priveşte deşeurile municipale. noxe. Societatea umană are ca sursă primordială de existenţă munca. ace. deşeuri înţepătoare: seringi. acestea sunt constituite din resturi vegetale. Europe's environment: the third assesment). Aceste deşeuri trebuiesc neapărat sterilizate. prin acumulare. Deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă o buna sursă de materie secundara. aşadar. lenjerie. deşeuri menajere. din păcate nu toate ţările le reciclează. ce provine din renovarea sau demolarea construcţiilor vechi (EEA. ci chiar confortul şi sănătatea speciei umane. mărunţite şi apoi depozitate. Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehnice Activităţile agricole generează de asemenea deşeuri. renovărilor de clădiri. deşeuri care sunt similare cu cele colectate de la gospodării. cuţite şi deşeuri menajere: deşeuri din hârtie. intreprinderi mici. mase plastice. unde intră tifoane. însă. demolării. Ele pot fi grupate în trei mari clase: deşeuri infecţioase. constituind surse de poluare. Deşeuri generate din activităţi medicale Deşeurile medicale infecţioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului cât şi asupra sănătăţii umane. PROBLEMA DEŞEURILOR SUB ASPECT ECONOMIC ŞI ECOLOGIC Deşeurile apar ca rezultat al activităţii omului. carton. de cele mai multe ori toxice.Aceste deşeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii. dejecţiile animalelor. în al cărei proces omul transformă materii prime sau produse de nivel calitativ inferior în produse de nivel calitativ superior. nu numai activitatea creatoare de bunuri. ele sunt depozitate. inutile. . deşeurile municipal sunt considerate a fi acele deşeuri rezultate din gospodării. lamele. colectate de municipalităţi. Pentru aceasta el are nevoie de energie. Conform EEA. Aceste deşeuri.

ca: cianură. industria metalurgică. ateliere auto. găzduind peste % din speciile de pe glob. plantaţiile forestiere cu o singură specie au înlocuit codrii seculari. adesea. în lacurile din America s-au acumulat munţi de deşeuri industriale şi doar măsurile excepţionale au permis ameliorarea situaţiei ecologice. Tăierile realizate pentru obţinerea produselor din lemn ameninţă peste 70% din pădurile virgine mari rămase pe planetă. este descărcat. Unităţile miniere folosesc chimicale toxice. care nu sunt atât de omniprezente pe cât sunt de persistente. în industria chimică. Deşeurile periculoase sunt formate. cu consecinţe devastatoare. adesea. Deoarece se degradează încet. continuă să se răsfrângă asupra pădurilor având consecinţe ambientale grave. Dezvoltarea industrială şi ridicarea standardelor de viaţă a unei părţi a populaţiei a impus utilizarea unor substanţe chimice periculoase pentru om. provocând perturbări în sistemele endocrin şi reproducător. . făcând necesară aplicarea insecticidelor. ambientale şi economice teribile în multe regiuni ale lumii. unde face să prolifereze şobolanii şi insectele transmiţătoare de diferite boli parazitare. materiile plastice. prelucrării şi depozitării deşeurilor.. Cererea de produse din lemn şi hârtie. direct în lacuri sau râuri. Sterilul. extracţiei.se menţin activ în mediu mulţi ani. adesea cu consecinţe necunoscute. În ţările în curs de dezvoltare acest material este deversat. acumulează apa pe care o furnizează în anotimpurile secetoase şi reglează regimul pluviometric. în cea mai mare parte. Cantitatea de deşeuri solide produsă de ţările dezvoltate este foarte mare (430 – 800 kg/an pe cap de locuitor) şi în continuă creştere. benzinării etc. iar în multe părţi ale lumii. Produşii organici persistenţi (POP). Depozitarea necondiţionată a deşeurilor industriale constituie o problemă globală. Pădurile reprezintă habitatul unei game diverse de organisme vegetale şi animale. Deşeurile solide menajere de asemenea provoacă o gamă de probleme specifice. ceea ce a redus diversitatea speciilor. vieţuitoare şi mediu. Aproape două treimi din deşeuri sunt depozitate în locuri neamenajate. Pădurile sănătoase asigură servicii vitale în cadrul ecosistemelor: de pildă stăvilesc eroziunea. mercur şi acid sulfuric pentru a separa metalul din minereu. Proporţii catastrofale au luat deversările industriale în râul Rein. datorită distrugerii ambientale. Tratarea cu neglijenţă a reziduurilor industriale are urmări medicale. printre care se numără pesticidele. POP se adună în ţesuturile grase când trec în lanţul alimentar. respectiv restul de minereu îmbibat cu substanţe toxice care rămâne după separarea metalului. dioxina etc. Chimia modernă a pus în folosinţă noi chimicale sintetice. iar un sfert din acestea sunt deversate în ocean.Actualul flux de materiale este nedurabil. de exemplu. rafinării. în locuri din apropierea oraşelor sau pe raza unor periferii aglomerate.

CURS 2 Prevederi legislative Legislaţia europeană care include prevederi relevante referitoare la planificarea deşeurilor este reprezentată de:  Directiva 2006/12/CE privind deşeurile. livrarea şi primirea deşeurilor de producţie. introduce ca activitate în cadrul serviciului de salubrizare a localităţilor (serviciu public local de gospodărie comunală. De exemplu. condus. (3) producătorii şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să asigure valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea deşeurilor proprii unor unităţi autorizate. în vederea valorificării sau eliminării acestora.  Directiva 91/689/CEE privind deşeurile periculoase.  Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare. OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor.În ţările industrializate deşeurile menajere solide. refolosirii şi reciclării) şi pe de altă parte. modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la acesta. sunt îngropate sau incinerate. Toate aceste directive au fost transpuse în legislaţia română. de cei care execută lucrările de construcţie sau de demolare ori de o altă persoană. (1). de obicei. trebuie să se efectueze numai pe bază de contract. pe baza unui contract. în vederea eliminării lor. datorită costurilor în continuă creştere a depozitelor de deşeuri. dacă nu sunt căptuşite bine gropile de gunoi permit scurgeri descendente care contaminează sursele de apă subterane. monitorizat şi controlat de . Legea nr.  Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor. Legea 27/2007 pentru modificarea OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor prevede: (1)deşeurile depuse în depozite temporare sau deşeurile de la demolarea ori reabilitarea construcţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri. iar prin putrezirea materiei organice se formează metan – un gaz de seră cu o capacitate de încălzire globală de 21 de ori mai mare decât al dioxidului de carbon. 101/2006 privind organizarea serviciului de salubrizare a localităţilor care abrogă începând cu anul 2007 martie. Doar în ultimii ani viteza de creştere a cantităţilor de deşeuri pe cap de locuitor a început să scadă în ţările dezvoltate. coordonat. având urmări ambientale. deşeurilor de construcţie şi de la demolări şi deşeurilor periculoase. (2) primăria indică amplasamentul pentru eliminarea deşeurilor precizate la alin. pe de o parte datorită campaniilor de informare a populaţiei (conştientizarea necesităţii reducerii. organizat. reglementat. deşeurilor menajere.

transport şi depozitare a deşeurilor rezultate din activităţi de construcţii şi demolări” ca activitate separată de ”precolectarea.[4] Pentru aderarea la Uniunea Europeană Romania a trebuit să implementeze in legislaţia sa aceste directive. In februarie 2008 la nivel european acquisul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene. care pot fi grupate în trei categorii:  Proiecte PHARE CES 2003 – care sunt deja aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 2007-2008 Planului Judeţean de Gestionare a Deşeurilor prin implementarea Proiectelor de gestionare a deşeurilor aflate în pregătire la nivelul judeţului . În perioada elaborării PRGD au fost identificate proiectele referitoare la gestionarea deşeurilor existente la nivelul judeţului.autorităţile administraţiei publice locale) şi activitatea de „colectare. inclusiv ale deşeurilor toxice periculoase din deşeurile menajere”. colectarea şi transportul deşeurilor municipale. Legislaţia privind gestionarea deşeurilor este bogată. Principalele directive sunt:[6] · Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile · Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deşeurile periculoase (modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE) · Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (modificată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/12/CE) · Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor · Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor · Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice ·Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricţionarea utilizării anumitor substanţe periculoase in echipamentele electrice şi electronice ·Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz · Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva Consiliului 87/101/CEE) · Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori · Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor · Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi (PCB şi PCT) · Directiva Consiliului86/278/CEE privind protecţia mediului şi in particular a solurilor cand se utilizează nămoluri provenite din epurare in agricultură Atingerea obiectivelor şi ţintelor Covasna.

Consultantul a realizat o evaluare comprehensivă a opţiunilor pentru sistemul de management al deşeurilor pentru judeţele Harghita şi Covasna. colectare si gestionare a deseurilor în zona Întorsura Buzăului Gestionarea selectivă a deseurilor in zona Baraolt. staţii de compostare. studiul de fezabilitate fiind în faza finală de elaborare. colectare selectivă. Harghita).„Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna – se află în derulare în momentul elaborării PJGD. jud. Covasna Amenajare insule de colectare deşeuri şi construire rampă tehnologică Târgu Secuiesc. Alte tipuri de proiecte. − O sinteză a proiectelor este prezentată în tabelul de mai jos.SF. jud. analiză care va permite judeţelor să îndeplinească . în continuare vor fi prezentate: • criteriile de alegere şi evaluarea rezultatelor pentru locaţiile noilor depozite conforme. 2003 RO 16 P PA 013-6 SC TEGA SA . Covasna An estimat finalizare 2008 Observaţii CV 2008 PHARE CES 2005 CV 2009 CV 2009 Sistem integrat de gestionarea deşeurilor la nivelul judeţului CV HR Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în Judeţele Harghita şi Covasna 2012 Documentaţia pentru aplicaţia de finanţare este pregătită prin Asistenţă Tehnică finanţată prin măsura ISPA nr.   Proiecte PHARE CES 2005 – care sunt aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 20082009 Sisteme integrate de gestionare a deşeurilor la nivel de judeţ – care urmează să fie finanţate prin fonduri structurale (judeţele Covasna. staţii de tratare mecano-biologică. Tip proiect PHARE CES 2003 Judeţ CV Denumire proiect Gestionarea selectivă a deşeurilor în oraşul Covasna Sistem de salubrizare. având un Master Plan aprobat. staţii de transfer. Analiza posibilelor alternative de gestionare a deşeurilor municipale prin implementarea proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna” Proiectul de asistenţă tehnică ISPA . Ţinând cont de analizele şi evaluările făcute de firma de consultanţă care a elaborat Master Planul şi draftul studiului de fezabilitate. depozite. Gheorghe Fondul mediu de pentru CV Achitiţionare de utilaje pentru valorificarea deşeurilor lemnoase comunale finalizat − În anexa 4 sunt prezentate detalii pe componente ale proiectelor identificate: colectare în amestec. • criteriile de stabilire şi evaluarea rezultatelor alternativelor tehnice optime pentru judeţ. staţii de sortare.

construirea unui depozit ecologic care să deservească întregul judeţ Covasna este mai puţin costisitoare decât celelalte opţiuni. Un Centru Integrat de Gestiune a Deşeurilor cuprinde: 1. in baza analizei cash-flow-ului discountat şi a analizei probabilităţii exista o preferinţă pentru construirea a trei depozite ecologice. În urma acestei propuneri. Opţiunea 3 presupune crearea unui depozit ecologic/centru integrat de management al deşeurilor pentru a deservi întregul judeţ. economie financiară şi logistică simplificată.noile reglementări şi standarde în domeniul deşeurilor Această matrice cuprinde analiza Consultantului şi prezintă soluţia optimă recomandată. pentru că judeţul poate avea un control şi o influenţă mai mare asupra sistemului de costuri. au fost calculate costurile de investiţie si de operare pentru fiecare opţiune cu scenariile pesimist şi optimist pe perioada de viaţă a proiectului – 20 de ani. Trebuie creat în cadrul judeţelor o întreagă reţea ce va cuprinde infrastructura pentru tratarea şi depozitarea deşeurilor. Astfel. clădirile administrative şi cele pentru service a) Stabilirea locaţiilor pentru noile depozite În Masterplan au fost studiate 3 opţiuni pentru judeţul Covasna privind amplasarea depozitului ecologic: 1. o platforma tehnologica 2. Conceptul Centrului Integrat de Management al Deşeurilor este acela de a asigura toate facilităţile necesare într-un singur amplasament. • Principala recomandare a Consultantului este de a dezvolta un Centru integrat de gestiune a deşeurilor (CIMD). celulele de depozitare 3. membrii Comitetului de Coordonare al proiectului din . două depozite care să deservească judeţul Harghita (respectiv in zona de est si de vest a judeţului) şi un depozit ecologic pentru judeţul Covasna. staţii de sortare si tratare biologica 4. Din analiza realizată de consultant rezultă că Opţiunea 3. 2. riscul creşterii taxelor de salubritate este mai scăzut decât în celelalte opţiuni. De asemenea. Scopul este de a proteja mediul înconjurător şi de a asigura buna gestiune a diferitelor fluxuri de deşeuri în funcţie de compoziţia şi natura lor specifică. Comparaţia a fost realizată folosindu-se o analiză a riscului bazată pe estimări ale costurilor în variante optimistă şi pesimistă pentru fiecare opţiune. Opţiunea 2 presupune transportul deşeurilor în judeţul Harghita. Avantajele plasării tuturor facilităţilor într-o singură locaţie sunt: un control mai bun al gestiunii. 3. • Toate depozitele ecologice ilegale trebuie închise şi reabilitate. Se poate concluziona că. serviciile de colectare îmbunătăţite şi dezvoltate. Opţiunea 1 presupune transportul deşeurilor in judeţul Braşov pentru tratare şi depozitare.

Atitudinea publicului implicat. culturală. determinarea deficienţelor şi a zonelor care necesită atenţie. Agenţia Locală pentru Protecţia Mediului. 3. ca acest teren să se situeze pe o rază de 15 km de reşedinţa judeţului. Impact ambiental/ Distanţe faţă de aşezări umane. Titlul de proprietate / Disponibilitatea terenului. 10. Pedologia terenului / folosinţa curentă a terenului. publicului şi alte organizaţii interesate. 4. Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor include:   . 8. 9. 5. Vulnerabilitate / Calamităţi naturale. Condiţiile geografice. 6. Criteriile prioritare care au stat la baza alegerii locaţiei noilor depozite sunt: 1. Consultantul a propus. Rezultatele monitorizării vor fi publicate după cum este cerut de normele legale în vigoare şi vor fi folosite pentru:     determinarea progresului de îndeplinire a obiectivelor.judeţul Covasna au hotărât identificarea unui teren potrivit în judeţ. Puncte sensibile/ importanţă arheologică. revizuirea calendarului de planificare. Rezultatele monitorizării Planului vor fi raportate anual către ARPM. Până la urmă s-a ales un amplasament de aprox. 7. Preferinţele autorităţilor locale. 2. 16 hectare între localităţile Moacşa şi Leţ. evaluări asupra progresului înregistrat în atingerea obiectivelor şi ţintelor cuantificabile din Plan. În prezent terenurile sunt în proprietatea publică a Judeţului Covasna şi există Plan Urbanistic Zonal aprobat pentru un Centru integrat de gestiune a deşeurilor: Sistemul de monitorizare Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor va urmări progresul judeţului în realizarea obiectivelor şi măsurilor cuprinse în Plan. informarea şi raportarea către public şi persoane oficiale despre implementarea planului şi realizări cuantificate pentru atingerea ţintelor monitorizarea anuală a obiectivelor şi ţintelor din PJGD. ghidarea sau redirecţionarea investiţiilor viitoare. Consilii locale. Infrastructură disponibilă şi drumuri de acces. Condiţiile geologice şi geotehnice/ Vecinătatea resurselor de apă . Specialiştii Consiliului Judeţean Covasna şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului Covasna au analizat mai multe locaţii propuse.

a unor studii speciale.    identificarea întârzierilor. după cum urmează : • • • Variaţie pozitivă faţă de intenţii Variaţie negativa faţă de intenţii Nici o variaţie.. recomandare de acţiuni pentru îmbunătăţirea implementării Planului.willingness to pay”. dacă este necesar. gradul de dezvoltare al societăţii. piedicilor şi deficienţelor din calea implementării Planului. Cele mai acceptate şi promovate metode în gestionarea deşeurilor sunt minimizarea cantităţilor de deşeuri si reciclarea. incinerarea. mult utilizată în zilele noastre şi se incearcă a fi susţinuta prin diferite instrumente: perceperea taxelor „pay as you through”. 4. depozitarea. Strategia universală este aceea de a minimiza cantitatea de deşeuri respectiv cea de resurse naturale utilizate. Stabilirea unor proceduri corespunzătoare de monitorizare. . Tendinţa reprezintă variaţia indicatorului în comparaţie cu anul precedent şi poate fi prezentată utilizând „Simbolurile lui Chernoff”. vor influenţa planificarea viitoare şi îndeplinirea eficientă a obiectivelor. 2008). Acest lucru poate fi pus pe seama gradului . nivelul de educaţie. aceea de depozitare a deşeurilor. minimizarea şi prevenirea cantităţilor de deşeuri. concepţii. atitudini. reciclarea. publicarea. si de maximizare a fluxului de reciclare a materiei si energiei (Cherubini şi colab. 3. împreună cu sisteme adecvate de feedback la nivel regional şi naţional. Cea mai utilizată metodă a fost şi este in continuare în unele ţări. 2. cum ar fi: comportamentul oamenilor. Minimizarea ţine mai mult de o parte conceptuală. promovate de EEA (European Environment Agency ) şi adoptate de majoritatea statelor membre UE sunt reprezentate de: 1. De asemenea intervin şi alţi factori. publicarea Raportului anual de monitorizare al Planului. în ciuda faptului că prezinta cele mai multe efecte negative. CURS 3 Strategii de gestionare a deşeurilor Tendinţele în ceea ce priveşte managementul deşeurilor. Metodologia de monitorizare Pentru fiecare indicator vor fi specificate atât valoarea cât şi tendinţa.

dar şi măsura în care sunt dispuşi să accepte anumite instrumente (ca de exemplu: „pay-as-you-through”. Minimizarea cantităţilor de deşeuri (prelucrat după Topic report No 2/2002. consumul de resurse şi producţia sunt mult mai mari. „willingness to pay”). Astfel. al comportamentului şi atitudinilor societăţii civile şi autorităţilor. Minimizarea fluxului de deşeuri se referă şi la măsuri de gestionare a deşeurilor. precum şi existenţa instrumentelor legale. au ca strategie politică. lăsând problemele legate de mediu (impactul deşeurilor asupra CN. însă îşi pot dezvolta şi aplica tehnologii moderne de gestionare a deşeurilor şi în acelaşi timp le diferenţiază net nivelul de educaţie. în ţările cu o industrie puternică. cum ar fi scăderea gradului de toxicitate (deşeurile periculoase) şi reciclarea (conform EEA). să vedem în ce context ne aflăm. apoi reciclarea lor. a factorilor politici. priorităţile în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor. prevenirea deşeurilor reprezintă prevenirea. Pentru a putea descrie această metodă de gestionare a deşeurilor trebuie mai întâi să definim termenii. Într-adevăr.de dezvoltare al ţărilor. ţări care reprezintă forţe economice. şi implicit cantitatea de deşeuri este in consecinţa. pe o poziţie inferioară. Case studies on waste minimisation practices in Europe. Prevenirea şi minimizarea fluxului de deşeuri Conform standardelor europene. dar şi scop general. dezvoltarea economică. reducerea la sursă a fluxului de deşeuri şi reutilizarea produselor. recuperarea de energie şi în final depozitarea. De exemplu. sunt după cum urmeaza: în primul rând prevenirea deşeurilor. in cazul de faţă). ţările în curs de dezvoltare. EEA) .

în ceea ce priveşte ambalajul produselor. ca de exemplu cele industriale. • acordurile voluntare. Un raport al Agenţiei Europene de Mediu (EEA. • programele informative. caz în care a redus semnificativ cantităţile generate. Case studies on waste minimisation practices in Europe) prezintă zece cazuri în care unele ţări europene au reuşit să găsească soluţii pentru prevenirea şi minimizarea cantităţilor de deşeuri. si sunt comparate cu cele la nivel regional pentru anul de referinţă.an in mediul rural). In tabelul de mai jos este prezentat un model de structura a datelor referitoare la cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel de judeţ: Cantităţi de deşeuri municipale generate în perioada 2001-2005 . acele deşeuri provenite din gospodării. Cele mai importante măsuri se consideră a fi: • responsabilitatea producătorilor. cat si deşeurile generate si necolectate.Aceste metode trebuiesc susţinute de factorii politici de la nivel regional la cel naţional şi adaptate în funcţie de problemele existente. In cantităţile de deşeuri municipale sunt incluse si deşeurile de ambalaje rezultate de la populaţie. Descrierea gestionării deşeurilor pentru judetul Covasna Cantităţi de deşeuri municipale generate Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate si colectate (in amestec sau selectiv). sunt prezentate pentru o perioada de 5 ani. se consideră indicii de generare: 0. Fiecare ţară trebuie să adopte strategii adecvate pentru a reuşi să reducă cantităţile de deşeuri şi implicit epuizarea resurselor. Cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel judeţean. În orice caz din cauza fluxului crescând de deşeuri este din ce în ce mai greu pentru toate ţarile să se ocupe de această problemă. Responsabilitatea producătorului în ceea ce priveşte ambalarea produselor. comerţ si instituţii.an in mediul urban si 0. anul de referinţă este 2005 şi este notat cu x). Topic Report 2/2002. • instrumentele legislative.4 kg/loc. s-a dovedit a fi destul de eficientă mai ales in cazul deşeurilor menajere. Indicatorii de generare deşeuri menajere in mediul urban si rural utilizaţi sunt specifici judeţului si sunt obţinuţi din măsurători (pentru perioada când nu există măsurători. • taxele pe deşeuri. însa nu rezolvă şi problema altor deşeuri. anterioara anului de referinţă ( pentru PJGD 2008 -2013.9 kg/loc. Deşeurile generate si necolectate sunt reprezentate in cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele in care populaţia nu este deservita de servicii de salubritate.

x=2005. Deşeuri municipale (deşeuri menajere şi asimilabile din comerţ. sursa de date APM Covasna Indicator de generare a deşeurilor municipale Indicatorii de generare a deşeurilor colectate. industrie. din care: şi 20 01 15 01 − − − − − − 1.Tipuri de deşeuri Cod deşeu1 20 Cantitate de deşeuri (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 1. 1 . cât şi pentru deşeurile menajere pe baza cantităţii generate şi a populaţiei.7 1.4 1. exprimaţi in kg/locuitor x an.1 15 01 instituţii.6 1. Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale si menajere se va reprezenta grafic. din care: Deşeuri menajere colectate în amestec de la 20 03 01 populaţie 108590 46236 34650 1214 79903 40506 11159 945 80010 36275 18000 1410 80300 38437 21394 1729 79268 35671 23909 6740 1. 1.3 Deşeuri instituţii colectate în amestec municipale (menajere asimilabile) colectate selectiv. 20 03 01 1. industrie.5 1. şi vor fi comparaţi cu indicii obţinuţi la nivel regional. pentru versiunea PJGD elaborata in 2007-2008. cât şi pentru calculul prognozei de generare si se calculează in baza datelor prezentate în tabel. Indicatorii de generare se calculează atât pentru deşeurile municipale. reprezintă un parametru important atât de verificare a plauzabilităţii datelor.2 Deşeuri asimilabile din comerţ.8 hârtie şi carton sticlă plastic metale lemn 20 01 01 15 01 01 20 01 02 15 01 07 20 01 39 15 01 02 20 01 40 15 01 04 20 01 38 15 01 03 999 215 - 945 - 1400 10 - 2020 1450 3230 10 - - - biodegradabile 20 01 08 20 03 07 20 02 20 03 02 20 03 03 20 01 15 01 1050 2100 6750 16590 1350 1189 8168 16586 1200 1100 4000 18025 740 504 4362 13134 10 110 653 971 4110 7104 Deşeuri voluminoase Deşeuri din grădini şi parcuri Deşeuri din pieţe Deşeuri stradale Deşeuri menajere generate şi necolectate x=an referinţă.

Covasna indicator de generare Regiunea 7 Centru Compoziţia deşeurilor menajere Datele privind compoziţia deşeurilor prezintă o importanţă deosebită. Compoziţia deşeurilor menajere În proiectul PRGD varianta august 2006 se prezintă compoziţia medie a deşeurilor menajere în mediul urban şi în mediul rural.2-3 Compoziţia estimata a deşeurilor menajere Material Hârtie şi carton Sticlă Plastic Metale Ponderea (%) Mediul urban 11 6 8 3 Mediul rural 7 4 8 2 .Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale în perioada 2001-2005 in judeţul Covasna Nr./an 470 354 356 359 354 evolutia indicatorilor de generare 2001-2005 indicatori de generare kg/loc. De asemenea. Ambele compoziţii sunt estimate pe baza datelor furnizate de către agenţii de salubritate. locuitor Cantitate deşeuri generate (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 230847 225724 224922 223878 223878 108590 79903 80010 80316 84964 Indicator de generare kg/loc. Tabel 2. definind potenţialul pentru valorificarea deşeurilor şi ajutând la stabilirea sistemelor de colectare./an 500 400 300 200 100 0 2001 2002 2003 an 2004 2005 470 354 359 356 333 354 indicatori de generare jud. In PJGD sunt incluse date privind compoziţia deşeurilor menajere din mediul urban şi rural. vor fi prezentate date privind ponderea materialelor de deşeuri de ambalaje in deşeurile menajere.

solide de diferie provenineţe Evaluarea cantitativă a deşeurilor urbane Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri menajere (Qmed) Metoda indicelui mediu: de producere a reziduurilor menajere pe cap de locuitor şi care rezultă din determinarea cantităţilor de reziduuri menajere produsă de către un lociutor pe zi. În cursul acestui an. din diferite zone caracteristice ale localităţilor.C. spitale. Compoziţia deşeurilor menajere în mediul rural (determinări în cadrul SF Proiect Phare-CES. în cadrul studiului de fezabilitate pentru staţia de transfer din comuna Prejmer. spaţiilor de sărbători publice Produsele rezultate în urma curăţirii halelor. ARPM Sibiu 3 53 16 4 67 8 În anul 2004 S. cantine şcolare. FIN-ECO S. etc. pieţelor alimentare . judeţul Braşov (Proiect PhareCES) a fost determinată compoziţia deşeurilor menajere din mediul rural. Determinarea cantităţii medii zilnice de deşeuri menajere Qmed. a efectuat determinări privind compoziţia deşeurilor menajere în mediul urban.A. Deşeuri provenite de la instituţii publice ( administraţie. se face cu relaţia: Qmed = N x Imed x 0. parcurilor. comuna Prejmer. tărgurilor. operatorul depozitului ecologic Braşov.001 (t/zi) .) Deşeuri provenite din curăţirea curţilor şi a grădinilor private Deşeuri voluminoase. cimitirelor. Braşov. 2006) CURS 4 Cantitatea deşeurilor menajere Deşeurile menajere sunt deşeurile provenite din sectorul casnic sau sectoarele asimilate cu acesta: • • • • • • Deşeurile provenite de la prepararea măncării şi de la curăţirea locuinţelor şi a birourilor Deşeurile stradale rezultate din curăţirea căilor publice . Rezultatele determinărilor sunt prezentate în graficele de mai jos.Lemn Biodegradabile Alte tipuri de deşeuri Sursa: Proiect PRGD august 2006. instituţii de învăţământ.

3 kg/loc. semipreparate.zi) Limitele normale ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0.5-0. chiar şi de la un oraş la altul ( felul de alimente folosite pentru hrana zilnică câi şi a modului în care acesta asigură – ambulate. Metoda gravimetrică directă: are la bază determinarea zilnică a greutăţii specifice pentru reziduuriler menajere produse şi a componentelor acestora.25 Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri rezultate din construcţii (Qc) Cantitatea estimată de deşeuri rezultate din construcţii.zi (1. zone verzi .zi în mariel metropole şi 0.5 t/lună adică 0. restaurante. 5 kg/loc.zi şi uneori chiar mai mari de 1.03 kg/loc.2 urban şi 0. care s-a considerat isi = isimed =1. S-a estimat o cantitate de 0. grădiniţe. În ţara noastră limitele ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0.017 t/zi Determinarea cantităţii de deşeuri rezultate din grădini (Qg) Qg = S x ig (t/zi) unde: S – suprafaţa curăţată (contractată a se curăţa) în ha ig – indicele mediu de producere a deşeurilor de grădină (0. colectată de către SC GOSPODĂRIA PREST COM SA. În cea cepriveşte greutatea specifică a deşeurilor menajere . alei.3 kg/loc. brute. Qv = 0. în funcţie de datele furnizate de către societăţile de colectare a acestora.zi în ţările subdezvoltate. industriale. magazine. hoteluri). curăţate. există diferenţe mari de la o ţară la alta.78-1. şcoli.0-1.) Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri asimilabile celor menajere (Qa) Qa = Σ(Isi x Ti) (t/zi) unde: Ti – capacitatea fizică pe diferite tipuri de clădiri (administrative.5) Q – deşeurile produse în parcuri. după anul 1989 este de: 250 m3/lună = 425 t/lună =14 t/zi Qc = 14 t/zi Determinarea cantităţilor de deşeuri voluminoase (Qv) Determinarea se face statistic. spitale. Isi – indicele de producere a deşeurilor asimilabile celor menajere.7 mediu rural).unde: N – numărul de locuitori deserviţi Imed – indicele mediu de producere a deşeurilor menajere (kg/loc.017 t/zi.3-1.

funcţie de natura îmbrăcăminţii stradale Determinarea cantităţilor de deşeuri urbane zilnice (Qu) se face prin însumarea tuturor cantităţilor de deşeuri. Premergătoare operaţiei de colectare a deşeurilor mai există o fază care poate fi considerată precolectare.se înţelege efectuarea operaţiilor de strangere. În ultimul timp se încearcă o precolectare diferenţiatăa deşeurilor menajere care necesită mai mulţ recipienţi de apartament sau bloc: saci pentru hârtie. instituţiilor. se realizează de către locatarii sau personalul de servicii ai instituţiilor şi locurilor publice. pe categorii. prelucrare şi transport a acestora în vederea neutralizării sau a valorificării lor. Precolectarea este operaţia de strangere şi depozitare de timp limitat al reziduurilor menajere din cadrul apartamentelor . Principalele material recuperabile de la consumatorii urbani: . Precolectare secundară: constă în adunarea deşeurilor în containere Colectarea propriu-zisă este operaţia de ridicare a deşeurilor de la punctele de precolectare secundară şi transportul lor la platformele de depozitare. Etapele operaţuinii de precolectare: Precolectare primară : constă în strângerea reziduurilor şi depozitarea lor în recipienţi relative mici (cutii. coşuri) la locul de producer. produse zilnic Qu = ΣQi (t/zi) unde: Qu – cantitatea totală de deşeuri în t/zi Qi – cantitatea pe categorii de deşeuri în t/zi Qu = Qmed + Qa + Qc + Qv + Qg + Qs (t/zi) Colectarea şi transferul deşeurilor şi materialelor recuperabile Colectarea deşeurilor: .Determinarea cantităţilor de deşeuri stradale (Qs) Qs = S x is (t/zi) unde: Qs – cantitatea zilnică a deşeurilor stradale colectate de pe suprafaţa contractată în t/zi S – suprafaţa (străzi şi trotuare) curăţată în ha is – indice mediu de producere a deşeurilor stradale . neutralizare sai la instalaţiile de valorificare. recipienţi de plastic sau metalici. locuinţelor.

• Nu mai este necesara operatia de curatare si intretinere sistematica a recipientilor. • • • • Sã fie echipaţi cu capace de închidere bune şi uşor manevrabile. Partea lor superioarã sã corespundã condiţiilor impuse de dispozitivele de ridicare a vehiculelor de transport (in cazul sistemelor de golire sau de containere de schimb) Colectarea deseurilor in saci de hartie sau plastic Avantaje: • Manipulare si transport usor si simple. • Nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem de incarcare inchisa. Greutatea lor proprie trebuie sã fie cat mai micã. sunt dirijate pentru refolosire după igienizare. Dezavantaje: • procurarea sacilor este destul de scumpa. . ca urmare. fara emanare de miros urât. nisipul cuarţos. sunt fabricaţi după prescripţii unitare (standarde). durabili în timp. sticla spartă este dirijată la producerea geamurilor sau buteliilor de culoare închisă. transportul şi curăţirea lor de către un singur om. Recipienţii trebuie sã fie realizaţi astfel încât să îndeplinească următoarele condiţii: • Trebuie sã fie confecţionaţi din materiale rezistente la intemperii. Din punct de vedere al formei. în amestec cu material primă. cu volume de 90-110 l şi recipienţi mari (containere cu rostogolire. neutri fatã de acţiunile chimice (de coroziunea provocatã de produsele in descompunere). cu volume de 35-50-60 l. degajare de praf sau zgomot. neinflamabili (pericol de ardere. Tipurile de recipienţi de gunoaie utilizaţi în practicã sunt: recipienţi mici. • Materiale plastice Colectarea şi stocarea provizorie a deşeurilor Recipienţii de gunoaie . recipienţii trebuie astfel concepuţi încât golirea lor sã fie uşoarã şi rapidã. rezistenţi la eforturi mecanice (lovituri îndoiri). se reduce numarul muncitorilor de manipulare si incarcare. recipienţi mijlocii. densitatea locuinţelor) sunt fabricaţi recipienţi cu diferite volume. • Realizarea spatiilor de stocare este mai simpla.• Produsele din sticlă recuperate în stare bună. In funcţie de mărimea stocării gunoaielor şi de caracterul zonei de colectare (gradul de construcţie. cu descărcare sau de schimb) cu volume de 1100-1500 l. inflamabilitate).pot fi consideraţi ca anexe ale autovehiculelor de transport şi. Trebuie soluţionate manipularea. • Se poate elimina suprastocarea nedorita a recipientilor in perioadele de varf.

Pentru transferul deşeurilor sunt folosite două tipuri de camioane: deschise şi închise. Cu cât distanţa de la sistemul de colectare către locul de procesare sau rampa de gunoi (denumite colectiv puncte de destinaţie) este mai mare cu atât costul de transport este mai mare. cele mai multe camioane sunt prevăzute cu sistem hidraulic de descărcare. Camioanele ce transportă deşeurile compacte sunt vehicule închise. În figura este prezentată o staţie simplă de transfer. • un încărcător cu cupă este folosit pentru a încărca vehiculele de transfer. Aceste staţii sunt construite de obicei aproape de oraş. Transportul deşeurilor Staţii de transfer Timpul de transport al deşeurilor solide spre locul de procesare sau spre rampa de gunoi afectează costul de colectare a deşeurilor. • sacii nu pot fi utilizati pentru transportul zgurii si cenusii -> evacuarea acestora trebuie asigurata separat. • staţiile de transfer pot fi prevăzute şi cu pâlnii pentru transferul direct din vehiculele colectoare în cele de transfer şi cu instalaţie de compactare. Camioanele deschise transportă deşeuri necompactate şi prin urmare sunt mai uşoare decât cele care transferă deşeuri compactate. Vehiculele colectoare descarcă deşeurile pe această platformă.• trebuie asigurata fabricarea continua a unei cantitati însemnate de saci si posibilitatea achizitionarii lor fara perturbatii. . Cea mai simplă şi ieftină staţie cuprinde: • construcţie cu platformă subţire din beton folosită pentru descărcarea deşeurilor.

datã de intersecţia celor douã linii de variaţie.zi .Alegerea sistemului de transfer depinde de locul. populaţiei aferentă tubului de precolectare sau platformei de precolectare (fig. legãturile de transport dintre sursele de generare si rampa de gunoi sau locul de procesare/depozitare a deşeurilor. trebuie stabilitã distanţa dintre locul de colectare şi cel de procesare/depozitare de la care sunt justificate costurile suplimentare ale staţiei de transfer. cantitatea deşeurilor şi limitele de greutate. Determinarea numărului necesar de pubele sau containere Numărul necesar de pubele sau containere pentru centrul populat sau o parte a lui se calculează folosind relaţia: unde: n – este numărul pubelelor sau containerelor necesare . Schema de salubrizare depinde de gradul de amenajare a centrului populat. transportul direct este nerentabil în comparaţie cu costul aferent staţiei de transfer. . Acest lucru poate fi făcut cu uşurinţã constituind grafice de variaţie ale costului pe tona de deşeu transportat pentru cele douã cazuri: Determinarea pragului de rentabilitate a unei staţii de transfer Examinând variaţiile costurilor se observã cã peste o anumitã distanţã. Operaţiile de colectare şi evacuare a reziduurilor menajere se realizează de către serviciile de salubrizare subordonate primăriilor. N – nr.cantitatea de reziduuri produsă de fiecare locatar. Pentru a decide dacã este necesarã construirea unei staţii de transfer. tipul staţiei. 2 l/om.5) situate în afara blocului locativ. Z – intervalul maxim intre două colectări în zile.

Q – cantitatea de reziduuri menajere ce trebuie transportată. sector. într-o gamă foarte largă. bucăţi. vehicule şi autovehicule. poate cea mai importantă din activitatea de colectare a reziduurilor menajere. Productivitatea (P) a autovehiculului se determina astfel: . m³. Pentru transportul reziduurilor menajere s-au folosit şi se mai folosesc încă.coeficientul iregularităţii de acumulare a deşeurilor (1.25). c – coeficientul de utilizare a parcului = 0. începând de la căruţe cu cai şi până la autogunoiere compactoare de mare capacitate Numărul de autovehicule necesare pentru transportarea reziduurilor menajere se determină folosind relaţia: în care: N – numărul de autovehicule. m³/h. C – coeficientul de umplere a pubelei sau containerului Numărul de pubele sau containere poate fi determinat si cu relaţia: Mn – acumularea medie nictemerală (timp de 24 ore) a deşeurilor în urbe.V – volumul pubelei sau containerului în l . o reprezintă transportarea acestora de la platformele de precolectare la rampele de neutralizare sau la instalaţiile de tratare şi valorificare a materialelor refolosibile pe care le conţin. 8 – numărul de ore într-un schimb. K . cartier.8. Determinarea numărului necesar de autogunoiere Una din operaţiile. p – productivitatea autovehiculului.

crengilor. km. de la o data la trei ori pe săptămâna în dependenţă de aglomeraţia cartierului şi de sezon . deșeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperare) .d" – distanţa parcursă intre punctele de precolectare. Felul materialului poate varia şi el. hârtie. resturi alimentare) pentru a fi predate separat centrelor de colectare. Serviciul de colectare poate să includă ridicarea separată a frunzelor. Destinatia finală a deșeurilor tratate Destinatia finală a deșeurilor tratate poate fi : -mediul înconjurător -o unitate de producție sau de consum -un spațiu de depozitare controlată În principiu. sticle. v"m – viteza medie de deplasare între punctele de precolectare. a unor obiecte de uz casnic reutilizabile (metale. de obicei. Frecvenţa ridicării (evacuării) reziduurilor menajere variază. km/h (8-10 km/h).

Ca urmare. României i s-a acordat o perioadă de tranziţie. la locul de producere. amplasarea de containere într-o mină şi altele asemenea) D13 .Reambalarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D13 D15 .Evacuarea în mări/oceane. până la colectare. compactoare. Eşalonarea închiderii .Injectarea la adâncime (de exemplu. care este pană la sfârşitul anului 2009 pentru deşeurile periculoase industriale. excluzând stocarea temporară.Reţinerea pe suprafaţa delimitată (de exemplu.Stocarea permanentă (de exemplu. Conform Directivei Consiliului 75/442/CEE[24] aceste depozite trebuiau închise pană in anul 2007.Operatiuni de eliminare conform Directivei 2006/12/CE Simbol Tip operaț iune D1 . injectarea deşeurilor pompabile în puţuri.Incinerarea pe mare D12 . uscare.Depozitarea în depozite special amenajate (de exemplu. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. depozite pentru material inerte (clasa c) şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie.Incinerarea pe sol D11 . chimică şi metalurgică şi pană in 16 iulie 2017 pentru deşeurile municipale. pană la sfârşitul anului 2013 pentru deşeurile provenite din industria energetică. laboratoare de analiză. saline sau cavităţi naturale şi altele asemenea) D4 . iazuri ori lagune şi altele asemenea) D5 . depozite pentru deşeuri nepericuloase (clasa b). din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D7 şi de la D9 la D12 D9 -Tratamentul fizico-chimic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă. inclusiv introducerea în subsolul marin D8 . de utilaje (buldozere.Evacuarea deşeurilor într-un corp de apă. Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază.Tratamentul biologic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă. insă Romania nu s-a putut conforma in acest termen. evaporare. din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt înlăturate/îndepărtate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D8 şi de la D10 la D12 (de exemplu.Amestecarea/combinarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D12 D14 . care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediu şi altele asemenea) D6 . echipamente de cântărire. biodegradarea în sol a deşeurilor lichide sau a nămolurilor şi altele asemenea) D3 .Depozitarea pe sol şi în sol (de exemplu. pană la sfârşitul anului 2011 pentru deşeurile provenite din industria minieră. deversarea de deşeuri lichide sau de nămoluri în batale.Stocarea înaintea oricărei operaţii numerotate de la D1 la D14. screpere. încărcătoare. dispunerea în celule etanşe separate. Depozite In funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică in depozite pentru deşeuri periculoase (clasa a). depozite şi altele asemenea) D2 .Tratarea în contact cu solul (de exemplu. excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje Eliminarea deşeurilor prin depozitare in rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. cu excepţia mărilor/oceanelor D7 . calcinare şi altele asemenea) D10 .

180 – 480 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele cu compactare. chimice si biologice ale deşeurilor solide municipale Proprietatile fizice importante sunt: .continutul de umiditate. care. Astfel de rampe se organizează in cariere in care exploatarea s-a încheiat sau in mine abandonate. . .greutatea specifica.90 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele fara compactare. cum ar fi imprăştierea de gunoaie. Cum apa inlocuieste aerul din cavitati. a vehiculelor de colectere. . cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. atragerea dăunătorilor (insecte. Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs in urma proceselor biochimice). in lipsa unui strat izolator se infiltrează in sol şi poluează apele pânzelor freatice. necorespunzătoare. . Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe.capacitatea de retinere a apei. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea.conductivitatea hidraulica Greutatea specifica este definita ca masa unui material raportata la unitatea de volum [kg/m3]. a apelor şi a solului. Actual. . .distributia dupa marimea particulelor. Volumul ocupat de deseurile solide in anumite conditii determina numarul si marimea containerelor de colectare. Aceste valori sunt valabile in cazul in care fiecare camion este plin. rozătoare) şi poluarea aerului. sezonul. greutatea specifica creste. Conţinutul de umiditatea face să crească greutatea specifica pana cand deseul devine saturat cu apa. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor.depozitelor neconforme este reglementată prin HG 349/2005 Compactarea deşeurilor intr-un depozit. timpul de stocare. depozitarea in rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă in multe ţări. Componentii specifici ai deseurilor solide variaza cu locul. CURS 5 CARACTERISTICILOR DESEURILOR Proprietatile fizice. In mod normal. au efecte negative asupra mediului. Greutatea specifica trebuie cunoscută pentru a evalua masa totala si volumul deseurilor ce vor fi procesate. şi acoperite cu folii şi cu pământ. Aici trebuie mentionata si starea deseului – compactat sau necompactat. statiilor de transfer si terenul necesar depozitarii. dar apa poate reduce greutatea specifica prin inlocuirea solidelor. Valorile tipice ale greutatii specifice sunt: . Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate in urma fermentării. Vechile rampe. care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală.

[kg].Vi – volumul initial. dispozitivelor de uz casnic. Domeniul de dimensiuni se intinde de la marimea unui grăunte de nisip până la mărimea articolelor de mobilă şi a aparatelor. De exemplu arderea deşeului sau compostarea depinde de compoziţia chimică a acestuia. Distribuţia granulometrică Marimea particulelor precum şi distribuţia granulometrică au un rol important in transformarile biologice. d. dupa compactare [m3]. transportul si depozitarea. [kg]. anotimp si condiţiile climaterice. Pentru deşeurile solide combustibile sunt importante urmatoarele proprietăţi: . a densităţii şi a materialului dizolvat la depozitarea in rampele de gunoi. Conţinutul de umiditate depinde de compoziţie. Deşeurile pot fi separate in combustibile şi necombustibile. refolosire şi pentru dimensionarea echipamentelor de procesare a deşeurilor. recuperarea materialelor şi incinerare. PROPRIETĂŢI CHIMICE Cunoaşterea proprietăţilor chimice este importantă in luarea deciziei de procesare sau de recuperare a deşeului. %.Reducerea volumului deseurilor solide este importanta in colectarea.raportul de compactare: Conţinutul de umiditate Conţinutul de umiditate al deşeurilor solide se poate exprima ca procente ale masei materialului umed din deşeu sau ca procente ale masei materialului uscat din deşeu. Vf – volumul final. inainte de compactare [m3]. w-continutul de umiditate. Aceasta poate fi exprimata prin raportul de compactare sau reducerea de volum: unde: . Mărimea particulelor este relevantă pentru reciclare. Marimea si forma deşeurilor solide variază cu compoziţia acestora. Cea mai utilizata este exprimarea ca procente ale materialului umed.masa probei dupa uscare la 105ºC. Rc . conform relaţiei: unde: m-masa iniţiala a probei de deşeu. Componentele deşeurilor sunt descrise de obicei prin lungime x laţime x înalţime. Cunoasterea conţinutului de umiditate este importanta la detrminarea puterii calorifice.

La emisia de SO2 se poate adăuga şi emisia de compuşi halogenaţi. care este esenţial in procesele de conversie biologică (degradare bacteriană). . carbon fix şi de cenuşă.conţinutul de energie (puterea calorifică). Carbonul. Sulful conţinut de deşeurile solide. chiar şi în canţităţi foarte mici. Analiza imediată este o caracteristică chimică care determină conţinutul de umiditate. Cenuşa rezultată in urma arderii poate fi intr-o cantitate considerabilă şi poate conţine metale grele care necesită o înlăturare a lor. la determinarea raportului C/N. Incălzirea in continuare până la o temperatură de (600-950°C) conduce la degajarea volatilelor şi aprinderea lor.. provoacă poluarea aerului în timpul arderii deşeurilor. materii volatile.analiza elementară.analiza imediată. la suprafată. a carbonului fix. Rezultatele analizei elementare sunt folosite la caracterizarea compoziţiei chimice a materiei organice din deşeu. De exemplu cu cât conţinutul de umiditate este mai mare cu atăt puterea calorifică este mai mică. hidrogenul şi oxigenul constituie elementele majoritare ale deşeurilor. Un conţinut mai mare de carbon fix necesită un timp mai mare de ardere a deşeului pe grătar. La încălzirea deşeului timp de o oră până la temperatura de 105°C se elimină umiditatea. Conţinutul de căldură . fiind considerate deşeuri periculoase. După arderea volatilelor incepe arderea eterogenă. Prin analiza elementară se determină procentele fiecărui element conţinut de deşeul solid. .

căldura de ardere a deşeului raportată la starea de masă combustibilă (deşeul lipsit de umiditate şi cenuşă). Proteinele sunt constituite din carbon. apa lipseşte (vaporii de apă s-au condensat şi au cedat căldura lor de vaporizare) şi este numită inferioară atunci când apa din gazele de ardere se găseşte sub formă de vapori. azot. Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din deşeuri. Puterea calorifică este numită superioară atunci cănd în gazele de ardere rezultate. mciQ . Ai[%]-conţinutul de cenuşă al deşeului. hidrogen. CURS 6 Reciclarea deşeurilor Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficienţa folosirii resurselor şi impactul asupra mediului. sulf si intra in componenta protoplasmei celulelor animale si vegetale. Proprietati biologice Aceste propietati sunt importante deoarece descompunerea aerobica si anaerobica este folosita pentru transformarea deseurilor in energie si produsi finali utili. Conform normelor europene. lipide si carbohidrati. puterea calorifică este raportată la starea iniţială a deşeului. De obicei. Fricke şi Kolsch (2009). Ea poate fi calculată pentru starea anhidră (uscată) a deşeului cu relaţia: în care: . care au un miros puternic. Resturile alimentare si cele vegetale costituie surse de proteine (si ofera o sursa de nutrienti) ce determină degradarea deseurilor solide. Ei consideră reciclarea materialelor ca metodă care include reciclarea materiilor şi reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi fermentare (process anaerob). Fractiile importante pentru transformarea biologica includ proteine. Descompunerea incompleta a proteinelor duce la formarea de aminoacizi. oxigen. spre deosebire de Bjorklund şi Finnveden (2005) care susţin că reciclarea deşeurilor .Puterea calorifică a unui deşeu poate fi determinată prin arderea unei cantităţi determinate de deşeu uscat in bomba calorimetrică şi calcularea cantităţii de căldură degajate. metoda reciclării poate consta în: reciclarea materiei şi reutilizarea energiei.

la un preţ mic. cercetate. cel făcut de. având ca subprodus principal energia termică sau electrică. Tratarea deşeurilor prin compostare Depozitarea şi neutralizarea rezidiurilor menajere prin compostare este considerată cea mai veche metodă. sticla. din deşeuri organice. metale. în special dacă este maturat şi cu un conţinut suficient de scăzut în metale şi săruri. Tipurile de deşeuri ce sunt vizate pentru aplicarea acestei metode sunt urmatoarele: hârtie si carton. având ca subprodus principal compostul pentru agricultură. Atunci când vorbim despre reciclare. reziduurile fiind împrăştiate în stare brută în câmp cu scopul principal de neutralizare. parţială sau în masă. Rezultatele obţinute au dovedit faptul că reciclarea materială a deşeurilor constituite din hârtie şi carton. din punct de vedere al indicelui de încălzire globală. Pentru tratarea importantelor cantităţi de reziduuri menajere până acum au fost studiate. are avantaje semnificative în sectorul eficienţei energetice.biodegradabile (referindu-se la compostare şi digestie anaerobă) are puţine trasături comune cu ceea ce presupune reciclarea propriu-zisă a materialelor. experimentate şi chiar aplicate patru procedee şi anume: • fermentarea (compostarea). „Compostul deşeurilor municipale solide reprezintă un instrument de reciclare benefic. trebuie să vorbim şi despre reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi despre fermentare (proces anaerob). volumul porilor de apă . Primul studiu amintit. plastic. Utiltizarea sa în condiţii sigure în agricultură depinde de calitatea compostului. şi din mase plastice. prin biodegradare biologică. • reducerea chimica şi biologică. • piroliza (degazarea sau degradarea termică). Aceştia din urmă au realizat un studiu în care au comparat reciclarea cu incinerarea şi depozitarea deşeurilor. chiar dacă în faza incipient operaţia era făcută la o scară redusă. Rezultatele obţinute au indicat faptul că produsele din materialele reciclate necesită un consum mai mic de energie decât cele provenite din resursele primare. având ca subprodus etanolul sau gazul metan. având ca subprodus principal combustibilul solid sau lichid.” Procesul de compostare constă în creearea unui produs nou. GWP1 şi al energiei totale utilizate. Tratarea mecano-biologică a deşurilor Tratarea mecano-biologică a deşurilor reziduale serveşte condiţionării şi/sau reducerii cantităţii deşeului residual înainte de depozitarea definitivă a acestuia sau înainte de valorificare termică. • arderea (incinerarea). Pentru ca acest proces să poată avea loc trebuiesc îndeplinite unele condiţii: conţinut suficient de apă şi de oxigen. putrezire. Fricke şi Kolsch (2009) este axat pe calcularea eficienţei consumului de energie pentru reciclare. utilizat în agricultură.

o aerare corespunzătoare. implicit reducerea cantităţilor de deşeuri. cupru. aproximativ 50-70% şi se recuperează energie. care poate combina tratarea deşeurilor cu recuperarea produselor secundare utile şi a biocombustibililor” . culturale şi nu în ultimul rând educaţionale. energie) La acestea mai apar unele operaţii anexe ca: Procesul de fermentare în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor este un proces biologic anaerob prin care se generează gaze cu un conţinut mare de metan. fosfor. Din această cauză se impune sortarea deşeurilor la sursă.de descompunere şi de sinteză. „Digestia anaerobă este una dintre cele mai bune opţiuni disponibile. dar poate de asemenea să conţină metale grele sau alţi poluanţi. (la sursă). deci are o putere mare de reţinere a apei şi a unor nutrienţi. În general toate procedeele de compostare cuprind patru faze: • • • • • • • Recepţia şi stocajul deşeurilor Prepararea ( procesarea ) deşeurilor Fermentarea materialului preparat Selecţionarea şi livrarea compostului Extragerea şi valorificarea metalelor Îndepărtarea deşeurilor de la diferite trepte de prelucrare şi valorificarea acestora Alimentarea procesului tehnologic cu cele necesare ( apă. potasiu. sulf. mangan. biologice. de azot. ne referim aici la proprietăţile fizice ale solului. care provin de la deşeuri nesortate corespunzător (Weber şi colab. acizi humici. socioeconomice. magneziu. Este deosebit de importantă evaluarea calităţii compostului înainte de utilizare. precum şi cantitatea de pesticide conţinută şi a altor nutrienţi din sol: calciu. Kumar şi colab. conţinut de săruri. în urma unui studiu. şi caracteristicile solului. la creşterea ratei de reciclare.să fie corespunzător. Compostul conţine o cantitate mare de materie organică. cu înaltă valoare nutritivă pentru plante ( în special cereale) şi un foarte bun adios la starea fizică şi chimică a solurilor. care depinde de condiţiile locale. în 2009 punctează importanţa compostării individuale. zinc. să existe o suprafaţă activă (pentru aceasta deşeurile se mărunţesc).. chimice (pH. conductivitate electrică. 2007). De asemenea. Prin compostare se înţelege procesul de transformare pe cale biologică a deşeurilor menajere întrun produs nepoluant. adică de fiecare cetăţean în parte. În timpul operaţiei de compostare se desfăşoară două procese biologice .

Reciclarea şi valorificarea energetică presupune recuperarea energiei din deşeuri. Costurile de tratare la cca. 12 săptămăni.etapa de prelucrare nu este prevăzută cu o instalaţie de tratare a gazului de gunoi. Procesul de fermentaţie se poate realize prin metoda coşului . Fermentaţia are loc în aer liber unde componentele deşeurilor sunt acopertite pentru evitarea emisiilor atmosferice. Restul de fermentare este supus împreună cu granulaţia de 40-80 mm unei tratări aerobe. Funcţionarea staţiilor de tratare mecano-biologică Metodele fermentaţiei în grămezi în aer liber sunt: • • • Metoda în coş Metoda de aerisire Metoda grămezilor trapezoidale şi dreptunghiulare aerisite . mare şi medie. 25-30 Euro/tonă. costurile detratare se ridică la 70-90 Euro/t. care altfel ar fi fost produsă din arderea combustibililor fosili. cărbuni sau gaze naturale. prin care se obţine o durată de fermenţie de cca. Deşeul residual valorificabil termic este separate şi ars. pentru a supune aceste granulaţii unor tratări specifice. adică resursele naturale pot fi economisite şi utilizate raţional. (Damgaard. Metalul feros este deasemenea separate. Tip D de instalaţie La aceste instalaţii tratarea deţeurilor este un process anaerob (putrezire) În exemplul dat într-o hală de pretratare se realizează împărţirea pe fracţiuni cu granulaţie mică. Procedee de tratare mecano-biologică a deşeurilor În funcţie de tehnica utilizată se poate realize o clasificare a instalaţiilor • • • • Tip A de instalaţie : metode aerobe în construcţii deschise Tip B de instalaţie : metode aerobe în construcţii parţial închise Tip C de instalaţie: metode aerobe în construcţii închise Tip D de instalaţie: metode anaerobe Tip A de instalaţie Metoda aerobă în construcţii deschise Sunt instalaţii mai mici. cu o capacitate de tratare până la 25000 t/an. Materialul astfel stabilizat este depouitat ecologic. Incinerarea deşeurilor reperezintă procesul prin care are loc recuperarea energiei. Este un proces ce constă în arderea deşeurilor în instalaţii speciale cu scopul de a converti energia în energie electrică. descentralizate. 2010). În cadrul acestei metode se obţine biogas valorificabil.

În aceste condiţii sunt distruşi germenii patogeni.. 0. Convecţia termică produce curectul de aer de jos în sus. în principal prin stratul de aerisire. se instalează fermentarea aerobă timp de 24 ore la temperaturi până la 70-80°C. fosfor şi azot.palete de transport de lemn) Poate fi utilizată şi o pătură de tpieturi de arbuşti şi crengi dacă se garantează că aerul ajunge complet la baza grămezilor. Fermentaţia în grămezi dreptunghiulare trebuie să fie precedată de o etapă realizată cu o instalaţie mecanică de pretratare şi cu aggregate de mărunţire şi omogenizare. Acesta reprezintă un amendament echilibrat după conţinutul elementelor nutritive de potasiu..Aceste metode TMB nu se desfăşoară într-un spaţiu închis. este o metodă cu grămezi dreptunghiulare. Aducerea aerului în grămadă se realizează printr-un strat de aerisire din sol cu o grosime de cca. pe acestea sunt aşezate cca. iar compostul după maturizare în halde timp de 2030de zile poate fi folosit fără nici un pericol.Biostabilizator” unde. într-o lăţime maximă de 30 m înălţimea maximă este de 3 m inclusive un strat acopritor al suprafeţei deponiei de 0. Instalaţiile trebuie amplasate într-o hală cu protecţie împotriva intemperiilor . Compostarea amestecului de deşeuri solide cu nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate este o idee promiţătoare. sub acţiunea unor culture speciale de bacterii. Procesul de fermentaţie se realizează chiar direct pe corpul deponiei unde deşeul trebuie depozitat definitiv. 2. Circulaţia aerului se face prin efectul coş. la o distanţă de 2-4 m şi scoase prin grămadă la suprafaţa ei. Grămezile dreptunghiulare sunt aşezate fără limită de lungime . în conductele drenante şi produc în acelaţi timp aerisirea grămezii.5 m. Stratul de aerisire trebuie să fie construit dim material de granulaţie mare ( ex. concretizată în instalaţia . Conductele drenante de diametru 50 mm din plastic perforat sunt montate în stratul de aerisire. Metoda în coş Această metodă a fost dezvoltată în Germania.3 m. Schema de compostare a amestecului de deşeuri solide şi nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate .5 m deşeu amestecat.Biostabilizator” .

minimizand emisiile in aer si apa. In cadrul pirolizei. in special a volumului. De aceea este indicata incinerarea deşeurilor reziduale din deseurile municipale. • necesarul de investitii. • folosirea valorii calorifice a deşeurilor reziduale in vederea protejarii resurselor de energie.CURS 7 Metode de tratare termica Printre procedeele termice din cadrul tratarii deşeurilor se numara incinerarea deşeurilor. • cantitati prelucrate posibile respectiv viabile. incinerarii deşeurilor ii revine sarcina de a trata deseurile reziduale ce nu mai pot fi valorificate. deseurile de productie periculoase si nepericuloase. respectiv depozitate in cantitati mult mai reduse. Incinerarea deşeurilor Incinerarea se poate aplica atat deseurilor municipale colectate in amestec cat si numai fractiei de deşeuri reziduale. Punctele de mai sus sunt enumerate in functie de prioritatea lor in managementul deşeurilor. Insa pentru fiecare tip de deseu exista nişte caracteristici tehnice bine definite. Pentru deseurile periculoase. compozitia deşeurilor municipale este prepoderent biodegradabila. deseurile organice se transforma prin intermediul descompunerii termice sub retinerea aerului in produse ce pot fi valorificate energetic datorita continutului mare de energie. • transferarea deşeurilor reziduale in materii prime secundare in vederea protejarii celorlalte resurse materiale. valorificarea anvelopelor uzate sau a combustibililor alternativi in cuptoare de ciment. respectiv deseurile ce nu mai pot fi reciclate material. Pe langa deseurile reziduale sau municipale. coincinerarea deşeurilor si procedeul de uscare. deseurile reziduale reprezentand deseurile ramase dupa sortarea deseurilor reciclabile. O instalatie de tratare a deşeurilor reziduale optima trebuie sa indeplineasca cel putin primele trei puncte. astfel incat sa se ajunga la: • inertizarea deşeurilor reziduale. In managementul modern al deşeurilor. incineratoarele trebuie sa atinga o temperatura de ardere mult mai ridicata decat in cazul incinerarii deşeurilor nepericuloase. • necesarul de spatiu. Pe departe cel mai important procedeu termic este la ora actuala incinerarea deşeurilor. • reducerea masei de deşeuri de depozitat. Pe langa criteriile enumerate mai sus se va mai tine cont si de urmatoarele aspecte: • siguranta functionarii. cum ar fi de exemplu. Coincinerarea reprezinta valorificarea energetica a anumitor tipuri de deşeuri in industrie. • distrugerea materialelor nocive organice. respectiv concentrarea materialelor anorganice. . Deseurile ce pot fi tratate termic sunt deseurile municipale. Insa. namolul orasenesc. In functie de tipul deseurilor acceptate incineratoarele sunt proiectate special. piroliza deşeurilor. iar aceasta impiedica incinerarea deseurilor municipale fara alti combustibili. conducand la cresterea costurilor de incinerare pe tona de deşeuri municipale. incineratoarele pot accepta orice tipuri de deşeuri.

iar pentru diversi producatori.Structura de principiu si modalitatea de funcţionare a unei instalatii de incinerare a deşeurilor este explicata in baza catorva componente si agregate ale instalatiei. De asemenea. mai trebuie efectuata inca o cantarire dupa descarcare. putere calorica. Cantarirea vehiculelor se poate face mecanic sau electromecanic. pietre de calcinare. Un incinerator poate accepta diferite tipuri de deseuri pentru incinerare. Acestea sunt oferite de numeroşi producatori. Schema de functionare a unui incinerator Preluarea deseurilor La preluarea deseurilor are loc mai intai o cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. clor. • stocarea temporara. Anumite deseuri pot fi indreptate catre locuri de descarcare prestabilite. numai in mica masura. fiecare executie diferind corespunzator. expuse in continuare: • preluarea deseurilor. In cazul primirii unor deseuri noi sau in cazul unor suspiciuni este indicata realizarea unor teste in laborator pentru: continut de metale grele. Zona de descarcare a deseurilor trebuie sa asigure posibilitatea descarcarii oricaror tipuri de masini de colectare sau transport a deseurilor. O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de functionare. • tratarea si valorificarea emisiilor. unde sunt salvate greutatea vehiculului gol (in cazul utilajelor cu suprastructura fixa). Pentru vehiculele ce livreaza des deseuri li se pot elibera cartele magnetice. Figura 1. in functie de tipul de deseu. respectiv catre o pretratare inainte de a fi incinerate. • alimentarea in unitatea de incinerare. in functie de tipurile de deşeuri acceptate zona de descarcare trebuie sa prevada toate accesoriile necesare descarcarii acestor deseuri. numarul de inmatriculare si datele privind destinatarul facturii. De aceea. de la deşeuri solide la deşeuri semilichide si chiar lichide. Pentru stabilirea cantitatii de deseuri livrate de catre vehiculele ce nu detin o astfel de cartela. punct de aprindere. pretratarea (daca este necesara). este necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul cantarit. Insa derularea principiala a incinerarii si fluxul materialelor difera de la o instalatie la alta. In cazul vehiculelor particulare care livreaza deseuri sau a vehiculelor cu containere de schimb este mereu necesar un al doilea procedeu de cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. Sistemele electromecanice s-au impus deoarece inlesnesc o transpunere simpla a valorilor masurate. sulf si altele. Vedere zona de descarcare a deşeurilor la incinerator Figura 3 Exemplu de rampă de descărcare a uleiului uzat . pH. • eliminarea si tratarea cenusei reziduale. Figura 2.

Aici pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din deseurile municipale. astfel incat functionarea instalatiei sa nu poata fi intrerupta. cum ar fi materialele inerte. pentru a evita imprastierea emisiilor si a prafului. Alimentarea in camera de incinerare Palniile de umplere sunt de regula astfel gradate. Maruntirea poate avea loc intr-o zona a buncarului rezervata in acest scop sau chiar inaintea intrarii deseurilor in buncar. Aerul aspirat ori se incinereaza ori se dezodorizeaza printr-un filtru biologic. prelucrarea Pentru deseurile livrate trebuie sa existe un loc de stocare temporara. sau pot fi indrumate catre o pretratare. Buncarul de deşeuri serveşte pe de o parte drept tampon pentru cantitatea de deşeuri. In plus. deoarece livrarea deseurilor are loc discontinuu. Daca in palnia de alimentare a unitatii de incinerare trec deseuri voluminoase nemaruntite . Figura 4 Exemplu de dispozitiv de mărunțire a deșeurilor voluminoase . iar componentele voluminoase incinerabile trebuie maruntite inaintea incinerarii. iar alimentarea unei instalatii de incinerare a deseurilor trebuie sa fie continua. Prelucrarea deseurilor municipale se poate realiza prin intermediul sortarii. astfel deseurile ce nu ard (materialele neadecvate incinerarii. Deseurile din palnia de umplere ajung printr-un put de umplere in instalatia de alimentare. chiar în rampa de descărcare La maruntirea deseurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de taiere.Stocarea temporara. In hala de descarcare si in buncarul de deseuri trebuie mentinuta o presiune mai joasa comparativ cu zona invecinata. se poate ajunge la formarea unor dopuri si la nefunctionarea instalatiei. Figura 5. incat sa asigure o functionare continua prin preluarea capacitatii de productie pe ora a unitatii de incinerare. Vedere pâlnie si put de alimentare cu deseuri a camerei de incinerare . Maruntirea deşeurilor voluminoase inseamna o reducere de volum si astfel o mai buna folosire a spatiului disponibil din buncar si o incinerare mai eficienta a acestor deseuri. in buncar are loc o omogenizare a deşeurilor. pe de alta se pot sorta deseurile declarate ca fiind voluminoase la preluare. metalele feroase si neferoase) sunt eliminate. iar pe de alta parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentru incinerare si sortate. care pot fi prevazute la nevoie cu instalatii de aspirare. Vezi brosura privind "Tratarea mecanica a deseurilor"! Capacitatea de prelucrare a instalatiei de maruntire va fi adaptata cantitatii de deseuri voluminoase receptionate anual.

structura de baza a cuptorului este caracterizata de un gratar de ardere la baza. In ambele cazuri. Vedere cuptor cu gratar Figura 6. Instalatiile de alimentare sunt supuse unei presiuni mecanice puternice prin transportul de deseuri si unei presiuni termice prin alinierea directa la gratarul de incinerare. Incinerarea propiu-zisa Pentru incinerarea deseurilor se folosesc. Gratarul poate fi orizontal sau putin inclinat. instalatiile de ardere cu gratar si instalatiile cu cuptor rotativ. de regula. In cazul gratarului inclinat cea mai intalnita versiune este acea a cuptorului cu gratar cu actiune inversa. Procesul de incinerare la instalatiile cu gratar Indiferent de sistemul cu gratar folosit. Figura 6. barele gratarului sunt miscate continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transferul acestora in cuptor. Alimentarea cu aer pentru o incinerare completa . pentru a evita palpairea flacarii din camera de incinerare.Putul de umplere este prevazut cu o clapeta ce inchide palnia de umplere. Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa. peretii camerei de ardere si in partea superioara un plafon.

Procesul de piroliza are loc la presiune atmosferica scazuta si la cresterea temperaturii. instalate in camera de ardere. • gazarea: numai o mica parte din deseurile arse sunt oxidate in procesul de piroliza. ulei.Figura 7. Trecerea de la o faza la alta depinde de compozitia si valoarea calorica a deseurilor de incinerat.. . De asemenea. praf de carbune sau orice alt tip de combustibil. In acest scop sunt instalate arzatoare ce functioneaza cu gaz.Acestea se observă în figura 7 și sunt descrise mai jos. ce se intrepatrund in mare masura: • uscarea: in partea superioara a gratarului deseurile se incalzesc pana la peste 100 0C prin intermediul iradierii cu caldura sau a convectiei. Cand camera de ardere a atins temperatura corespunzatoare. Schema cuptorului cu gratar Cuptorul este format din 5 zone de combustie. Timpul de pastrare in aceasta zona este de minim 2 secunde la 850 0C. Cuptorul este format din 5 zone de combustie. Acestea se observa in figura 7 si sunt descrise mai jos. procedeul de incinerare se imparte in 5 faze. Alimentarea cu aer se face atat prin barele gratarului de jos in sus (alimentarea primara). cat si cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prevazute in camera de ardere (alimentarea secundara). • degazarea: prin continuarea procesului de incalzire pana la temperaturi de peste 250 0C se exclud materiile volatile. astfel avand loc indepartarea umezelii. • post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale ramase neincinerate si a CO din emisii exista mereu o camera de post-combustie. ce au rolul de a preincalzi camera de ardere si de a intretine flacara in cazul unei compozitii mai dificile a deseurilor. Acestea sunt in primul rand umezeala reziduala si gazele reziduale. Pentru pornirea instalatiei este necesara preincalzirea spatiului de ardere. Cea mai mare parte a deseurilor se oxideaza in partea superioara a camerei de incinerare la 1000 0C. • arderea completa: in cea de-a treia parte a gratarului se atinge temperatura de ardere completa a deseurilor. Aici se adauga aer sau gaz rezidual desprafuit in vederea realizarii incinerarii complete. atunci deseurile pot fi aprinse cu ajutorul arzatoarelor de aprindere.

transferul deseurilor dintr-un capat in altul a cuptorului este realizat usor. de aici fiind preluat si pentru incinerarea deseurilor. iar la temperaturi de 1300 °C cenusa este topita si vitrifiata. Deoarece temperaturiile de ardere intr-un cuptor rotativ sunt cu mult mai ridicate instalatiile secundare. sau echipamentele de recuperare a energiei. In cazul incinerarii cu cuptor rotativ temperatura atinsa in camera de ardere este mult mai ridicata fata de incineratoarele cu gratar. cenusa de fund si cenusa recuperata din filtre pot fi reintroduse in cuptorul rotativ pentru aglomerare sau vitrifiere. dispozitivul de ardere a cenusei poate fi necesar sau nu. . Vedere schema principiului de functionare a unui cuptor rotativ In functie de tipul instalatiei de alimentare. In cazul unor temperaturi de 1150 °C cenusa este aglomerata. acestea intotdeauna trebuie maruntite inainte de incinerare pentru o ardere completa a acestor deseuri. Procesul de incinerare la instalatiile cu cuptor rotativ Cuptorul rotativ este intalnit in industria cimentului. In functie de temperatura de ardere. Datorita rotirii continue si inclinatiei usoare a cuptorului. In cazul deseurilor voluminoase. miscarea gratarelor si masurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situatia de functionare a cuptorului. trebuie proiectate pentru a rezista la astfel de temperaturi ridicate. De asemenea. cum ar fi camera de post-combustie. Deoarece compozitia deseurilor varaiaza in limite largi si amestecarea inainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a deseurilor. Figura 9. deseurile solide trebuie maruntite inainte de introducerea acestora in cuptor.Masurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de incinerare in timp si spatiu.

7 % granule mari. de legislatia in vigoare si posibilitatile economice. Printr-un surplus de aer prea scazut se poate atinge punctul de inmuiere a cenusei reziduale (950 . dependente in parte de sistemul de tevi folosit. Stingerea cenusei reziduale se poate face prin sisteme cu apa. • 7 . Tratarea. sunt asemanatoare. Cele mai importante cerinte de la aceasta instalatie de eliminare sunt evitarea dopurilor la eliminarea cenusei reziduale precum si impiedicarea infiltrarii de aer fals.83 % granule fine. urmatoarele • 3 . Vedere schema dispozitiv de eliminare a cenusii Metodele de tratare ale cenusei reziduale depind de componenta deseurilor incinerate. Figura 11. Cenusa reziduala pura contine.10 % metale feroase si neferoase. cum ar fi eliminarea cenusei. Cenusa reziduala se elimina la capatul gratarului de incinerare si trebuie transportata.5 % material neincinerat.1000 0C). astfel putandu-se transforma intr-o stare pastoasa. Eliminarea prin gratar are loc exclusiv prin intermediul fortei gravitationale in puturi de cadere. In acest scop sunt oferite mai multe sisteme de eliminare a cenusei reziduale. ce poate fi intre 600 .900 0C. Exemple de instalatii de eliminare a cenusii cu apa Problema principala la eliminarea prin gratar consta in temperatura ridicata a cenusei reziduale. • 80 . tratarea emisiilor. etc. ce duc direct la instalatiile de eliminare a cenusei reziduale. Ea consta in principal din material neincinerabil cum ar fi silicati nedizolvabili in apa. oxizi de aluminiu si fier. recuperarea energiei. La incinerarea deseurilor apar diverse reziduuri solide si lichide.Indiferent de cuptorul ales pentru incinerarea deseurilor. Figura 10. respectiv eliminarea cenusei reziduale Cenusa reziduala rezulta in urma incinerarii. Principalele metode de tratare a cenusei reziduale sunt: • imbatranirea cenusei reziduale . in general. urmatoarele trepte intalnite in procesul de incinerare a deseurilor. • 5 .

ce pot conduce la acumulari ce minimizeaza durata de transport. sunt necesare o serie de masuri. • ventilatie. adica prin schimbatoare de caldura recuperative aer-apa respectiv abur.76 %.20 bar.10 MJ/kg. de pereti de protectie. in care caldura fumului (energie cinetica = energie a caldurii) se transfera intr-un purtator de caldura adecvat (abur sau apa). Cenusa nu poate fi utilizata in umplerea zonelor cu o panza freatica bogata.4 tone. Resursele energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate formele care contin inca un potential energetic ce poate fi utilizat in trei directii: termica.250 0C). • producerea de abur pe tona de deseuri: 1. Tratarea si valorificarea altor emisii Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. In instalatii mai mici se produce in principal abur cu parametri mai scazuti (15 . .2. Drept instalatie de transfer al caldurii serveste un cazan. Cantitatea de energie recuperata este data de produsul dintre masa deseurilor tratate. Figura 12 Vedere cenusă de fund Utilizarile ulterioare ale cenusei reziduale tratate pot fi: material de umplutura pentru constructii de baraje. folosindu-se randamentele pentru producerea aburului si pentru curent la functionarea in condens: 350 . Recuperarea sub aspect termic are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obtinute in instalatiile recuperatoare de caldura pentru alimentarea cu caldura a proceselor: • tehnologice.• separarea materialului fin • vitrificare. Folosirea caldurii de incinerare pentru producerea de abur este categoric influentata de imprejurimi. In instalatii mai mari se produce in principal abur de calitate relativ ridicata (40 bar. partial combinata cu incalzirea la distanta. puterea calorica inferioara a acestora si randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare si cazan recuperator. • de incalzire. • producerea de curent electric pe tona de deseuri. O alta particularitate la incinerarea deseurilor consta in transportul mare de praf a fumului ce trebuie racit.5 .300 C. aceasta reducere a temperaturii este necesara si din motive tehnice procedurale. Absolut necesara este racirea fumului rezultat in urma incinerarii deseurilor menajere de la 1000 1200 0C pana la 200 . etc. ce se foloseste direct in scopuri de incalzire sau in domeniul industrial sub forma de caldura de proces. electroenergetica si combinata. Pentru evitarea impuritatilor de fum la cazan. • randamentul de producere a aburului: 65 . 200 . de drumuri.400 kWh. 400 0C) in vederea producerii de curent. Valoarea calorica viitoare a deseurilor va fi probabil mai mare decat cea de azi. deoarece procedeele de purificare a fumului necesita temperaturi sub 350 0C. Urmatoarele valori pentru obtinerea energiei din incinerarea deseurilor stau la baza datelor de pornire medii pentru instalatiile moderne de incinerare a deseurilor: • valoarea calorica inferioara a deseurilor (Hu): 9. • climatizare. • alimentarea cu apa calda menajera a consumatorilor urbani. Acest fapt este dovedit de cercetari ce determina influenta diverselor cote de reciclare asupra valorii calorice a deseurilor reziduale.9 . Racirea fumului provenit de la incinerarea deseurilor are loc de obicei indirect.

procedurii de abur si nivelului de epurare a gazelor reziduale si pentru prevenirea aparitiei de situatii neprevazute in functionare. uzura.Ca aspect energetic este interesanta incinerarea namolurilor din statiile de epurare. Nivelul de monitorizare si urmarire a acesteia depinde de tipul de deseu incinerat si de cerintele legale. adica indepartarea impuritatilor sub forma de particule. Eliminarea prafului. • tipul. • posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile in mod energetic. murdarirea instalatiilor). Epurarea gazelor reziduale Dupa arderea completa. • evitarea. Dupa alegerea aparaturii si a punctelor de amplasare a aparaturii trebuie acordata atentie reproductibilitatii adecvate si fiabilitatii functionale necesare a aparaturii. degazare. pentru alegerea si proiectarea carora trebuie luate in considerare urmatoarele elemente: • substantele poluante specifice din gazele reziduale. se efectueaza inaintea spalarii fumului. In intervalele de temperatura intre 150 . gazele pirolitice obtinute se vor folosi intr-o a doua etapa procedurala la incinerarea si vitrifierea cocsului pirolitic. • evitarea in mare masura a impactului asupra mediului. De aceea ele sunt structurate in mai multe etape si necesita un mare efort financiar. • flexibilitate fata de diversele si schimbatoarele componente ale deseurilor. • disponibilitati de suprafete pentru depozitarea reziduurilor. volumul si schimbarile continutului gazelor reziduale. pot fi utilizate mai multe procedee. Pentru separarea substantelor din gazele reziduale evacuate din camerele de ardere a incineratorului sau de la boiler. Insa se are in vedere utilizarea pirolizei in combinatie cu incinerarea la temperaturi inalte. astfel incat degazarea si gazarea sa devina procedee de tratare a deseurilor de sine statatoare. Prin transformarea pirolitica a deseurilor iau nastere diverse produse dependente de componenta materialului initial. cum ar fi oxigenul. din cauza diverselor probleme si a redusei disponibilitati. • posibilitatea recuperarii energiei si materiei prime. asanarea si uscarea namolului necesita o alimentare ridicata cu energie la un nivel scazut. Urmatoarele produse finite pot aparea: . La piroliza.o singura camera. gazare si incinerare au loc intr. procesele de uscare. Piroliza si gazarea deseurilor Piroliza este cunoscuta din tehnica procedurala industriala. Materialele nocive apar in forma gazoasa sau sub forma de particule de impuritati. La purificarea fumului se efectueaza mai intai o eliminare a materialelor sub forma de particule. care sa poata functiona si cu cantitati mici de prelucrare de pana la 10 tona/h. de conditiile de incalzire ale temperaturii de degazare si de durata reactiei. Volumul deseurilor se reduce considerabil si se transforma intr-o forma ce face posibila o depozitare fara impact semnificativ asupra imprejurimilor. La o incinerare conventionala. Aparatura de urmarire a instalatiilor este necesara pentru monitorizarea exploatarii corecte a arderii. de parametrii de functionare ai instalatiei. recuperarea si depozitarea reziduurilor. • evitarea. iar apoi o indepartare a impuritatilor gazoase. Piroliza ca instalatie de tratare a deseurilor nu s-a putut impune in fata incinerarii deseurilor. minimizarea si epurarea apelor uzate evacuate din instalatii. CO2. • probleme in functionare (coroziune. • concentratiile maxime admisbile ale poluantilor in gazele epurate. deoarece conditionarea. iar compusi de carbohidrati se descompun. Instalatiile moderne de purificare a fumului vor indeparta materialele nocive din fum pe cat posibil cantitativ. unele dintre aceste procese partiale pot fi executate in reactori separati. Aici. • temperatura gazelor la evacuarea din cosul de dispersie. In ceea ce priveste tratarea deseurilor s-au dorit printre altele urmatoarele avantaje ale pirolizei: • procedee necomplicate. Aceasta combinatie are sens in special sub aspectul unei folosiri asigurate de caldura. epurarea gazelor reziduale este cea mai importanta posibilitate de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator. aburul etc. aerul. pentru a nu solicita acest din urma procedeu.900 0C se elimina materii volatile. Cu ajutorul pirolizei deseurilor s-a urmarit un scop asemanator cu cel al incinerarii. Degazarea Degazarea sau piroliza reprezinta descompunerea termica a materialului organic. eliminandu-se compusi.

gaz slab. apa de descompunere si apa de incinerare. Insa ele pot fi adaptate si pentru utilizarea combustibililor alternativi. Coincinerarea deseurilor De cand deseurile si combustibilii alternativi produsi din acestea prin diferite metode de tratare au fost acceptati ca surse de energie. Gazarea Gazarea se refera la conversia la temperaturi inalte a materialelor cu continut de carbon in combustibil gazos. care este insa cu o valoare calorica scazuta.1100 0C livreaza cea mai mare cantitate de gaz.combustibil respectiv. ulei. Gazul de generator prezinta o valoare calorica mai scazuta decat gazul pirolitic. in functie de solutia gazanta. fabricile de ciment si otelarii. Conditia este insa ca instalatia pirolitica sa se afle in apropierea instalatiei prelucratoare de ulei. metale. nisip etc. Acelasi lucru este valabil si pentru gazul pirolitic. Apa reziduala provenita din piroliza paraseste reactorul sub forma de abur si apare dupa racirea gazului drept condensat. etc. mai putin apa care s-a consumat in timpul reactiei. este un procedeu de sine statator. Procedeele executate la temperatura inalta in intervalul de temperatura intre 800 . insa comparativ cu volumul deseurilor intrate in proces. sunt folositi tot mai mult ca inlocuitori in procesele industriale. Folosirea deseurilor in sistemele de ardere industriala se numeste coincinerare. gaze de ardere. Avantajele coincinerarii: • reducerea cantitatii de deseuri depozitate. Reziduurile solide din procesul de gazare sunt similare celor provenite din incinerare. apa de condens cu impuritatile dizolvate in ea. sticla. Pentru unele produse provenite din piroliza exista o piata limitata. • valorificarea energetica a deseurilor acolo unde valorificarea materiala nu este posibila. Apele reziduale cu continut organic mare. In schimb. • conservarea resurselor de materii prime necesare pentru producerea energiei. deoarece materialele nocive pot fi reduse in instalatii de epurare biologice numai partial. Deseurile municipale nu sunt. deoarece astfel se poate valorifica si caldura. O alta posibilitate a evitarii materialelor nocive in apele reziduale este descompunerea termica a gazelor de ardere mocnita. Apa reziduala provenita din piroliza Apa reziduala provenita din piroliza se compune din umiditatea deseurilor. ce transforma reziduurile carbonizate in alte produse gazoase. considerate materia prima pentru sistemele industriale de ardere si sunt folosite numai in calitate de combustibili alternativi. • cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce intr-o forma utilizabila sistemelor de ardere particulare in instalatiile utilizate in centrale. • • • . Coincinerarea in centralele electrice Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate pentru folosirea eficienta a combustibililor conventionali. datorita densitatii lor precum si proprietatilor lor chimice si fizice. ce trebuie utilizat partial la incalzirea propriului proces de piroliza. Gazarea. reziduuri cum ar fi cocs. Produsele ivite ca urmare a gazarii sunt. Energia necesara reactiei pentru procesul de gazare se produce prin incinerarea partiala a materialului organic in interiorul reactorului. in special in cazul pirolizei deseurilor necesita o pretratare chimico-fizica. rezulta un volum de gaz mai mare decat la piroliza. in centralele electrice. de regula. in principal. In special uleiurile provenite din degazarea anvelopelor uzate se pot folosi drept materie prima in industria chimica sau petroliera. Folosirea deseurilor si a combustibililor alternativi este limitata de urmatoarele elemente: • posibilitatile de stocare a acestora in centralele electrice. ele prezinta un continut ridicat de cenusa si unul scazut de carbon. un mare numar de deseuri de productie sunt folosite in sistemele de ardere industriala. Este de dorit o valorificare imediata a gazelor intr-o camera de ardere ulterioara. aburi. la fel ca si piroliza. insa si un proces partial al incinerarii. Gazarea difera de piroliza prin faptul ca se adauga gaz reactiv. materii prime sub forma de asfalt.

un condensator realizeaza condensarea aburului in exces. • uscator cu disc. • folosirea cenusei rezultate de la arderea combustibililor alternativi ca parte componenta a clincherului impreuna cu alte materiale. Uscarea cu contact: • uscator cu pelicula. Uscarea cu transmitere: . La uscarea cu transmitere. Mirosurile sunt astfel in mare parte excluse. • fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic in clincher a elementelor aflate in concentratii foarte mici. caldura este condusa direct catre materialul de uscat. iar mediul fluidizant (abur supraincalzit) este introdus in circuitul procedural. Cateva caracteristici ale procesului de fabricare a clincherului. La alegerea procedeului este important daca namolul este puternic mirositor sau nu. deoarece deseurile utilizate in producerea clincherului pot schimba concentratia anumitor elemente in produsul final. In cazul namolului mirositor se recomanda utilizarea unui proces indirect de uscare. ar fi: • prelungirea timpului de stationare a gazelor reziduale in cuptorul rotativ la temperaturi de peste 1200 °C. Aici apa transformata in abur poate fi condensata. aburul supraincalzit ori vapori sau aerul.comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie. Procedee de uscare a deseurilor In cadrul procedeelor de uscare cea mai mare importanta a obtinut-o uscarea namolului. gazele reziduale inca fierbinti parasesc uscatorul impreuna cu aburul. continutul organic al combustibililor alternativi este distrus in totalitate. • uscator cu pat fluidizat. La sistemele deschise. Caracteristicile combustibililor alternativi utilizati in fabricile de ciment trebuie stabilite clar. mediile de uscare cum ar fi gazele reziduale. Materia prima pentru producerea clincherului este uscata si incalzita pana la 1400 °C si datorita reactiilor chimice ce au loc se formeaza clincherul de ciment. obtinerea clincherului este un proces de conversie in care materialele folosite (combustibili si materii prime) sunt consumate sau integrate in produsul final. 2. Namolul si mediul de incalzire sunt separate prin diferite tipuri de pereti. La sistemele inchise cu abur supraincalzit. se afla in contact direct cu namolul si preiau apa ce se evapora din acesta. Coincinerarea in cuptoare de ciment Un aspect esential in fabricarea cimentului il reprezinta producerea clincherului in cuptorul rotativ. La uscarea cu contact. aparitia coroziunii si influentarea sistemelor de epurare a gazelor reziduale. respectiv reducerea procesului de combustie prin depunerea pe peretii cuptorului. cum ar fi uscarea cu pat fluidizat cu recirculare de vapori. Figura 13. Datorita temperaturilor inalte din cuptorul de ciment. in cazul utilizarii combustibililor alternativi. Tipuri de tehnologii de uscare • In functie de alimentarea cu caldura se regasesc in principal urmatoarele tehnologii de uscare: 1. Indiferent de metoda de fabricare.

filtrante si imbracaminte de protectie. Aceste uscatoare au rol de a reduce umiditatea din namolul orasenesc intr-un timp scurt. in vederea valorificarii materiale a acestuia in agricultura ca ingrasamant sau in vederea valorificarii energetice a acestuia in incineratoare. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile.uscator cu cilindru rotativ. La uscarea namolului din statiile de epurare rezulta si alte substante volatile. uscator cu etaje. inclusiv fractiuni colectate separat. • • • Figura 15. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 15 Ambalaje. inclusiv deseurile periculoase. industrie.cu exceptia ambalajelor din deseurile industriale si a codurilor 15 02 02 si 15 02 03. uscator cu suspensii. • fractie organica = fractie biodegradabila . etc. materiale absorbante. • uscator cu banda. 20 Deseuri municipale si asimilabile din comert. pot fi dezodorizate prin coincinerare in generatorul de caldura. nespecificate in alta parte . industrie si institutii + deseuri din gradini si parcuri + deseuri din piete + deseuri stradale + deseuri voluminoase. Vedere schema uscator cu etaje DEFINITII • deseuri municipale = deseuri menajere de la populatie + deseuri asimilabile din comert. centrale electrice. institutii. cuptoare de ciment. materiale de lustruire. Gazele ce nu pot fi condensate.

horticultura. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. blanariei si textila 05 Deseuri de la rafinarea petrolului. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile.Deseuri de la prelucrarea lemnului si producerea placilor si mobilei. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. materiale absorbante. prepararea. vanatoare si pescuit. pastei de hartie. filtrante si îmbracaminte de protectie. inclusiv deseurile periculoase. nespecificate în alta parte . lacuri si emailuri vitroase).cu excepţia ambalajelor din deşeurile municipale 16 Deseuri nespecificate in alta parte . a adezivilor... categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 17 Deseuri din constructii si demolari (inclusiv pamant excavat din amplasamente contaminate) • deseuri municipale periculoase = detergenti si dezinfectanti + vopsele. hidrometalurgie neferoasa 12 Deseuri de la modelarea. de la statiile de epurare a apelor uzate si de la tratarea apelor pentru alimentare cu apa si uz industrial . altele decat cele specificate la 20 01 25 20 01 27 Vopsele. cerneluri. inclusiv deseurile periculoase.. acvacultura. inclusiv deseurile periculoase. de la prepararea si procesarea alimentelor . materiale de lustruire. in urma demolarii si construirii de cladiri noi. hartiei si cartonului 04 Deșeuri din industriile pielariei. lacuri si diluanti + baterii si acumulatori uzati + pesticide si ierbicide + alte chimicale + becuri si tuburi fluorescente + echipamente electrice si electronice + medicamente.cu exceptia codului 02 01 06 03. inclusiv deseurile periculoase. silvicultura. respectiv in urma reconstruirii si extinderii retelei de transport.cu excepţia codurilor 16 04 şi 16 10 19 Deseuri de la instalatii de tratare a reziduurilor. altele decat cele specificate la 20 01 21 si 20 01 23 cu continut de componenti periculosi 20 01 37 Lemn cu continut de substante periculoase • deseuri de productie = deseuri rezultate direct din procesele de productie. purificarea gazelor naturale si tratarea pirolitica a carbunilor 06 Deseuri din procese chimice anorganice 07 Deseuri din procese chimice organice 08 Deseuri de la producerea.namol orasenesc = namolul rezultat de la epurarea apelor uzate orasenesti. furnizarea si utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele. agenti de racire si carburanti 15 Ambalaje. 16 06 02 sau 16 06 03 si baterii si acumulatori nesortati continand aceste baterii 20 01 35 Echipamente electrice si electronice casate. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 20 01 13 Solventi 20 01 14 Acizi 20 01 15 Baze 20 01 17 Substante chimice fotografice 20 01 19 Pesticide 20 01 21 Tuburi fluorescente si alte deseuri cu continut de mercur 20 01 23 Echipamente abandonate cu continut de CFC (clorfluorocarburi) 20 01 26 Uleiuri si grasimi. cleiurilor si cernelurilor tipografice 09 Deseuri din industria fotografica 10 Deseuri din procesele termice 11 Deseuri de la tratarea chimica a suprafetelor si acoperirea metalelor si a altor materiale. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 02 Deseuri din agricultura.cu excepţia codului 19 08 05 • . categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 19 08 05 Namol orasenesc de la epurarea apelor uzate menajere • deseuri din constructii si demolari = deseuri rezultate in urma reabilitarii infrastructurii existente. adezivi si rasini continand substante periculoase 20 01 29 Detergenti cu continut de substante periculoase 20 01 31 Medicamente citotoxice si citostatice 20 01 33 Baterii si acumulatori inclusi in 16 06 01. tratarea mecanica si fizica a suprafetelor metalelor si a materialelor plastice 13 Deseuri uleioase si deseuri de combustibili lichizi 14 Deseuri de solventi organici. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful