CURS 1 Definiţia deşeurilor Creşterea continuă a efectivului populaţiei umane determină creşterea producţiei, implicit creşterea consumului de resurse

, generând un impact semnificativ asupra mediului. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat noi tehnici, diferite tehnologii sofisticate, cu scopul de a-şi satisface nevoile primare însă nu numai, ci mergând pe ideea creşterii confortului, a dezvoltării economice. Fabricarea oricărui produs presupune generarea anumitor presiuni asupra mediului, de la consumul resurselor naturale până la eliminarea acelor părţi ce nu mai pot fi utilizate denumite deşeuri. Interdependenţa dintre creşterea economică şi impactul activitaţilor economice asupra Capitalului Natural, datorită consumului de resurse şi implicit generarea deşeurilor ridică probleme la nivel global. Cherubini şi colab. (2008) afirmă că „Ecosistemele reciclează orice tip de deşeuri, şi conceptul însuşi de deşeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment. Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în aşa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maxim de eficienţă astfel încât nu rămâne nici o resursă neutilizată.” Aşadar, sistemele ecologice sunt capabile să recicleze si să utilizeze resursele cu maxim de eficienţă, însă intervenţiile antropice perturbă toate procesele „...procesele din ecosistemele naturale au un pregnant caracter ciclic. Spre deosebire de această situaţie, deşeurile activităţilor umane se acumulează în mare masură, neputând fi reintroduse în ciclurile biogeochimice în ritmul în care sunt produse." (Botnariuc şi Vadineanu, 1982). Acest fapt impune adoptarea politicilor coerente însoţite de eforturi economice şi sociale în vederea unei utilizări raţionale a resurselor naturale. Producţia şi utilizarea resurselor variază semnificativ de la o ţară la alta. Conform statisticilor EEA (European Environment Agency), se consideră următoarele sectoare economice, in ceea ce priveşte impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile de transport şi agricultură, însă şi mineritul, construcţiile precum şi diferitele activităţi industriale au un impact semnificativ asupra Capitalului Natural. În ceea ce priveşte eficienţa utilizării resurselor pe cap de locuitor, aceasta variază de asemenea, fiind de câteva ori mai mare în Europa de Vest şi Centrală faţă de Europa de Sud Est. Mai grav este faptul că se preconizează o creştere a utilizării resurselor spre anul 2020; consumul familial pe cap de locuitor este în creştere în toate ţările europene, atingând în ţările din Europa de Vest şi Centrală un nivel de circa patru ori mai mare decât din Estul Europei. Această situaţie este explicată de gradul de dezvoltare socioeconomic ale ţărilor respective, astfel, dacă în ţările mai sărace majoritatea populaţiei cheltuieşte puţin peste bunurile strict necesare, ţările dezvoltate îşi permit diferite tipuri de consum si confort. Consumul şi producţia, respectiv utilizarea resurselor implică seturi de activităţi în urma cărora rezultă deşeurile. Ciclul de viaţă al produselor de la extracţia resurselor la producţie şi consum, până la eliminarea deşeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Fig.1.). Ciclul de viaţă de la extracţie la producţie, consum şi deşeuri (Mediul în Europa la a patra evaluare,Nr. 1/2007,

După cum se observă, generarea fluxului de deşeuri este direct corelată cu activităţile de producţie si consum, fapt care nu poate fi evitat, însa se pune problema epuizării resurselor, a deteriorării mediului, şi mai ales a prosperităţii speciei umane. O utilizare durabilă a resurselor, evaluarea impactului asupra mediului a fiecărei activităţi antropice de la proiectarea produselor până la eliminarea lor sub formă de deşeuri, şi revalorificarea acestora din urmă sub formă de materie secundară şi energie sunt probleme ridicate la nivel global. Problema deşeurilor poate fi mai bine abordata cu ajutorul metodelor ce cuprind toate etapele ciclului de viaţă ale deşeurilor, adică o abordare integrată, respectiv studiul deşeurilor de la generarea produselor pană la depozitarea lor ca deşeuri; („from cradle to grave”). Fluxul de deşeuri (prelucrat după State of the environment report No 3/2003

Gestionarea deşeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea acţiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societăţii civile cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului şi de asemenea colaborarea intre state. De-a lungul timpului, această problemă s-a acutizat, mai ales in ultimele 2 secole, s-au dezvoltat diferite metodologii, accentuânduse o abordare integrată, considerând minimizarea cantităţii de deşeuri, gradul de poluare provocat şi mai nou, importanţa deşeurilor ca materii secundare. Însă şi in zilele noastre, până şi cele mai dezvoltate ţări întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deşeurilor, respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra Capitalului Natural este importantă raportarea la o scară adecvata de timp şi spaţiu si bineînţeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative. În orice caz primul pas care trebuie făcut este acela de a identifica principalele tipurile de deşeuri, de a le încadra într-o categorie. Un material poate avea calitatea de produs, subprodus sau deşeu. Produsul este materialul principal (primar), cel care face obiectul activităţii tehnologice de bază. Subprodusul este un produs secundar intr-un proces de fabricaţie (al unui produs primar), adică este un material auxiliar, care rezultă ca insoţitor al produsului primar şi care, in urma unor prelucrări, poate fi reintrodus in fluxul de fabricaţie al produsului primar sau poate să constituie material primă pentru alte industrii. Deşeul reprezintă materialul refolosibil sau nu, care nu mai poate fi valorificat direct in procesul tehnologic prin care a fost produs, necesitand depozitarea in condiţii de asigurare a protecţiei mediului. Deşeul ultim (reziduul) reprezintă un material, produs sau substanţă obţinute in urma unui proces de producţie, transformare sau utilizare, ce nu mai poate fi valorificat prin reciclare sau reutilizare, necesitand depozitarea in condiţii de protecţie a mediului. In concluzie, prin deşeu (conform legilor in vigoare) se inţelege orice produs (substanţă) auxiliar, rezultat in urma unui proces biologic sau tehnologic, care nu mai poate fi folosit ca atare şi pe care deţinătorul nu-l mai utilizează sau pe care are intenţia ori obligaţia să nu il mai utilizeze. Clasificarea deşeurilor La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deşeurilor precum şi metode standard de gestionare a deşeurilor, sarcină ce întâmpină dificultăţi datorită unor cause cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio-economică a unor state. Ca un exemplu concludent, în România pâna în anul 2007, anul aderării la UE, nu a existat o bază credibilă de date, pentru monitoringul deşeurilor la nivel naţional. Deşeurile pot fi clasificate in funcţie de mai multe criterii:

• în funcţie de provenienţa lor; • în funcţie de consistenţă; • în funcţie de biodegradabilitatea lor. După sistemul EEA (European Environment Agency) deşeurile pot fi impărţite în următoarele categorii: deşeuri periculoase; deşeuri municipale; nămoluri de epurare; deşeuri de la ambalaje, deşeuri de la producerea energiei electrice, deşeuri electronice. 1) O primă clasificare a deşeurilor, după destinaţie, arată constituirea a două subgrupe: deşeuri recuperabile şi deşeuri irecuperabile (reziduuri). 2) Din punct de vedere chimic, deşeurile se impart in: deşeuri organice şi deşeuri anorganice. 3) După caracteristicile principalilor constituenţi, deşeurile pot fi: - deşeuri combustibile: hartie, cauciuc, mase plastice, lemn etc. - deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe etc. - deşeuri inerte: metale, sticlă, ceramică etc. - deşeuri fine: cenuşă, zgură, praf, pămant etc. 4) Din punct de vedere biologic, se deosebesc: - deşeuri biodegradabile, adică acele deşeuri care sunt descompuse de bacteriile aerobe şi anaerobe; - deşeuri nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice. 5) Din punct de vedere al naturii şi locului de producere, deşeurile se clasifică: a) Deşeuri menajere, adică acele deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acestea (inclusiv deşeurile metabolice şi deşeurile periculoase componente); b) Deşeuri stradale, care sunt specifice căilor de circulaţie publică şi provin din activitatea cotidiană a populaţiei, de la intreţinerea spaţiilor verzi, de la animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă; c) Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, adică deşeurile provenite de la mica sau marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau admmistrativ care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putand fi colectate, transportate, prelucrate şi depozitate impreună cu acestea; d) Deşeuri voluminoase sunt deşeuri solide de diferite provenienţe, care din cauza dimensiunilor nu pot fi prelucrate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, necesitand o tratare diferenţiată; e) Deşeuri din construcţii, adică deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile; f) Deşeuri agricole, provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii animaliere, deşeuri de la abatoare şi din industria de prelucrare a cărnii, peştelui, laptelui,

de la procesul de exploatare a materiei prime şi prelucrare. Printre aceştia putem enumera: fenoli.legumelor etc. radioactive sau de altă natură care. Industria chimica. importante de luat in calcul. în procesul de producere a energiei electrice se consideră în primul rând depozitarea haldelor de steril. Diferitele activităţi industriale constituie surse de poluare. materiale plastice. care cuprind deşeurile rezultate din desfăşurarea proceselor tehnologice. până la depozitarea materialelor reziduale. h) Deşeuri spitaliere. industria băuturilor. mai ales metalele grele. minereuri ce nu mai sunt utilizate. care cuprind deşeurile toxice. Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt în ultimul secol. introduse in mediul inconjurător. provenite din activitatea spitalelor. corozive.). a apelor subterane dar şi emisiile din procesul de rafinare al petrolului. unităţilor sanitare şi care sunt incinerate in crematoriile spitalelor. Deşeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanţelor toxice conţinute. marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei ramuri. g) Deşeuri industriale. însă generarea şi depozitarea deşeurilor radioactive rezultate. Industria energetică. Atunci când vorbim despre industria prelucrătoare considerăm diferitele activităţi de producţie: din industria alimentară. ridică mari probleme. infecţioase. care au un impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre. fluoruri. aldehide. Deşeuri ce provin din minerit În urma extracţiei de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale. cianuri. poluează ecosistemele terestre. are un potenţial mare de poluare. genereaza compuşi chimici organic şi anorganici toxici. care poluează toate tipurile de ecosisteme. are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra sănatăţii umane. pesticide. industria forestieră. În ceea ce priveşte problema generării deşeurilor. animalelor sau omului. Deşeuri din construcţii şi demolări . explozive. industria textilă. dăunează plantelor. rezultate în urma exploatării cărbunilor. care are doua mari ramuri: producerea de energie şi energetic nucleară. care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt depozitate în halde de steril. Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale. inflamabile. zguri. apele de suprafaţă şi cele subterane (prin scurgeri şi infiltrări) şi cel mai grav este faptul ca efectele persistă timp îndelungat. foarte periculoase. solvenţi cloruraţi. i) Deşeuri periculoase. fragmente de roci.

în al cărei proces omul transformă materii prime sau produse de nivel calitativ inferior în produse de nivel calitativ superior. Pentru aceasta el are nevoie de energie. aşadar. mărunţite şi apoi depozitate. Aceste deşeuri. Aceste deşeuri trebuiesc neapărat sterilizate. carton. PROBLEMA DEŞEURILOR SUB ASPECT ECONOMIC ŞI ECOLOGIC Deşeurile apar ca rezultat al activităţii omului. Deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă o buna sursă de materie secundara. cuţite şi deşeuri menajere: deşeuri din hârtie. lenjerie. iar reciclarea. tratarea şi depozitarea lor reprezintă una dintre cele mai actuale probleme economice şi ecologice ale societăţii contemporane. . şcoli. Deşeuri municipale Nu există o definiţie unanim acceptată în ceea ce priveşte deşeurile municipale. prin acumulare. din păcate nu toate ţările le reciclează. însă. Conform EEA. intreprinderi mici. deşeuri înţepătoare: seringi. ce provine din renovarea sau demolarea construcţiilor vechi (EEA. ele sunt depozitate.Aceste deşeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii. ci chiar confortul şi sănătatea speciei umane. Ele pot fi grupate în trei mari clase: deşeuri infecţioase. mase plastice. noxe. nu numai activitatea creatoare de bunuri. Obligatoriu însă din această activitate apar produse secundare. dejecţiile animalelor. poluanţi pun în pericol. colectate de municipalităţi. în general variază de la o ţară la alta. chiar şi de la o regiune la alta. unde intră tifoane. dar şi acelea colectate de la instituţii. bandaje. Deşeuri generate din activităţi medicale Deşeurile medicale infecţioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului cât şi asupra sănătăţii umane. Societatea umană are ca sursă primordială de existenţă munca. Un material foarte periculos se consideră a fi azbestul. deşeuri menajere. ace. deşeuri care sunt similare cu cele colectate de la gospodării. deşeurile municipal sunt considerate a fi acele deşeuri rezultate din gospodării. sticla.. si necesită o atenţie deosebită din cauza faptului că pot reprezenta o sursă de ingraşăminte sau pot fi folosite ca şi combustibili însă numai dacă sunt gestionate corect. Europe's environment: the third assesment). inutile. Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehnice Activităţile agricole generează de asemenea deşeuri. demolării. renovărilor de clădiri. acestea sunt constituite din resturi vegetale. constituind surse de poluare. manuşi chirurgicale etc. lamele. de cele mai multe ori toxice.

în cea mai mare parte. ca: cianură. în lacurile din America s-au acumulat munţi de deşeuri industriale şi doar măsurile excepţionale au permis ameliorarea situaţiei ecologice. în industria chimică. Depozitarea necondiţionată a deşeurilor industriale constituie o problemă globală. în locuri din apropierea oraşelor sau pe raza unor periferii aglomerate. Deşeurile periculoase sunt formate. este descărcat. Pădurile reprezintă habitatul unei game diverse de organisme vegetale şi animale. iar în multe părţi ale lumii. Chimia modernă a pus în folosinţă noi chimicale sintetice. Tăierile realizate pentru obţinerea produselor din lemn ameninţă peste 70% din pădurile virgine mari rămase pe planetă. industria metalurgică. de exemplu. cu consecinţe devastatoare. Pădurile sănătoase asigură servicii vitale în cadrul ecosistemelor: de pildă stăvilesc eroziunea. mercur şi acid sulfuric pentru a separa metalul din minereu. printre care se numără pesticidele.Actualul flux de materiale este nedurabil. Produşii organici persistenţi (POP). adesea cu consecinţe necunoscute. continuă să se răsfrângă asupra pădurilor având consecinţe ambientale grave. Deoarece se degradează încet. acumulează apa pe care o furnizează în anotimpurile secetoase şi reglează regimul pluviometric. care nu sunt atât de omniprezente pe cât sunt de persistente. materiile plastice. provocând perturbări în sistemele endocrin şi reproducător. rafinării. datorită distrugerii ambientale. POP se adună în ţesuturile grase când trec în lanţul alimentar. plantaţiile forestiere cu o singură specie au înlocuit codrii seculari. iar un sfert din acestea sunt deversate în ocean. Cererea de produse din lemn şi hârtie. ateliere auto. Proporţii catastrofale au luat deversările industriale în râul Rein. unde face să prolifereze şobolanii şi insectele transmiţătoare de diferite boli parazitare. ceea ce a redus diversitatea speciilor. extracţiei. direct în lacuri sau râuri. În ţările în curs de dezvoltare acest material este deversat. Tratarea cu neglijenţă a reziduurilor industriale are urmări medicale. găzduind peste % din speciile de pe glob. . prelucrării şi depozitării deşeurilor. dioxina etc. Unităţile miniere folosesc chimicale toxice. Sterilul.se menţin activ în mediu mulţi ani. respectiv restul de minereu îmbibat cu substanţe toxice care rămâne după separarea metalului. adesea. benzinării etc. vieţuitoare şi mediu. Dezvoltarea industrială şi ridicarea standardelor de viaţă a unei părţi a populaţiei a impus utilizarea unor substanţe chimice periculoase pentru om. făcând necesară aplicarea insecticidelor.. adesea. Aproape două treimi din deşeuri sunt depozitate în locuri neamenajate. ambientale şi economice teribile în multe regiuni ale lumii. Deşeurile solide menajere de asemenea provoacă o gamă de probleme specifice. Cantitatea de deşeuri solide produsă de ţările dezvoltate este foarte mare (430 – 800 kg/an pe cap de locuitor) şi în continuă creştere.

deşeurilor menajere. 101/2006 privind organizarea serviciului de salubrizare a localităţilor care abrogă începând cu anul 2007 martie. pe baza unui contract. de obicei. (2) primăria indică amplasamentul pentru eliminarea deşeurilor precizate la alin. Toate aceste directive au fost transpuse în legislaţia română. organizat. monitorizat şi controlat de . reglementat. sunt îngropate sau incinerate. Doar în ultimii ani viteza de creştere a cantităţilor de deşeuri pe cap de locuitor a început să scadă în ţările dezvoltate. dacă nu sunt căptuşite bine gropile de gunoi permit scurgeri descendente care contaminează sursele de apă subterane. deşeurilor de construcţie şi de la demolări şi deşeurilor periculoase. iar prin putrezirea materiei organice se formează metan – un gaz de seră cu o capacitate de încălzire globală de 21 de ori mai mare decât al dioxidului de carbon. livrarea şi primirea deşeurilor de producţie. De exemplu. modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la acesta. OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor. pe de o parte datorită campaniilor de informare a populaţiei (conştientizarea necesităţii reducerii.  Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor. având urmări ambientale. CURS 2 Prevederi legislative Legislaţia europeană care include prevederi relevante referitoare la planificarea deşeurilor este reprezentată de:  Directiva 2006/12/CE privind deşeurile.În ţările industrializate deşeurile menajere solide. (3) producătorii şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să asigure valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea deşeurilor proprii unor unităţi autorizate. de cei care execută lucrările de construcţie sau de demolare ori de o altă persoană.  Directiva 91/689/CEE privind deşeurile periculoase. introduce ca activitate în cadrul serviciului de salubrizare a localităţilor (serviciu public local de gospodărie comunală.  Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare. coordonat. în vederea eliminării lor. în vederea valorificării sau eliminării acestora. condus. trebuie să se efectueze numai pe bază de contract. (1). datorită costurilor în continuă creştere a depozitelor de deşeuri. refolosirii şi reciclării) şi pe de altă parte. Legea 27/2007 pentru modificarea OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor prevede: (1)deşeurile depuse în depozite temporare sau deşeurile de la demolarea ori reabilitarea construcţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri. Legea nr.

colectarea şi transportul deşeurilor municipale. Legislaţia privind gestionarea deşeurilor este bogată. transport şi depozitare a deşeurilor rezultate din activităţi de construcţii şi demolări” ca activitate separată de ”precolectarea. În perioada elaborării PRGD au fost identificate proiectele referitoare la gestionarea deşeurilor existente la nivelul judeţului.autorităţile administraţiei publice locale) şi activitatea de „colectare. inclusiv ale deşeurilor toxice periculoase din deşeurile menajere”. In februarie 2008 la nivel european acquisul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene. care pot fi grupate în trei categorii:  Proiecte PHARE CES 2003 – care sunt deja aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 2007-2008 Planului Judeţean de Gestionare a Deşeurilor prin implementarea Proiectelor de gestionare a deşeurilor aflate în pregătire la nivelul judeţului . Principalele directive sunt:[6] · Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile · Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deşeurile periculoase (modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE) · Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (modificată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/12/CE) · Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor · Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor · Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice ·Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricţionarea utilizării anumitor substanţe periculoase in echipamentele electrice şi electronice ·Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz · Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva Consiliului 87/101/CEE) · Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori · Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor · Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi (PCB şi PCT) · Directiva Consiliului86/278/CEE privind protecţia mediului şi in particular a solurilor cand se utilizează nămoluri provenite din epurare in agricultură Atingerea obiectivelor şi ţintelor Covasna.[4] Pentru aderarea la Uniunea Europeană Romania a trebuit să implementeze in legislaţia sa aceste directive.

în continuare vor fi prezentate: • criteriile de alegere şi evaluarea rezultatelor pentru locaţiile noilor depozite conforme. analiză care va permite judeţelor să îndeplinească . Consultantul a realizat o evaluare comprehensivă a opţiunilor pentru sistemul de management al deşeurilor pentru judeţele Harghita şi Covasna. staţii de transfer. jud. Ţinând cont de analizele şi evaluările făcute de firma de consultanţă care a elaborat Master Planul şi draftul studiului de fezabilitate. colectare si gestionare a deseurilor în zona Întorsura Buzăului Gestionarea selectivă a deseurilor in zona Baraolt. colectare selectivă.   Proiecte PHARE CES 2005 – care sunt aprobate şi urmează a fi implementate în perioada 20082009 Sisteme integrate de gestionare a deşeurilor la nivel de judeţ – care urmează să fie finanţate prin fonduri structurale (judeţele Covasna. Alte tipuri de proiecte. 2003 RO 16 P PA 013-6 SC TEGA SA . − O sinteză a proiectelor este prezentată în tabelul de mai jos. staţii de compostare. Tip proiect PHARE CES 2003 Judeţ CV Denumire proiect Gestionarea selectivă a deşeurilor în oraşul Covasna Sistem de salubrizare. Analiza posibilelor alternative de gestionare a deşeurilor municipale prin implementarea proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna” Proiectul de asistenţă tehnică ISPA . staţii de sortare. staţii de tratare mecano-biologică. Covasna Amenajare insule de colectare deşeuri şi construire rampă tehnologică Târgu Secuiesc. Harghita). • criteriile de stabilire şi evaluarea rezultatelor alternativelor tehnice optime pentru judeţ. jud. Covasna An estimat finalizare 2008 Observaţii CV 2008 PHARE CES 2005 CV 2009 CV 2009 Sistem integrat de gestionarea deşeurilor la nivelul judeţului CV HR Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în Judeţele Harghita şi Covasna 2012 Documentaţia pentru aplicaţia de finanţare este pregătită prin Asistenţă Tehnică finanţată prin măsura ISPA nr. depozite. având un Master Plan aprobat. Gheorghe Fondul mediu de pentru CV Achitiţionare de utilaje pentru valorificarea deşeurilor lemnoase comunale finalizat − În anexa 4 sunt prezentate detalii pe componente ale proiectelor identificate: colectare în amestec. studiul de fezabilitate fiind în faza finală de elaborare.SF.„Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în judeţele Harghita şi Covasna – se află în derulare în momentul elaborării PJGD.

in baza analizei cash-flow-ului discountat şi a analizei probabilităţii exista o preferinţă pentru construirea a trei depozite ecologice. Opţiunea 2 presupune transportul deşeurilor în judeţul Harghita. Comparaţia a fost realizată folosindu-se o analiză a riscului bazată pe estimări ale costurilor în variante optimistă şi pesimistă pentru fiecare opţiune. • Principala recomandare a Consultantului este de a dezvolta un Centru integrat de gestiune a deşeurilor (CIMD). De asemenea. Trebuie creat în cadrul judeţelor o întreagă reţea ce va cuprinde infrastructura pentru tratarea şi depozitarea deşeurilor. riscul creşterii taxelor de salubritate este mai scăzut decât în celelalte opţiuni. 3. • Toate depozitele ecologice ilegale trebuie închise şi reabilitate. o platforma tehnologica 2. Avantajele plasării tuturor facilităţilor într-o singură locaţie sunt: un control mai bun al gestiunii. staţii de sortare si tratare biologica 4. Se poate concluziona că. Un Centru Integrat de Gestiune a Deşeurilor cuprinde: 1. Astfel. membrii Comitetului de Coordonare al proiectului din . construirea unui depozit ecologic care să deservească întregul judeţ Covasna este mai puţin costisitoare decât celelalte opţiuni. 2. În urma acestei propuneri. două depozite care să deservească judeţul Harghita (respectiv in zona de est si de vest a judeţului) şi un depozit ecologic pentru judeţul Covasna. clădirile administrative şi cele pentru service a) Stabilirea locaţiilor pentru noile depozite În Masterplan au fost studiate 3 opţiuni pentru judeţul Covasna privind amplasarea depozitului ecologic: 1.noile reglementări şi standarde în domeniul deşeurilor Această matrice cuprinde analiza Consultantului şi prezintă soluţia optimă recomandată. Opţiunea 1 presupune transportul deşeurilor in judeţul Braşov pentru tratare şi depozitare. pentru că judeţul poate avea un control şi o influenţă mai mare asupra sistemului de costuri. Conceptul Centrului Integrat de Management al Deşeurilor este acela de a asigura toate facilităţile necesare într-un singur amplasament. Opţiunea 3 presupune crearea unui depozit ecologic/centru integrat de management al deşeurilor pentru a deservi întregul judeţ. economie financiară şi logistică simplificată. au fost calculate costurile de investiţie si de operare pentru fiecare opţiune cu scenariile pesimist şi optimist pe perioada de viaţă a proiectului – 20 de ani. Scopul este de a proteja mediul înconjurător şi de a asigura buna gestiune a diferitelor fluxuri de deşeuri în funcţie de compoziţia şi natura lor specifică. Din analiza realizată de consultant rezultă că Opţiunea 3. celulele de depozitare 3. serviciile de colectare îmbunătăţite şi dezvoltate.

Agenţia Locală pentru Protecţia Mediului. Infrastructură disponibilă şi drumuri de acces. Rezultatele monitorizării Planului vor fi raportate anual către ARPM. Specialiştii Consiliului Judeţean Covasna şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului Covasna au analizat mai multe locaţii propuse. Condiţiile geologice şi geotehnice/ Vecinătatea resurselor de apă . ca acest teren să se situeze pe o rază de 15 km de reşedinţa judeţului. Rezultatele monitorizării vor fi publicate după cum este cerut de normele legale în vigoare şi vor fi folosite pentru:     determinarea progresului de îndeplinire a obiectivelor. Pedologia terenului / folosinţa curentă a terenului. 8. Atitudinea publicului implicat. 9. evaluări asupra progresului înregistrat în atingerea obiectivelor şi ţintelor cuantificabile din Plan. Titlul de proprietate / Disponibilitatea terenului. Consultantul a propus. 6. informarea şi raportarea către public şi persoane oficiale despre implementarea planului şi realizări cuantificate pentru atingerea ţintelor monitorizarea anuală a obiectivelor şi ţintelor din PJGD. 7. ghidarea sau redirecţionarea investiţiilor viitoare. Preferinţele autorităţilor locale. Impact ambiental/ Distanţe faţă de aşezări umane. Condiţiile geografice. 5.judeţul Covasna au hotărât identificarea unui teren potrivit în judeţ. revizuirea calendarului de planificare. Consilii locale. 3. 16 hectare între localităţile Moacşa şi Leţ. publicului şi alte organizaţii interesate. Vulnerabilitate / Calamităţi naturale. În prezent terenurile sunt în proprietatea publică a Judeţului Covasna şi există Plan Urbanistic Zonal aprobat pentru un Centru integrat de gestiune a deşeurilor: Sistemul de monitorizare Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor va urmări progresul judeţului în realizarea obiectivelor şi măsurilor cuprinse în Plan. culturală. 2. determinarea deficienţelor şi a zonelor care necesită atenţie. Criteriile prioritare care au stat la baza alegerii locaţiei noilor depozite sunt: 1. Până la urmă s-a ales un amplasament de aprox. 10. Monitorizarea Planului Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor include:   . Puncte sensibile/ importanţă arheologică. 4.

Strategia universală este aceea de a minimiza cantitatea de deşeuri respectiv cea de resurse naturale utilizate. minimizarea şi prevenirea cantităţilor de deşeuri. vor influenţa planificarea viitoare şi îndeplinirea eficientă a obiectivelor. Stabilirea unor proceduri corespunzătoare de monitorizare. dacă este necesar. Metodologia de monitorizare Pentru fiecare indicator vor fi specificate atât valoarea cât şi tendinţa. . piedicilor şi deficienţelor din calea implementării Planului. Cea mai utilizată metodă a fost şi este in continuare în unele ţări. si de maximizare a fluxului de reciclare a materiei si energiei (Cherubini şi colab. concepţii. 4. Minimizarea ţine mai mult de o parte conceptuală. nivelul de educaţie. reciclarea. promovate de EEA (European Environment Agency ) şi adoptate de majoritatea statelor membre UE sunt reprezentate de: 1. Tendinţa reprezintă variaţia indicatorului în comparaţie cu anul precedent şi poate fi prezentată utilizând „Simbolurile lui Chernoff”. 2. cum ar fi: comportamentul oamenilor. publicarea. atitudini. Acest lucru poate fi pus pe seama gradului . în ciuda faptului că prezinta cele mai multe efecte negative.    identificarea întârzierilor. recomandare de acţiuni pentru îmbunătăţirea implementării Planului. incinerarea.willingness to pay”. a unor studii speciale. mult utilizată în zilele noastre şi se incearcă a fi susţinuta prin diferite instrumente: perceperea taxelor „pay as you through”. publicarea Raportului anual de monitorizare al Planului. gradul de dezvoltare al societăţii. împreună cu sisteme adecvate de feedback la nivel regional şi naţional. aceea de depozitare a deşeurilor. De asemenea intervin şi alţi factori. depozitarea. Cele mai acceptate şi promovate metode în gestionarea deşeurilor sunt minimizarea cantităţilor de deşeuri si reciclarea. 3. CURS 3 Strategii de gestionare a deşeurilor Tendinţele în ceea ce priveşte managementul deşeurilor. după cum urmează : • • • Variaţie pozitivă faţă de intenţii Variaţie negativa faţă de intenţii Nici o variaţie. 2008)..

priorităţile în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor. Într-adevăr. in cazul de faţă). dar şi scop general. ţările în curs de dezvoltare. au ca strategie politică. Pentru a putea descrie această metodă de gestionare a deşeurilor trebuie mai întâi să definim termenii. De exemplu. recuperarea de energie şi în final depozitarea. lăsând problemele legate de mediu (impactul deşeurilor asupra CN. să vedem în ce context ne aflăm. Prevenirea şi minimizarea fluxului de deşeuri Conform standardelor europene. sunt după cum urmeaza: în primul rând prevenirea deşeurilor. precum şi existenţa instrumentelor legale. apoi reciclarea lor.de dezvoltare al ţărilor. şi implicit cantitatea de deşeuri este in consecinţa. EEA) . Minimizarea fluxului de deşeuri se referă şi la măsuri de gestionare a deşeurilor. cum ar fi scăderea gradului de toxicitate (deşeurile periculoase) şi reciclarea (conform EEA). consumul de resurse şi producţia sunt mult mai mari. însă îşi pot dezvolta şi aplica tehnologii moderne de gestionare a deşeurilor şi în acelaşi timp le diferenţiază net nivelul de educaţie. în ţările cu o industrie puternică. Case studies on waste minimisation practices in Europe. prevenirea deşeurilor reprezintă prevenirea. ţări care reprezintă forţe economice. pe o poziţie inferioară. dar şi măsura în care sunt dispuşi să accepte anumite instrumente (ca de exemplu: „pay-as-you-through”. „willingness to pay”). Minimizarea cantităţilor de deşeuri (prelucrat după Topic report No 2/2002. Astfel. al comportamentului şi atitudinilor societăţii civile şi autorităţilor. reducerea la sursă a fluxului de deşeuri şi reutilizarea produselor. dezvoltarea economică. a factorilor politici.

În orice caz din cauza fluxului crescând de deşeuri este din ce în ce mai greu pentru toate ţarile să se ocupe de această problemă. însa nu rezolvă şi problema altor deşeuri.an in mediul rural). • acordurile voluntare. Indicatorii de generare deşeuri menajere in mediul urban si rural utilizaţi sunt specifici judeţului si sunt obţinuţi din măsurători (pentru perioada când nu există măsurători. sunt prezentate pentru o perioada de 5 ani. caz în care a redus semnificativ cantităţile generate. • instrumentele legislative. Un raport al Agenţiei Europene de Mediu (EEA. anterioara anului de referinţă ( pentru PJGD 2008 -2013. în ceea ce priveşte ambalajul produselor. • taxele pe deşeuri. acele deşeuri provenite din gospodării. Topic Report 2/2002. In tabelul de mai jos este prezentat un model de structura a datelor referitoare la cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel de judeţ: Cantităţi de deşeuri municipale generate în perioada 2001-2005 . Fiecare ţară trebuie să adopte strategii adecvate pentru a reuşi să reducă cantităţile de deşeuri şi implicit epuizarea resurselor. Cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel judeţean. cat si deşeurile generate si necolectate. ca de exemplu cele industriale. anul de referinţă este 2005 şi este notat cu x). se consideră indicii de generare: 0.an in mediul urban si 0.4 kg/loc. • programele informative. Responsabilitatea producătorului în ceea ce priveşte ambalarea produselor. comerţ si instituţii. Deşeurile generate si necolectate sunt reprezentate in cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele in care populaţia nu este deservita de servicii de salubritate.9 kg/loc. Case studies on waste minimisation practices in Europe) prezintă zece cazuri în care unele ţări europene au reuşit să găsească soluţii pentru prevenirea şi minimizarea cantităţilor de deşeuri. In cantităţile de deşeuri municipale sunt incluse si deşeurile de ambalaje rezultate de la populaţie. Cele mai importante măsuri se consideră a fi: • responsabilitatea producătorilor.Aceste metode trebuiesc susţinute de factorii politici de la nivel regional la cel naţional şi adaptate în funcţie de problemele existente. si sunt comparate cu cele la nivel regional pentru anul de referinţă. s-a dovedit a fi destul de eficientă mai ales in cazul deşeurilor menajere. Descrierea gestionării deşeurilor pentru judetul Covasna Cantităţi de deşeuri municipale generate Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate si colectate (in amestec sau selectiv).

x=2005. sursa de date APM Covasna Indicator de generare a deşeurilor municipale Indicatorii de generare a deşeurilor colectate. din care: şi 20 01 15 01 − − − − − − 1.5 1. cât şi pentru calculul prognozei de generare si se calculează in baza datelor prezentate în tabel. industrie.Tipuri de deşeuri Cod deşeu1 20 Cantitate de deşeuri (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 1.8 hârtie şi carton sticlă plastic metale lemn 20 01 01 15 01 01 20 01 02 15 01 07 20 01 39 15 01 02 20 01 40 15 01 04 20 01 38 15 01 03 999 215 - 945 - 1400 10 - 2020 1450 3230 10 - - - biodegradabile 20 01 08 20 03 07 20 02 20 03 02 20 03 03 20 01 15 01 1050 2100 6750 16590 1350 1189 8168 16586 1200 1100 4000 18025 740 504 4362 13134 10 110 653 971 4110 7104 Deşeuri voluminoase Deşeuri din grădini şi parcuri Deşeuri din pieţe Deşeuri stradale Deşeuri menajere generate şi necolectate x=an referinţă.3 Deşeuri instituţii colectate în amestec municipale (menajere asimilabile) colectate selectiv. cât şi pentru deşeurile menajere pe baza cantităţii generate şi a populaţiei. Indicatorii de generare se calculează atât pentru deşeurile municipale. Deşeuri municipale (deşeuri menajere şi asimilabile din comerţ. industrie.7 1.2 Deşeuri asimilabile din comerţ. Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale si menajere se va reprezenta grafic. şi vor fi comparaţi cu indicii obţinuţi la nivel regional. 1. pentru versiunea PJGD elaborata in 2007-2008. din care: Deşeuri menajere colectate în amestec de la 20 03 01 populaţie 108590 46236 34650 1214 79903 40506 11159 945 80010 36275 18000 1410 80300 38437 21394 1729 79268 35671 23909 6740 1.6 1. exprimaţi in kg/locuitor x an.1 15 01 instituţii. reprezintă un parametru important atât de verificare a plauzabilităţii datelor. 1 . 20 03 01 1.4 1.

Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor municipale în perioada 2001-2005 in judeţul Covasna Nr./an 470 354 356 359 354 evolutia indicatorilor de generare 2001-2005 indicatori de generare kg/loc. Ambele compoziţii sunt estimate pe baza datelor furnizate de către agenţii de salubritate./an 500 400 300 200 100 0 2001 2002 2003 an 2004 2005 470 354 359 356 333 354 indicatori de generare jud. locuitor Cantitate deşeuri generate (tone) 2001 2002 2003 2004 2005 230847 225724 224922 223878 223878 108590 79903 80010 80316 84964 Indicator de generare kg/loc. Compoziţia deşeurilor menajere În proiectul PRGD varianta august 2006 se prezintă compoziţia medie a deşeurilor menajere în mediul urban şi în mediul rural. Tabel 2. vor fi prezentate date privind ponderea materialelor de deşeuri de ambalaje in deşeurile menajere. definind potenţialul pentru valorificarea deşeurilor şi ajutând la stabilirea sistemelor de colectare. In PJGD sunt incluse date privind compoziţia deşeurilor menajere din mediul urban şi rural.2-3 Compoziţia estimata a deşeurilor menajere Material Hârtie şi carton Sticlă Plastic Metale Ponderea (%) Mediul urban 11 6 8 3 Mediul rural 7 4 8 2 . De asemenea. Covasna indicator de generare Regiunea 7 Centru Compoziţia deşeurilor menajere Datele privind compoziţia deşeurilor prezintă o importanţă deosebită.

din diferite zone caracteristice ale localităţilor. comuna Prejmer.A. parcurilor. În cursul acestui an.) Deşeuri provenite din curăţirea curţilor şi a grădinilor private Deşeuri voluminoase. judeţul Braşov (Proiect PhareCES) a fost determinată compoziţia deşeurilor menajere din mediul rural.C. ARPM Sibiu 3 53 16 4 67 8 În anul 2004 S. instituţii de învăţământ. cimitirelor. etc. tărgurilor. FIN-ECO S. Determinarea cantităţii medii zilnice de deşeuri menajere Qmed. Rezultatele determinărilor sunt prezentate în graficele de mai jos. operatorul depozitului ecologic Braşov. se face cu relaţia: Qmed = N x Imed x 0. Compoziţia deşeurilor menajere în mediul rural (determinări în cadrul SF Proiect Phare-CES. cantine şcolare. pieţelor alimentare . spaţiilor de sărbători publice Produsele rezultate în urma curăţirii halelor. spitale.Lemn Biodegradabile Alte tipuri de deşeuri Sursa: Proiect PRGD august 2006.001 (t/zi) . în cadrul studiului de fezabilitate pentru staţia de transfer din comuna Prejmer. a efectuat determinări privind compoziţia deşeurilor menajere în mediul urban. 2006) CURS 4 Cantitatea deşeurilor menajere Deşeurile menajere sunt deşeurile provenite din sectorul casnic sau sectoarele asimilate cu acesta: • • • • • • Deşeurile provenite de la prepararea măncării şi de la curăţirea locuinţelor şi a birourilor Deşeurile stradale rezultate din curăţirea căilor publice . Deşeuri provenite de la instituţii publice ( administraţie. Braşov. solide de diferie provenineţe Evaluarea cantitativă a deşeurilor urbane Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri menajere (Qmed) Metoda indicelui mediu: de producere a reziduurilor menajere pe cap de locuitor şi care rezultă din determinarea cantităţilor de reziduuri menajere produsă de către un lociutor pe zi.

zi (1. Isi – indicele de producere a deşeurilor asimilabile celor menajere.03 kg/loc. În ţara noastră limitele ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0. magazine.zi) Limitele normale ale indicelui de producere a reziduurilor menajere sunt cuprinse între 0. Metoda gravimetrică directă: are la bază determinarea zilnică a greutăţii specifice pentru reziduuriler menajere produse şi a componentelor acestora.3-1.5 t/lună adică 0. brute. 5 kg/loc. semipreparate. industriale.3 kg/loc. alei.unde: N – numărul de locuitori deserviţi Imed – indicele mediu de producere a deşeurilor menajere (kg/loc.5-0.017 t/zi. există diferenţe mari de la o ţară la alta. hoteluri).5) Q – deşeurile produse în parcuri. S-a estimat o cantitate de 0.) Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri asimilabile celor menajere (Qa) Qa = Σ(Isi x Ti) (t/zi) unde: Ti – capacitatea fizică pe diferite tipuri de clădiri (administrative. chiar şi de la un oraş la altul ( felul de alimente folosite pentru hrana zilnică câi şi a modului în care acesta asigură – ambulate.2 urban şi 0.zi şi uneori chiar mai mari de 1. şcoli. după anul 1989 este de: 250 m3/lună = 425 t/lună =14 t/zi Qc = 14 t/zi Determinarea cantităţilor de deşeuri voluminoase (Qv) Determinarea se face statistic. care s-a considerat isi = isimed =1.7 mediu rural). restaurante. În cea cepriveşte greutatea specifică a deşeurilor menajere .25 Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri rezultate din construcţii (Qc) Cantitatea estimată de deşeuri rezultate din construcţii. zone verzi . curăţate. Qv = 0. spitale.3 kg/loc. grădiniţe. în funcţie de datele furnizate de către societăţile de colectare a acestora.0-1.zi în ţările subdezvoltate. colectată de către SC GOSPODĂRIA PREST COM SA.017 t/zi Determinarea cantităţii de deşeuri rezultate din grădini (Qg) Qg = S x ig (t/zi) unde: S – suprafaţa curăţată (contractată a se curăţa) în ha ig – indicele mediu de producere a deşeurilor de grădină (0.78-1.zi în mariel metropole şi 0.

În ultimul timp se încearcă o precolectare diferenţiatăa deşeurilor menajere care necesită mai mulţ recipienţi de apartament sau bloc: saci pentru hârtie. se realizează de către locatarii sau personalul de servicii ai instituţiilor şi locurilor publice. pe categorii. prelucrare şi transport a acestora în vederea neutralizării sau a valorificării lor. recipienţi de plastic sau metalici. Precolectarea este operaţia de strangere şi depozitare de timp limitat al reziduurilor menajere din cadrul apartamentelor .se înţelege efectuarea operaţiilor de strangere. neutralizare sai la instalaţiile de valorificare. locuinţelor.Determinarea cantităţilor de deşeuri stradale (Qs) Qs = S x is (t/zi) unde: Qs – cantitatea zilnică a deşeurilor stradale colectate de pe suprafaţa contractată în t/zi S – suprafaţa (străzi şi trotuare) curăţată în ha is – indice mediu de producere a deşeurilor stradale . Etapele operaţuinii de precolectare: Precolectare primară : constă în strângerea reziduurilor şi depozitarea lor în recipienţi relative mici (cutii. coşuri) la locul de producer. instituţiilor. Principalele material recuperabile de la consumatorii urbani: . Premergătoare operaţiei de colectare a deşeurilor mai există o fază care poate fi considerată precolectare. produse zilnic Qu = ΣQi (t/zi) unde: Qu – cantitatea totală de deşeuri în t/zi Qi – cantitatea pe categorii de deşeuri în t/zi Qu = Qmed + Qa + Qc + Qv + Qg + Qs (t/zi) Colectarea şi transferul deşeurilor şi materialelor recuperabile Colectarea deşeurilor: .funcţie de natura îmbrăcăminţii stradale Determinarea cantităţilor de deşeuri urbane zilnice (Qu) se face prin însumarea tuturor cantităţilor de deşeuri. Precolectare secundară: constă în adunarea deşeurilor în containere Colectarea propriu-zisă este operaţia de ridicare a deşeurilor de la punctele de precolectare secundară şi transportul lor la platformele de depozitare.

In funcţie de mărimea stocării gunoaielor şi de caracterul zonei de colectare (gradul de construcţie.• Produsele din sticlă recuperate în stare bună. inflamabilitate). Tipurile de recipienţi de gunoaie utilizaţi în practicã sunt: recipienţi mici. • Realizarea spatiilor de stocare este mai simpla.pot fi consideraţi ca anexe ale autovehiculelor de transport şi. • Nu mai este necesara operatia de curatare si intretinere sistematica a recipientilor. • • • • Sã fie echipaţi cu capace de închidere bune şi uşor manevrabile. cu descărcare sau de schimb) cu volume de 1100-1500 l. • Se poate elimina suprastocarea nedorita a recipientilor in perioadele de varf. nisipul cuarţos. densitatea locuinţelor) sunt fabricaţi recipienţi cu diferite volume. recipienţii trebuie astfel concepuţi încât golirea lor sã fie uşoarã şi rapidã. recipienţi mijlocii. neutri fatã de acţiunile chimice (de coroziunea provocatã de produsele in descompunere). ca urmare. degajare de praf sau zgomot. Trebuie soluţionate manipularea. în amestec cu material primă. se reduce numarul muncitorilor de manipulare si incarcare. . cu volume de 35-50-60 l. sunt fabricaţi după prescripţii unitare (standarde). cu volume de 90-110 l şi recipienţi mari (containere cu rostogolire. rezistenţi la eforturi mecanice (lovituri îndoiri). neinflamabili (pericol de ardere. Recipienţii trebuie sã fie realizaţi astfel încât să îndeplinească următoarele condiţii: • Trebuie sã fie confecţionaţi din materiale rezistente la intemperii. Dezavantaje: • procurarea sacilor este destul de scumpa. Din punct de vedere al formei. Partea lor superioarã sã corespundã condiţiilor impuse de dispozitivele de ridicare a vehiculelor de transport (in cazul sistemelor de golire sau de containere de schimb) Colectarea deseurilor in saci de hartie sau plastic Avantaje: • Manipulare si transport usor si simple. sunt dirijate pentru refolosire după igienizare. sticla spartă este dirijată la producerea geamurilor sau buteliilor de culoare închisă. fara emanare de miros urât. durabili în timp. Greutatea lor proprie trebuie sã fie cat mai micã. • Nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem de incarcare inchisa. • Materiale plastice Colectarea şi stocarea provizorie a deşeurilor Recipienţii de gunoaie . transportul şi curăţirea lor de către un singur om.

Transportul deşeurilor Staţii de transfer Timpul de transport al deşeurilor solide spre locul de procesare sau spre rampa de gunoi afectează costul de colectare a deşeurilor. • un încărcător cu cupă este folosit pentru a încărca vehiculele de transfer.• trebuie asigurata fabricarea continua a unei cantitati însemnate de saci si posibilitatea achizitionarii lor fara perturbatii. În figura este prezentată o staţie simplă de transfer. Cu cât distanţa de la sistemul de colectare către locul de procesare sau rampa de gunoi (denumite colectiv puncte de destinaţie) este mai mare cu atât costul de transport este mai mare. Pentru transferul deşeurilor sunt folosite două tipuri de camioane: deschise şi închise. . Cea mai simplă şi ieftină staţie cuprinde: • construcţie cu platformă subţire din beton folosită pentru descărcarea deşeurilor. • sacii nu pot fi utilizati pentru transportul zgurii si cenusii -> evacuarea acestora trebuie asigurata separat. Camioanele deschise transportă deşeuri necompactate şi prin urmare sunt mai uşoare decât cele care transferă deşeuri compactate. Camioanele ce transportă deşeurile compacte sunt vehicule închise. Aceste staţii sunt construite de obicei aproape de oraş. Vehiculele colectoare descarcă deşeurile pe această platformă. • staţiile de transfer pot fi prevăzute şi cu pâlnii pentru transferul direct din vehiculele colectoare în cele de transfer şi cu instalaţie de compactare. cele mai multe camioane sunt prevăzute cu sistem hidraulic de descărcare.

. datã de intersecţia celor douã linii de variaţie. cantitatea deşeurilor şi limitele de greutate. transportul direct este nerentabil în comparaţie cu costul aferent staţiei de transfer. N – nr. Operaţiile de colectare şi evacuare a reziduurilor menajere se realizează de către serviciile de salubrizare subordonate primăriilor.cantitatea de reziduuri produsă de fiecare locatar. 2 l/om. tipul staţiei. Schema de salubrizare depinde de gradul de amenajare a centrului populat. Determinarea numărului necesar de pubele sau containere Numărul necesar de pubele sau containere pentru centrul populat sau o parte a lui se calculează folosind relaţia: unde: n – este numărul pubelelor sau containerelor necesare . populaţiei aferentă tubului de precolectare sau platformei de precolectare (fig.5) situate în afara blocului locativ. Z – intervalul maxim intre două colectări în zile.zi . legãturile de transport dintre sursele de generare si rampa de gunoi sau locul de procesare/depozitare a deşeurilor. Acest lucru poate fi făcut cu uşurinţã constituind grafice de variaţie ale costului pe tona de deşeu transportat pentru cele douã cazuri: Determinarea pragului de rentabilitate a unei staţii de transfer Examinând variaţiile costurilor se observã cã peste o anumitã distanţã. Pentru a decide dacã este necesarã construirea unei staţii de transfer.Alegerea sistemului de transfer depinde de locul. trebuie stabilitã distanţa dintre locul de colectare şi cel de procesare/depozitare de la care sunt justificate costurile suplimentare ale staţiei de transfer.

sector. Productivitatea (P) a autovehiculului se determina astfel: . vehicule şi autovehicule.25).8. într-o gamă foarte largă. poate cea mai importantă din activitatea de colectare a reziduurilor menajere. c – coeficientul de utilizare a parcului = 0. p – productivitatea autovehiculului. C – coeficientul de umplere a pubelei sau containerului Numărul de pubele sau containere poate fi determinat si cu relaţia: Mn – acumularea medie nictemerală (timp de 24 ore) a deşeurilor în urbe. m³/h. Determinarea numărului necesar de autogunoiere Una din operaţiile. bucăţi.V – volumul pubelei sau containerului în l . m³. K . o reprezintă transportarea acestora de la platformele de precolectare la rampele de neutralizare sau la instalaţiile de tratare şi valorificare a materialelor refolosibile pe care le conţin. Pentru transportul reziduurilor menajere s-au folosit şi se mai folosesc încă. cartier. 8 – numărul de ore într-un schimb. Q – cantitatea de reziduuri menajere ce trebuie transportată. începând de la căruţe cu cai şi până la autogunoiere compactoare de mare capacitate Numărul de autovehicule necesare pentru transportarea reziduurilor menajere se determină folosind relaţia: în care: N – numărul de autovehicule.coeficientul iregularităţii de acumulare a deşeurilor (1.

km/h (8-10 km/h). sticle.d" – distanţa parcursă intre punctele de precolectare. hârtie. resturi alimentare) pentru a fi predate separat centrelor de colectare. crengilor. Frecvenţa ridicării (evacuării) reziduurilor menajere variază. de la o data la trei ori pe săptămâna în dependenţă de aglomeraţia cartierului şi de sezon . Serviciul de colectare poate să includă ridicarea separată a frunzelor. de obicei. v"m – viteza medie de deplasare între punctele de precolectare. deșeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperare) . Felul materialului poate varia şi el. km. a unor obiecte de uz casnic reutilizabile (metale. Destinatia finală a deșeurilor tratate Destinatia finală a deșeurilor tratate poate fi : -mediul înconjurător -o unitate de producție sau de consum -un spațiu de depozitare controlată În principiu.

Eşalonarea închiderii . instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. de utilaje (buldozere. până la colectare. pană la sfârşitul anului 2013 pentru deşeurile provenite din industria energetică. evaporare. la locul de producere. Ca urmare.Depozitarea în depozite special amenajate (de exemplu. laboratoare de analiză. screpere. saline sau cavităţi naturale şi altele asemenea) D4 . depozite pentru deşeuri nepericuloase (clasa b). depozite pentru material inerte (clasa c) şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie. Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază.Amestecarea/combinarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D12 D14 . calcinare şi altele asemenea) D10 .Incinerarea pe mare D12 . uscare. care este pană la sfârşitul anului 2009 pentru deşeurile periculoase industriale.Evacuarea deşeurilor într-un corp de apă. Conform Directivei Consiliului 75/442/CEE[24] aceste depozite trebuiau închise pană in anul 2007. României i s-a acordat o perioadă de tranziţie.Injectarea la adâncime (de exemplu.Stocarea înaintea oricărei operaţii numerotate de la D1 la D14. insă Romania nu s-a putut conforma in acest termen. injectarea deşeurilor pompabile în puţuri. Depozite In funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică in depozite pentru deşeuri periculoase (clasa a).Incinerarea pe sol D11 .Reţinerea pe suprafaţa delimitată (de exemplu.Evacuarea în mări/oceane. cu excepţia mărilor/oceanelor D7 . încărcătoare. din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D7 şi de la D9 la D12 D9 -Tratamentul fizico-chimic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă. biodegradarea în sol a deşeurilor lichide sau a nămolurilor şi altele asemenea) D3 . excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje Eliminarea deşeurilor prin depozitare in rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. compactoare. din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt înlăturate/îndepărtate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D8 şi de la D10 la D12 (de exemplu.Reambalarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1 la D13 D15 .Depozitarea pe sol şi în sol (de exemplu. chimică şi metalurgică şi pană in 16 iulie 2017 pentru deşeurile municipale. care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediu şi altele asemenea) D6 .Tratamentul biologic nespecificat la celelalte operaţii din prezenta anexă. amplasarea de containere într-o mină şi altele asemenea) D13 . pană la sfârşitul anului 2011 pentru deşeurile provenite din industria minieră. echipamente de cântărire. inclusiv introducerea în subsolul marin D8 . depozite şi altele asemenea) D2 .Operatiuni de eliminare conform Directivei 2006/12/CE Simbol Tip operaț iune D1 . iazuri ori lagune şi altele asemenea) D5 .Stocarea permanentă (de exemplu. deversarea de deşeuri lichide sau de nămoluri în batale.Tratarea în contact cu solul (de exemplu. dispunerea în celule etanşe separate. excluzând stocarea temporară.

Aceste valori sunt valabile in cazul in care fiecare camion este plin. . care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală. greutatea specifica creste. CURS 5 CARACTERISTICILOR DESEURILOR Proprietatile fizice. a vehiculelor de colectere. .continutul de umiditate. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. Greutatea specifica trebuie cunoscută pentru a evalua masa totala si volumul deseurilor ce vor fi procesate. Cum apa inlocuieste aerul din cavitati. chimice si biologice ale deşeurilor solide municipale Proprietatile fizice importante sunt: . Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs in urma proceselor biochimice). necorespunzătoare. statiilor de transfer si terenul necesar depozitarii. atragerea dăunătorilor (insecte. sezonul.distributia dupa marimea particulelor. timpul de stocare. Volumul ocupat de deseurile solide in anumite conditii determina numarul si marimea containerelor de colectare. au efecte negative asupra mediului. cum ar fi imprăştierea de gunoaie.depozitelor neconforme este reglementată prin HG 349/2005 Compactarea deşeurilor intr-un depozit. rozătoare) şi poluarea aerului. Aici trebuie mentionata si starea deseului – compactat sau necompactat. Astfel de rampe se organizează in cariere in care exploatarea s-a încheiat sau in mine abandonate. şi acoperite cu folii şi cu pământ. Componentii specifici ai deseurilor solide variaza cu locul. .capacitatea de retinere a apei. depozitarea in rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă in multe ţări.180 – 480 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele cu compactare.90 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele fara compactare. Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate in urma fermentării.greutatea specifica. care. In mod normal. Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe. . a apelor şi a solului.conductivitatea hidraulica Greutatea specifica este definita ca masa unui material raportata la unitatea de volum [kg/m3]. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea. dar apa poate reduce greutatea specifica prin inlocuirea solidelor. . Actual. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. Valorile tipice ale greutatii specifice sunt: . Conţinutul de umiditatea face să crească greutatea specifica pana cand deseul devine saturat cu apa. Vechile rampe. in lipsa unui strat izolator se infiltrează in sol şi poluează apele pânzelor freatice. .

refolosire şi pentru dimensionarea echipamentelor de procesare a deşeurilor. De exemplu arderea deşeului sau compostarea depinde de compoziţia chimică a acestuia. dupa compactare [m3]. Cea mai utilizata este exprimarea ca procente ale materialului umed. Componentele deşeurilor sunt descrise de obicei prin lungime x laţime x înalţime. PROPRIETĂŢI CHIMICE Cunoaşterea proprietăţilor chimice este importantă in luarea deciziei de procesare sau de recuperare a deşeului. Vf – volumul final. transportul si depozitarea. inainte de compactare [m3]. [kg]. recuperarea materialelor şi incinerare. conform relaţiei: unde: m-masa iniţiala a probei de deşeu. Aceasta poate fi exprimata prin raportul de compactare sau reducerea de volum: unde: . dispozitivelor de uz casnic. d. anotimp si condiţiile climaterice. Deşeurile pot fi separate in combustibile şi necombustibile. Distribuţia granulometrică Marimea particulelor precum şi distribuţia granulometrică au un rol important in transformarile biologice. a densităţii şi a materialului dizolvat la depozitarea in rampele de gunoi. Domeniul de dimensiuni se intinde de la marimea unui grăunte de nisip până la mărimea articolelor de mobilă şi a aparatelor. [kg].Vi – volumul initial. %.masa probei dupa uscare la 105ºC. Cunoasterea conţinutului de umiditate este importanta la detrminarea puterii calorifice. w-continutul de umiditate.Reducerea volumului deseurilor solide este importanta in colectarea. Conţinutul de umiditate depinde de compoziţie. Marimea si forma deşeurilor solide variază cu compoziţia acestora. Pentru deşeurile solide combustibile sunt importante urmatoarele proprietăţi: . Mărimea particulelor este relevantă pentru reciclare. Rc .raportul de compactare: Conţinutul de umiditate Conţinutul de umiditate al deşeurilor solide se poate exprima ca procente ale masei materialului umed din deşeu sau ca procente ale masei materialului uscat din deşeu.

Rezultatele analizei elementare sunt folosite la caracterizarea compoziţiei chimice a materiei organice din deşeu. Sulful conţinut de deşeurile solide.conţinutul de energie (puterea calorifică). . La încălzirea deşeului timp de o oră până la temperatura de 105°C se elimină umiditatea. De exemplu cu cât conţinutul de umiditate este mai mare cu atăt puterea calorifică este mai mică. chiar şi în canţităţi foarte mici. materii volatile. fiind considerate deşeuri periculoase. carbon fix şi de cenuşă. Incălzirea in continuare până la o temperatură de (600-950°C) conduce la degajarea volatilelor şi aprinderea lor. Un conţinut mai mare de carbon fix necesită un timp mai mare de ardere a deşeului pe grătar.. . Conţinutul de căldură . provoacă poluarea aerului în timpul arderii deşeurilor. la suprafată. Cenuşa rezultată in urma arderii poate fi intr-o cantitate considerabilă şi poate conţine metale grele care necesită o înlăturare a lor. la determinarea raportului C/N. La emisia de SO2 se poate adăuga şi emisia de compuşi halogenaţi. care este esenţial in procesele de conversie biologică (degradare bacteriană). Carbonul. hidrogenul şi oxigenul constituie elementele majoritare ale deşeurilor.analiza elementară. Analiza imediată este o caracteristică chimică care determină conţinutul de umiditate.analiza imediată. Prin analiza elementară se determină procentele fiecărui element conţinut de deşeul solid. a carbonului fix. După arderea volatilelor incepe arderea eterogenă.

Ai[%]-conţinutul de cenuşă al deşeului.căldura de ardere a deşeului raportată la starea de masă combustibilă (deşeul lipsit de umiditate şi cenuşă). azot. spre deosebire de Bjorklund şi Finnveden (2005) care susţin că reciclarea deşeurilor . Descompunerea incompleta a proteinelor duce la formarea de aminoacizi. sulf si intra in componenta protoplasmei celulelor animale si vegetale. Ei consideră reciclarea materialelor ca metodă care include reciclarea materiilor şi reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi fermentare (process anaerob). Resturile alimentare si cele vegetale costituie surse de proteine (si ofera o sursa de nutrienti) ce determină degradarea deseurilor solide. Ea poate fi calculată pentru starea anhidră (uscată) a deşeului cu relaţia: în care: . Puterea calorifică este numită superioară atunci cănd în gazele de ardere rezultate. oxigen. Fractiile importante pentru transformarea biologica includ proteine. Conform normelor europene. De obicei.Puterea calorifică a unui deşeu poate fi determinată prin arderea unei cantităţi determinate de deşeu uscat in bomba calorimetrică şi calcularea cantităţii de căldură degajate. apa lipseşte (vaporii de apă s-au condensat şi au cedat căldura lor de vaporizare) şi este numită inferioară atunci când apa din gazele de ardere se găseşte sub formă de vapori. Proprietati biologice Aceste propietati sunt importante deoarece descompunerea aerobica si anaerobica este folosita pentru transformarea deseurilor in energie si produsi finali utili. Fricke şi Kolsch (2009). mciQ . metoda reciclării poate consta în: reciclarea materiei şi reutilizarea energiei. lipide si carbohidrati. hidrogen. care au un miros puternic. Proteinele sunt constituite din carbon. puterea calorifică este raportată la starea iniţială a deşeului. Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din deşeuri. CURS 6 Reciclarea deşeurilor Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficienţa folosirii resurselor şi impactul asupra mediului.

la un preţ mic. Primul studiu amintit. Atunci când vorbim despre reciclare. experimentate şi chiar aplicate patru procedee şi anume: • fermentarea (compostarea). reziduurile fiind împrăştiate în stare brută în câmp cu scopul principal de neutralizare. şi din mase plastice. • piroliza (degazarea sau degradarea termică). putrezire. cercetate. Tipurile de deşeuri ce sunt vizate pentru aplicarea acestei metode sunt urmatoarele: hârtie si carton. în special dacă este maturat şi cu un conţinut suficient de scăzut în metale şi săruri. are avantaje semnificative în sectorul eficienţei energetice. parţială sau în masă. cel făcut de. Utiltizarea sa în condiţii sigure în agricultură depinde de calitatea compostului. prin biodegradare biologică. Pentru ca acest proces să poată avea loc trebuiesc îndeplinite unele condiţii: conţinut suficient de apă şi de oxigen. trebuie să vorbim şi despre reciclarea biologică cu compost (proces aerob) şi despre fermentare (proces anaerob). având ca subprodus principal energia termică sau electrică. „Compostul deşeurilor municipale solide reprezintă un instrument de reciclare benefic. Aceştia din urmă au realizat un studiu în care au comparat reciclarea cu incinerarea şi depozitarea deşeurilor. Tratarea mecano-biologică a deşurilor Tratarea mecano-biologică a deşurilor reziduale serveşte condiţionării şi/sau reducerii cantităţii deşeului residual înainte de depozitarea definitivă a acestuia sau înainte de valorificare termică. având ca subprodus principal compostul pentru agricultură. din deşeuri organice. • arderea (incinerarea). utilizat în agricultură. • reducerea chimica şi biologică.biodegradabile (referindu-se la compostare şi digestie anaerobă) are puţine trasături comune cu ceea ce presupune reciclarea propriu-zisă a materialelor.” Procesul de compostare constă în creearea unui produs nou. Tratarea deşeurilor prin compostare Depozitarea şi neutralizarea rezidiurilor menajere prin compostare este considerată cea mai veche metodă. metale. plastic. sticla. Pentru tratarea importantelor cantităţi de reziduuri menajere până acum au fost studiate. Rezultatele obţinute au dovedit faptul că reciclarea materială a deşeurilor constituite din hârtie şi carton. volumul porilor de apă . chiar dacă în faza incipient operaţia era făcută la o scară redusă. GWP1 şi al energiei totale utilizate. având ca subprodus principal combustibilul solid sau lichid. Rezultatele obţinute au indicat faptul că produsele din materialele reciclate necesită un consum mai mic de energie decât cele provenite din resursele primare. având ca subprodus etanolul sau gazul metan. Fricke şi Kolsch (2009) este axat pe calcularea eficienţei consumului de energie pentru reciclare. din punct de vedere al indicelui de încălzire globală.

potasiu. să existe o suprafaţă activă (pentru aceasta deşeurile se mărunţesc). În general toate procedeele de compostare cuprind patru faze: • • • • • • • Recepţia şi stocajul deşeurilor Prepararea ( procesarea ) deşeurilor Fermentarea materialului preparat Selecţionarea şi livrarea compostului Extragerea şi valorificarea metalelor Îndepărtarea deşeurilor de la diferite trepte de prelucrare şi valorificarea acestora Alimentarea procesului tehnologic cu cele necesare ( apă. dar poate de asemenea să conţină metale grele sau alţi poluanţi. conductivitate electrică.de descompunere şi de sinteză. Este deosebit de importantă evaluarea calităţii compostului înainte de utilizare. culturale şi nu în ultimul rând educaţionale. ne referim aici la proprietăţile fizice ale solului. conţinut de săruri. zinc. în 2009 punctează importanţa compostării individuale. chimice (pH. Kumar şi colab. 2007). Din această cauză se impune sortarea deşeurilor la sursă. Compostul conţine o cantitate mare de materie organică. o aerare corespunzătoare. precum şi cantitatea de pesticide conţinută şi a altor nutrienţi din sol: calciu. adică de fiecare cetăţean în parte. biologice. (la sursă). cu înaltă valoare nutritivă pentru plante ( în special cereale) şi un foarte bun adios la starea fizică şi chimică a solurilor. De asemenea. de azot. care poate combina tratarea deşeurilor cu recuperarea produselor secundare utile şi a biocombustibililor” . la creşterea ratei de reciclare. acizi humici. În timpul operaţiei de compostare se desfăşoară două procese biologice .. energie) La acestea mai apar unele operaţii anexe ca: Procesul de fermentare în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor este un proces biologic anaerob prin care se generează gaze cu un conţinut mare de metan.să fie corespunzător. socioeconomice. cupru. magneziu. care depinde de condiţiile locale. aproximativ 50-70% şi se recuperează energie. mangan. „Digestia anaerobă este una dintre cele mai bune opţiuni disponibile. implicit reducerea cantităţilor de deşeuri. în urma unui studiu. deci are o putere mare de reţinere a apei şi a unor nutrienţi. fosfor. care provin de la deşeuri nesortate corespunzător (Weber şi colab. sulf. şi caracteristicile solului. Prin compostare se înţelege procesul de transformare pe cale biologică a deşeurilor menajere întrun produs nepoluant.

Incinerarea deşeurilor reperezintă procesul prin care are loc recuperarea energiei. Procedee de tratare mecano-biologică a deşeurilor În funcţie de tehnica utilizată se poate realize o clasificare a instalaţiilor • • • • Tip A de instalaţie : metode aerobe în construcţii deschise Tip B de instalaţie : metode aerobe în construcţii parţial închise Tip C de instalaţie: metode aerobe în construcţii închise Tip D de instalaţie: metode anaerobe Tip A de instalaţie Metoda aerobă în construcţii deschise Sunt instalaţii mai mici.etapa de prelucrare nu este prevăzută cu o instalaţie de tratare a gazului de gunoi. pentru a supune aceste granulaţii unor tratări specifice. Procesul de fermentaţie se poate realize prin metoda coşului . În cadrul acestei metode se obţine biogas valorificabil. Metalul feros este deasemenea separate. mare şi medie. 25-30 Euro/tonă. cu o capacitate de tratare până la 25000 t/an. Materialul astfel stabilizat este depouitat ecologic. costurile detratare se ridică la 70-90 Euro/t. adică resursele naturale pot fi economisite şi utilizate raţional. Deşeul residual valorificabil termic este separate şi ars. Este un proces ce constă în arderea deşeurilor în instalaţii speciale cu scopul de a converti energia în energie electrică. Costurile de tratare la cca. Funcţionarea staţiilor de tratare mecano-biologică Metodele fermentaţiei în grămezi în aer liber sunt: • • • Metoda în coş Metoda de aerisire Metoda grămezilor trapezoidale şi dreptunghiulare aerisite . care altfel ar fi fost produsă din arderea combustibililor fosili. 12 săptămăni. Fermentaţia are loc în aer liber unde componentele deşeurilor sunt acopertite pentru evitarea emisiilor atmosferice. 2010). (Damgaard.Reciclarea şi valorificarea energetică presupune recuperarea energiei din deşeuri. Restul de fermentare este supus împreună cu granulaţia de 40-80 mm unei tratări aerobe. descentralizate. cărbuni sau gaze naturale. Tip D de instalaţie La aceste instalaţii tratarea deţeurilor este un process anaerob (putrezire) În exemplul dat într-o hală de pretratare se realizează împărţirea pe fracţiuni cu granulaţie mică. prin care se obţine o durată de fermenţie de cca.

Grămezile dreptunghiulare sunt aşezate fără limită de lungime . Metoda în coş Această metodă a fost dezvoltată în Germania. Fermentaţia în grămezi dreptunghiulare trebuie să fie precedată de o etapă realizată cu o instalaţie mecanică de pretratare şi cu aggregate de mărunţire şi omogenizare.5 m. iar compostul după maturizare în halde timp de 2030de zile poate fi folosit fără nici un pericol. Instalaţiile trebuie amplasate într-o hală cu protecţie împotriva intemperiilor . pe acestea sunt aşezate cca. în conductele drenante şi produc în acelaţi timp aerisirea grămezii. În aceste condiţii sunt distruşi germenii patogeni. Conductele drenante de diametru 50 mm din plastic perforat sunt montate în stratul de aerisire. Circulaţia aerului se face prin efectul coş.3 m.palete de transport de lemn) Poate fi utilizată şi o pătură de tpieturi de arbuşti şi crengi dacă se garantează că aerul ajunge complet la baza grămezilor. se instalează fermentarea aerobă timp de 24 ore la temperaturi până la 70-80°C. 0.. într-o lăţime maximă de 30 m înălţimea maximă este de 3 m inclusive un strat acopritor al suprafeţei deponiei de 0. Acesta reprezintă un amendament echilibrat după conţinutul elementelor nutritive de potasiu. Schema de compostare a amestecului de deşeuri solide şi nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate . Stratul de aerisire trebuie să fie construit dim material de granulaţie mare ( ex. concretizată în instalaţia .Aceste metode TMB nu se desfăşoară într-un spaţiu închis. la o distanţă de 2-4 m şi scoase prin grămadă la suprafaţa ei. sub acţiunea unor culture speciale de bacterii.. Procesul de fermentaţie se realizează chiar direct pe corpul deponiei unde deşeul trebuie depozitat definitiv.5 m deşeu amestecat.Biostabilizator” . Compostarea amestecului de deşeuri solide cu nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate este o idee promiţătoare.Biostabilizator” unde. este o metodă cu grămezi dreptunghiulare. 2. Convecţia termică produce curectul de aer de jos în sus. fosfor şi azot. Aducerea aerului în grămadă se realizează printr-un strat de aerisire din sol cu o grosime de cca. în principal prin stratul de aerisire.

In functie de tipul deseurilor acceptate incineratoarele sunt proiectate special. De aceea este indicata incinerarea deşeurilor reziduale din deseurile municipale. namolul orasenesc. astfel incat sa se ajunga la: • inertizarea deşeurilor reziduale. Pe langa deseurile reziduale sau municipale. deseurile de productie periculoase si nepericuloase. in special a volumului. deseurile reziduale reprezentand deseurile ramase dupa sortarea deseurilor reciclabile. respectiv depozitate in cantitati mult mai reduse. minimizand emisiile in aer si apa. Deseurile ce pot fi tratate termic sunt deseurile municipale. valorificarea anvelopelor uzate sau a combustibililor alternativi in cuptoare de ciment. In cadrul pirolizei. incineratoarele pot accepta orice tipuri de deşeuri. • reducerea masei de deşeuri de depozitat.CURS 7 Metode de tratare termica Printre procedeele termice din cadrul tratarii deşeurilor se numara incinerarea deşeurilor. In managementul modern al deşeurilor. cum ar fi de exemplu. • necesarul de spatiu. deseurile organice se transforma prin intermediul descompunerii termice sub retinerea aerului in produse ce pot fi valorificate energetic datorita continutului mare de energie. coincinerarea deşeurilor si procedeul de uscare. Pentru deseurile periculoase. • cantitati prelucrate posibile respectiv viabile. Coincinerarea reprezinta valorificarea energetica a anumitor tipuri de deşeuri in industrie. respectiv deseurile ce nu mai pot fi reciclate material. • distrugerea materialelor nocive organice. Insa. Pe departe cel mai important procedeu termic este la ora actuala incinerarea deşeurilor. Insa pentru fiecare tip de deseu exista nişte caracteristici tehnice bine definite. conducand la cresterea costurilor de incinerare pe tona de deşeuri municipale. piroliza deşeurilor. incinerarii deşeurilor ii revine sarcina de a trata deseurile reziduale ce nu mai pot fi valorificate. . • transferarea deşeurilor reziduale in materii prime secundare in vederea protejarii celorlalte resurse materiale. Pe langa criteriile enumerate mai sus se va mai tine cont si de urmatoarele aspecte: • siguranta functionarii. Punctele de mai sus sunt enumerate in functie de prioritatea lor in managementul deşeurilor. iar aceasta impiedica incinerarea deseurilor municipale fara alti combustibili. O instalatie de tratare a deşeurilor reziduale optima trebuie sa indeplineasca cel putin primele trei puncte. respectiv concentrarea materialelor anorganice. • folosirea valorii calorifice a deşeurilor reziduale in vederea protejarii resurselor de energie. compozitia deşeurilor municipale este prepoderent biodegradabila. incineratoarele trebuie sa atinga o temperatura de ardere mult mai ridicata decat in cazul incinerarii deşeurilor nepericuloase. Incinerarea deşeurilor Incinerarea se poate aplica atat deseurilor municipale colectate in amestec cat si numai fractiei de deşeuri reziduale. • necesarul de investitii.

punct de aprindere. expuse in continuare: • preluarea deseurilor. fiecare executie diferind corespunzator. • alimentarea in unitatea de incinerare. Pentru vehiculele ce livreaza des deseuri li se pot elibera cartele magnetice. Anumite deseuri pot fi indreptate catre locuri de descarcare prestabilite. respectiv catre o pretratare inainte de a fi incinerate. Vedere zona de descarcare a deşeurilor la incinerator Figura 3 Exemplu de rampă de descărcare a uleiului uzat . • tratarea si valorificarea emisiilor. Un incinerator poate accepta diferite tipuri de deseuri pentru incinerare. Figura 2. De asemenea. In cazul vehiculelor particulare care livreaza deseuri sau a vehiculelor cu containere de schimb este mereu necesar un al doilea procedeu de cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de functionare. Figura 1. numai in mica masura. • stocarea temporara. putere calorica. este necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul cantarit. iar pentru diversi producatori. sulf si altele. De aceea. in functie de tipurile de deşeuri acceptate zona de descarcare trebuie sa prevada toate accesoriile necesare descarcarii acestor deseuri. unde sunt salvate greutatea vehiculului gol (in cazul utilajelor cu suprastructura fixa).Structura de principiu si modalitatea de funcţionare a unei instalatii de incinerare a deşeurilor este explicata in baza catorva componente si agregate ale instalatiei. Schema de functionare a unui incinerator Preluarea deseurilor La preluarea deseurilor are loc mai intai o cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. mai trebuie efectuata inca o cantarire dupa descarcare. Insa derularea principiala a incinerarii si fluxul materialelor difera de la o instalatie la alta. Cantarirea vehiculelor se poate face mecanic sau electromecanic. Sistemele electromecanice s-au impus deoarece inlesnesc o transpunere simpla a valorilor masurate. • eliminarea si tratarea cenusei reziduale. Acestea sunt oferite de numeroşi producatori. Zona de descarcare a deseurilor trebuie sa asigure posibilitatea descarcarii oricaror tipuri de masini de colectare sau transport a deseurilor. pH. in functie de tipul de deseu. pietre de calcinare. pretratarea (daca este necesara). numarul de inmatriculare si datele privind destinatarul facturii. Pentru stabilirea cantitatii de deseuri livrate de catre vehiculele ce nu detin o astfel de cartela. de la deşeuri solide la deşeuri semilichide si chiar lichide. clor. In cazul primirii unor deseuri noi sau in cazul unor suspiciuni este indicata realizarea unor teste in laborator pentru: continut de metale grele.

Aerul aspirat ori se incinereaza ori se dezodorizeaza printr-un filtru biologic. Maruntirea poate avea loc intr-o zona a buncarului rezervata in acest scop sau chiar inaintea intrarii deseurilor in buncar. Prelucrarea deseurilor municipale se poate realiza prin intermediul sortarii. iar alimentarea unei instalatii de incinerare a deseurilor trebuie sa fie continua. sau pot fi indrumate catre o pretratare. iar pe de alta parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentru incinerare si sortate. Deseurile din palnia de umplere ajung printr-un put de umplere in instalatia de alimentare.Stocarea temporara. pentru a evita imprastierea emisiilor si a prafului. cum ar fi materialele inerte. deoarece livrarea deseurilor are loc discontinuu. pe de alta se pot sorta deseurile declarate ca fiind voluminoase la preluare. chiar în rampa de descărcare La maruntirea deseurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de taiere. Figura 4 Exemplu de dispozitiv de mărunțire a deșeurilor voluminoase . in buncar are loc o omogenizare a deşeurilor. Alimentarea in camera de incinerare Palniile de umplere sunt de regula astfel gradate. incat sa asigure o functionare continua prin preluarea capacitatii de productie pe ora a unitatii de incinerare. se poate ajunge la formarea unor dopuri si la nefunctionarea instalatiei. metalele feroase si neferoase) sunt eliminate. Buncarul de deşeuri serveşte pe de o parte drept tampon pentru cantitatea de deşeuri. Figura 5. In hala de descarcare si in buncarul de deseuri trebuie mentinuta o presiune mai joasa comparativ cu zona invecinata. In plus. astfel deseurile ce nu ard (materialele neadecvate incinerarii. Daca in palnia de alimentare a unitatii de incinerare trec deseuri voluminoase nemaruntite . Maruntirea deşeurilor voluminoase inseamna o reducere de volum si astfel o mai buna folosire a spatiului disponibil din buncar si o incinerare mai eficienta a acestor deseuri. iar componentele voluminoase incinerabile trebuie maruntite inaintea incinerarii. astfel incat functionarea instalatiei sa nu poata fi intrerupta. Aici pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din deseurile municipale. care pot fi prevazute la nevoie cu instalatii de aspirare. prelucrarea Pentru deseurile livrate trebuie sa existe un loc de stocare temporara. Vezi brosura privind "Tratarea mecanica a deseurilor"! Capacitatea de prelucrare a instalatiei de maruntire va fi adaptata cantitatii de deseuri voluminoase receptionate anual. Vedere pâlnie si put de alimentare cu deseuri a camerei de incinerare .

In ambele cazuri. de regula. Alimentarea cu aer pentru o incinerare completa . Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa. instalatiile de ardere cu gratar si instalatiile cu cuptor rotativ. Incinerarea propiu-zisa Pentru incinerarea deseurilor se folosesc. Gratarul poate fi orizontal sau putin inclinat. pentru a evita palpairea flacarii din camera de incinerare.Putul de umplere este prevazut cu o clapeta ce inchide palnia de umplere. Instalatiile de alimentare sunt supuse unei presiuni mecanice puternice prin transportul de deseuri si unei presiuni termice prin alinierea directa la gratarul de incinerare. structura de baza a cuptorului este caracterizata de un gratar de ardere la baza. In cazul gratarului inclinat cea mai intalnita versiune este acea a cuptorului cu gratar cu actiune inversa. barele gratarului sunt miscate continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transferul acestora in cuptor. Vedere cuptor cu gratar Figura 6. Figura 6. Procesul de incinerare la instalatiile cu gratar Indiferent de sistemul cu gratar folosit. peretii camerei de ardere si in partea superioara un plafon.

procedeul de incinerare se imparte in 5 faze. • arderea completa: in cea de-a treia parte a gratarului se atinge temperatura de ardere completa a deseurilor. In acest scop sunt instalate arzatoare ce functioneaza cu gaz.Figura 7. astfel avand loc indepartarea umezelii. instalate in camera de ardere.Acestea se observă în figura 7 și sunt descrise mai jos. • degazarea: prin continuarea procesului de incalzire pana la temperaturi de peste 250 0C se exclud materiile volatile. • gazarea: numai o mica parte din deseurile arse sunt oxidate in procesul de piroliza. Procesul de piroliza are loc la presiune atmosferica scazuta si la cresterea temperaturii. Acestea se observa in figura 7 si sunt descrise mai jos. Schema cuptorului cu gratar Cuptorul este format din 5 zone de combustie. Cuptorul este format din 5 zone de combustie. De asemenea. . cat si cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prevazute in camera de ardere (alimentarea secundara). Pentru pornirea instalatiei este necesara preincalzirea spatiului de ardere. Cand camera de ardere a atins temperatura corespunzatoare. Cea mai mare parte a deseurilor se oxideaza in partea superioara a camerei de incinerare la 1000 0C. Timpul de pastrare in aceasta zona este de minim 2 secunde la 850 0C. Trecerea de la o faza la alta depinde de compozitia si valoarea calorica a deseurilor de incinerat. praf de carbune sau orice alt tip de combustibil. Alimentarea cu aer se face atat prin barele gratarului de jos in sus (alimentarea primara). atunci deseurile pot fi aprinse cu ajutorul arzatoarelor de aprindere. ce au rolul de a preincalzi camera de ardere si de a intretine flacara in cazul unei compozitii mai dificile a deseurilor. Aici se adauga aer sau gaz rezidual desprafuit in vederea realizarii incinerarii complete. ce se intrepatrund in mare masura: • uscarea: in partea superioara a gratarului deseurile se incalzesc pana la peste 100 0C prin intermediul iradierii cu caldura sau a convectiei.. Acestea sunt in primul rand umezeala reziduala si gazele reziduale. • post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale ramase neincinerate si a CO din emisii exista mereu o camera de post-combustie. ulei.

miscarea gratarelor si masurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situatia de functionare a cuptorului. Procesul de incinerare la instalatiile cu cuptor rotativ Cuptorul rotativ este intalnit in industria cimentului. Vedere schema principiului de functionare a unui cuptor rotativ In functie de tipul instalatiei de alimentare. deseurile solide trebuie maruntite inainte de introducerea acestora in cuptor. De asemenea. de aici fiind preluat si pentru incinerarea deseurilor. . In functie de temperatura de ardere. transferul deseurilor dintr-un capat in altul a cuptorului este realizat usor. In cazul incinerarii cu cuptor rotativ temperatura atinsa in camera de ardere este mult mai ridicata fata de incineratoarele cu gratar. trebuie proiectate pentru a rezista la astfel de temperaturi ridicate. iar la temperaturi de 1300 °C cenusa este topita si vitrifiata. Datorita rotirii continue si inclinatiei usoare a cuptorului. acestea intotdeauna trebuie maruntite inainte de incinerare pentru o ardere completa a acestor deseuri. Figura 9. cum ar fi camera de post-combustie. dispozitivul de ardere a cenusei poate fi necesar sau nu. Deoarece temperaturiile de ardere intr-un cuptor rotativ sunt cu mult mai ridicate instalatiile secundare.Masurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de incinerare in timp si spatiu. In cazul unor temperaturi de 1150 °C cenusa este aglomerata. cenusa de fund si cenusa recuperata din filtre pot fi reintroduse in cuptorul rotativ pentru aglomerare sau vitrifiere. Deoarece compozitia deseurilor varaiaza in limite largi si amestecarea inainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a deseurilor. sau echipamentele de recuperare a energiei. In cazul deseurilor voluminoase.

Principalele metode de tratare a cenusei reziduale sunt: • imbatranirea cenusei reziduale . Exemple de instalatii de eliminare a cenusii cu apa Problema principala la eliminarea prin gratar consta in temperatura ridicata a cenusei reziduale. • 5 .7 % granule mari.1000 0C). • 80 . Printr-un surplus de aer prea scazut se poate atinge punctul de inmuiere a cenusei reziduale (950 . Stingerea cenusei reziduale se poate face prin sisteme cu apa. Ea consta in principal din material neincinerabil cum ar fi silicati nedizolvabili in apa. sunt asemanatoare. Cenusa reziduala se elimina la capatul gratarului de incinerare si trebuie transportata. In acest scop sunt oferite mai multe sisteme de eliminare a cenusei reziduale. Figura 11. recuperarea energiei.10 % metale feroase si neferoase. • 7 .Indiferent de cuptorul ales pentru incinerarea deseurilor. dependente in parte de sistemul de tevi folosit. urmatoarele trepte intalnite in procesul de incinerare a deseurilor. Tratarea. astfel putandu-se transforma intr-o stare pastoasa. tratarea emisiilor. oxizi de aluminiu si fier.83 % granule fine. Vedere schema dispozitiv de eliminare a cenusii Metodele de tratare ale cenusei reziduale depind de componenta deseurilor incinerate. ce poate fi intre 600 . etc. de legislatia in vigoare si posibilitatile economice. La incinerarea deseurilor apar diverse reziduuri solide si lichide.900 0C. Eliminarea prin gratar are loc exclusiv prin intermediul fortei gravitationale in puturi de cadere. Cele mai importante cerinte de la aceasta instalatie de eliminare sunt evitarea dopurilor la eliminarea cenusei reziduale precum si impiedicarea infiltrarii de aer fals. urmatoarele • 3 . in general. ce duc direct la instalatiile de eliminare a cenusei reziduale.5 % material neincinerat. Figura 10. respectiv eliminarea cenusei reziduale Cenusa reziduala rezulta in urma incinerarii. Cenusa reziduala pura contine. cum ar fi eliminarea cenusei.

Recuperarea sub aspect termic are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obtinute in instalatiile recuperatoare de caldura pentru alimentarea cu caldura a proceselor: • tehnologice. 200 .5 . Acest fapt este dovedit de cercetari ce determina influenta diverselor cote de reciclare asupra valorii calorice a deseurilor reziduale. • randamentul de producere a aburului: 65 . Cenusa nu poate fi utilizata in umplerea zonelor cu o panza freatica bogata. Pentru evitarea impuritatilor de fum la cazan. Valoarea calorica viitoare a deseurilor va fi probabil mai mare decat cea de azi. deoarece procedeele de purificare a fumului necesita temperaturi sub 350 0C.20 bar. ce pot conduce la acumulari ce minimizeaza durata de transport.76 %. O alta particularitate la incinerarea deseurilor consta in transportul mare de praf a fumului ce trebuie racit. in care caldura fumului (energie cinetica = energie a caldurii) se transfera intr-un purtator de caldura adecvat (abur sau apa).300 C. Figura 12 Vedere cenusă de fund Utilizarile ulterioare ale cenusei reziduale tratate pot fi: material de umplutura pentru constructii de baraje. partial combinata cu incalzirea la distanta. etc. electroenergetica si combinata.• separarea materialului fin • vitrificare.10 MJ/kg. aceasta reducere a temperaturii este necesara si din motive tehnice procedurale.250 0C). Racirea fumului provenit de la incinerarea deseurilor are loc de obicei indirect. • climatizare. sunt necesare o serie de masuri. Tratarea si valorificarea altor emisii Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. In instalatii mai mari se produce in principal abur de calitate relativ ridicata (40 bar. In instalatii mai mici se produce in principal abur cu parametri mai scazuti (15 . folosindu-se randamentele pentru producerea aburului si pentru curent la functionarea in condens: 350 . . Drept instalatie de transfer al caldurii serveste un cazan. puterea calorica inferioara a acestora si randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare si cazan recuperator. ce se foloseste direct in scopuri de incalzire sau in domeniul industrial sub forma de caldura de proces. • producerea de curent electric pe tona de deseuri. 400 0C) in vederea producerii de curent. adica prin schimbatoare de caldura recuperative aer-apa respectiv abur. Resursele energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate formele care contin inca un potential energetic ce poate fi utilizat in trei directii: termica. de drumuri. Cantitatea de energie recuperata este data de produsul dintre masa deseurilor tratate. • de incalzire. Urmatoarele valori pentru obtinerea energiei din incinerarea deseurilor stau la baza datelor de pornire medii pentru instalatiile moderne de incinerare a deseurilor: • valoarea calorica inferioara a deseurilor (Hu): 9. de pereti de protectie.4 tone.2. Absolut necesara este racirea fumului rezultat in urma incinerarii deseurilor menajere de la 1000 1200 0C pana la 200 . • alimentarea cu apa calda menajera a consumatorilor urbani. Folosirea caldurii de incinerare pentru producerea de abur este categoric influentata de imprejurimi.9 .400 kWh. • ventilatie. • producerea de abur pe tona de deseuri: 1.

eliminandu-se compusi. recuperarea si depozitarea reziduurilor. se efectueaza inaintea spalarii fumului. Cu ajutorul pirolizei deseurilor s-a urmarit un scop asemanator cu cel al incinerarii. In intervalele de temperatura intre 150 . • evitarea. Epurarea gazelor reziduale Dupa arderea completa. La purificarea fumului se efectueaza mai intai o eliminare a materialelor sub forma de particule. Piroliza ca instalatie de tratare a deseurilor nu s-a putut impune in fata incinerarii deseurilor. Volumul deseurilor se reduce considerabil si se transforma intr-o forma ce face posibila o depozitare fara impact semnificativ asupra imprejurimilor. • evitarea. • temperatura gazelor la evacuarea din cosul de dispersie. • disponibilitati de suprafete pentru depozitarea reziduurilor. astfel incat degazarea si gazarea sa devina procedee de tratare a deseurilor de sine statatoare.o singura camera. procesele de uscare. pot fi utilizate mai multe procedee. • posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile in mod energetic. pentru a nu solicita acest din urma procedeu. epurarea gazelor reziduale este cea mai importanta posibilitate de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator. gazele pirolitice obtinute se vor folosi intr-o a doua etapa procedurala la incinerarea si vitrifierea cocsului pirolitic. • posibilitatea recuperarii energiei si materiei prime. Insa se are in vedere utilizarea pirolizei in combinatie cu incinerarea la temperaturi inalte. Aici. • concentratiile maxime admisbile ale poluantilor in gazele epurate. • evitarea in mare masura a impactului asupra mediului. Prin transformarea pirolitica a deseurilor iau nastere diverse produse dependente de componenta materialului initial. Instalatiile moderne de purificare a fumului vor indeparta materialele nocive din fum pe cat posibil cantitativ. Dupa alegerea aparaturii si a punctelor de amplasare a aparaturii trebuie acordata atentie reproductibilitatii adecvate si fiabilitatii functionale necesare a aparaturii. uzura. iar compusi de carbohidrati se descompun. • flexibilitate fata de diversele si schimbatoarele componente ale deseurilor. Piroliza si gazarea deseurilor Piroliza este cunoscuta din tehnica procedurala industriala. pentru alegerea si proiectarea carora trebuie luate in considerare urmatoarele elemente: • substantele poluante specifice din gazele reziduale. Aceasta combinatie are sens in special sub aspectul unei folosiri asigurate de caldura.Ca aspect energetic este interesanta incinerarea namolurilor din statiile de epurare. procedurii de abur si nivelului de epurare a gazelor reziduale si pentru prevenirea aparitiei de situatii neprevazute in functionare. Eliminarea prafului. aburul etc. CO2. degazare. care sa poata functiona si cu cantitati mici de prelucrare de pana la 10 tona/h. In ceea ce priveste tratarea deseurilor s-au dorit printre altele urmatoarele avantaje ale pirolizei: • procedee necomplicate. gazare si incinerare au loc intr. cum ar fi oxigenul. Degazarea Degazarea sau piroliza reprezinta descompunerea termica a materialului organic. minimizarea si epurarea apelor uzate evacuate din instalatii. iar apoi o indepartare a impuritatilor gazoase. • probleme in functionare (coroziune. La o incinerare conventionala. deoarece conditionarea. de conditiile de incalzire ale temperaturii de degazare si de durata reactiei. asanarea si uscarea namolului necesita o alimentare ridicata cu energie la un nivel scazut. adica indepartarea impuritatilor sub forma de particule. Materialele nocive apar in forma gazoasa sau sub forma de particule de impuritati. unele dintre aceste procese partiale pot fi executate in reactori separati. Aparatura de urmarire a instalatiilor este necesara pentru monitorizarea exploatarii corecte a arderii. De aceea ele sunt structurate in mai multe etape si necesita un mare efort financiar.900 0C se elimina materii volatile. aerul. Pentru separarea substantelor din gazele reziduale evacuate din camerele de ardere a incineratorului sau de la boiler. murdarirea instalatiilor). Nivelul de monitorizare si urmarire a acesteia depinde de tipul de deseu incinerat si de cerintele legale. Urmatoarele produse finite pot aparea: . de parametrii de functionare ai instalatiei. volumul si schimbarile continutului gazelor reziduale. La piroliza. • tipul. din cauza diverselor probleme si a redusei disponibilitati.

nisip etc. etc. ce transforma reziduurile carbonizate in alte produse gazoase. Gazarea Gazarea se refera la conversia la temperaturi inalte a materialelor cu continut de carbon in combustibil gazos. gaz slab. Deseurile municipale nu sunt. materii prime sub forma de asfalt. in special in cazul pirolizei deseurilor necesita o pretratare chimico-fizica. Gazul de generator prezinta o valoare calorica mai scazuta decat gazul pirolitic. sticla. • • • . care este insa cu o valoare calorica scazuta. • valorificarea energetica a deseurilor acolo unde valorificarea materiala nu este posibila. Coincinerarea deseurilor De cand deseurile si combustibilii alternativi produsi din acestea prin diferite metode de tratare au fost acceptati ca surse de energie. Produsele ivite ca urmare a gazarii sunt. Folosirea deseurilor si a combustibililor alternativi este limitata de urmatoarele elemente: • posibilitatile de stocare a acestora in centralele electrice. Energia necesara reactiei pentru procesul de gazare se produce prin incinerarea partiala a materialului organic in interiorul reactorului. mai putin apa care s-a consumat in timpul reactiei.1100 0C livreaza cea mai mare cantitate de gaz. un mare numar de deseuri de productie sunt folosite in sistemele de ardere industriala. Insa ele pot fi adaptate si pentru utilizarea combustibililor alternativi.combustibil respectiv. • conservarea resurselor de materii prime necesare pentru producerea energiei. gaze de ardere. este un procedeu de sine statator. Avantajele coincinerarii: • reducerea cantitatii de deseuri depozitate. Apele reziduale cu continut organic mare. In schimb. Gazarea. • cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce intr-o forma utilizabila sistemelor de ardere particulare in instalatiile utilizate in centrale. ce trebuie utilizat partial la incalzirea propriului proces de piroliza. Este de dorit o valorificare imediata a gazelor intr-o camera de ardere ulterioara. in centralele electrice. metale. ele prezinta un continut ridicat de cenusa si unul scazut de carbon. fabricile de ciment si otelarii. insa comparativ cu volumul deseurilor intrate in proces. la fel ca si piroliza. de regula. deoarece materialele nocive pot fi reduse in instalatii de epurare biologice numai partial. In special uleiurile provenite din degazarea anvelopelor uzate se pot folosi drept materie prima in industria chimica sau petroliera. Reziduurile solide din procesul de gazare sunt similare celor provenite din incinerare. Folosirea deseurilor in sistemele de ardere industriala se numeste coincinerare. apa de condens cu impuritatile dizolvate in ea. datorita densitatii lor precum si proprietatilor lor chimice si fizice. in principal. in functie de solutia gazanta. Apa reziduala provenita din piroliza paraseste reactorul sub forma de abur si apare dupa racirea gazului drept condensat. considerate materia prima pentru sistemele industriale de ardere si sunt folosite numai in calitate de combustibili alternativi. Gazarea difera de piroliza prin faptul ca se adauga gaz reactiv. Conditia este insa ca instalatia pirolitica sa se afle in apropierea instalatiei prelucratoare de ulei. Acelasi lucru este valabil si pentru gazul pirolitic. reziduuri cum ar fi cocs. ulei. apa de descompunere si apa de incinerare. rezulta un volum de gaz mai mare decat la piroliza. Coincinerarea in centralele electrice Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate pentru folosirea eficienta a combustibililor conventionali. deoarece astfel se poate valorifica si caldura. O alta posibilitate a evitarii materialelor nocive in apele reziduale este descompunerea termica a gazelor de ardere mocnita. insa si un proces partial al incinerarii. Procedeele executate la temperatura inalta in intervalul de temperatura intre 800 . Pentru unele produse provenite din piroliza exista o piata limitata. aburi. Apa reziduala provenita din piroliza Apa reziduala provenita din piroliza se compune din umiditatea deseurilor. sunt folositi tot mai mult ca inlocuitori in procesele industriale.

La sistemele deschise. Tipuri de tehnologii de uscare • In functie de alimentarea cu caldura se regasesc in principal urmatoarele tehnologii de uscare: 1. cum ar fi uscarea cu pat fluidizat cu recirculare de vapori. • uscator cu disc. La alegerea procedeului este important daca namolul este puternic mirositor sau nu. un condensator realizeaza condensarea aburului in exces. obtinerea clincherului este un proces de conversie in care materialele folosite (combustibili si materii prime) sunt consumate sau integrate in produsul final. Materia prima pentru producerea clincherului este uscata si incalzita pana la 1400 °C si datorita reactiilor chimice ce au loc se formeaza clincherul de ciment. aparitia coroziunii si influentarea sistemelor de epurare a gazelor reziduale. se afla in contact direct cu namolul si preiau apa ce se evapora din acesta. La sistemele inchise cu abur supraincalzit. ar fi: • prelungirea timpului de stationare a gazelor reziduale in cuptorul rotativ la temperaturi de peste 1200 °C. Coincinerarea in cuptoare de ciment Un aspect esential in fabricarea cimentului il reprezinta producerea clincherului in cuptorul rotativ. • folosirea cenusei rezultate de la arderea combustibililor alternativi ca parte componenta a clincherului impreuna cu alte materiale. Procedee de uscare a deseurilor In cadrul procedeelor de uscare cea mai mare importanta a obtinut-o uscarea namolului. • fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic in clincher a elementelor aflate in concentratii foarte mici. caldura este condusa direct catre materialul de uscat. Indiferent de metoda de fabricare. continutul organic al combustibililor alternativi este distrus in totalitate. Cateva caracteristici ale procesului de fabricare a clincherului. respectiv reducerea procesului de combustie prin depunerea pe peretii cuptorului. Aici apa transformata in abur poate fi condensata.comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie. deoarece deseurile utilizate in producerea clincherului pot schimba concentratia anumitor elemente in produsul final. Mirosurile sunt astfel in mare parte excluse. Caracteristicile combustibililor alternativi utilizati in fabricile de ciment trebuie stabilite clar. • uscator cu pat fluidizat. In cazul namolului mirositor se recomanda utilizarea unui proces indirect de uscare. Datorita temperaturilor inalte din cuptorul de ciment. mediile de uscare cum ar fi gazele reziduale. in cazul utilizarii combustibililor alternativi. La uscarea cu transmitere. Uscarea cu transmitere: . iar mediul fluidizant (abur supraincalzit) este introdus in circuitul procedural. 2. Namolul si mediul de incalzire sunt separate prin diferite tipuri de pereti. gazele reziduale inca fierbinti parasesc uscatorul impreuna cu aburul. La uscarea cu contact. Figura 13. aburul supraincalzit ori vapori sau aerul. Uscarea cu contact: • uscator cu pelicula.

Aceste uscatoare au rol de a reduce umiditatea din namolul orasenesc intr-un timp scurt. uscator cu etaje. pot fi dezodorizate prin coincinerare in generatorul de caldura. inclusiv fractiuni colectate separat. Gazele ce nu pot fi condensate. • • • Figura 15. in vederea valorificarii materiale a acestuia in agricultura ca ingrasamant sau in vederea valorificarii energetice a acestuia in incineratoare. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 15 Ambalaje. filtrante si imbracaminte de protectie.uscator cu cilindru rotativ. cuptoare de ciment. Vedere schema uscator cu etaje DEFINITII • deseuri municipale = deseuri menajere de la populatie + deseuri asimilabile din comert. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. • fractie organica = fractie biodegradabila . materiale absorbante. inclusiv deseurile periculoase. nespecificate in alta parte . centrale electrice. industrie. • uscator cu banda. industrie si institutii + deseuri din gradini si parcuri + deseuri din piete + deseuri stradale + deseuri voluminoase. materiale de lustruire. La uscarea namolului din statiile de epurare rezulta si alte substante volatile. etc. uscator cu suspensii. institutii. 20 Deseuri municipale si asimilabile din comert.cu exceptia ambalajelor din deseurile industriale si a codurilor 15 02 02 si 15 02 03.

prepararea.. pastei de hartie. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. lacuri si diluanti + baterii si acumulatori uzati + pesticide si ierbicide + alte chimicale + becuri si tuburi fluorescente + echipamente electrice si electronice + medicamente. altele decat cele specificate la 20 01 25 20 01 27 Vopsele. hartiei si cartonului 04 Deșeuri din industriile pielariei. categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 19 08 05 Namol orasenesc de la epurarea apelor uzate menajere • deseuri din constructii si demolari = deseuri rezultate in urma reabilitarii infrastructurii existente.cu excepţia codurilor 16 04 şi 16 10 19 Deseuri de la instalatii de tratare a reziduurilor. in urma demolarii si construirii de cladiri noi. nespecificate în alta parte . hidrometalurgie neferoasa 12 Deseuri de la modelarea.cu exceptia codului 02 01 06 03. categoria de deseuri mentionate mai sus se regaseste la codul: 17 Deseuri din constructii si demolari (inclusiv pamant excavat din amplasamente contaminate) • deseuri municipale periculoase = detergenti si dezinfectanti + vopsele.. altele decat cele specificate la 20 01 21 si 20 01 23 cu continut de componenti periculosi 20 01 37 Lemn cu continut de substante periculoase • deseuri de productie = deseuri rezultate direct din procesele de productie. inclusiv deseurile periculoase. inclusiv deseurile periculoase. tratarea mecanica si fizica a suprafetelor metalelor si a materialelor plastice 13 Deseuri uleioase si deseuri de combustibili lichizi 14 Deseuri de solventi organici. furnizarea si utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele. 16 06 02 sau 16 06 03 si baterii si acumulatori nesortati continand aceste baterii 20 01 35 Echipamente electrice si electronice casate. materiale de lustruire. a adezivilor. adezivi si rasini continand substante periculoase 20 01 29 Detergenti cu continut de substante periculoase 20 01 31 Medicamente citotoxice si citostatice 20 01 33 Baterii si acumulatori inclusi in 16 06 01. lacuri si emailuri vitroase). blanariei si textila 05 Deseuri de la rafinarea petrolului. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 20 01 13 Solventi 20 01 14 Acizi 20 01 15 Baze 20 01 17 Substante chimice fotografice 20 01 19 Pesticide 20 01 21 Tuburi fluorescente si alte deseuri cu continut de mercur 20 01 23 Echipamente abandonate cu continut de CFC (clorfluorocarburi) 20 01 26 Uleiuri si grasimi. cerneluri. materiale absorbante. categoria de deseuri mentionate mai sus se regasesc la codurile: 02 Deseuri din agricultura. acvacultura. silvicultura.cu excepţia codului 19 08 05 • .namol orasenesc = namolul rezultat de la epurarea apelor uzate orasenesti. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. filtrante si îmbracaminte de protectie. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. cleiurilor si cernelurilor tipografice 09 Deseuri din industria fotografica 10 Deseuri din procesele termice 11 Deseuri de la tratarea chimica a suprafetelor si acoperirea metalelor si a altor materiale. horticultura. respectiv in urma reconstruirii si extinderii retelei de transport. inclusiv deseurile periculoase.. de la statiile de epurare a apelor uzate si de la tratarea apelor pentru alimentare cu apa si uz industrial . de la prepararea si procesarea alimentelor . agenti de racire si carburanti 15 Ambalaje. In HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile. vanatoare si pescuit.cu excepţia ambalajelor din deşeurile municipale 16 Deseuri nespecificate in alta parte . inclusiv deseurile periculoase. purificarea gazelor naturale si tratarea pirolitica a carbunilor 06 Deseuri din procese chimice anorganice 07 Deseuri din procese chimice organice 08 Deseuri de la producerea.Deseuri de la prelucrarea lemnului si producerea placilor si mobilei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful