Sunteți pe pagina 1din 5

Mihai Eminescu - Popor primitor i tolerant

Articole - Epoca modern Constatam mai nainte de toate ca romniinu sunt nicairi colonisti, venituri, oamenii nimanui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populatie nepomenit de veche, mai veche dect toti conlocuitorii lor. Caci daca astazi se mai iveste cte un neamt singular care cauta sa ne aduca de preste Dunare, nu mai ntrebam ce zice un asemenea om, ci ce voieste el. Nici mai este astazi cestiunea originei noastre, abstragnd de la mprejurarea ca o asemenea interesanta cestiune nu este de nici o importanta. Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem romni si punctum.

Nimeni n-are sa ne-nvete ce-am fost sau ce-am trebui sa fim; voim sa fim ceea ce suntem romni. A mai discuta asupra acestui punct sau a crede ca frica de rusi ne-ar ademeni sa ne facem nemti sau vice-versa sau, cum cred ungurii, ca de frica acestor doi ne-am putea gasi flatati sa ne contopim cu natia maghiara, toate acestea sunt iluzii de scoala; limba si nationalitatea romneasca vor pieri deodata cu romnul material, cu stingerea prin moarte si fara urmasi a noastra, nu prin desnationalizare si renegatiune. A persecuta nationalitatea noastra nu nsemneaza nsa a o stinge, ci numai a ne vexa si a ne nvenina mpotriva persecutorilor. S-apoi ni se pare ca nici un neam de pe fata pamntului nu are mai mult drept sa ceara respectarea sa dect tocmai romnul, pentru ca nimene nu este mai tolerant dect dnsul. Singure tarile romnesti sunt acelea n care din vremi stravechi fiecare au avut voie sa se nchine la orice d-zeu au vroit si sa vorbeasca ce limba i-au placut. Nu se va gasi o tara n care sa nu se fi ncercat de a face prozeliti din conlocuitorii de alta lege ori de alta limba; hughenotii n Franta, maurii n Spania, polonii fata cu rutenii, ungurii cu romnii - toti au ncercat a cstiga pentru cercul lor de idei populatiile conlocuitoare si aceasta prin presiune, cu de-a sila; romnul priveste c-un stoicism neschimbat biserica catolica, att de veche n Moldova, si nu i-a venit n minte sa sileasca pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia si traiesc nesuparati n cultul lor pe pamntul romnesc, apoi armenii, calvinii, protestantii, evreii, toti sunt fata si pot spune daca guvernele romnesti au oprit vro biserica sau vro scoala armeneasca, protestanta sau evreiasca. Nici una. Ni se pare deci ca pe pamnturile noastre stramosesti, pe care nimene nu le stapneste jure belli, am avea dreptul sa cerem sa ni se respecte limba si biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor. (Curierul de Iasi, noiembrie 1876, reprodus din volumul Tudor Nedelcea, Eminescu istoricul, Fundatia "Scrisul Romnesc", 1998) Sursa: Magazin istoric

Programul nostru zicea: teorii abstracte de cosmopolitism importate de-aiurea s-au imprastiat pe nesimtite si au slabit cu incetul simtul conservarii nationale, asa de vioi si de puternic odata la romani; si aceste idei, vatamatoare chiar in tarile luminate si puternice de unde s-au luat, au devenit un adevarat pericol pentru natiunea noastra. De alta parte, dorinte de progres si de libertate nechibzuite au introdus prea ades in mecanismul nostru politic fraza goala in locul realitatii. Nu credem ca cititorul sa mai ceara probe pentru evidenta. Inecarea cu straini a tuturor ramurilor vietii noastre economice, reducerea romanului in tara sa proprie la rolul de simplu

salahor agricol, caderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice si inlocuirea ei prin producte industriale straine, lipsa absoluta a unei legi de incolat, ceea ce permite ca gunoaiele societatilor vecine din catesi patru unghiurile lumii sa s-aseze la noi, prefacerea in fine a acestor elemente in elemente politice cari au umplut functiile statului si se strecoara in reprezentatiunea nationala, toate acestea dovedesc ca tara noastra nu mai e vechea Romanie, ci e o America orientala deschisa tuturor imigratiunilor, al caror principiu e Ubi bene ibi patria [...] Constitutiunea nu este un mecanism, ci un text de lege, bun daca se aplica bine, rau daca se aplica rau. Acest text nevinovat nu are deloc a-si imputa daca sub masca lui se desfasura influenta imorala, daca in numele lui se inscriu in listele colegiului I si al II-lea alegatori fraudulosi, daca tot in numele lui o societate de exploatare a pus mana pe statul roman, uzurpand numele de partid politic. [...] Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult in Romania. Intr-o tara in care un om cu patru clase primare si peste aceasta din fire e marginit e redactor de ziar, deputat, director de Banca Nationala, special intr-ale drumului de fier si curand ministru de finante, intr-o tara in care mucenicul Simeon e un om caruia nu i se poate imputa nimic, unde procurele false ca si falsele carti de alegator joaca rolul de capetenie pentru inaintarea oamenilor, unde merit, stiinta, caracter nu sunt nimic, tripotajul, pisicherlacul si hatarul tot, in o asemenea tara omul e redus a constata istoriceste ceea ce se intampla, a se indigna din cand in cand, a rade mai adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul. Putine avem de zis ca concluziune la o polemica cu mult prea lunga pentru obiectul ei. Tara care, prin aplicarea institutiilor ei, incurajeaza ignoranta, neconsecuenta, lipsa de caracter, ba le decoreaza chiar, dovedeste ca e in descompunere deplina [...] Inaintea negrei strainatati care impanzeste tara cad codrii nostri seculari si, impreuna cu ei, toata istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decresterea populatiei indeplineste apoi restul: starpirea fizica a neamului romanesc. [...] Izvorul intaritor al istoriei nationale, iubirea de limba, de datin si de popor sunt inlocuite la tinerime si ceilalti prin romane frantuzesti si cantarete pribege ale cafenelelo strainatatii. Un aer bolnavicios de coruptie, de frivolitate, de castig fara munca a cuprins plebea noastra rosie si infecteaza chiar sfera ce ramasese neatinsa de acest spirit. A crede ca o reactie puternica, in

sensul national si istoric al cuvantului, ar mai fi cu putinta la noi in tara, ar insemna a se face jertfa unei deserte iluzii. Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea taranei, ci iubirea trecutului. Fara cultul trecutului nu exista iubire de tara. Azi e constatat ca, din momentul in care imparatii au inceput a inlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, in care traditiile si cultul trecutului se intrupasera, Roma a mers spre cadere. Cazul Romei nu numai ca nu e izolat, dar nu sufera nici esceptie macar!

Un articol scris de Mihai Eminescu .

Un articol scris de Mihai Eminescu . De cnd lumea nu s-a vzut ca un popor s stea politiceste sus si economiceste jos; amndou ordinele de lucruri stau ntr-o legtur strns; civilizaia economic e muma celei politice. Dac n timpul cnd ni se promitea domnia virtuii, cineva ar fi prezis ceea ce are s se ntmple peste civa ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos. S fi zis cineva c cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; c cei ce combat funcionarismul vor spori numrul posturilor cu sutele; c cei ce sunt pentru independena alegtorilor vor face pe funcionar s atrne att de mult de autoritile supreme nct aceste mii de oameni s voteze conform comandei din Bucuresti; c se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavod-Chiustenge (Constana n.r.), care nu face nici cinci, si c patru milioane din preul de cumprtur se va mpri ntre membrii Adunrilor; c se va constata cumc o seam de judectori si de administratori n Romnia sunt tovarsi de cstig ca bandiii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi rs de dnsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au ntmplat si se ntmpl zilnic, fr ca opiniunea public s se mai poat irita mcar. Nu exist alt izvor de avuie dect munca, fie actual, fie capitalizat, sau sustragerea, furtul.. Cnd vedem milionari fcnd avere fr munc si fr capital nu mai e ndoial c ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare s ptrunz orisiunde n ara aceasta, pentru mit capetele cele mai de sus ale administraiei vnd sngele si averea unei generaii Oameni care au comis crime grave se plimb pe strade, ocup funciuni nalte, n loc de a-si petrece viaa la puscrie Funciunile publice sunt, adesea, n minile unor oameni stricai, lovii de sentine judectoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toat mna, care, n schimbul foloaselor lor individuale, dau conductorilor lor o supunere mai mult dect oarb. Justiia, subordonat politicii, a devenit o ficiune. Spre exemplu: un om e implicat ntr-o mare afacere pe ct se poate de scandaloas, care se denun. Acest om este meninut n funcie, dirijaz nsusi cercetrile fcute contra sa; partidul ine moris a-l reabilita, alegndu-l n Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calc fgduielile fcute naiei n ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentani ai voinei legale si sincere a rii Cauza acestei organizri stricte e interesul bnesc, nu comunitatea de idei, organizare egal cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscrie.

Uzurpatori, demagogi, capete dearte, lenei care triesc din sudoarea poporului
Ce caut aceste elemente nesnatoase n viaa public a statului? Ce caut aceti oameni care pe calea statului voiesc s ctige avere i onori, pe cnd statul nu este nicaieri altceva dect organizarea cea mai simpl posibil a nevoilor omeneti? Ce sunt aceste ppui care doresc a trai fr munc, fr tiin, fr avere motenit, cumulnd cte trei, patru nsrcinri publice dintre care n-ar putea s mplineasc nici pe una n deplin contiin? Ce cuta d. X profesor de universitate, care nu tie a scrie un ir de limb romneasc, care n-are attea cunotine pozitive pe cte are un nvtor de clase primare din rile vecine i care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic i om de stat? Ce caut? Vom spune noi ce caut. Legile noastre sunt strine; ele sunt fcute pentru un stadiu de evoluiune social care n Frana a fost, la noi n-a fost nc. Am fcut strane n biserica naionalitii noastre, neavnd destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care s constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioii i haimanalele, oamenii a cror munc i inteligen nu pltete un ban rou, strpiturile, plebea intelectual i moral. Arionii de tot soiul, oamenii care risc tot pentru c n-au ce pierde, tot ce-i mai de rnd i mai njosit n oraele poporului romnesc. Cci, din nefericire, poporul nostru st pe muchia ce desparte trei civilizaii deosebite: cea slav, cea occidental i cea asiatic i toate lepdturile Orientului i Occidentului, greceti, jidoveti, bulgreti, se grmdesc n oraele noastre, iar copiii acestor lepdturi sunt liberalii notri. i, cnd loveti n ei, zic c loveti n tot ce-i romnesc i c eti ru romn Dar acum, de ne vei fi iertat sau nu, s stm de vorb gospodrete i s v ntrebm ce poftii d-voastr? i, ca s tim c avei dreptul de a pretinde, s ntrebm ce producei? Artai-ne n Adunrile d-voastr pe reprezentanii capitaliilor i fabricelor mari, pe reprezentanii clasei de mijloc care s se deosebeasc de fabrica de mofturi ale Telegrafului, i ale Romnului i de fabrica d-voastr de palavre din Dealul Mitropoliei? Ciudat ar, ntr-adevr! Pe cei mai muli din aceti domni statul i-a crescut, adic i-a hrnit prin internate, ca dup aceea s-i ctige, printr-un meteug cinstit, pinea de toate zilele. Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dup ce aceti domni i-au mntuit aa-numitele studii, vin iar la stat i

cer s-i cptuiasc, adic s-i hrneasc pn la sfritul vieii. Dar nu-i numai atta. rani? Nu sunt. Proprietari nu, nvaai nici ct negrul sub unghie, fabricani numai de palavre, meseriai nu, breasl cinstit n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete dearte, lenei care triesc din sudoarea poporului fr a o compensa prin nimic, ciocoi boieroi i fudui, mult mai nfumurai dect cobortorii din neamurile cele mai vechi ale rii. De acolo pizma cumplit pe care o nutresc aceste nuliti pentru orice scnteie de merit adevrat i goana nverunat asupra elementelor intelectuale sntoase ale rii, pentru ca, n momentul n care s-ar desmetici din beia lor de cuvinte, s-ar mntui cu domnia demagogilor. Alungai turma acestor netrebnici! ntr-adevr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii cnd unul le-ar zice: Ia stai, oameni buni! Voi pltii profesori care nici v nva copiii, nici carte tiu; pltii judectori nedrepi i administratori care v fur, cci nici unuia dintr-nii nu-i ajunge leafa. i acetia v ameesc cu vorbe i v mbat cu ap rece. Apoi ei toi poruncesc i nimeni n-ascult. Nefiind stpn care s-i ie n fru, ei i fac mendrele i v srcesc, crendu-i locuri i locuoare, deputii, primrii, comisii i multe altele pe care voi le pltii pein, pe cnd ei nu v dau nimic, absolut nimic n schimb, ci din contr v mai i dezbrac, dup ce voi i-ai nolit. N-ar fi mai bine ca s stapneasc cei ce n-au nevoie de averile voastre, avnd pe ale lor proprii? Sau cel puin oameni care, prin mintea lor bine aezat, v pltesc ce voi cheltuii cu dnii? De aceea, alungai turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic i n-au nimic i vor s triasc ca oamenii cei mai bogai, nu tiu nimic i vreau s v nvee copiii, i n-au destul minte pentru a se economisi pe sine i voiesc s v economiseasc pe voi toi.

Din ciclul Icoane vechi i icoane nou, publicat n Timpul 1877