Iona Iona a fost publicata in revista Luceafarul, fiind inclusa ulterior in trilogia Setea muntelui de sare.

Tema piesei este singuratatea, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui, ezitarea de a-si asuma constient drumul in viata. Titlul trimite la mitul biblic al lui Iona, prorocul revoltat, care se intoarce la calea sa dupa 3 zile de pocainta in burta unui chit. Subintitulata tragedie in patru tablouri, piesa iese din clasificarile clasice fiind o parabola dramatica, alcatuita sub fob forma unui monolog. Marin Sorescu constuieste piesa in raspar cu regulile teatului clasic. El renunta la dialog. Consecintele sunt disparitia conflictului si a intigii si plasarea actiunii in planul parabolei. Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de 4 tablouri. Fiecare prezinta alt context in care se afla personajul. Rolul indicatiilor scenice este de a ajuta la clarificarea smnificatiior simbolice si de a oferi sprijin pentru intelegerea textului. Fiind o parabola a cautatii spirituale a individului, se vorbeste despre drumul dureros spre iluminare In tabloul I scena este impartita in doua. In acest moment, Iona ignora un pericol. Micul acvariu aflat langa Iona este o reprezentare si un avertisment despe incostienta cu care se comporta omul in fata unei situtii limita. Luma pestisorilor nu este acvariul, in fond este o inchisoare, lucru care i se va intampla si lui Iona odata inghitit de gura imensa de peste. In tabloul II, odata ajuns prizonier, el va incerca sa se adapteze, sa-si demonsteze ca e liber sa faca ce doreste. In tabloul III mica moara de vant aflata in burta Pestelui II de care Iona se simte atras ca un vartej, constituie un avertisment simbolic. Tabloul IV prezunta o gura de grota, spartura ultimului peste spintecat de Iona. Barba lui iona care rasare la dura grotei, este un indice de timp ( a trecut o viata de cand incearca sa gaseasca solutia ) Iona este asadar , omul prins fara voia lui intro capcare din care incearca sa scape. Dar constientizeaca ca o solutie de salvare nu vine de la sine Gestul de a-si spiteca burta nu trebuie inteles ca o sinucidere, ci reprezinta o manifestare simbolica, omul a gasit calea. Mitul labirintului si metafora luminii (Razbim noi cumva la lumina) sustin semnificatia simbolica a piesei. Mijloacele de caracterizare sunt specifice personajului dramatic ( limbajul, gesturile, indicatiile autorului), dar modul de expunere este monologul.

Iona aduce o innoire radicala in teatrul romanesc, renuntand la concretul istoric, situarea in atemporal, rescrierea mitului biblic, sunt trasaturi ale teatrului modern.