Autonomia adunrilor parlamentare .

Se poate prezenta sub trei aspecte, i anume autonomia administrativa , autonomia financiara i autonomia regulamentara. 1. Autonomia Administrativa .Se exprima prin dreptul fiecarei camere parlamentare de a se administra singura sau altfel spus de a se autoadministra. Seviciile administrative ale camerelor parlamentare nu sunt subordonate fiind complet independente fata de autoritile guvernamentale , dar i fata de corpul functionarilor publici , atat sub aspectul recrutarii personalului administrativ , al remunerrii , al avansarii cat i al disciplinei. Functionarii administrativi parlamentari constituie un corp de functionari distinct , independent , al carui statut este stabilit de camera parlamentara de care apartin sau de catre biroul permanent al acesteia. 2. Autonomia financiara consta n dreptul fiecarei camere parlamentare de a-i stabili propriul sau buget de venituri i cheltuieli integrat n bugetul national precum i posibilitatea de a-i controla executia bugetara. 3. Autonomia regulamentara consta n dreptul fiecarei camere parlamentare de a-i adopta propriul sau regulament de organizare i functionare n concordanta cu constitutia, legile i hotararile parlamentului incidente n materia regulamentara. Regulamentele de organizare i functionare pot imbraca forma unor hotarari ale parlamentului sau a unei rezolutii sau chiar a mai multor rezolutii cu valoare normativa , adica pot sa stabileasca reguli pentru parlamentari. Regulamentele de organizare i functionare se adopta i se aplica pe durata ntregii legislaturi sau doar pe durata unei sesiuni parlamentare. Regulamentele de organizare i functionare se pot modifica i\sau completa dupa o procedura asemanatoare celei aplicate la adoptarea regulamentului.

Regulamentele de functionare i organizare sunt supuse controlului fie juridic din partea unei autoritati jurisdictionale competenta n aceasta materie (curti constitutionale sau tribunale constitutionale) fie prin chiar posibilitatea ca aceste regulamente sa fie modificate , posibilitate recunoscuta i garantata prin chiar dispozitiile regulamentare. Statul parlamentarilor Parlamentarii pe durata exercitarii mandatului au dreptul la o protectie speciala care sa le asigure independenta i securitatea.Componentele statutului parlamentariilor sunt imunitatile parlamentare, incompatibilitatiile i ndemnizaiile. Imunitatiile parlamentare: Scopul reglementarii imunitatilor este acela de-a asigura protectie si securitate juridica parlamentarului in exercitarea mandatului impotriva oricaror acte/fapte represive/judiciare ce prin ipoteza pot fi intentate impotriva lor de catre autoritatile administrative, judiciare/persoane fiziceAu drept scop asigurarea independentei i protectiei parlamentariilor pe durata exercitarii mandatului lor impotriva oricaror acte sau fapte abuzive indreptate impotriva lor din partea autoritatilor judiciare. Potrivit cu obiectul pot fi de doua tipuri: iresponsabilitatea juridica si inviolabilitatea: Iresponsabilitatea juridica: vizeaza acele acte sau fapte savarite de parlamentar n baza mandatului sau i cu ocazia exercitarii acestuia. Astfel un parlamentar nu poate fi tras la raspundere juridica pentru, de exemp, opinile, voturile , declaratile , intrebarile ocazionate de exercitarea mandatului sau.Iresponsabilitatea juridica nu acopera insa profesarea injuriilor si defaimarilor adresate de la tribuna parlamentarilor sub spectrul aplicarii anumitor sanctiuni disciplinare cum ar fi spre exemplu avertismentul adresat in sedinta publica de presedintele camerei-mustrare aplicata in aceleasi contitii si chiar excluderea temporara/definitiva din cadrul parlamentului.

Inviolabilitate : vizeaza acele acte sau fapte savarite de parlamentar n afara exercitarii mandatului sau pana cand camera care ii apartine va hotara asupra cererii de retinereori arestare a sa.

Incompatibilitile : sunt acele reguli juridice care interzic parlamentarului ca pe durata exercitrii mandatului sau n scopul asigurrii independentei i probitii sale sa exercite o alta funcie sau sa aib o alta ocupaie publica sau privata incompatibila cu mandatul. Parlamentarul dupa depunerea juramantului este obligat ca ntr-un termen predeterminat(=termen de decadere) sa opteze ntre calitatea de parlamentar i cealalta functie ori ocupatie, publica sau privata incompatibila cu mandatul parlamentar. Daca parlamentarul nu ii exprima opiunea n acest termen, el se considera decazut de drept din calitatea de parlamentar.

Distinctia dintre ineligibilitate i incompatibilitate: Ineligibilitatea apartine dreptului electoral i se constituie ntr-un obstacol la candidatura n timp ce Incompatibilitatea apartine dreptului parlamentar i se constituie n obstacol la exercitarea mandatului. Indemnizaiile. Cu toate ca functia de parlamentar ar trebui sa fie o functie onorifica nefiind o profesie lucrativa, sistemele constitutionale resping ideea gratuitatii mandatului parlamentar sub motivul compensarii veniturilor de care este privat parlamentarul pe durata exercitarii mandatului sau. S-a instituit astfel un sistem al indemnizailor care se pot prezenta sub forme : poate imbraca o indemnizatie lunara sau anuala , de asemenea diurna de sedinta, diurna pentru zilele de lucru n consiliile parlamentare, gratuitate pe mijloacele de transport auto, aerian , fluvial i caii ferate n exercitarea mandatului, gratuitate in ceea ce priveste cazarea parlamentarilor , rambursarea taxelor postale sau telefonice n exercitarea mandatului, realizarea unor birouri parlamentare n circumscriptiile electorale de unde vin parlamentarii.

Functiile parlamentului - principalele functii ale parlamentului ar fi: functia de reprezentare parlamentul fiind considerat reprezentantul intregii natiuni si pentru toate interesele sale functia de recrutare a personalului guvernamental realizata fie prin faptul ca membrii guvernului fac parte obligatoriu din cadrul parlamentului fie prin faptul ca odata desemnat primul ministru trebuie sa se prezinte in parlament pentru a-i fi votata de catre acesta lista cu membrii guvernului fie prin faptul ca unii dintre inaltii functionari publici sunt desemnati de catre camerele parlamentare ; functia de control a activitatii executivului se realizeaza prin urmatoarele procedee: sistemul informarilor periodice din partea guvernului in fata parlamentului fie la initiativa sa fie la initiativa organului legiuitor; urmarirea penala a membrilor guvernului; intocmirea unor rapoarte si avize;

intrebarile; interpelarile; angajarea raspunderii guvernului la initiativa sa fie uneori la initiativa parlamentului (mult mai rar), angajare care se poate realiza fie pe un text legislativ, pe un program politico-economic fie pe o declaratie de politica generala sau chiar independent de acestea; deasemenea guvernul in activitatea sa trebuie sa solicite uneori din partea parlamentului o anumita autorizare pentru unele din actiunile sale; functia deliberativa

Functia deliberativa: Are drept scop adoptarea unei decizii si cuprinde mai multe etape. Etapele procedurii legislative obisnuite (se mai numeste etapa ordinara) sunt urmatoarele: 1. initiativa legislativa consta in posibilitatea acordata anumitor subiecte de drept de a propune parlamentului proiecte de legi si obligatia corelativa din partea organului legiuitor de a lua in dezbatere textul legislativ propus si de a decide asupra lui. Subiectele de drept ce pot avea initiativa legislativa sunt urmatoarele: seful statului, guvernul, camerele paralamentare, comisiile parlamentare, parlamentarii individuali sau colectivi si cetatenii cu drept de vot; 2. avizarea proiectului de lege asupra proiectelor de legi trebuie sa se pronunte una sau mai multe comisii parlamentare intocmind dupa caz un raport sau aviz inantea oricarei dezbateri in parlament sau fie dupa prima lectura ori a doua lectura a proiectului de lege in parlament. Rapoartele sau avize trebuie sa contina propuneri concrete doar de imbunatatie a textului legislativ fara a atenta la fondul textului de lege. Totusi exista posibilitatea prevazuta expres in legislatie ca aceste rapoarte sau avize sa contina propuneri concrete de modificare a substantei textului legislativ rezultand in final un proiect de lege diferit decat de cel depus de catre initiator; 3. dezbaterea proiectului de lege se realizeaza in ambele camere parlamentare si consta pentru inceput intr-o dezbatere generala a proiectului de lege urmata de o dezbatere pe articole, uneori insa camerele parlamentare in raport de anumite situatii concrete pot sa renunte fie la dezbaterea generala fie la dezbaterea pe articole; 4. votarea proiectului Votarea reprezinsta faptul care permite degajarea unei majoritati a carei vointa in spiritul respectarii principiilor democratiei anuleaza opinia minoritatii impunandu-se respectului tuturor. Votarea se poate realiza deschis sau secret, votul deschis se poate realiza oral prin ridicarea mainii sau ridicarea in picioare, votul secret poate lua forma votului electronic, cu bile sau cu buletine de vot. Majoritatile cu care se adopt prin vot deciziile in parlament sunt calificate, absolute ori simple sau relative (dupa caz). Cvorumul de sedinta este de cel putin jumatate + 1 din numarul total al parlamentarilor; 5. acordul camerelor in sistemul bicameral in sistemul parlamentar bicameral ambele camere parlamentare trebuie sa cada deacord asupra unei formulari identice a proiectului de lege; 6. promulgarea legii dupa ce proiectul de lege a fost votat in parlament acesta devine lege si se trimite intr-un termen determinat sefului statului spre promulgare, in cazul monarhiilor constitutionale promulgarea imbraca forma sanctiunii legale. Promulgarea este un atribut exclusiv al sefului statului fiind o operatiune de verificare si autentificare a legii. Prin promulgare se ofera legii un caracter autentic ea devenind executorie. Prin promulgare seful statului atesta ca legea exista si a fost adoptata conform procedurilor parlamentare, seful

statului neputand sa se exprime prin promulgare si asupra constitutionalitatii legii deoarece constitutionalitatea unei legi poate fi stabilita exclusiv de o instanta de contencios constitutional. Promulgarea legii este o obligatie a sefului statului, el neputand sa aca legea inoperanta, cel mult seful statului inainte de promulgare poate trimite legea inapoi la parlament spre reexaminare. In regimurile politice prezidentiale presedintele are un drept de veto suspensiv apunandu-se astfel promulgarii. Efectul juridic al votului suspensiv il constituie intoarcerea legii in parlament iar pentru a putea fi promulgata parlamentarii trebuie sa o voteze in aceeasi formulare cu o majoritate calificata; 7. publicarea legii si intrarea ei in vigoare publicarea reprezinta operatiunea de aducere la cunostinta a legii adoptate in parlament. Publicarea legii se face in actul oficial al statului respectiv ce poarta diverse denumiri (ex. Jurnal Oficial, Buletin Oficial, Monitor Oficial). Intrarea in vigoare a unei legi are loc fie la data publicarii legii fie la o data ulterioara predeterminata ori stabilita prin chiar textul legii.

CONSTITUTIA SI FORMELE SALE Def: Constitutia este asezamantul politico-juridic fundamental al unui stat fiind considerata actul juridic normativ adoptat printr-o procedura speciala de catre o putere constituanta si care contine norme juridice care au ca obiect de reglementare institutionalizarea si exercitarea puterii fiind superioare din punct de vedere juridic celorlalte norme din societate. Puterea constituanta este acea putere care este indrituita sa adopte o noua constitutie fie sa modifice si/sau completeze o constitutie. Aceasta putere poate fi de doua tipuri: - putere constituanta originara este puterea ce are competenta de a adopta o noua constitutie, ea apartinand celor care au creat statul sau au infaptuit o revolutie, principalul sau obiectiv fiind stabilirea unei noi ordini juridice. Aceasta putere este o putere primara ea fiind atasata poporului. - putere constituanta instituita sau derivata este o putere care are competenta de a modifica si/sau completa o constitutie in vigoare. Modalitatea de constituire, organizare si functionarea puterii constituante derivate se face prin chiar dispozitiile constitutiei in vigoare. Depasirea limitelor puterii constituante derivate, adica a limitelor de a modifica si/sau completa o constitutie in vigoare constituie frauda la constitutie intrucat s-ar substitui puterii constituante originale. Formele constitutiilor Constitutiile se pot prezenta in doua forme: - constitutii cutumiale - constitutii scrise Trebuie precizat ca nu exista nici constitutii cutumiale si nici constitutii scrise in forma pura, ele coexista si se completeaza reciproc. Constitutiile cutumiale rezulta din uzuante, obiceiuri si procedee cu privire la modul de constituire, organizare si functionare a organelor puterii, competenta acestora, raporturile dintre organele puterii, precum si dintre acestea si cetateni. - acestea sunt constitutii flexibile, imprecise si incomode ele neasigurand stabilitate si certitudine juridica. - cutumele constitutionale trebuie deosebite de constitutiile cutumiale. Cutumele constitutionale apar intr-un stat in care exista o constitutie scrisa ele avand doar un rol interpretativ sau supletiv. Cutumele constitutionale nu pot abroga norme constitutionale scrise ci cel mult le completeaza sau interpreteaza dar nu orice precedent constitutionale devin automat o cutuma constitutionala. Pentru ca un precedent constitutional sa se transforme intr-o cutuma constitutionala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: o repetarea precedentului, a obiceiului, pe durata in aplicare adica precedentul sa fie repetat de mai multe ori de-a lungul timpului. o constanta in aplicare o claritatea adica precedentul sa nu fie susceptibil de interpretari o consesul adica acreditarea pe scara larga a precedentului ca regula de drept - constitutiile cutumiale spre deosebire de cutumele constitutionale apar intr-un stat in care exista un vid constitutional si cuprind totalitatea normelor juridice care reglementeaza constituirea, organizarea si functionarea puterii publice. Constitutiile scrise pot fi la randul lor de doua tipuri, constitutii flexibile si constitutii rigide. - acestea presupun o ordine juridica voluntara sistematica si rationala; - constitutiile flexibile se caracterizeaza prin faptul ca ele contin norme juridice care au aceeasi forta juridica cu cea a legilor ordinare putand fi adoptate si/sau modificate ori completate dupa o procedura legislativa obisnuita, comuna sau ordinara. Constitutiile

flexibile nu sunt de preferat deoarece ele pot fi usor modificate prin simple legi ordinare neasigurandu-se astfel o certitudine si stabilitate juridica constitutiile rigide se adopta ori se modifica si/sau completeaza dupa o procedura speciala greoaie si complicata diferita de procedura de adoptare a legilor ordinare sau organice. Procedura legislativa prin care se modifica si/sau completeaza o constitutie rigida poarta denumirea de procedura de revizuire constitutionala.

Istoriceste vorbind si avand drept criteriu modul de constituire sau de elaborare a lor constitutiile se clasifica astfel: (ce denumiri au purtat constitutiile in istorie) - carta concedata este un act juridic impus monarhului prin care se atesta unele drepturi si libertati fundamentale, independenta justitiei, monarhului fiindu-i limitate prerogativele el impartind functia legislativa cu un o adunare reprezentativa . - pactul este rezultatul compromisului dintre un monarh si o adunare reprezentativa - statutul este o carte concedata votata printr-un plebiscit (un fel de referendul) - conventia este o constitutie adoptata de catre o adunare reprezentativa anume aleasa in acest scop si fara concursul altor organe ale puterii.