III.3.

Idealul educaiei fizice i sportului Idealul, n general, este un model prospectiv spre care trebuie s se indrepte ntreaga activitate teoretic i practic specific. El depete ntotdeauna cerinele prezentului i vizeaz perspectiva. Deci, idealul ntotdeauna este stabilit de comanda social, n consecin i de nivelul acesteia, dar mai ales de concepia factorilor de decizie pe plan naional n privina practicrii exerciiilor fizice. Teoretic, orice ideal se concretizeaz n legi, instruciuni, decrete guvernamentale sau alte acte normative statale, care subliniaz elementele de coninut ale acestuia. n domeniile educaiei fizice i sportului din Romnia, cele mai relevante idei fundamentale care rezult din aceste "documente" sunt urmtoarele: educaia fizic i sportul, alturi de celelalte activiti motrice fundamentale din domeniu, fac parte integrant din msurile privind dezvoltarea fizic armonioas i meninerea unei stri optime de sntate pentru toate categoriile de populaie ale rii noastre; n practicarea exerciiilor fizice sub forma activitilor de educaie fizic i sport trebuie s fie angrenai toi oamenii api pentru efort fizic; trebuie urmrit, cu prioritate, afirmarea talentelor, mai ales pe planul activitilor competiional-sportive, att la nivel naional, ct i la nivel 'internaional; s fie pus accent pe educaia fizic i sportiv a tinerei generaii, mai . ales cea colar, care poate s constituie o premis i pentru o activitate sportiv de calitate superioar pe plan performanial; petrecerea timpului liber al oamenilor de diferite vrste i profesii s se realizeze n mod util i recreativ - i prin practicarea exerciiilor fizice prin diferite forme organizatorice specifice; asigurarea unei conduceri unitare a fenomenului naional de practicare a exerciiilor fizice, pe fondul unei autonomi locale n plin afirmare. Idealul educaiei fizice i sportului trebuie s fie - ntotdeauna - n concordan cu idealul general educaional al societii. n consecin, orice ideal se modific n funcie de evoluia social-istoric a fiecrei societi, de succesiunea etapelor specifice de dezvoltare. i n educaie fizic i sport, ca i n alte activiti umane, idealul se realizeaz pe etape. "Atingerea" (n sens de ndeplinire!) idealului n mod integral nu este posibil niciodat, indiferent de domeniu, deoarece el este n permanent modificare, ntr-o continu dinamic, ca i comanda social care l determin. Exist ri, categoric de populaie sau indivizi umani care se apropie foarte mult de idealul educaiei fizice i sportului. Alte ri (printre care este desigur - i Romnia) i alte categorii de populaie sau indivizi umani sunt departe de idealul educaiei fizice i sportului, de realizarea acestuia. Cauzele, pentru ultima situaie,

sunt - desigur - multiple i cunoscute de "adevraii" specialiti ai domeniului. Msurile de combatere a cauzelor nu sunt la ndemna specialitilor respectivi, dect doar parial. Formularea/stabilirea idealului educaiei fizice i sportului trebuie s fie fcut de "Teoria i Metodica" domeniului, cu contribuia evident a "Teoriilor i Metodicilor" specifice ramurilor i probelor sportive sau altor activiti motrice din domeniu. n formularea idealului educaiei fizice i sportului se au n vedere i unele elemente fundamentale de referin care sunt - de fapt - laturi ale acestui ideal. Aceste elemente se vor regsi n calitate de componente ale modelelor de educaie fizic (finale, intermediare etc.), cu particularizri pentru fiecare subsistem, fiecare categorie de populaie uman, fiecare tip de condiii materiale etc. La fel i pentru modelele sportului pe subsistemele sale, niveluri sau categoric de pregtire etc. Principalele elemente de referin vor fi ntotdeauna urmtoarele: - dezvoltarea fizic/corporal corect i armonioas; - calitile motrice; - deprinderile i priceperile motrice (de baz, utilitar-aplicative i specifice sporturilor); - cunotinele i tehnicile individuale sau de microgrup privind autoorganizarea, autoconducerea i autoevaluarea practicrii exerciiilor fizice (inclusiv pe planul refacerii capacitii de efort); - calitile, trsturile i comportamentele pozitive pe planurile moral, intelectual, estetic, tehnico-profesional etc. ale personalitii umane.

Idealul educational

Idealul educational este una din modalitatile prin care se exprima corelatia dintre societate si actiunea educationala. Continutul idealului este social incluznd cerintele fundamentale ale societatii fata de actiunea educationala. Se prezinta sub forma unui proiect dinamic cu un puternic caracter rational-filozofic fiind rezultatul unui proces de generalizare si abstractizare a unor fenomene sociale, psihologice si pedagogice, reale si posibile , specifice unei epoci istorice prin care se proiecteaza apoi trasaturile fundamentale ale omului pe care educatia urmeaza sa-l formeze. Formarea sa tine seama de cerintele actuale si de perspectiva ale societatii ,de aspiratiile sale n ceea ce priveste desfasurarea , finalitatea actiunii educationale fapt pentru care continutul sau se nbunatateste continuu . Idealul educational include n el modelul sau tipul de personalitate solicitat de conditiile sociale ale unei etape istorice , fiind un proiect teoretic care orienteaza si directioneaza ntregul proces instructiv - educativ . Ca organism integrat institutional, sistemul de nvatamnt este subordonat si integrat n structura generala a societatii cu care are multiple interrelatii , fiind supus unor presiuni sociale externe fapt pentru care el nu poate avea doar o structura interna . n legea unitatilor sistemului de nvatamnt se desfasoara procesul de nvatamnt care, n ansamblul sau cuprinde actiuni exercitate n mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor ntr-un cadru institutional organizat, n vederea formarii personalitatii acestora n corcondanta cu cerintele idealului educational. n legea nvatamntului, titlul I , articolul 3 si 4 , se consemneaza faptul ca nvatamntul urmareste realizarea idealului educational care consta n dezvoltarea libera integrala si armonioasa a individului uman , n formarea personalitatii autonome si creative, ntemeindu-se pe traditiile umaniste ,pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romnesti. Nu putem vorbi de finalitate fara a aborda problema idealului educativ. I.Nicola distinge doua componente ale idealului : una antropologica si alta actionala . Componenta antropologica urmareste formarea individualitatii armonioase , integrale , aspect ce presupune concretizarea finalitatilor si obiectivelor diferitelor laturi ale educatiei ( intelectuala, morala , estetica, profesionala, religioasa, fizica ). Componenta actionala trebuie sa puna n valoare structurile creative ale individului , promovndu-se ideea idealului vocational-creativ, Constantin Radulescu Motru sintetiznd ca

"individualitatea este rasadnita pentru samnta idealului iar puterea vocatiei rezulta doar din nlantuirea individualitatii la finalitatea nobila a unui ideal ." Idealul educatiei fizice si sportului decurge din idealul social general si din idealul educational , fiind si el o expresie a perfectiunii . Acesta cuprinde pe de o parte expresii ale ntrebarilor , ce anume trebuie sa stie individul si cum sa se prezinte din punct de vedere fizic pentru a atinge perfectiunea , si pe de alta parte expresii ale imaginilor pe care ni le formam despre cstigatorii marilor competitii , care devin modele ale idealului sportiv deoarece ntr-un anume moment ei au fost mai aproape de perfectiune . n cadrul oricarui ideal sunt delimitate 3 dimensiuni sau origini si anume : sociala, psihologica si pedagogica. Daca n ceea ce privesc dimensiunile sociale si pedagogice aspectelesunt relative simple si clare , dimensiunea psihologica comporta discutii deoarece aici nu poate fi vorba de o minimalizare a posibilitatilor particulare si de o aplatizare a diferentelor ce individualizeaza personalitatea umana. Valoarea oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuseste sa-l stabileasca ntre realitate si posibilitate, deoarece atunci cand cerintele si exigentele acestuia depasesc posibilitatile de realizare ale educatiei , el devine utopic. n situatie inversa acesta si poate pierde rolul sau stimulator. Idealul nu este o constructie arbitrara , originile sale aflate n realitatea sociala, psihologica si pedagogica dndu-i un caracter dinamic . n acest sens istoria educatiei mentioneaza orientari ale acestuia n evolutia societatii . Idealul educatiei fizice si sportului a urmat si el evolutia modelelor culturale , fapt pentru care le amintim si noi : - idealul dezvoltarii armonioase ( Kalokagathia ), promovat de Atena, n care frumusetea fizica este mbinata cu trasaturile moral intelectuale ale individului ; - idealul umanist specific Renasterii , pune accent pe dezvoltarea si cunoasterea individualitatii umane , a libertatii si demnitatii sale ; - idealul Luminismului impune puterea ratiunii umane ca instrument de stapnire a naturii , angajare sociala si formare a personalitatii civice . Ca finalitate a formarii personalitatii prin procesul de nvatamnt si deci si cel de educatie fizica se urmareste : - nsusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturale nationale si universale ; - formarea capacitatilor intelectuale , a disponibilitatilor afective si a

abilitatilor practice- motrice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice , estetice din domeniul sportive ; - asimilarea tehnicilor de munca intelectuala necesara instruirii si autoinstruirii pe durata ntregii vieti ; - educarea n spiritual respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului , al demnitatii si tolerantei , a schimbului liber de opinii ; - cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile produse ca urmare a activitatii de educatie fizica si sport, moral-civice a respectului pentru natura si mediul nconjurator ; - dezvoltarea armonioasa prin educatie fizica , igienico-sanitara si practicarea sportului ; - profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea de activitati utile specifice domeniului .

Finalitatile instruirii exprima :

> orientarea obligatorie a activitatii didactice catre anumite rezultate asteptate, anticipate de catre factorii imlicati ( societatea, indivizi, institutii speciale ) ; > dependenta proiectarii continuturilor , strategiilor, modurilor de organizare si conducere a instruirii de aceste rezultate asteptate , n varietate dupa gradul lor de generalitate , complexitate , timp implicat ; > gradul de generalizare , teoretizare a proiectelor sociale si individuale asupra devenirii personalitatii umane si transformarea lor n mobiluri ale actiunii didactice ; > definirea modului de realizare , racordare a caracteristicilor procesului de nvatamnt la proiectiile conturate , organizarea situatiilor de instruire concretizarea conceptiilor asupra instruirii n norme , operatii , actiuni , modalitati de interventie dirijata ; > realizarea n trepte , progresiva , dinamica a instruirii , dar de la actiuni simple concrete , operationale, situative, prin amplificare n spirala sau concentric , catre finalitatea cu gradul cel mai mare de generalitate, prin intermediul altora cu o sfera mai restrnsa ;

> adoptarea n timp a continuturilor finalitatilor la modificarile valorilor promovate , conturate n dezvoltarea complexa a societatii , la optiunile prioritare instruirii, asupra maririi gradului de deschidere a sistemului , la nou ; > dependenta calitatii schimbarilor n nvatamnt de schimbarile finalitatilor generale , multiplul determinate ; > modalitati variate de definire a complexitatii finalitatilor dupa gradul de trecere de la general la particular , de la nivelul ideal la cel practic, real, imediat, pe scara descendentaideal-scopuri-obiective ; > daca eficacitatea realizarii finalitatilor reflecta nivelul atingerii valorilor implicate , eficienta procesului indica optimalitatea modalitatilor alese, a organizarii structurilor si a etapelor , factorilor antrenati, a mijloacelor, resurselor, a dirijarii actiunilor, a proiectarii relatiilor ntre elementele instruirii, stilul profesorului si participarea elevului . J.Dewey insista pe calitatea definirii scopurilor n asigurarea continuitatii, ordinii, realizarii progresive, cumulative a formarii, prevederi din timp a rezultatelor prin : Observarea, analiza : prevederea conditiilor disponibile ; Sugerarea ordinii, succesiunii adecvate a folosirii mejloacelor ; Alegerea alternativelor , stabilirea unor norme, reglementari ;

Mobilizarea capacitatilor propri, rationale,intentionale, n planul de actiune prevenirea piedicilor si a consecintelor ; Depasirea conditiilor existente, nvingerea dificultatilor ;

Stabilirea de variante actionale, pentru asigurarea flexibilitatii modificarii pe parcursul actiunii ; Adaptarea la posibilitatile subiectului cu eliminarea caracterului abstract uniform prin neglijarea capacitatilor individuale ; Sugerarea posibilitatilor de realizare n grup prin cooperare, prin crearea mediului , a situatiei formative; Exprimarea prin valori specifice laturilor educatiei, selectia si orientarea lor stnd la baza continuturilor. Ca elemente de referinta ale idealului educatiei fizice si sportului, A.Dragma si colaboratorii stabilesc :

" dezvoltarea fizica armonioasa concretizata n indicii morfologici ; aptitudinile motrice de baza ;

deprinderile si priceperile motrice de baza, utilitar-aplicative si specifice unor probe si ramuri de sport ; cunostinte si abilitati privind practicarea independenta a exercitiilor fizice calitati, trasaturi morale, intelectuale si estetice ;

capacitatea de integrare sociala si recunoastere a valori 10510h713k lor generate de activitatile motrice ." Finalitatile cele mai generale ale educatiei fizice reunite sub forma idealului sunt atinse n cadrul unor institutii de grade si tipuri diferite, ele fiind reprezentate de indicii superiori ai dezvoltarii fizice, ai calitatilor motrice de baza, utilitar-aplicative si specifice ramurilor de sport, de functionalitatea perfecta a principalelor aparate si sisteme ale organismului, de capacitatea organismului, de capacitatea de eforta acestuia, de cea psihica si de integrarea la un nivel superior n mediul social si natural .