Iarna asta mi s-a facut un dor de pescuit clean cum, parca, nu mi-a fost in nici o alta iarna.

Cele cateva incercari din lunile trecute au fost doar niste plimbari in aer curat (si foarte rece), asa ca abia asteptam sa inceapa sa miroase a primavara. Pescuitul pe rau imi place pentru ca nu are nimic in comun cu imaginea idilica a pescarului incremenit langa undita lui pe malul baltii, sau cu imaginea mult mai familiara a snopului de lansete, a gratarului, a navetei de bere si a behaitului de manele. Pe rau te vei afla mereu in actiune. Mergi, lansezi, dai drumul la fir, recuperezi, iar lansezi, intepi, recuperezi si tot asa, apoi iar mergi ascuns in spatele tufelor de pe mal atent la tot ce se intampla in apa si nu iti vei oferi odihna, animat de gandul ca mai jos, pe rau, sta la panda un alt clean gata sa inhate momeala. Numai inserarea, care te prinde totdeauna la cativa kilometri de locul de unde ai plecat, te va convinge sa strangi sculele si sa intinzi pasul spre casa cu ultimele resurse de energie. Locurile unde imi place sa pescuiesc (de fapt, cele mai la indemana pentru mine) sunt pe raurile Doamnei, Targului si Bratia din judetul Arges si asta nu pentru dimensiunile capturilor care, recunosc, sunt modeste, ci pentru ca raurile acestea siau pastrat pe alocuri salbaticia. Acum, cand iarna a trecut, nu am ratat prima ocazie sa ies cu undita pe rau. Ca de obicei, am parcurs ultima portiune a drumului pe jos, prin camp, pe malul paraului Argesel, spre confluenta cu raul Targului. In felul acesta, iau primul contact cu mediul in care urmeaza sa pescuiesc si imi completez proviziile de momeala. De data aceasta vantul batea placut dinsre aval ("asta este bine" mi-am zis) dar Argeelul era mai "crescut" i mai tulbure decat ma ateptam (asta nu era tocmai bine). In conditiile acestea, viermii de carne pe care ii aveam la mine ca momeala nu prea pareau a fi potriviti, asa ca am sapat in cateva gramezi de gunoi de grajd aduse de gospodari pe camp de cu toamna si am scos rame. Am pierdut ceva timp, dar am considerat ca merita, deoarece stiu din experienta ca e bine sa-i oferi cleanului momeala pe care se asteapta sa o intalneasca in apa. Ori, apa tulbure inseamna apa din zapada topita, care a spalat malurile si s-a varsat in rau si care a adus cu ea ramele iesite din pamant de prea multa umezeala. Cu sentimentul ca am pierdut cam mult timp dar in acelasi timp intrebandu-ma daca am scos suficiente rame (totdeauna patesc asa), am intins pasul pana cand am ajuns la confluenta raurilor Argesel si Targului. De aici, in aval pe raul Targului, incep locurile bune de clean. Debitul raului era destul de mare, dar stiam exact unde trebuia sa ajung: la vreo 300 m mai jos, intr-o fosta balastiera, unde raul se lateste brusc si se desparte in mai multe brate. Aici, apa isi micsoreaza viteza si sunt cateva praguri. Pana acolo, drumul trece pe langa un "golf" format prin excavarea pietrisului. Pe mal erau 5 pescari, iar figurile lor posomorate mi-au cam taiat elanul. Parea ca pestele nu se prea inghesuia sa traga. I-am ocolit pe departe sa nu sperii pestii, asa cum cer regulile pe rau, desi manevra mea a fost inutila dat fiind faptul ca stateau toti grupati si agitau unditele deasupra apei. Am ajuns la locul despre care v-am spus, la vreo 70 metri mai jos de ei si am inceput sa pescuiesc. Folosesc o varga telescopica de 4m cu actiune medie, echipata cu 4 inele cu diametrul mic si piciorul inalt, o mulineta cu tambur rotativ, fir de 0,16

pentru linie si 0,12 sau 0,14 pentru forfac, pluta mica lestata si carlig numarul 8 12. Folosesc un plumb foarte mic doar cand trebuie sa lansez mai departe de 5-6 m de mal, dar nu il fixez la mai putin de 30 cm de carlig. Am totdeauna grija sa stau suficient de departe de mal, astfel incat varga sa nu fie deasupra apei. Vara, cand cleanul este foarte activ, pescuiesc mai mult la trotting, dar asta este alta poveste. Cum spuneam, am inceput sa pescuiesc, lansand spre amonte catre un prag si lasand montura sa curga la vale (aici ma ajuta mult mulineta cu tambur rotativ care imi permite sa reglez lungimea liniei). Momeala: rama. Primul clean a venit destul de repede. Pluta a disparut sub apa tulbure, am inceput sa numar in gand (obicei care ma enerveaza dar de care nu pot sa scap), la 4 am intepat si am adus pe mal primul clean (cam la 150 g). Lucrurile au continuat cam asa: la 8 10 lansari un clean, pana cand, dupa al 5-lea, m-am trezit flancat de pescarii pe langa care trecusem si care acum plescaiau apa cu unditele langa mine. Locul era compromis, asa ca am luat rucsacul in spate si am plecat mai jos pe rau. Din loc in loc, malul este brazdat de izvoare care fac deplasarea destul de anevoioasa. Am incercat in repetate randuri locurile mai adanci de langa mal dar fara rezultat. Era clar ca apa tulbure ii dadea curaj cleanului sa iasa la vanatoare spre mijlocul raului, dar debitul mare al apei facea greu de gasit locuri fara vartejuri si involburari. In spatele obstacolelor unde gasesti de obicei cleanul, curentii erau puternici iar vartejurile absurbeau imediat pluta. In sfarsit, dupa ce am mers cateva sute de metri, am gasit locul care parea sa imi ofere sanse. Doua brate ale raului se unesc, aluviunile aduse de ele au format un prag pe langa care, spre mijlocul raului curge curentul principal, iar spre mal, peste prag, apa curge linistit. Era exact ce cautam. Si nu m-am inselat. Inca 3 cleni au poposit in juvelnic, iar 2, care meritau sa mai traiasca inca cel putin un an, s-au intors in apa. Dupa asta, nimic. Era momentul sa schimb sau momeala, sau locul. Stiind cat de greu este sa gasesc un loc bun in conditiile date, am schimbat momeala, folosind viermii de carne pe care ii aveam. Nici un rezultat, asa ca, rucsacul la spate si spre aval. Stiam un canal care comunica cu raul si care mi-a oferit surprize placute de multe ori. Dar nu a fost sa fie. Apa era mai tulbure decat a raului, asa ca am mers mai departe pana la un cot larg unde apa curgea destul de lin. Prima lansare, primul atac, prima ratare. A fost mai istet decat mine, dar urmatorul, nu. Aici a fost punctul terminus al primei mele expeditii la pescuit pe rau din anul acesta. In juvelnic s-au mai adunat inca 4 cleni si tot cam atatia s-au intors in apa, nu inainte sa stabilesc cu ei o intalnire peste un an. Ultimul clean l-am prins la intoarcere, sub privirile morocanoase ale celor care se intorsesera in "golf" sa aplice la clean metodele de pescuit caras. Nu am asteptat sa vad daca se imbulzesc din nou in locul unde am prins eu. Ma asteptau 2 kilometri de mers printre araturi.