UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV DEPARTAMENTUL ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ INGINERIE ECONOMICĂ

Ioan LIHTEŢCHI

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ
Curs şi aplicaţii tehnice
(Modulul II)

2005

Modulul II

Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice

CUPRINS
(MODULUL II)
Obiective ....................................................................................................................... 64

7. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE ................................................ 65
7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE ............................ 65 7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct........... 65 7.1.2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentruun punct .............. 66 7.1.3. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă ......... 67 7.1.4. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă............ 68 7.2. METODA ROTAŢIEI ................................................................................ 69 7.2.1. Rotaţia de nivel pentru un punct ..................................................... 69 7.2.2. Rotaţia de front pentru un punct ..................................................... 70 7.2.3. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă.................................................... 70 7.2.4. Rotaţia de front pentru o dreaptă .................................................... 72 7.3. METODA RABATERII ............................................................................. 72 7.3.1. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie ...... 73 7.3.2. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie ........ 75 7.3.3. Rabaterea planelor proiectante....................................................... 77 7.3.4. Ridicarea din rabatere..................................................................... 79 7.4. APLICAŢII REZOLVATE ......................................................................... 80

8. POLIEDRE ........................................................................................................... 85
8.1. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE ................................................................... 85 8.1.1. Poliedre regulate ............................................................................. 85 8.1.2. Poliedre neregulate ......................................................................... 86 8.2. 8.3. 8.4. REPREZENTAREA POLIEDRELOR ...................................................... 87 SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE ....................................................... 88 8.3.1. Secţiuni plane în piramidă şi prismă ............................................... 88 DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR ......................................................... 91 8.4.1. Desfăşurarea prismei ...................................................................... 91 62

Cuprins modul II 8.4.2. Desfăşurarea piramidei ................................................................... 93 8.5. INTERSECŢIA POLIEDRELOR ............................................................... 96

9. CILINDRUL ŞI CONUL ..................................................................................... 99
9.1. 9.2. DEFINIŢII ................................................................................................. 99 SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU.............................................. 101 9.2.1. Secţiuni plane în conul circular drept ............................................ 100 9.2.2. Secţiuni plane în cilindrul circular drept ........................................ 102 9.3. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE .................. 103 9.3.1. Desfăşurarea conului .................................................................... 103 9.3.2. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept ............................. 104 9.3.3. Desfăşurarea cilindrului................................................................. 105 9.3.4. Intersecţia corpurilor cilindro-conice ............................................. 106

10. 11. 12.

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................... 110 REZUMAT .................................................................................................. 111 TESTE DE AUTOEVALUARE. APLICAŢII ....................................... 112

63

MODULUL II
OBIECTIVE
La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili: să înţeleagă tehnicile de lucru oferite de metodele Geometriei descriptive referitoare la elementele de bază ale geometriei: punct, dreaptă, plan; să utilizeze metoda schimbării planelor de proiecţie pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rotaţiei pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rabaterii planelor oarecare şi a planelor proiectante; să determine adevărata mărime a unor segmente de dreaptă, a unor figuri plane şi să determine distanţe şi unghiuri spaţiale în adevărată mărime prin utilizarea metodelor geometriei descriptive; să readucă figuri plane în plane date prin ridicare din rabatere; să cunoască ce sunt poliedrele regulate şi cum se reprezintă acestea; să cunoască ce sunt poliedrele neregulate şi cum se reprezintă acestea în epură; să realizeze secţiuni plane prin poliedre, în speţă prin prismă şi piramidă, şi să afle adevărata mărime a acestor secţiuni; să construiască desfăşuratele poliedrelor, în speţă desfăşuratele piramidei şi prismei; să rezolve intersecţii de poliedre, în speţă intersecţii dintre piramide, prisme; să cunoască, dintre corpurile de rotaţie, cilindrul şi conul, şi modul lor de reprezentare; să realizeze secţiuni plane în cilindru şi con; să desfăşoare suprafeţe cilindro-conice; să rezolve intersecţia dintre suprafeţe cilindro-conice.

64

7. Metodele geometriei descriptive

7.

METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

Se cunoaşte faptul că, dacă un element geometric spaţial (dreaptă, figură plană, unghi) se găseşte într-o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie, atunci una sau chiar două dintre proiecţiile sale reprezintă adevărata mărime a elementului respectiv. Astfel, lungimea unui segment de dreaptă orizontală poate fi măsurată în epură pe proiecţia sa orizontală, lungimea unui segment de dreaptă verticală poate fi măsurată în epură pe proiecţiile sale verticală şi laterală etc. De foarte multe ori însă, elementul geometric spaţial ocupă o poziţie oarecare faţă de planele de proiecţie proiectându-se deformat pe aceste plane. Dacă se doreşte, totuşi, aflarea mărimii reale a acestor elemente, sau aflarea unor distanţe, sau a unor unghiuri în adevărată mărime etc., acest lucru se poate realiza cu uşurinţă prin apelarea la o serie de tehnici speciale pe care le oferă Geometria descriptivă, tehnici numite „Metodele geometriei descriptive”. Acestea sunt: - metoda schimbării planelor de proiecţie; - metoda rotaţiei (cu cazul său particular - rabaterea) .

7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE
Metoda schimbării planelor de proiecţie presupune ca elementele geometrice spaţiale, considerate fixe, să fie aduse în poziţii particulare faţă de un nou sistem de referinţă obţinut prin schimbarea poziţiei planelor de proiecţie, dar cu păstrarea perpendicularităţii acestora.

7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct
Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig. 7.1). Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1]. Se obţine noul diedru de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1]. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie. Noua proiecţie orizontală a punctului A va fi a1, iar proiecţia verticală a’ rămâne neschimbată. Se constată că noua proiecţie orizontală a1 a punctului A are aceeaşi depărtare y, ca şi vechea sa proiecţie a. Se rabate planul [H1] până la suprapunerea peste [V]. În consecinţă, întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. 7.2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: - se construieşte epura punctului în sistemul iniţial; 65

2 7.1). Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură. Noua proiecţie verticală a punctului A va fi a1’. Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură.Modulul II Geometrie descriptivă.se trasează noua linie de pământ . Curs şi aplicaţii tehnice .axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). 7. Fig.se trasează noua linie de pământ . 7. ca şi vechea sa proiecţie a’. Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1].2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: . 7. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie.se construieşte epura punctului în sistemul iniţial. 7. obţinându-se astfel noua proiecţie orizontală a1 a punctului A. din a’ se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi depărtare y ca şi a proiecţiei a. întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig.1. . iar proiecţia orizontală a rămâne neschimbată.1 Fig. În consecinţă.axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). Se obţine noul diedru de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H]. Se constată că noua proiecţie verticală a1’ a punctului A are aceeaşi cotă z.2. 66 . Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig.

3. În noul sistem dreapta (D) devine o orizontală. dacă dreapta este o frontală). din a se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi cotă z ca şi a proiecţiei a’. Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie. de regulă. 7. 7. 7. verticală sau fronto-orizontală.1. Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1] care se plasează paralel cu dreapta (D).1. obţinându-se astfel noua proiecţie verticală a1’ a punctului Fig.4 7.1.3 Fig. 67 . situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig.6) se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B. dacă dreapta este o dreaptă oarecare. $ 7.5). Noua proiecţie orizontală a dreptei va fi (d1) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1 şi b1 ale punctelor A şi B. Se obţine noul sistem de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1]. Proiecţia verticală (d’) rămâne neschimbată.7. Metodele geometriei descriptive A. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte. pag 63) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig. 7. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (orizontală.

Curs şi aplicaţii tehnice Fig.6 7. dacă dreapta este o dreaptă oarecare. Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1]. Proiecţia orizontală (d) rămâne neschimbată. 68 .4. Se obţine noul sistem de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H]. sau dreaptă de capăt sau fronto-orizontală. 7. de regulă.8). Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B. În noul sistem dreapta (D) devine o frontală.2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului vertical de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte.5 Fig.1. dacă dreapta este o orizontală). pag 64) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. Noua proiecţie verticală a dreptei va fi (d1’) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1’ şi b1’ ale punctelor A şi B.7). La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig. $ 7. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (frontală. situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. 7. 7.Modulul II Geometrie descriptivă. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig. care se plasează paralel cu dreapta (D). 7. Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie.1. se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v.

cu un unghi α în jurul unei axe verticale (Z) până ocupă poziţia A1. METODA ROTAŢIEI Metoda rotaţiei constă în transformarea proiecţiilor unui element geometric spaţial prin rotirea acestuia în jurul unei axe. păstrând planele de proiecţie imobile. Rotaţia de nivel pentru un punct În fig.7. 7. 7.7 Fig. În fig. rotaţia de profil (utilizată mai rar) în jurul unei fronto-orizontale. în care caz se disting următoarele tipuri de rotaţii: rotaţia de nivel – în jurul unei axe verticale. Metodele geometriei descriptive Fig. 7. De regulă.1. 69 .9 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de nivel [N].10 este prezentată epura acestei rotaţii. Poziţia axei în jurul căreia se execută rotaţia elementului geometric spaţial se alege în funcţie de scopul urmărit: se poate alege o dreaptă oarecare sau o dreaptă particulară. Se constată că.2. în cazul acestei rotaţii proiecţia orizontală a a punctului A descrie un arc de cerc. se alege ca axă de rotaţie o dreaptă particulară.8 7. 7. rotaţia de front – în jurul unei axe de capăt. 7. iar proiecţia verticală a’ se deplasează pe urma verticală (Nv) a planului de nivel în care se efectuează rotaţia.2.

11 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de front [F].13 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei verticale (Z). 7. fiind astfel propriul său rotit. 7. 7. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe verticale (Z).10 7. care. şi. În fig. Se constată că. 7. Curs şi aplicaţii tehnice ω ω Fig. iar proiecţia orizontală a se deplasează pe urma orizontală (Fh) a planului de front în care se efectuează rotaţia. 7. îşi păstrează proiecţiile a şi a’ nemodificate. În fig.2. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o frontală. în acelaşi sens.2.9 Fig.12 este prezentată epura acestei rotaţii. Rotaţia de front pentru un punct În fig. să se poată determina în proiecţie verticală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu 70 . în acest fel. 7.3.2. cu un unghi α în jurul unei axe de capăt (Y) până ocupă poziţia A1. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Z) concurentă cu dreapta în punctul A.Modulul II Geometrie descriptivă. două puncte de pe dreaptă. în cazul acestei rotaţii proiecţia verticală a’ a punctului A descrie un arc de cerc. este necesar să se rotească cu acelaţi unghi α.

2.1 3 71 Fig.1 (pag. Rotaţia punctului B se face conform explicaţiilor de la § 7.12 Fig. 7. 7.7. În fig.14 se prezintă epura acestei rotaţii. 7. Metodele geometriei descriptive planul orizontal de proiecţie [H]. 7.14 . 67). 7.11 Fig. Fig.

în urma unei singure transformări. 68). Fig. Eficienţa rabaterii constă în aceea că. METODA RABATERII Metoda rabaterii constă în rotirea unui plan în jurul uneia din urmele sale până când acesta se suprapune peste unul din planele de proiecţie.15 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei de capăt (Y). 72 . poziţie în care figura respectivă apare în adevărată mărime. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Y) concurentă cu dreapta în punctul B. fiind astfel propriul său rotit. două puncte de pe dreaptă. 7. 7.15 Fig. care. în acelaşi sens.Modulul II Geometrie descriptivă. În fig. 7.16 7. să se poată determina în proiecţie orizontală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu planul vertical de proiecţie [V]. îşi păstrează proiecţiile b şi b’ nemodificate.3. Rabaterea unui plan se mai poate efectua şi pe un plan paralel cu unul din planele de proiecţie.16 se prezintă epura acestei rotaţii. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o orizontală. în acest fel. Curs şi aplicaţii tehnice 7.2. Rotaţia de front pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe de capăt (Y).1 (pag.2. o figură plană poate ajunge într-un plan de proiecţie sau într-un plan paralel cu un plan de proiecţie.4. 7. Rotaţia punctului A se face conform explicaţiilor de la § 7. şi. este necesar să se rotească cu acelaşi unghi α. În fig.

pornind de la imaginea rabătută.17 Pentru determinarea poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului în epură.3. se pot construi proiecţiile. 7. Metodele geometriei descriptive Rabaterea este utilizată cu predilecţie la rezolvarea a numeroase probleme metrice. 7. Se consideră punctul V(v. Fig.7. Urma (Ph) rămâne nemodificată. se poate proceda în următoarele moduri: 73 .v’) aparţinând urmei verticale (Pv) a planului. care reprezintă axa de rabatere. în epură. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie Fie planul [P] oarecare (fig. rotirea lui având loc în jurul urmei sale orizontale (Ph).1. 7. ale oricărei figuri plane situate în plane oarecare sau particulare. la aflarea adevăratei mărimi a unor figuri plane etc.17) care se rabate pe planul orizontal de proiecţie [H]. De asemenea. Acest punct se roteşte într-un plan [Q] perpendicular pe urma (Ph) descriind arcul de cerc de rază Iωv’I cu centrul în ω până când ajunge în planul orizontal de proiecţie [H] în poziţia V0.

7. În epură (fig. 7. fig. rabaterii Fig.19 Rabaterea pe planul orizontal de proiecţie [H] a unui punct M situat într-un plan oarecare [P] (fig.17).19) odată cu punctul V s-a efectuat şi rabaterea orizontalei (O) a planului. 7.18 şi fig.epură) se poate obţine prin rabaterea urmei verticale (Pv) şi a orizontalei (O) care conţine acest punct.19) se măsoară Ivv’I şi se transpune pe paralela din v la (Ph). 7. 7. Curs şi aplicaţii tehnice a) Se construieşte arcul de cerc de rază IPx v’I şi perpendiculara din v pe (Ph) (fig. Se observă că după rabatere orizontala îşi păstrează paralelismul cu urma (Ph) a planului ((O0) II (Ph)). Se construieşte arcul de cerc de rază Iωv1’I. 7. fig. Se consideră orizontala (O) a planului [P] şi punctul M aparţinând acestei orizontale. Triunghiul dreptunghic Mmω se rabate în jurul catetei ImωI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H] .Modulul II Geometrie descriptivă. În ambele epure (fig. punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0. la intersecţia cu perpendiculara din v rezultă punctul V0 rabătutul lui V. deci până ajunge în poziţia ωvv1’.18 Fig. punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0. 7. b) Punctul V se rabate prin intermediul triunghiului dreptunghic ωvv’ (v. Se rabate acest triunghi în jurul catetei IωvI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H].20 – reprezentare spaţială. 7. Această construcţie rezultă în urma triunghiului dreptunghic Px ωv’ (v. fig. şi. 7. La intersecţia arcului cu perpendiculara se obţine punctul V0 rabătutul lui V. 7. 7. 7.21) se 74 . O altă metodă prin care se poate face rabaterea directă a punctului M este aşa numita metodă a triunghiului de poziţie (fig.21 . În epură (fig.20).18).17).

b) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic ωh’h1 (fig. §7. 7.3. pag. 7. În cele ce urmează sunt prezentate următoarele epure: a) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic Pxhh’ (fig. 71). Se construieşte arcul de cerc de rază Iω m1’I (ipotenuza triunghiului de poziţie) care întâlneşte perpendiculara din m în punctul M0. Fig. Metodele geometriei descriptive măsoară din proiecţia m pe proiecţia orizontală (o) a orizontalei cota punctului M. h’) şi triunghiul de poziţie al unui punct M. La acest tip de rabatere se utilizează.3.1. Rezultă m1’. 7. punct situat pe această frontală. ca elemente de referinţă o frontală (F) a planului cu urma sa H(h. pentru exemplificare.20 Fig.2.23). 7. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie [V] Rabaterea unui plan oarecare [P] în jurul urmei sale verticale (Pv) pe planul vertical de proiecţie [V] se face conform aceloraşi principii ca şi rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (v.22). care reprezintă tocmai poziţia rabătută a punctului M din plan. 75 .21 7.7.

23 Fig.25 . 7. care conţine dreapta oarecare (D) şi punctul A pe dreaptă. 7. punctul M aparţinând frontalei (F) a planului. În epura din fig.22 Fig. Curs şi aplicaţii tehnice c) Rabaterea punctului M prin intermediul triunghiului de poziţie mm1’ω (fig. Fig. 7. 7.Modulul II Geometrie descriptivă. în jurul urmei verticale (Pv). 7.24 76 Fig. 7.24).24 se prezintă rabaterea unui plan oarecare [P].

B.26 Fig. Axa de rabatere este urma (Ph). după rabatere. după rabatere punctele A0. după rabatere. C0 se vor situa pe aceste drepte rabătute.3. 7. Urma verticală (Pv). 7. 77 . paralele în poziţie rabătută cu (Ph0) sau perpendiculare pe (Pv). rămâne perpendiculară pe (Ph). rămâne perpendiculară pe (Pv). 7. Urma orizontală (Ph). deci (Pv0) se va suprapune peste axa (Ox). 7.3. Dacă se consideră că punctele A. C aparţin unor drepte de capăt ale planului.26 şi în epură în fig. 7. B0.27.28 şi în epură în fig. 7. Fig.7. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. Metodele geometriei descriptive 7. Axa de rabatere este urma (Pv). Rabaterea planelor proiectante La rabaterea planelor proiectante construcţiile în epură se simplifică datorită faptului că urmele acestor plane sunt perpendiculare între ele.27 • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig.29. • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0.

Modulul II Geometrie descriptivă.31 .30 şi în epură în fig. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. 7.29 • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig. 7. Axa de rabatere este urma (Ph).30 78 Fig. Fig.31. 7. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. după rabatere (Pv0). 7. Urma verticală (Pv). 7. rămâne perpendiculară pe (Ph).28 Fig. 7.

32 şi în epură în fig. În fig. Urma orizontală (Ph). iar axa mică frontala (AE). 7. C0 pe drepte orizontale ale planului.33. Fie ∆A0B0C0 oarecare dat în poziţie rabătută în planul orizontal de proiecţie [H] şi planul [P] oarecare în care trebuie ridicat acest triunghi (fig. 7. 7.7. se determină mai întâi poziţia rabătută (Pv0) a urmei verticale (Pv). Planul [P] fiind un plan proiectant proiecţia orizontală a cercului ridicat în plan va fi o elipsă cu axa mare dreapta de capăt (CG) egală cu diametrul cercului. 7. B0. 7. Planul [P] fiind date prin urme. Prin ridicarea din rabatere o figură plană existentă sau construită în planul rabaterii poate fi readusă în planul care a fost rabătut. 7.32 Fig.35 se prezintă epura ridicării din rabatere a unui cerc într-un plan de capăt. Ridicarea din rabatere Ridicarea din rabatere este operaţia inversă rabaterii. rabaterea fiind făcută pe planul orizontal de proiecţie). punctele A0. operaţiile fiind făcute în sens invers celor studiate în cadrul rabaterii planului oarecare (în acest exemplu.4.34). Fig. Se vor plasa. se suprapune peste axa (Ox). Axa de rabatere este urma (Pv).33 7. în continuare. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0.3. care se ridică din rabatere. după rabatere (Ph0). spre exemplu. 79 . Metodele geometriei descriptive • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig.

Rezolvare: se consideră cele două conducte ca fiind două drepte concurente. 7. APLICAŢII REZOLVATE 1. elementele cerute se pot măsura cu uşurinţă prin aflarea adevăratei soluţii: a) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. 7.37). 7. Se propun două . Se dau cele două proiecţii (vederea din faţă şi vederea de sus) ale unei conducte cu dimensiunile stabilite în funcţie de traseul pe care-l parcurge la locul de montaj (fig. 7.34 Fig.36 80 mărimi a triunghiului pe care-l formează aceste drepte în spaţiu. 7. Plasînd aceste drepte în epură. unghiul pe care-l fac între ele şi distanţa dintre capetele acesteia.4. iar cele două vederi tocmai proiecţiile lor verticală şi orizontală. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. Se transformă mai întâi planul triunghiului Fig. Se cere să se determine lungimea celor două părţi ale conductei (implicit lungimea totală).Modulul II Geometrie descriptivă.36).35 7.

în acest exemplu dreapta (AB) s-a transformat într-o orizontală prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin punctul A. astfel. Fig. Dreapta (AC) s-a transformat într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin A. Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie verticală (IACI = Ia’c1’I). s-a construit separat triunghiul ABC luând în compas aceste mărimi (fig. Prin a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie se transformă triunghiul într-un plan de nivel (se ia (O2x2) II (a1’b1’)). În continuare. prin alegerea noii linii de pământ (O1x1) perpendiculară pe orizontala (BC).38).37 b) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda rotaţiei (fig. Măsurând aceste segmente în epură. Dreapta (BC) fiind o orizontală. adevărata ei mărime este proiecţia sa orizontală (IABI = IabI). 7. situaţie în care adevărata mărime a triunghiului se va regăsi în noua proiecţie orizontală a 2 b 2 c2 .39). Rezultă. Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie orizontală (IBCI = IbcI). 7. Metodele geometriei descriptive ABC într-un plan de capăt printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. şi unghiul dintre laturile IABI şi IBCI.7. 81 . 7.

7.38 Fig. Se consideră peretele lateral plasat într-un plan construcţiei. Se cere realizarea construcţiei din tablă din fig. Atât cilindrul cât şi pereţii carcasei sunt realizaţi din tablă de o anumită grosime. 7.41 se prezintă epura Fig. celorlalte determinarea curbei de intersecţie a vertical [P] care se rabate în jurul urmei sale verticale (Pv) peste planul vertical de proiecţie 82 .Modulul II Geometrie descriptivă.39 2. 7. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. Construcţia se obţine prin sudarea elementelor între ele. cu suprafaţa determinarea presupune cilindrică. Confecţionarea pereţilor laterali. dispuşi simetric faţă de planul median al acestora precum şi dimensiuni. după realizarea pereţilor laterali. 7. Dimensiunile sunt date în cm.40 acestei rezolvări. În fig. Rezolvare: realizarea cilindrului şi a pereţilor superior şi inferior se face cu uşurinţă. pe baza unor elemente de geometrie plană. 7.40.

50. care ajunge în poziţia M1. precum şi celelalte dimensiuni. Fig.45) exterior dreptei. Segmentul (M1N) se transformă. Se construieşte perpendiculara IM1NI pe orizontala IA1BI.41 3. 7. într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin N.40) şi punctul M(40. în continuare. în jurul aceleiaşi axe.5.42): se transformă dreapta IABI într-o orizontală IA1BI prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin B.10. 7. 7. în acelaşi sens. Rezolvare (fig. se roteşte şi punctul M.5) şi B(60. Cu acelaşi unghi α. Proiecţia verticală In’m2’I reprezintă adevărata mărime a perpendicularei din M pe dreapta IABI (In’m2’I=IMNI). Se consideră segmentul de dreaptă IABI cu A(20. 42 83 . Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la segmentul IABI prin metoda rotaţiei. După rabatere rezultă forma exactă a curbei de decupare a peretelui lateral (un arc de elipsă).7. Metodele geometriei descriptive [V]. Fig.

Indicaţie (fig. iar axa mică pe d. circumscris unui cerc cu centrul în Ω( 38. Să se construiască proiecţiile hexagonului regulat [ABCDEF]. având urma verticală înclinată cu 45° spre dreapta şi urma orizontală înclinată cu 37° spre dreapta. În plan orizontal axa mare a elipsei este pe orizontala planului ce trece prin Ω. Fig.43 84 . În plan vertical elipsa are axa mare situată pe o frontală a planului. iar axa mică pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie.c. Vârfurile hexagonului sunt situate pe orizontale ale planului care se ridică din rabatere. faţă de planul [H]. Proiecţiile cercului înscris în hexagon sunt elipse. Curs şi aplicaţii tehnice 3.m.24.Modulul II Geometrie descriptivă.0). zω) şi raza R=22 mm conţinut în planul [P] dat prin Px(100.0.m. 7.43): în planul [P] rabătut în planul orizontal de proiecţie odată cu orizontala planului care conţine punctul Ω . 7. se construieşte hexagonul regulat [A0B0C0D0E0F0] circumscris cercului de rază 22.p.

8. 8.1). 8.4) şi icosaedrul regulat (fig. cubul (fig.1. Fig. vârfurile sunt unghiuri solide regulate egale. POLIEDRE 8. Feţele sale sunt poligoane cu un anumit număr de laturi.8.2 Fig. sunt inscriptibile în sferă.5 La aceste poliedre Euler a stabilit următoarea relaţie între numărul de vârfuri (V) muchii (M) şi feţe (F): V – M + F = 2. Un vârf este un punct comun pentru cel puţin trei muchii ale unui poliedru. octaedrul regulat (fig. În tabelul 8.4 Fig.2). 8. 8. Poliedrele mai pot fi clasificate în poliedre regulate şi poliedre neregulate. Mai multe muchii ale unui poliedru sunt concurente întrun punct numit vârf. 8. Există cinci poliedre regulate: tetraedrul regulat (fig.1 sunt prezentate toate aceste elemente pentru fiecare din aceste poliedre. 8. 8. dodecaedrul regulat (fig. cât şi circumscribile sferei. Poliedre regulate Poliedrele regulate sunt poliedrele care au următoarele proprietăţi: toate feţele sunt poligoane regulate egale. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE Un poliedru este un corp geometric mărginit de feţe plane.1 Fig.1.5).3 Fig.1. Laturile poligoanelor constituie şi muchiile poliedrului şi rezultă din intersecţia a două feţe alăturate.3). 87 . poliedre concave la care unele din feţe taie poliedrul. 8. 8. Poliedre 8. După modul cum sunt dispuse feţele unui poliedru acestea se clasifică în: poliedre convexe la care nici unul din planele feţelor nu taie poliedrul. 8.

1. 8. 8. rezultate din intersecţia feţelor laterale. Poliedre neregulate Poliedrele care nu respectă proprietăţile enumerate la § 8.6 se prezintă construcţia unui tetraedru regulat aşezat cu una din feţe în planul orizontal de proiecţie într-o poziţie oarecare şi având cunoscută lungimea muchiei l. Pentru construcţia proiecţiei verticale este necesară cunoaşterea cotei proiecţiei s’. În epură se ia în compas proiecţia IcaI (lungimea l a laturii – ipotenuza) şi la intersecţia acestui arc de cerc cu perpendiculara ridicată din s= i pe IciI se obţine poziţia rabătuta S0 a vârfului S. 8. 8. Dintre poliedrele neregulate frecvent întâlnite în alcătuirea formelor constructiv-tehnologice din domeniul construcţiei de maşini sunt prisma şi piramida. Curs şi aplicaţii tehnice Tabelul 8. Fig.8 88 . La intersecţia înălţimilor se găseşte proiecţia orizontală s a celui de-al treilea vârf. În acest scop se construieşte triunghiul de poziţie al punctului S.7) este poliedrul ale cărui muchii. Se construieşte proiecţia orizontală a tetraedrului. Prisma (fig. Se rabate triunghiul dreptunghic din spaţiu SIC pe planul orizontal de proiecţie [H] în jurul catetei Fig.1. respectiv triunghiul echilateral abc de latură l. 8.1 (pentru poliedre regulate) se numesc poliedre neregulate. Se măsoară IS0iI cota zS a punctului S şi se transpune în proiecţie verticală.1 Nr.7 Fig. 8.Modulul II Geometrie descriptivă. 1 2 3 4 5 Denumire Tetraedrul regulat Cubul (hexaedrul) Octaedrul regulat Dodecaedrul regulat Icosaedrul regulat Vârfuri (V) 4 8 6 20 12 Muchii (M) 6 12 12 30 30 Feţe (F) 4 6 8 12 20 În fig.6 ICII.2.

iar bazele sunt egale între ele şi paralele. Poliedre sunt parelele între ele.2. Dacă muchiile sunt perpendiculare pe planul bazei. Feţele laterale ale piramidei sunt triunghiuri. 8. 8. iar baza este un poligon.9 se prezintă spaţial modul de obţinere a proiecţiilor unei piramide.9 Fig. 89 . De regulă. se prezintă unul dintre criterii. prisma se numeşte prismă dreaptă. Fig. iar dacă muchiile sunt înclinate faţă de planul bazei. în proiecţiile corespunzătoare. 8. se reprezintă cu linie întreruptă. criteriu care poate fi utilizat cu succes în orice situaţie în care se cere determinarea vizibilităţii muchiilor unui poliedru (v. Dacă vârful piramidei se proiectează în centrul bazei piramida este dreaptă. 8. 8. REPREZENTAREA POLIEDRELOR Reprezentarea unui poliedru în epură se reduce la reprezentarea muchiilor acestuia (drepte) în proiecţiile corespunzătoare. prisma se numeşte prismă oblică. în caz contrar este oblică. în continuare. iar în fig.10). Piramida (fig.10 epura acestei reprezentări. 8.8. fig. În fig.8) este poliedrul ale cărui muchii laterale sunt concurente într-un punct numit vârf. muchiile acoperite.10 Pentru determinarea vizibilităţii muchiilor în epură există mai multe criterii. 8. Pentru simplificare.

se analizează vizibilitatea în epură pentru piramida prezentată în fig. 8. Secţiuni plane în piramidă şi prismă a. SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE Prin secţionarea unui poliedru cu un plan se obţine un poligon.12 şi în epură în fig. 8. 8. Se consideră piramida dreaptă [SABCDEF] cu baza un hexagon regulat [ABCDEF] ⊂ [H] şi planul de capăt [P]. Se pleacă de la constatarea că un punct aparţine unei feţe a aunui poliedru dacă aparţine unei drepte a acestei feţe. rezultă că în proiecţie verticală faţa SBC căreia îi aparţine M1 se situează deasupra feţei SAB.prin determinarea laturilor acestuia. vîrfuri care rezultă din intersecţia muchiilor poliedrului cu planul de secţiune.13. iar pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală se compară depărtările unor puncte ale poliedrului.10.3.prin determinarea vârfurilor acestuia.11 ale punctelor M1 şi M2 situate pe feţele SAB şi SBC de pe dreptele ISR1I şi ISR2I aparţinând acestor feţe. În proiecţie orizontală M1 având depărtarea mai mare decât M2.3. Se pot analiza dreptele ISP1I şi ISP2I şi cotele punctelor N1 şi N2 de pe aceste drepte. 8. deci muchia ISAI este acoperită în proiecţie verticală. 90 .1. . Astfel. se iau m1’=m2’ proiecţiile verticale confundate Fig. Se urmăreşte acelaşi raţionament pentru stabilirea vizibilităţii în proiecţie orizontală. 8. Curs şi aplicaţii tehnice La determinarea vizibilităţii în proiecţie orizontală se compară cotele diferitelor puncte ale poliedrului. 8.Modulul II Geometrie descriptivă. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o piramidă dreaptă este prezentată spaţial în fig. laturi care rezultă din intersectarea feţelor poliedrului cu planul de secţiune. Spre exemplificare. Poligonul de secţiune se poate construi în două moduri: .

iar restul proiecţiilor piramidei (partea care Fig. În epura din fig. respectiv ISBI cu planul [P]. Pentru determinarea vârfurilor poligonului de secţiune se construiesc prin muchiile prismei plane de 91 . 8. Pentru o mai bună lizibilitate s-au figurat cu Fig. 8.cu linie întreruptă.12 cuprinde vârful) . 8. 8. Pentru găsirea punctelor de intersecţie M şi T ale muchiilor ISEI. Poliedre Poligonul de secţiune se determină prin găsirea vârfurilor acestuia la intersecţia muchiilor cu planul de secţiune. Secţiunea cu un plan oarecare printr-o piramidă înclinată este prezentată în epură în fig.8.14. Se consideră piramida triunghiulară oblică [SABC] cu baza [ABC] în planul [H]. linie continuă proiecţiile trunchiului de piramidă rezultat.13 s-a determinat şi adevărata mărime a secţiunii prin rabaterea planului de secţiune [P] odată cu poligonul de secţiune pe planul orizontal de proiecţie.13 b. a fost necesară construirea proiecţiei laterale a piramidei.

Modulul II Geometrie descriptivă. Pe liniile de ordine trasate din aceste puncte se determină şi proiecţia verticală a poligonului de secţiune. 8.15. Fig. La intersecţia proiecţiilor orizontale ale dreptelor de intersecţie cu proiecţiile orizonatale ale muchiilor se găsesc vîrfurile poligonului de secţiune în proiecţie orizontală. Dacă se doreşte aflarea adevăratei mărimi a acestui poligon se poate face o rabatere a planului [P] pe unul din planele de proiecţie. În proiecţie verticală poligonul de secţiune [1’2’3’4’5’] se proiectează cu deformare totală după urma verticală a planului.14 92 Fig. se obţine proiecţia orizontalăa secţiunii [12345]. 8. la intersecţia cu proiecţia orizontală a muchiilor. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o prismă înclinată este prezentată în epură în fig. 8. Aflarea mărimii reale a muchiilor se poate face cel mai comod prin metoda rotaţiei. Curs şi aplicaţii tehnice capăt şi se determină dreptele de intersecţie ale acestora cu planul [P].15 . Pe liniile de ordine corespunzătoate. c.

Feţele laterale ale acestei prisme sunt dreptunghiuri ale căror laturi sunt muchiile prismei. după desfăşurare. b). . DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR Prin desfăşurarea unui poliedru se înţelege aducerea tuturor feţelor poliedrului pe un singur plan. Dacă pe faţa [ABA1B1] se trasează o dreaptă IEFI.1. . laturile poligonului de bază sunt perpendiculare pe muchiile laterale ale prismei. se transformă într-o linie dreaptă. Pentru realizarea desfăşuratei este necesară cunoaşterea mărimii reale a muchiilor şi a distanţelor dintre ele. 8.unghiurile dintre muchii ca şi unghiurile pe care le fac muchiile cu laturile unei linii poligonale trasate pe o faţă a poliedrului se conservă. Desfăşurarea prismei Desfăşurarea prismei presupune construirea în adevărată mărime a patrulaterelor feţelor laterale şi alăturarea lor după succesiunea laturilor poligonului bazei.o dreaptă de pe suprafaţa unui poliedru.4.16. 93 . Figura rezultată în urma acestei operaţii se numeşte desfăşurată. a Fig.4. iar unghiurile α şi β se menţin şi în desfăşurare (fig. se menţine pe desfăşurată şi se numeşte transformată. Muchiile laterale fiind paralele. Se consideră prisma dreaptă [ABCA1B1C1] (fig. 8. ele rămân paralele şi pe desfăşurată.8. În consecinţă poligonul de bază.16 În concluzie se poate spune că: b . Dreptele paralele pe desfăşurată rămân tot paralele. 8.o secţiune dreaptă făcută într-o prismă se transformă prin desfăşurarea prismei într-o linie dreaptă. 8. a). Poliedre 8. atunci după desfăşurare IEFI = IE0F0I.16. În acest caz prisma fiind dreaptă.

Urmele planului de Fig. axă pe care se vor măsura distanţele dintre muchii. Curs şi aplicaţii tehnice Faptul că o secţiune dreaptă printr-o prismă are transformata prin desfăşurare o linie dreaptă. 8.17 se prezintă obţinerea secţiunii drepte (necesară obţinerii transformatei pentru desfăşurare) printr-o prismă oblică cu baza situată în planul [H]. conduce la utilizarea acestei linii ca axă de referinţă la construirea desfăşuratei. În fig.Modulul II Geometrie descriptivă.17 94 . 8.

Adevărata mărime a figurii de intersecţie [m0n0p0] s-a obţinut prin rabaterea acestui plan din noul sistem de proiecţie în jurul urmei orizontale.18). lungimile reale ale muchiilor măsurate pe noua proiecţie verticală din epura din fig. pornind din aceste puncte. respectiv duse pe transformata acestuia. Desfăşurarea piramidei Desfăşurarea piramidei presupune construirea în adevărată mărime a bazei şi a muchiilor laterale. Spre exemplu IM0A0I = Im1’a1’I şi IM0D0I = Fig. P0. un plan de capăt ((Ph) ⊥ (O1x1)).18 Im1’d1’I.4. În această nouă poziţie muchiile devin frontale.17. În final se adaugă şi triunghiurile celor două baze. M0 se transpun. Noua proiecţie verticală a secţiunii [m1’n1’p1’] apare cu deformare totală. muchii care definesc triunghiurile feţelor laterale. 8. 8. laturile poligonului de secţiune. perpendicularele această dreaptă în punctele M0. Poliedre secţiune se aleg perpendiculare pe muchii. de o parte şi de alta a liniei. Adevărata mărime a 95 . pentru realizarea desfăşuratei prismei (fig. 8. S-au obţinut proiecţiile [mnp] şi [m’n’p’] ale figurii de intersecţie. se transpun pe o linie dreaptă Pe M0N0P0M0. iar urma sa verticală rămâne perpendiculară pe muchii. în acest caz ale triunghiului [m0n0p0]. după această transformare.2. Pentru obţinerea proiecţiilor figurii de intersecţie dintre prismă şi planul [P] s-au intersectat muchiile prismei cu acest plan. Pentru aflarea adevăratei mărimi ale muchiilor s-a apelat la o schimbare de plan vertical de proiecţie (s-a luat (O1x1) II IadI). situaţie în care planul secţinii este. Conform constatărilor de la începutul paragrafului.8. 8. deci apar în adevărată mărime în noua proiecţie verticală (IADI = Ia1’d1’I). luând prin muchiile prismei ca plane ajutătoare trei plane verticale. N0.

19 În fig. chiar fară rabaterea planului de capăt. În prezintă piramide fig. Fig. Fig. Cu centrul în S se construieşte arcul de cerc de rază ISBI = Isb1I.Modulul II Geometrie descriptivă. iar lungimea muchiilor prin metoda rotaţiei. Adevărata mărime a bazei s-a obţinut prin rabaterea orizontal Lungimea planului de de capăt al bazei pe planul proiecţie.20 96 . 8. reală a muchiilor s-a obţinut prin rotaţia muchilor în jurul unui ax de capăt ce trece prin S şi transformarea lor în frontale. 8. că din desfăşurată rezultă şi adevărata mărime a bazei [ABC].20 se prezintă epura desfăşurării acestei piramide. Se remarcă. 8. în acest caz. Celelalte trei feţe se construiesc în mod asemănător. La intersecţia celor două arce rezultă punctul B.19 se unei cu epura oarecare baza un triunghi ABC situată într-un plan de capăt. Dintr-un punct oarecare S corespunzînd vârfului piramidei se trasează dreapta ISAI = =Isa1I. 8. Cu centrul în A se construieşte arcul de cerc cu raza IABI = IA0B0I. Curs şi aplicaţii tehnice bazei se obţine cel mai comod prin metoda rabaterii.

Adevărata mărime a secţiunii s-a determinat prin rabatere. 8. iar lungimea muchiilor prin rotaţie. 8. Poliedre În fig. Desfăşurarea s-a făcut în stea de o parte şi de alta a pătratului bazei.21 se prezintă epura desfăşuratei unui trunchi de piramidă dreaptă secţionată cu un plan de capăt.8. Fig.21 97 .

Planele auxiliare de secţiune se vor construi prin muchiile celor două corpuri. 8. INTERSECŢIA POLIEDRELOR Intersecţiile de poliedre apar frecvent în alcătuirea obiectelor complexe sau semicomplexe. .Modulul II Geometrie descriptivă. iar linia de intersecţie va fi un singur contur poligonal. 8. Curs şi aplicaţii tehnice 8.la intersecţia a două piramide planele se vor construi prin vârfurile celor două corpuri.la intersecţia unei prisme cu o piramidă planele se vor lua paralele cu muchiile prismei şi prin vârful piramidei. stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie.la intersecţia a două prisme. atunci când unul din corpuri pătrunde complet în celălalt. Fig. 8. 98 .22). Rezolvarea intersecţiei presupune parcurgerea următoarelor etape: determinarea direcţiei planelor auxiliare de secţiune şi stabilirea planelor utile. În exemplele prezentate în continuare se va utiliza metoda determinării prin puncte. 8.5. Ca atare este necesară reprezentarea grafică a acestor linii de intersecţie pe desenele plane ale acestor obiecte. determinarea vizibilităţii. iar direcţia lor se va stabili după cum urmează: . care constă în intersectarea muchiilor unui poliedru cu feţele celuilalt poliedru. planele se vor lua paralele cu muchiile ambelor corpuri. determinarea punctelor de intersecţie.22 Fig. iar ruperea (fig. În funcţie de modul în care se intersectează aceste corpuri geometrice se deosebesc două cazuri: pătrunderea (fig. muchii netăiate de celălalt.23). .23 Poligonul sau poligoanele de intersecţie dintre două poliedre se pot determina prin puncte sau prin laturi. atunci când ambele corpuri rămân cu un număr oarecare de linia de intersecţie va fi alcătuită din două contururi poligonale distincte.

Fig. 3.25 99 . Poliedre Se consideră două prisme drepte cu bazele pătrate care se intersectează ca în fig. în epură (fig. S-au notat cu v feţele vizibile şi cu i feţele invizibile. Aceste drepte se intersectează cu muchiile prismei fronto-orizontale în punctele M2. M2 şi M1. B şi D. BN. DQ. P4. 4. Prin unirea acestor puncte rezultă poligoanele de intersecţie a celor două corpuri.24. 8. Pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală. BQ. cealaltă este perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L] şi o străpunge pe prima.24 verticale care pleacă din punctele 1. Aceste plane intersectează prisma verticală după dreptele Fig.25). în partea dreaptă jos. Vizibilitatea liniei de intersecţie se face după regula: v+v=v.8. Pentru rezolvarea intersecţiei. Una din prisme este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H].25. 2. 8. DN. se iau plane auxiliare de front prin muchiile prismei fronto-orizontale. 8. P3. în fig. 8. 8. este prezentată diagrama desfăşuratelor convenţionale ale celor două prisme. v+i=i şi i+i=i.

8. 8. Pentru rezolvarea intersecţiei s-au luat prin muchiile piramidei (vârful piramidei) şi prin muchiile prismei plane fronto-orizontale (perpendiculare pe planul lateral de proiecţie [L]). 8.28 .28).26 Fig. 8.27 100 Fig. Curs şi aplicaţii tehnice În fig.26 se prezintă epura intersecţiei dintre o piramidă dreaptă cu baza un pătrat situată în planul [H] şi o prismă dreaptă perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L].Modulul II Geometrie descriptivă. în fig. Ordinea de unire a punctelor şi vizibilitatea liniei de intersecţie s-au determinat prin diagramele desfăşuratelor convenţionale (pentru proiecţia verticală proiecţia orizontală în fig. 8.27 şi pentru Fig. 8.

3 101 Fig.2). 9. Fig. Cilindrul circular drept este generat de o dreaptă care se roteşte în jurul unei axe paralele cu acesta (fig. 9. 9. CILINDRUL ŞI CONUL Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă. numită generatoare. DEFINIŢII (fig.4 . 9. 9. Cilindrul şi conul 9.1 Fig. 9. Conul circular drept este generat de o dreaptă ce se roteşte în jurul unei axe cu care este concurentă (fig. 9. care se deplasează paralel cu o direcţie dată şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare Cilindrul este corpul mărginit de o suprafaţă cilindrică şi două plane paralele. Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă.9.2 Fig.1). 9. Conul este corpul mărginit de o suprafaţă conică şi un plan. numită generatoare.4). 9. care trece printr-un punct fix numit vârf şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare (fig.1.2).

9.5. SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU 9. a b c Fig.5). Pentru a afla axa mică a elipsei de secţiune se utilizează un plan de nivel [N] care trece prin punctul O1(o1. elipsă (fig. e). Proiecţia Ia1b1I a acestui segment pe planul orizontal de proiecţie este axa mare a elipsei de secţiune. c). La intersecţia 102 . 9.2. 9. Conform teoremei lui Dandelin. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. nu taie conul.Modulul II Geometrie descriptivă. iar planul [P] după dreapta (G1H1). 9.5.5. hiperbolă (fig. 9. secţiunea rezultată este o elipsă. triunghi isoscel (fig. d). 9. b). a). Secţiuni plane în conul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în conul circular drept poate fi: cerc (fig. 9.1.5. Axa mică a elipsei de secţiune are proiecţia orizontală perpendiculară pe proiecţia orizontală a axei mari la mijlocul acestuia O1.o1’) şi secţionează conul după după cercul de rază mn. Curs şi aplicaţii tehnice 9. Proiecţia verticală a secţiunii este segmentul Ia1’b1’I situat pe urma (Pv) a planului de secţiune.5. parabolă (fig.2. dacă planul dus prin vârful conului. paralel cu planul dat. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H].5 d e a) Secţiunea eliptică în con (fig.

9.7).6 Fig. Când planul de secţiune ocupă o poziţie oarecare. secţiunea rezultată este o parabolă. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. 9. Fig. care se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P]. 9.7 b) Secţiunea parabolică în con (fig. Punctele C şi J sunt punctele de intersecţie ale planului cu conturul bazei. c) Secţiunea hiperbolică în con. Punctul M este punctul de intersecţie cu generatoarea de contur aparent ISBI. Proiecţia verticală a secţiunii este confundată cu urma (Pv) a planului de secţiune. Conform teoremei lui Dandelin. la fel ca în epurele precedente. diferită de cele analizate anterior. dacă planul dus prin vârful conului. 103 .9. este tangent generatoarei conului. paralel cu planul [P]. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. secţiunea este o hiperbolă. Cilindrul şi conul proiecţiei orizontale a acestei drepte cu cercul de secţiune rezultă punctele G1 şi H1 care determină axa mică a elipsei. Proiecţia orizontală a parabolei se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P].

11 104 .2. 9. Pentru construirea proiecţiei laterale precum şi la aflarea adevăratei mărimi s-au luat mai multe generatoare ale cilindruluii care s-au intersectat cu planul dat.2. Adevărata mărime a elipsei s-a obţinut prin rabatrea planului în jurul urmei (Ph). 9. 9.11). Se consideră un cilindru circular drept care este secţionat de planul de capăt [P].10). 9. Elipsa de secţiune se proiectează în planul vertical de proiecţie deformată total. 9.8). Curs şi aplicaţii tehnice 9. Secţiuni plane în cilindrul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în cilindrul circular drept poate fi cerc (fig. deci confundată cu urma verticală a planului. iar în plan orizontal se suprapune peste cercul de bază.9). 9. dreptunghi (fig. 9. elipsă (fig. Fig.Modulul II Geometrie descriptivă. 9. Fig.10 a) Secţiunea eliptică în cilindru (fig.8 Fig.9 Fig.

S-a desfăşurat piramida prin construirea triunghiuriloir faţelor laterale (fig.3. Ca urmare.1. Pentru desfăşurarea conului se consideră piramida cu baza un octogon regulat înscris în cercul de bază al conului. Fig. Punctele de inflexiune M şi N ale transformatei bazei corespund punctelor în care planele tangente la bază. 9. sunt perpendiculare pe planul bazei. ce conţin vârful conului.12 105 . Adevărata mărime a muchiilor laterale ale acestei piramide s-a determinat prin rotirea acestora şi transformarea lor în frontale.3. Desfăşurarea conului Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Desfăşurarea unui con sau a unui cilindru este limita desfăşurării unei piramide înscrise în con sau a unei prisme înscrise în cilindru şi la care numărul de feţe creşte în mod nedefinit.9. unghiul dintre două muchii laterale ale piramidei înscrise sau distanţa dintre două muchii laterale ale prismei tind la zero. 9. 9. Cilindrul şi conul 9.13). 9.12).

sunt transpuse pe transformatele generatoarelor corespunzătoare. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig. 13). 9. Se unesc punctele astfel obţinute şim se obţine transformata elipsei de secţiune. Punctele de inflexiune căutate sunt M1 şi M2. Rotaţia lor se face în jurul unei axe verticale ce trece prin S şi se aduc suprapuse peste generatoarea IS1I. după care. Pentru determinarea punctelor de inflexiune ale transformatei se construieşte perpendiculara din S pe planul [P] şi urma orizontală notată cu R a acestei perpendiculare (conform teoremei Olivier). sunt tangentele la cercul de bază duse prin r. Desfăşurata conului circular drept este un sector circular de rază egală cu generatoarea având unghiul la centru α = 360°R/G (R – raza cercului de bază. Pentru trasarea pe desfăşurată a transformatei elipsei de secţiune se află adevărata mărime a generatoarelor prin transformarea lor în drepte de front (în acest exemplu). Se secţionează conul cu un plan de capăt [P]. se desfăşoară mai întâi conul din care acesta face parte.12 9. 106 . Urmele orizontale ale planelor tangente la con. Curs şi aplicaţii tehnice Fig.Modulul II Geometrie descriptivă. Pentru a desfăşura trunchiul de con rezultat. G – generatoarea).3. Se consideră mai multe generatoare ale conului care intersectate cu planul [P] dau punctele prin care se construieşte elipsa de secţiune. prin arce de cerc cu centrul în s’.2.

13 107 .9. 9. Cilindrul şi conul Fig.

14). 9.14 108 . la desfăşurarea cilindrului este necesară cunoaşterea adevăratei mărimi a generatoarelor precum şi distanţelor dintre acestea Generatoarele fiind frontale. 9. Pentru desfăşurarea cilindrului se împarte cercul de bază în mai multe părţi şi se trasează generatoarele corespunzătoare acestor puncte. adevărata lor mărime se regăseşte în proiecţie verticală. Se unesc punctele rezultate. Pentru determinarea distanţei dintre generatoare se secţionează cilindrul cu planul [P] perpendicular pe generatoare (în acest caz plan de capăt). La construcţia acestei transformate arcele de elipsă se aproximează prin coardele respective (IA10B10I ≅ IIA10B10II).2. 9. Ca şi la desfăşurarea prismei. Curs şi aplicaţii tehnice 9.3. Fig. Pe aceste perpendiculare se măsoară lungimea generatoarelor luând-o din proiecţie verticală de o parte si de alta a planului de secţiune. Transformata prin desfăşurare a acestei elipse este un segment de drepată egal cu lungimea elipsei (fig. Prin rabaterea acestui plan pe planul vertical de proiecţie se obţine în adevărată mărime elipsa de secţiune.Modulul II Geometrie descriptivă. Desfăşurarea cilindrului Se consideră un cilindru circular oblic cu baza situată în planul orizontal de proiecţie având generatoarele drepte frontale (fig.15). Generatoarele se construiesc perpendiculare pe transformată.

ca şi în cazul intersecţiei dintre prisme. fig. Cilindrul şi conul Fig. fig. 9. se vor determina punctele prin care vor trece curbele de intersecţie. la intersecţia generatoarelor.16 – reprezentare spaţială. respectiv.9. 9. axa cilindrului orizontal o frontoorizontală (perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L]).17 – vedere frontală şi dimensiuni) cu axele perpendiculare si concurente. iar axa cilindrilor verticali o dreaptă verticală.15 9. 9. Baza cilindrului inferior este situată în planul orizontal de proiecţie [H].4. Se consideră trei cilindri circulari drepţi (fig. La intersecţia acestora se obţin punctele curbelor de intersecţie. 9.drepte fronto-orizontale şi drepte verticale. 109 . INTERSECŢIA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Determinarea curbei de intersecţie a doi cilindri se poate face. 18 – reprezentare Fig. 9.16 spaţială.epură) care secţionează cilindrii după generatoare . Se va alege un număr convenabil de plane de secţiune şi. 9.19 . prin secţionarea cilindrilor cu plane paralele cu generatoarele lor. Se utilizează plane de front (fig.

care.17 Fig. Fig. 9. altfel. 9. Curs şi aplicaţii tehnice Se remarcă faptul că în proiecţie verticală (vedere frontală). intersecţia este un arc de hiperbolă.Modulul II Geometrie descriptivă. intersecţia se vede sub forma a două drepte concurenta pe axă. în desenele tehnice. se aproximează cu un arc de cerc. 9.19 110 .18 Fig. dacă cilindrii au acelaşi diametru.

9. În fig 9. 9. Acestea determină în con cercuri concentrice paralele cu baza. La intersecţia acestor generatoare cu cercurile rezultă punctele care definesc curbele de intersecţie în plan orizontal şi în plan vertical. 9.9. Pentru determinarea curbei de intersecţie se utilizează ca plane auxiliare de secţiune plane de nivel.20).20 Fig.21 se prezintă epura acestei intersecţii.21 111 . iar cilindrul îl secţionează după generatoare paralele cu generatoarele de contur aparent. Fig. Cilindrul şi conul Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie care se intersectează cu un cilindru fronto-orizontal având axele perpendiculare şi concurente (fig.

R. I. 1987. Partea întîi. Bucureşti. Curs şi aplicaţii tehnice 10. BIBLIOGRAFIE 1. ş. 7. Tănăsescu. Geometrie descriptivă. 5..A. Moskva. 10. Editura didactică şi pedagogică. Probleme de geometrie descriptivă cu aplicaţii în tehnică. Matei. Probleme şi aplicaţii. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov.. 2005. Moncea. Culegere de teme şi lucrări. Curs şi aplicaţii tehnice. E. Editura didactică şi pedagogică. Editura didactică şi pedagogică. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Curs. Olteanu. 6. Bucureşti. 9. Geometrie descriptivă. C. 1965.. 2. Editura tehnică.. 11. Precupeţu. ISBN 973-635-558-6. Editura didactică şi pedagogică. Silianu. Nacertatelinaia geometria. Lihteţchi. F.Modulul II Geometrie descriptivă. Clinciu.a. Editura tehnică. Editura didactică şi pedagogică.a. Tacu. Bucureşti. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. ŞT. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. 1980. Bucureşti. E. 13.a. C. Gaba.. V. 4. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. 1975. Culegere de lucrări. T. ş.. I. ISBN 973-30-2553-4 110 . A. Dale. R. Geometrie descriptivă. Popa.. Văcariu. 1968. Geometrie descriptivă. 1999. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. 1982. Enache. G. P. Geometrie descriptivă. A. ISBN 973-635-448-2. 1999. 3. Bucureşti. ş. Frolov. 1989. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Velicu.a. Bucureşti. Geometrie descriptivă. 12. D. Geometrie descriptivă şi desen tehnic.. J.. Geometrie descriptivă. Botez. Sava. 1982. Masinostroenie. Geometrie descriptivă. ş. 8. Bucureşti.. 2005. Infografică tehnică. 1982.

se analizează modalităţile de reprezentare în epură a secţiunilor plane prin aceste corpuri. a unghiurilor sau distanţelor dintre elementele spaţiale etc. precum şi a desfăşuratelor acestor corpuri. Sunt analizate modalităţile de obţinere a desfăşuratelor acestor corpuri. Capitolul se încheie cu prezentarea modului de rezolvare a intersecţiilor dintre poliedre cu exemplificări la intersecţia prismelor şi piramidelor. Aceste tehnici permit aflarea adevăratei mărimi a segmentelor sau a figurilor spaţiale. Se prezintă spaţial şi în epură modalităţile de obţinere a secţiunilor plane prin prismă şi piramidă.Rezumat 11. Capitolul 9 – „Cilindrul şi conul”.„Metodele geometriei descriptive” . Sunt prezentate tehnicile de lucru ale acestor metode aplicate elemntelor geometrice de bază – punctul şi dreapta – şi figurilor spaţiale sau corpurilor geometrice. În capitolul 9 – „ Cilindrul şi conul” – după definirea celor două corpuri de rotaţie. precum şi a curbelor de intersecţie dintre acestea. Modulul se încheie cu un set de teste de autoevaluare reprezentate prin probleme şi întrebări din capitolele parcurse. Se analizează o serie de secţiuni plane prin conul circular drept şi prin cilindrul circular oblic. Capitolul se încheie cu o serie de aplicaţii practice rezolvate În capitolul 8 . Capitolul 8 – „Poliedre”. REZUMAT Modulul II al cursului de geometrie descriptivă cu aplicaţii tehnice a fost structurat pe trei capitole după cum urmează: Capitolul 7 – „Metodele geometriei descriptive”.sunt analizate cele trei metode ale geometriei descriptive: „Metoda schimbării planelor de proiecţie”. În capitolul 7 . 111 .„Poliedre” – sunt definite pentru început poliedrele regulate şi neregulate insistându-se asupra prismei şi piramidei. „Metoda rotaţiei” şi „Metoda rabaterii”.

Probleme referitoare la metodele geometriei descriptive 1. Curs şi aplicaţii tehnice 12. Întrebări referitoare la metodele geometriei descriptive 1. APLICAŢII 12.10) şi să se afle adevărata mărime a acestuia utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie. 12. B(68.1.2.1. Să se explice modul în care un segment de dreaptă oarecare poate fi transformat într-un segment de dreaptă orizontală prin metoda rotaţiei? 8. 50) şi C(40. unei axe de capăt? 6. Cum se numeşte planul proiectant în care se deplasează un punct în timpul rotaţiei lui în jurul: unei axe verticale.Modulul II Geometrie descriptivă. Care sunt modalităţile de determinare a poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului oarecare în epură? 10. în jurul unei axe de capăt? 7. Se se construiască proiecţiile orizontală şi verticală ale triunghiului ABC determinat de punctele A(98. În ce constă schimbarea planului orizontal de proiecţie? dar a planului vertical de 2. În ce poziţie trebuie adusă o dreaptă pentru a i se afla adevărata mărime prin schimbare de plan vertical de proiecţie? 5. Care este succesiunea operaţiilor la schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru un punct? 4.1. 112 . 22). 12. În ce constă metoda rabaterii? 9. Care dintre coordonatele descriptive rămân neschimbate la schimbarea planului vertical de proiecţie? 3. 43. proiecţie? TESTE DE AUTOEVALUARE. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 12.1. Pe care din planele de proiecţie se proiectează în mărime naturală unghiul de rotaţie în cazul: rotaţiei în jurul unei axe verticale. Ce înseamnă ridicarea din rabatere? 12.

Care sunt poliedrele regulate şi ce proprietăţi au? Dar poliedrele neregulate? 2.20). conţinut în planul [P] dat prin Px(80. H(10.20).12. Să se construiască proiecţiile pentagonului regulat ABCDE înscris într-un cerc cu centrul în Ω(30. Cum se determină poligonul de secţiune la secţionarea unui poliedru cu un plan proiectant? Dar cu un plan oarecare? 4. Vârfurile pentagonului se situează pe orizontale ale planului. Aplicaţii 2. Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare. Se construieşte în poziţia rabătută pentagonul regulat cu centrul în Ω şi de rază R. 113 .2.0). Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare. Fiind dat triunghiul [ABC] cu datele de la problema 1.60). Se construieşte în poziţia rabătută hexagonul regulat. Cum se determină vizibilitatea muchiilor unui poliedru? 3.0). 3.60) şi Py(0. Cum se determină adevărata mărime a secţiunii printr-un poliedru? 5. să se afle adevarata mărime a acestuia prin metoda rotaţiei. Indicaţie: se rabate planul [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie. Teste de autoevaluare.45.0) şi punctul M(50. În planul [P] să se construiască hexagonul regulat înscris într-un cerc cu raza R=25 mm şi având centrul în Ω de abscisă x=30 mm şi de cotă egală cu depărtarea. 5.-20. Fie planul de capăt [P] aflat sub un unghi de 45° faţă de planul [H] având Px( 60. Se ridică apoi din rabatere.0) şi V(65.10. 12. A(10. 4. 6. Să se determine distanţa de la punctul M la planul [P] utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie.60. Se ridică din rabatere. Întrebări referitoare la poliedre 1.0. 20.2.40). B(70.POLIEDRE 12. Indicaţie: se determină proiecţia verticală a lui Ω plasându-l pe o orizontală a planului.0).0. 8.50. Se rabate planul oarecare [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie. Fie planul [P] determinat de punctele Px(90. ?) de rază R=20 mm.0. Ce reprezintă transformata la desfăşurarea unei prisme? 6.30.25). Să se afle proiecţiile dreptei (D) care conţine punctul M şi este perpendiculară pe dreapta (AB) şi să se afle distanţa de la M la (AB) prin metoda schimbării planelor de proiecţie. Cum se poate afla adevărata mărime a muchiilor unui poliedru? 7.1.0.0. Pz(0. Se consideră punctele M(35.

17. D(50. 5.0).22.13). B(25.Modulul II Geometrie descriptivă. C(5.2. Să se determine intersecţia dintre prismele [ABCDEF] şi [MNPRTS].12. B(35. Să se construiască apoi desfăşurata. Se consideră piramida dreaptă cu baza un hexagon regulat înscris într-un cerc de rază R=30 mm. R(67.37).0).60). N(12. Ω(50.30.55). A(60.80. Înălţimea prismei este IIAA1II=50 mm.0. Pentru a putea măsura în adevărată mărime muchiile prismei se cunsideră un punct oarecare M pe una din muchii.2. Celelalte muchii au aceeaşi lungime. Să se desfăşoare. 2. Segmentul IIABII=35 mm şi aparţine unei orizontale a planului [P]. prismele având bazele situate în plane paralele şi direcţiile muchiilor date de IADI şi respectiv IMRI. Py(0.0. Se secţionează piramida cu planul de capăt [P] definit de punctele Px(110.30).24). Indicaţie: Punctul A se plasează pe o orizontală a planului.22.0) şi R(20.3.40.35) şi A1(85.17. Probleme referitoare la poliedre 1.6.0). cunoscându-se: A(50.35.0. Se consideră prisma [ABCA1B1C1] definită de punctele A(42. se măsoară lungimea reală. Să se construiască desfăşurata prismei. 4. Curs şi aplicaţii tehnice 12.5).0). înălţimea IISΩII= 70 mm. Indicaţie: este necesară utilizarea proiecţiei laterale.3.0).yA.45. Se rabate planul [P] împreună cu orizontala şi punctele A şi B.0).0. se roteşte acest segment până devine dreaptă orizontală (sau frontală). 3. iar planele auxiliare utilizate vor fi plane de front.0. M(12. În planul rabătut se construieşte triunghiul. Punctul B se determină construind mai întâi proiecţia lui orizontală. apoi se revine din rotaţie.15). Ce este o suprafaţă cilindrică? dar o suprafaţă conică? 114 .0. C(25.1. Întrebări referitoare la cilindru şi con 1. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă rezultat.37). Se construiesc proiecţiile muchiilor prismei perpendicularte pe urmele planului. Se ridică din rabatere punctul C.60). P(12.CILINDRUL ŞI CONUL 12. Se se construiască epura unei prisme drepte [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi echilateral [ABC] situat în planul [P] definit de punctele Px(100. 12. Se consideră tetraedrul regulat [ABCD] cu lungimea laturii de 35 mm.

30).0. 115 .. Să se construiască desfăşurata trunchiului de cilindru circular drept obţinut prin secţionarea unui cilindru circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu centrul în O1(60. Se secţionează conul cu planul de capăt [P] definit de Px(80. Aplicaţii 2.2.35.40. baza paralelă cu planul [L]. Care sunt formele secţiunilor printr-un con circular drept în funcţie de poziţia planului de secţiune? 3. O2(70. Cum se procedează la obţinerea desfăşuratei unui cilindru circular oblic? 5. O3(40. Să se determine şi adevărata mărime a secţiunii. 4. având baza în planul [H] un cerc cu centrul în O3 şi raza R1 şi un cilindru circular drept cu axa (O1O2). înălţimea IISΩII= 60 mm.30).58).60).0. R1=20 mm.0).0.3.20) şi R2=20 mm. 3. O4(40. Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi vârful în S defint prin: centrul cercului de bază în Ω(35.12. R1=30 mm. înălţimea S(35.40. Se dau: O1(15.0). Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de con rezultat.40. Să se construiască intersecţia dintre un con circular drept cu înălţimea axa (SO3).0) şi raza R= 20 mm.30. Indicaţie: se utilizează ca plane auxiliare plane de front paralele cu axele celor doi cilindri. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a două conuri? 7. Se dau: O3(35.0) şi R(90.0) şi Pz(0.30. Ω(50.0. 5. raza cercului de bază R=25 mm. iar cel de-al doilea cilindru are axa verticală (O3O4) şi baza în planul [H] un cerc de rază R2. S(35.35.0).35. 2. O1(0. Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu cercul de rază R=25 mm.20). Să se construiască epura intersecţiei dintre doi cilindri circulari drepţi plasaţi în spaţiu după cum urmează: un cilindru are axa fronto-orizontală (O1O2) şi baza paralelă cu planul [L] un cerc de rază R1. Probleme referitoare la cilindru şi con 1.35.40). Teste de autoevaluare.55).0).40). un cerc cu centrul în O1 şi raza R2.35. Indicaţie: se vor utiliza ca plane auxiliare plane de nivel. Să se desfăşoare acest con. cu planul de capăt definit de Px(30.40. Care sunt etapele desfăşurării unui con? 4. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei dintre un cilindru circular drept şi un con circular drept? 12. O2(65.35. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a doi cilindri? 6.