Geometrie descriptiva

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV DEPARTAMENTUL ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ INGINERIE ECONOMICĂ

Ioan LIHTEŢCHI

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ
Curs şi aplicaţii tehnice
(Modulul II)

2005

Modulul II

Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice

CUPRINS
(MODULUL II)
Obiective ....................................................................................................................... 64

7. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE ................................................ 65
7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE ............................ 65 7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct........... 65 7.1.2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentruun punct .............. 66 7.1.3. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă ......... 67 7.1.4. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă............ 68 7.2. METODA ROTAŢIEI ................................................................................ 69 7.2.1. Rotaţia de nivel pentru un punct ..................................................... 69 7.2.2. Rotaţia de front pentru un punct ..................................................... 70 7.2.3. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă.................................................... 70 7.2.4. Rotaţia de front pentru o dreaptă .................................................... 72 7.3. METODA RABATERII ............................................................................. 72 7.3.1. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie ...... 73 7.3.2. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie ........ 75 7.3.3. Rabaterea planelor proiectante....................................................... 77 7.3.4. Ridicarea din rabatere..................................................................... 79 7.4. APLICAŢII REZOLVATE ......................................................................... 80

8. POLIEDRE ........................................................................................................... 85
8.1. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE ................................................................... 85 8.1.1. Poliedre regulate ............................................................................. 85 8.1.2. Poliedre neregulate ......................................................................... 86 8.2. 8.3. 8.4. REPREZENTAREA POLIEDRELOR ...................................................... 87 SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE ....................................................... 88 8.3.1. Secţiuni plane în piramidă şi prismă ............................................... 88 DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR ......................................................... 91 8.4.1. Desfăşurarea prismei ...................................................................... 91 62

Cuprins modul II 8.4.2. Desfăşurarea piramidei ................................................................... 93 8.5. INTERSECŢIA POLIEDRELOR ............................................................... 96

9. CILINDRUL ŞI CONUL ..................................................................................... 99
9.1. 9.2. DEFINIŢII ................................................................................................. 99 SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU.............................................. 101 9.2.1. Secţiuni plane în conul circular drept ............................................ 100 9.2.2. Secţiuni plane în cilindrul circular drept ........................................ 102 9.3. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE .................. 103 9.3.1. Desfăşurarea conului .................................................................... 103 9.3.2. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept ............................. 104 9.3.3. Desfăşurarea cilindrului................................................................. 105 9.3.4. Intersecţia corpurilor cilindro-conice ............................................. 106

10. 11. 12.

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................... 110 REZUMAT .................................................................................................. 111 TESTE DE AUTOEVALUARE. APLICAŢII ....................................... 112

63

MODULUL II
OBIECTIVE
La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili: să înţeleagă tehnicile de lucru oferite de metodele Geometriei descriptive referitoare la elementele de bază ale geometriei: punct, dreaptă, plan; să utilizeze metoda schimbării planelor de proiecţie pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rotaţiei pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rabaterii planelor oarecare şi a planelor proiectante; să determine adevărata mărime a unor segmente de dreaptă, a unor figuri plane şi să determine distanţe şi unghiuri spaţiale în adevărată mărime prin utilizarea metodelor geometriei descriptive; să readucă figuri plane în plane date prin ridicare din rabatere; să cunoască ce sunt poliedrele regulate şi cum se reprezintă acestea; să cunoască ce sunt poliedrele neregulate şi cum se reprezintă acestea în epură; să realizeze secţiuni plane prin poliedre, în speţă prin prismă şi piramidă, şi să afle adevărata mărime a acestor secţiuni; să construiască desfăşuratele poliedrelor, în speţă desfăşuratele piramidei şi prismei; să rezolve intersecţii de poliedre, în speţă intersecţii dintre piramide, prisme; să cunoască, dintre corpurile de rotaţie, cilindrul şi conul, şi modul lor de reprezentare; să realizeze secţiuni plane în cilindru şi con; să desfăşoare suprafeţe cilindro-conice; să rezolve intersecţia dintre suprafeţe cilindro-conice.

64

7. Metodele geometriei descriptive

7.

METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

Se cunoaşte faptul că, dacă un element geometric spaţial (dreaptă, figură plană, unghi) se găseşte într-o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie, atunci una sau chiar două dintre proiecţiile sale reprezintă adevărata mărime a elementului respectiv. Astfel, lungimea unui segment de dreaptă orizontală poate fi măsurată în epură pe proiecţia sa orizontală, lungimea unui segment de dreaptă verticală poate fi măsurată în epură pe proiecţiile sale verticală şi laterală etc. De foarte multe ori însă, elementul geometric spaţial ocupă o poziţie oarecare faţă de planele de proiecţie proiectându-se deformat pe aceste plane. Dacă se doreşte, totuşi, aflarea mărimii reale a acestor elemente, sau aflarea unor distanţe, sau a unor unghiuri în adevărată mărime etc., acest lucru se poate realiza cu uşurinţă prin apelarea la o serie de tehnici speciale pe care le oferă Geometria descriptivă, tehnici numite „Metodele geometriei descriptive”. Acestea sunt: - metoda schimbării planelor de proiecţie; - metoda rotaţiei (cu cazul său particular - rabaterea) .

7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE
Metoda schimbării planelor de proiecţie presupune ca elementele geometrice spaţiale, considerate fixe, să fie aduse în poziţii particulare faţă de un nou sistem de referinţă obţinut prin schimbarea poziţiei planelor de proiecţie, dar cu păstrarea perpendicularităţii acestora.

7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct
Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig. 7.1). Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1]. Se obţine noul diedru de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1]. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie. Noua proiecţie orizontală a punctului A va fi a1, iar proiecţia verticală a’ rămâne neschimbată. Se constată că noua proiecţie orizontală a1 a punctului A are aceeaşi depărtare y, ca şi vechea sa proiecţie a. Se rabate planul [H1] până la suprapunerea peste [V]. În consecinţă, întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. 7.2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: - se construieşte epura punctului în sistemul iniţial; 65

1. 7.se construieşte epura punctului în sistemul iniţial.axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig.2 7. 66 . Se constată că noua proiecţie verticală a1’ a punctului A are aceeaşi cotă z.1 Fig.2. Curs şi aplicaţii tehnice . Noua proiecţie verticală a punctului A va fi a1’.Modulul II Geometrie descriptivă.1).se trasează noua linie de pământ . ca şi vechea sa proiecţie a’. întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig.axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). obţinându-se astfel noua proiecţie orizontală a1 a punctului A. 7. Se obţine noul diedru de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H].2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: . iar proiecţia orizontală a rămâne neschimbată. . Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie. Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură.se trasează noua linie de pământ . 7. din a’ se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi depărtare y ca şi a proiecţiei a. 7. Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură. Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1]. În consecinţă. Fig.

Metodele geometriei descriptive A.7.5).3 Fig. Noua proiecţie orizontală a dreptei va fi (d1) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1 şi b1 ale punctelor A şi B. 7. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig. dacă dreapta este o dreaptă oarecare. de regulă. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig. din a se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi cotă z ca şi a proiecţiei a’. Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1] care se plasează paralel cu dreapta (D). aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (orizontală. obţinându-se astfel noua proiecţie verticală a1’ a punctului Fig.1. 7. Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie. 7. În noul sistem dreapta (D) devine o orizontală. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte. situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. $ 7. Se obţine noul sistem de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1].1.6) se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v. verticală sau fronto-orizontală.3. dacă dreapta este o frontală). pag 63) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. Proiecţia verticală (d’) rămâne neschimbată. 7.4 7. 67 .1.

Noua proiecţie verticală a dreptei va fi (d1’) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1’ şi b1’ ale punctelor A şi B. Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1]. situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. În noul sistem dreapta (D) devine o frontală.7). se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v.4. 7.1. Curs şi aplicaţii tehnice Fig.Modulul II Geometrie descriptivă. Se obţine noul sistem de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H]. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig. 7.5 Fig. Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie. 7. 68 . sau dreaptă de capăt sau fronto-orizontală. care se plasează paralel cu dreapta (D). pag 64) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. 7.1.8).2. de regulă.6 7. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B. dacă dreapta este o dreaptă oarecare. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului vertical de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte. Proiecţia orizontală (d) rămâne neschimbată. $ 7. dacă dreapta este o orizontală). aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (frontală.

în cazul acestei rotaţii proiecţia orizontală a a punctului A descrie un arc de cerc.8 7. 7. 7. Poziţia axei în jurul căreia se execută rotaţia elementului geometric spaţial se alege în funcţie de scopul urmărit: se poate alege o dreaptă oarecare sau o dreaptă particulară. păstrând planele de proiecţie imobile.7. Metodele geometriei descriptive Fig.7 Fig.9 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de nivel [N]. cu un unghi α în jurul unei axe verticale (Z) până ocupă poziţia A1.10 este prezentată epura acestei rotaţii. se alege ca axă de rotaţie o dreaptă particulară. iar proiecţia verticală a’ se deplasează pe urma verticală (Nv) a planului de nivel în care se efectuează rotaţia. 7. în care caz se disting următoarele tipuri de rotaţii: rotaţia de nivel – în jurul unei axe verticale. METODA ROTAŢIEI Metoda rotaţiei constă în transformarea proiecţiilor unui element geometric spaţial prin rotirea acestuia în jurul unei axe.1. 7. În fig. Rotaţia de nivel pentru un punct În fig. De regulă. 7.2. rotaţia de front – în jurul unei axe de capăt.2. 69 . rotaţia de profil (utilizată mai rar) în jurul unei fronto-orizontale. Se constată că.

11 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de front [F]. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Z) concurentă cu dreapta în punctul A. 7. Se constată că. Rotaţia de front pentru un punct În fig. fiind astfel propriul său rotit. în cazul acestei rotaţii proiecţia verticală a’ a punctului A descrie un arc de cerc. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe verticale (Z). Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o frontală.10 7. este necesar să se rotească cu acelaţi unghi α. 7. şi.13 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei verticale (Z). în acest fel. în acelaşi sens. să se poată determina în proiecţie verticală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu 70 .2.2. 7. În fig. 7. iar proiecţia orizontală a se deplasează pe urma orizontală (Fh) a planului de front în care se efectuează rotaţia. care.12 este prezentată epura acestei rotaţii.Modulul II Geometrie descriptivă. cu un unghi α în jurul unei axe de capăt (Y) până ocupă poziţia A1. două puncte de pe dreaptă. În fig. 7. 7.3.9 Fig. Curs şi aplicaţii tehnice ω ω Fig.2. îşi păstrează proiecţiile a şi a’ nemodificate.

În fig.14 . 7. 7. Metodele geometriei descriptive planul orizontal de proiecţie [H].14 se prezintă epura acestei rotaţii. 7. Rotaţia punctului B se face conform explicaţiilor de la § 7. 7.2.1 3 71 Fig.1 (pag.11 Fig. Fig.7. 67).12 Fig. 7.

în acelaşi sens. 72 . care. 68).15 Fig.4. în urma unei singure transformări.Modulul II Geometrie descriptivă. două puncte de pe dreaptă. şi.2. Rotaţia de front pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe de capăt (Y).16 se prezintă epura acestei rotaţii. este necesar să se rotească cu acelaşi unghi α. 7. În fig. Fig. fiind astfel propriul său rotit. o figură plană poate ajunge într-un plan de proiecţie sau într-un plan paralel cu un plan de proiecţie.2. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o orizontală. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Y) concurentă cu dreapta în punctul B. să se poată determina în proiecţie orizontală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu planul vertical de proiecţie [V].3. 7. Rotaţia punctului A se face conform explicaţiilor de la § 7. Curs şi aplicaţii tehnice 7. 7. Rabaterea unui plan se mai poate efectua şi pe un plan paralel cu unul din planele de proiecţie. METODA RABATERII Metoda rabaterii constă în rotirea unui plan în jurul uneia din urmele sale până când acesta se suprapune peste unul din planele de proiecţie. Eficienţa rabaterii constă în aceea că. poziţie în care figura respectivă apare în adevărată mărime. în acest fel.16 7.1 (pag. îşi păstrează proiecţiile b şi b’ nemodificate.15 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei de capăt (Y). 7. În fig.

la aflarea adevăratei mărimi a unor figuri plane etc.3.1. care reprezintă axa de rabatere.7. în epură. Acest punct se roteşte într-un plan [Q] perpendicular pe urma (Ph) descriind arcul de cerc de rază Iωv’I cu centrul în ω până când ajunge în planul orizontal de proiecţie [H] în poziţia V0. 7. Urma (Ph) rămâne nemodificată.17 Pentru determinarea poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului în epură. 7. ale oricărei figuri plane situate în plane oarecare sau particulare. Se consideră punctul V(v. 7.17) care se rabate pe planul orizontal de proiecţie [H]. Fig. pornind de la imaginea rabătută. Metodele geometriei descriptive Rabaterea este utilizată cu predilecţie la rezolvarea a numeroase probleme metrice. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie Fie planul [P] oarecare (fig. rotirea lui având loc în jurul urmei sale orizontale (Ph). se pot construi proiecţiile.v’) aparţinând urmei verticale (Pv) a planului. De asemenea. se poate proceda în următoarele moduri: 73 .

19 Rabaterea pe planul orizontal de proiecţie [H] a unui punct M situat într-un plan oarecare [P] (fig. punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0. 7. fig. la intersecţia cu perpendiculara din v rezultă punctul V0 rabătutul lui V. fig. 7. O altă metodă prin care se poate face rabaterea directă a punctului M este aşa numita metodă a triunghiului de poziţie (fig. Curs şi aplicaţii tehnice a) Se construieşte arcul de cerc de rază IPx v’I şi perpendiculara din v pe (Ph) (fig. Se consideră orizontala (O) a planului [P] şi punctul M aparţinând acestei orizontale. 7.Modulul II Geometrie descriptivă.18 Fig. În ambele epure (fig. 7. La intersecţia arcului cu perpendiculara se obţine punctul V0 rabătutul lui V. Se construieşte arcul de cerc de rază Iωv1’I.17).21) se 74 . punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0.20 – reprezentare spaţială.18 şi fig. şi. fig. Triunghiul dreptunghic Mmω se rabate în jurul catetei ImωI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H] . 7. deci până ajunge în poziţia ωvv1’. 7. În epură (fig. 7.18). 7. 7.19) odată cu punctul V s-a efectuat şi rabaterea orizontalei (O) a planului.19) se măsoară Ivv’I şi se transpune pe paralela din v la (Ph). Această construcţie rezultă în urma triunghiului dreptunghic Px ωv’ (v. În epură (fig. 7. rabaterii Fig.epură) se poate obţine prin rabaterea urmei verticale (Pv) şi a orizontalei (O) care conţine acest punct.17). Se observă că după rabatere orizontala îşi păstrează paralelismul cu urma (Ph) a planului ((O0) II (Ph)). 7. 7.21 .20). Se rabate acest triunghi în jurul catetei IωvI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H]. b) Punctul V se rabate prin intermediul triunghiului dreptunghic ωvv’ (v.

7. pag. b) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic ωh’h1 (fig. 75 . care reprezintă tocmai poziţia rabătută a punctului M din plan. Se construieşte arcul de cerc de rază Iω m1’I (ipotenuza triunghiului de poziţie) care întâlneşte perpendiculara din m în punctul M0.22).2. La acest tip de rabatere se utilizează. Metodele geometriei descriptive măsoară din proiecţia m pe proiecţia orizontală (o) a orizontalei cota punctului M. 7.21 7.3. În cele ce urmează sunt prezentate următoarele epure: a) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic Pxhh’ (fig.20 Fig.1. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie [V] Rabaterea unui plan oarecare [P] în jurul urmei sale verticale (Pv) pe planul vertical de proiecţie [V] se face conform aceloraşi principii ca şi rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (v. 7.3. punct situat pe această frontală. Fig. h’) şi triunghiul de poziţie al unui punct M.7. 7. Rezultă m1’. §7. ca elemente de referinţă o frontală (F) a planului cu urma sa H(h. pentru exemplificare. 71).23).

24 se prezintă rabaterea unui plan oarecare [P].23 Fig. În epura din fig. 7. în jurul urmei verticale (Pv). 7. Fig. 7. Curs şi aplicaţii tehnice c) Rabaterea punctului M prin intermediul triunghiului de poziţie mm1’ω (fig.24 76 Fig. 7.Modulul II Geometrie descriptivă.24). punctul M aparţinând frontalei (F) a planului.25 . care conţine dreapta oarecare (D) şi punctul A pe dreaptă. 7.22 Fig. 7.

Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. 7. C0 se vor situa pe aceste drepte rabătute.28 şi în epură în fig.26 şi în epură în fig.26 Fig. după rabatere. 7. 77 . rămâne perpendiculară pe (Ph). 7. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. Metodele geometriei descriptive 7. Urma verticală (Pv). C aparţin unor drepte de capăt ale planului. Fig. Urma orizontală (Ph). Rabaterea planelor proiectante La rabaterea planelor proiectante construcţiile în epură se simplifică datorită faptului că urmele acestor plane sunt perpendiculare între ele.27. 7. B.29.3. 7. după rabatere.27 • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig. B0. deci (Pv0) se va suprapune peste axa (Ox). paralele în poziţie rabătută cu (Ph0) sau perpendiculare pe (Pv). 7. Dacă se consideră că punctele A. • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig.3. Axa de rabatere este urma (Ph).7. rămâne perpendiculară pe (Pv). după rabatere punctele A0. Axa de rabatere este urma (Pv).

Urma verticală (Pv).Modulul II Geometrie descriptivă. rămâne perpendiculară pe (Ph). după rabatere (Pv0). Axa de rabatere este urma (Ph).30 şi în epură în fig. 7. 7.28 Fig. 7.31 . Fig. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0.30 78 Fig. 7. 7. 7.29 • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig. Curs şi aplicaţii tehnice Fig.31.

7. Fie ∆A0B0C0 oarecare dat în poziţie rabătută în planul orizontal de proiecţie [H] şi planul [P] oarecare în care trebuie ridicat acest triunghi (fig. Axa de rabatere este urma (Pv). se suprapune peste axa (Ox).3. rabaterea fiind făcută pe planul orizontal de proiecţie). 7. spre exemplu. 79 . Planul [P] fiind un plan proiectant proiecţia orizontală a cercului ridicat în plan va fi o elipsă cu axa mare dreapta de capăt (CG) egală cu diametrul cercului. Metodele geometriei descriptive • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig. În fig. Planul [P] fiind date prin urme.35 se prezintă epura ridicării din rabatere a unui cerc într-un plan de capăt.32 Fig. 7. Urma orizontală (Ph). după rabatere (Ph0). operaţiile fiind făcute în sens invers celor studiate în cadrul rabaterii planului oarecare (în acest exemplu. 7. Prin ridicarea din rabatere o figură plană existentă sau construită în planul rabaterii poate fi readusă în planul care a fost rabătut.32 şi în epură în fig. în continuare.33. 7. se determină mai întâi poziţia rabătută (Pv0) a urmei verticale (Pv). Se vor plasa. 7. B0. iar axa mică frontala (AE). Fig. punctele A0. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0.4.34). care se ridică din rabatere. 7. Ridicarea din rabatere Ridicarea din rabatere este operaţia inversă rabaterii. C0 pe drepte orizontale ale planului.33 7.

7. iar cele două vederi tocmai proiecţiile lor verticală şi orizontală. Rezolvare: se consideră cele două conducte ca fiind două drepte concurente. elementele cerute se pot măsura cu uşurinţă prin aflarea adevăratei soluţii: a) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda schimbării planelor de proiecţie (fig.34 Fig. unghiul pe care-l fac între ele şi distanţa dintre capetele acesteia. 7.4.36). Plasînd aceste drepte în epură. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. Se dau cele două proiecţii (vederea din faţă şi vederea de sus) ale unei conducte cu dimensiunile stabilite în funcţie de traseul pe care-l parcurge la locul de montaj (fig. 7. Se propun două . APLICAŢII REZOLVATE 1.35 7.Modulul II Geometrie descriptivă. Se transformă mai întâi planul triunghiului Fig. 7. Se cere să se determine lungimea celor două părţi ale conductei (implicit lungimea totală).37). 7.36 80 mărimi a triunghiului pe care-l formează aceste drepte în spaţiu.

Rezultă.7. astfel. Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie orizontală (IBCI = IbcI). Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie verticală (IACI = Ia’c1’I). Metodele geometriei descriptive ABC într-un plan de capăt printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. 7. În continuare. în acest exemplu dreapta (AB) s-a transformat într-o orizontală prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin punctul A. 7. şi unghiul dintre laturile IABI şi IBCI. Dreapta (AC) s-a transformat într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin A. prin alegerea noii linii de pământ (O1x1) perpendiculară pe orizontala (BC). 7.39). Dreapta (BC) fiind o orizontală. adevărata ei mărime este proiecţia sa orizontală (IABI = IabI). Prin a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie se transformă triunghiul într-un plan de nivel (se ia (O2x2) II (a1’b1’)). Fig. 81 .38). situaţie în care adevărata mărime a triunghiului se va regăsi în noua proiecţie orizontală a 2 b 2 c2 .37 b) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda rotaţiei (fig. s-a construit separat triunghiul ABC luând în compas aceste mărimi (fig. Măsurând aceste segmente în epură.

Atât cilindrul cât şi pereţii carcasei sunt realizaţi din tablă de o anumită grosime. Confecţionarea pereţilor laterali.40. după realizarea pereţilor laterali.Modulul II Geometrie descriptivă. celorlalte determinarea curbei de intersecţie a vertical [P] care se rabate în jurul urmei sale verticale (Pv) peste planul vertical de proiecţie 82 . Construcţia se obţine prin sudarea elementelor între ele. 7. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. pe baza unor elemente de geometrie plană.41 se prezintă epura Fig. În fig. 7. cu suprafaţa determinarea presupune cilindrică.38 Fig. Rezolvare: realizarea cilindrului şi a pereţilor superior şi inferior se face cu uşurinţă. 7. Se cere realizarea construcţiei din tablă din fig. dispuşi simetric faţă de planul median al acestora precum şi dimensiuni. 7. 7. Dimensiunile sunt date în cm. Se consideră peretele lateral plasat într-un plan construcţiei.39 2.40 acestei rezolvări.

se roteşte şi punctul M. Cu acelaşi unghi α. Fig.50. Metodele geometriei descriptive [V]. 7. După rabatere rezultă forma exactă a curbei de decupare a peretelui lateral (un arc de elipsă).45) exterior dreptei. Rezolvare (fig. în acelaşi sens. 7. în jurul aceleiaşi axe. Proiecţia verticală In’m2’I reprezintă adevărata mărime a perpendicularei din M pe dreapta IABI (In’m2’I=IMNI).5) şi B(60.10. precum şi celelalte dimensiuni.40) şi punctul M(40. care ajunge în poziţia M1. Segmentul (M1N) se transformă.5. Se construieşte perpendiculara IM1NI pe orizontala IA1BI. 7.41 3.42): se transformă dreapta IABI într-o orizontală IA1BI prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin B. Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la segmentul IABI prin metoda rotaţiei. în continuare. Fig. Se consideră segmentul de dreaptă IABI cu A(20. într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin N. 42 83 .7.

Să se construiască proiecţiile hexagonului regulat [ABCDEF].p. 7.43 84 .0).c.0. zω) şi raza R=22 mm conţinut în planul [P] dat prin Px(100.43): în planul [P] rabătut în planul orizontal de proiecţie odată cu orizontala planului care conţine punctul Ω . se construieşte hexagonul regulat [A0B0C0D0E0F0] circumscris cercului de rază 22. 7. În plan orizontal axa mare a elipsei este pe orizontala planului ce trece prin Ω. Curs şi aplicaţii tehnice 3. iar axa mică pe d. circumscris unui cerc cu centrul în Ω( 38. Proiecţiile cercului înscris în hexagon sunt elipse.m.24. Indicaţie (fig. iar axa mică pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. În plan vertical elipsa are axa mare situată pe o frontală a planului. având urma verticală înclinată cu 45° spre dreapta şi urma orizontală înclinată cu 37° spre dreapta. faţă de planul [H].m. Vârfurile hexagonului sunt situate pe orizontale ale planului care se ridică din rabatere.Modulul II Geometrie descriptivă. Fig.

1.2 Fig. Poliedre 8. cubul (fig. Poliedre regulate Poliedrele regulate sunt poliedrele care au următoarele proprietăţi: toate feţele sunt poligoane regulate egale. Feţele sale sunt poligoane cu un anumit număr de laturi. Un vârf este un punct comun pentru cel puţin trei muchii ale unui poliedru.5 La aceste poliedre Euler a stabilit următoarea relaţie între numărul de vârfuri (V) muchii (M) şi feţe (F): V – M + F = 2. octaedrul regulat (fig. Mai multe muchii ale unui poliedru sunt concurente întrun punct numit vârf. 8.1). 8. 87 . dodecaedrul regulat (fig. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE Un poliedru este un corp geometric mărginit de feţe plane. 8. 8. Există cinci poliedre regulate: tetraedrul regulat (fig.1. După modul cum sunt dispuse feţele unui poliedru acestea se clasifică în: poliedre convexe la care nici unul din planele feţelor nu taie poliedrul.4 Fig. 8.3 Fig.4) şi icosaedrul regulat (fig. Laturile poligoanelor constituie şi muchiile poliedrului şi rezultă din intersecţia a două feţe alăturate.8. 8. În tabelul 8. sunt inscriptibile în sferă. Fig. 8. 8. poliedre concave la care unele din feţe taie poliedrul.1 Fig. 8. 8. cât şi circumscribile sferei. Poliedrele mai pot fi clasificate în poliedre regulate şi poliedre neregulate.1 sunt prezentate toate aceste elemente pentru fiecare din aceste poliedre. POLIEDRE 8. vârfurile sunt unghiuri solide regulate egale.1.3).2).5). 8.

1 Nr.8 88 . Pentru construcţia proiecţiei verticale este necesară cunoaşterea cotei proiecţiei s’. Se măsoară IS0iI cota zS a punctului S şi se transpune în proiecţie verticală.1 (pentru poliedre regulate) se numesc poliedre neregulate.7) este poliedrul ale cărui muchii.2.Modulul II Geometrie descriptivă. Poliedre neregulate Poliedrele care nu respectă proprietăţile enumerate la § 8. rezultate din intersecţia feţelor laterale. 8. Se construieşte proiecţia orizontală a tetraedrului.1. Se rabate triunghiul dreptunghic din spaţiu SIC pe planul orizontal de proiecţie [H] în jurul catetei Fig. respectiv triunghiul echilateral abc de latură l. 8. Dintre poliedrele neregulate frecvent întâlnite în alcătuirea formelor constructiv-tehnologice din domeniul construcţiei de maşini sunt prisma şi piramida.7 Fig.6 ICII.1. Prisma (fig. 8.6 se prezintă construcţia unui tetraedru regulat aşezat cu una din feţe în planul orizontal de proiecţie într-o poziţie oarecare şi având cunoscută lungimea muchiei l. 1 2 3 4 5 Denumire Tetraedrul regulat Cubul (hexaedrul) Octaedrul regulat Dodecaedrul regulat Icosaedrul regulat Vârfuri (V) 4 8 6 20 12 Muchii (M) 6 12 12 30 30 Feţe (F) 4 6 8 12 20 În fig. Fig. În epură se ia în compas proiecţia IcaI (lungimea l a laturii – ipotenuza) şi la intersecţia acestui arc de cerc cu perpendiculara ridicată din s= i pe IciI se obţine poziţia rabătuta S0 a vârfului S. 8. La intersecţia înălţimilor se găseşte proiecţia orizontală s a celui de-al treilea vârf. În acest scop se construieşte triunghiul de poziţie al punctului S. 8. Curs şi aplicaţii tehnice Tabelul 8. 8.

Dacă vârful piramidei se proiectează în centrul bazei piramida este dreaptă. 8.10). Feţele laterale ale piramidei sunt triunghiuri. REPREZENTAREA POLIEDRELOR Reprezentarea unui poliedru în epură se reduce la reprezentarea muchiilor acestuia (drepte) în proiecţiile corespunzătoare. iar bazele sunt egale între ele şi paralele.9 se prezintă spaţial modul de obţinere a proiecţiilor unei piramide. Fig. se reprezintă cu linie întreruptă. prisma se numeşte prismă oblică. prisma se numeşte prismă dreaptă. Pentru simplificare. Dacă muchiile sunt perpendiculare pe planul bazei. 8. 89 . 8. 8. în proiecţiile corespunzătoare. 8.8) este poliedrul ale cărui muchii laterale sunt concurente într-un punct numit vârf. iar baza este un poligon. fig. iar dacă muchiile sunt înclinate faţă de planul bazei. 8.8.10 epura acestei reprezentări. De regulă.9 Fig. Poliedre sunt parelele între ele. în caz contrar este oblică. muchiile acoperite.2. iar în fig. 8. Piramida (fig. criteriu care poate fi utilizat cu succes în orice situaţie în care se cere determinarea vizibilităţii muchiilor unui poliedru (v. se prezintă unul dintre criterii. în continuare.10 Pentru determinarea vizibilităţii muchiilor în epură există mai multe criterii. În fig.

8.3. 8. rezultă că în proiecţie verticală faţa SBC căreia îi aparţine M1 se situează deasupra feţei SAB. Se urmăreşte acelaşi raţionament pentru stabilirea vizibilităţii în proiecţie orizontală. vîrfuri care rezultă din intersecţia muchiilor poliedrului cu planul de secţiune.13. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o piramidă dreaptă este prezentată spaţial în fig.3. Curs şi aplicaţii tehnice La determinarea vizibilităţii în proiecţie orizontală se compară cotele diferitelor puncte ale poliedrului. Se pleacă de la constatarea că un punct aparţine unei feţe a aunui poliedru dacă aparţine unei drepte a acestei feţe.1. SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE Prin secţionarea unui poliedru cu un plan se obţine un poligon. În proiecţie orizontală M1 având depărtarea mai mare decât M2.prin determinarea laturilor acestuia. deci muchia ISAI este acoperită în proiecţie verticală. 8. 8. se analizează vizibilitatea în epură pentru piramida prezentată în fig. iar pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală se compară depărtările unor puncte ale poliedrului. Poligonul de secţiune se poate construi în două moduri: .prin determinarea vârfurilor acestuia. . laturi care rezultă din intersectarea feţelor poliedrului cu planul de secţiune. Se consideră piramida dreaptă [SABCDEF] cu baza un hexagon regulat [ABCDEF] ⊂ [H] şi planul de capăt [P]. Astfel. Spre exemplificare. 8. Secţiuni plane în piramidă şi prismă a. Se pot analiza dreptele ISP1I şi ISP2I şi cotele punctelor N1 şi N2 de pe aceste drepte.10. se iau m1’=m2’ proiecţiile verticale confundate Fig. 8.11 ale punctelor M1 şi M2 situate pe feţele SAB şi SBC de pe dreptele ISR1I şi ISR2I aparţinând acestor feţe.Modulul II Geometrie descriptivă.12 şi în epură în fig. 90 .

a fost necesară construirea proiecţiei laterale a piramidei. Poliedre Poligonul de secţiune se determină prin găsirea vârfurilor acestuia la intersecţia muchiilor cu planul de secţiune. Pentru determinarea vârfurilor poligonului de secţiune se construiesc prin muchiile prismei plane de 91 . Pentru o mai bună lizibilitate s-au figurat cu Fig.13 b. linie continuă proiecţiile trunchiului de piramidă rezultat. Secţiunea cu un plan oarecare printr-o piramidă înclinată este prezentată în epură în fig. Se consideră piramida triunghiulară oblică [SABC] cu baza [ABC] în planul [H].8. iar restul proiecţiilor piramidei (partea care Fig.12 cuprinde vârful) . 8. 8. 8. respectiv ISBI cu planul [P].14. Pentru găsirea punctelor de intersecţie M şi T ale muchiilor ISEI.13 s-a determinat şi adevărata mărime a secţiunii prin rabaterea planului de secţiune [P] odată cu poligonul de secţiune pe planul orizontal de proiecţie. În epura din fig.cu linie întreruptă. 8.

Pe liniile de ordine corespunzătoate. La intersecţia proiecţiilor orizontale ale dreptelor de intersecţie cu proiecţiile orizonatale ale muchiilor se găsesc vîrfurile poligonului de secţiune în proiecţie orizontală. Curs şi aplicaţii tehnice capăt şi se determină dreptele de intersecţie ale acestora cu planul [P]. Pe liniile de ordine trasate din aceste puncte se determină şi proiecţia verticală a poligonului de secţiune.Modulul II Geometrie descriptivă. se obţine proiecţia orizontalăa secţiunii [12345].15. la intersecţia cu proiecţia orizontală a muchiilor. Dacă se doreşte aflarea adevăratei mărimi a acestui poligon se poate face o rabatere a planului [P] pe unul din planele de proiecţie. c.15 . Aflarea mărimii reale a muchiilor se poate face cel mai comod prin metoda rotaţiei. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o prismă înclinată este prezentată în epură în fig.14 92 Fig. 8. 8. 8. Fig. În proiecţie verticală poligonul de secţiune [1’2’3’4’5’] se proiectează cu deformare totală după urma verticală a planului.

ele rămân paralele şi pe desfăşurată. Dreptele paralele pe desfăşurată rămân tot paralele.4. Muchiile laterale fiind paralele. . 8. atunci după desfăşurare IEFI = IE0F0I.16. DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR Prin desfăşurarea unui poliedru se înţelege aducerea tuturor feţelor poliedrului pe un singur plan. 93 .8. laturile poligonului de bază sunt perpendiculare pe muchiile laterale ale prismei. a). .16.unghiurile dintre muchii ca şi unghiurile pe care le fac muchiile cu laturile unei linii poligonale trasate pe o faţă a poliedrului se conservă. după desfăşurare. a Fig. În consecinţă poligonul de bază. b). iar unghiurile α şi β se menţin şi în desfăşurare (fig. Se consideră prisma dreaptă [ABCA1B1C1] (fig. 8. Figura rezultată în urma acestei operaţii se numeşte desfăşurată. În acest caz prisma fiind dreaptă.o dreaptă de pe suprafaţa unui poliedru. Poliedre 8.4. Feţele laterale ale acestei prisme sunt dreptunghiuri ale căror laturi sunt muchiile prismei. Dacă pe faţa [ABA1B1] se trasează o dreaptă IEFI. se menţine pe desfăşurată şi se numeşte transformată. 8. Desfăşurarea prismei Desfăşurarea prismei presupune construirea în adevărată mărime a patrulaterelor feţelor laterale şi alăturarea lor după succesiunea laturilor poligonului bazei. Pentru realizarea desfăşuratei este necesară cunoaşterea mărimii reale a muchiilor şi a distanţelor dintre ele.1.o secţiune dreaptă făcută într-o prismă se transformă prin desfăşurarea prismei într-o linie dreaptă.16 În concluzie se poate spune că: b . 8. se transformă într-o linie dreaptă.

conduce la utilizarea acestei linii ca axă de referinţă la construirea desfăşuratei. Curs şi aplicaţii tehnice Faptul că o secţiune dreaptă printr-o prismă are transformata prin desfăşurare o linie dreaptă.17 se prezintă obţinerea secţiunii drepte (necesară obţinerii transformatei pentru desfăşurare) printr-o prismă oblică cu baza situată în planul [H].17 94 . În fig. Urmele planului de Fig. 8. axă pe care se vor măsura distanţele dintre muchii. 8.Modulul II Geometrie descriptivă.

N0. Desfăşurarea piramidei Desfăşurarea piramidei presupune construirea în adevărată mărime a bazei şi a muchiilor laterale. deci apar în adevărată mărime în noua proiecţie verticală (IADI = Ia1’d1’I). Poliedre secţiune se aleg perpendiculare pe muchii. În această nouă poziţie muchiile devin frontale. Pentru aflarea adevăratei mărimi ale muchiilor s-a apelat la o schimbare de plan vertical de proiecţie (s-a luat (O1x1) II IadI).17. luând prin muchiile prismei ca plane ajutătoare trei plane verticale. 8. muchii care definesc triunghiurile feţelor laterale. S-au obţinut proiecţiile [mnp] şi [m’n’p’] ale figurii de intersecţie.18 Im1’d1’I.4. un plan de capăt ((Ph) ⊥ (O1x1)). Conform constatărilor de la începutul paragrafului. situaţie în care planul secţinii este. se transpun pe o linie dreaptă Pe M0N0P0M0. Adevărata mărime a figurii de intersecţie [m0n0p0] s-a obţinut prin rabaterea acestui plan din noul sistem de proiecţie în jurul urmei orizontale. în acest caz ale triunghiului [m0n0p0]. În final se adaugă şi triunghiurile celor două baze.2. M0 se transpun. respectiv duse pe transformata acestuia. Spre exemplu IM0A0I = Im1’a1’I şi IM0D0I = Fig. de o parte şi de alta a liniei. 8. 8. pornind din aceste puncte. iar urma sa verticală rămâne perpendiculară pe muchii. Noua proiecţie verticală a secţiunii [m1’n1’p1’] apare cu deformare totală.8. Adevărata mărime a 95 . Pentru obţinerea proiecţiilor figurii de intersecţie dintre prismă şi planul [P] s-au intersectat muchiile prismei cu acest plan. după această transformare. perpendicularele această dreaptă în punctele M0. laturile poligonului de secţiune. lungimile reale ale muchiilor măsurate pe noua proiecţie verticală din epura din fig.18). 8. pentru realizarea desfăşuratei prismei (fig. P0.

La intersecţia celor două arce rezultă punctul B. Curs şi aplicaţii tehnice bazei se obţine cel mai comod prin metoda rabaterii.Modulul II Geometrie descriptivă.20 96 . Fig. 8. Fig. în acest caz. În prezintă piramide fig. iar lungimea muchiilor prin metoda rotaţiei.19 În fig. 8. Adevărata mărime a bazei s-a obţinut prin rabaterea orizontal Lungimea planului de de capăt al bazei pe planul proiecţie. 8. Se remarcă. 8. că din desfăşurată rezultă şi adevărata mărime a bazei [ABC]. Celelalte trei feţe se construiesc în mod asemănător. Cu centrul în A se construieşte arcul de cerc cu raza IABI = IA0B0I. reală a muchiilor s-a obţinut prin rotaţia muchilor în jurul unui ax de capăt ce trece prin S şi transformarea lor în frontale. chiar fară rabaterea planului de capăt. Dintr-un punct oarecare S corespunzînd vârfului piramidei se trasează dreapta ISAI = =Isa1I. Cu centrul în S se construieşte arcul de cerc de rază ISBI = Isb1I.20 se prezintă epura desfăşurării acestei piramide.19 se unei cu epura oarecare baza un triunghi ABC situată într-un plan de capăt.

8. Desfăşurarea s-a făcut în stea de o parte şi de alta a pătratului bazei.21 97 . 8. Adevărata mărime a secţiunii s-a determinat prin rabatere. Poliedre În fig.8.21 se prezintă epura desfăşuratei unui trunchi de piramidă dreaptă secţionată cu un plan de capăt. iar lungimea muchiilor prin rotaţie. Fig.

stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie. determinarea vizibilităţii. determinarea punctelor de intersecţie. 8. Ca atare este necesară reprezentarea grafică a acestor linii de intersecţie pe desenele plane ale acestor obiecte.la intersecţia a două piramide planele se vor construi prin vârfurile celor două corpuri. Fig. planele se vor lua paralele cu muchiile ambelor corpuri. muchii netăiate de celălalt. atunci când unul din corpuri pătrunde complet în celălalt.5. Rezolvarea intersecţiei presupune parcurgerea următoarelor etape: determinarea direcţiei planelor auxiliare de secţiune şi stabilirea planelor utile.la intersecţia a două prisme.22). iar linia de intersecţie va fi un singur contur poligonal.23). . 98 . care constă în intersectarea muchiilor unui poliedru cu feţele celuilalt poliedru. iar direcţia lor se va stabili după cum urmează: . atunci când ambele corpuri rămân cu un număr oarecare de linia de intersecţie va fi alcătuită din două contururi poligonale distincte. . Planele auxiliare de secţiune se vor construi prin muchiile celor două corpuri.Modulul II Geometrie descriptivă. În exemplele prezentate în continuare se va utiliza metoda determinării prin puncte. În funcţie de modul în care se intersectează aceste corpuri geometrice se deosebesc două cazuri: pătrunderea (fig. INTERSECŢIA POLIEDRELOR Intersecţiile de poliedre apar frecvent în alcătuirea obiectelor complexe sau semicomplexe. 8. 8.22 Fig. iar ruperea (fig.la intersecţia unei prisme cu o piramidă planele se vor lua paralele cu muchiile prismei şi prin vârful piramidei. Curs şi aplicaţii tehnice 8. 8.23 Poligonul sau poligoanele de intersecţie dintre două poliedre se pot determina prin puncte sau prin laturi.

M2 şi M1. în partea dreaptă jos. S-au notat cu v feţele vizibile şi cu i feţele invizibile.8. B şi D. 8. DQ. 8. în epură (fig. 8. se iau plane auxiliare de front prin muchiile prismei fronto-orizontale. P4. este prezentată diagrama desfăşuratelor convenţionale ale celor două prisme.25. BQ.25 99 .24 verticale care pleacă din punctele 1. cealaltă este perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L] şi o străpunge pe prima. Poliedre Se consideră două prisme drepte cu bazele pătrate care se intersectează ca în fig. în fig. 8. 8. 2.24. Vizibilitatea liniei de intersecţie se face după regula: v+v=v. DN. Pentru rezolvarea intersecţiei. Una din prisme este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H]. 3. BN. Pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală. Aceste plane intersectează prisma verticală după dreptele Fig. 4. Fig. Aceste drepte se intersectează cu muchiile prismei fronto-orizontale în punctele M2. P3. v+i=i şi i+i=i.25). Prin unirea acestor puncte rezultă poligoanele de intersecţie a celor două corpuri.

Pentru rezolvarea intersecţiei s-au luat prin muchiile piramidei (vârful piramidei) şi prin muchiile prismei plane fronto-orizontale (perpendiculare pe planul lateral de proiecţie [L]).27 100 Fig.26 se prezintă epura intersecţiei dintre o piramidă dreaptă cu baza un pătrat situată în planul [H] şi o prismă dreaptă perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L].Modulul II Geometrie descriptivă. 8. 8.28). în fig. Curs şi aplicaţii tehnice În fig. 8. 8.27 şi pentru Fig.26 Fig.28 . 8. 8. Ordinea de unire a punctelor şi vizibilitatea liniei de intersecţie s-au determinat prin diagramele desfăşuratelor convenţionale (pentru proiecţia verticală proiecţia orizontală în fig.

9. 9. 9.9.1 Fig.3 101 Fig. 9. Cilindrul şi conul 9.4 .1. Conul este corpul mărginit de o suprafaţă conică şi un plan. 9. care trece printr-un punct fix numit vârf şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare (fig.2).2). CILINDRUL ŞI CONUL Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă.1). 9.2 Fig.4). numită generatoare. Conul circular drept este generat de o dreaptă ce se roteşte în jurul unei axe cu care este concurentă (fig. numită generatoare. 9. care se deplasează paralel cu o direcţie dată şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare Cilindrul este corpul mărginit de o suprafaţă cilindrică şi două plane paralele. DEFINIŢII (fig. Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă. Cilindrul circular drept este generat de o dreaptă care se roteşte în jurul unei axe paralele cu acesta (fig. 9. Fig. 9.

9. d). e).5. La intersecţia 102 . Secţiuni plane în conul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în conul circular drept poate fi: cerc (fig. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. dacă planul dus prin vârful conului. Conform teoremei lui Dandelin. Proiecţia verticală a secţiunii este segmentul Ia1’b1’I situat pe urma (Pv) a planului de secţiune. elipsă (fig.o1’) şi secţionează conul după după cercul de rază mn. a). 9. nu taie conul.1.5. triunghi isoscel (fig. paralel cu planul dat. 9.5 d e a) Secţiunea eliptică în con (fig. 9.2.5. parabolă (fig. SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU 9.5. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. Proiecţia Ia1b1I a acestui segment pe planul orizontal de proiecţie este axa mare a elipsei de secţiune.5). 9. a b c Fig. hiperbolă (fig. c).Modulul II Geometrie descriptivă. Pentru a afla axa mică a elipsei de secţiune se utilizează un plan de nivel [N] care trece prin punctul O1(o1.2. Axa mică a elipsei de secţiune are proiecţia orizontală perpendiculară pe proiecţia orizontală a axei mari la mijlocul acestuia O1. Curs şi aplicaţii tehnice 9. 9.5. 9. secţiunea rezultată este o elipsă. iar planul [P] după dreapta (G1H1). b).

secţiunea rezultată este o parabolă.6 Fig. 9. 103 . care se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P]. Punctele C şi J sunt punctele de intersecţie ale planului cu conturul bazei. c) Secţiunea hiperbolică în con. dacă planul dus prin vârful conului.9. Proiecţia orizontală a parabolei se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P]. Când planul de secţiune ocupă o poziţie oarecare. paralel cu planul [P].7 b) Secţiunea parabolică în con (fig. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. Conform teoremei lui Dandelin. la fel ca în epurele precedente. Fig. este tangent generatoarei conului. diferită de cele analizate anterior. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. Proiecţia verticală a secţiunii este confundată cu urma (Pv) a planului de secţiune. Cilindrul şi conul proiecţiei orizontale a acestei drepte cu cercul de secţiune rezultă punctele G1 şi H1 care determină axa mică a elipsei. secţiunea este o hiperbolă. Punctul M este punctul de intersecţie cu generatoarea de contur aparent ISBI. 9.7). 9.

iar în plan orizontal se suprapune peste cercul de bază. 9. Se consideră un cilindru circular drept care este secţionat de planul de capăt [P]. 9.9). deci confundată cu urma verticală a planului. Adevărata mărime a elipsei s-a obţinut prin rabatrea planului în jurul urmei (Ph). Curs şi aplicaţii tehnice 9.10).10 a) Secţiunea eliptică în cilindru (fig. 9. Fig.11).Modulul II Geometrie descriptivă.2. elipsă (fig. 9.9 Fig. Secţiuni plane în cilindrul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în cilindrul circular drept poate fi cerc (fig. Fig. dreptunghi (fig. Elipsa de secţiune se proiectează în planul vertical de proiecţie deformată total.8 Fig. 9. Pentru construirea proiecţiei laterale precum şi la aflarea adevăratei mărimi s-au luat mai multe generatoare ale cilindruluii care s-au intersectat cu planul dat. 9.2. 9.11 104 . 9.8).

Fig. unghiul dintre două muchii laterale ale piramidei înscrise sau distanţa dintre două muchii laterale ale prismei tind la zero. Punctele de inflexiune M şi N ale transformatei bazei corespund punctelor în care planele tangente la bază. Desfăşurarea conului Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig.13).12 105 .9. 9.3.1. S-a desfăşurat piramida prin construirea triunghiuriloir faţelor laterale (fig. 9. ce conţin vârful conului.3. 9. Cilindrul şi conul 9. Pentru desfăşurarea conului se consideră piramida cu baza un octogon regulat înscris în cercul de bază al conului. sunt perpendiculare pe planul bazei. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Desfăşurarea unui con sau a unui cilindru este limita desfăşurării unei piramide înscrise în con sau a unei prisme înscrise în cilindru şi la care numărul de feţe creşte în mod nedefinit.12). 9. Adevărata mărime a muchiilor laterale ale acestei piramide s-a determinat prin rotirea acestora şi transformarea lor în frontale. Ca urmare.

12 9. Se consideră mai multe generatoare ale conului care intersectate cu planul [P] dau punctele prin care se construieşte elipsa de secţiune. Se secţionează conul cu un plan de capăt [P]. Punctele de inflexiune căutate sunt M1 şi M2. Desfăşurata conului circular drept este un sector circular de rază egală cu generatoarea având unghiul la centru α = 360°R/G (R – raza cercului de bază. după care.3.2. sunt tangentele la cercul de bază duse prin r.Modulul II Geometrie descriptivă. se desfăşoară mai întâi conul din care acesta face parte. 106 . Se unesc punctele astfel obţinute şim se obţine transformata elipsei de secţiune. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. Urmele orizontale ale planelor tangente la con. sunt transpuse pe transformatele generatoarelor corespunzătoare. prin arce de cerc cu centrul în s’. Pentru trasarea pe desfăşurată a transformatei elipsei de secţiune se află adevărata mărime a generatoarelor prin transformarea lor în drepte de front (în acest exemplu). Pentru determinarea punctelor de inflexiune ale transformatei se construieşte perpendiculara din S pe planul [P] şi urma orizontală notată cu R a acestei perpendiculare (conform teoremei Olivier). Pentru a desfăşura trunchiul de con rezultat. Rotaţia lor se face în jurul unei axe verticale ce trece prin S şi se aduc suprapuse peste generatoarea IS1I. 9. 13). G – generatoarea). Desfăşurarea trunchiului de con circular drept Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig.

13 107 . Cilindrul şi conul Fig. 9.9.

Ca şi la desfăşurarea prismei. la desfăşurarea cilindrului este necesară cunoaşterea adevăratei mărimi a generatoarelor precum şi distanţelor dintre acestea Generatoarele fiind frontale. Desfăşurarea cilindrului Se consideră un cilindru circular oblic cu baza situată în planul orizontal de proiecţie având generatoarele drepte frontale (fig. Pentru desfăşurarea cilindrului se împarte cercul de bază în mai multe părţi şi se trasează generatoarele corespunzătoare acestor puncte.14 108 . Se unesc punctele rezultate. Pe aceste perpendiculare se măsoară lungimea generatoarelor luând-o din proiecţie verticală de o parte si de alta a planului de secţiune. Transformata prin desfăşurare a acestei elipse este un segment de drepată egal cu lungimea elipsei (fig. 9. Prin rabaterea acestui plan pe planul vertical de proiecţie se obţine în adevărată mărime elipsa de secţiune.2.3. 9. adevărata lor mărime se regăseşte în proiecţie verticală.14).Modulul II Geometrie descriptivă. 9. Pentru determinarea distanţei dintre generatoare se secţionează cilindrul cu planul [P] perpendicular pe generatoare (în acest caz plan de capăt). Generatoarele se construiesc perpendiculare pe transformată. Fig.15). La construcţia acestei transformate arcele de elipsă se aproximează prin coardele respective (IA10B10I ≅ IIA10B10II). Curs şi aplicaţii tehnice 9.

INTERSECŢIA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Determinarea curbei de intersecţie a doi cilindri se poate face. 18 – reprezentare Fig.16 – reprezentare spaţială. se vor determina punctele prin care vor trece curbele de intersecţie. 9. 9. respectiv. la intersecţia generatoarelor. La intersecţia acestora se obţin punctele curbelor de intersecţie. Se utilizează plane de front (fig. ca şi în cazul intersecţiei dintre prisme.16 spaţială. axa cilindrului orizontal o frontoorizontală (perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L]). 9.9. iar axa cilindrilor verticali o dreaptă verticală. 9.15 9. Cilindrul şi conul Fig. fig. 9. Se consideră trei cilindri circulari drepţi (fig. prin secţionarea cilindrilor cu plane paralele cu generatoarele lor.drepte fronto-orizontale şi drepte verticale.epură) care secţionează cilindrii după generatoare .19 . fig.4. Baza cilindrului inferior este situată în planul orizontal de proiecţie [H]. 9. Se va alege un număr convenabil de plane de secţiune şi. 109 .17 – vedere frontală şi dimensiuni) cu axele perpendiculare si concurente.

în desenele tehnice. dacă cilindrii au acelaşi diametru. se aproximează cu un arc de cerc. intersecţia este un arc de hiperbolă. 9.Modulul II Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice Se remarcă faptul că în proiecţie verticală (vedere frontală).17 Fig. care. Fig.18 Fig. intersecţia se vede sub forma a două drepte concurenta pe axă. altfel.19 110 . 9. 9.

9. 9. iar cilindrul îl secţionează după generatoare paralele cu generatoarele de contur aparent. Acestea determină în con cercuri concentrice paralele cu baza. Pentru determinarea curbei de intersecţie se utilizează ca plane auxiliare de secţiune plane de nivel.20).20 Fig.21 se prezintă epura acestei intersecţii. 9. În fig 9. La intersecţia acestor generatoare cu cercurile rezultă punctele care definesc curbele de intersecţie în plan orizontal şi în plan vertical. Cilindrul şi conul Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie care se intersectează cu un cilindru fronto-orizontal având axele perpendiculare şi concurente (fig. Fig.9.21 111 .

Enache. 10. 2005. V. E. Infografică tehnică. 7. Editura didactică şi pedagogică. Popa. D. Culegere de lucrări. ŞT. Editura didactică şi pedagogică. I. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. C. Precupeţu. Matei. 11. ISBN 973-635-448-2. ISBN 973-30-2553-4 110 . Geometrie descriptivă.. Editura didactică şi pedagogică. 13. Dale. ISBN 973-635-558-6.a. 12. G. Bucureşti. Bucureşti.. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. C. Tănăsescu. Moncea... Geometrie descriptivă. I. R. 1982. ş. Curs şi aplicaţii tehnice. Botez. E. BIBLIOGRAFIE 1.. Olteanu. Editura tehnică. P.. 1980. ş. Frolov. A. 3. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Moskva. Culegere de teme şi lucrări.a. A. F.A. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Geometrie descriptivă şi desen tehnic.a. Clinciu. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. 2. 1982. T. Partea întîi.. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. 2005. Geometrie descriptivă. Geometrie descriptivă. Probleme şi aplicaţii. 1987. Lihteţchi. Bucureşti. ş. Editura didactică şi pedagogică.. Bucureşti. 1982. Văcariu. 1999. Curs. 4. Geometrie descriptivă. 5. Editura tehnică. 1975. Probleme de geometrie descriptivă cu aplicaţii în tehnică. 8. 9. J. Tacu. Gaba. Nacertatelinaia geometria. 6. Editura didactică şi pedagogică. 1968. Bucureşti. Velicu. Curs şi aplicaţii tehnice 10.. R..Modulul II Geometrie descriptivă. ş. Sava. Geometrie descriptivă. Bucureşti. Geometrie descriptivă. Masinostroenie. 1999. 1965. Geometrie descriptivă. Bucureşti. 1989. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Silianu.a.

„Metoda rotaţiei” şi „Metoda rabaterii”.Rezumat 11. Capitolul 8 – „Poliedre”. Capitolul se încheie cu prezentarea modului de rezolvare a intersecţiilor dintre poliedre cu exemplificări la intersecţia prismelor şi piramidelor. În capitolul 7 . Capitolul 9 – „Cilindrul şi conul”. Capitolul se încheie cu o serie de aplicaţii practice rezolvate În capitolul 8 . 111 . Sunt prezentate tehnicile de lucru ale acestor metode aplicate elemntelor geometrice de bază – punctul şi dreapta – şi figurilor spaţiale sau corpurilor geometrice. Modulul se încheie cu un set de teste de autoevaluare reprezentate prin probleme şi întrebări din capitolele parcurse.sunt analizate cele trei metode ale geometriei descriptive: „Metoda schimbării planelor de proiecţie”. a unghiurilor sau distanţelor dintre elementele spaţiale etc. Sunt analizate modalităţile de obţinere a desfăşuratelor acestor corpuri. precum şi a desfăşuratelor acestor corpuri. Aceste tehnici permit aflarea adevăratei mărimi a segmentelor sau a figurilor spaţiale. precum şi a curbelor de intersecţie dintre acestea.„Poliedre” – sunt definite pentru început poliedrele regulate şi neregulate insistându-se asupra prismei şi piramidei. Se prezintă spaţial şi în epură modalităţile de obţinere a secţiunilor plane prin prismă şi piramidă. REZUMAT Modulul II al cursului de geometrie descriptivă cu aplicaţii tehnice a fost structurat pe trei capitole după cum urmează: Capitolul 7 – „Metodele geometriei descriptive”. În capitolul 9 – „ Cilindrul şi conul” – după definirea celor două corpuri de rotaţie. se analizează modalităţile de reprezentare în epură a secţiunilor plane prin aceste corpuri. Se analizează o serie de secţiuni plane prin conul circular drept şi prin cilindrul circular oblic.„Metodele geometriei descriptive” .

1. proiecţie? TESTE DE AUTOEVALUARE. în jurul unei axe de capăt? 7.1. Care dintre coordonatele descriptive rămân neschimbate la schimbarea planului vertical de proiecţie? 3. Pe care din planele de proiecţie se proiectează în mărime naturală unghiul de rotaţie în cazul: rotaţiei în jurul unei axe verticale. Curs şi aplicaţii tehnice 12.Modulul II Geometrie descriptivă. unei axe de capăt? 6. APLICAŢII 12. Care sunt modalităţile de determinare a poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului oarecare în epură? 10. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 12. Se se construiască proiecţiile orizontală şi verticală ale triunghiului ABC determinat de punctele A(98. 12.1.10) şi să se afle adevărata mărime a acestuia utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie. 22).1. În ce constă schimbarea planului orizontal de proiecţie? dar a planului vertical de 2. În ce constă metoda rabaterii? 9. 50) şi C(40. B(68. Întrebări referitoare la metodele geometriei descriptive 1. Probleme referitoare la metodele geometriei descriptive 1. 12. Să se explice modul în care un segment de dreaptă oarecare poate fi transformat într-un segment de dreaptă orizontală prin metoda rotaţiei? 8. În ce poziţie trebuie adusă o dreaptă pentru a i se afla adevărata mărime prin schimbare de plan vertical de proiecţie? 5. Ce înseamnă ridicarea din rabatere? 12. Cum se numeşte planul proiectant în care se deplasează un punct în timpul rotaţiei lui în jurul: unei axe verticale. Care este succesiunea operaţiilor la schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru un punct? 4. 112 . 43.2.

Teste de autoevaluare. 3. Fiind dat triunghiul [ABC] cu datele de la problema 1.20). H(10. Se ridică apoi din rabatere.0. În planul [P] să se construiască hexagonul regulat înscris într-un cerc cu raza R=25 mm şi având centrul în Ω de abscisă x=30 mm şi de cotă egală cu depărtarea.40). să se afle adevarata mărime a acestuia prin metoda rotaţiei. ?) de rază R=20 mm. Se ridică din rabatere. Care sunt poliedrele regulate şi ce proprietăţi au? Dar poliedrele neregulate? 2. B(70. Cum se determină adevărata mărime a secţiunii printr-un poliedru? 5. 20.2. Vârfurile pentagonului se situează pe orizontale ale planului.0).12.30.1. Fie planul [P] determinat de punctele Px(90.0). A(10.10. 12. 4. Pz(0. Cum se poate afla adevărata mărime a muchiilor unui poliedru? 7. Indicaţie: se rabate planul [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie. Ce reprezintă transformata la desfăşurarea unei prisme? 6. Se rabate planul oarecare [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie.20).0.60. Se consideră punctele M(35. Aplicaţii 2. 8. Indicaţie: se determină proiecţia verticală a lui Ω plasându-l pe o orizontală a planului. Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare.0).60) şi Py(0.-20. Fie planul de capăt [P] aflat sub un unghi de 45° faţă de planul [H] având Px( 60. Se construieşte în poziţia rabătută pentagonul regulat cu centrul în Ω şi de rază R.POLIEDRE 12.0) şi punctul M(50. Cum se determină poligonul de secţiune la secţionarea unui poliedru cu un plan proiectant? Dar cu un plan oarecare? 4.0) şi V(65. conţinut în planul [P] dat prin Px(80. Întrebări referitoare la poliedre 1. Să se afle proiecţiile dreptei (D) care conţine punctul M şi este perpendiculară pe dreapta (AB) şi să se afle distanţa de la M la (AB) prin metoda schimbării planelor de proiecţie. 5.0. Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare.0.50. Să se determine distanţa de la punctul M la planul [P] utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie.60). Se construieşte în poziţia rabătută hexagonul regulat.0.45. Cum se determină vizibilitatea muchiilor unui poliedru? 3. Să se construiască proiecţiile pentagonului regulat ABCDE înscris într-un cerc cu centrul în Ω(30.25).2. 113 . 6.

5). apoi se revine din rotaţie.CILINDRUL ŞI CONUL 12. prismele având bazele situate în plane paralele şi direcţiile muchiilor date de IADI şi respectiv IMRI. Să se construiască apoi desfăşurata.0. Celelalte muchii au aceeaşi lungime. Pentru a putea măsura în adevărată mărime muchiile prismei se cunsideră un punct oarecare M pe una din muchii. Se ridică din rabatere punctul C. Se secţionează piramida cu planul de capăt [P] definit de punctele Px(110.17.37). Se consideră tetraedrul regulat [ABCD] cu lungimea laturii de 35 mm.1. Indicaţie: este necesară utilizarea proiecţiei laterale. Indicaţie: Punctul A se plasează pe o orizontală a planului.17. M(12. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă rezultat. C(5.0) şi R(20.0). Să se desfăşoare.30). D(50.0). înălţimea IISΩII= 70 mm.0.22.0.35) şi A1(85. B(35.3. Se construiesc proiecţiile muchiilor prismei perpendicularte pe urmele planului.0.60). 12. Py(0. Ce este o suprafaţă cilindrică? dar o suprafaţă conică? 114 . R(67. Curs şi aplicaţii tehnice 12.0).30. cunoscându-se: A(50.22.60).yA.6. În planul rabătut se construieşte triunghiul.15).35.0). se măsoară lungimea reală. se roteşte acest segment până devine dreaptă orizontală (sau frontală). 4. Probleme referitoare la poliedre 1.12. Punctul B se determină construind mai întâi proiecţia lui orizontală.37).13).3. Ω(50. Să se construiască desfăşurata prismei. Să se determine intersecţia dintre prismele [ABCDEF] şi [MNPRTS]. N(12. Se consideră piramida dreaptă cu baza un hexagon regulat înscris într-un cerc de rază R=30 mm. Se se construiască epura unei prisme drepte [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi echilateral [ABC] situat în planul [P] definit de punctele Px(100. 5.24).2.55).0. Întrebări referitoare la cilindru şi con 1. iar planele auxiliare utilizate vor fi plane de front. Înălţimea prismei este IIAA1II=50 mm.0. 2.0). P(12. Se consideră prisma [ABCA1B1C1] definită de punctele A(42. B(25.45. Se rabate planul [P] împreună cu orizontala şi punctele A şi B.Modulul II Geometrie descriptivă.40. Segmentul IIABII=35 mm şi aparţine unei orizontale a planului [P].2. A(60.0). C(25.80. 3.

. Se secţionează conul cu planul de capăt [P] definit de Px(80. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a doi cilindri? 6. înălţimea S(35.40.0) şi Pz(0.40. 4. cu planul de capăt definit de Px(30.35. 115 . Care sunt formele secţiunilor printr-un con circular drept în funcţie de poziţia planului de secţiune? 3. Să se construiască intersecţia dintre un con circular drept cu înălţimea axa (SO3).0. baza paralelă cu planul [L]. Aplicaţii 2.58). înălţimea IISΩII= 60 mm.0.20).0) şi R(90. Să se construiască epura intersecţiei dintre doi cilindri circulari drepţi plasaţi în spaţiu după cum urmează: un cilindru are axa fronto-orizontală (O1O2) şi baza paralelă cu planul [L] un cerc de rază R1. Se dau: O1(15.0.40. iar cel de-al doilea cilindru are axa verticală (O3O4) şi baza în planul [H] un cerc de rază R2. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a două conuri? 7.0). R1=30 mm. raza cercului de bază R=25 mm.40).0). 3. Teste de autoevaluare.20) şi R2=20 mm. Cum se procedează la obţinerea desfăşuratei unui cilindru circular oblic? 5.40.3.0). Indicaţie: se utilizează ca plane auxiliare plane de front paralele cu axele celor doi cilindri.30). R1=20 mm. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de con rezultat.2. Să se construiască desfăşurata trunchiului de cilindru circular drept obţinut prin secţionarea unui cilindru circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu centrul în O1(60.55).30.60). Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu cercul de rază R=25 mm. O2(65.0) şi raza R= 20 mm. Indicaţie: se vor utiliza ca plane auxiliare plane de nivel. O4(40. 5. Se dau: O3(35.0. Ω(50. Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi vârful în S defint prin: centrul cercului de bază în Ω(35.0). având baza în planul [H] un cerc cu centrul în O3 şi raza R1 şi un cilindru circular drept cu axa (O1O2). Să se desfăşoare acest con. Probleme referitoare la cilindru şi con 1.35.40). O1(0.35. O3(40.35. Care sunt etapele desfăşurării unui con? 4.30. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei dintre un cilindru circular drept şi un con circular drept? 12. O2(70. 2.35.35.12. S(35.30). un cerc cu centrul în O1 şi raza R2. Să se determine şi adevărata mărime a secţiunii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful