UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV DEPARTAMENTUL ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ INGINERIE ECONOMICĂ

Ioan LIHTEŢCHI

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ
Curs şi aplicaţii tehnice
(Modulul II)

2005

Modulul II

Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice

CUPRINS
(MODULUL II)
Obiective ....................................................................................................................... 64

7. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE ................................................ 65
7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE ............................ 65 7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct........... 65 7.1.2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentruun punct .............. 66 7.1.3. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă ......... 67 7.1.4. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă............ 68 7.2. METODA ROTAŢIEI ................................................................................ 69 7.2.1. Rotaţia de nivel pentru un punct ..................................................... 69 7.2.2. Rotaţia de front pentru un punct ..................................................... 70 7.2.3. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă.................................................... 70 7.2.4. Rotaţia de front pentru o dreaptă .................................................... 72 7.3. METODA RABATERII ............................................................................. 72 7.3.1. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie ...... 73 7.3.2. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie ........ 75 7.3.3. Rabaterea planelor proiectante....................................................... 77 7.3.4. Ridicarea din rabatere..................................................................... 79 7.4. APLICAŢII REZOLVATE ......................................................................... 80

8. POLIEDRE ........................................................................................................... 85
8.1. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE ................................................................... 85 8.1.1. Poliedre regulate ............................................................................. 85 8.1.2. Poliedre neregulate ......................................................................... 86 8.2. 8.3. 8.4. REPREZENTAREA POLIEDRELOR ...................................................... 87 SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE ....................................................... 88 8.3.1. Secţiuni plane în piramidă şi prismă ............................................... 88 DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR ......................................................... 91 8.4.1. Desfăşurarea prismei ...................................................................... 91 62

Cuprins modul II 8.4.2. Desfăşurarea piramidei ................................................................... 93 8.5. INTERSECŢIA POLIEDRELOR ............................................................... 96

9. CILINDRUL ŞI CONUL ..................................................................................... 99
9.1. 9.2. DEFINIŢII ................................................................................................. 99 SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU.............................................. 101 9.2.1. Secţiuni plane în conul circular drept ............................................ 100 9.2.2. Secţiuni plane în cilindrul circular drept ........................................ 102 9.3. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE .................. 103 9.3.1. Desfăşurarea conului .................................................................... 103 9.3.2. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept ............................. 104 9.3.3. Desfăşurarea cilindrului................................................................. 105 9.3.4. Intersecţia corpurilor cilindro-conice ............................................. 106

10. 11. 12.

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................... 110 REZUMAT .................................................................................................. 111 TESTE DE AUTOEVALUARE. APLICAŢII ....................................... 112

63

MODULUL II
OBIECTIVE
La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili: să înţeleagă tehnicile de lucru oferite de metodele Geometriei descriptive referitoare la elementele de bază ale geometriei: punct, dreaptă, plan; să utilizeze metoda schimbării planelor de proiecţie pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rotaţiei pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rabaterii planelor oarecare şi a planelor proiectante; să determine adevărata mărime a unor segmente de dreaptă, a unor figuri plane şi să determine distanţe şi unghiuri spaţiale în adevărată mărime prin utilizarea metodelor geometriei descriptive; să readucă figuri plane în plane date prin ridicare din rabatere; să cunoască ce sunt poliedrele regulate şi cum se reprezintă acestea; să cunoască ce sunt poliedrele neregulate şi cum se reprezintă acestea în epură; să realizeze secţiuni plane prin poliedre, în speţă prin prismă şi piramidă, şi să afle adevărata mărime a acestor secţiuni; să construiască desfăşuratele poliedrelor, în speţă desfăşuratele piramidei şi prismei; să rezolve intersecţii de poliedre, în speţă intersecţii dintre piramide, prisme; să cunoască, dintre corpurile de rotaţie, cilindrul şi conul, şi modul lor de reprezentare; să realizeze secţiuni plane în cilindru şi con; să desfăşoare suprafeţe cilindro-conice; să rezolve intersecţia dintre suprafeţe cilindro-conice.

64

7. Metodele geometriei descriptive

7.

METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

Se cunoaşte faptul că, dacă un element geometric spaţial (dreaptă, figură plană, unghi) se găseşte într-o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie, atunci una sau chiar două dintre proiecţiile sale reprezintă adevărata mărime a elementului respectiv. Astfel, lungimea unui segment de dreaptă orizontală poate fi măsurată în epură pe proiecţia sa orizontală, lungimea unui segment de dreaptă verticală poate fi măsurată în epură pe proiecţiile sale verticală şi laterală etc. De foarte multe ori însă, elementul geometric spaţial ocupă o poziţie oarecare faţă de planele de proiecţie proiectându-se deformat pe aceste plane. Dacă se doreşte, totuşi, aflarea mărimii reale a acestor elemente, sau aflarea unor distanţe, sau a unor unghiuri în adevărată mărime etc., acest lucru se poate realiza cu uşurinţă prin apelarea la o serie de tehnici speciale pe care le oferă Geometria descriptivă, tehnici numite „Metodele geometriei descriptive”. Acestea sunt: - metoda schimbării planelor de proiecţie; - metoda rotaţiei (cu cazul său particular - rabaterea) .

7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE
Metoda schimbării planelor de proiecţie presupune ca elementele geometrice spaţiale, considerate fixe, să fie aduse în poziţii particulare faţă de un nou sistem de referinţă obţinut prin schimbarea poziţiei planelor de proiecţie, dar cu păstrarea perpendicularităţii acestora.

7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct
Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig. 7.1). Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1]. Se obţine noul diedru de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1]. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie. Noua proiecţie orizontală a punctului A va fi a1, iar proiecţia verticală a’ rămâne neschimbată. Se constată că noua proiecţie orizontală a1 a punctului A are aceeaşi depărtare y, ca şi vechea sa proiecţie a. Se rabate planul [H1] până la suprapunerea peste [V]. În consecinţă, întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. 7.2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: - se construieşte epura punctului în sistemul iniţial; 65

din a’ se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi depărtare y ca şi a proiecţiei a. Fig. 7. Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1]. Se obţine noul diedru de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H]. În consecinţă.1 Fig. 66 .se trasează noua linie de pământ .2 7. 7.se construieşte epura punctului în sistemul iniţial. . obţinându-se astfel noua proiecţie orizontală a1 a punctului A. Noua proiecţie verticală a punctului A va fi a1’.2. iar proiecţia orizontală a rămâne neschimbată. 7.2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: . Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură. Curs şi aplicaţii tehnice . 7.1). ca şi vechea sa proiecţie a’.1. Se constată că noua proiecţie verticală a1’ a punctului A are aceeaşi cotă z.axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie.Modulul II Geometrie descriptivă.axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură.se trasează noua linie de pământ . Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig.

3. Se obţine noul sistem de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1]. situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (orizontală. Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1] care se plasează paralel cu dreapta (D). $ 7. pag 63) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte. Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie.4 7. Metodele geometriei descriptive A. dacă dreapta este o dreaptă oarecare.5). 7.6) se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B. din a se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi cotă z ca şi a proiecţiei a’. Noua proiecţie orizontală a dreptei va fi (d1) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1 şi b1 ale punctelor A şi B. de regulă. verticală sau fronto-orizontală.1. Proiecţia verticală (d’) rămâne neschimbată.1. dacă dreapta este o frontală).3 Fig. obţinându-se astfel noua proiecţie verticală a1’ a punctului Fig. În noul sistem dreapta (D) devine o orizontală. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig. 7. 7. 7. 67 . La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig.1.7.

7. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig.8). de regulă.6 7. 7. Se obţine noul sistem de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H]. 7. pag 64) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. 7. situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. sau dreaptă de capăt sau fronto-orizontală.5 Fig.1. Proiecţia orizontală (d) rămâne neschimbată. dacă dreapta este o orizontală). dacă dreapta este o dreaptă oarecare.2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului vertical de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte.1.7). Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B.Modulul II Geometrie descriptivă. 68 . Noua proiecţie verticală a dreptei va fi (d1’) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1’ şi b1’ ale punctelor A şi B. În noul sistem dreapta (D) devine o frontală. se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (frontală. Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1].4. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. care se plasează paralel cu dreapta (D). $ 7.

în care caz se disting următoarele tipuri de rotaţii: rotaţia de nivel – în jurul unei axe verticale. se alege ca axă de rotaţie o dreaptă particulară. în cazul acestei rotaţii proiecţia orizontală a a punctului A descrie un arc de cerc. 7.8 7. 7.7 Fig.10 este prezentată epura acestei rotaţii.9 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de nivel [N]. 7. 7. Poziţia axei în jurul căreia se execută rotaţia elementului geometric spaţial se alege în funcţie de scopul urmărit: se poate alege o dreaptă oarecare sau o dreaptă particulară.2.1. În fig. păstrând planele de proiecţie imobile. METODA ROTAŢIEI Metoda rotaţiei constă în transformarea proiecţiilor unui element geometric spaţial prin rotirea acestuia în jurul unei axe. iar proiecţia verticală a’ se deplasează pe urma verticală (Nv) a planului de nivel în care se efectuează rotaţia. cu un unghi α în jurul unei axe verticale (Z) până ocupă poziţia A1. rotaţia de profil (utilizată mai rar) în jurul unei fronto-orizontale. 7.7. Rotaţia de nivel pentru un punct În fig. Se constată că. De regulă.2. rotaţia de front – în jurul unei axe de capăt. Metodele geometriei descriptive Fig. 69 .

Rotaţia de front pentru un punct În fig. 7.3. şi.9 Fig. Se constată că.13 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei verticale (Z). 7. în cazul acestei rotaţii proiecţia verticală a’ a punctului A descrie un arc de cerc. care. cu un unghi α în jurul unei axe de capăt (Y) până ocupă poziţia A1. În fig. să se poată determina în proiecţie verticală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu 70 .11 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de front [F]. În fig. în acest fel.Modulul II Geometrie descriptivă. 7.2. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o frontală.10 7. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe verticale (Z). în acelaşi sens. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Z) concurentă cu dreapta în punctul A. iar proiecţia orizontală a se deplasează pe urma orizontală (Fh) a planului de front în care se efectuează rotaţia. îşi păstrează proiecţiile a şi a’ nemodificate. Curs şi aplicaţii tehnice ω ω Fig. este necesar să se rotească cu acelaţi unghi α.2.12 este prezentată epura acestei rotaţii. fiind astfel propriul său rotit. 7. două puncte de pe dreaptă. 7. 7.2.

14 se prezintă epura acestei rotaţii.1 3 71 Fig.1 (pag. 67). 7.14 .12 Fig.7. Metodele geometriei descriptive planul orizontal de proiecţie [H]. 7. În fig. 7. Rotaţia punctului B se face conform explicaţiilor de la § 7.2. 7. Fig. 7.11 Fig.

3. îşi păstrează proiecţiile b şi b’ nemodificate. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Y) concurentă cu dreapta în punctul B. 68). Rotaţia punctului A se face conform explicaţiilor de la § 7. Eficienţa rabaterii constă în aceea că. în acelaşi sens. Rabaterea unui plan se mai poate efectua şi pe un plan paralel cu unul din planele de proiecţie. METODA RABATERII Metoda rabaterii constă în rotirea unui plan în jurul uneia din urmele sale până când acesta se suprapune peste unul din planele de proiecţie. 7.16 se prezintă epura acestei rotaţii.2. 72 .15 Fig. şi. În fig. fiind astfel propriul său rotit.16 7. care.2. Rotaţia de front pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe de capăt (Y). 7. două puncte de pe dreaptă.Modulul II Geometrie descriptivă.1 (pag. Fig. 7. în urma unei singure transformări. să se poată determina în proiecţie orizontală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu planul vertical de proiecţie [V]. o figură plană poate ajunge într-un plan de proiecţie sau într-un plan paralel cu un plan de proiecţie. este necesar să se rotească cu acelaşi unghi α.15 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei de capăt (Y). În fig. Curs şi aplicaţii tehnice 7. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o orizontală. 7. poziţie în care figura respectivă apare în adevărată mărime.4. în acest fel.

Metodele geometriei descriptive Rabaterea este utilizată cu predilecţie la rezolvarea a numeroase probleme metrice. ale oricărei figuri plane situate în plane oarecare sau particulare.1. la aflarea adevăratei mărimi a unor figuri plane etc. Acest punct se roteşte într-un plan [Q] perpendicular pe urma (Ph) descriind arcul de cerc de rază Iωv’I cu centrul în ω până când ajunge în planul orizontal de proiecţie [H] în poziţia V0. 7. Se consideră punctul V(v.v’) aparţinând urmei verticale (Pv) a planului. care reprezintă axa de rabatere. rotirea lui având loc în jurul urmei sale orizontale (Ph).17) care se rabate pe planul orizontal de proiecţie [H].17 Pentru determinarea poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului în epură. în epură.3. 7. Urma (Ph) rămâne nemodificată. De asemenea. 7. se poate proceda în următoarele moduri: 73 .7. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie Fie planul [P] oarecare (fig. Fig. se pot construi proiecţiile. pornind de la imaginea rabătută.

7.18 şi fig. fig. la intersecţia cu perpendiculara din v rezultă punctul V0 rabătutul lui V. fig. Triunghiul dreptunghic Mmω se rabate în jurul catetei ImωI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H] . 7. 7.20). punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0. Se observă că după rabatere orizontala îşi păstrează paralelismul cu urma (Ph) a planului ((O0) II (Ph)). În epură (fig.18 Fig. deci până ajunge în poziţia ωvv1’.18). 7. şi. În epură (fig. 7. b) Punctul V se rabate prin intermediul triunghiului dreptunghic ωvv’ (v.Modulul II Geometrie descriptivă.20 – reprezentare spaţială. Se construieşte arcul de cerc de rază Iωv1’I. 7. fig. 7. 7. rabaterii Fig.21 . Curs şi aplicaţii tehnice a) Se construieşte arcul de cerc de rază IPx v’I şi perpendiculara din v pe (Ph) (fig.epură) se poate obţine prin rabaterea urmei verticale (Pv) şi a orizontalei (O) care conţine acest punct. Se rabate acest triunghi în jurul catetei IωvI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H].19) odată cu punctul V s-a efectuat şi rabaterea orizontalei (O) a planului. Se consideră orizontala (O) a planului [P] şi punctul M aparţinând acestei orizontale. 7.17).19) se măsoară Ivv’I şi se transpune pe paralela din v la (Ph). 7. Această construcţie rezultă în urma triunghiului dreptunghic Px ωv’ (v.17). 7.21) se 74 . La intersecţia arcului cu perpendiculara se obţine punctul V0 rabătutul lui V. O altă metodă prin care se poate face rabaterea directă a punctului M este aşa numita metodă a triunghiului de poziţie (fig. punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0. În ambele epure (fig. 7.19 Rabaterea pe planul orizontal de proiecţie [H] a unui punct M situat într-un plan oarecare [P] (fig.

pentru exemplificare. 7. Se construieşte arcul de cerc de rază Iω m1’I (ipotenuza triunghiului de poziţie) care întâlneşte perpendiculara din m în punctul M0. 71). ca elemente de referinţă o frontală (F) a planului cu urma sa H(h. 75 .1. 7.22). h’) şi triunghiul de poziţie al unui punct M.3. 7.21 7. pag. 7. Fig.7. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie [V] Rabaterea unui plan oarecare [P] în jurul urmei sale verticale (Pv) pe planul vertical de proiecţie [V] se face conform aceloraşi principii ca şi rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (v.3.20 Fig. În cele ce urmează sunt prezentate următoarele epure: a) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic Pxhh’ (fig. Metodele geometriei descriptive măsoară din proiecţia m pe proiecţia orizontală (o) a orizontalei cota punctului M. care reprezintă tocmai poziţia rabătută a punctului M din plan. b) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic ωh’h1 (fig. punct situat pe această frontală.23). La acest tip de rabatere se utilizează. Rezultă m1’. §7.2.

Curs şi aplicaţii tehnice c) Rabaterea punctului M prin intermediul triunghiului de poziţie mm1’ω (fig.24 se prezintă rabaterea unui plan oarecare [P]. Fig. punctul M aparţinând frontalei (F) a planului.Modulul II Geometrie descriptivă. În epura din fig. 7. care conţine dreapta oarecare (D) şi punctul A pe dreaptă. în jurul urmei verticale (Pv).23 Fig. 7.24). 7.25 . 7. 7.22 Fig. 7.24 76 Fig.

Metodele geometriei descriptive 7. Urma orizontală (Ph). Rabaterea planelor proiectante La rabaterea planelor proiectante construcţiile în epură se simplifică datorită faptului că urmele acestor plane sunt perpendiculare între ele. 7.27 • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig. • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig.7. rămâne perpendiculară pe (Pv). Axa de rabatere este urma (Pv). B. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. după rabatere. 7.26 şi în epură în fig.27. Fig. după rabatere. 77 .26 Fig. rămâne perpendiculară pe (Ph). C0 se vor situa pe aceste drepte rabătute. 7. deci (Pv0) se va suprapune peste axa (Ox).29. Dacă se consideră că punctele A. C aparţin unor drepte de capăt ale planului. B0. 7. 7.3. paralele în poziţie rabătută cu (Ph0) sau perpendiculare pe (Pv). Urma verticală (Pv). Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. după rabatere punctele A0. Axa de rabatere este urma (Ph). 7.28 şi în epură în fig.3.

31.31 . Axa de rabatere este urma (Ph). rămâne perpendiculară pe (Ph). 7. 7.28 Fig. 7. Fig. Urma verticală (Pv). 7. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. după rabatere (Pv0). Curs şi aplicaţii tehnice Fig.30 şi în epură în fig. 7. 7.30 78 Fig.29 • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig.Modulul II Geometrie descriptivă.

7. rabaterea fiind făcută pe planul orizontal de proiecţie). 7.33. care se ridică din rabatere. iar axa mică frontala (AE). Axa de rabatere este urma (Pv). se suprapune peste axa (Ox). Urma orizontală (Ph).32 şi în epură în fig. Se vor plasa. 7. punctele A0. B0. Ridicarea din rabatere Ridicarea din rabatere este operaţia inversă rabaterii. Planul [P] fiind date prin urme.34).4. 7. se determină mai întâi poziţia rabătută (Pv0) a urmei verticale (Pv). În fig. în continuare. 79 . Planul [P] fiind un plan proiectant proiecţia orizontală a cercului ridicat în plan va fi o elipsă cu axa mare dreapta de capăt (CG) egală cu diametrul cercului.35 se prezintă epura ridicării din rabatere a unui cerc într-un plan de capăt. C0 pe drepte orizontale ale planului. spre exemplu.32 Fig.33 7. Fig. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. după rabatere (Ph0). Prin ridicarea din rabatere o figură plană existentă sau construită în planul rabaterii poate fi readusă în planul care a fost rabătut. 7. Metodele geometriei descriptive • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig. operaţiile fiind făcute în sens invers celor studiate în cadrul rabaterii planului oarecare (în acest exemplu. Fie ∆A0B0C0 oarecare dat în poziţie rabătută în planul orizontal de proiecţie [H] şi planul [P] oarecare în care trebuie ridicat acest triunghi (fig.3. 7.7.

iar cele două vederi tocmai proiecţiile lor verticală şi orizontală.Modulul II Geometrie descriptivă. Se cere să se determine lungimea celor două părţi ale conductei (implicit lungimea totală). 7. Se dau cele două proiecţii (vederea din faţă şi vederea de sus) ale unei conducte cu dimensiunile stabilite în funcţie de traseul pe care-l parcurge la locul de montaj (fig. APLICAŢII REZOLVATE 1.37).34 Fig. 7. 7. Plasînd aceste drepte în epură.35 7.4. unghiul pe care-l fac între ele şi distanţa dintre capetele acesteia. elementele cerute se pot măsura cu uşurinţă prin aflarea adevăratei soluţii: a) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. 7.36 80 mărimi a triunghiului pe care-l formează aceste drepte în spaţiu. Se propun două .36). Se transformă mai întâi planul triunghiului Fig. Rezolvare: se consideră cele două conducte ca fiind două drepte concurente. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. 7.

s-a construit separat triunghiul ABC luând în compas aceste mărimi (fig. situaţie în care adevărata mărime a triunghiului se va regăsi în noua proiecţie orizontală a 2 b 2 c2 . astfel. 7. adevărata ei mărime este proiecţia sa orizontală (IABI = IabI). Dreapta (BC) fiind o orizontală.7. şi unghiul dintre laturile IABI şi IBCI. 7. Fig. Rezultă. 81 . Metodele geometriei descriptive ABC într-un plan de capăt printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. prin alegerea noii linii de pământ (O1x1) perpendiculară pe orizontala (BC). Dreapta (AC) s-a transformat într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin A. Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie verticală (IACI = Ia’c1’I). Prin a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie se transformă triunghiul într-un plan de nivel (se ia (O2x2) II (a1’b1’)).37 b) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda rotaţiei (fig. Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie orizontală (IBCI = IbcI). 7. În continuare.38). în acest exemplu dreapta (AB) s-a transformat într-o orizontală prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin punctul A. Măsurând aceste segmente în epură.39).

Rezolvare: realizarea cilindrului şi a pereţilor superior şi inferior se face cu uşurinţă. 7. Construcţia se obţine prin sudarea elementelor între ele. Confecţionarea pereţilor laterali.Modulul II Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice Fig.41 se prezintă epura Fig. 7. după realizarea pereţilor laterali. 7. 7. pe baza unor elemente de geometrie plană.40. În fig. cu suprafaţa determinarea presupune cilindrică.39 2. dispuşi simetric faţă de planul median al acestora precum şi dimensiuni. Se cere realizarea construcţiei din tablă din fig.38 Fig. Dimensiunile sunt date în cm. Se consideră peretele lateral plasat într-un plan construcţiei. Atât cilindrul cât şi pereţii carcasei sunt realizaţi din tablă de o anumită grosime. 7. celorlalte determinarea curbei de intersecţie a vertical [P] care se rabate în jurul urmei sale verticale (Pv) peste planul vertical de proiecţie 82 .40 acestei rezolvări.

în continuare. în acelaşi sens. După rabatere rezultă forma exactă a curbei de decupare a peretelui lateral (un arc de elipsă). Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la segmentul IABI prin metoda rotaţiei. Se consideră segmentul de dreaptă IABI cu A(20. 7. Proiecţia verticală In’m2’I reprezintă adevărata mărime a perpendicularei din M pe dreapta IABI (In’m2’I=IMNI). Fig. care ajunge în poziţia M1.45) exterior dreptei. Segmentul (M1N) se transformă. Fig.10.5) şi B(60. se roteşte şi punctul M. Rezolvare (fig. 7. Se construieşte perpendiculara IM1NI pe orizontala IA1BI.42): se transformă dreapta IABI într-o orizontală IA1BI prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin B.41 3.7. 42 83 . Cu acelaşi unghi α. 7.40) şi punctul M(40. în jurul aceleiaşi axe.5. precum şi celelalte dimensiuni. Metodele geometriei descriptive [V]. într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin N.50.

7.m. Să se construiască proiecţiile hexagonului regulat [ABCDEF]. faţă de planul [H]. 7. Proiecţiile cercului înscris în hexagon sunt elipse. În plan orizontal axa mare a elipsei este pe orizontala planului ce trece prin Ω. Fig.0). iar axa mică pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. În plan vertical elipsa are axa mare situată pe o frontală a planului.m. Indicaţie (fig. circumscris unui cerc cu centrul în Ω( 38. având urma verticală înclinată cu 45° spre dreapta şi urma orizontală înclinată cu 37° spre dreapta.p. se construieşte hexagonul regulat [A0B0C0D0E0F0] circumscris cercului de rază 22.43 84 . Curs şi aplicaţii tehnice 3.c. iar axa mică pe d.0. Vârfurile hexagonului sunt situate pe orizontale ale planului care se ridică din rabatere.43): în planul [P] rabătut în planul orizontal de proiecţie odată cu orizontala planului care conţine punctul Ω .24. zω) şi raza R=22 mm conţinut în planul [P] dat prin Px(100.Modulul II Geometrie descriptivă.

2 Fig.2). 8.4 Fig.1. 8. 8. 8. În tabelul 8.1).8. 8. 8. 8.3). Feţele sale sunt poligoane cu un anumit număr de laturi. După modul cum sunt dispuse feţele unui poliedru acestea se clasifică în: poliedre convexe la care nici unul din planele feţelor nu taie poliedrul. dodecaedrul regulat (fig. poliedre concave la care unele din feţe taie poliedrul. 8.1 Fig. 8. 8. vârfurile sunt unghiuri solide regulate egale. Poliedre 8. Poliedrele mai pot fi clasificate în poliedre regulate şi poliedre neregulate. Laturile poligoanelor constituie şi muchiile poliedrului şi rezultă din intersecţia a două feţe alăturate.5). Poliedre regulate Poliedrele regulate sunt poliedrele care au următoarele proprietăţi: toate feţele sunt poligoane regulate egale. Un vârf este un punct comun pentru cel puţin trei muchii ale unui poliedru. 87 .1 sunt prezentate toate aceste elemente pentru fiecare din aceste poliedre.4) şi icosaedrul regulat (fig. cubul (fig. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE Un poliedru este un corp geometric mărginit de feţe plane. Mai multe muchii ale unui poliedru sunt concurente întrun punct numit vârf.5 La aceste poliedre Euler a stabilit următoarea relaţie între numărul de vârfuri (V) muchii (M) şi feţe (F): V – M + F = 2.1.1. 8. POLIEDRE 8.3 Fig. octaedrul regulat (fig. Fig. Există cinci poliedre regulate: tetraedrul regulat (fig. sunt inscriptibile în sferă. cât şi circumscribile sferei.

8.7) este poliedrul ale cărui muchii.2. În epură se ia în compas proiecţia IcaI (lungimea l a laturii – ipotenuza) şi la intersecţia acestui arc de cerc cu perpendiculara ridicată din s= i pe IciI se obţine poziţia rabătuta S0 a vârfului S. 8. Se construieşte proiecţia orizontală a tetraedrului.6 ICII. respectiv triunghiul echilateral abc de latură l.8 88 . Fig.Modulul II Geometrie descriptivă. 8.1 (pentru poliedre regulate) se numesc poliedre neregulate.1 Nr. Curs şi aplicaţii tehnice Tabelul 8. La intersecţia înălţimilor se găseşte proiecţia orizontală s a celui de-al treilea vârf. Poliedre neregulate Poliedrele care nu respectă proprietăţile enumerate la § 8. 8. Dintre poliedrele neregulate frecvent întâlnite în alcătuirea formelor constructiv-tehnologice din domeniul construcţiei de maşini sunt prisma şi piramida. rezultate din intersecţia feţelor laterale.6 se prezintă construcţia unui tetraedru regulat aşezat cu una din feţe în planul orizontal de proiecţie într-o poziţie oarecare şi având cunoscută lungimea muchiei l. Se rabate triunghiul dreptunghic din spaţiu SIC pe planul orizontal de proiecţie [H] în jurul catetei Fig. Pentru construcţia proiecţiei verticale este necesară cunoaşterea cotei proiecţiei s’. 8. 8.7 Fig. Se măsoară IS0iI cota zS a punctului S şi se transpune în proiecţie verticală.1. 1 2 3 4 5 Denumire Tetraedrul regulat Cubul (hexaedrul) Octaedrul regulat Dodecaedrul regulat Icosaedrul regulat Vârfuri (V) 4 8 6 20 12 Muchii (M) 6 12 12 30 30 Feţe (F) 4 6 8 12 20 În fig. În acest scop se construieşte triunghiul de poziţie al punctului S. Prisma (fig.1.

Fig.8. 8. Piramida (fig. Dacă muchiile sunt perpendiculare pe planul bazei. se reprezintă cu linie întreruptă. De regulă. Pentru simplificare.10). iar dacă muchiile sunt înclinate faţă de planul bazei.10 epura acestei reprezentări.9 se prezintă spaţial modul de obţinere a proiecţiilor unei piramide. 8. 8. în caz contrar este oblică. iar bazele sunt egale între ele şi paralele. fig. iar baza este un poligon. Poliedre sunt parelele între ele. REPREZENTAREA POLIEDRELOR Reprezentarea unui poliedru în epură se reduce la reprezentarea muchiilor acestuia (drepte) în proiecţiile corespunzătoare. 8. 8.2.8) este poliedrul ale cărui muchii laterale sunt concurente într-un punct numit vârf. muchiile acoperite. criteriu care poate fi utilizat cu succes în orice situaţie în care se cere determinarea vizibilităţii muchiilor unui poliedru (v. 8.9 Fig.10 Pentru determinarea vizibilităţii muchiilor în epură există mai multe criterii. iar în fig. în proiecţiile corespunzătoare. în continuare. se prezintă unul dintre criterii. 8. Feţele laterale ale piramidei sunt triunghiuri. În fig. Dacă vârful piramidei se proiectează în centrul bazei piramida este dreaptă. 89 . prisma se numeşte prismă dreaptă. prisma se numeşte prismă oblică.

Se urmăreşte acelaşi raţionament pentru stabilirea vizibilităţii în proiecţie orizontală.1. Se consideră piramida dreaptă [SABCDEF] cu baza un hexagon regulat [ABCDEF] ⊂ [H] şi planul de capăt [P]. Secţiuni plane în piramidă şi prismă a. 8. 8. laturi care rezultă din intersectarea feţelor poliedrului cu planul de secţiune. Curs şi aplicaţii tehnice La determinarea vizibilităţii în proiecţie orizontală se compară cotele diferitelor puncte ale poliedrului. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o piramidă dreaptă este prezentată spaţial în fig.prin determinarea vârfurilor acestuia.12 şi în epură în fig. Spre exemplificare. SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE Prin secţionarea unui poliedru cu un plan se obţine un poligon. . 90 .3. 8. Astfel. deci muchia ISAI este acoperită în proiecţie verticală.Modulul II Geometrie descriptivă.11 ale punctelor M1 şi M2 situate pe feţele SAB şi SBC de pe dreptele ISR1I şi ISR2I aparţinând acestor feţe. rezultă că în proiecţie verticală faţa SBC căreia îi aparţine M1 se situează deasupra feţei SAB. În proiecţie orizontală M1 având depărtarea mai mare decât M2. se analizează vizibilitatea în epură pentru piramida prezentată în fig. se iau m1’=m2’ proiecţiile verticale confundate Fig. 8. Se pleacă de la constatarea că un punct aparţine unei feţe a aunui poliedru dacă aparţine unei drepte a acestei feţe. vîrfuri care rezultă din intersecţia muchiilor poliedrului cu planul de secţiune. Se pot analiza dreptele ISP1I şi ISP2I şi cotele punctelor N1 şi N2 de pe aceste drepte. Poligonul de secţiune se poate construi în două moduri: . 8. iar pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală se compară depărtările unor puncte ale poliedrului.prin determinarea laturilor acestuia. 8.10.13.3.

13 b. Secţiunea cu un plan oarecare printr-o piramidă înclinată este prezentată în epură în fig. Poliedre Poligonul de secţiune se determină prin găsirea vârfurilor acestuia la intersecţia muchiilor cu planul de secţiune. 8. a fost necesară construirea proiecţiei laterale a piramidei. Pentru găsirea punctelor de intersecţie M şi T ale muchiilor ISEI. 8.12 cuprinde vârful) .14. linie continuă proiecţiile trunchiului de piramidă rezultat. respectiv ISBI cu planul [P]. Pentru determinarea vârfurilor poligonului de secţiune se construiesc prin muchiile prismei plane de 91 .8. 8. În epura din fig.13 s-a determinat şi adevărata mărime a secţiunii prin rabaterea planului de secţiune [P] odată cu poligonul de secţiune pe planul orizontal de proiecţie.cu linie întreruptă. Pentru o mai bună lizibilitate s-au figurat cu Fig. Se consideră piramida triunghiulară oblică [SABC] cu baza [ABC] în planul [H]. iar restul proiecţiilor piramidei (partea care Fig. 8.

Fig. 8. 8. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o prismă înclinată este prezentată în epură în fig.15. se obţine proiecţia orizontalăa secţiunii [12345].15 . La intersecţia proiecţiilor orizontale ale dreptelor de intersecţie cu proiecţiile orizonatale ale muchiilor se găsesc vîrfurile poligonului de secţiune în proiecţie orizontală. Aflarea mărimii reale a muchiilor se poate face cel mai comod prin metoda rotaţiei. Pe liniile de ordine corespunzătoate.14 92 Fig. Dacă se doreşte aflarea adevăratei mărimi a acestui poligon se poate face o rabatere a planului [P] pe unul din planele de proiecţie. Pe liniile de ordine trasate din aceste puncte se determină şi proiecţia verticală a poligonului de secţiune. la intersecţia cu proiecţia orizontală a muchiilor. 8. În proiecţie verticală poligonul de secţiune [1’2’3’4’5’] se proiectează cu deformare totală după urma verticală a planului.Modulul II Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice capăt şi se determină dreptele de intersecţie ale acestora cu planul [P]. c.

. a Fig.16 În concluzie se poate spune că: b . se transformă într-o linie dreaptă.o dreaptă de pe suprafaţa unui poliedru. Dacă pe faţa [ABA1B1] se trasează o dreaptă IEFI. Feţele laterale ale acestei prisme sunt dreptunghiuri ale căror laturi sunt muchiile prismei. În acest caz prisma fiind dreaptă. . 8. b). 8. Pentru realizarea desfăşuratei este necesară cunoaşterea mărimii reale a muchiilor şi a distanţelor dintre ele.16. ele rămân paralele şi pe desfăşurată. se menţine pe desfăşurată şi se numeşte transformată.4.4. iar unghiurile α şi β se menţin şi în desfăşurare (fig. laturile poligonului de bază sunt perpendiculare pe muchiile laterale ale prismei. Dreptele paralele pe desfăşurată rămân tot paralele. Figura rezultată în urma acestei operaţii se numeşte desfăşurată. 8. Desfăşurarea prismei Desfăşurarea prismei presupune construirea în adevărată mărime a patrulaterelor feţelor laterale şi alăturarea lor după succesiunea laturilor poligonului bazei.1. Se consideră prisma dreaptă [ABCA1B1C1] (fig. DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR Prin desfăşurarea unui poliedru se înţelege aducerea tuturor feţelor poliedrului pe un singur plan. după desfăşurare. 93 . Poliedre 8.8.unghiurile dintre muchii ca şi unghiurile pe care le fac muchiile cu laturile unei linii poligonale trasate pe o faţă a poliedrului se conservă. a).o secţiune dreaptă făcută într-o prismă se transformă prin desfăşurarea prismei într-o linie dreaptă. atunci după desfăşurare IEFI = IE0F0I.16. Muchiile laterale fiind paralele. În consecinţă poligonul de bază. 8.

conduce la utilizarea acestei linii ca axă de referinţă la construirea desfăşuratei. 8. Curs şi aplicaţii tehnice Faptul că o secţiune dreaptă printr-o prismă are transformata prin desfăşurare o linie dreaptă. În fig. Urmele planului de Fig.17 se prezintă obţinerea secţiunii drepte (necesară obţinerii transformatei pentru desfăşurare) printr-o prismă oblică cu baza situată în planul [H]. axă pe care se vor măsura distanţele dintre muchii. 8.Modulul II Geometrie descriptivă.17 94 .

luând prin muchiile prismei ca plane ajutătoare trei plane verticale. Noua proiecţie verticală a secţiunii [m1’n1’p1’] apare cu deformare totală. 8. 8. Pentru aflarea adevăratei mărimi ale muchiilor s-a apelat la o schimbare de plan vertical de proiecţie (s-a luat (O1x1) II IadI).17. de o parte şi de alta a liniei. Adevărata mărime a 95 .4. N0. Desfăşurarea piramidei Desfăşurarea piramidei presupune construirea în adevărată mărime a bazei şi a muchiilor laterale. Spre exemplu IM0A0I = Im1’a1’I şi IM0D0I = Fig. M0 se transpun. În această nouă poziţie muchiile devin frontale. pentru realizarea desfăşuratei prismei (fig. P0. deci apar în adevărată mărime în noua proiecţie verticală (IADI = Ia1’d1’I). Pentru obţinerea proiecţiilor figurii de intersecţie dintre prismă şi planul [P] s-au intersectat muchiile prismei cu acest plan. Adevărata mărime a figurii de intersecţie [m0n0p0] s-a obţinut prin rabaterea acestui plan din noul sistem de proiecţie în jurul urmei orizontale.18 Im1’d1’I. iar urma sa verticală rămâne perpendiculară pe muchii. în acest caz ale triunghiului [m0n0p0]. muchii care definesc triunghiurile feţelor laterale.18). În final se adaugă şi triunghiurile celor două baze. situaţie în care planul secţinii este. după această transformare. un plan de capăt ((Ph) ⊥ (O1x1)). S-au obţinut proiecţiile [mnp] şi [m’n’p’] ale figurii de intersecţie.8. pornind din aceste puncte. laturile poligonului de secţiune. perpendicularele această dreaptă în punctele M0. se transpun pe o linie dreaptă Pe M0N0P0M0. 8. Poliedre secţiune se aleg perpendiculare pe muchii. Conform constatărilor de la începutul paragrafului. lungimile reale ale muchiilor măsurate pe noua proiecţie verticală din epura din fig. 8. respectiv duse pe transformata acestuia.2.

8. La intersecţia celor două arce rezultă punctul B. Fig. că din desfăşurată rezultă şi adevărata mărime a bazei [ABC]. Curs şi aplicaţii tehnice bazei se obţine cel mai comod prin metoda rabaterii.Modulul II Geometrie descriptivă. 8. 8. În prezintă piramide fig.20 se prezintă epura desfăşurării acestei piramide. Se remarcă.20 96 . Fig. 8. Dintr-un punct oarecare S corespunzînd vârfului piramidei se trasează dreapta ISAI = =Isa1I. iar lungimea muchiilor prin metoda rotaţiei. chiar fară rabaterea planului de capăt.19 În fig. reală a muchiilor s-a obţinut prin rotaţia muchilor în jurul unui ax de capăt ce trece prin S şi transformarea lor în frontale. în acest caz. Celelalte trei feţe se construiesc în mod asemănător.19 se unei cu epura oarecare baza un triunghi ABC situată într-un plan de capăt. Cu centrul în A se construieşte arcul de cerc cu raza IABI = IA0B0I. Adevărata mărime a bazei s-a obţinut prin rabaterea orizontal Lungimea planului de de capăt al bazei pe planul proiecţie. Cu centrul în S se construieşte arcul de cerc de rază ISBI = Isb1I.

Poliedre În fig.21 se prezintă epura desfăşuratei unui trunchi de piramidă dreaptă secţionată cu un plan de capăt. Desfăşurarea s-a făcut în stea de o parte şi de alta a pătratului bazei. 8. Adevărata mărime a secţiunii s-a determinat prin rabatere. Fig.8. 8.21 97 . iar lungimea muchiilor prin rotaţie.

la intersecţia a două piramide planele se vor construi prin vârfurile celor două corpuri. Ca atare este necesară reprezentarea grafică a acestor linii de intersecţie pe desenele plane ale acestor obiecte. . planele se vor lua paralele cu muchiile ambelor corpuri. 8. 98 . iar ruperea (fig. atunci când unul din corpuri pătrunde complet în celălalt.23 Poligonul sau poligoanele de intersecţie dintre două poliedre se pot determina prin puncte sau prin laturi.5. determinarea vizibilităţii. În funcţie de modul în care se intersectează aceste corpuri geometrice se deosebesc două cazuri: pătrunderea (fig.23). muchii netăiate de celălalt. Rezolvarea intersecţiei presupune parcurgerea următoarelor etape: determinarea direcţiei planelor auxiliare de secţiune şi stabilirea planelor utile. Fig. iar direcţia lor se va stabili după cum urmează: .22). determinarea punctelor de intersecţie. INTERSECŢIA POLIEDRELOR Intersecţiile de poliedre apar frecvent în alcătuirea obiectelor complexe sau semicomplexe. Curs şi aplicaţii tehnice 8. Planele auxiliare de secţiune se vor construi prin muchiile celor două corpuri.22 Fig. iar linia de intersecţie va fi un singur contur poligonal. 8. În exemplele prezentate în continuare se va utiliza metoda determinării prin puncte. 8. care constă în intersectarea muchiilor unui poliedru cu feţele celuilalt poliedru.Modulul II Geometrie descriptivă. atunci când ambele corpuri rămân cu un număr oarecare de linia de intersecţie va fi alcătuită din două contururi poligonale distincte.la intersecţia a două prisme. 8.la intersecţia unei prisme cu o piramidă planele se vor lua paralele cu muchiile prismei şi prin vârful piramidei. stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie. .

B şi D. este prezentată diagrama desfăşuratelor convenţionale ale celor două prisme. 8. BN. Prin unirea acestor puncte rezultă poligoanele de intersecţie a celor două corpuri. Vizibilitatea liniei de intersecţie se face după regula: v+v=v.24 verticale care pleacă din punctele 1. Una din prisme este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H].25. Fig.25). Aceste drepte se intersectează cu muchiile prismei fronto-orizontale în punctele M2. Pentru rezolvarea intersecţiei. 3. în partea dreaptă jos. DN. se iau plane auxiliare de front prin muchiile prismei fronto-orizontale. v+i=i şi i+i=i. P4. în fig. Pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală. DQ. 8. în epură (fig. cealaltă este perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L] şi o străpunge pe prima. Aceste plane intersectează prisma verticală după dreptele Fig. BQ. Poliedre Se consideră două prisme drepte cu bazele pătrate care se intersectează ca în fig. S-au notat cu v feţele vizibile şi cu i feţele invizibile. P3. 8. 2.25 99 . 8.24. 8.8. M2 şi M1. 4.

28). 8. 8. 8.27 şi pentru Fig. în fig. Pentru rezolvarea intersecţiei s-au luat prin muchiile piramidei (vârful piramidei) şi prin muchiile prismei plane fronto-orizontale (perpendiculare pe planul lateral de proiecţie [L]).27 100 Fig. 8. 8.Modulul II Geometrie descriptivă.26 se prezintă epura intersecţiei dintre o piramidă dreaptă cu baza un pătrat situată în planul [H] şi o prismă dreaptă perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L].28 . 8. Ordinea de unire a punctelor şi vizibilitatea liniei de intersecţie s-au determinat prin diagramele desfăşuratelor convenţionale (pentru proiecţia verticală proiecţia orizontală în fig.26 Fig. Curs şi aplicaţii tehnice În fig.

9. Cilindrul şi conul 9. 9. DEFINIŢII (fig.4 . numită generatoare. Conul este corpul mărginit de o suprafaţă conică şi un plan. 9. 9. 9. 9.2 Fig.1. Fig.4).1).1 Fig. Cilindrul circular drept este generat de o dreaptă care se roteşte în jurul unei axe paralele cu acesta (fig. care se deplasează paralel cu o direcţie dată şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare Cilindrul este corpul mărginit de o suprafaţă cilindrică şi două plane paralele. Conul circular drept este generat de o dreaptă ce se roteşte în jurul unei axe cu care este concurentă (fig. 9. care trece printr-un punct fix numit vârf şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare (fig. CILINDRUL ŞI CONUL Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă.9. numită generatoare. 9.2). 9.2). Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă.3 101 Fig.

5. 9. elipsă (fig. nu taie conul.Modulul II Geometrie descriptivă. triunghi isoscel (fig. Pentru a afla axa mică a elipsei de secţiune se utilizează un plan de nivel [N] care trece prin punctul O1(o1. Proiecţia Ia1b1I a acestui segment pe planul orizontal de proiecţie este axa mare a elipsei de secţiune.2. Axa mică a elipsei de secţiune are proiecţia orizontală perpendiculară pe proiecţia orizontală a axei mari la mijlocul acestuia O1.5). Secţiuni plane în conul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în conul circular drept poate fi: cerc (fig.5 d e a) Secţiunea eliptică în con (fig. e). 9.1. a). Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. 9. La intersecţia 102 . Proiecţia verticală a secţiunii este segmentul Ia1’b1’I situat pe urma (Pv) a planului de secţiune. hiperbolă (fig. iar planul [P] după dreapta (G1H1). a b c Fig. 9. c).5. b).5.2. dacă planul dus prin vârful conului. SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU 9. Curs şi aplicaţii tehnice 9.5. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. parabolă (fig. d). 9. 9. 9.5. secţiunea rezultată este o elipsă. Conform teoremei lui Dandelin. paralel cu planul dat.o1’) şi secţionează conul după după cercul de rază mn.

Punctul M este punctul de intersecţie cu generatoarea de contur aparent ISBI. c) Secţiunea hiperbolică în con. Proiecţia verticală a secţiunii este confundată cu urma (Pv) a planului de secţiune. care se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P].6 Fig. 9. secţiunea rezultată este o parabolă. Fig.7 b) Secţiunea parabolică în con (fig. Proiecţia orizontală a parabolei se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P]. 9. paralel cu planul [P]. Punctele C şi J sunt punctele de intersecţie ale planului cu conturul bazei. 9. Când planul de secţiune ocupă o poziţie oarecare.7). care se secţionează cu un plan de capăt [P]. este tangent generatoarei conului. Conform teoremei lui Dandelin. Cilindrul şi conul proiecţiei orizontale a acestei drepte cu cercul de secţiune rezultă punctele G1 şi H1 care determină axa mică a elipsei. 103 . la fel ca în epurele precedente. secţiunea este o hiperbolă. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. dacă planul dus prin vârful conului.9. diferită de cele analizate anterior.

9. 9. elipsă (fig.9). Fig.9 Fig. 9. deci confundată cu urma verticală a planului.10 a) Secţiunea eliptică în cilindru (fig.Modulul II Geometrie descriptivă.11). 9.11 104 . 9. Secţiuni plane în cilindrul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în cilindrul circular drept poate fi cerc (fig. dreptunghi (fig. Adevărata mărime a elipsei s-a obţinut prin rabatrea planului în jurul urmei (Ph).10). 9.8). Fig.2.2.8 Fig. 9. Pentru construirea proiecţiei laterale precum şi la aflarea adevăratei mărimi s-au luat mai multe generatoare ale cilindruluii care s-au intersectat cu planul dat. 9. Se consideră un cilindru circular drept care este secţionat de planul de capăt [P]. Curs şi aplicaţii tehnice 9. iar în plan orizontal se suprapune peste cercul de bază. Elipsa de secţiune se proiectează în planul vertical de proiecţie deformată total.

3. sunt perpendiculare pe planul bazei. 9.12). ce conţin vârful conului.1. 9.9. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Desfăşurarea unui con sau a unui cilindru este limita desfăşurării unei piramide înscrise în con sau a unei prisme înscrise în cilindru şi la care numărul de feţe creşte în mod nedefinit.3. Fig. Desfăşurarea conului Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig. S-a desfăşurat piramida prin construirea triunghiuriloir faţelor laterale (fig. Punctele de inflexiune M şi N ale transformatei bazei corespund punctelor în care planele tangente la bază. Cilindrul şi conul 9.12 105 .13). unghiul dintre două muchii laterale ale piramidei înscrise sau distanţa dintre două muchii laterale ale prismei tind la zero. Pentru desfăşurarea conului se consideră piramida cu baza un octogon regulat înscris în cercul de bază al conului. 9. Ca urmare. 9. Adevărata mărime a muchiilor laterale ale acestei piramide s-a determinat prin rotirea acestora şi transformarea lor în frontale.

Desfăşurata conului circular drept este un sector circular de rază egală cu generatoarea având unghiul la centru α = 360°R/G (R – raza cercului de bază.2. Se unesc punctele astfel obţinute şim se obţine transformata elipsei de secţiune. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig. 106 . 13). Curs şi aplicaţii tehnice Fig. prin arce de cerc cu centrul în s’. Punctele de inflexiune căutate sunt M1 şi M2. Se secţionează conul cu un plan de capăt [P]. se desfăşoară mai întâi conul din care acesta face parte. 9. Urmele orizontale ale planelor tangente la con. după care.3. Pentru a desfăşura trunchiul de con rezultat. sunt transpuse pe transformatele generatoarelor corespunzătoare. Se consideră mai multe generatoare ale conului care intersectate cu planul [P] dau punctele prin care se construieşte elipsa de secţiune. G – generatoarea). Rotaţia lor se face în jurul unei axe verticale ce trece prin S şi se aduc suprapuse peste generatoarea IS1I. Pentru trasarea pe desfăşurată a transformatei elipsei de secţiune se află adevărata mărime a generatoarelor prin transformarea lor în drepte de front (în acest exemplu).Modulul II Geometrie descriptivă. sunt tangentele la cercul de bază duse prin r. Pentru determinarea punctelor de inflexiune ale transformatei se construieşte perpendiculara din S pe planul [P] şi urma orizontală notată cu R a acestei perpendiculare (conform teoremei Olivier).12 9.

13 107 .9. 9. Cilindrul şi conul Fig.

Pe aceste perpendiculare se măsoară lungimea generatoarelor luând-o din proiecţie verticală de o parte si de alta a planului de secţiune. Ca şi la desfăşurarea prismei.15). La construcţia acestei transformate arcele de elipsă se aproximează prin coardele respective (IA10B10I ≅ IIA10B10II). Curs şi aplicaţii tehnice 9. Pentru desfăşurarea cilindrului se împarte cercul de bază în mai multe părţi şi se trasează generatoarele corespunzătoare acestor puncte. Desfăşurarea cilindrului Se consideră un cilindru circular oblic cu baza situată în planul orizontal de proiecţie având generatoarele drepte frontale (fig.Modulul II Geometrie descriptivă. Generatoarele se construiesc perpendiculare pe transformată. 9.2. Transformata prin desfăşurare a acestei elipse este un segment de drepată egal cu lungimea elipsei (fig.14). Fig. 9. Pentru determinarea distanţei dintre generatoare se secţionează cilindrul cu planul [P] perpendicular pe generatoare (în acest caz plan de capăt). la desfăşurarea cilindrului este necesară cunoaşterea adevăratei mărimi a generatoarelor precum şi distanţelor dintre acestea Generatoarele fiind frontale. Se unesc punctele rezultate. 9.3. adevărata lor mărime se regăseşte în proiecţie verticală. Prin rabaterea acestui plan pe planul vertical de proiecţie se obţine în adevărată mărime elipsa de secţiune.14 108 .

15 9. 109 .4.16 spaţială. La intersecţia acestora se obţin punctele curbelor de intersecţie. ca şi în cazul intersecţiei dintre prisme. axa cilindrului orizontal o frontoorizontală (perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L]). Cilindrul şi conul Fig. Se utilizează plane de front (fig. la intersecţia generatoarelor. fig.9. respectiv. Baza cilindrului inferior este situată în planul orizontal de proiecţie [H].drepte fronto-orizontale şi drepte verticale. 9. Se consideră trei cilindri circulari drepţi (fig. 9. 9.17 – vedere frontală şi dimensiuni) cu axele perpendiculare si concurente. iar axa cilindrilor verticali o dreaptă verticală. INTERSECŢIA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Determinarea curbei de intersecţie a doi cilindri se poate face. 9. 18 – reprezentare Fig. fig.epură) care secţionează cilindrii după generatoare .19 . prin secţionarea cilindrilor cu plane paralele cu generatoarele lor. 9. 9.16 – reprezentare spaţială. Se va alege un număr convenabil de plane de secţiune şi. se vor determina punctele prin care vor trece curbele de intersecţie.

9. intersecţia se vede sub forma a două drepte concurenta pe axă. intersecţia este un arc de hiperbolă.19 110 . 9. altfel. care.18 Fig. în desenele tehnice. 9.17 Fig. se aproximează cu un arc de cerc. Fig. dacă cilindrii au acelaşi diametru.Modulul II Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice Se remarcă faptul că în proiecţie verticală (vedere frontală).

9.20 Fig.20). 9. Cilindrul şi conul Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie care se intersectează cu un cilindru fronto-orizontal având axele perpendiculare şi concurente (fig. Acestea determină în con cercuri concentrice paralele cu baza.21 se prezintă epura acestei intersecţii. La intersecţia acestor generatoare cu cercurile rezultă punctele care definesc curbele de intersecţie în plan orizontal şi în plan vertical. iar cilindrul îl secţionează după generatoare paralele cu generatoarele de contur aparent.9.21 111 . Pentru determinarea curbei de intersecţie se utilizează ca plane auxiliare de secţiune plane de nivel. 9. În fig 9. Fig.

Frolov. Masinostroenie. ISBN 973-635-558-6. 7. J. Dale. Editura didactică şi pedagogică. Enache. 1982. 2005. 1982.. Botez. Silianu. 1982. 12. Sava. 11. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Curs şi aplicaţii tehnice. T.. Bucureşti.. 9. 1980. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov.a. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. 8. E. 1999. Culegere de teme şi lucrări. Editura didactică şi pedagogică. Editura didactică şi pedagogică. 1989. Bucureşti. Tacu.. Văcariu. 2005. Bucureşti. 10. V. Nacertatelinaia geometria.. ş. 6. ISBN 973-30-2553-4 110 . G. Bucureşti. 3. 4.A. D.Modulul II Geometrie descriptivă.. Gaba. 1999. Curs şi aplicaţii tehnice 10. Lihteţchi. Geometrie descriptivă. Bucureşti. Precupeţu. Popa. C. ş. Moncea. R. 1965. 2. Editura didactică şi pedagogică. 5. E. Geometrie descriptivă.a. ISBN 973-635-448-2. C. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Culegere de lucrări. Editura didactică şi pedagogică. Geometrie descriptivă.a.. P. 13. Matei.. Bucureşti. A. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. ş. ŞT. Bucureşti. Editura tehnică. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Probleme şi aplicaţii. Geometrie descriptivă. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. A. Geometrie descriptivă. BIBLIOGRAFIE 1. Olteanu. Geometrie descriptivă. Geometrie descriptivă.. 1968. 1975. Probleme de geometrie descriptivă cu aplicaţii în tehnică. Editura tehnică. 1987. F. Velicu. I. Partea întîi. R. I.a. Infografică tehnică. ş. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Geometrie descriptivă. Curs. Clinciu. Tănăsescu. Moskva..

„Metodele geometriei descriptive” . precum şi a curbelor de intersecţie dintre acestea. Capitolul 8 – „Poliedre”. Aceste tehnici permit aflarea adevăratei mărimi a segmentelor sau a figurilor spaţiale.Rezumat 11. În capitolul 9 – „ Cilindrul şi conul” – după definirea celor două corpuri de rotaţie. Modulul se încheie cu un set de teste de autoevaluare reprezentate prin probleme şi întrebări din capitolele parcurse. Sunt prezentate tehnicile de lucru ale acestor metode aplicate elemntelor geometrice de bază – punctul şi dreapta – şi figurilor spaţiale sau corpurilor geometrice. precum şi a desfăşuratelor acestor corpuri. Capitolul 9 – „Cilindrul şi conul”. a unghiurilor sau distanţelor dintre elementele spaţiale etc. În capitolul 7 . se analizează modalităţile de reprezentare în epură a secţiunilor plane prin aceste corpuri. Se analizează o serie de secţiuni plane prin conul circular drept şi prin cilindrul circular oblic. Capitolul se încheie cu o serie de aplicaţii practice rezolvate În capitolul 8 . „Metoda rotaţiei” şi „Metoda rabaterii”.sunt analizate cele trei metode ale geometriei descriptive: „Metoda schimbării planelor de proiecţie”. Se prezintă spaţial şi în epură modalităţile de obţinere a secţiunilor plane prin prismă şi piramidă. REZUMAT Modulul II al cursului de geometrie descriptivă cu aplicaţii tehnice a fost structurat pe trei capitole după cum urmează: Capitolul 7 – „Metodele geometriei descriptive”. Sunt analizate modalităţile de obţinere a desfăşuratelor acestor corpuri.„Poliedre” – sunt definite pentru început poliedrele regulate şi neregulate insistându-se asupra prismei şi piramidei. Capitolul se încheie cu prezentarea modului de rezolvare a intersecţiilor dintre poliedre cu exemplificări la intersecţia prismelor şi piramidelor. 111 .

Să se explice modul în care un segment de dreaptă oarecare poate fi transformat într-un segment de dreaptă orizontală prin metoda rotaţiei? 8. 50) şi C(40.10) şi să se afle adevărata mărime a acestuia utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie.1. Probleme referitoare la metodele geometriei descriptive 1. Care dintre coordonatele descriptive rămân neschimbate la schimbarea planului vertical de proiecţie? 3.1. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 12. Se se construiască proiecţiile orizontală şi verticală ale triunghiului ABC determinat de punctele A(98. în jurul unei axe de capăt? 7.Modulul II Geometrie descriptivă. Care sunt modalităţile de determinare a poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului oarecare în epură? 10. 43.1.1. Întrebări referitoare la metodele geometriei descriptive 1. B(68. 12. APLICAŢII 12. În ce constă schimbarea planului orizontal de proiecţie? dar a planului vertical de 2. În ce constă metoda rabaterii? 9. proiecţie? TESTE DE AUTOEVALUARE. Curs şi aplicaţii tehnice 12. Cum se numeşte planul proiectant în care se deplasează un punct în timpul rotaţiei lui în jurul: unei axe verticale. Pe care din planele de proiecţie se proiectează în mărime naturală unghiul de rotaţie în cazul: rotaţiei în jurul unei axe verticale. 112 . unei axe de capăt? 6. Care este succesiunea operaţiilor la schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru un punct? 4. Ce înseamnă ridicarea din rabatere? 12. 22). 12.2. În ce poziţie trebuie adusă o dreaptă pentru a i se afla adevărata mărime prin schimbare de plan vertical de proiecţie? 5.

0).0). 12. Cum se determină vizibilitatea muchiilor unui poliedru? 3. 20. Se consideră punctele M(35. Se ridică din rabatere. Fie planul de capăt [P] aflat sub un unghi de 45° faţă de planul [H] având Px( 60.0. Se rabate planul oarecare [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie.30. B(70. Pz(0.0) şi punctul M(50. 113 . Se construieşte în poziţia rabătută hexagonul regulat.2. H(10. Vârfurile pentagonului se situează pe orizontale ale planului.60).50. Să se afle proiecţiile dreptei (D) care conţine punctul M şi este perpendiculară pe dreapta (AB) şi să se afle distanţa de la M la (AB) prin metoda schimbării planelor de proiecţie. A(10. Cum se determină poligonul de secţiune la secţionarea unui poliedru cu un plan proiectant? Dar cu un plan oarecare? 4.0. Aplicaţii 2. Cum se poate afla adevărata mărime a muchiilor unui poliedru? 7.45. Să se construiască proiecţiile pentagonului regulat ABCDE înscris într-un cerc cu centrul în Ω(30.20). Să se determine distanţa de la punctul M la planul [P] utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie.1.60.12. 4. să se afle adevarata mărime a acestuia prin metoda rotaţiei. În planul [P] să se construiască hexagonul regulat înscris într-un cerc cu raza R=25 mm şi având centrul în Ω de abscisă x=30 mm şi de cotă egală cu depărtarea.60) şi Py(0. 8. Indicaţie: se determină proiecţia verticală a lui Ω plasându-l pe o orizontală a planului. 5. Cum se determină adevărata mărime a secţiunii printr-un poliedru? 5. conţinut în planul [P] dat prin Px(80. Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare.25). Se construieşte în poziţia rabătută pentagonul regulat cu centrul în Ω şi de rază R. Se ridică apoi din rabatere.20).40). Care sunt poliedrele regulate şi ce proprietăţi au? Dar poliedrele neregulate? 2.10.0. Fie planul [P] determinat de punctele Px(90. Întrebări referitoare la poliedre 1. Ce reprezintă transformata la desfăşurarea unei prisme? 6. ?) de rază R=20 mm.0.POLIEDRE 12. Teste de autoevaluare.0.2. 6. 3. Indicaţie: se rabate planul [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie. Fiind dat triunghiul [ABC] cu datele de la problema 1.0). Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare.0) şi V(65.-20.

D(50. C(5.0. Ω(50. M(12.Modulul II Geometrie descriptivă.37).2.2. Să se construiască apoi desfăşurata. Să se determine intersecţia dintre prismele [ABCDEF] şi [MNPRTS].CILINDRUL ŞI CONUL 12.60). Se construiesc proiecţiile muchiilor prismei perpendicularte pe urmele planului. Întrebări referitoare la cilindru şi con 1. Se consideră tetraedrul regulat [ABCD] cu lungimea laturii de 35 mm. N(12.0). C(25. P(12. Ce este o suprafaţă cilindrică? dar o suprafaţă conică? 114 .40. Înălţimea prismei este IIAA1II=50 mm.0.17. Se ridică din rabatere punctul C.0).35.yA. Curs şi aplicaţii tehnice 12. cunoscându-se: A(50.3. B(25. Se consideră piramida dreaptă cu baza un hexagon regulat înscris într-un cerc de rază R=30 mm. R(67. Segmentul IIABII=35 mm şi aparţine unei orizontale a planului [P]. B(35. se roteşte acest segment până devine dreaptă orizontală (sau frontală). Se se construiască epura unei prisme drepte [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi echilateral [ABC] situat în planul [P] definit de punctele Px(100.55). 4. Punctul B se determină construind mai întâi proiecţia lui orizontală.22.0) şi R(20. Să se construiască desfăşurata prismei. Celelalte muchii au aceeaşi lungime. A(60.0.6.17. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă rezultat. Py(0.0.0).37).80. iar planele auxiliare utilizate vor fi plane de front.22. În planul rabătut se construieşte triunghiul. 5.45.0). 12.0). Se rabate planul [P] împreună cu orizontala şi punctele A şi B.60).30).3. prismele având bazele situate în plane paralele şi direcţiile muchiilor date de IADI şi respectiv IMRI.12. 2.13).35) şi A1(85. Se consideră prisma [ABCA1B1C1] definită de punctele A(42. Pentru a putea măsura în adevărată mărime muchiile prismei se cunsideră un punct oarecare M pe una din muchii.30. Probleme referitoare la poliedre 1. Să se desfăşoare.0. Se secţionează piramida cu planul de capăt [P] definit de punctele Px(110.5).1. se măsoară lungimea reală.24). Indicaţie: Punctul A se plasează pe o orizontală a planului. 3. înălţimea IISΩII= 70 mm. Indicaţie: este necesară utilizarea proiecţiei laterale.0.0).15). apoi se revine din rotaţie.

O2(65. 5. Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu cercul de rază R=25 mm. Se dau: O1(15. cu planul de capăt definit de Px(30. 3. Să se construiască epura intersecţiei dintre doi cilindri circulari drepţi plasaţi în spaţiu după cum urmează: un cilindru are axa fronto-orizontală (O1O2) şi baza paralelă cu planul [L] un cerc de rază R1.0) şi Pz(0.30.35.0) şi raza R= 20 mm. Indicaţie: se vor utiliza ca plane auxiliare plane de nivel.0) şi R(90..40.0. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de con rezultat. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a două conuri? 7.0).35.58). Indicaţie: se utilizează ca plane auxiliare plane de front paralele cu axele celor doi cilindri.20) şi R2=20 mm.35. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei dintre un cilindru circular drept şi un con circular drept? 12. înălţimea S(35. raza cercului de bază R=25 mm. S(35. O3(40.0). Se dau: O3(35.40). Ω(50. Teste de autoevaluare.0.55).12.40).0). Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi vârful în S defint prin: centrul cercului de bază în Ω(35. Să se construiască intersecţia dintre un con circular drept cu înălţimea axa (SO3). O4(40. Care sunt formele secţiunilor printr-un con circular drept în funcţie de poziţia planului de secţiune? 3. 2.40.0).35.2.30. O2(70. 115 . iar cel de-al doilea cilindru are axa verticală (O3O4) şi baza în planul [H] un cerc de rază R2. Să se construiască desfăşurata trunchiului de cilindru circular drept obţinut prin secţionarea unui cilindru circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu centrul în O1(60.30). Cum se procedează la obţinerea desfăşuratei unui cilindru circular oblic? 5. O1(0. înălţimea IISΩII= 60 mm. Să se desfăşoare acest con. Să se determine şi adevărata mărime a secţiunii. având baza în planul [H] un cerc cu centrul în O3 şi raza R1 şi un cilindru circular drept cu axa (O1O2). Care sunt etapele desfăşurării unui con? 4.40.0.30). R1=30 mm.20).35.0. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a doi cilindri? 6. 4.40. R1=20 mm. Probleme referitoare la cilindru şi con 1. baza paralelă cu planul [L]. Se secţionează conul cu planul de capăt [P] definit de Px(80.3.60).35. Aplicaţii 2. un cerc cu centrul în O1 şi raza R2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful