UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV DEPARTAMENTUL ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ INGINERIE ECONOMICĂ

Ioan LIHTEŢCHI

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ
Curs şi aplicaţii tehnice
(Modulul II)

2005

Modulul II

Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice

CUPRINS
(MODULUL II)
Obiective ....................................................................................................................... 64

7. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE ................................................ 65
7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE ............................ 65 7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct........... 65 7.1.2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentruun punct .............. 66 7.1.3. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă ......... 67 7.1.4. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă............ 68 7.2. METODA ROTAŢIEI ................................................................................ 69 7.2.1. Rotaţia de nivel pentru un punct ..................................................... 69 7.2.2. Rotaţia de front pentru un punct ..................................................... 70 7.2.3. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă.................................................... 70 7.2.4. Rotaţia de front pentru o dreaptă .................................................... 72 7.3. METODA RABATERII ............................................................................. 72 7.3.1. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie ...... 73 7.3.2. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie ........ 75 7.3.3. Rabaterea planelor proiectante....................................................... 77 7.3.4. Ridicarea din rabatere..................................................................... 79 7.4. APLICAŢII REZOLVATE ......................................................................... 80

8. POLIEDRE ........................................................................................................... 85
8.1. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE ................................................................... 85 8.1.1. Poliedre regulate ............................................................................. 85 8.1.2. Poliedre neregulate ......................................................................... 86 8.2. 8.3. 8.4. REPREZENTAREA POLIEDRELOR ...................................................... 87 SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE ....................................................... 88 8.3.1. Secţiuni plane în piramidă şi prismă ............................................... 88 DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR ......................................................... 91 8.4.1. Desfăşurarea prismei ...................................................................... 91 62

Cuprins modul II 8.4.2. Desfăşurarea piramidei ................................................................... 93 8.5. INTERSECŢIA POLIEDRELOR ............................................................... 96

9. CILINDRUL ŞI CONUL ..................................................................................... 99
9.1. 9.2. DEFINIŢII ................................................................................................. 99 SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU.............................................. 101 9.2.1. Secţiuni plane în conul circular drept ............................................ 100 9.2.2. Secţiuni plane în cilindrul circular drept ........................................ 102 9.3. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE .................. 103 9.3.1. Desfăşurarea conului .................................................................... 103 9.3.2. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept ............................. 104 9.3.3. Desfăşurarea cilindrului................................................................. 105 9.3.4. Intersecţia corpurilor cilindro-conice ............................................. 106

10. 11. 12.

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................... 110 REZUMAT .................................................................................................. 111 TESTE DE AUTOEVALUARE. APLICAŢII ....................................... 112

63

MODULUL II
OBIECTIVE
La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili: să înţeleagă tehnicile de lucru oferite de metodele Geometriei descriptive referitoare la elementele de bază ale geometriei: punct, dreaptă, plan; să utilizeze metoda schimbării planelor de proiecţie pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rotaţiei pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rabaterii planelor oarecare şi a planelor proiectante; să determine adevărata mărime a unor segmente de dreaptă, a unor figuri plane şi să determine distanţe şi unghiuri spaţiale în adevărată mărime prin utilizarea metodelor geometriei descriptive; să readucă figuri plane în plane date prin ridicare din rabatere; să cunoască ce sunt poliedrele regulate şi cum se reprezintă acestea; să cunoască ce sunt poliedrele neregulate şi cum se reprezintă acestea în epură; să realizeze secţiuni plane prin poliedre, în speţă prin prismă şi piramidă, şi să afle adevărata mărime a acestor secţiuni; să construiască desfăşuratele poliedrelor, în speţă desfăşuratele piramidei şi prismei; să rezolve intersecţii de poliedre, în speţă intersecţii dintre piramide, prisme; să cunoască, dintre corpurile de rotaţie, cilindrul şi conul, şi modul lor de reprezentare; să realizeze secţiuni plane în cilindru şi con; să desfăşoare suprafeţe cilindro-conice; să rezolve intersecţia dintre suprafeţe cilindro-conice.

64

7. Metodele geometriei descriptive

7.

METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

Se cunoaşte faptul că, dacă un element geometric spaţial (dreaptă, figură plană, unghi) se găseşte într-o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie, atunci una sau chiar două dintre proiecţiile sale reprezintă adevărata mărime a elementului respectiv. Astfel, lungimea unui segment de dreaptă orizontală poate fi măsurată în epură pe proiecţia sa orizontală, lungimea unui segment de dreaptă verticală poate fi măsurată în epură pe proiecţiile sale verticală şi laterală etc. De foarte multe ori însă, elementul geometric spaţial ocupă o poziţie oarecare faţă de planele de proiecţie proiectându-se deformat pe aceste plane. Dacă se doreşte, totuşi, aflarea mărimii reale a acestor elemente, sau aflarea unor distanţe, sau a unor unghiuri în adevărată mărime etc., acest lucru se poate realiza cu uşurinţă prin apelarea la o serie de tehnici speciale pe care le oferă Geometria descriptivă, tehnici numite „Metodele geometriei descriptive”. Acestea sunt: - metoda schimbării planelor de proiecţie; - metoda rotaţiei (cu cazul său particular - rabaterea) .

7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE
Metoda schimbării planelor de proiecţie presupune ca elementele geometrice spaţiale, considerate fixe, să fie aduse în poziţii particulare faţă de un nou sistem de referinţă obţinut prin schimbarea poziţiei planelor de proiecţie, dar cu păstrarea perpendicularităţii acestora.

7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct
Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig. 7.1). Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1]. Se obţine noul diedru de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1]. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie. Noua proiecţie orizontală a punctului A va fi a1, iar proiecţia verticală a’ rămâne neschimbată. Se constată că noua proiecţie orizontală a1 a punctului A are aceeaşi depărtare y, ca şi vechea sa proiecţie a. Se rabate planul [H1] până la suprapunerea peste [V]. În consecinţă, întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. 7.2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: - se construieşte epura punctului în sistemul iniţial; 65

1).se construieşte epura punctului în sistemul iniţial. 7. ca şi vechea sa proiecţie a’. Se obţine noul diedru de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H]. din a’ se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi depărtare y ca şi a proiecţiei a.se trasează noua linie de pământ .axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). 7. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie. întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură. 7. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig. Curs şi aplicaţii tehnice .1. Noua proiecţie verticală a punctului A va fi a1’. În consecinţă. 66 . Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură. Se constată că noua proiecţie verticală a1’ a punctului A are aceeaşi cotă z.Modulul II Geometrie descriptivă.2. iar proiecţia orizontală a rămâne neschimbată. Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1].2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: . Fig.se trasează noua linie de pământ . 7.2 7. .1 Fig. obţinându-se astfel noua proiecţie orizontală a1 a punctului A.axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar).

Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B.4 7.3 Fig. 7. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (orizontală. de regulă.3. 67 . dacă dreapta este o frontală).6) se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v. 7.1. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig. Se obţine noul sistem de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1].1. În noul sistem dreapta (D) devine o orizontală. Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie. Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1] care se plasează paralel cu dreapta (D). din a se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi cotă z ca şi a proiecţiei a’.1. verticală sau fronto-orizontală. 7. Noua proiecţie orizontală a dreptei va fi (d1) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1 şi b1 ale punctelor A şi B. $ 7. 7. pag 63) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. Proiecţia verticală (d’) rămâne neschimbată. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig. situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. obţinându-se astfel noua proiecţie verticală a1’ a punctului Fig. Metodele geometriei descriptive A.7.5). dacă dreapta este o dreaptă oarecare.

care se plasează paralel cu dreapta (D). 7.1. 7. 7. Noua proiecţie verticală a dreptei va fi (d1’) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1’ şi b1’ ale punctelor A şi B.7). Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1]. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig. se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v. $ 7. 7. de regulă.5 Fig. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. Proiecţia orizontală (d) rămâne neschimbată.8).Modulul II Geometrie descriptivă. dacă dreapta este o dreaptă oarecare. Se obţine noul sistem de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H].2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului vertical de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte. În noul sistem dreapta (D) devine o frontală. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B. 68 . dacă dreapta este o orizontală). sau dreaptă de capăt sau fronto-orizontală.6 7.4.1. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (frontală. situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. pag 64) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie.

7. în care caz se disting următoarele tipuri de rotaţii: rotaţia de nivel – în jurul unei axe verticale. 7. 69 . 7. rotaţia de profil (utilizată mai rar) în jurul unei fronto-orizontale. De regulă. cu un unghi α în jurul unei axe verticale (Z) până ocupă poziţia A1. rotaţia de front – în jurul unei axe de capăt.10 este prezentată epura acestei rotaţii. 7. Se constată că. în cazul acestei rotaţii proiecţia orizontală a a punctului A descrie un arc de cerc. În fig. iar proiecţia verticală a’ se deplasează pe urma verticală (Nv) a planului de nivel în care se efectuează rotaţia.9 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de nivel [N].2.8 7. Rotaţia de nivel pentru un punct În fig.1. METODA ROTAŢIEI Metoda rotaţiei constă în transformarea proiecţiilor unui element geometric spaţial prin rotirea acestuia în jurul unei axe.7 Fig. se alege ca axă de rotaţie o dreaptă particulară. Metodele geometriei descriptive Fig. 7. păstrând planele de proiecţie imobile.7. Poziţia axei în jurul căreia se execută rotaţia elementului geometric spaţial se alege în funcţie de scopul urmărit: se poate alege o dreaptă oarecare sau o dreaptă particulară.2.

7. Se constată că. două puncte de pe dreaptă. În fig. în acelaşi sens. 7. 7. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o frontală. 7. cu un unghi α în jurul unei axe de capăt (Y) până ocupă poziţia A1.Modulul II Geometrie descriptivă.2. 7.11 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de front [F]. şi.10 7. este necesar să se rotească cu acelaţi unghi α.2.13 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei verticale (Z). care. în acest fel. în cazul acestei rotaţii proiecţia verticală a’ a punctului A descrie un arc de cerc.9 Fig. îşi păstrează proiecţiile a şi a’ nemodificate.12 este prezentată epura acestei rotaţii. În fig. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe verticale (Z). iar proiecţia orizontală a se deplasează pe urma orizontală (Fh) a planului de front în care se efectuează rotaţia.3. să se poată determina în proiecţie verticală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu 70 . fiind astfel propriul său rotit.2. Curs şi aplicaţii tehnice ω ω Fig. Rotaţia de front pentru un punct În fig. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Z) concurentă cu dreapta în punctul A. 7.

În fig. 7.12 Fig.14 se prezintă epura acestei rotaţii. 7.1 3 71 Fig. 7. 7. Metodele geometriei descriptive planul orizontal de proiecţie [H].11 Fig.7.1 (pag.2. 7. Fig. Rotaţia punctului B se face conform explicaţiilor de la § 7.14 . 67).

să se poată determina în proiecţie orizontală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu planul vertical de proiecţie [V]. şi.16 se prezintă epura acestei rotaţii.Modulul II Geometrie descriptivă. Rabaterea unui plan se mai poate efectua şi pe un plan paralel cu unul din planele de proiecţie.1 (pag. În fig. METODA RABATERII Metoda rabaterii constă în rotirea unui plan în jurul uneia din urmele sale până când acesta se suprapune peste unul din planele de proiecţie. poziţie în care figura respectivă apare în adevărată mărime. în urma unei singure transformări. două puncte de pe dreaptă. 7.16 7. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o orizontală. Fig. 7.15 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei de capăt (Y).3. fiind astfel propriul său rotit. este necesar să se rotească cu acelaşi unghi α. 7. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Y) concurentă cu dreapta în punctul B. 68).2. 7. o figură plană poate ajunge într-un plan de proiecţie sau într-un plan paralel cu un plan de proiecţie. îşi păstrează proiecţiile b şi b’ nemodificate. Eficienţa rabaterii constă în aceea că. în acelaşi sens.2. în acest fel.15 Fig. Rotaţia de front pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe de capăt (Y). 72 . Curs şi aplicaţii tehnice 7.4. În fig. care. Rotaţia punctului A se face conform explicaţiilor de la § 7.

se poate proceda în următoarele moduri: 73 .v’) aparţinând urmei verticale (Pv) a planului. De asemenea. se pot construi proiecţiile. la aflarea adevăratei mărimi a unor figuri plane etc. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie Fie planul [P] oarecare (fig. în epură. Urma (Ph) rămâne nemodificată. Fig. Metodele geometriei descriptive Rabaterea este utilizată cu predilecţie la rezolvarea a numeroase probleme metrice. care reprezintă axa de rabatere. Se consideră punctul V(v.1. pornind de la imaginea rabătută. 7.3. Acest punct se roteşte într-un plan [Q] perpendicular pe urma (Ph) descriind arcul de cerc de rază Iωv’I cu centrul în ω până când ajunge în planul orizontal de proiecţie [H] în poziţia V0.17 Pentru determinarea poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului în epură. 7.17) care se rabate pe planul orizontal de proiecţie [H]. rotirea lui având loc în jurul urmei sale orizontale (Ph). 7. ale oricărei figuri plane situate în plane oarecare sau particulare.7.

b) Punctul V se rabate prin intermediul triunghiului dreptunghic ωvv’ (v. 7. 7. fig. şi.19) se măsoară Ivv’I şi se transpune pe paralela din v la (Ph). 7. la intersecţia cu perpendiculara din v rezultă punctul V0 rabătutul lui V. Se construieşte arcul de cerc de rază Iωv1’I. O altă metodă prin care se poate face rabaterea directă a punctului M este aşa numita metodă a triunghiului de poziţie (fig. Se rabate acest triunghi în jurul catetei IωvI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H].18). La intersecţia arcului cu perpendiculara se obţine punctul V0 rabătutul lui V. 7.17).21 .17). punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0. 7. Se consideră orizontala (O) a planului [P] şi punctul M aparţinând acestei orizontale. rabaterii Fig.20 – reprezentare spaţială. fig. 7. În epură (fig. Triunghiul dreptunghic Mmω se rabate în jurul catetei ImωI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H] . În ambele epure (fig.19) odată cu punctul V s-a efectuat şi rabaterea orizontalei (O) a planului. 7. 7. deci până ajunge în poziţia ωvv1’.18 Fig. fig.19 Rabaterea pe planul orizontal de proiecţie [H] a unui punct M situat într-un plan oarecare [P] (fig.epură) se poate obţine prin rabaterea urmei verticale (Pv) şi a orizontalei (O) care conţine acest punct.Modulul II Geometrie descriptivă. punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0.20).18 şi fig.21) se 74 . În epură (fig. 7. 7. Se observă că după rabatere orizontala îşi păstrează paralelismul cu urma (Ph) a planului ((O0) II (Ph)). 7. Curs şi aplicaţii tehnice a) Se construieşte arcul de cerc de rază IPx v’I şi perpendiculara din v pe (Ph) (fig. Această construcţie rezultă în urma triunghiului dreptunghic Px ωv’ (v. 7.

71). Fig. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie [V] Rabaterea unui plan oarecare [P] în jurul urmei sale verticale (Pv) pe planul vertical de proiecţie [V] se face conform aceloraşi principii ca şi rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (v. 7. b) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic ωh’h1 (fig. Se construieşte arcul de cerc de rază Iω m1’I (ipotenuza triunghiului de poziţie) care întâlneşte perpendiculara din m în punctul M0. 7.20 Fig. pag.1.22). §7.7. La acest tip de rabatere se utilizează. punct situat pe această frontală. ca elemente de referinţă o frontală (F) a planului cu urma sa H(h. Metodele geometriei descriptive măsoară din proiecţia m pe proiecţia orizontală (o) a orizontalei cota punctului M.3. care reprezintă tocmai poziţia rabătută a punctului M din plan.3. În cele ce urmează sunt prezentate următoarele epure: a) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic Pxhh’ (fig.21 7. pentru exemplificare. 7. Rezultă m1’. 7.23).2. h’) şi triunghiul de poziţie al unui punct M. 75 .

punctul M aparţinând frontalei (F) a planului. 7.24 76 Fig.24 se prezintă rabaterea unui plan oarecare [P]. Fig.Modulul II Geometrie descriptivă. în jurul urmei verticale (Pv). În epura din fig.23 Fig.24). care conţine dreapta oarecare (D) şi punctul A pe dreaptă.22 Fig. Curs şi aplicaţii tehnice c) Rabaterea punctului M prin intermediul triunghiului de poziţie mm1’ω (fig. 7. 7.25 . 7. 7. 7.

7. B0. 7. B. 7. Dacă se consideră că punctele A.27. Axa de rabatere este urma (Ph).26 şi în epură în fig. rămâne perpendiculară pe (Ph). Axa de rabatere este urma (Pv). 7. C aparţin unor drepte de capăt ale planului. Metodele geometriei descriptive 7. deci (Pv0) se va suprapune peste axa (Ox).29. după rabatere.27 • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig.26 Fig. Rabaterea planelor proiectante La rabaterea planelor proiectante construcţiile în epură se simplifică datorită faptului că urmele acestor plane sunt perpendiculare între ele. 7. paralele în poziţie rabătută cu (Ph0) sau perpendiculare pe (Pv). Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig.3. rămâne perpendiculară pe (Pv).3.28 şi în epură în fig. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. 7. Fig. Urma orizontală (Ph). C0 se vor situa pe aceste drepte rabătute. Urma verticală (Pv). 7. după rabatere. 77 . după rabatere punctele A0.

30 şi în epură în fig. Axa de rabatere este urma (Ph). Fig. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. 7. Urma verticală (Pv). 7. 7. după rabatere (Pv0). Curs şi aplicaţii tehnice Fig. rămâne perpendiculară pe (Ph).Modulul II Geometrie descriptivă.31.29 • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig.31 .28 Fig. 7. 7. 7.30 78 Fig.

Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. 7. 79 . punctele A0. în continuare. Se vor plasa.32 şi în epură în fig. Fie ∆A0B0C0 oarecare dat în poziţie rabătută în planul orizontal de proiecţie [H] şi planul [P] oarecare în care trebuie ridicat acest triunghi (fig.34). după rabatere (Ph0).7. În fig. Urma orizontală (Ph).32 Fig.4. Planul [P] fiind date prin urme. care se ridică din rabatere. Metodele geometriei descriptive • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig. se determină mai întâi poziţia rabătută (Pv0) a urmei verticale (Pv). 7. 7. Prin ridicarea din rabatere o figură plană existentă sau construită în planul rabaterii poate fi readusă în planul care a fost rabătut. Ridicarea din rabatere Ridicarea din rabatere este operaţia inversă rabaterii. B0. Axa de rabatere este urma (Pv).33 7. 7. spre exemplu. Planul [P] fiind un plan proiectant proiecţia orizontală a cercului ridicat în plan va fi o elipsă cu axa mare dreapta de capăt (CG) egală cu diametrul cercului.33. Fig. rabaterea fiind făcută pe planul orizontal de proiecţie). se suprapune peste axa (Ox).35 se prezintă epura ridicării din rabatere a unui cerc într-un plan de capăt. 7. 7. operaţiile fiind făcute în sens invers celor studiate în cadrul rabaterii planului oarecare (în acest exemplu. iar axa mică frontala (AE).3. C0 pe drepte orizontale ale planului.

Se propun două . Se cere să se determine lungimea celor două părţi ale conductei (implicit lungimea totală).34 Fig. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. APLICAŢII REZOLVATE 1. Se transformă mai întâi planul triunghiului Fig.35 7. Plasînd aceste drepte în epură.37). iar cele două vederi tocmai proiecţiile lor verticală şi orizontală. Rezolvare: se consideră cele două conducte ca fiind două drepte concurente. 7. 7. 7.36 80 mărimi a triunghiului pe care-l formează aceste drepte în spaţiu. Se dau cele două proiecţii (vederea din faţă şi vederea de sus) ale unei conducte cu dimensiunile stabilite în funcţie de traseul pe care-l parcurge la locul de montaj (fig.36).Modulul II Geometrie descriptivă.4. 7. unghiul pe care-l fac între ele şi distanţa dintre capetele acesteia. elementele cerute se pot măsura cu uşurinţă prin aflarea adevăratei soluţii: a) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. 7.

7. prin alegerea noii linii de pământ (O1x1) perpendiculară pe orizontala (BC). Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie orizontală (IBCI = IbcI).7. 7.37 b) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda rotaţiei (fig. s-a construit separat triunghiul ABC luând în compas aceste mărimi (fig. Fig. Dreapta (BC) fiind o orizontală. şi unghiul dintre laturile IABI şi IBCI. Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie verticală (IACI = Ia’c1’I).38). Metodele geometriei descriptive ABC într-un plan de capăt printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. în acest exemplu dreapta (AB) s-a transformat într-o orizontală prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin punctul A. În continuare. astfel. 7. 81 . Măsurând aceste segmente în epură. Rezultă.39). Dreapta (AC) s-a transformat într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin A. adevărata ei mărime este proiecţia sa orizontală (IABI = IabI). situaţie în care adevărata mărime a triunghiului se va regăsi în noua proiecţie orizontală a 2 b 2 c2 . Prin a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie se transformă triunghiul într-un plan de nivel (se ia (O2x2) II (a1’b1’)).

7. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. 7. Confecţionarea pereţilor laterali.41 se prezintă epura Fig. Se consideră peretele lateral plasat într-un plan construcţiei. Atât cilindrul cât şi pereţii carcasei sunt realizaţi din tablă de o anumită grosime.38 Fig. Rezolvare: realizarea cilindrului şi a pereţilor superior şi inferior se face cu uşurinţă. 7.40. după realizarea pereţilor laterali. cu suprafaţa determinarea presupune cilindrică.40 acestei rezolvări.39 2. Se cere realizarea construcţiei din tablă din fig.Modulul II Geometrie descriptivă. 7. Dimensiunile sunt date în cm. pe baza unor elemente de geometrie plană. În fig. dispuşi simetric faţă de planul median al acestora precum şi dimensiuni. celorlalte determinarea curbei de intersecţie a vertical [P] care se rabate în jurul urmei sale verticale (Pv) peste planul vertical de proiecţie 82 . 7. Construcţia se obţine prin sudarea elementelor între ele.

50.45) exterior dreptei. se roteşte şi punctul M. Se consideră segmentul de dreaptă IABI cu A(20. Fig.42): se transformă dreapta IABI într-o orizontală IA1BI prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin B.41 3. Se construieşte perpendiculara IM1NI pe orizontala IA1BI.7.5.5) şi B(60. în acelaşi sens. în continuare. care ajunge în poziţia M1. După rabatere rezultă forma exactă a curbei de decupare a peretelui lateral (un arc de elipsă). 7. 7. Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la segmentul IABI prin metoda rotaţiei. Fig. 7.10. în jurul aceleiaşi axe.40) şi punctul M(40. Proiecţia verticală In’m2’I reprezintă adevărata mărime a perpendicularei din M pe dreapta IABI (In’m2’I=IMNI). precum şi celelalte dimensiuni. într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin N. Metodele geometriei descriptive [V]. Cu acelaşi unghi α. Segmentul (M1N) se transformă. Rezolvare (fig. 42 83 .

având urma verticală înclinată cu 45° spre dreapta şi urma orizontală înclinată cu 37° spre dreapta.m. iar axa mică pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. Indicaţie (fig. Fig. faţă de planul [H]. Să se construiască proiecţiile hexagonului regulat [ABCDEF]. Proiecţiile cercului înscris în hexagon sunt elipse. zω) şi raza R=22 mm conţinut în planul [P] dat prin Px(100.p.0). Vârfurile hexagonului sunt situate pe orizontale ale planului care se ridică din rabatere.0.c.Modulul II Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice 3. În plan orizontal axa mare a elipsei este pe orizontala planului ce trece prin Ω.43): în planul [P] rabătut în planul orizontal de proiecţie odată cu orizontala planului care conţine punctul Ω . circumscris unui cerc cu centrul în Ω( 38. 7. 7.43 84 .m. În plan vertical elipsa are axa mare situată pe o frontală a planului. iar axa mică pe d. se construieşte hexagonul regulat [A0B0C0D0E0F0] circumscris cercului de rază 22.24.

După modul cum sunt dispuse feţele unui poliedru acestea se clasifică în: poliedre convexe la care nici unul din planele feţelor nu taie poliedrul.1. 8. 8. cât şi circumscribile sferei. Poliedrele mai pot fi clasificate în poliedre regulate şi poliedre neregulate.5 La aceste poliedre Euler a stabilit următoarea relaţie între numărul de vârfuri (V) muchii (M) şi feţe (F): V – M + F = 2.3 Fig. 87 . În tabelul 8. Mai multe muchii ale unui poliedru sunt concurente întrun punct numit vârf. Există cinci poliedre regulate: tetraedrul regulat (fig. dodecaedrul regulat (fig.4) şi icosaedrul regulat (fig. 8. 8. vârfurile sunt unghiuri solide regulate egale.3).1 Fig. 8. 8.1. 8.4 Fig.1 sunt prezentate toate aceste elemente pentru fiecare din aceste poliedre. 8. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE Un poliedru este un corp geometric mărginit de feţe plane. sunt inscriptibile în sferă. Laturile poligoanelor constituie şi muchiile poliedrului şi rezultă din intersecţia a două feţe alăturate.1. Feţele sale sunt poligoane cu un anumit număr de laturi. 8. Poliedre 8. Poliedre regulate Poliedrele regulate sunt poliedrele care au următoarele proprietăţi: toate feţele sunt poligoane regulate egale. cubul (fig.2). Un vârf este un punct comun pentru cel puţin trei muchii ale unui poliedru.1). Fig.5). POLIEDRE 8.2 Fig. 8.8. poliedre concave la care unele din feţe taie poliedrul. octaedrul regulat (fig. 8.

1.1.1 (pentru poliedre regulate) se numesc poliedre neregulate.6 ICII. Poliedre neregulate Poliedrele care nu respectă proprietăţile enumerate la § 8. 8.6 se prezintă construcţia unui tetraedru regulat aşezat cu una din feţe în planul orizontal de proiecţie într-o poziţie oarecare şi având cunoscută lungimea muchiei l. Curs şi aplicaţii tehnice Tabelul 8.2. Pentru construcţia proiecţiei verticale este necesară cunoaşterea cotei proiecţiei s’. Se construieşte proiecţia orizontală a tetraedrului.8 88 . În acest scop se construieşte triunghiul de poziţie al punctului S. 8.7) este poliedrul ale cărui muchii. 8. 1 2 3 4 5 Denumire Tetraedrul regulat Cubul (hexaedrul) Octaedrul regulat Dodecaedrul regulat Icosaedrul regulat Vârfuri (V) 4 8 6 20 12 Muchii (M) 6 12 12 30 30 Feţe (F) 4 6 8 12 20 În fig. 8. rezultate din intersecţia feţelor laterale.1 Nr. În epură se ia în compas proiecţia IcaI (lungimea l a laturii – ipotenuza) şi la intersecţia acestui arc de cerc cu perpendiculara ridicată din s= i pe IciI se obţine poziţia rabătuta S0 a vârfului S.7 Fig. Se măsoară IS0iI cota zS a punctului S şi se transpune în proiecţie verticală. Dintre poliedrele neregulate frecvent întâlnite în alcătuirea formelor constructiv-tehnologice din domeniul construcţiei de maşini sunt prisma şi piramida. 8.Modulul II Geometrie descriptivă. 8. respectiv triunghiul echilateral abc de latură l. Se rabate triunghiul dreptunghic din spaţiu SIC pe planul orizontal de proiecţie [H] în jurul catetei Fig. La intersecţia înălţimilor se găseşte proiecţia orizontală s a celui de-al treilea vârf. Fig. Prisma (fig.

Piramida (fig. Dacă muchiile sunt perpendiculare pe planul bazei. iar baza este un poligon. REPREZENTAREA POLIEDRELOR Reprezentarea unui poliedru în epură se reduce la reprezentarea muchiilor acestuia (drepte) în proiecţiile corespunzătoare. 8. se reprezintă cu linie întreruptă. 8. iar bazele sunt egale între ele şi paralele. muchiile acoperite. În fig. prisma se numeşte prismă dreaptă. Pentru simplificare.8. De regulă. 8. 8.10 epura acestei reprezentări. în continuare.9 se prezintă spaţial modul de obţinere a proiecţiilor unei piramide. iar dacă muchiile sunt înclinate faţă de planul bazei.2. criteriu care poate fi utilizat cu succes în orice situaţie în care se cere determinarea vizibilităţii muchiilor unui poliedru (v.8) este poliedrul ale cărui muchii laterale sunt concurente într-un punct numit vârf. se prezintă unul dintre criterii. 8. 8. Dacă vârful piramidei se proiectează în centrul bazei piramida este dreaptă. Feţele laterale ale piramidei sunt triunghiuri. în proiecţiile corespunzătoare. 89 .9 Fig. în caz contrar este oblică. iar în fig. Fig. prisma se numeşte prismă oblică. 8. fig.10).10 Pentru determinarea vizibilităţii muchiilor în epură există mai multe criterii. Poliedre sunt parelele între ele.

8. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o piramidă dreaptă este prezentată spaţial în fig. vîrfuri care rezultă din intersecţia muchiilor poliedrului cu planul de secţiune. Astfel. Curs şi aplicaţii tehnice La determinarea vizibilităţii în proiecţie orizontală se compară cotele diferitelor puncte ale poliedrului.prin determinarea vârfurilor acestuia.11 ale punctelor M1 şi M2 situate pe feţele SAB şi SBC de pe dreptele ISR1I şi ISR2I aparţinând acestor feţe.10. rezultă că în proiecţie verticală faţa SBC căreia îi aparţine M1 se situează deasupra feţei SAB. 8. Poligonul de secţiune se poate construi în două moduri: . SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE Prin secţionarea unui poliedru cu un plan se obţine un poligon. Se urmăreşte acelaşi raţionament pentru stabilirea vizibilităţii în proiecţie orizontală. iar pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală se compară depărtările unor puncte ale poliedrului. Secţiuni plane în piramidă şi prismă a.12 şi în epură în fig. 8.3. 8. Spre exemplificare. Se pleacă de la constatarea că un punct aparţine unei feţe a aunui poliedru dacă aparţine unei drepte a acestei feţe.3. deci muchia ISAI este acoperită în proiecţie verticală. 90 . 8. 8. laturi care rezultă din intersectarea feţelor poliedrului cu planul de secţiune. se iau m1’=m2’ proiecţiile verticale confundate Fig. Se pot analiza dreptele ISP1I şi ISP2I şi cotele punctelor N1 şi N2 de pe aceste drepte.prin determinarea laturilor acestuia.1. se analizează vizibilitatea în epură pentru piramida prezentată în fig. . În proiecţie orizontală M1 având depărtarea mai mare decât M2. Se consideră piramida dreaptă [SABCDEF] cu baza un hexagon regulat [ABCDEF] ⊂ [H] şi planul de capăt [P].13.Modulul II Geometrie descriptivă.

Pentru determinarea vârfurilor poligonului de secţiune se construiesc prin muchiile prismei plane de 91 .12 cuprinde vârful) . respectiv ISBI cu planul [P].14. Pentru găsirea punctelor de intersecţie M şi T ale muchiilor ISEI. linie continuă proiecţiile trunchiului de piramidă rezultat. a fost necesară construirea proiecţiei laterale a piramidei. Secţiunea cu un plan oarecare printr-o piramidă înclinată este prezentată în epură în fig. 8. 8. iar restul proiecţiilor piramidei (partea care Fig. Pentru o mai bună lizibilitate s-au figurat cu Fig. Poliedre Poligonul de secţiune se determină prin găsirea vârfurilor acestuia la intersecţia muchiilor cu planul de secţiune. Se consideră piramida triunghiulară oblică [SABC] cu baza [ABC] în planul [H]. 8.13 b.cu linie întreruptă.8. 8. În epura din fig.13 s-a determinat şi adevărata mărime a secţiunii prin rabaterea planului de secţiune [P] odată cu poligonul de secţiune pe planul orizontal de proiecţie.

Fig. 8. În proiecţie verticală poligonul de secţiune [1’2’3’4’5’] se proiectează cu deformare totală după urma verticală a planului. Dacă se doreşte aflarea adevăratei mărimi a acestui poligon se poate face o rabatere a planului [P] pe unul din planele de proiecţie. La intersecţia proiecţiilor orizontale ale dreptelor de intersecţie cu proiecţiile orizonatale ale muchiilor se găsesc vîrfurile poligonului de secţiune în proiecţie orizontală.Modulul II Geometrie descriptivă. c.15 . Aflarea mărimii reale a muchiilor se poate face cel mai comod prin metoda rotaţiei.15. la intersecţia cu proiecţia orizontală a muchiilor. 8. Pe liniile de ordine trasate din aceste puncte se determină şi proiecţia verticală a poligonului de secţiune. se obţine proiecţia orizontalăa secţiunii [12345]. Pe liniile de ordine corespunzătoate. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o prismă înclinată este prezentată în epură în fig. 8. Curs şi aplicaţii tehnice capăt şi se determină dreptele de intersecţie ale acestora cu planul [P].14 92 Fig.

16. se transformă într-o linie dreaptă. În acest caz prisma fiind dreaptă. ele rămân paralele şi pe desfăşurată.1. Desfăşurarea prismei Desfăşurarea prismei presupune construirea în adevărată mărime a patrulaterelor feţelor laterale şi alăturarea lor după succesiunea laturilor poligonului bazei.8.4. Dreptele paralele pe desfăşurată rămân tot paralele. laturile poligonului de bază sunt perpendiculare pe muchiile laterale ale prismei. 8. .o secţiune dreaptă făcută într-o prismă se transformă prin desfăşurarea prismei într-o linie dreaptă.4. b). 93 . Feţele laterale ale acestei prisme sunt dreptunghiuri ale căror laturi sunt muchiile prismei. Se consideră prisma dreaptă [ABCA1B1C1] (fig. iar unghiurile α şi β se menţin şi în desfăşurare (fig. În consecinţă poligonul de bază. 8. atunci după desfăşurare IEFI = IE0F0I. . se menţine pe desfăşurată şi se numeşte transformată. Poliedre 8. a Fig. 8. DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR Prin desfăşurarea unui poliedru se înţelege aducerea tuturor feţelor poliedrului pe un singur plan. Muchiile laterale fiind paralele. Dacă pe faţa [ABA1B1] se trasează o dreaptă IEFI.unghiurile dintre muchii ca şi unghiurile pe care le fac muchiile cu laturile unei linii poligonale trasate pe o faţă a poliedrului se conservă.16.16 În concluzie se poate spune că: b . Pentru realizarea desfăşuratei este necesară cunoaşterea mărimii reale a muchiilor şi a distanţelor dintre ele. Figura rezultată în urma acestei operaţii se numeşte desfăşurată. după desfăşurare. a). 8.o dreaptă de pe suprafaţa unui poliedru.

Curs şi aplicaţii tehnice Faptul că o secţiune dreaptă printr-o prismă are transformata prin desfăşurare o linie dreaptă. conduce la utilizarea acestei linii ca axă de referinţă la construirea desfăşuratei. 8.Modulul II Geometrie descriptivă. Urmele planului de Fig. axă pe care se vor măsura distanţele dintre muchii.17 se prezintă obţinerea secţiunii drepte (necesară obţinerii transformatei pentru desfăşurare) printr-o prismă oblică cu baza situată în planul [H]. În fig.17 94 . 8.

luând prin muchiile prismei ca plane ajutătoare trei plane verticale. Pentru obţinerea proiecţiilor figurii de intersecţie dintre prismă şi planul [P] s-au intersectat muchiile prismei cu acest plan. pentru realizarea desfăşuratei prismei (fig. Adevărata mărime a figurii de intersecţie [m0n0p0] s-a obţinut prin rabaterea acestui plan din noul sistem de proiecţie în jurul urmei orizontale. muchii care definesc triunghiurile feţelor laterale. 8. 8. iar urma sa verticală rămâne perpendiculară pe muchii. după această transformare. perpendicularele această dreaptă în punctele M0. deci apar în adevărată mărime în noua proiecţie verticală (IADI = Ia1’d1’I). Spre exemplu IM0A0I = Im1’a1’I şi IM0D0I = Fig.18 Im1’d1’I.17. Adevărata mărime a 95 . N0. Noua proiecţie verticală a secţiunii [m1’n1’p1’] apare cu deformare totală. se transpun pe o linie dreaptă Pe M0N0P0M0. pornind din aceste puncte. de o parte şi de alta a liniei. 8. 8. P0.18). situaţie în care planul secţinii este. M0 se transpun. Desfăşurarea piramidei Desfăşurarea piramidei presupune construirea în adevărată mărime a bazei şi a muchiilor laterale. În final se adaugă şi triunghiurile celor două baze. În această nouă poziţie muchiile devin frontale. Pentru aflarea adevăratei mărimi ale muchiilor s-a apelat la o schimbare de plan vertical de proiecţie (s-a luat (O1x1) II IadI). laturile poligonului de secţiune. S-au obţinut proiecţiile [mnp] şi [m’n’p’] ale figurii de intersecţie.4. în acest caz ale triunghiului [m0n0p0].8. Poliedre secţiune se aleg perpendiculare pe muchii. Conform constatărilor de la începutul paragrafului.2. respectiv duse pe transformata acestuia. un plan de capăt ((Ph) ⊥ (O1x1)). lungimile reale ale muchiilor măsurate pe noua proiecţie verticală din epura din fig.

Modulul II Geometrie descriptivă. în acest caz. Fig.19 se unei cu epura oarecare baza un triunghi ABC situată într-un plan de capăt. reală a muchiilor s-a obţinut prin rotaţia muchilor în jurul unui ax de capăt ce trece prin S şi transformarea lor în frontale. Fig.20 se prezintă epura desfăşurării acestei piramide.19 În fig. La intersecţia celor două arce rezultă punctul B.20 96 . Adevărata mărime a bazei s-a obţinut prin rabaterea orizontal Lungimea planului de de capăt al bazei pe planul proiecţie. Curs şi aplicaţii tehnice bazei se obţine cel mai comod prin metoda rabaterii. Celelalte trei feţe se construiesc în mod asemănător. chiar fară rabaterea planului de capăt. Cu centrul în S se construieşte arcul de cerc de rază ISBI = Isb1I. Dintr-un punct oarecare S corespunzînd vârfului piramidei se trasează dreapta ISAI = =Isa1I. că din desfăşurată rezultă şi adevărata mărime a bazei [ABC]. Se remarcă. Cu centrul în A se construieşte arcul de cerc cu raza IABI = IA0B0I. În prezintă piramide fig. 8. 8. 8. iar lungimea muchiilor prin metoda rotaţiei. 8.

Fig.21 97 . Desfăşurarea s-a făcut în stea de o parte şi de alta a pătratului bazei. Poliedre În fig. 8. iar lungimea muchiilor prin rotaţie. 8.21 se prezintă epura desfăşuratei unui trunchi de piramidă dreaptă secţionată cu un plan de capăt.8. Adevărata mărime a secţiunii s-a determinat prin rabatere.

8. INTERSECŢIA POLIEDRELOR Intersecţiile de poliedre apar frecvent în alcătuirea obiectelor complexe sau semicomplexe. iar direcţia lor se va stabili după cum urmează: . 8. iar ruperea (fig.23). determinarea punctelor de intersecţie. Rezolvarea intersecţiei presupune parcurgerea următoarelor etape: determinarea direcţiei planelor auxiliare de secţiune şi stabilirea planelor utile.22 Fig. 8.la intersecţia unei prisme cu o piramidă planele se vor lua paralele cu muchiile prismei şi prin vârful piramidei. Fig. muchii netăiate de celălalt. planele se vor lua paralele cu muchiile ambelor corpuri.la intersecţia a două prisme.23 Poligonul sau poligoanele de intersecţie dintre două poliedre se pot determina prin puncte sau prin laturi. 98 . În funcţie de modul în care se intersectează aceste corpuri geometrice se deosebesc două cazuri: pătrunderea (fig. Curs şi aplicaţii tehnice 8. Planele auxiliare de secţiune se vor construi prin muchiile celor două corpuri. care constă în intersectarea muchiilor unui poliedru cu feţele celuilalt poliedru. determinarea vizibilităţii.la intersecţia a două piramide planele se vor construi prin vârfurile celor două corpuri. . stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie. În exemplele prezentate în continuare se va utiliza metoda determinării prin puncte.Modulul II Geometrie descriptivă. iar linia de intersecţie va fi un singur contur poligonal.5. atunci când unul din corpuri pătrunde complet în celălalt. atunci când ambele corpuri rămân cu un număr oarecare de linia de intersecţie va fi alcătuită din două contururi poligonale distincte. Ca atare este necesară reprezentarea grafică a acestor linii de intersecţie pe desenele plane ale acestor obiecte. . 8.22).

8. în epură (fig. Pentru rezolvarea intersecţiei. 8. P3. 3. Poliedre Se consideră două prisme drepte cu bazele pătrate care se intersectează ca în fig. DN. în fig. Aceste drepte se intersectează cu muchiile prismei fronto-orizontale în punctele M2. M2 şi M1. Una din prisme este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H]. 8.25. BQ. Pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală.25). Vizibilitatea liniei de intersecţie se face după regula: v+v=v. BN.24. v+i=i şi i+i=i.8. se iau plane auxiliare de front prin muchiile prismei fronto-orizontale. cealaltă este perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L] şi o străpunge pe prima. Prin unirea acestor puncte rezultă poligoanele de intersecţie a celor două corpuri.24 verticale care pleacă din punctele 1. DQ. este prezentată diagrama desfăşuratelor convenţionale ale celor două prisme. Fig. 8. 8. 2. în partea dreaptă jos. 4. Aceste plane intersectează prisma verticală după dreptele Fig.25 99 . P4. B şi D. S-au notat cu v feţele vizibile şi cu i feţele invizibile.

8.28 . 8. Pentru rezolvarea intersecţiei s-au luat prin muchiile piramidei (vârful piramidei) şi prin muchiile prismei plane fronto-orizontale (perpendiculare pe planul lateral de proiecţie [L]).28). 8. 8. Curs şi aplicaţii tehnice În fig.Modulul II Geometrie descriptivă. 8.26 Fig. 8.27 şi pentru Fig.26 se prezintă epura intersecţiei dintre o piramidă dreaptă cu baza un pătrat situată în planul [H] şi o prismă dreaptă perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L].27 100 Fig. în fig. Ordinea de unire a punctelor şi vizibilitatea liniei de intersecţie s-au determinat prin diagramele desfăşuratelor convenţionale (pentru proiecţia verticală proiecţia orizontală în fig.

2 Fig. 9. 9.9.1.4 . 9.3 101 Fig. Cilindrul şi conul 9. care se deplasează paralel cu o direcţie dată şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare Cilindrul este corpul mărginit de o suprafaţă cilindrică şi două plane paralele. Cilindrul circular drept este generat de o dreaptă care se roteşte în jurul unei axe paralele cu acesta (fig.1). Conul circular drept este generat de o dreaptă ce se roteşte în jurul unei axe cu care este concurentă (fig. 9. Fig. Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă. CILINDRUL ŞI CONUL Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă. care trece printr-un punct fix numit vârf şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare (fig.2).1 Fig. numită generatoare.2). 9. 9. DEFINIŢII (fig. 9. 9. Conul este corpul mărginit de o suprafaţă conică şi un plan. 9.4). numită generatoare.

9. 9. dacă planul dus prin vârful conului.o1’) şi secţionează conul după după cercul de rază mn.Modulul II Geometrie descriptivă.5.5. parabolă (fig. Curs şi aplicaţii tehnice 9. 9. Pentru a afla axa mică a elipsei de secţiune se utilizează un plan de nivel [N] care trece prin punctul O1(o1. Axa mică a elipsei de secţiune are proiecţia orizontală perpendiculară pe proiecţia orizontală a axei mari la mijlocul acestuia O1.1. 9. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. secţiunea rezultată este o elipsă. SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU 9.5. a b c Fig. elipsă (fig. 9. 9.5.2. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. triunghi isoscel (fig. La intersecţia 102 . c). d). iar planul [P] după dreapta (G1H1).5).5. Proiecţia Ia1b1I a acestui segment pe planul orizontal de proiecţie este axa mare a elipsei de secţiune. 9. paralel cu planul dat. a). Conform teoremei lui Dandelin. Secţiuni plane în conul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în conul circular drept poate fi: cerc (fig. Proiecţia verticală a secţiunii este segmentul Ia1’b1’I situat pe urma (Pv) a planului de secţiune. e).2. b). nu taie conul.5 d e a) Secţiunea eliptică în con (fig. hiperbolă (fig.

Punctul M este punctul de intersecţie cu generatoarea de contur aparent ISBI. secţiunea este o hiperbolă. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. 9. este tangent generatoarei conului.7). diferită de cele analizate anterior. Conform teoremei lui Dandelin. Proiecţia verticală a secţiunii este confundată cu urma (Pv) a planului de secţiune. la fel ca în epurele precedente. paralel cu planul [P]. care se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P]. 9. Proiecţia orizontală a parabolei se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P]. dacă planul dus prin vârful conului. c) Secţiunea hiperbolică în con. Cilindrul şi conul proiecţiei orizontale a acestei drepte cu cercul de secţiune rezultă punctele G1 şi H1 care determină axa mică a elipsei.7 b) Secţiunea parabolică în con (fig.6 Fig. 103 . Când planul de secţiune ocupă o poziţie oarecare. secţiunea rezultată este o parabolă.9. Punctele C şi J sunt punctele de intersecţie ale planului cu conturul bazei. 9. Fig.

11).2. 9. Secţiuni plane în cilindrul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în cilindrul circular drept poate fi cerc (fig.8).10). Se consideră un cilindru circular drept care este secţionat de planul de capăt [P]. Fig. 9.2. deci confundată cu urma verticală a planului.9 Fig.Modulul II Geometrie descriptivă. 9. Curs şi aplicaţii tehnice 9. elipsă (fig. Fig. 9.8 Fig. 9. dreptunghi (fig. Pentru construirea proiecţiei laterale precum şi la aflarea adevăratei mărimi s-au luat mai multe generatoare ale cilindruluii care s-au intersectat cu planul dat. 9. iar în plan orizontal se suprapune peste cercul de bază. 9. Adevărata mărime a elipsei s-a obţinut prin rabatrea planului în jurul urmei (Ph).10 a) Secţiunea eliptică în cilindru (fig.9). 9. Elipsa de secţiune se proiectează în planul vertical de proiecţie deformată total.11 104 .

DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Desfăşurarea unui con sau a unui cilindru este limita desfăşurării unei piramide înscrise în con sau a unei prisme înscrise în cilindru şi la care numărul de feţe creşte în mod nedefinit. S-a desfăşurat piramida prin construirea triunghiuriloir faţelor laterale (fig.12 105 . ce conţin vârful conului.3. 9. 9.3. sunt perpendiculare pe planul bazei. Ca urmare. 9.13). Punctele de inflexiune M şi N ale transformatei bazei corespund punctelor în care planele tangente la bază. Cilindrul şi conul 9. Fig. Adevărata mărime a muchiilor laterale ale acestei piramide s-a determinat prin rotirea acestora şi transformarea lor în frontale.9. 9. Pentru desfăşurarea conului se consideră piramida cu baza un octogon regulat înscris în cercul de bază al conului.1. unghiul dintre două muchii laterale ale piramidei înscrise sau distanţa dintre două muchii laterale ale prismei tind la zero.12). Desfăşurarea conului Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig.

Se unesc punctele astfel obţinute şim se obţine transformata elipsei de secţiune. 13). Desfăşurata conului circular drept este un sector circular de rază egală cu generatoarea având unghiul la centru α = 360°R/G (R – raza cercului de bază. Urmele orizontale ale planelor tangente la con.2.Modulul II Geometrie descriptivă. Pentru a desfăşura trunchiul de con rezultat. 106 . 9. sunt tangentele la cercul de bază duse prin r. se desfăşoară mai întâi conul din care acesta face parte. Punctele de inflexiune căutate sunt M1 şi M2. Se consideră mai multe generatoare ale conului care intersectate cu planul [P] dau punctele prin care se construieşte elipsa de secţiune. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. Rotaţia lor se face în jurul unei axe verticale ce trece prin S şi se aduc suprapuse peste generatoarea IS1I.3. Se secţionează conul cu un plan de capăt [P].12 9. prin arce de cerc cu centrul în s’. sunt transpuse pe transformatele generatoarelor corespunzătoare. G – generatoarea). Pentru determinarea punctelor de inflexiune ale transformatei se construieşte perpendiculara din S pe planul [P] şi urma orizontală notată cu R a acestei perpendiculare (conform teoremei Olivier). Pentru trasarea pe desfăşurată a transformatei elipsei de secţiune se află adevărata mărime a generatoarelor prin transformarea lor în drepte de front (în acest exemplu). după care. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig.

13 107 . Cilindrul şi conul Fig. 9.9.

Pentru determinarea distanţei dintre generatoare se secţionează cilindrul cu planul [P] perpendicular pe generatoare (în acest caz plan de capăt). Fig. 9. 9.15). Ca şi la desfăşurarea prismei. Transformata prin desfăşurare a acestei elipse este un segment de drepată egal cu lungimea elipsei (fig. Prin rabaterea acestui plan pe planul vertical de proiecţie se obţine în adevărată mărime elipsa de secţiune. Pentru desfăşurarea cilindrului se împarte cercul de bază în mai multe părţi şi se trasează generatoarele corespunzătoare acestor puncte.2. Curs şi aplicaţii tehnice 9.14 108 . Pe aceste perpendiculare se măsoară lungimea generatoarelor luând-o din proiecţie verticală de o parte si de alta a planului de secţiune. La construcţia acestei transformate arcele de elipsă se aproximează prin coardele respective (IA10B10I ≅ IIA10B10II).3. adevărata lor mărime se regăseşte în proiecţie verticală. Generatoarele se construiesc perpendiculare pe transformată. Se unesc punctele rezultate.14). 9.Modulul II Geometrie descriptivă. la desfăşurarea cilindrului este necesară cunoaşterea adevăratei mărimi a generatoarelor precum şi distanţelor dintre acestea Generatoarele fiind frontale. Desfăşurarea cilindrului Se consideră un cilindru circular oblic cu baza situată în planul orizontal de proiecţie având generatoarele drepte frontale (fig.

ca şi în cazul intersecţiei dintre prisme.drepte fronto-orizontale şi drepte verticale. fig. Se va alege un număr convenabil de plane de secţiune şi. 9. 9. se vor determina punctele prin care vor trece curbele de intersecţie. La intersecţia acestora se obţin punctele curbelor de intersecţie. 9. 9. 109 . iar axa cilindrilor verticali o dreaptă verticală. respectiv. 9. Se utilizează plane de front (fig. INTERSECŢIA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Determinarea curbei de intersecţie a doi cilindri se poate face. Baza cilindrului inferior este situată în planul orizontal de proiecţie [H]. 18 – reprezentare Fig. axa cilindrului orizontal o frontoorizontală (perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L]). la intersecţia generatoarelor. fig. Se consideră trei cilindri circulari drepţi (fig. prin secţionarea cilindrilor cu plane paralele cu generatoarele lor.15 9.4. Cilindrul şi conul Fig.16 spaţială.17 – vedere frontală şi dimensiuni) cu axele perpendiculare si concurente.epură) care secţionează cilindrii după generatoare . 9.16 – reprezentare spaţială.9.19 .

intersecţia este un arc de hiperbolă. 9. se aproximează cu un arc de cerc. dacă cilindrii au acelaşi diametru. intersecţia se vede sub forma a două drepte concurenta pe axă.17 Fig.19 110 . Curs şi aplicaţii tehnice Se remarcă faptul că în proiecţie verticală (vedere frontală). 9. Fig.18 Fig. 9. altfel. care. în desenele tehnice.Modulul II Geometrie descriptivă.

Cilindrul şi conul Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie care se intersectează cu un cilindru fronto-orizontal având axele perpendiculare şi concurente (fig.20 Fig.21 111 . Fig.20). 9. iar cilindrul îl secţionează după generatoare paralele cu generatoarele de contur aparent.9. La intersecţia acestor generatoare cu cercurile rezultă punctele care definesc curbele de intersecţie în plan orizontal şi în plan vertical. Pentru determinarea curbei de intersecţie se utilizează ca plane auxiliare de secţiune plane de nivel. Acestea determină în con cercuri concentrice paralele cu baza. 9.21 se prezintă epura acestei intersecţii. În fig 9. 9.

C. Botez.Modulul II Geometrie descriptivă.a. Văcariu. Bucureşti. 2005. V. Curs. Geometrie descriptivă. Probleme şi aplicaţii.a. Frolov. Geometrie descriptivă. Nacertatelinaia geometria.. J. Editura tehnică. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Editura didactică şi pedagogică. Tacu.. Partea întîi. ŞT. Culegere de lucrări. Culegere de teme şi lucrări. A. Editura tehnică. Bucureşti. ISBN 973-635-448-2.. Clinciu. 1987. Sava. Editura didactică şi pedagogică. Moncea. Dale. Tănăsescu. 1968. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Geometrie descriptivă. 4. Universitatea „Transilvania“ din Braşov.. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Silianu. Probleme de geometrie descriptivă cu aplicaţii în tehnică. 1982. 1999. Bucureşti. A.. Popa. Curs şi aplicaţii tehnice. ISBN 973-635-558-6. Olteanu. 11. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. Bucureşti. 9. T. Editura didactică şi pedagogică. BIBLIOGRAFIE 1. ş. Curs şi aplicaţii tehnice 10. G. Infografică tehnică.a. Moskva. Enache.. Bucureşti.. I. Lihteţchi. Masinostroenie. 13. 1975. 1965. Velicu. Matei. 6. I. P. 5. F. ISBN 973-30-2553-4 110 ..A. 1999. 1989. 1982. 7. R. Geometrie descriptivă. Bucureşti. 1982. R. 3.a. 2. 12. ş. E. Editura didactică şi pedagogică. 8. 10. C. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. ş. E. ş. Geometrie descriptivă.. 1980. Geometrie descriptivă. D.. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. Geometrie descriptivă. Precupeţu. Gaba. 2005. Geometrie descriptivă.

Capitolul 9 – „Cilindrul şi conul”. Capitolul 8 – „Poliedre”. Sunt prezentate tehnicile de lucru ale acestor metode aplicate elemntelor geometrice de bază – punctul şi dreapta – şi figurilor spaţiale sau corpurilor geometrice. În capitolul 7 . 111 . Se analizează o serie de secţiuni plane prin conul circular drept şi prin cilindrul circular oblic.sunt analizate cele trei metode ale geometriei descriptive: „Metoda schimbării planelor de proiecţie”. Modulul se încheie cu un set de teste de autoevaluare reprezentate prin probleme şi întrebări din capitolele parcurse.Rezumat 11. a unghiurilor sau distanţelor dintre elementele spaţiale etc. „Metoda rotaţiei” şi „Metoda rabaterii”. Aceste tehnici permit aflarea adevăratei mărimi a segmentelor sau a figurilor spaţiale.„Metodele geometriei descriptive” . se analizează modalităţile de reprezentare în epură a secţiunilor plane prin aceste corpuri. Sunt analizate modalităţile de obţinere a desfăşuratelor acestor corpuri. Capitolul se încheie cu o serie de aplicaţii practice rezolvate În capitolul 8 . Se prezintă spaţial şi în epură modalităţile de obţinere a secţiunilor plane prin prismă şi piramidă. precum şi a curbelor de intersecţie dintre acestea. Capitolul se încheie cu prezentarea modului de rezolvare a intersecţiilor dintre poliedre cu exemplificări la intersecţia prismelor şi piramidelor.„Poliedre” – sunt definite pentru început poliedrele regulate şi neregulate insistându-se asupra prismei şi piramidei. precum şi a desfăşuratelor acestor corpuri. În capitolul 9 – „ Cilindrul şi conul” – după definirea celor două corpuri de rotaţie. REZUMAT Modulul II al cursului de geometrie descriptivă cu aplicaţii tehnice a fost structurat pe trei capitole după cum urmează: Capitolul 7 – „Metodele geometriei descriptive”.

B(68. Pe care din planele de proiecţie se proiectează în mărime naturală unghiul de rotaţie în cazul: rotaţiei în jurul unei axe verticale. Să se explice modul în care un segment de dreaptă oarecare poate fi transformat într-un segment de dreaptă orizontală prin metoda rotaţiei? 8.2. Care dintre coordonatele descriptive rămân neschimbate la schimbarea planului vertical de proiecţie? 3.1. În ce poziţie trebuie adusă o dreaptă pentru a i se afla adevărata mărime prin schimbare de plan vertical de proiecţie? 5. Care sunt modalităţile de determinare a poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului oarecare în epură? 10.1. 12. 112 . Ce înseamnă ridicarea din rabatere? 12. Întrebări referitoare la metodele geometriei descriptive 1. 12. unei axe de capăt? 6.10) şi să se afle adevărata mărime a acestuia utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie. 50) şi C(40.Modulul II Geometrie descriptivă.1. Cum se numeşte planul proiectant în care se deplasează un punct în timpul rotaţiei lui în jurul: unei axe verticale. proiecţie? TESTE DE AUTOEVALUARE. 22). În ce constă schimbarea planului orizontal de proiecţie? dar a planului vertical de 2. Se se construiască proiecţiile orizontală şi verticală ale triunghiului ABC determinat de punctele A(98. Care este succesiunea operaţiilor la schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru un punct? 4. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 12. În ce constă metoda rabaterii? 9. în jurul unei axe de capăt? 7.1. Curs şi aplicaţii tehnice 12. 43. APLICAŢII 12. Probleme referitoare la metodele geometriei descriptive 1.

50.0). Cum se determină poligonul de secţiune la secţionarea unui poliedru cu un plan proiectant? Dar cu un plan oarecare? 4. conţinut în planul [P] dat prin Px(80. A(10. Se rabate planul oarecare [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie.20). Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare. Aplicaţii 2.12.0.1.0. Cum se determină vizibilitatea muchiilor unui poliedru? 3.10.-20. Se construieşte în poziţia rabătută pentagonul regulat cu centrul în Ω şi de rază R. Care sunt poliedrele regulate şi ce proprietăţi au? Dar poliedrele neregulate? 2.2.60. Cum se poate afla adevărata mărime a muchiilor unui poliedru? 7. Să se afle proiecţiile dreptei (D) care conţine punctul M şi este perpendiculară pe dreapta (AB) şi să se afle distanţa de la M la (AB) prin metoda schimbării planelor de proiecţie. Vârfurile pentagonului se situează pe orizontale ale planului.40).0.45. 12. Indicaţie: se determină proiecţia verticală a lui Ω plasându-l pe o orizontală a planului. Ce reprezintă transformata la desfăşurarea unei prisme? 6. B(70. Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare. Se consideră punctele M(35.POLIEDRE 12. Se construieşte în poziţia rabătută hexagonul regulat. Cum se determină adevărata mărime a secţiunii printr-un poliedru? 5. 5. Pz(0.0.0) şi punctul M(50. Indicaţie: se rabate planul [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie. H(10.60). Se ridică din rabatere. 20. Să se determine distanţa de la punctul M la planul [P] utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie. Fiind dat triunghiul [ABC] cu datele de la problema 1. ?) de rază R=20 mm. 4. Fie planul de capăt [P] aflat sub un unghi de 45° faţă de planul [H] având Px( 60. 6. Fie planul [P] determinat de punctele Px(90.25). În planul [P] să se construiască hexagonul regulat înscris într-un cerc cu raza R=25 mm şi având centrul în Ω de abscisă x=30 mm şi de cotă egală cu depărtarea.20).2.0) şi V(65. 3. Teste de autoevaluare.0). 113 .60) şi Py(0. Întrebări referitoare la poliedre 1.30. Se ridică apoi din rabatere.0. să se afle adevarata mărime a acestuia prin metoda rotaţiei. 8. Să se construiască proiecţiile pentagonului regulat ABCDE înscris într-un cerc cu centrul în Ω(30.0).

A(60. Să se desfăşoare.45. 5. se măsoară lungimea reală.35) şi A1(85. Ω(50. B(35. Segmentul IIABII=35 mm şi aparţine unei orizontale a planului [P].0).0. Celelalte muchii au aceeaşi lungime.0. P(12. prismele având bazele situate în plane paralele şi direcţiile muchiilor date de IADI şi respectiv IMRI.60). D(50. Se ridică din rabatere punctul C. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă rezultat. C(25.37). Să se determine intersecţia dintre prismele [ABCDEF] şi [MNPRTS].0). înălţimea IISΩII= 70 mm.3. 3. În planul rabătut se construieşte triunghiul.0). Pentru a putea măsura în adevărată mărime muchiile prismei se cunsideră un punct oarecare M pe una din muchii.35.0.2. 2. N(12. 4. Se secţionează piramida cu planul de capăt [P] definit de punctele Px(110. se roteşte acest segment până devine dreaptă orizontală (sau frontală).5).30.Modulul II Geometrie descriptivă. Înălţimea prismei este IIAA1II=50 mm.60). Se consideră tetraedrul regulat [ABCD] cu lungimea laturii de 35 mm.24).0).13). Curs şi aplicaţii tehnice 12.40. Se consideră prisma [ABCA1B1C1] definită de punctele A(42.0).3.0) şi R(20.37). Punctul B se determină construind mai întâi proiecţia lui orizontală. Se se construiască epura unei prisme drepte [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi echilateral [ABC] situat în planul [P] definit de punctele Px(100. Se construiesc proiecţiile muchiilor prismei perpendicularte pe urmele planului. Indicaţie: Punctul A se plasează pe o orizontală a planului.yA.17.1. C(5. B(25.CILINDRUL ŞI CONUL 12.22. Ce este o suprafaţă cilindrică? dar o suprafaţă conică? 114 .17. Să se construiască apoi desfăşurata. apoi se revine din rotaţie.22. M(12.12. Py(0.0.0).80. 12. iar planele auxiliare utilizate vor fi plane de front. cunoscându-se: A(50. Indicaţie: este necesară utilizarea proiecţiei laterale.30).55). Se rabate planul [P] împreună cu orizontala şi punctele A şi B. Întrebări referitoare la cilindru şi con 1.2. Probleme referitoare la poliedre 1.6. Să se construiască desfăşurata prismei.0.0. Se consideră piramida dreaptă cu baza un hexagon regulat înscris într-un cerc de rază R=30 mm. R(67.15).

35. Teste de autoevaluare.58). înălţimea S(35. 4.0.0) şi R(90. Se dau: O1(15. Indicaţie: se utilizează ca plane auxiliare plane de front paralele cu axele celor doi cilindri.35.30).30.0). Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi vârful în S defint prin: centrul cercului de bază în Ω(35.30).2. Se secţionează conul cu planul de capăt [P] definit de Px(80.35. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de con rezultat. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a doi cilindri? 6.. Să se desfăşoare acest con. 115 . având baza în planul [H] un cerc cu centrul în O3 şi raza R1 şi un cilindru circular drept cu axa (O1O2).60).0. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a două conuri? 7. R1=30 mm.40. 3. O2(65.40.0) şi raza R= 20 mm. raza cercului de bază R=25 mm. Să se construiască intersecţia dintre un con circular drept cu înălţimea axa (SO3).0). O4(40. Se dau: O3(35. Cum se procedează la obţinerea desfăşuratei unui cilindru circular oblic? 5.40. Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu cercul de rază R=25 mm. 5.20). cu planul de capăt definit de Px(30.35. baza paralelă cu planul [L].0).0) şi Pz(0.35. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei dintre un cilindru circular drept şi un con circular drept? 12. iar cel de-al doilea cilindru are axa verticală (O3O4) şi baza în planul [H] un cerc de rază R2.40). Care sunt formele secţiunilor printr-un con circular drept în funcţie de poziţia planului de secţiune? 3. Ω(50.20) şi R2=20 mm.35. Aplicaţii 2.40.0.0). O1(0. S(35.0. înălţimea IISΩII= 60 mm. O2(70. Indicaţie: se vor utiliza ca plane auxiliare plane de nivel. un cerc cu centrul în O1 şi raza R2. O3(40. R1=20 mm. Care sunt etapele desfăşurării unui con? 4. Probleme referitoare la cilindru şi con 1.40).55). 2.30.3. Să se construiască desfăşurata trunchiului de cilindru circular drept obţinut prin secţionarea unui cilindru circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu centrul în O1(60. Să se determine şi adevărata mărime a secţiunii.12. Să se construiască epura intersecţiei dintre doi cilindri circulari drepţi plasaţi în spaţiu după cum urmează: un cilindru are axa fronto-orizontală (O1O2) şi baza paralelă cu planul [L] un cerc de rază R1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful