P. 1
Geometrie descriptiva

Geometrie descriptiva

|Views: 86|Likes:
Published by cosbmw37
curs si aplicatii tehnice
curs si aplicatii tehnice

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: cosbmw37 on Jan 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/01/2015

pdf

text

original

Sections

  • OBIECTIVE
  • 7. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE
  • 7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE
  • 7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct
  • 7.1.2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct
  • 7.1.3. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă
  • 7.1.4. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă
  • 7.2. METODA ROTAŢIEI
  • 7.2.1. Rotaţia de nivel pentru un punct
  • 7.2.2. Rotaţia de front pentru un punct
  • 7.2.3. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă
  • 7.2.4. Rotaţia de front pentru o dreaptă
  • 7.3. METODA RABATERII
  • 7.3.1. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie
  • 7.3.2. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie [V]
  • 7.3.3. Rabaterea planelor proiectante
  • 7.3.4. Ridicarea din rabatere
  • 7.4. APLICAŢII REZOLVATE
  • 8. POLIEDRE
  • 8.1. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE
  • 8.1.1. Poliedre regulate
  • 8.1.2. Poliedre neregulate
  • 8.2. REPREZENTAREA POLIEDRELOR
  • 8.3. SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE
  • 8.3.1. Secţiuni plane în piramidă şi prismă
  • 8.4. DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR
  • 8.4.1. Desfăşurarea prismei
  • 8.4.2. Desfăşurarea piramidei
  • 8.5. INTERSECŢIA POLIEDRELOR
  • 9. CILINDRUL ŞI CONUL
  • 9.1. DEFINIŢII
  • 9.2.1. Secţiuni plane în conul circular drept
  • 9.2.2. Secţiuni plane în cilindrul circular drept
  • 9.3. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE
  • 9.3.1. Desfăşurarea conului
  • 9.3.2. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept
  • 10. BIBLIOGRAFIE
  • 11. REZUMAT
  • 12. TESTE DE AUTOEVALUARE. APLICAŢII

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV DEPARTAMENTUL ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ INGINERIE ECONOMICĂ

Ioan LIHTEŢCHI

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ
Curs şi aplicaţii tehnice
(Modulul II)

2005

Modulul II

Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice

CUPRINS
(MODULUL II)
Obiective ....................................................................................................................... 64

7. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE ................................................ 65
7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE ............................ 65 7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct........... 65 7.1.2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentruun punct .............. 66 7.1.3. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă ......... 67 7.1.4. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă............ 68 7.2. METODA ROTAŢIEI ................................................................................ 69 7.2.1. Rotaţia de nivel pentru un punct ..................................................... 69 7.2.2. Rotaţia de front pentru un punct ..................................................... 70 7.2.3. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă.................................................... 70 7.2.4. Rotaţia de front pentru o dreaptă .................................................... 72 7.3. METODA RABATERII ............................................................................. 72 7.3.1. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie ...... 73 7.3.2. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie ........ 75 7.3.3. Rabaterea planelor proiectante....................................................... 77 7.3.4. Ridicarea din rabatere..................................................................... 79 7.4. APLICAŢII REZOLVATE ......................................................................... 80

8. POLIEDRE ........................................................................................................... 85
8.1. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE ................................................................... 85 8.1.1. Poliedre regulate ............................................................................. 85 8.1.2. Poliedre neregulate ......................................................................... 86 8.2. 8.3. 8.4. REPREZENTAREA POLIEDRELOR ...................................................... 87 SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE ....................................................... 88 8.3.1. Secţiuni plane în piramidă şi prismă ............................................... 88 DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR ......................................................... 91 8.4.1. Desfăşurarea prismei ...................................................................... 91 62

Cuprins modul II 8.4.2. Desfăşurarea piramidei ................................................................... 93 8.5. INTERSECŢIA POLIEDRELOR ............................................................... 96

9. CILINDRUL ŞI CONUL ..................................................................................... 99
9.1. 9.2. DEFINIŢII ................................................................................................. 99 SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU.............................................. 101 9.2.1. Secţiuni plane în conul circular drept ............................................ 100 9.2.2. Secţiuni plane în cilindrul circular drept ........................................ 102 9.3. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE .................. 103 9.3.1. Desfăşurarea conului .................................................................... 103 9.3.2. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept ............................. 104 9.3.3. Desfăşurarea cilindrului................................................................. 105 9.3.4. Intersecţia corpurilor cilindro-conice ............................................. 106

10. 11. 12.

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................... 110 REZUMAT .................................................................................................. 111 TESTE DE AUTOEVALUARE. APLICAŢII ....................................... 112

63

MODULUL II
OBIECTIVE
La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili: să înţeleagă tehnicile de lucru oferite de metodele Geometriei descriptive referitoare la elementele de bază ale geometriei: punct, dreaptă, plan; să utilizeze metoda schimbării planelor de proiecţie pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rotaţiei pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rabaterii planelor oarecare şi a planelor proiectante; să determine adevărata mărime a unor segmente de dreaptă, a unor figuri plane şi să determine distanţe şi unghiuri spaţiale în adevărată mărime prin utilizarea metodelor geometriei descriptive; să readucă figuri plane în plane date prin ridicare din rabatere; să cunoască ce sunt poliedrele regulate şi cum se reprezintă acestea; să cunoască ce sunt poliedrele neregulate şi cum se reprezintă acestea în epură; să realizeze secţiuni plane prin poliedre, în speţă prin prismă şi piramidă, şi să afle adevărata mărime a acestor secţiuni; să construiască desfăşuratele poliedrelor, în speţă desfăşuratele piramidei şi prismei; să rezolve intersecţii de poliedre, în speţă intersecţii dintre piramide, prisme; să cunoască, dintre corpurile de rotaţie, cilindrul şi conul, şi modul lor de reprezentare; să realizeze secţiuni plane în cilindru şi con; să desfăşoare suprafeţe cilindro-conice; să rezolve intersecţia dintre suprafeţe cilindro-conice.

64

7. Metodele geometriei descriptive

7.

METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

Se cunoaşte faptul că, dacă un element geometric spaţial (dreaptă, figură plană, unghi) se găseşte într-o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie, atunci una sau chiar două dintre proiecţiile sale reprezintă adevărata mărime a elementului respectiv. Astfel, lungimea unui segment de dreaptă orizontală poate fi măsurată în epură pe proiecţia sa orizontală, lungimea unui segment de dreaptă verticală poate fi măsurată în epură pe proiecţiile sale verticală şi laterală etc. De foarte multe ori însă, elementul geometric spaţial ocupă o poziţie oarecare faţă de planele de proiecţie proiectându-se deformat pe aceste plane. Dacă se doreşte, totuşi, aflarea mărimii reale a acestor elemente, sau aflarea unor distanţe, sau a unor unghiuri în adevărată mărime etc., acest lucru se poate realiza cu uşurinţă prin apelarea la o serie de tehnici speciale pe care le oferă Geometria descriptivă, tehnici numite „Metodele geometriei descriptive”. Acestea sunt: - metoda schimbării planelor de proiecţie; - metoda rotaţiei (cu cazul său particular - rabaterea) .

7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE
Metoda schimbării planelor de proiecţie presupune ca elementele geometrice spaţiale, considerate fixe, să fie aduse în poziţii particulare faţă de un nou sistem de referinţă obţinut prin schimbarea poziţiei planelor de proiecţie, dar cu păstrarea perpendicularităţii acestora.

7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct
Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig. 7.1). Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1]. Se obţine noul diedru de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1]. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie. Noua proiecţie orizontală a punctului A va fi a1, iar proiecţia verticală a’ rămâne neschimbată. Se constată că noua proiecţie orizontală a1 a punctului A are aceeaşi depărtare y, ca şi vechea sa proiecţie a. Se rabate planul [H1] până la suprapunerea peste [V]. În consecinţă, întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. 7.2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: - se construieşte epura punctului în sistemul iniţial; 65

2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: . obţinându-se astfel noua proiecţie orizontală a1 a punctului A. întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. Curs şi aplicaţii tehnice .Modulul II Geometrie descriptivă. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig. Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură. Se constată că noua proiecţie verticală a1’ a punctului A are aceeaşi cotă z. Fig. 7. iar proiecţia orizontală a rămâne neschimbată.2.1 Fig. 7.axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). .axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1].1.se construieşte epura punctului în sistemul iniţial. 7. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie.se trasează noua linie de pământ . În consecinţă.1). Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură. Noua proiecţie verticală a punctului A va fi a1’. 7. ca şi vechea sa proiecţie a’. 66 .2 7. din a’ se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi depărtare y ca şi a proiecţiei a.se trasează noua linie de pământ . Se obţine noul diedru de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H].

dacă dreapta este o frontală). 7.3 Fig. de regulă.7. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig.3. Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1] care se plasează paralel cu dreapta (D). În noul sistem dreapta (D) devine o orizontală. Proiecţia verticală (d’) rămâne neschimbată. $ 7. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte. 7. dacă dreapta este o dreaptă oarecare. 7. situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H].1.1. pag 63) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. obţinându-se astfel noua proiecţie verticală a1’ a punctului Fig. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B. Noua proiecţie orizontală a dreptei va fi (d1) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1 şi b1 ale punctelor A şi B. 67 . Se obţine noul sistem de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1].6) se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v. Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (orizontală. din a se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi cotă z ca şi a proiecţiei a’. Metodele geometriei descriptive A. 7. verticală sau fronto-orizontală. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig.1.5).4 7.

$ 7. se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v. dacă dreapta este o orizontală). Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B. Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1].1. pag 64) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. de regulă. dacă dreapta este o dreaptă oarecare. 68 . situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. 7. 7. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (frontală.7). Proiecţia orizontală (d) rămâne neschimbată. Se obţine noul sistem de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H]. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig. Curs şi aplicaţii tehnice Fig.Modulul II Geometrie descriptivă.5 Fig. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig. În noul sistem dreapta (D) devine o frontală. Noua proiecţie verticală a dreptei va fi (d1’) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1’ şi b1’ ale punctelor A şi B.4.2.1.8).6 7. care se plasează paralel cu dreapta (D). Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie. 7. 7. sau dreaptă de capăt sau fronto-orizontală. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului vertical de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte.

8 7. iar proiecţia verticală a’ se deplasează pe urma verticală (Nv) a planului de nivel în care se efectuează rotaţia. În fig. se alege ca axă de rotaţie o dreaptă particulară.2. păstrând planele de proiecţie imobile. în care caz se disting următoarele tipuri de rotaţii: rotaţia de nivel – în jurul unei axe verticale.2. Poziţia axei în jurul căreia se execută rotaţia elementului geometric spaţial se alege în funcţie de scopul urmărit: se poate alege o dreaptă oarecare sau o dreaptă particulară. 7.10 este prezentată epura acestei rotaţii. cu un unghi α în jurul unei axe verticale (Z) până ocupă poziţia A1. Metodele geometriei descriptive Fig. 69 . în cazul acestei rotaţii proiecţia orizontală a a punctului A descrie un arc de cerc. 7. De regulă. Rotaţia de nivel pentru un punct În fig. Se constată că. rotaţia de profil (utilizată mai rar) în jurul unei fronto-orizontale. 7.1.7.7 Fig.9 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de nivel [N]. rotaţia de front – în jurul unei axe de capăt. 7. METODA ROTAŢIEI Metoda rotaţiei constă în transformarea proiecţiilor unui element geometric spaţial prin rotirea acestuia în jurul unei axe. 7.

7.10 7.2. cu un unghi α în jurul unei axe de capăt (Y) până ocupă poziţia A1. în cazul acestei rotaţii proiecţia verticală a’ a punctului A descrie un arc de cerc. Se constată că. să se poată determina în proiecţie verticală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu 70 . Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Z) concurentă cu dreapta în punctul A. Curs şi aplicaţii tehnice ω ω Fig. 7.11 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de front [F].13 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei verticale (Z). şi. în acest fel. este necesar să se rotească cu acelaţi unghi α. în acelaşi sens. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe verticale (Z). 7.2. îşi păstrează proiecţiile a şi a’ nemodificate. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o frontală.9 Fig. două puncte de pe dreaptă. iar proiecţia orizontală a se deplasează pe urma orizontală (Fh) a planului de front în care se efectuează rotaţia.2. În fig. 7. care. 7. 7.12 este prezentată epura acestei rotaţii. În fig.3. Rotaţia de front pentru un punct În fig.Modulul II Geometrie descriptivă. fiind astfel propriul său rotit.

În fig. Rotaţia punctului B se face conform explicaţiilor de la § 7.1 (pag.14 se prezintă epura acestei rotaţii. 7.14 . 7.12 Fig. 7.1 3 71 Fig. 7.2.11 Fig.7. Fig. Metodele geometriei descriptive planul orizontal de proiecţie [H]. 67). 7.

15 Fig. 7. METODA RABATERII Metoda rabaterii constă în rotirea unui plan în jurul uneia din urmele sale până când acesta se suprapune peste unul din planele de proiecţie. fiind astfel propriul său rotit. în acest fel. Fig. În fig. 68).1 (pag.3.16 7. În fig. Rabaterea unui plan se mai poate efectua şi pe un plan paralel cu unul din planele de proiecţie.2.16 se prezintă epura acestei rotaţii.Modulul II Geometrie descriptivă. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Y) concurentă cu dreapta în punctul B. 7. două puncte de pe dreaptă. să se poată determina în proiecţie orizontală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu planul vertical de proiecţie [V]. Eficienţa rabaterii constă în aceea că. este necesar să se rotească cu acelaşi unghi α. în acelaşi sens. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o orizontală. o figură plană poate ajunge într-un plan de proiecţie sau într-un plan paralel cu un plan de proiecţie. Curs şi aplicaţii tehnice 7. şi. 7. îşi păstrează proiecţiile b şi b’ nemodificate. Rotaţia punctului A se face conform explicaţiilor de la § 7. care. Rotaţia de front pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe de capăt (Y).15 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei de capăt (Y).4. 72 . 7. poziţie în care figura respectivă apare în adevărată mărime. în urma unei singure transformări.2.

v’) aparţinând urmei verticale (Pv) a planului. în epură. Metodele geometriei descriptive Rabaterea este utilizată cu predilecţie la rezolvarea a numeroase probleme metrice. Acest punct se roteşte într-un plan [Q] perpendicular pe urma (Ph) descriind arcul de cerc de rază Iωv’I cu centrul în ω până când ajunge în planul orizontal de proiecţie [H] în poziţia V0.7. rotirea lui având loc în jurul urmei sale orizontale (Ph). se pot construi proiecţiile. Se consideră punctul V(v. 7. Urma (Ph) rămâne nemodificată.1. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie Fie planul [P] oarecare (fig. De asemenea. se poate proceda în următoarele moduri: 73 .17) care se rabate pe planul orizontal de proiecţie [H]. care reprezintă axa de rabatere. 7. ale oricărei figuri plane situate în plane oarecare sau particulare. pornind de la imaginea rabătută.3. la aflarea adevăratei mărimi a unor figuri plane etc. Fig. 7.17 Pentru determinarea poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului în epură.

7. 7. 7. În ambele epure (fig. 7. 7. Triunghiul dreptunghic Mmω se rabate în jurul catetei ImωI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H] . Se consideră orizontala (O) a planului [P] şi punctul M aparţinând acestei orizontale. deci până ajunge în poziţia ωvv1’.20). şi. În epură (fig.19) se măsoară Ivv’I şi se transpune pe paralela din v la (Ph).19) odată cu punctul V s-a efectuat şi rabaterea orizontalei (O) a planului. punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0. 7. 7. 7. 7.18 Fig. fig. b) Punctul V se rabate prin intermediul triunghiului dreptunghic ωvv’ (v. 7. punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0.17).Modulul II Geometrie descriptivă.21 .20 – reprezentare spaţială.21) se 74 . fig. Se rabate acest triunghi în jurul catetei IωvI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H].epură) se poate obţine prin rabaterea urmei verticale (Pv) şi a orizontalei (O) care conţine acest punct. În epură (fig. Se construieşte arcul de cerc de rază Iωv1’I. Se observă că după rabatere orizontala îşi păstrează paralelismul cu urma (Ph) a planului ((O0) II (Ph)).17).18).18 şi fig. Această construcţie rezultă în urma triunghiului dreptunghic Px ωv’ (v. rabaterii Fig.19 Rabaterea pe planul orizontal de proiecţie [H] a unui punct M situat într-un plan oarecare [P] (fig. La intersecţia arcului cu perpendiculara se obţine punctul V0 rabătutul lui V. 7. la intersecţia cu perpendiculara din v rezultă punctul V0 rabătutul lui V. fig. 7. O altă metodă prin care se poate face rabaterea directă a punctului M este aşa numita metodă a triunghiului de poziţie (fig. Curs şi aplicaţii tehnice a) Se construieşte arcul de cerc de rază IPx v’I şi perpendiculara din v pe (Ph) (fig.

23). Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie [V] Rabaterea unui plan oarecare [P] în jurul urmei sale verticale (Pv) pe planul vertical de proiecţie [V] se face conform aceloraşi principii ca şi rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (v.21 7. 71). ca elemente de referinţă o frontală (F) a planului cu urma sa H(h.3. Metodele geometriei descriptive măsoară din proiecţia m pe proiecţia orizontală (o) a orizontalei cota punctului M.3. Se construieşte arcul de cerc de rază Iω m1’I (ipotenuza triunghiului de poziţie) care întâlneşte perpendiculara din m în punctul M0.20 Fig.7. În cele ce urmează sunt prezentate următoarele epure: a) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic Pxhh’ (fig. 7. 7. Rezultă m1’. 7. Fig. punct situat pe această frontală. La acest tip de rabatere se utilizează.22). pentru exemplificare. §7. b) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic ωh’h1 (fig.2. pag.1. 7. 75 . h’) şi triunghiul de poziţie al unui punct M. care reprezintă tocmai poziţia rabătută a punctului M din plan.

24). în jurul urmei verticale (Pv).23 Fig.24 se prezintă rabaterea unui plan oarecare [P]. În epura din fig. 7. 7.22 Fig. 7.25 . 7. Curs şi aplicaţii tehnice c) Rabaterea punctului M prin intermediul triunghiului de poziţie mm1’ω (fig. punctul M aparţinând frontalei (F) a planului. 7. care conţine dreapta oarecare (D) şi punctul A pe dreaptă. 7.24 76 Fig.Modulul II Geometrie descriptivă. Fig.

27 • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig. 7. după rabatere. • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig.3. deci (Pv0) se va suprapune peste axa (Ox). 7. 7. B. Rabaterea planelor proiectante La rabaterea planelor proiectante construcţiile în epură se simplifică datorită faptului că urmele acestor plane sunt perpendiculare între ele. C aparţin unor drepte de capăt ale planului. paralele în poziţie rabătută cu (Ph0) sau perpendiculare pe (Pv).26 Fig.29. Metodele geometriei descriptive 7. rămâne perpendiculară pe (Pv). după rabatere.28 şi în epură în fig. 7. Dacă se consideră că punctele A. B0. Urma verticală (Pv). Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. Urma orizontală (Ph). 77 . Axa de rabatere este urma (Ph).26 şi în epură în fig. 7.7. rămâne perpendiculară pe (Ph). 7. C0 se vor situa pe aceste drepte rabătute. după rabatere punctele A0.3.27. Fig. Axa de rabatere este urma (Pv).

31 . Axa de rabatere este urma (Ph). 7. Urma verticală (Pv).30 şi în epură în fig. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. după rabatere (Pv0).29 • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. Fig. 7.31.Modulul II Geometrie descriptivă. 7. 7.28 Fig. rămâne perpendiculară pe (Ph). 7. 7.30 78 Fig.

Se vor plasa. în continuare. C0 pe drepte orizontale ale planului.4. punctele A0.33 7.3. B0. 7. Axa de rabatere este urma (Pv). Fig. se suprapune peste axa (Ox). se determină mai întâi poziţia rabătută (Pv0) a urmei verticale (Pv). Planul [P] fiind un plan proiectant proiecţia orizontală a cercului ridicat în plan va fi o elipsă cu axa mare dreapta de capăt (CG) egală cu diametrul cercului. Planul [P] fiind date prin urme. 7. În fig.33. care se ridică din rabatere. Ridicarea din rabatere Ridicarea din rabatere este operaţia inversă rabaterii. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. 7. operaţiile fiind făcute în sens invers celor studiate în cadrul rabaterii planului oarecare (în acest exemplu. 7. 7. iar axa mică frontala (AE).7. după rabatere (Ph0). Prin ridicarea din rabatere o figură plană existentă sau construită în planul rabaterii poate fi readusă în planul care a fost rabătut.32 şi în epură în fig. Metodele geometriei descriptive • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig.34). Urma orizontală (Ph).32 Fig. rabaterea fiind făcută pe planul orizontal de proiecţie).35 se prezintă epura ridicării din rabatere a unui cerc într-un plan de capăt. Fie ∆A0B0C0 oarecare dat în poziţie rabătută în planul orizontal de proiecţie [H] şi planul [P] oarecare în care trebuie ridicat acest triunghi (fig. 7. 79 . spre exemplu.

Se dau cele două proiecţii (vederea din faţă şi vederea de sus) ale unei conducte cu dimensiunile stabilite în funcţie de traseul pe care-l parcurge la locul de montaj (fig. Se propun două . 7. elementele cerute se pot măsura cu uşurinţă prin aflarea adevăratei soluţii: a) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. Plasînd aceste drepte în epură.Modulul II Geometrie descriptivă. 7. iar cele două vederi tocmai proiecţiile lor verticală şi orizontală. Se transformă mai întâi planul triunghiului Fig. unghiul pe care-l fac între ele şi distanţa dintre capetele acesteia.34 Fig. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. Se cere să se determine lungimea celor două părţi ale conductei (implicit lungimea totală). 7. APLICAŢII REZOLVATE 1.36 80 mărimi a triunghiului pe care-l formează aceste drepte în spaţiu. 7. 7. Rezolvare: se consideră cele două conducte ca fiind două drepte concurente.37).36).35 7.4.

în acest exemplu dreapta (AB) s-a transformat într-o orizontală prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin punctul A. 7.37 b) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda rotaţiei (fig. s-a construit separat triunghiul ABC luând în compas aceste mărimi (fig. prin alegerea noii linii de pământ (O1x1) perpendiculară pe orizontala (BC). 7. Dreapta (AC) s-a transformat într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin A. situaţie în care adevărata mărime a triunghiului se va regăsi în noua proiecţie orizontală a 2 b 2 c2 . Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie verticală (IACI = Ia’c1’I). adevărata ei mărime este proiecţia sa orizontală (IABI = IabI). 7. Măsurând aceste segmente în epură. Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie orizontală (IBCI = IbcI).39). Fig. În continuare. Prin a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie se transformă triunghiul într-un plan de nivel (se ia (O2x2) II (a1’b1’)). şi unghiul dintre laturile IABI şi IBCI. astfel. Rezultă. 81 .7.38). Dreapta (BC) fiind o orizontală. Metodele geometriei descriptive ABC într-un plan de capăt printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie.

celorlalte determinarea curbei de intersecţie a vertical [P] care se rabate în jurul urmei sale verticale (Pv) peste planul vertical de proiecţie 82 . 7. Construcţia se obţine prin sudarea elementelor între ele.Modulul II Geometrie descriptivă. cu suprafaţa determinarea presupune cilindrică.40 acestei rezolvări. Rezolvare: realizarea cilindrului şi a pereţilor superior şi inferior se face cu uşurinţă.41 se prezintă epura Fig.40. În fig. 7. Se consideră peretele lateral plasat într-un plan construcţiei.38 Fig. Confecţionarea pereţilor laterali. 7. Atât cilindrul cât şi pereţii carcasei sunt realizaţi din tablă de o anumită grosime. Dimensiunile sunt date în cm. Se cere realizarea construcţiei din tablă din fig. Curs şi aplicaţii tehnice Fig.39 2. pe baza unor elemente de geometrie plană. după realizarea pereţilor laterali. 7. 7. dispuşi simetric faţă de planul median al acestora precum şi dimensiuni.

care ajunge în poziţia M1. precum şi celelalte dimensiuni.50.40) şi punctul M(40. într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin N. Fig.41 3. Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la segmentul IABI prin metoda rotaţiei. 42 83 . Rezolvare (fig. 7.5) şi B(60. Se construieşte perpendiculara IM1NI pe orizontala IA1BI. După rabatere rezultă forma exactă a curbei de decupare a peretelui lateral (un arc de elipsă). Metodele geometriei descriptive [V]. se roteşte şi punctul M. în acelaşi sens. Proiecţia verticală In’m2’I reprezintă adevărata mărime a perpendicularei din M pe dreapta IABI (In’m2’I=IMNI). Cu acelaşi unghi α. Segmentul (M1N) se transformă.7. 7. Fig.42): se transformă dreapta IABI într-o orizontală IA1BI prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin B.10. Se consideră segmentul de dreaptă IABI cu A(20.45) exterior dreptei.5. în continuare. 7. în jurul aceleiaşi axe.

circumscris unui cerc cu centrul în Ω( 38.43): în planul [P] rabătut în planul orizontal de proiecţie odată cu orizontala planului care conţine punctul Ω . zω) şi raza R=22 mm conţinut în planul [P] dat prin Px(100.0). faţă de planul [H]. iar axa mică pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie.Modulul II Geometrie descriptivă. Vârfurile hexagonului sunt situate pe orizontale ale planului care se ridică din rabatere. Fig. Curs şi aplicaţii tehnice 3.p. Să se construiască proiecţiile hexagonului regulat [ABCDEF]. iar axa mică pe d. În plan vertical elipsa are axa mare situată pe o frontală a planului.c.m.43 84 . având urma verticală înclinată cu 45° spre dreapta şi urma orizontală înclinată cu 37° spre dreapta.24. 7. se construieşte hexagonul regulat [A0B0C0D0E0F0] circumscris cercului de rază 22. Indicaţie (fig. Proiecţiile cercului înscris în hexagon sunt elipse.0. 7.m. În plan orizontal axa mare a elipsei este pe orizontala planului ce trece prin Ω.

POLIEDRE 8. Poliedre regulate Poliedrele regulate sunt poliedrele care au următoarele proprietăţi: toate feţele sunt poligoane regulate egale. Laturile poligoanelor constituie şi muchiile poliedrului şi rezultă din intersecţia a două feţe alăturate. 8. 8.4 Fig. 8. 8. În tabelul 8. dodecaedrul regulat (fig.2).2 Fig.5 La aceste poliedre Euler a stabilit următoarea relaţie între numărul de vârfuri (V) muchii (M) şi feţe (F): V – M + F = 2.1 sunt prezentate toate aceste elemente pentru fiecare din aceste poliedre. După modul cum sunt dispuse feţele unui poliedru acestea se clasifică în: poliedre convexe la care nici unul din planele feţelor nu taie poliedrul.1 Fig. Poliedre 8. vârfurile sunt unghiuri solide regulate egale. poliedre concave la care unele din feţe taie poliedrul. cubul (fig. Feţele sale sunt poligoane cu un anumit număr de laturi.4) şi icosaedrul regulat (fig. 87 . 8. 8.8. cât şi circumscribile sferei. Există cinci poliedre regulate: tetraedrul regulat (fig. sunt inscriptibile în sferă. 8. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE Un poliedru este un corp geometric mărginit de feţe plane. Mai multe muchii ale unui poliedru sunt concurente întrun punct numit vârf.1.1.5).3 Fig. 8. Un vârf este un punct comun pentru cel puţin trei muchii ale unui poliedru.3). 8. octaedrul regulat (fig. Poliedrele mai pot fi clasificate în poliedre regulate şi poliedre neregulate. 8.1.1). Fig. 8.

2.7 Fig. Prisma (fig. 1 2 3 4 5 Denumire Tetraedrul regulat Cubul (hexaedrul) Octaedrul regulat Dodecaedrul regulat Icosaedrul regulat Vârfuri (V) 4 8 6 20 12 Muchii (M) 6 12 12 30 30 Feţe (F) 4 6 8 12 20 În fig. Pentru construcţia proiecţiei verticale este necesară cunoaşterea cotei proiecţiei s’.8 88 . Poliedre neregulate Poliedrele care nu respectă proprietăţile enumerate la § 8. Fig.1. Se construieşte proiecţia orizontală a tetraedrului. La intersecţia înălţimilor se găseşte proiecţia orizontală s a celui de-al treilea vârf.1 (pentru poliedre regulate) se numesc poliedre neregulate. 8. În acest scop se construieşte triunghiul de poziţie al punctului S. respectiv triunghiul echilateral abc de latură l.6 se prezintă construcţia unui tetraedru regulat aşezat cu una din feţe în planul orizontal de proiecţie într-o poziţie oarecare şi având cunoscută lungimea muchiei l.1. 8.Modulul II Geometrie descriptivă. În epură se ia în compas proiecţia IcaI (lungimea l a laturii – ipotenuza) şi la intersecţia acestui arc de cerc cu perpendiculara ridicată din s= i pe IciI se obţine poziţia rabătuta S0 a vârfului S.1 Nr. Dintre poliedrele neregulate frecvent întâlnite în alcătuirea formelor constructiv-tehnologice din domeniul construcţiei de maşini sunt prisma şi piramida. 8. Se rabate triunghiul dreptunghic din spaţiu SIC pe planul orizontal de proiecţie [H] în jurul catetei Fig. 8.7) este poliedrul ale cărui muchii. 8. Se măsoară IS0iI cota zS a punctului S şi se transpune în proiecţie verticală. 8. Curs şi aplicaţii tehnice Tabelul 8. rezultate din intersecţia feţelor laterale.6 ICII.

iar bazele sunt egale între ele şi paralele. prisma se numeşte prismă dreaptă.9 Fig. Dacă muchiile sunt perpendiculare pe planul bazei.8. Piramida (fig. fig. în continuare. Pentru simplificare. Fig.10). 8.8) este poliedrul ale cărui muchii laterale sunt concurente într-un punct numit vârf. muchiile acoperite. în caz contrar este oblică. se prezintă unul dintre criterii. în proiecţiile corespunzătoare. 89 . iar dacă muchiile sunt înclinate faţă de planul bazei. criteriu care poate fi utilizat cu succes în orice situaţie în care se cere determinarea vizibilităţii muchiilor unui poliedru (v. De regulă. În fig.10 epura acestei reprezentări. Dacă vârful piramidei se proiectează în centrul bazei piramida este dreaptă. 8. Feţele laterale ale piramidei sunt triunghiuri. 8. Poliedre sunt parelele între ele.9 se prezintă spaţial modul de obţinere a proiecţiilor unei piramide.10 Pentru determinarea vizibilităţii muchiilor în epură există mai multe criterii. se reprezintă cu linie întreruptă. prisma se numeşte prismă oblică. REPREZENTAREA POLIEDRELOR Reprezentarea unui poliedru în epură se reduce la reprezentarea muchiilor acestuia (drepte) în proiecţiile corespunzătoare. 8.2. 8. iar în fig. 8. iar baza este un poligon. 8.

3. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o piramidă dreaptă este prezentată spaţial în fig. 8.1. 8. Se pleacă de la constatarea că un punct aparţine unei feţe a aunui poliedru dacă aparţine unei drepte a acestei feţe. Astfel. deci muchia ISAI este acoperită în proiecţie verticală. 8. Spre exemplificare. 8. vîrfuri care rezultă din intersecţia muchiilor poliedrului cu planul de secţiune.Modulul II Geometrie descriptivă.12 şi în epură în fig. 90 . Se pot analiza dreptele ISP1I şi ISP2I şi cotele punctelor N1 şi N2 de pe aceste drepte. laturi care rezultă din intersectarea feţelor poliedrului cu planul de secţiune. Se consideră piramida dreaptă [SABCDEF] cu baza un hexagon regulat [ABCDEF] ⊂ [H] şi planul de capăt [P].10.11 ale punctelor M1 şi M2 situate pe feţele SAB şi SBC de pe dreptele ISR1I şi ISR2I aparţinând acestor feţe. se iau m1’=m2’ proiecţiile verticale confundate Fig. Secţiuni plane în piramidă şi prismă a.13. 8. .prin determinarea vârfurilor acestuia.3. 8. rezultă că în proiecţie verticală faţa SBC căreia îi aparţine M1 se situează deasupra feţei SAB.prin determinarea laturilor acestuia. Poligonul de secţiune se poate construi în două moduri: . Curs şi aplicaţii tehnice La determinarea vizibilităţii în proiecţie orizontală se compară cotele diferitelor puncte ale poliedrului. În proiecţie orizontală M1 având depărtarea mai mare decât M2. Se urmăreşte acelaşi raţionament pentru stabilirea vizibilităţii în proiecţie orizontală. SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE Prin secţionarea unui poliedru cu un plan se obţine un poligon. se analizează vizibilitatea în epură pentru piramida prezentată în fig. iar pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală se compară depărtările unor puncte ale poliedrului.

Pentru o mai bună lizibilitate s-au figurat cu Fig. Pentru găsirea punctelor de intersecţie M şi T ale muchiilor ISEI. În epura din fig.14.13 s-a determinat şi adevărata mărime a secţiunii prin rabaterea planului de secţiune [P] odată cu poligonul de secţiune pe planul orizontal de proiecţie. 8. Pentru determinarea vârfurilor poligonului de secţiune se construiesc prin muchiile prismei plane de 91 .12 cuprinde vârful) . 8. iar restul proiecţiilor piramidei (partea care Fig. linie continuă proiecţiile trunchiului de piramidă rezultat.13 b. Secţiunea cu un plan oarecare printr-o piramidă înclinată este prezentată în epură în fig. a fost necesară construirea proiecţiei laterale a piramidei. respectiv ISBI cu planul [P]. 8. Se consideră piramida triunghiulară oblică [SABC] cu baza [ABC] în planul [H]. 8.8.cu linie întreruptă. Poliedre Poligonul de secţiune se determină prin găsirea vârfurilor acestuia la intersecţia muchiilor cu planul de secţiune.

Pe liniile de ordine corespunzătoate. c. 8.15. Dacă se doreşte aflarea adevăratei mărimi a acestui poligon se poate face o rabatere a planului [P] pe unul din planele de proiecţie. se obţine proiecţia orizontalăa secţiunii [12345].15 . Curs şi aplicaţii tehnice capăt şi se determină dreptele de intersecţie ale acestora cu planul [P]. Fig.14 92 Fig. Pe liniile de ordine trasate din aceste puncte se determină şi proiecţia verticală a poligonului de secţiune. 8. 8. La intersecţia proiecţiilor orizontale ale dreptelor de intersecţie cu proiecţiile orizonatale ale muchiilor se găsesc vîrfurile poligonului de secţiune în proiecţie orizontală.Modulul II Geometrie descriptivă. la intersecţia cu proiecţia orizontală a muchiilor. În proiecţie verticală poligonul de secţiune [1’2’3’4’5’] se proiectează cu deformare totală după urma verticală a planului. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o prismă înclinată este prezentată în epură în fig. Aflarea mărimii reale a muchiilor se poate face cel mai comod prin metoda rotaţiei.

Pentru realizarea desfăşuratei este necesară cunoaşterea mărimii reale a muchiilor şi a distanţelor dintre ele. Feţele laterale ale acestei prisme sunt dreptunghiuri ale căror laturi sunt muchiile prismei.o secţiune dreaptă făcută într-o prismă se transformă prin desfăşurarea prismei într-o linie dreaptă. Dacă pe faţa [ABA1B1] se trasează o dreaptă IEFI.4. 8. 8.16.o dreaptă de pe suprafaţa unui poliedru. 93 . se transformă într-o linie dreaptă. În consecinţă poligonul de bază.unghiurile dintre muchii ca şi unghiurile pe care le fac muchiile cu laturile unei linii poligonale trasate pe o faţă a poliedrului se conservă.8. 8. b). Muchiile laterale fiind paralele.4. iar unghiurile α şi β se menţin şi în desfăşurare (fig. În acest caz prisma fiind dreaptă. Dreptele paralele pe desfăşurată rămân tot paralele. a). se menţine pe desfăşurată şi se numeşte transformată. Desfăşurarea prismei Desfăşurarea prismei presupune construirea în adevărată mărime a patrulaterelor feţelor laterale şi alăturarea lor după succesiunea laturilor poligonului bazei. . atunci după desfăşurare IEFI = IE0F0I. ele rămân paralele şi pe desfăşurată.1. Se consideră prisma dreaptă [ABCA1B1C1] (fig.16. laturile poligonului de bază sunt perpendiculare pe muchiile laterale ale prismei. DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR Prin desfăşurarea unui poliedru se înţelege aducerea tuturor feţelor poliedrului pe un singur plan. a Fig. . Poliedre 8. Figura rezultată în urma acestei operaţii se numeşte desfăşurată. după desfăşurare.16 În concluzie se poate spune că: b . 8.

În fig.17 94 . 8.Modulul II Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice Faptul că o secţiune dreaptă printr-o prismă are transformata prin desfăşurare o linie dreaptă. conduce la utilizarea acestei linii ca axă de referinţă la construirea desfăşuratei. Urmele planului de Fig. 8.17 se prezintă obţinerea secţiunii drepte (necesară obţinerii transformatei pentru desfăşurare) printr-o prismă oblică cu baza situată în planul [H]. axă pe care se vor măsura distanţele dintre muchii.

Spre exemplu IM0A0I = Im1’a1’I şi IM0D0I = Fig. de o parte şi de alta a liniei. deci apar în adevărată mărime în noua proiecţie verticală (IADI = Ia1’d1’I). Pentru aflarea adevăratei mărimi ale muchiilor s-a apelat la o schimbare de plan vertical de proiecţie (s-a luat (O1x1) II IadI). Conform constatărilor de la începutul paragrafului. situaţie în care planul secţinii este. Adevărata mărime a 95 . În final se adaugă şi triunghiurile celor două baze. se transpun pe o linie dreaptă Pe M0N0P0M0. lungimile reale ale muchiilor măsurate pe noua proiecţie verticală din epura din fig.8. P0. luând prin muchiile prismei ca plane ajutătoare trei plane verticale. Desfăşurarea piramidei Desfăşurarea piramidei presupune construirea în adevărată mărime a bazei şi a muchiilor laterale. 8. laturile poligonului de secţiune.17. un plan de capăt ((Ph) ⊥ (O1x1)). Adevărata mărime a figurii de intersecţie [m0n0p0] s-a obţinut prin rabaterea acestui plan din noul sistem de proiecţie în jurul urmei orizontale. M0 se transpun.2. N0. în acest caz ale triunghiului [m0n0p0]. 8.18 Im1’d1’I. respectiv duse pe transformata acestuia. 8. perpendicularele această dreaptă în punctele M0. S-au obţinut proiecţiile [mnp] şi [m’n’p’] ale figurii de intersecţie. după această transformare. Poliedre secţiune se aleg perpendiculare pe muchii. pentru realizarea desfăşuratei prismei (fig. Pentru obţinerea proiecţiilor figurii de intersecţie dintre prismă şi planul [P] s-au intersectat muchiile prismei cu acest plan.4. iar urma sa verticală rămâne perpendiculară pe muchii. Noua proiecţie verticală a secţiunii [m1’n1’p1’] apare cu deformare totală. pornind din aceste puncte. În această nouă poziţie muchiile devin frontale. 8. muchii care definesc triunghiurile feţelor laterale.18).

La intersecţia celor două arce rezultă punctul B.20 se prezintă epura desfăşurării acestei piramide. chiar fară rabaterea planului de capăt. reală a muchiilor s-a obţinut prin rotaţia muchilor în jurul unui ax de capăt ce trece prin S şi transformarea lor în frontale. 8.19 În fig. Cu centrul în A se construieşte arcul de cerc cu raza IABI = IA0B0I. Dintr-un punct oarecare S corespunzînd vârfului piramidei se trasează dreapta ISAI = =Isa1I. În prezintă piramide fig. că din desfăşurată rezultă şi adevărata mărime a bazei [ABC]. Curs şi aplicaţii tehnice bazei se obţine cel mai comod prin metoda rabaterii. 8. Cu centrul în S se construieşte arcul de cerc de rază ISBI = Isb1I.Modulul II Geometrie descriptivă.19 se unei cu epura oarecare baza un triunghi ABC situată într-un plan de capăt. Fig. iar lungimea muchiilor prin metoda rotaţiei. 8. în acest caz. Adevărata mărime a bazei s-a obţinut prin rabaterea orizontal Lungimea planului de de capăt al bazei pe planul proiecţie.20 96 . Se remarcă. Fig. 8. Celelalte trei feţe se construiesc în mod asemănător.

21 97 . Adevărata mărime a secţiunii s-a determinat prin rabatere.21 se prezintă epura desfăşuratei unui trunchi de piramidă dreaptă secţionată cu un plan de capăt. Desfăşurarea s-a făcut în stea de o parte şi de alta a pătratului bazei.8. 8. Poliedre În fig. 8. Fig. iar lungimea muchiilor prin rotaţie.

Curs şi aplicaţii tehnice 8. 98 .23). iar ruperea (fig.23 Poligonul sau poligoanele de intersecţie dintre două poliedre se pot determina prin puncte sau prin laturi.5. determinarea vizibilităţii. 8. iar linia de intersecţie va fi un singur contur poligonal. 8.la intersecţia a două piramide planele se vor construi prin vârfurile celor două corpuri. planele se vor lua paralele cu muchiile ambelor corpuri.22 Fig. stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie. determinarea punctelor de intersecţie. atunci când unul din corpuri pătrunde complet în celălalt. Rezolvarea intersecţiei presupune parcurgerea următoarelor etape: determinarea direcţiei planelor auxiliare de secţiune şi stabilirea planelor utile. În exemplele prezentate în continuare se va utiliza metoda determinării prin puncte. Ca atare este necesară reprezentarea grafică a acestor linii de intersecţie pe desenele plane ale acestor obiecte. iar direcţia lor se va stabili după cum urmează: . Fig. INTERSECŢIA POLIEDRELOR Intersecţiile de poliedre apar frecvent în alcătuirea obiectelor complexe sau semicomplexe.la intersecţia a două prisme. muchii netăiate de celălalt. 8. atunci când ambele corpuri rămân cu un număr oarecare de linia de intersecţie va fi alcătuită din două contururi poligonale distincte. 8. care constă în intersectarea muchiilor unui poliedru cu feţele celuilalt poliedru. Planele auxiliare de secţiune se vor construi prin muchiile celor două corpuri.Modulul II Geometrie descriptivă. În funcţie de modul în care se intersectează aceste corpuri geometrice se deosebesc două cazuri: pătrunderea (fig.la intersecţia unei prisme cu o piramidă planele se vor lua paralele cu muchiile prismei şi prin vârful piramidei. . .22).

Poliedre Se consideră două prisme drepte cu bazele pătrate care se intersectează ca în fig.24. 3.24 verticale care pleacă din punctele 1. 8. DQ. cealaltă este perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L] şi o străpunge pe prima. în epură (fig. 8. M2 şi M1. DN. 4. B şi D. Prin unirea acestor puncte rezultă poligoanele de intersecţie a celor două corpuri. v+i=i şi i+i=i. 8.25). Aceste plane intersectează prisma verticală după dreptele Fig. este prezentată diagrama desfăşuratelor convenţionale ale celor două prisme. Una din prisme este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H]. P4.25. în partea dreaptă jos. 2. BQ. 8.8. Aceste drepte se intersectează cu muchiile prismei fronto-orizontale în punctele M2. P3. S-au notat cu v feţele vizibile şi cu i feţele invizibile. în fig. Pentru rezolvarea intersecţiei. BN. Pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală. 8. Fig. Vizibilitatea liniei de intersecţie se face după regula: v+v=v.25 99 . se iau plane auxiliare de front prin muchiile prismei fronto-orizontale.

26 se prezintă epura intersecţiei dintre o piramidă dreaptă cu baza un pătrat situată în planul [H] şi o prismă dreaptă perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L]. Curs şi aplicaţii tehnice În fig. în fig.26 Fig. 8.27 şi pentru Fig.Modulul II Geometrie descriptivă.28). 8. 8. 8. Pentru rezolvarea intersecţiei s-au luat prin muchiile piramidei (vârful piramidei) şi prin muchiile prismei plane fronto-orizontale (perpendiculare pe planul lateral de proiecţie [L]). 8. Ordinea de unire a punctelor şi vizibilitatea liniei de intersecţie s-au determinat prin diagramele desfăşuratelor convenţionale (pentru proiecţia verticală proiecţia orizontală în fig.28 .27 100 Fig. 8.

9. 9.1). CILINDRUL ŞI CONUL Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă.1. 9.9. Conul circular drept este generat de o dreaptă ce se roteşte în jurul unei axe cu care este concurentă (fig. 9. numită generatoare.4).3 101 Fig. numită generatoare. Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă. Conul este corpul mărginit de o suprafaţă conică şi un plan. 9. care trece printr-un punct fix numit vârf şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare (fig. Cilindrul şi conul 9. 9. Cilindrul circular drept este generat de o dreaptă care se roteşte în jurul unei axe paralele cu acesta (fig. care se deplasează paralel cu o direcţie dată şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare Cilindrul este corpul mărginit de o suprafaţă cilindrică şi două plane paralele. DEFINIŢII (fig.1 Fig.2).2 Fig. 9. 9.2). 9.4 . Fig.

Proiecţia verticală a secţiunii este segmentul Ia1’b1’I situat pe urma (Pv) a planului de secţiune.5. elipsă (fig. iar planul [P] după dreapta (G1H1). Curs şi aplicaţii tehnice 9. La intersecţia 102 . nu taie conul. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. b). 9. a b c Fig. a). secţiunea rezultată este o elipsă. hiperbolă (fig. 9. SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU 9. 9.1.5. Axa mică a elipsei de secţiune are proiecţia orizontală perpendiculară pe proiecţia orizontală a axei mari la mijlocul acestuia O1.o1’) şi secţionează conul după după cercul de rază mn. 9. 9. Conform teoremei lui Dandelin. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. d).5 d e a) Secţiunea eliptică în con (fig. Proiecţia Ia1b1I a acestui segment pe planul orizontal de proiecţie este axa mare a elipsei de secţiune.2.5).2.5. c). 9. parabolă (fig. triunghi isoscel (fig.Modulul II Geometrie descriptivă. dacă planul dus prin vârful conului. Pentru a afla axa mică a elipsei de secţiune se utilizează un plan de nivel [N] care trece prin punctul O1(o1.5. paralel cu planul dat. Secţiuni plane în conul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în conul circular drept poate fi: cerc (fig. 9. e).5.

Când planul de secţiune ocupă o poziţie oarecare. secţiunea este o hiperbolă. Fig. Proiecţia verticală a secţiunii este confundată cu urma (Pv) a planului de secţiune.9. la fel ca în epurele precedente. 9.7 b) Secţiunea parabolică în con (fig. dacă planul dus prin vârful conului. secţiunea rezultată este o parabolă. Proiecţia orizontală a parabolei se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P]. 9. 103 . Conform teoremei lui Dandelin. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. Cilindrul şi conul proiecţiei orizontale a acestei drepte cu cercul de secţiune rezultă punctele G1 şi H1 care determină axa mică a elipsei. diferită de cele analizate anterior.7).6 Fig. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. este tangent generatoarei conului. 9. c) Secţiunea hiperbolică în con. paralel cu planul [P]. Punctul M este punctul de intersecţie cu generatoarea de contur aparent ISBI. Punctele C şi J sunt punctele de intersecţie ale planului cu conturul bazei. care se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P].

9 Fig. 9.2.11 104 .8 Fig. 9. Pentru construirea proiecţiei laterale precum şi la aflarea adevăratei mărimi s-au luat mai multe generatoare ale cilindruluii care s-au intersectat cu planul dat.10 a) Secţiunea eliptică în cilindru (fig. 9. 9. deci confundată cu urma verticală a planului. iar în plan orizontal se suprapune peste cercul de bază.9). Se consideră un cilindru circular drept care este secţionat de planul de capăt [P]. elipsă (fig. 9. 9. Fig. 9.2.Modulul II Geometrie descriptivă. dreptunghi (fig. 9. Curs şi aplicaţii tehnice 9. Elipsa de secţiune se proiectează în planul vertical de proiecţie deformată total.8). Fig. Secţiuni plane în cilindrul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în cilindrul circular drept poate fi cerc (fig. Adevărata mărime a elipsei s-a obţinut prin rabatrea planului în jurul urmei (Ph).11).10).

13).9.3. Desfăşurarea conului Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig. 9. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Desfăşurarea unui con sau a unui cilindru este limita desfăşurării unei piramide înscrise în con sau a unei prisme înscrise în cilindru şi la care numărul de feţe creşte în mod nedefinit. S-a desfăşurat piramida prin construirea triunghiuriloir faţelor laterale (fig. Fig.3. Ca urmare. 9. Adevărata mărime a muchiilor laterale ale acestei piramide s-a determinat prin rotirea acestora şi transformarea lor în frontale.12 105 .12). Pentru desfăşurarea conului se consideră piramida cu baza un octogon regulat înscris în cercul de bază al conului.1. Punctele de inflexiune M şi N ale transformatei bazei corespund punctelor în care planele tangente la bază. unghiul dintre două muchii laterale ale piramidei înscrise sau distanţa dintre două muchii laterale ale prismei tind la zero. sunt perpendiculare pe planul bazei. 9. 9. ce conţin vârful conului. Cilindrul şi conul 9.

Se consideră mai multe generatoare ale conului care intersectate cu planul [P] dau punctele prin care se construieşte elipsa de secţiune. Pentru trasarea pe desfăşurată a transformatei elipsei de secţiune se află adevărata mărime a generatoarelor prin transformarea lor în drepte de front (în acest exemplu). după care. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig. Rotaţia lor se face în jurul unei axe verticale ce trece prin S şi se aduc suprapuse peste generatoarea IS1I. Pentru determinarea punctelor de inflexiune ale transformatei se construieşte perpendiculara din S pe planul [P] şi urma orizontală notată cu R a acestei perpendiculare (conform teoremei Olivier). G – generatoarea). Pentru a desfăşura trunchiul de con rezultat. 106 . prin arce de cerc cu centrul în s’.12 9. Desfăşurata conului circular drept este un sector circular de rază egală cu generatoarea având unghiul la centru α = 360°R/G (R – raza cercului de bază.2. 13). sunt transpuse pe transformatele generatoarelor corespunzătoare. Curs şi aplicaţii tehnice Fig.3.Modulul II Geometrie descriptivă. se desfăşoară mai întâi conul din care acesta face parte. Se unesc punctele astfel obţinute şim se obţine transformata elipsei de secţiune. Se secţionează conul cu un plan de capăt [P]. sunt tangentele la cercul de bază duse prin r. 9. Punctele de inflexiune căutate sunt M1 şi M2. Urmele orizontale ale planelor tangente la con.

Cilindrul şi conul Fig.9. 9.13 107 .

adevărata lor mărime se regăseşte în proiecţie verticală. 9. Fig. 9.2.14 108 . Transformata prin desfăşurare a acestei elipse este un segment de drepată egal cu lungimea elipsei (fig.14). Pe aceste perpendiculare se măsoară lungimea generatoarelor luând-o din proiecţie verticală de o parte si de alta a planului de secţiune. Ca şi la desfăşurarea prismei. Desfăşurarea cilindrului Se consideră un cilindru circular oblic cu baza situată în planul orizontal de proiecţie având generatoarele drepte frontale (fig. 9. La construcţia acestei transformate arcele de elipsă se aproximează prin coardele respective (IA10B10I ≅ IIA10B10II). la desfăşurarea cilindrului este necesară cunoaşterea adevăratei mărimi a generatoarelor precum şi distanţelor dintre acestea Generatoarele fiind frontale. Curs şi aplicaţii tehnice 9. Pentru determinarea distanţei dintre generatoare se secţionează cilindrul cu planul [P] perpendicular pe generatoare (în acest caz plan de capăt).Modulul II Geometrie descriptivă. Se unesc punctele rezultate.3.15). Prin rabaterea acestui plan pe planul vertical de proiecţie se obţine în adevărată mărime elipsa de secţiune. Generatoarele se construiesc perpendiculare pe transformată. Pentru desfăşurarea cilindrului se împarte cercul de bază în mai multe părţi şi se trasează generatoarele corespunzătoare acestor puncte.

9.epură) care secţionează cilindrii după generatoare . Se utilizează plane de front (fig. Se consideră trei cilindri circulari drepţi (fig. 9.drepte fronto-orizontale şi drepte verticale. prin secţionarea cilindrilor cu plane paralele cu generatoarele lor. 9. 9. iar axa cilindrilor verticali o dreaptă verticală.19 . se vor determina punctele prin care vor trece curbele de intersecţie. 109 . fig.16 – reprezentare spaţială. axa cilindrului orizontal o frontoorizontală (perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L]). 9. Baza cilindrului inferior este situată în planul orizontal de proiecţie [H]. Se va alege un număr convenabil de plane de secţiune şi. INTERSECŢIA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Determinarea curbei de intersecţie a doi cilindri se poate face. ca şi în cazul intersecţiei dintre prisme. La intersecţia acestora se obţin punctele curbelor de intersecţie. fig.9.17 – vedere frontală şi dimensiuni) cu axele perpendiculare si concurente. 18 – reprezentare Fig.4. respectiv.15 9. Cilindrul şi conul Fig. la intersecţia generatoarelor. 9.16 spaţială.

în desenele tehnice. 9. 9. se aproximează cu un arc de cerc.18 Fig. care.17 Fig. Fig. dacă cilindrii au acelaşi diametru.Modulul II Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice Se remarcă faptul că în proiecţie verticală (vedere frontală). intersecţia se vede sub forma a două drepte concurenta pe axă. intersecţia este un arc de hiperbolă.19 110 . 9. altfel.

9. 9. Cilindrul şi conul Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie care se intersectează cu un cilindru fronto-orizontal având axele perpendiculare şi concurente (fig. Fig. iar cilindrul îl secţionează după generatoare paralele cu generatoarele de contur aparent. Acestea determină în con cercuri concentrice paralele cu baza. La intersecţia acestor generatoare cu cercurile rezultă punctele care definesc curbele de intersecţie în plan orizontal şi în plan vertical. 9.20 Fig. În fig 9. Pentru determinarea curbei de intersecţie se utilizează ca plane auxiliare de secţiune plane de nivel. 9.21 111 .21 se prezintă epura acestei intersecţii.20).

a. Tănăsescu. C. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Tacu. Geometrie descriptivă. Moskva.. 1989. 6.. 2005. Precupeţu.a. T. Moncea. Frolov. Editura didactică şi pedagogică. Văcariu.. Nacertatelinaia geometria. 1965. Geometrie descriptivă. 8. 9. Silianu. 10. 1982. 7. G. D. Botez. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Geometrie descriptivă. 1999.A. Culegere de teme şi lucrări. Lihteţchi. Curs şi aplicaţii tehnice 10. R.. Bucureşti. Velicu. Bucureşti. 1968. Popa. ISBN 973-635-448-2.. Bucureşti. Dale. 11. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Universitatea „Transilvania“ din Braşov.Modulul II Geometrie descriptivă. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. ISBN 973-635-558-6. Bucureşti. Bucureşti. 1987. ş. 1982. Matei. Sava. ş.. ş. Editura tehnică. ISBN 973-30-2553-4 110 .a. E. 12. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. Editura didactică şi pedagogică. 1975. Bucureşti. Partea întîi. 1980. Clinciu. A. C. Infografică tehnică.. Editura didactică şi pedagogică. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Geometrie descriptivă. F. Masinostroenie.. E. 13. 5. I. Olteanu. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Curs. ş. R. P. 3. Enache. Bucureşti. A. 1999. Gaba. Culegere de lucrări. Editura didactică şi pedagogică. Probleme de geometrie descriptivă cu aplicaţii în tehnică. 4. Editura tehnică. BIBLIOGRAFIE 1. J.a. 1982. V.. Geometrie descriptivă. I. ŞT. Probleme şi aplicaţii.. 2. Geometrie descriptivă. Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice. Editura didactică şi pedagogică. Geometrie descriptivă. 2005.

Capitolul se încheie cu prezentarea modului de rezolvare a intersecţiilor dintre poliedre cu exemplificări la intersecţia prismelor şi piramidelor. Sunt prezentate tehnicile de lucru ale acestor metode aplicate elemntelor geometrice de bază – punctul şi dreapta – şi figurilor spaţiale sau corpurilor geometrice. Capitolul se încheie cu o serie de aplicaţii practice rezolvate În capitolul 8 . REZUMAT Modulul II al cursului de geometrie descriptivă cu aplicaţii tehnice a fost structurat pe trei capitole după cum urmează: Capitolul 7 – „Metodele geometriei descriptive”. Se prezintă spaţial şi în epură modalităţile de obţinere a secţiunilor plane prin prismă şi piramidă. În capitolul 7 . Modulul se încheie cu un set de teste de autoevaluare reprezentate prin probleme şi întrebări din capitolele parcurse. precum şi a desfăşuratelor acestor corpuri. Capitolul 9 – „Cilindrul şi conul”.„Poliedre” – sunt definite pentru început poliedrele regulate şi neregulate insistându-se asupra prismei şi piramidei. „Metoda rotaţiei” şi „Metoda rabaterii”. Capitolul 8 – „Poliedre”. a unghiurilor sau distanţelor dintre elementele spaţiale etc. 111 .sunt analizate cele trei metode ale geometriei descriptive: „Metoda schimbării planelor de proiecţie”. În capitolul 9 – „ Cilindrul şi conul” – după definirea celor două corpuri de rotaţie. se analizează modalităţile de reprezentare în epură a secţiunilor plane prin aceste corpuri. Aceste tehnici permit aflarea adevăratei mărimi a segmentelor sau a figurilor spaţiale.Rezumat 11. Se analizează o serie de secţiuni plane prin conul circular drept şi prin cilindrul circular oblic.„Metodele geometriei descriptive” . Sunt analizate modalităţile de obţinere a desfăşuratelor acestor corpuri. precum şi a curbelor de intersecţie dintre acestea.

Modulul II Geometrie descriptivă.2. Curs şi aplicaţii tehnice 12. 12.1. proiecţie? TESTE DE AUTOEVALUARE. Probleme referitoare la metodele geometriei descriptive 1. Pe care din planele de proiecţie se proiectează în mărime naturală unghiul de rotaţie în cazul: rotaţiei în jurul unei axe verticale. în jurul unei axe de capăt? 7.1. 50) şi C(40. Întrebări referitoare la metodele geometriei descriptive 1. Ce înseamnă ridicarea din rabatere? 12. Care dintre coordonatele descriptive rămân neschimbate la schimbarea planului vertical de proiecţie? 3. 12. 43. APLICAŢII 12. Se se construiască proiecţiile orizontală şi verticală ale triunghiului ABC determinat de punctele A(98. 112 .1. Care sunt modalităţile de determinare a poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului oarecare în epură? 10. Cum se numeşte planul proiectant în care se deplasează un punct în timpul rotaţiei lui în jurul: unei axe verticale.10) şi să se afle adevărata mărime a acestuia utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie. În ce poziţie trebuie adusă o dreaptă pentru a i se afla adevărata mărime prin schimbare de plan vertical de proiecţie? 5. Să se explice modul în care un segment de dreaptă oarecare poate fi transformat într-un segment de dreaptă orizontală prin metoda rotaţiei? 8. unei axe de capăt? 6. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 12. Care este succesiunea operaţiilor la schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru un punct? 4. B(68. În ce constă metoda rabaterii? 9. 22).1. În ce constă schimbarea planului orizontal de proiecţie? dar a planului vertical de 2.

conţinut în planul [P] dat prin Px(80. să se afle adevarata mărime a acestuia prin metoda rotaţiei. Care sunt poliedrele regulate şi ce proprietăţi au? Dar poliedrele neregulate? 2. 4. Ce reprezintă transformata la desfăşurarea unei prisme? 6.0.1. Vârfurile pentagonului se situează pe orizontale ale planului.0) şi V(65. Teste de autoevaluare. Se construieşte în poziţia rabătută pentagonul regulat cu centrul în Ω şi de rază R.20). 20. Să se afle proiecţiile dreptei (D) care conţine punctul M şi este perpendiculară pe dreapta (AB) şi să se afle distanţa de la M la (AB) prin metoda schimbării planelor de proiecţie. Indicaţie: se determină proiecţia verticală a lui Ω plasându-l pe o orizontală a planului.25).20). Se ridică din rabatere. Fie planul de capăt [P] aflat sub un unghi de 45° faţă de planul [H] având Px( 60.30. Fiind dat triunghiul [ABC] cu datele de la problema 1. În planul [P] să se construiască hexagonul regulat înscris într-un cerc cu raza R=25 mm şi având centrul în Ω de abscisă x=30 mm şi de cotă egală cu depărtarea. B(70. Fie planul [P] determinat de punctele Px(90. Cum se determină poligonul de secţiune la secţionarea unui poliedru cu un plan proiectant? Dar cu un plan oarecare? 4.0). 6. A(10. Să se construiască proiecţiile pentagonului regulat ABCDE înscris într-un cerc cu centrul în Ω(30.0).0.0. Cum se determină adevărata mărime a secţiunii printr-un poliedru? 5.0.0) şi punctul M(50. Se rabate planul oarecare [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie. Pz(0. Să se determine distanţa de la punctul M la planul [P] utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie. Se consideră punctele M(35.12. Se construieşte în poziţia rabătută hexagonul regulat. Cum se determină vizibilitatea muchiilor unui poliedru? 3. 113 .10.0. Aplicaţii 2. 8.2. Întrebări referitoare la poliedre 1. ?) de rază R=20 mm. Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare.-20.60.2.45.0). H(10.50. Se ridică apoi din rabatere. Indicaţie: se rabate planul [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie.POLIEDRE 12. 5.60) şi Py(0. Cum se poate afla adevărata mărime a muchiilor unui poliedru? 7. 3.40). Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare. 12.60).

3.12. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă rezultat. Întrebări referitoare la cilindru şi con 1. Se consideră prisma [ABCA1B1C1] definită de punctele A(42.37). Curs şi aplicaţii tehnice 12. C(25.0).22. A(60. Să se determine intersecţia dintre prismele [ABCDEF] şi [MNPRTS]. B(25. Se consideră tetraedrul regulat [ABCD] cu lungimea laturii de 35 mm. P(12.80. Celelalte muchii au aceeaşi lungime. Probleme referitoare la poliedre 1. Se secţionează piramida cu planul de capăt [P] definit de punctele Px(110. 12. se măsoară lungimea reală. 5.60).yA.1.0. Să se construiască desfăşurata prismei.0) şi R(20.0. Se construiesc proiecţiile muchiilor prismei perpendicularte pe urmele planului. Ce este o suprafaţă cilindrică? dar o suprafaţă conică? 114 .60). N(12.0). prismele având bazele situate în plane paralele şi direcţiile muchiilor date de IADI şi respectiv IMRI. D(50. se roteşte acest segment până devine dreaptă orizontală (sau frontală).0. iar planele auxiliare utilizate vor fi plane de front. Pentru a putea măsura în adevărată mărime muchiile prismei se cunsideră un punct oarecare M pe una din muchii.22.Modulul II Geometrie descriptivă. Să se desfăşoare.CILINDRUL ŞI CONUL 12. Să se construiască apoi desfăşurata.0).2. R(67.17. Se se construiască epura unei prisme drepte [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi echilateral [ABC] situat în planul [P] definit de punctele Px(100. Se consideră piramida dreaptă cu baza un hexagon regulat înscris într-un cerc de rază R=30 mm.0).30. În planul rabătut se construieşte triunghiul.35. Ω(50. Punctul B se determină construind mai întâi proiecţia lui orizontală.13).24). Înălţimea prismei este IIAA1II=50 mm. C(5.37). Se rabate planul [P] împreună cu orizontala şi punctele A şi B.0. 4.55).40.0). apoi se revine din rotaţie. Indicaţie: este necesară utilizarea proiecţiei laterale.0). M(12.17.35) şi A1(85. B(35.5). Py(0. Se ridică din rabatere punctul C.0. Indicaţie: Punctul A se plasează pe o orizontală a planului.6.15).0.2. înălţimea IISΩII= 70 mm.3.30). 2. cunoscându-se: A(50.45. Segmentul IIABII=35 mm şi aparţine unei orizontale a planului [P]. 3.

30. 2.0.40. Teste de autoevaluare. 5.2.40.0). 4. raza cercului de bază R=25 mm.60). Cum se procedează la obţinerea desfăşuratei unui cilindru circular oblic? 5. R1=20 mm. Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu cercul de rază R=25 mm. Care sunt etapele desfăşurării unui con? 4. O2(65. 3.30).40. Ω(50.35. Indicaţie: se vor utiliza ca plane auxiliare plane de nivel. un cerc cu centrul în O1 şi raza R2. 115 .58). Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a doi cilindri? 6.0.0) şi raza R= 20 mm. Care sunt formele secţiunilor printr-un con circular drept în funcţie de poziţia planului de secţiune? 3. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei dintre un cilindru circular drept şi un con circular drept? 12. Indicaţie: se utilizează ca plane auxiliare plane de front paralele cu axele celor doi cilindri.. Probleme referitoare la cilindru şi con 1. iar cel de-al doilea cilindru are axa verticală (O3O4) şi baza în planul [H] un cerc de rază R2.40. R1=30 mm. baza paralelă cu planul [L]. Se dau: O3(35.40).20).35.55). Se dau: O1(15.12.3.0).0) şi Pz(0. Se secţionează conul cu planul de capăt [P] definit de Px(80. înălţimea IISΩII= 60 mm. O2(70.0. Să se desfăşoare acest con.35. O3(40. Aplicaţii 2. înălţimea S(35. având baza în planul [H] un cerc cu centrul în O3 şi raza R1 şi un cilindru circular drept cu axa (O1O2).30.0).0) şi R(90. cu planul de capăt definit de Px(30. S(35. O1(0. Să se determine şi adevărata mărime a secţiunii. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a două conuri? 7. Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi vârful în S defint prin: centrul cercului de bază în Ω(35.20) şi R2=20 mm.35. O4(40. Să se construiască desfăşurata trunchiului de cilindru circular drept obţinut prin secţionarea unui cilindru circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu centrul în O1(60.0.0).40).35.30). Să se construiască intersecţia dintre un con circular drept cu înălţimea axa (SO3).35. Să se construiască epura intersecţiei dintre doi cilindri circulari drepţi plasaţi în spaţiu după cum urmează: un cilindru are axa fronto-orizontală (O1O2) şi baza paralelă cu planul [L] un cerc de rază R1. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de con rezultat.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->