UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV DEPARTAMENTUL ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ INGINERIE ECONOMICĂ

Ioan LIHTEŢCHI

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ
Curs şi aplicaţii tehnice
(Modulul II)

2005

Modulul II

Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice

CUPRINS
(MODULUL II)
Obiective ....................................................................................................................... 64

7. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE ................................................ 65
7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE ............................ 65 7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct........... 65 7.1.2. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentruun punct .............. 66 7.1.3. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă ......... 67 7.1.4. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă............ 68 7.2. METODA ROTAŢIEI ................................................................................ 69 7.2.1. Rotaţia de nivel pentru un punct ..................................................... 69 7.2.2. Rotaţia de front pentru un punct ..................................................... 70 7.2.3. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă.................................................... 70 7.2.4. Rotaţia de front pentru o dreaptă .................................................... 72 7.3. METODA RABATERII ............................................................................. 72 7.3.1. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie ...... 73 7.3.2. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie ........ 75 7.3.3. Rabaterea planelor proiectante....................................................... 77 7.3.4. Ridicarea din rabatere..................................................................... 79 7.4. APLICAŢII REZOLVATE ......................................................................... 80

8. POLIEDRE ........................................................................................................... 85
8.1. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE ................................................................... 85 8.1.1. Poliedre regulate ............................................................................. 85 8.1.2. Poliedre neregulate ......................................................................... 86 8.2. 8.3. 8.4. REPREZENTAREA POLIEDRELOR ...................................................... 87 SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE ....................................................... 88 8.3.1. Secţiuni plane în piramidă şi prismă ............................................... 88 DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR ......................................................... 91 8.4.1. Desfăşurarea prismei ...................................................................... 91 62

Cuprins modul II 8.4.2. Desfăşurarea piramidei ................................................................... 93 8.5. INTERSECŢIA POLIEDRELOR ............................................................... 96

9. CILINDRUL ŞI CONUL ..................................................................................... 99
9.1. 9.2. DEFINIŢII ................................................................................................. 99 SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU.............................................. 101 9.2.1. Secţiuni plane în conul circular drept ............................................ 100 9.2.2. Secţiuni plane în cilindrul circular drept ........................................ 102 9.3. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE .................. 103 9.3.1. Desfăşurarea conului .................................................................... 103 9.3.2. Desfăşurarea trunchiului de con circular drept ............................. 104 9.3.3. Desfăşurarea cilindrului................................................................. 105 9.3.4. Intersecţia corpurilor cilindro-conice ............................................. 106

10. 11. 12.

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................... 110 REZUMAT .................................................................................................. 111 TESTE DE AUTOEVALUARE. APLICAŢII ....................................... 112

63

MODULUL II
OBIECTIVE
La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili: să înţeleagă tehnicile de lucru oferite de metodele Geometriei descriptive referitoare la elementele de bază ale geometriei: punct, dreaptă, plan; să utilizeze metoda schimbării planelor de proiecţie pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rotaţiei pentru punct şi dreaptă; să utilizeze metoda rabaterii planelor oarecare şi a planelor proiectante; să determine adevărata mărime a unor segmente de dreaptă, a unor figuri plane şi să determine distanţe şi unghiuri spaţiale în adevărată mărime prin utilizarea metodelor geometriei descriptive; să readucă figuri plane în plane date prin ridicare din rabatere; să cunoască ce sunt poliedrele regulate şi cum se reprezintă acestea; să cunoască ce sunt poliedrele neregulate şi cum se reprezintă acestea în epură; să realizeze secţiuni plane prin poliedre, în speţă prin prismă şi piramidă, şi să afle adevărata mărime a acestor secţiuni; să construiască desfăşuratele poliedrelor, în speţă desfăşuratele piramidei şi prismei; să rezolve intersecţii de poliedre, în speţă intersecţii dintre piramide, prisme; să cunoască, dintre corpurile de rotaţie, cilindrul şi conul, şi modul lor de reprezentare; să realizeze secţiuni plane în cilindru şi con; să desfăşoare suprafeţe cilindro-conice; să rezolve intersecţia dintre suprafeţe cilindro-conice.

64

7. Metodele geometriei descriptive

7.

METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

Se cunoaşte faptul că, dacă un element geometric spaţial (dreaptă, figură plană, unghi) se găseşte într-o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie, atunci una sau chiar două dintre proiecţiile sale reprezintă adevărata mărime a elementului respectiv. Astfel, lungimea unui segment de dreaptă orizontală poate fi măsurată în epură pe proiecţia sa orizontală, lungimea unui segment de dreaptă verticală poate fi măsurată în epură pe proiecţiile sale verticală şi laterală etc. De foarte multe ori însă, elementul geometric spaţial ocupă o poziţie oarecare faţă de planele de proiecţie proiectându-se deformat pe aceste plane. Dacă se doreşte, totuşi, aflarea mărimii reale a acestor elemente, sau aflarea unor distanţe, sau a unor unghiuri în adevărată mărime etc., acest lucru se poate realiza cu uşurinţă prin apelarea la o serie de tehnici speciale pe care le oferă Geometria descriptivă, tehnici numite „Metodele geometriei descriptive”. Acestea sunt: - metoda schimbării planelor de proiecţie; - metoda rotaţiei (cu cazul său particular - rabaterea) .

7.1. METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE
Metoda schimbării planelor de proiecţie presupune ca elementele geometrice spaţiale, considerate fixe, să fie aduse în poziţii particulare faţă de un nou sistem de referinţă obţinut prin schimbarea poziţiei planelor de proiecţie, dar cu păstrarea perpendicularităţii acestora.

7.1.1. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct
Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig. 7.1). Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1]. Se obţine noul diedru de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1]. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie. Noua proiecţie orizontală a punctului A va fi a1, iar proiecţia verticală a’ rămâne neschimbată. Se constată că noua proiecţie orizontală a1 a punctului A are aceeaşi depărtare y, ca şi vechea sa proiecţie a. Se rabate planul [H1] până la suprapunerea peste [V]. În consecinţă, întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. 7.2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: - se construieşte epura punctului în sistemul iniţial; 65

2 7. Se proiectează punctul A în noul sistem de proiecţie. Noua proiecţie verticală a punctului A va fi a1’. 7.2) va cuprinde următoarea succesiune de operaţii: . Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură. În consecinţă. 7. obţinându-se astfel noua proiecţie orizontală a1 a punctului A. .se trasează noua linie de pământ .se construieşte epura punctului în sistemul iniţial. 7.1. Curs şi aplicaţii tehnice . Noua origine O1 se alege astfel încât să se păstreze sensul axei din vechea epură.2.se trasează noua linie de pământ . iar proiecţia orizontală a rămâne neschimbată.1 Fig.1). Se constată că noua proiecţie verticală a1’ a punctului A are aceeaşi cotă z.axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). din a’ se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi depărtare y ca şi a proiecţiei a. 66 . 7. Fig.axa (O1x1) – (în acest exemplu axa s-a ales arbitrar). Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1]. ca şi vechea sa proiecţie a’.Modulul II Geometrie descriptivă. întocmirea epurei punctului A în noul sistem de proiecţie (fig. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A situat în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H] cu proiecţiile sale a şi a’ (fig. Se obţine noul diedru de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H].

3 Fig. Proiecţia verticală (d’) rămâne neschimbată. În noul sistem dreapta (D) devine o orizontală. dacă dreapta este o frontală). Se obţine noul sistem de proiecţie [V] ⊥ [H1] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V] cu [H1].5).6) se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig.1. $ 7. Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte. dacă dreapta este o dreaptă oarecare.3. Se înlocuieşte planul [H] cu planul [H1] care se plasează paralel cu dreapta (D). 7. verticală sau fronto-orizontală. 7.1. 67 . situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B.7. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig. Metodele geometriei descriptive A. 7.4 7. Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie. de regulă. Noua proiecţie orizontală a dreptei va fi (d1) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1 şi b1 ale punctelor A şi B. obţinându-se astfel noua proiecţie verticală a1’ a punctului Fig. din a se trasează noua linie de ordine perpendiculară pe (O1x1) pe care se măsoară aceeaşi cotă z ca şi a proiecţiei a’. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (orizontală. 7.1. pag 63) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume.

Se proiectează dreapta (D) în noul sistem de proiecţie.5 Fig. Se înlocuieşte planul [V] cu planul [V1]. Se obţine noul sistem de proiecţie [V1] ⊥ [H] şi noua axă (O1x1) la intersecţia lui [V1] cu [H].6 7. La întocmirea epurei dreptei (D) în noul sistem de proiecţie (fig.2. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. $ 7.8). care se plasează paralel cu dreapta (D). 7. Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Prin schimbarea planului vertical de proiecţie [H] pentru o dreaptă se urmăreşte. Fie dreapta oarecare (D) definită de punctele A şi B. Noua proiecţie verticală a dreptei va fi (d1’) şi rezultă prin unirea noilor proiecţii a1’ şi b1’ ale punctelor A şi B. cu proiecţiile sale (d) şi (d’) (fig. se vor întocmi epurele punctelor A şi B (v.Modulul II Geometrie descriptivă. 68 . situată în sistemul de proiecţie [V] ⊥ [H]. 7. dacă dreapta este o orizontală). dacă dreapta este o dreaptă oarecare. pag 64) unindu-se proiecţiile de acelaşi nume. aducerea dreptei într-o poziţie particulară faţă de acesta (frontală.4.1. de regulă. sau dreaptă de capăt sau fronto-orizontală.7).1. În noul sistem dreapta (D) devine o frontală. 7. Proiecţia orizontală (d) rămâne neschimbată. 7.

69 . În fig. 7.2. iar proiecţia verticală a’ se deplasează pe urma verticală (Nv) a planului de nivel în care se efectuează rotaţia. Se constată că. De regulă.2. rotaţia de front – în jurul unei axe de capăt.8 7. 7. Rotaţia de nivel pentru un punct În fig.9 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de nivel [N]. cu un unghi α în jurul unei axe verticale (Z) până ocupă poziţia A1.7 Fig. se alege ca axă de rotaţie o dreaptă particulară.7. 7. 7. METODA ROTAŢIEI Metoda rotaţiei constă în transformarea proiecţiilor unui element geometric spaţial prin rotirea acestuia în jurul unei axe. Poziţia axei în jurul căreia se execută rotaţia elementului geometric spaţial se alege în funcţie de scopul urmărit: se poate alege o dreaptă oarecare sau o dreaptă particulară. rotaţia de profil (utilizată mai rar) în jurul unei fronto-orizontale. Metodele geometriei descriptive Fig. 7. în care caz se disting următoarele tipuri de rotaţii: rotaţia de nivel – în jurul unei axe verticale.1.10 este prezentată epura acestei rotaţii. în cazul acestei rotaţii proiecţia orizontală a a punctului A descrie un arc de cerc. păstrând planele de proiecţie imobile.

în cazul acestei rotaţii proiecţia verticală a’ a punctului A descrie un arc de cerc. cu un unghi α în jurul unei axe de capăt (Y) până ocupă poziţia A1. îşi păstrează proiecţiile a şi a’ nemodificate. 7. două puncte de pe dreaptă.12 este prezentată epura acestei rotaţii. şi. în acest fel. în acelaşi sens. 7.10 7. să se poată determina în proiecţie verticală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu 70 . este necesar să se rotească cu acelaţi unghi α. 7. În fig.2.13 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei verticale (Z). În fig.Modulul II Geometrie descriptivă. Rotaţia de nivel pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe verticale (Z). 7.11 este reprezentată spaţial rotaţia unui punct A într-un plan de front [F]. 7. care. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Z) concurentă cu dreapta în punctul A. iar proiecţia orizontală a se deplasează pe urma orizontală (Fh) a planului de front în care se efectuează rotaţia. Curs şi aplicaţii tehnice ω ω Fig. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o frontală.2. Se constată că.9 Fig. 7.3. fiind astfel propriul său rotit.2. Rotaţia de front pentru un punct În fig.

7. Fig.1 3 71 Fig.7. 7.14 se prezintă epura acestei rotaţii. Rotaţia punctului B se face conform explicaţiilor de la § 7. 7. 7. 67).11 Fig.14 .1 (pag. Metodele geometriei descriptive planul orizontal de proiecţie [H].2.12 Fig. În fig. 7.

În fig. o figură plană poate ajunge într-un plan de proiecţie sau într-un plan paralel cu un plan de proiecţie. Rabaterea unui plan se mai poate efectua şi pe un plan paralel cu unul din planele de proiecţie. în acelaşi sens.15 Fig. METODA RABATERII Metoda rabaterii constă în rotirea unui plan în jurul uneia din urmele sale până când acesta se suprapune peste unul din planele de proiecţie.15 se prezintă spaţial modul în are se roteşte dreapta (D) definită de punctele A şi B în jurul axei de capăt (Y). 7.3. Curs şi aplicaţii tehnice 7. Rotaţia de front pentru o dreaptă Pentru a roti o dreaptă oarecare (D) în jurul unei axe de capăt (Y). şi. în acest fel.Modulul II Geometrie descriptivă.2. două puncte de pe dreaptă. Rotaţia punctului A se face conform explicaţiilor de la § 7.4. Eficienţa rabaterii constă în aceea că. În fig. fiind astfel propriul său rotit. 72 . să se poată determina în proiecţie orizontală adevărata mărime a segmentului IABI şi a unghiului pe care-l face cu planul vertical de proiecţie [V]. 7. îşi păstrează proiecţiile b şi b’ nemodificate. în urma unei singure transformări.1 (pag. poziţie în care figura respectivă apare în adevărată mărime. 7. Pentru simplificare s-a luat axa de rotaţie (Y) concurentă cu dreapta în punctul B.16 7. care. Fig.2. Rotaţia s-a făcut astfel încât dreapra să devină o orizontală. 7. este necesar să se rotească cu acelaşi unghi α. 68).16 se prezintă epura acestei rotaţii.

v’) aparţinând urmei verticale (Pv) a planului.17) care se rabate pe planul orizontal de proiecţie [H]. Se consideră punctul V(v. care reprezintă axa de rabatere. Fig. De asemenea. pornind de la imaginea rabătută. 7.17 Pentru determinarea poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului în epură. Metodele geometriei descriptive Rabaterea este utilizată cu predilecţie la rezolvarea a numeroase probleme metrice. 7.7.3. Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie Fie planul [P] oarecare (fig. 7. se poate proceda în următoarele moduri: 73 .1. în epură. ale oricărei figuri plane situate în plane oarecare sau particulare. rotirea lui având loc în jurul urmei sale orizontale (Ph). Urma (Ph) rămâne nemodificată. se pot construi proiecţiile. la aflarea adevăratei mărimi a unor figuri plane etc. Acest punct se roteşte într-un plan [Q] perpendicular pe urma (Ph) descriind arcul de cerc de rază Iωv’I cu centrul în ω până când ajunge în planul orizontal de proiecţie [H] în poziţia V0.

Se consideră orizontala (O) a planului [P] şi punctul M aparţinând acestei orizontale. În epură (fig. 7. În ambele epure (fig. Triunghiul dreptunghic Mmω se rabate în jurul catetei ImωI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H] . 7. 7. şi.20 – reprezentare spaţială.20).epură) se poate obţine prin rabaterea urmei verticale (Pv) şi a orizontalei (O) care conţine acest punct.17).Modulul II Geometrie descriptivă. 7. 7. punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0.21 . la intersecţia cu perpendiculara din v rezultă punctul V0 rabătutul lui V. punct prin care se trasează (Pv0) unind Px cu V0. deci până ajunge în poziţia ωvv1’.18 Fig. Se observă că după rabatere orizontala îşi păstrează paralelismul cu urma (Ph) a planului ((O0) II (Ph)).18). 7. Curs şi aplicaţii tehnice a) Se construieşte arcul de cerc de rază IPx v’I şi perpendiculara din v pe (Ph) (fig. 7. fig. 7. fig.19) odată cu punctul V s-a efectuat şi rabaterea orizontalei (O) a planului. 7. b) Punctul V se rabate prin intermediul triunghiului dreptunghic ωvv’ (v. 7.18 şi fig. Această construcţie rezultă în urma triunghiului dreptunghic Px ωv’ (v. 7. rabaterii Fig. O altă metodă prin care se poate face rabaterea directă a punctului M este aşa numita metodă a triunghiului de poziţie (fig. Se rabate acest triunghi în jurul catetei IωvI până se aşterne în planul orizontal de proiecţie [H].19 Rabaterea pe planul orizontal de proiecţie [H] a unui punct M situat într-un plan oarecare [P] (fig. La intersecţia arcului cu perpendiculara se obţine punctul V0 rabătutul lui V.17). 7.21) se 74 . În epură (fig. fig.19) se măsoară Ivv’I şi se transpune pe paralela din v la (Ph). Se construieşte arcul de cerc de rază Iωv1’I.

care reprezintă tocmai poziţia rabătută a punctului M din plan. §7.23).7.2. pentru exemplificare.20 Fig. h’) şi triunghiul de poziţie al unui punct M. Se construieşte arcul de cerc de rază Iω m1’I (ipotenuza triunghiului de poziţie) care întâlneşte perpendiculara din m în punctul M0. 75 .3. Rezultă m1’. 7. Fig. ca elemente de referinţă o frontală (F) a planului cu urma sa H(h. b) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic ωh’h1 (fig. La acest tip de rabatere se utilizează.22). 7. Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie [V] Rabaterea unui plan oarecare [P] în jurul urmei sale verticale (Pv) pe planul vertical de proiecţie [V] se face conform aceloraşi principii ca şi rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (v. 7. punct situat pe această frontală.3. Metodele geometriei descriptive măsoară din proiecţia m pe proiecţia orizontală (o) a orizontalei cota punctului M. 71). pag.1. 7. În cele ce urmează sunt prezentate următoarele epure: a) Rabaterea prin utilizarea triunghiului dreptunghic Pxhh’ (fig.21 7.

7. care conţine dreapta oarecare (D) şi punctul A pe dreaptă. 7.25 .Modulul II Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice c) Rabaterea punctului M prin intermediul triunghiului de poziţie mm1’ω (fig.24). 7. punctul M aparţinând frontalei (F) a planului.22 Fig. 7. în jurul urmei verticale (Pv). 7. În epura din fig.24 76 Fig.23 Fig. Fig. 7.24 se prezintă rabaterea unui plan oarecare [P].

după rabatere. • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig. 7. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0.27 • Rabaterea unui plan de capăt [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig. deci (Pv0) se va suprapune peste axa (Ox). B.26 şi în epură în fig. după rabatere punctele A0. 7. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. după rabatere.3.28 şi în epură în fig. C aparţin unor drepte de capăt ale planului. Dacă se consideră că punctele A. Rabaterea planelor proiectante La rabaterea planelor proiectante construcţiile în epură se simplifică datorită faptului că urmele acestor plane sunt perpendiculare între ele. Axa de rabatere este urma (Pv). 77 . 7. Urma verticală (Pv). Urma orizontală (Ph). B0.27.3. paralele în poziţie rabătută cu (Ph0) sau perpendiculare pe (Pv). Axa de rabatere este urma (Ph).7. 7. rămâne perpendiculară pe (Pv).29. Metodele geometriei descriptive 7. Fig. rămâne perpendiculară pe (Ph). 7.26 Fig. C0 se vor situa pe aceste drepte rabătute. 7.

rămâne perpendiculară pe (Ph). Curs şi aplicaţii tehnice Fig. 7.31 . 7.29 • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul orizontal de proiecţie [H] se prezintă spaţial în fig.31. Fig. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0. după rabatere (Pv0). Axa de rabatere este urma (Ph). 7. 7.30 şi în epură în fig.28 Fig. 7.Modulul II Geometrie descriptivă. Urma verticală (Pv). 7.30 78 Fig.

3. în continuare.32 Fig.7. C0 pe drepte orizontale ale planului. după rabatere (Ph0). 7. Metodele geometriei descriptive • Rabaterea unui plan vertical [P] pe planul vertical de proiecţie [V] se prezintă spaţial în fig. Prin ridicarea din rabatere o figură plană existentă sau construită în planul rabaterii poate fi readusă în planul care a fost rabătut. 79 . 7.4. Triunghiul ABC conţinut în acest plan se va regăsi în adevărată mărime în poziţia A0B0C0.35 se prezintă epura ridicării din rabatere a unui cerc într-un plan de capăt. Axa de rabatere este urma (Pv).34). Fie ∆A0B0C0 oarecare dat în poziţie rabătută în planul orizontal de proiecţie [H] şi planul [P] oarecare în care trebuie ridicat acest triunghi (fig. operaţiile fiind făcute în sens invers celor studiate în cadrul rabaterii planului oarecare (în acest exemplu. iar axa mică frontala (AE). 7. B0. Se vor plasa.32 şi în epură în fig. Planul [P] fiind un plan proiectant proiecţia orizontală a cercului ridicat în plan va fi o elipsă cu axa mare dreapta de capăt (CG) egală cu diametrul cercului.33. În fig. 7. Urma orizontală (Ph). Planul [P] fiind date prin urme.33 7. spre exemplu. care se ridică din rabatere. se suprapune peste axa (Ox). punctele A0. 7. 7. Ridicarea din rabatere Ridicarea din rabatere este operaţia inversă rabaterii. se determină mai întâi poziţia rabătută (Pv0) a urmei verticale (Pv). rabaterea fiind făcută pe planul orizontal de proiecţie). Fig.

35 7. Se dau cele două proiecţii (vederea din faţă şi vederea de sus) ale unei conducte cu dimensiunile stabilite în funcţie de traseul pe care-l parcurge la locul de montaj (fig.37). iar cele două vederi tocmai proiecţiile lor verticală şi orizontală. 7. 7. Se propun două .34 Fig.4.36 80 mărimi a triunghiului pe care-l formează aceste drepte în spaţiu. APLICAŢII REZOLVATE 1. Se transformă mai întâi planul triunghiului Fig.Modulul II Geometrie descriptivă. Plasînd aceste drepte în epură.36). Rezolvare: se consideră cele două conducte ca fiind două drepte concurente. 7. Se cere să se determine lungimea celor două părţi ale conductei (implicit lungimea totală). 7. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. unghiul pe care-l fac între ele şi distanţa dintre capetele acesteia. elementele cerute se pot măsura cu uşurinţă prin aflarea adevăratei soluţii: a) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. 7.

prin alegerea noii linii de pământ (O1x1) perpendiculară pe orizontala (BC). Măsurând aceste segmente în epură.38). Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie verticală (IACI = Ia’c1’I). adevărata ei mărime este proiecţia sa orizontală (IABI = IabI). 81 .37 b) Aflarea adevăratei mărimi a triunghiului prin metoda rotaţiei (fig. Fig. şi unghiul dintre laturile IABI şi IBCI. În continuare. Rezultă adevarata sa mărime în proiecţie orizontală (IBCI = IbcI). astfel. Rezultă. situaţie în care adevărata mărime a triunghiului se va regăsi în noua proiecţie orizontală a 2 b 2 c2 . 7. s-a construit separat triunghiul ABC luând în compas aceste mărimi (fig. 7.39). Dreapta (BC) fiind o orizontală. în acest exemplu dreapta (AB) s-a transformat într-o orizontală prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin punctul A.7. Dreapta (AC) s-a transformat într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin A. Prin a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie se transformă triunghiul într-un plan de nivel (se ia (O2x2) II (a1’b1’)). Metodele geometriei descriptive ABC într-un plan de capăt printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. 7.

Se cere realizarea construcţiei din tablă din fig. 7. cu suprafaţa determinarea presupune cilindrică.41 se prezintă epura Fig. 7.Modulul II Geometrie descriptivă. În fig. Dimensiunile sunt date în cm. Rezolvare: realizarea cilindrului şi a pereţilor superior şi inferior se face cu uşurinţă. Atât cilindrul cât şi pereţii carcasei sunt realizaţi din tablă de o anumită grosime.40 acestei rezolvări.38 Fig. celorlalte determinarea curbei de intersecţie a vertical [P] care se rabate în jurul urmei sale verticale (Pv) peste planul vertical de proiecţie 82 .39 2. Construcţia se obţine prin sudarea elementelor între ele. 7. Confecţionarea pereţilor laterali. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. pe baza unor elemente de geometrie plană. dispuşi simetric faţă de planul median al acestora precum şi dimensiuni. 7. Se consideră peretele lateral plasat într-un plan construcţiei.40. 7. după realizarea pereţilor laterali.

45) exterior dreptei. Fig. în continuare.41 3. 7.42): se transformă dreapta IABI într-o orizontală IA1BI prin rotaţie în jurul unei axe de capăt ce trece prin B. Proiecţia verticală In’m2’I reprezintă adevărata mărime a perpendicularei din M pe dreapta IABI (In’m2’I=IMNI). într-o frontală prin rotaţie în jurul unei axe verticale ce trece prin N. care ajunge în poziţia M1. Cu acelaşi unghi α.40) şi punctul M(40.50. Se consideră segmentul de dreaptă IABI cu A(20. Fig. în jurul aceleiaşi axe. Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la segmentul IABI prin metoda rotaţiei.7. Se construieşte perpendiculara IM1NI pe orizontala IA1BI.10.5. precum şi celelalte dimensiuni. 7. se roteşte şi punctul M. Rezolvare (fig. Metodele geometriei descriptive [V]. 42 83 . După rabatere rezultă forma exactă a curbei de decupare a peretelui lateral (un arc de elipsă).5) şi B(60. în acelaşi sens. 7. Segmentul (M1N) se transformă.

iar axa mică pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie.43 84 .m. se construieşte hexagonul regulat [A0B0C0D0E0F0] circumscris cercului de rază 22. circumscris unui cerc cu centrul în Ω( 38. Să se construiască proiecţiile hexagonului regulat [ABCDEF].43): în planul [P] rabătut în planul orizontal de proiecţie odată cu orizontala planului care conţine punctul Ω . având urma verticală înclinată cu 45° spre dreapta şi urma orizontală înclinată cu 37° spre dreapta.24. Proiecţiile cercului înscris în hexagon sunt elipse.p. zω) şi raza R=22 mm conţinut în planul [P] dat prin Px(100. În plan orizontal axa mare a elipsei este pe orizontala planului ce trece prin Ω. Curs şi aplicaţii tehnice 3. Indicaţie (fig. În plan vertical elipsa are axa mare situată pe o frontală a planului. iar axa mică pe d. 7.Modulul II Geometrie descriptivă. Fig.0. Vârfurile hexagonului sunt situate pe orizontale ale planului care se ridică din rabatere.m.0). 7.c. faţă de planul [H].

8.5 La aceste poliedre Euler a stabilit următoarea relaţie între numărul de vârfuri (V) muchii (M) şi feţe (F): V – M + F = 2. poliedre concave la care unele din feţe taie poliedrul. 8. Fig.1). Mai multe muchii ale unui poliedru sunt concurente întrun punct numit vârf.1.1.1 sunt prezentate toate aceste elemente pentru fiecare din aceste poliedre.3).2). 8. 8. cât şi circumscribile sferei. 8. vârfurile sunt unghiuri solide regulate egale. 8.5). Poliedrele mai pot fi clasificate în poliedre regulate şi poliedre neregulate.1. 8. sunt inscriptibile în sferă. POLIEDRE 8. 8.4 Fig. Există cinci poliedre regulate: tetraedrul regulat (fig.1 Fig. Poliedre 8. 8. Un vârf este un punct comun pentru cel puţin trei muchii ale unui poliedru. După modul cum sunt dispuse feţele unui poliedru acestea se clasifică în: poliedre convexe la care nici unul din planele feţelor nu taie poliedrul.8. Feţele sale sunt poligoane cu un anumit număr de laturi. 87 . dodecaedrul regulat (fig. octaedrul regulat (fig.4) şi icosaedrul regulat (fig. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE Un poliedru este un corp geometric mărginit de feţe plane.3 Fig. 8. cubul (fig. Laturile poligoanelor constituie şi muchiile poliedrului şi rezultă din intersecţia a două feţe alăturate. În tabelul 8.2 Fig. 8. Poliedre regulate Poliedrele regulate sunt poliedrele care au următoarele proprietăţi: toate feţele sunt poligoane regulate egale.

Fig. Curs şi aplicaţii tehnice Tabelul 8.2. Se măsoară IS0iI cota zS a punctului S şi se transpune în proiecţie verticală. rezultate din intersecţia feţelor laterale. 8.Modulul II Geometrie descriptivă. În acest scop se construieşte triunghiul de poziţie al punctului S. Poliedre neregulate Poliedrele care nu respectă proprietăţile enumerate la § 8.6 ICII. 8.8 88 . În epură se ia în compas proiecţia IcaI (lungimea l a laturii – ipotenuza) şi la intersecţia acestui arc de cerc cu perpendiculara ridicată din s= i pe IciI se obţine poziţia rabătuta S0 a vârfului S. Dintre poliedrele neregulate frecvent întâlnite în alcătuirea formelor constructiv-tehnologice din domeniul construcţiei de maşini sunt prisma şi piramida. 8. Prisma (fig. 8. Se construieşte proiecţia orizontală a tetraedrului.1. La intersecţia înălţimilor se găseşte proiecţia orizontală s a celui de-al treilea vârf.7) este poliedrul ale cărui muchii.1 (pentru poliedre regulate) se numesc poliedre neregulate. respectiv triunghiul echilateral abc de latură l.1 Nr. 1 2 3 4 5 Denumire Tetraedrul regulat Cubul (hexaedrul) Octaedrul regulat Dodecaedrul regulat Icosaedrul regulat Vârfuri (V) 4 8 6 20 12 Muchii (M) 6 12 12 30 30 Feţe (F) 4 6 8 12 20 În fig.7 Fig.6 se prezintă construcţia unui tetraedru regulat aşezat cu una din feţe în planul orizontal de proiecţie într-o poziţie oarecare şi având cunoscută lungimea muchiei l. 8. Se rabate triunghiul dreptunghic din spaţiu SIC pe planul orizontal de proiecţie [H] în jurul catetei Fig. 8. Pentru construcţia proiecţiei verticale este necesară cunoaşterea cotei proiecţiei s’.1.

Fig. Poliedre sunt parelele între ele. prisma se numeşte prismă oblică. prisma se numeşte prismă dreaptă. 8. muchiile acoperite. Feţele laterale ale piramidei sunt triunghiuri. 8. 8. fig. În fig. Pentru simplificare. în continuare. Dacă vârful piramidei se proiectează în centrul bazei piramida este dreaptă.10 Pentru determinarea vizibilităţii muchiilor în epură există mai multe criterii. 89 . iar dacă muchiile sunt înclinate faţă de planul bazei. iar baza este un poligon.9 Fig. criteriu care poate fi utilizat cu succes în orice situaţie în care se cere determinarea vizibilităţii muchiilor unui poliedru (v. Dacă muchiile sunt perpendiculare pe planul bazei.10). 8. se reprezintă cu linie întreruptă.2. 8. Piramida (fig.8) este poliedrul ale cărui muchii laterale sunt concurente într-un punct numit vârf.9 se prezintă spaţial modul de obţinere a proiecţiilor unei piramide. 8.8.10 epura acestei reprezentări. iar bazele sunt egale între ele şi paralele. 8. iar în fig. De regulă. REPREZENTAREA POLIEDRELOR Reprezentarea unui poliedru în epură se reduce la reprezentarea muchiilor acestuia (drepte) în proiecţiile corespunzătoare. în proiecţiile corespunzătoare. se prezintă unul dintre criterii. în caz contrar este oblică.

laturi care rezultă din intersectarea feţelor poliedrului cu planul de secţiune. . Secţiunea cu un plan de capăt printr-o piramidă dreaptă este prezentată spaţial în fig. Poligonul de secţiune se poate construi în două moduri: .3.Modulul II Geometrie descriptivă. vîrfuri care rezultă din intersecţia muchiilor poliedrului cu planul de secţiune. Secţiuni plane în piramidă şi prismă a. 8.11 ale punctelor M1 şi M2 situate pe feţele SAB şi SBC de pe dreptele ISR1I şi ISR2I aparţinând acestor feţe. deci muchia ISAI este acoperită în proiecţie verticală. În proiecţie orizontală M1 având depărtarea mai mare decât M2.1. 8. Curs şi aplicaţii tehnice La determinarea vizibilităţii în proiecţie orizontală se compară cotele diferitelor puncte ale poliedrului. rezultă că în proiecţie verticală faţa SBC căreia îi aparţine M1 se situează deasupra feţei SAB. Se consideră piramida dreaptă [SABCDEF] cu baza un hexagon regulat [ABCDEF] ⊂ [H] şi planul de capăt [P]. 8. se analizează vizibilitatea în epură pentru piramida prezentată în fig.prin determinarea laturilor acestuia. 8.3.10.prin determinarea vârfurilor acestuia. Astfel. SECŢIUNI PLANE PRIN POLIEDRE Prin secţionarea unui poliedru cu un plan se obţine un poligon. Se pleacă de la constatarea că un punct aparţine unei feţe a aunui poliedru dacă aparţine unei drepte a acestei feţe. Se pot analiza dreptele ISP1I şi ISP2I şi cotele punctelor N1 şi N2 de pe aceste drepte. se iau m1’=m2’ proiecţiile verticale confundate Fig. iar pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală se compară depărtările unor puncte ale poliedrului. 8. Se urmăreşte acelaşi raţionament pentru stabilirea vizibilităţii în proiecţie orizontală. 8.13.12 şi în epură în fig. Spre exemplificare. 90 .

8. 8. respectiv ISBI cu planul [P]. Se consideră piramida triunghiulară oblică [SABC] cu baza [ABC] în planul [H]. 8.14.12 cuprinde vârful) .8.13 b. Pentru determinarea vârfurilor poligonului de secţiune se construiesc prin muchiile prismei plane de 91 .cu linie întreruptă.13 s-a determinat şi adevărata mărime a secţiunii prin rabaterea planului de secţiune [P] odată cu poligonul de secţiune pe planul orizontal de proiecţie. a fost necesară construirea proiecţiei laterale a piramidei. linie continuă proiecţiile trunchiului de piramidă rezultat. Pentru o mai bună lizibilitate s-au figurat cu Fig. În epura din fig. Secţiunea cu un plan oarecare printr-o piramidă înclinată este prezentată în epură în fig. Pentru găsirea punctelor de intersecţie M şi T ale muchiilor ISEI. iar restul proiecţiilor piramidei (partea care Fig. Poliedre Poligonul de secţiune se determină prin găsirea vârfurilor acestuia la intersecţia muchiilor cu planul de secţiune. 8.

Modulul II Geometrie descriptivă. Pe liniile de ordine trasate din aceste puncte se determină şi proiecţia verticală a poligonului de secţiune. Pe liniile de ordine corespunzătoate. Fig. c. Aflarea mărimii reale a muchiilor se poate face cel mai comod prin metoda rotaţiei. la intersecţia cu proiecţia orizontală a muchiilor. Dacă se doreşte aflarea adevăratei mărimi a acestui poligon se poate face o rabatere a planului [P] pe unul din planele de proiecţie. Secţiunea cu un plan de capăt printr-o prismă înclinată este prezentată în epură în fig. 8. 8.15.14 92 Fig. La intersecţia proiecţiilor orizontale ale dreptelor de intersecţie cu proiecţiile orizonatale ale muchiilor se găsesc vîrfurile poligonului de secţiune în proiecţie orizontală. În proiecţie verticală poligonul de secţiune [1’2’3’4’5’] se proiectează cu deformare totală după urma verticală a planului. Curs şi aplicaţii tehnice capăt şi se determină dreptele de intersecţie ale acestora cu planul [P]. se obţine proiecţia orizontalăa secţiunii [12345]. 8.15 .

În consecinţă poligonul de bază.4. Se consideră prisma dreaptă [ABCA1B1C1] (fig.o secţiune dreaptă făcută într-o prismă se transformă prin desfăşurarea prismei într-o linie dreaptă. iar unghiurile α şi β se menţin şi în desfăşurare (fig. a Fig. În acest caz prisma fiind dreaptă. 8.1. laturile poligonului de bază sunt perpendiculare pe muchiile laterale ale prismei.4. Poliedre 8. Dreptele paralele pe desfăşurată rămân tot paralele. 8. DESFĂŞURAREA POLIEDRELOR Prin desfăşurarea unui poliedru se înţelege aducerea tuturor feţelor poliedrului pe un singur plan.o dreaptă de pe suprafaţa unui poliedru. se menţine pe desfăşurată şi se numeşte transformată. 93 . atunci după desfăşurare IEFI = IE0F0I. Figura rezultată în urma acestei operaţii se numeşte desfăşurată. se transformă într-o linie dreaptă. b). . Feţele laterale ale acestei prisme sunt dreptunghiuri ale căror laturi sunt muchiile prismei. Desfăşurarea prismei Desfăşurarea prismei presupune construirea în adevărată mărime a patrulaterelor feţelor laterale şi alăturarea lor după succesiunea laturilor poligonului bazei. după desfăşurare.unghiurile dintre muchii ca şi unghiurile pe care le fac muchiile cu laturile unei linii poligonale trasate pe o faţă a poliedrului se conservă. Muchiile laterale fiind paralele.16 În concluzie se poate spune că: b . ele rămân paralele şi pe desfăşurată. 8. Pentru realizarea desfăşuratei este necesară cunoaşterea mărimii reale a muchiilor şi a distanţelor dintre ele.16. 8.8. a). Dacă pe faţa [ABA1B1] se trasează o dreaptă IEFI.16. .

Urmele planului de Fig.17 se prezintă obţinerea secţiunii drepte (necesară obţinerii transformatei pentru desfăşurare) printr-o prismă oblică cu baza situată în planul [H]. În fig. conduce la utilizarea acestei linii ca axă de referinţă la construirea desfăşuratei. 8.17 94 . Curs şi aplicaţii tehnice Faptul că o secţiune dreaptă printr-o prismă are transformata prin desfăşurare o linie dreaptă. axă pe care se vor măsura distanţele dintre muchii. 8.Modulul II Geometrie descriptivă.

pentru realizarea desfăşuratei prismei (fig. Spre exemplu IM0A0I = Im1’a1’I şi IM0D0I = Fig. situaţie în care planul secţinii este. respectiv duse pe transformata acestuia. 8.17. În această nouă poziţie muchiile devin frontale. Poliedre secţiune se aleg perpendiculare pe muchii. Pentru obţinerea proiecţiilor figurii de intersecţie dintre prismă şi planul [P] s-au intersectat muchiile prismei cu acest plan.18 Im1’d1’I. P0. Conform constatărilor de la începutul paragrafului. perpendicularele această dreaptă în punctele M0. deci apar în adevărată mărime în noua proiecţie verticală (IADI = Ia1’d1’I). luând prin muchiile prismei ca plane ajutătoare trei plane verticale. după această transformare.18). Adevărata mărime a 95 .8. 8. muchii care definesc triunghiurile feţelor laterale. Pentru aflarea adevăratei mărimi ale muchiilor s-a apelat la o schimbare de plan vertical de proiecţie (s-a luat (O1x1) II IadI). Desfăşurarea piramidei Desfăşurarea piramidei presupune construirea în adevărată mărime a bazei şi a muchiilor laterale. de o parte şi de alta a liniei. iar urma sa verticală rămâne perpendiculară pe muchii. pornind din aceste puncte. În final se adaugă şi triunghiurile celor două baze. lungimile reale ale muchiilor măsurate pe noua proiecţie verticală din epura din fig. în acest caz ale triunghiului [m0n0p0]. Adevărata mărime a figurii de intersecţie [m0n0p0] s-a obţinut prin rabaterea acestui plan din noul sistem de proiecţie în jurul urmei orizontale. Noua proiecţie verticală a secţiunii [m1’n1’p1’] apare cu deformare totală. laturile poligonului de secţiune. un plan de capăt ((Ph) ⊥ (O1x1)).2. S-au obţinut proiecţiile [mnp] şi [m’n’p’] ale figurii de intersecţie. 8. 8. M0 se transpun. N0. se transpun pe o linie dreaptă Pe M0N0P0M0.4.

reală a muchiilor s-a obţinut prin rotaţia muchilor în jurul unui ax de capăt ce trece prin S şi transformarea lor în frontale. 8. Fig.19 În fig.19 se unei cu epura oarecare baza un triunghi ABC situată într-un plan de capăt. Fig. Adevărata mărime a bazei s-a obţinut prin rabaterea orizontal Lungimea planului de de capăt al bazei pe planul proiecţie. Celelalte trei feţe se construiesc în mod asemănător. Se remarcă. Cu centrul în A se construieşte arcul de cerc cu raza IABI = IA0B0I. că din desfăşurată rezultă şi adevărata mărime a bazei [ABC]. 8.20 se prezintă epura desfăşurării acestei piramide. 8. iar lungimea muchiilor prin metoda rotaţiei. Cu centrul în S se construieşte arcul de cerc de rază ISBI = Isb1I. La intersecţia celor două arce rezultă punctul B. Dintr-un punct oarecare S corespunzînd vârfului piramidei se trasează dreapta ISAI = =Isa1I. În prezintă piramide fig. chiar fară rabaterea planului de capăt.Modulul II Geometrie descriptivă. Curs şi aplicaţii tehnice bazei se obţine cel mai comod prin metoda rabaterii.20 96 . în acest caz. 8.

iar lungimea muchiilor prin rotaţie. Desfăşurarea s-a făcut în stea de o parte şi de alta a pătratului bazei. Fig. Adevărata mărime a secţiunii s-a determinat prin rabatere.8.21 se prezintă epura desfăşuratei unui trunchi de piramidă dreaptă secţionată cu un plan de capăt. 8.21 97 . Poliedre În fig. 8.

98 . 8. Planele auxiliare de secţiune se vor construi prin muchiile celor două corpuri.23 Poligonul sau poligoanele de intersecţie dintre două poliedre se pot determina prin puncte sau prin laturi. În exemplele prezentate în continuare se va utiliza metoda determinării prin puncte. determinarea vizibilităţii. În funcţie de modul în care se intersectează aceste corpuri geometrice se deosebesc două cazuri: pătrunderea (fig. Curs şi aplicaţii tehnice 8.la intersecţia a două prisme. planele se vor lua paralele cu muchiile ambelor corpuri. determinarea punctelor de intersecţie. 8. care constă în intersectarea muchiilor unui poliedru cu feţele celuilalt poliedru.22). iar ruperea (fig. iar linia de intersecţie va fi un singur contur poligonal. INTERSECŢIA POLIEDRELOR Intersecţiile de poliedre apar frecvent în alcătuirea obiectelor complexe sau semicomplexe.la intersecţia a două piramide planele se vor construi prin vârfurile celor două corpuri. iar direcţia lor se va stabili după cum urmează: . atunci când unul din corpuri pătrunde complet în celălalt. Rezolvarea intersecţiei presupune parcurgerea următoarelor etape: determinarea direcţiei planelor auxiliare de secţiune şi stabilirea planelor utile. .23). 8.la intersecţia unei prisme cu o piramidă planele se vor lua paralele cu muchiile prismei şi prin vârful piramidei. muchii netăiate de celălalt.Modulul II Geometrie descriptivă. atunci când ambele corpuri rămân cu un număr oarecare de linia de intersecţie va fi alcătuită din două contururi poligonale distincte. Fig. Ca atare este necesară reprezentarea grafică a acestor linii de intersecţie pe desenele plane ale acestor obiecte. 8.5.22 Fig. stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie. .

25 99 .8. DN. Vizibilitatea liniei de intersecţie se face după regula: v+v=v. BQ. 8. P3. v+i=i şi i+i=i. 8. 2. Prin unirea acestor puncte rezultă poligoanele de intersecţie a celor două corpuri. 3. este prezentată diagrama desfăşuratelor convenţionale ale celor două prisme. P4. Una din prisme este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H]. în fig. Fig. în partea dreaptă jos. 4.25). 8. se iau plane auxiliare de front prin muchiile prismei fronto-orizontale.24. Pentru rezolvarea intersecţiei. Aceste plane intersectează prisma verticală după dreptele Fig. B şi D.25. Pentru determinarea vizibilităţii în proiecţie verticală. DQ. în epură (fig. 8. S-au notat cu v feţele vizibile şi cu i feţele invizibile. M2 şi M1. 8. Poliedre Se consideră două prisme drepte cu bazele pătrate care se intersectează ca în fig. BN. cealaltă este perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L] şi o străpunge pe prima.24 verticale care pleacă din punctele 1. Aceste drepte se intersectează cu muchiile prismei fronto-orizontale în punctele M2.

Modulul II Geometrie descriptivă. Pentru rezolvarea intersecţiei s-au luat prin muchiile piramidei (vârful piramidei) şi prin muchiile prismei plane fronto-orizontale (perpendiculare pe planul lateral de proiecţie [L]).28 .26 se prezintă epura intersecţiei dintre o piramidă dreaptă cu baza un pătrat situată în planul [H] şi o prismă dreaptă perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L]. 8. 8. Curs şi aplicaţii tehnice În fig.28). 8. 8.27 şi pentru Fig.27 100 Fig. Ordinea de unire a punctelor şi vizibilitatea liniei de intersecţie s-au determinat prin diagramele desfăşuratelor convenţionale (pentru proiecţia verticală proiecţia orizontală în fig.26 Fig. 8. 8. în fig.

4 . DEFINIŢII (fig.1 Fig. 9.1).9. 9. 9. 9. Fig. care trece printr-un punct fix numit vârf şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare (fig. Conul circular drept este generat de o dreaptă ce se roteşte în jurul unei axe cu care este concurentă (fig.4). numită generatoare.3 101 Fig. numită generatoare. 9. Cilindrul circular drept este generat de o dreaptă care se roteşte în jurul unei axe paralele cu acesta (fig. 9. CILINDRUL ŞI CONUL Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă. 9. Conul este corpul mărginit de o suprafaţă conică şi un plan.2 Fig.1. Cilindrul şi conul 9.2). Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă. 9.2). care se deplasează paralel cu o direcţie dată şi se sprijină pe o curbă fixă numită curbă directoare Cilindrul este corpul mărginit de o suprafaţă cilindrică şi două plane paralele. 9.

9. dacă planul dus prin vârful conului.5 d e a) Secţiunea eliptică în con (fig.2.1. 9. elipsă (fig.o1’) şi secţionează conul după după cercul de rază mn.5. La intersecţia 102 . 9. Axa mică a elipsei de secţiune are proiecţia orizontală perpendiculară pe proiecţia orizontală a axei mari la mijlocul acestuia O1. triunghi isoscel (fig. Proiecţia verticală a secţiunii este segmentul Ia1’b1’I situat pe urma (Pv) a planului de secţiune. Pentru a afla axa mică a elipsei de secţiune se utilizează un plan de nivel [N] care trece prin punctul O1(o1.5. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. Curs şi aplicaţii tehnice 9. hiperbolă (fig. Proiecţia Ia1b1I a acestui segment pe planul orizontal de proiecţie este axa mare a elipsei de secţiune.5.2. nu taie conul. 9.5. parabolă (fig. a). 9. b). Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H]. d). Conform teoremei lui Dandelin. 9.5). c). iar planul [P] după dreapta (G1H1). a b c Fig. paralel cu planul dat.5. 9. secţiunea rezultată este o elipsă. SECŢIUNI PLANE ÎN CON ŞI CILINDRU 9. e).Modulul II Geometrie descriptivă. Secţiuni plane în conul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în conul circular drept poate fi: cerc (fig.

dacă planul dus prin vârful conului. paralel cu planul [P]. Proiecţia orizontală a parabolei se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P]. Proiecţia verticală a secţiunii este confundată cu urma (Pv) a planului de secţiune.9. Punctul M este punctul de intersecţie cu generatoarea de contur aparent ISBI. Punctele C şi J sunt punctele de intersecţie ale planului cu conturul bazei.7). 9. este tangent generatoarei conului. Se consideră un con circular drept cu baza conţinută în planul orizontal de proiecţie [H].7 b) Secţiunea parabolică în con (fig. 103 . 9. la fel ca în epurele precedente. Când planul de secţiune ocupă o poziţie oarecare.6 Fig. Cilindrul şi conul proiecţiei orizontale a acestei drepte cu cercul de secţiune rezultă punctele G1 şi H1 care determină axa mică a elipsei. 9. Fig. diferită de cele analizate anterior. care se determină prin unirea punctelor situate la intersecţia generatoarelor conului cu planul [P]. c) Secţiunea hiperbolică în con. care se secţionează cu un plan de capăt [P]. secţiunea rezultată este o parabolă. Conform teoremei lui Dandelin. secţiunea este o hiperbolă.

Secţiuni plane în cilindrul circular drept În funcţie de poziţia planului de secţionare forma secţiunii în cilindrul circular drept poate fi cerc (fig.2.2.Modulul II Geometrie descriptivă.9). elipsă (fig. 9.8 Fig. Elipsa de secţiune se proiectează în planul vertical de proiecţie deformată total. Se consideră un cilindru circular drept care este secţionat de planul de capăt [P]. Fig. deci confundată cu urma verticală a planului.11 104 . Fig. 9. Adevărata mărime a elipsei s-a obţinut prin rabatrea planului în jurul urmei (Ph). 9. dreptunghi (fig. 9.9 Fig.11). 9. Pentru construirea proiecţiei laterale precum şi la aflarea adevăratei mărimi s-au luat mai multe generatoare ale cilindruluii care s-au intersectat cu planul dat.8).10). 9.10 a) Secţiunea eliptică în cilindru (fig. 9. 9. iar în plan orizontal se suprapune peste cercul de bază. Curs şi aplicaţii tehnice 9.

9. Fig. unghiul dintre două muchii laterale ale piramidei înscrise sau distanţa dintre două muchii laterale ale prismei tind la zero.9. Adevărata mărime a muchiilor laterale ale acestei piramide s-a determinat prin rotirea acestora şi transformarea lor în frontale.1.12). Ca urmare.3.3. S-a desfăşurat piramida prin construirea triunghiuriloir faţelor laterale (fig. 9. Desfăşurarea conului Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig. 9. Punctele de inflexiune M şi N ale transformatei bazei corespund punctelor în care planele tangente la bază.13). Cilindrul şi conul 9.12 105 . ce conţin vârful conului. DESFĂŞURAREA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Desfăşurarea unui con sau a unui cilindru este limita desfăşurării unei piramide înscrise în con sau a unei prisme înscrise în cilindru şi la care numărul de feţe creşte în mod nedefinit. sunt perpendiculare pe planul bazei. Pentru desfăşurarea conului se consideră piramida cu baza un octogon regulat înscris în cercul de bază al conului. 9.

3. Se unesc punctele astfel obţinute şim se obţine transformata elipsei de secţiune. Desfăşurata conului circular drept este un sector circular de rază egală cu generatoarea având unghiul la centru α = 360°R/G (R – raza cercului de bază.12 9. după care. Pentru a desfăşura trunchiul de con rezultat. Se consideră mai multe generatoare ale conului care intersectate cu planul [P] dau punctele prin care se construieşte elipsa de secţiune. Se secţionează conul cu un plan de capăt [P]. sunt tangentele la cercul de bază duse prin r.Modulul II Geometrie descriptivă. Punctele de inflexiune căutate sunt M1 şi M2. 106 . Desfăşurarea trunchiului de con circular drept Fie un con circular oblic cu vârful în S şi baza situată în planul orizontal de proiecţie (fig. Urmele orizontale ale planelor tangente la con. Pentru determinarea punctelor de inflexiune ale transformatei se construieşte perpendiculara din S pe planul [P] şi urma orizontală notată cu R a acestei perpendiculare (conform teoremei Olivier).2. G – generatoarea). prin arce de cerc cu centrul în s’. Curs şi aplicaţii tehnice Fig. Rotaţia lor se face în jurul unei axe verticale ce trece prin S şi se aduc suprapuse peste generatoarea IS1I. sunt transpuse pe transformatele generatoarelor corespunzătoare. Pentru trasarea pe desfăşurată a transformatei elipsei de secţiune se află adevărata mărime a generatoarelor prin transformarea lor în drepte de front (în acest exemplu). se desfăşoară mai întâi conul din care acesta face parte. 9. 13).

9. 9.13 107 . Cilindrul şi conul Fig.

9.15). Prin rabaterea acestui plan pe planul vertical de proiecţie se obţine în adevărată mărime elipsa de secţiune. Desfăşurarea cilindrului Se consideră un cilindru circular oblic cu baza situată în planul orizontal de proiecţie având generatoarele drepte frontale (fig. Generatoarele se construiesc perpendiculare pe transformată. Transformata prin desfăşurare a acestei elipse este un segment de drepată egal cu lungimea elipsei (fig.14).2. Se unesc punctele rezultate.Modulul II Geometrie descriptivă. la desfăşurarea cilindrului este necesară cunoaşterea adevăratei mărimi a generatoarelor precum şi distanţelor dintre acestea Generatoarele fiind frontale. Pentru determinarea distanţei dintre generatoare se secţionează cilindrul cu planul [P] perpendicular pe generatoare (în acest caz plan de capăt). adevărata lor mărime se regăseşte în proiecţie verticală. Fig. Curs şi aplicaţii tehnice 9. Ca şi la desfăşurarea prismei.14 108 . Pentru desfăşurarea cilindrului se împarte cercul de bază în mai multe părţi şi se trasează generatoarele corespunzătoare acestor puncte. Pe aceste perpendiculare se măsoară lungimea generatoarelor luând-o din proiecţie verticală de o parte si de alta a planului de secţiune. 9. La construcţia acestei transformate arcele de elipsă se aproximează prin coardele respective (IA10B10I ≅ IIA10B10II). 9.3.

fig. 9.19 .drepte fronto-orizontale şi drepte verticale. la intersecţia generatoarelor. 9.15 9. 9. respectiv. iar axa cilindrilor verticali o dreaptă verticală. se vor determina punctele prin care vor trece curbele de intersecţie. 18 – reprezentare Fig. Se consideră trei cilindri circulari drepţi (fig. Cilindrul şi conul Fig.16 – reprezentare spaţială. 9. 9.epură) care secţionează cilindrii după generatoare .9.4. fig. La intersecţia acestora se obţin punctele curbelor de intersecţie.17 – vedere frontală şi dimensiuni) cu axele perpendiculare si concurente. prin secţionarea cilindrilor cu plane paralele cu generatoarele lor. axa cilindrului orizontal o frontoorizontală (perpendiculară pe planul lateral de proiecţie [L]). 109 . ca şi în cazul intersecţiei dintre prisme. INTERSECŢIA SUPRAFEŢELOR CILINDRO-CONICE Determinarea curbei de intersecţie a doi cilindri se poate face. Se va alege un număr convenabil de plane de secţiune şi. 9. Baza cilindrului inferior este situată în planul orizontal de proiecţie [H]. Se utilizează plane de front (fig.16 spaţială.

18 Fig.Modulul II Geometrie descriptivă. dacă cilindrii au acelaşi diametru.19 110 . Fig.17 Fig. care. în desenele tehnice. altfel. 9. se aproximează cu un arc de cerc. intersecţia se vede sub forma a două drepte concurenta pe axă. 9. intersecţia este un arc de hiperbolă. 9. Curs şi aplicaţii tehnice Se remarcă faptul că în proiecţie verticală (vedere frontală).

21 se prezintă epura acestei intersecţii. Cilindrul şi conul Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie care se intersectează cu un cilindru fronto-orizontal având axele perpendiculare şi concurente (fig.20 Fig. Acestea determină în con cercuri concentrice paralele cu baza.20). iar cilindrul îl secţionează după generatoare paralele cu generatoarele de contur aparent. 9. Pentru determinarea curbei de intersecţie se utilizează ca plane auxiliare de secţiune plane de nivel.21 111 . 9. Fig. La intersecţia acestor generatoare cu cercurile rezultă punctele care definesc curbele de intersecţie în plan orizontal şi în plan vertical.9. În fig 9. 9.

Editura didactică şi pedagogică. C. 9. Botez.. Masinostroenie. Silianu.a. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Curs şi aplicaţii tehnice 10. T. Editura didactică şi pedagogică. 1982. Bucureşti. Tacu. 13. ş. 1987. Moskva. Geometrie descriptivă. G. Probleme şi aplicaţii. Partea întîi. 12. Bucureşti. Văcariu. Lihteţchi. I. Geometrie descriptivă. Velicu.. 1965. Culegere de lucrări.a. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. Editura tehnică.. Editura tehnică.. E.a.. Curs. Enache. ş. Culegere de teme şi lucrări. Universitatea „Transilvania“ din Braşov.. Precupeţu. 1989. 2005. Popa. Geometrie descriptivă. 1980. 1968. Matei. E. Bucureşti. Bucureşti. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Dale. Geometrie descriptivă. A. ISBN 973-30-2553-4 110 . 4. 7.A. 11. P. Sava. Editura didactică şi pedagogică. Geometrie descriptivă. Geometrie descriptivă. R. ş. A. Olteanu. 2. Tănăsescu. 1982.a. Clinciu. 3.. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. 1999. Curs şi aplicaţii tehnice. 10. Geometrie descriptivă. 5. BIBLIOGRAFIE 1. I. Nacertatelinaia geometria. Gaba. Bucureşti. Moncea. 1982. Frolov. 1975. Probleme de geometrie descriptivă cu aplicaţii în tehnică.. F. Bucureşti. 1999. V. C.. ISBN 973-635-448-2. J. 2005.Modulul II Geometrie descriptivă.. D. Geometrie descriptivă. Universitatea „Transilvania“ din Braşov. 8. 6. ISBN 973-635-558-6. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică. ŞT. R. Editura didactică şi pedagogică. Infografică tehnică. ş. Geometrie descriptivă şi desen tehnic.

Capitolul se încheie cu o serie de aplicaţii practice rezolvate În capitolul 8 . 111 . Capitolul se încheie cu prezentarea modului de rezolvare a intersecţiilor dintre poliedre cu exemplificări la intersecţia prismelor şi piramidelor. Se analizează o serie de secţiuni plane prin conul circular drept şi prin cilindrul circular oblic.Rezumat 11. Aceste tehnici permit aflarea adevăratei mărimi a segmentelor sau a figurilor spaţiale. precum şi a desfăşuratelor acestor corpuri. Capitolul 8 – „Poliedre”. Capitolul 9 – „Cilindrul şi conul”. Modulul se încheie cu un set de teste de autoevaluare reprezentate prin probleme şi întrebări din capitolele parcurse. În capitolul 7 . a unghiurilor sau distanţelor dintre elementele spaţiale etc. se analizează modalităţile de reprezentare în epură a secţiunilor plane prin aceste corpuri. În capitolul 9 – „ Cilindrul şi conul” – după definirea celor două corpuri de rotaţie. Se prezintă spaţial şi în epură modalităţile de obţinere a secţiunilor plane prin prismă şi piramidă.„Metodele geometriei descriptive” .„Poliedre” – sunt definite pentru început poliedrele regulate şi neregulate insistându-se asupra prismei şi piramidei. Sunt analizate modalităţile de obţinere a desfăşuratelor acestor corpuri. REZUMAT Modulul II al cursului de geometrie descriptivă cu aplicaţii tehnice a fost structurat pe trei capitole după cum urmează: Capitolul 7 – „Metodele geometriei descriptive”.sunt analizate cele trei metode ale geometriei descriptive: „Metoda schimbării planelor de proiecţie”. precum şi a curbelor de intersecţie dintre acestea. „Metoda rotaţiei” şi „Metoda rabaterii”. Sunt prezentate tehnicile de lucru ale acestor metode aplicate elemntelor geometrice de bază – punctul şi dreapta – şi figurilor spaţiale sau corpurilor geometrice.

12.2. Să se explice modul în care un segment de dreaptă oarecare poate fi transformat într-un segment de dreaptă orizontală prin metoda rotaţiei? 8. Care sunt modalităţile de determinare a poziţiei rabătute (Pv0) a urmei verticale a planului oarecare în epură? 10. APLICAŢII 12. în jurul unei axe de capăt? 7.1. Curs şi aplicaţii tehnice 12. Se se construiască proiecţiile orizontală şi verticală ale triunghiului ABC determinat de punctele A(98.10) şi să se afle adevărata mărime a acestuia utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie. B(68. Cum se numeşte planul proiectant în care se deplasează un punct în timpul rotaţiei lui în jurul: unei axe verticale. Întrebări referitoare la metodele geometriei descriptive 1.1.1. 112 . proiecţie? TESTE DE AUTOEVALUARE. 50) şi C(40. Care este succesiunea operaţiilor la schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru un punct? 4. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 12. Pe care din planele de proiecţie se proiectează în mărime naturală unghiul de rotaţie în cazul: rotaţiei în jurul unei axe verticale. 43. Probleme referitoare la metodele geometriei descriptive 1. 12. Ce înseamnă ridicarea din rabatere? 12.1.Modulul II Geometrie descriptivă. În ce constă schimbarea planului orizontal de proiecţie? dar a planului vertical de 2. unei axe de capăt? 6. Care dintre coordonatele descriptive rămân neschimbate la schimbarea planului vertical de proiecţie? 3. În ce poziţie trebuie adusă o dreaptă pentru a i se afla adevărata mărime prin schimbare de plan vertical de proiecţie? 5. În ce constă metoda rabaterii? 9. 22).

Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare.2. conţinut în planul [P] dat prin Px(80.0) şi V(65.0. Care sunt poliedrele regulate şi ce proprietăţi au? Dar poliedrele neregulate? 2. Vârfurile pentagonului se situează pe orizontale ale planului. Cum se determină adevărata mărime a secţiunii printr-un poliedru? 5. Indicaţie: se rabate planul [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie. 3. 8. Se consideră punctele M(35. Cum se determină vizibilitatea muchiilor unui poliedru? 3. Se ridică apoi din rabatere. Se ridică din rabatere. Se construieşte în poziţia rabătută pentagonul regulat cu centrul în Ω şi de rază R. ?) de rază R=20 mm.60. Să se construiască proiecţiile pentagonului regulat ABCDE înscris într-un cerc cu centrul în Ω(30. 6. 20. Fie planul de capăt [P] aflat sub un unghi de 45° faţă de planul [H] având Px( 60. 4.45. Aplicaţii 2. A(10.0.0). Pz(0. 12. Fiind dat triunghiul [ABC] cu datele de la problema 1.-20. Să se afle proiecţiile dreptei (D) care conţine punctul M şi este perpendiculară pe dreapta (AB) şi să se afle distanţa de la M la (AB) prin metoda schimbării planelor de proiecţie.0.0).POLIEDRE 12. Întrebări referitoare la poliedre 1.0. Cum se poate afla adevărata mărime a muchiilor unui poliedru? 7. Se construieşte în poziţia rabătută hexagonul regulat. Ce reprezintă transformata la desfăşurarea unei prisme? 6. Fie planul [P] determinat de punctele Px(90. Se rabate planul oarecare [P] împreună cu Ω în planul orizontal de proiecţie.25).50. Indicaţie: se determină proiecţia verticală a lui Ω plasându-l pe o orizontală a planului.10. În planul [P] să se construiască hexagonul regulat înscris într-un cerc cu raza R=25 mm şi având centrul în Ω de abscisă x=30 mm şi de cotă egală cu depărtarea.12. Cum se determină poligonul de secţiune la secţionarea unui poliedru cu un plan proiectant? Dar cu un plan oarecare? 4. Enumăraţi etapele desfăşurării unei piramide oarecare. Teste de autoevaluare.1. H(10. Să se determine distanţa de la punctul M la planul [P] utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie.30.60) şi Py(0.20). B(70. 5.40). să se afle adevarata mărime a acestuia prin metoda rotaţiei. 113 .2.60).0).20).0.0) şi punctul M(50.

60).3.30). R(67.80.2. Punctul B se determină construind mai întâi proiecţia lui orizontală.17. Se rabate planul [P] împreună cu orizontala şi punctele A şi B. D(50.22.55). Se consideră piramida dreaptă cu baza un hexagon regulat înscris într-un cerc de rază R=30 mm.0. B(35.CILINDRUL ŞI CONUL 12.1.0.40. În planul rabătut se construieşte triunghiul.yA. apoi se revine din rotaţie.24). Indicaţie: Punctul A se plasează pe o orizontală a planului.15).0). înălţimea IISΩII= 70 mm.0. 5.35. se roteşte acest segment până devine dreaptă orizontală (sau frontală). Să se desfăşoare. Pentru a putea măsura în adevărată mărime muchiile prismei se cunsideră un punct oarecare M pe una din muchii.37).0). Se se construiască epura unei prisme drepte [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi echilateral [ABC] situat în planul [P] definit de punctele Px(100. P(12.22. B(25.2.17.0).0).0. 12. 4.12. Probleme referitoare la poliedre 1.60).0) şi R(20.35) şi A1(85.Modulul II Geometrie descriptivă. Se construiesc proiecţiile muchiilor prismei perpendicularte pe urmele planului. se măsoară lungimea reală. Întrebări referitoare la cilindru şi con 1. Ω(50.13).45. Py(0.6. Indicaţie: este necesară utilizarea proiecţiei laterale. prismele având bazele situate în plane paralele şi direcţiile muchiilor date de IADI şi respectiv IMRI.37). Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă rezultat. Să se determine intersecţia dintre prismele [ABCDEF] şi [MNPRTS].0). N(12. Să se construiască desfăşurata prismei. 3. C(25. 2.3. Ce este o suprafaţă cilindrică? dar o suprafaţă conică? 114 . C(5.5). cunoscându-se: A(50. Segmentul IIABII=35 mm şi aparţine unei orizontale a planului [P]. Curs şi aplicaţii tehnice 12. Se secţionează piramida cu planul de capăt [P] definit de punctele Px(110.0. Se consideră tetraedrul regulat [ABCD] cu lungimea laturii de 35 mm. iar planele auxiliare utilizate vor fi plane de front.0. Să se construiască apoi desfăşurata. Înălţimea prismei este IIAA1II=50 mm.30. A(60. Se ridică din rabatere punctul C. Se consideră prisma [ABCA1B1C1] definită de punctele A(42. Celelalte muchii au aceeaşi lungime.0). M(12.

0) şi Pz(0.0) şi R(90. Indicaţie: se utilizează ca plane auxiliare plane de front paralele cu axele celor doi cilindri. Să se construiască epura intersecţiei dintre doi cilindri circulari drepţi plasaţi în spaţiu după cum urmează: un cilindru are axa fronto-orizontală (O1O2) şi baza paralelă cu planul [L] un cerc de rază R1.0. Indicaţie: se vor utiliza ca plane auxiliare plane de nivel.55). Se dau: O3(35.20).58). 3. R1=30 mm.0. Să se construiască intersecţia dintre un con circular drept cu înălţimea axa (SO3). Să se desfăşoare acest con. 5. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a două conuri? 7.20) şi R2=20 mm. raza cercului de bază R=25 mm.35.30).30. 2.40).35. Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi vârful în S defint prin: centrul cercului de bază în Ω(35. O2(70.40). având baza în planul [H] un cerc cu centrul în O3 şi raza R1 şi un cilindru circular drept cu axa (O1O2). iar cel de-al doilea cilindru are axa verticală (O3O4) şi baza în planul [H] un cerc de rază R2.0).60)..35. baza paralelă cu planul [L]. Să se construiască desfăşurata trunchiului de cilindru circular drept obţinut prin secţionarea unui cilindru circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu centrul în O1(60. O2(65. R1=20 mm.3. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei dintre un cilindru circular drept şi un con circular drept? 12. O1(0. Se dau: O1(15.2.30). Care sunt etapele desfăşurării unui con? 4. 115 .0). Cum se procedează la obţinerea desfăşuratei unui cilindru circular oblic? 5.40.30.35. Ω(50. O3(40.40. Se secţionează conul cu planul de capăt [P] definit de Px(80. S(35.12.0). Teste de autoevaluare. cu planul de capăt definit de Px(30. înălţimea S(35.35. un cerc cu centrul în O1 şi raza R2. Probleme referitoare la cilindru şi con 1. Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie cu cercul de rază R=25 mm.0. Cum se aleg planele auxiliare de secţiune la determinarea intersecţiei a doi cilindri? 6.0) şi raza R= 20 mm. Care sunt formele secţiunilor printr-un con circular drept în funcţie de poziţia planului de secţiune? 3. Să se determine şi adevărata mărime a secţiunii. înălţimea IISΩII= 60 mm. 4.40. O4(40.0). Aplicaţii 2.0.35.40. Să se afle adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare trunchiul de con rezultat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful