3.

Budismul Budismul Tibetan

Budismul reprezinta ce-a de a doua micare reformatoare in snul hinduismului. Spre deosebire de jainism, budismul va deveni o religie cu pretenii universaliste, raspndindu-se treptat in afara granielor Indiei. n secolele al VI-lea i al VII-lea i.Hr., cultura i spiritualitatea arians se impusese cu desavrire, cuprinznd toate aspectele vieii religioase, sociale, economice i spirituale, incorsetnd pna la sufocare grupurile indigene i nelasndu-le posibilitatea de a se manifesta. Promovarea unor moduri de viaa dominate de sacrificii interminabile, de legi sacerdotale i structuri sociale imuabile a produs mari deziluzii i nemulumiri. Mai ales supremaia indiscutabila a castei sacerdotale (brahman) a fost primita cu mari reticene i ezitari de reprezentanii castei princiare i razboinice (ksatriya). O prima reacie din partea reprezentanilor acestei caste o intlnim in cazul lui Mahavira, el fiind cel dinti reprezentant al acestei caste care va incerca o reforma a vechilor tradiii hinduse, dei aceasta micare nu va fi suficienta pentru a aduce cu adevarat un suflu nou in intreaga ambiana hindusa. Cu toate acestea, ideile sale vor avea un larg ecou, fiind preluate i formulate intr-o noua viziune despre lume, om i societate, care ii va da omului, cel puin la nivel psihologic, o noua sperana de realizare a desavririi personale i de eliberare din sfera suferinei existeniale prin efort individual. Aceasta viziune este cunoscuta in istoria spirituala a omenirii sub denumirea de budism.Daca budismul este sau nu o religie, este o tema inca nerezolvata i aceasta, cu toate ca este menionat alaturi de marile religii ale lumii, i anume, hinduismul, iudaismul, cretinismul, islamul etc. ntr-o viziune stricta, budismul a fost evaluat ca un simplu sistem etic i filosofic intemeiat pe o teorie pesimista despre viaa (MonierWilliams).

Izvoare
n ceea ce privete istoria i mai ales doctrina budista, avem la indemna o literatura deosebit de bogata i, in pofida faptului ce datarea documentelor care ne-au parvenit este anevoioasa, nimic nu minimalizeaza aportul substanial pe care ele il aduc la cunoaterea acestui fenomen religios. Primele documente scrise dateaza abia din secolul al III-lea i.Hr, mai exact din timpul domniei imparatului Asoka (275-232 i.Hr.). De la el a ramas o serie de inscripii semnificative despre organizarea i invaatura fundamentala a budismului. Pentru a ne da seama de extensiunea literaturii budiste, este suficient sa menionam ca,numai canonul budist chinezesc cuprinde aproximativ intre 3000-7000 de volume. Pastrate la inceput ca tradiie orala, literatura budista va fi consemnata in scris, pe de o parte, din pricina mulimii i bogaiei textelor care nu mai puteau fi incredinate doar memoriei i, pe de alta parte, datorita infiltrarii i uneori a preluarii voite a unor elemente doctrinare eterogene care ameninau autenticitatea invaaturii. Literatura budista este imparite in doua mari grupe: dupa coninut i dupa autori. Dupa coninut, ea cuprinde trei mari seciuni:

1. Dharma scrierile cu caracter dogmatic; 2. Vinaya scrieri privind disciplina monahala i 3. Abhidharma scrieri metafizice. Cea de a doua seciune, dupa origine sau autori, are doua subdiviziuni: sutra, sau scrieri care, potrivit tradiiei cuprind invaaturile rostite direct de Buddha, i shastra, scrieri sistematice compuse de autori diferii, in mare parte cunoscui dupa nume. Dupa scindarea budismului in cele doua mari direcii, hinayana i mahayana, adica vehicolul mic i vehicolul mare, canonul literar budist a suferit ajustarile de rigoare. Hinayana va adopta un canon inchis, pastrnd in mare imparirea dupa coninut a scrierilor sale. Canonul hinayana este numit tripitaka (in sanscrita) sau tipitaka (in pali), ceea ce inseamna in traducere cele trei couri. Este vorba de trei couri in care cele trei grupe de texte erau pastrate, i anume: a. Vinaya-Pitaka - textele care expun normele de conduita monahale; b. Sutra-Pitaka (in pali: Sitta-Pitaka) textele care cuprind discursurile i invturile lui Buddha i anumite elemente de doctrin i c. Abhidharma- Pitaka (in pali: Abhidhamma-Pitaka) scrierile metafizice, care trateaz problema cunoaterii i a contiinei. Mahayana adopt un canon scripturistic deschis, in sensul c a permis includerea de noi texte care oglindeau dezvoltarea in timp i in diverse spaii culturale a invturii budiste. Ideea care st la baza acestei atitudini a budismului mahayana pornete de la credina in descoperirea continu a adevrurilor budiste privind eliberarea din suferina pmnteasc i realizarea nirvanei. Din aceast pricin, canonul mahayana este deosebit de bogat. Cea mai complet colecie a scrierilor mahayana este cea chinez, care insumeaz cteva mii de tratate. Lalitavistara - relatarea amnunit a Jocului lui Buddha, cuprinznd informaii despre vieile trite de el; Mahavastu sau cartea marilor evenimente ce trateaz dspre vieile i invtura lui Buddha; Prajna-Paramita-Sutra sau Sutra nelepciunii perfecte, scris de Nagarjuna* (aprox. 100 d.Hr.), este unul din cele mai importante texte sutra, care dezvolt teoria cunoaterii. n esen, Prajna-paramita-sutra neag existena sinelui i, prin urmare, ajunge s nege existena real a fiinei i a nefiinei. Argumentarea este dus pn la concluzia paradoxal a negrii existenei lui Buddha i a invturilor sale. Budismul tibetan ii are propriul canon, sistematizat in dou colecii: Tanjur i Kanjur. Tanjur insumeaz un numr de aproximativ 225 de volume, cuprinznd tratate doctrinare, scrieri de logic, gramatic, medicin, art etc. Kanjur include textele sutra in 100-108 volume.

Viaa lui Buddha

C Buddha a fost un personaj istoric, este acum un fapt indeobte recunoscut. Cronica din Sri Lanka, chiar dac a fost scris la mai multe secole dup Buddha, mai exact in secolul al IV-lea d.Hr., ne furnizeaz o informaie istoric deosebit: ntronizarea Stpnului Asoka a avut loc la 218 ani de la intrarea lui Buddha in nirvana. Se tie c Asoka a fost intronizat la anul 265 i.Hr. Un simplu calcul matematic arat c evenimentul intrrii lui Buddha in nirvana moartea sa a avut loc la anul 483. Dac inem cont c el a trit 80 de ani, atunci naterea sa poate fi plasat in jurul anului 563 i.Hr.Literatura budist referitoare la viaa lui Buddha este foarte extins. Scrierile Jatakas cuprind o colecie de 547 de istorisiri ce descriu intruprile anterioare ale lui Buddha, cele mitologice, zoomorfe i antropomorfe. Toate relatrile sunt invemntate in mantia unei imaginaii deosebit de bogat. Aa se face c pn i in cazul traiectoriei istorice a vieii sale, este foarte greu s discernem realul de legendar.Buddha, pe numele lui adevrat Siddharta Gautama, s-a nscut la Kapilavastu, intr-o familie aparinnd castei princiare (ksatrya). Familia sa aparinea clanului Sakya, de unde i numele care i-a fost dat de Sakyamuni, adic neleptul clanului Sakya.Tradiia vorbete despre conceperea sa miraculoas, mama sa, Maya Devi, primindu-l in pntece sub forma unui elefant alb. Acest lucru a fost interpretat in sensul c fiul care se va nate va fi Cel Iluminat (Buddha). Naterea s-a petrecut in Parcul Lumbini, in timpul unei plimbri. La venirea pe lume a copilului, mama sa a rmas in picioare, sprijinindu-se de un smochin. Zeii s-au strns in jurul ei pentru a primi pruncul intr-o plas de aur i a-l adora. Dup ce s-a nscut, pruncul a contemplat cele zece coluri ale universului i, fcnd apte pai peste univers, a strigat cu voce de leu: Eu sunt stpn in lume! Aceasta este ultima mea natere! De acum nu va mai voi o alt existen!Siddhartha este crescut in lux i desftri. Se cstorete la vrsta de aisprezece sau aptesprezece ani i are un fiu, care va primi numele de Rahula. La vrsta de douzeci i nou de ani se simte atras de viaa ascetic i, prsindu-i familia, devine clugr rtcitor. Tradiia prezint acest eveniment ca pe un act de destin, dar i de convertire. Se spune c la naterea lui Siddhartha, ursitoarele i-ar fi atras atenia tatlui su, Suddhodana, c pruncul va abandona lumea, devenind ascet, dac se va intlni cu un btrn, un bolnav, un mort i un ascet. Mult vreme Siddhartha a fost ferit de astfel de evenimente, fiind inut in palat, fr a putea veni in contact cu astfel de realiti. ntr-o zi ins, pe cnd se plimba in grdina palatului, zeii au intervenit fcnd posibil experiena prezis. Cu acea ocazie i s-a descoperit neputina uman, suferina uman, scurtimea vieii i calea renunrii la lume. n pofida incercrilor din partea duhului ru, care i-a pustot felul de piedici, incercnd s-l rein in lumea desftrilor i in snul familiei, Siddhartha renun la plceri i bogie, ii prsete soia i copilul i imbrac haina de ascet. La inceput el se altur unui grup de invai, sub indrumarea crora incearc s afle calea spre eliberare din lumea suferinei. Practicnd yoga, el descoper c aceast metod nu aduce dect nimicul i nicidecum linitea i pacea luntric. n consecin el abandoneaz practicile yoga, adoptnd calea ascezei. Ca urmare se angajeaz in practici ascetice de mare severitate, atrgndu-i un numr restrns de ucenici i admiratori. Vznd c nici prin ascez nu izbutete s dobndeasc linitea luntric, abandoneaz acest mod de via i incearc s ating desvrirea prin satisfacerea tuturor plcerilor trupeti. Acest lucru i-a contrariat pe cei civa ucenici ai si, care il prsesc. Rmas singur, Siddhartha ii continu cutrile. ntr-un bun zi, ajunge la vestitul sanctuar din Gaya. Ieind din cetate, se aeaz sub un copac Bo (Ficus religiosus smochin sacru) pentru a se odihni. Aici ia hotrrea de a nu se mai mica pn cnd nu va realiza iluminarea suprem. Legenda spune c sub coroana acestui copac Bo au ajuns la iluminare toi Buddha care i-au precedat lui Siddhartha. De aici i

denumirea budist a acestui copac: Scaunul sau tronul de diamant.Siddharta petrece sub copac o zi i o noapte in profund meditaie. n cele din urm, ajunge la iluminare (bodhi), dobndind cunoaterea tuturor existenelor anterioare, cunoaterea morii i a vieii fiinelor, certitudinea de a fi distrus orice dorin care face ca o fiin decedat s revin la via, s renasc intr-o alt form de via, i certitudinea c a trit pentru ultima dat i c la moarte va intra in starea de linite i fericire absolut care este nirvana.ncepnd cu acest eveniment al iluminrii, Siddhartha va purta numele de Buddha, adic Cel Iluminat.Dup cum era de ateptat, ajungnd la iluminare, Buddha trebuia s intre in nirvana. Legenda spune c Mara, Marele Ispititor, a incercat s-l determine s ia aceast decizie i astfel s duc cu sine taina cii spre iluminare. ns zeii il implor s nu fac acest lucru i, in consecin, Buddha se hotrte s predice noua sa invtur.n drum spre Benares, se intlnete cu cei cinci ascei care il prsiser. Covrii de strlucirea lui Buddha, acetia il urmeaz din nou, redevenind ucenicii lui. Buddha face un popas in parcul Sarnath, la ase kilometri de oraul Benares, unde va ine prima sa predic despre punerea in micare a Roii Legii, proclamnd cele patru adevruri nobile, calea de mijloc intre extreme i crarea nobil cu opt rspunsuri, ca mijloc de realizare a nirvanei. Buddha ii va continua activitata misionar timp de 40 de ani, perioad in care pune temeliile unei comuniti budiste puternice. La vrsta de 80 de ani (aprox. 483 i.Hr.), Buddha se stinge din via in urma ingerrii de ciuperici sau carne de porc. Ultimele sale cuvinte, adresate lui Ananda, ucenicul su favorit, au fost: Degradarea este inerent tuturor lucrurilor compuse. Concepe-i propria eliberare cu inelepciune. (Digha Nikaya II, 99-101, 156). Corpul neinsufleit al lui Buddha a fost incinerat dup obiceiul hindus. Totui, cteva relicve au fost salvate. Este vorba de un dinte, o clavicul i un smoc de pr care sau pstrat in Sri Lanka. Acestea au fost descoperite in 1898 intr-o racl la Kushinara, pe care era inscris: Acest depozit de rmie este al Binecuvntatului Buddha din clanul Sakya. Pentru buditi, viaa pmnteasc a lui Buddha nu are mare importan. Buddha este doar un simbol. n budism, credinciosul nu trebuie s recapituleze viaa lui Buddha, el rmnnd un exemplu suprem, un arhetip al omului desvrit. n virtutea credinei in transmigrare, invtur preluat din hinduism, era normal s se afirme c Buddha nu a venit pe pmnt o singur dat, la anul 563 i.Hr., i c a trecut prin mai multe reincarnri ca animal, ca om i ca zeu. Numai aa a putut el s acumuleze intregul coninut al doctrinei eliberatoare. Potrivit tradiiei, ciclurile existeniale ale lui Buddha se intind de-a lungul a trei eoni, adic 3 x 10, la care se adaug 51 de zerouri. Dincolo de existena sa uman, Buddha este considerat principiu spiritual. n aceast calitate este numit Tathagata - Cel care a venit i a plecat astfel. Buddha nu este ins singurul tathagata. Se vorbete despre un numr nesfrit de tathagatas care se reincarneaz pentru a proclama mereu aceeai invtur, ins una circumstanializat, adaptat la noi i noi contexte istorice, sociale i spirituale. Aceast invtur este o variant a credinei hinduse in avatar.

nvtura lui Buddha

ntruct nu s-au pastrat documente originale, iar predica lui Buddha a fost transmisa in mai multe versiuni, este foarte greu se cunoatem in detaliu invaatura sa propriu-zisa. Potrivit tradiiei, in centrul predicii lui Buddha se afle dharma (dhamma, in pali), ineleasa ca virtute sau dreapta conduita. Dharma reprezinta calea de mijloc intre satisfacerea tuturor simurilor i austeritatea ascetica exagerata. n structura ei, dharma predicata de Buddha conine, pe de o parte, o analiza pertinenta a existenei i, pe de alta parte, calea sau metodele de rezolvare a problemelor existeniale cu care omul se confrunta. Referitor la existena, Buddha propune cele patru adevaruri nobile (arya), i anume: viaa este supusa suferinei, originea suferinei se afla in dorine (tanha sau setea arzatoare de viaa); incetarea suferinei este posibila prin inlaturarea dorinei, iar drumul spre incetarea suferinei este reprezentat de cararea nobila inoptita sau cararea nobila a celor opt raspntii. Ultimul adevar nobil, al patrulea, postuleaza metoda prin care problema vieii, ineleasa ca suferina existeniala, poate fi rezolvata. Ea consta in canalizarea activitaii i comportamentului uman spre ceea ce, Buddha afirma, este drept, mai exact: vorbire dreapta, fapta dreapta, viaa dreapta, stradanie dreapta, starea dreapta a minii, concentrare dreapta, concepii sau vederi drepte i intenii drepte. Aceste opt elemente materializeaza conduita morala, disciplina minii i inelepciunea intuitiva sau cunoaterea exacta, ca etape necesare in drumul spre dobndirea elibererii din robia suferinei i atingerea nirvanei. Se spune ce aceasta analiza a situaiei umane facuta de Buddha urmeaza aceeai metoda pe care medicii vremii o foloseau in diagnosticarea i vindecarea bolilor. n primul rnd, medicul determina starea bolii, formula apoi cauza i hotara daca vindecarea era sau nu posibila, pentru ca in cele din urma se prescrie remediul sau medicamentul. n aceasta pespectiva, Buddha este vazut ca un doctor spiritual care incearca se vindece o boala generala a omenirii: viaa ca experiena a suferinei.

Scurt schi istoric

Istoria budismului, de-a lungul celor 2500 de ani de existena, este destul de fluida, ceea ce ingreuneaza fixarea ei in perioade de timp exacte. Cu toate acestea, au fost recunoscute patru mari perioade, cuprinznd etape determinate in dezvoltarea sa istorica. Prima perioad este cea a budismului vechi sau primar, care se extinde pe o durat de 500 de ani, de la Buddha i pn la inceputul erei cretine. Aceasta este etapa indian a budismului, cunoscut sub denumirea de budismul hinayana sau budismul vehicolului mic. Perioada a doua, care incepe cu primul an al erei cretine i pn la anul 500 d.Hr., marcheaz rspndirea budismului in afara granielor Indiei, absorbirea de elemente strine in invtura budist i acomodarea ei la noi contexte misionare, ceea ce a dus la intemeierea unei noi tendine, numit Mahayana sau Vehicolul mare. A treia perioad, de la anul 500 i pn la 1000, timpul in care sferele de influen se deplaseaz din India spre alte pri ale Asiei, cu precdere in China, i se suprapune cu apariia budismului tantra i chan. Ultima perioad, de la anul 1000 i pn in prezent este martora unei stagnri accentuate in dezvoltarea doctrinar i chiar a unei deprecieri a budismului.

Din punct de vedere doctrinar, primele trei etape sau perioade angajeaz tematici diferite: n prima etap accentul a czut asupra unor probleme de ordin psihologic, preocuparea de baz fiind aceea de a-l ajuta pe om s dobndeasc prin introspecie i auto-control, stpnirea deplin asupra intelectului su, stpnire proprie unui arhat persoan lipsit de orice ataamente, care a izbutit s sting in sine orice dorin de via i, prin urmare, nu se va mai reincarna. A doua perioad abordeaz problema naturii (svabhava) adevratei realiti i a realizrii in sinele uman a adevratei naturi a lucrurilor ca act necesar eliberrii. Chipul ideal este bodhisattva - persoana care dorete s-i indrume spre eliberare toi semenii, spernd s devin in cele din urm un Buddha atotcunosctor. n cea de a treia perioad, intreaga problematic doctrinar primete o viziune cosmicizant, viznd nu numai pe om in sine, ci omul armonizat cu intregul cosmos. Un astfel de om, denumit siddha, nu mai este limitat de nimic, avnd in sine puterea de a manipula forele cosmice exterioare i cele interioare.

Rspndirea budismului
Pn la Asoka, budismul rmne o religie pur indian. mpratul Asoka are ins o viziune mai ampl legat de valenele acestei noi invturi. n consecin, el hotrte, in 250 i.Hr., trimiterea de misionari in regatele diadohilor greci din Egipt, Macedonia, Cirene i Epir. Nu se tie ce s-a intmplat cu aceast misiune. Cert este c ea a euat, nelsnd nici o urm. Concomitent, Asoka trimite misionari in Sri Lanka, printre acetia numerndu-se proprii sai fii, unde va fi intemeiata o prima comunitate budista, care va servi ca punct de iradiere a invaaturii budiste spre Asia de sud-est: Birmania, Thailanda i Indo-China. n primul secol al erei cretine, are loc o noua expansiune a budismului spre Asia Centrala, de unde se va infiltra in China, Coreea i Japonia.

Budismul n Tibet
Dei Tibetul este mult mai apropiat geografic de India, budismul va ptrunde aici abia in secolul al VII-lea. Adepii religiei bon* (credina tradiional a tibetanilor) s-au opus noii credine. Datorit suportului regal, budismul va ctiga i aici teren. Prin aliane matrimoniale, regii tibetani din aceast perioad au incercat s-i consolideze statutul, vznd in budism o cale sigur in acest sens. Dup ce regele Srong-btsan sgam-po (620649) incheie o cstorie poligam cu dou prinese, una din Nepal i alta din China, are loc o deschidere fa de clugrii buditi care cutau refugiu in Tibet. La inceputul secolului al VIII-lea, regele Mes-ag-tshoms (704-755) se cstorete cu o prines chinez din dinastia Tang, care era o fervent credincioas budist. Prin aceast alian importana casei regale tibetane crete din punct de vedere politic. Acest lucru nu a fost vzut cu ochi buni de preoimea bon i de vechea aristocraie, a cror alian a dus la subminarea casei regale, slbind totodat puterea politic i deschiznd drumul spre teocraie. n a doua jumtate a secolului al VIII-lea regele Khri-srong (756-796) izbutete s suprime opoziia acestora i trimite mesageri in India pentru a aduce in Tibet misionari buditi. La chemarea lui, vestitul invtor budist Santiraksita, de la Universitatea din Nalanda se deplaseaz in Tibet. Misiunea acestuia eueaz. El prsete Tibetul, dar este rechemat. Nu accept s revin in Tibet rspunznd c nu poate face fa zeilor i demonilor tibetani i il recomand pe cel mai mare vrjitor

din India, magistrul Padmasambhava. Biografia acestuia este invluit in legend i fantastic. Cert este c Padmasambhava merge in Tibet in anul 747, pentru o misiune de aproximativ doi ani. Cu ajutorul practicilor magice i tantrice, el izbutete s infrng opoziia demonilor i zeilor bon, care nu arareori se vor rzvrti impotriva lui, plantnd budismul in Tibet. n secolul al IX-lea se intreprinde o vast activitate de traducere a textelor budiste in tibetan. n acest scop, pandiii indieni i lotsabas tibetani au format o comisie i au redactat un ghid standard pentru traducatori (Mahavyutpatti), formuland o terminologie unitara. Catre mijlocul aceluiai secol, au loc o serie de persecuii indreptate impotriva budismului, ducand la stagnarea misiunilor budiste. n jurul anului 1000, o noua misiune budista ii face apariia in Tibet, cu sprijin masiv din partea Indiei i a Kashmirului. Este vorba de venirea lui Atisa (982-1054) de la Universitatea Vikramasila din India, in 1042, care va reprezenta un factor decisiv in raspsndirea budismului in partea centrala i de apus a Tibetului. Activitatea lui Atisa nu s-a limitat doar la propovaduirea invaaturii budiste. El va concepe un sistem cronologic, inca folosit in Tibet, care definete locul fiecarui an prin poziia pe care o are intr-un ciclu de 60 de ani i care rezulta din combinarea a cinci elemente (pamant, apa, fier, lemn i foc) cu cele 12 animale simboluri zodiacale: cainele, porcul, mistreul, obolanul, boul, tigrul, iepurele, dragonul, arpele, calul, oaia, maimua i pasarea. Acest sistem cronologic este deosebit de folositor in cunoaterea etapelor istoriei Tibetului. Totodata, Atisa va incerca i o sistematizare a invaaturii budiste intr-un tratat intitulat: Candela care lumineaza cararea spre iluminare. Cea mai mare personalitate a budismului tibetan din secolului al XI-lea ramane insa Mi-la-ras-pa sau Milarepa (1040-1123), cel mai respectat sfant i cel mai de seama poet religios al Tibetului, a carui sensibilitate poetica ramane unica in literatura tibetana, dupa cum se poate vedea din colecia sa de poeme O suta de mii de canturi. Milarepa a fost ucenicul lui Marpa (1012-1097), intemeietor i el al unei coli budiste, i anume, bKa-rgyud-pa, care il introduce in arta magiei negre specifica practicilor amanice. nainte de a-l iniia in adevarata doctrina budista, el mai este supus unor nevoine chinuitoare, experiena prin care va trece cu succes, devenind modelul ascetului eroic tibetan. Totodata Milarepa ramane i cel mai de seama reprezentant al colii intemeiata de Marpa. n rastimpul care a urmat,activitsii lui Atisa, asistam la aparia unor coli budiste specifice Tibetului. Prima secta sau coala, numita bKa-gdam-pa (secta cuvantului autoritar), a fost intemeiata de Brom-ston (1005-1064), ucenicul lui Atisa. Ideologia acestei grupari se intemeiaza pe gandirea lui Atisa. Gruparea adopta i o serie de simboluri tantrice, Atisa insui fiind adeptul zeiei Tara, consoarta lui Avalokiteshvara, inlaturand totui excesele practicilor tantrice. Secta se va bucura de sprijinul aristocraiei tibetane, care i-a facilitat accesul in sferele politice. Aa se face ca aceasta coala va juca un rol deosebit de important in dezvoltarea teocraiei in Tibet, iar prin rigorismul ei doctrinar i disciplinar va sluji ca model pentru reformele i inovaiile religioase de mai trziu. coala Sa-skya-pa, intemeiat in 1073 cu centrul la mnstirea Saskya, incearc s contrabalanseze cele dou coli ale lui Atisa i Marpa, reformulnd tantrismul i punnd in centrul cultului pe Bodhisatva Manjusri. Dup cucerirea Tibetului de ctre mongoli i distrugerea monarhiei tibetane, conductorii acestei coli vor prelua guvernarea Tibetului. Implicarea in politic nu a fost de bun augur, consecina direct

fiind angajarea clugrilor in certuri i lupte sngeroase, incompatibile cu invtura pe care o profesau. n jurul anului 1090 apare gruparea Shi-byed-pa Pacificatorii, format cu precdere din ascei, sihatri i yogini, care au incercat o adaptare la specificul tibetan a doctrinei mahayana. Impactul acesteia nu a fost att de mare pe ct s-a sperat. Deosebit de important pentru budismul tibetan a fost coala Nying-ma-pa, ai crei adepi pretind a fi urmaii lui Padmasabhava. Dintre textele care aparin acestei coli, Cartea morfilor (Bar do thos grol) este cea mai cunoscut. Aceast carte descrie pretinsele experiene de dup moarte ca parte integrant a procesului de transmigrare. Practicile tantrice promovate de Nying-ma-pa i accentul pus asupra invturilor esoterice explic gradul ridicat de popularitate de care s-a bucurat in rndul populaiei. Cu toate acestea, in a doua jumtate a secolului al XIV-lea, aceast coal va fi depit de o nou grupare, numit dGe-lugs-pa (Gelugpas), intemeiat de Tsong-kha-pa (13271419), specialist in budismul madhyamika* i cunosctor al practicilor ascetic vinaya. Tsong-kha-pa reformeaz budismul tibetan, prin purificarea lui de practicile superstiioase care prevalau la acea vreme i abuzurile Vajrayana, promovnd o via spiritual profund, impunnd celibatul in cazul clugrilor, disciplina sever i o moralitate superioar. Reforma sa se intemeiaz pe invturile lui Atisa, inlturnd practicile erotice curente i punnd practicile magice sub control raional strict, aa cum putem vedea din tratatul su Etapele marii ci spre tiinele oculte. Totodat, inlocuiete culoarea roie a vemintelor clugrilor cu cea galben ca simbol al reformei sale purificatoare. Despre conductorul acestei coli, care va primi numele de Dalai Lama, se va susine c este reincarnarea predecesorului su, al crui spirit s-a reincarnat la moarte in unul din primii nascui din cercul de apropiai ai defunctului lama. n plan teoretic, aceasta credina are ca temei o doctrina emanaionista ingenioasa, care leaga persoana lui Dalai Lama de Buddha original, AdhiBuddha, el fiind intruparea lui Avalokitesvara, in timp ce Panchen Lama era al lui Amitabha. Dalai Lama este conducatorul temporal, pe cnd Panchen Lama deinea autoritatea in probleme doctrinare. Dalai Lama va conduce Tibetul pna in 1950, cnd acest inut va fi cucerit de China, iar conducatorul vremelnic va fi obligat se ia calea exilului (1959). n Mongolia, budismul patrunde mai inti in secolul al XIII-lea, cnd Phags-pa (12351280), conducatorul colii Sa-skya-pa, izbutete sa-l converteasca pe Marele Khan Khubilai. n cea de a doua parte a secolului al XIV-lea, mongolii se vor intoarce la practicile tradiionale amanice. Reconvertirea lor definitiva este infaptuita de cel de al treilea Dalai Lama in 1577, cu ajutorul lui Altan Khan, conducatorul mongolilor rasariteni. Permanetizarea budismului in rndurile mongolilor a fost posibila datorita respndirii textelor budiste in limba mongola i prin construirea de mnastiri (de ordinul miilor), dintre care unele au devenit importante centre de cultura. Dupe moartea ultimului conducator budist al Mongoliei, Hutuktu, in 1924, guvernarea intra in mna comunitilor. Acetia vor distruge majoritatea mnastirilor budiste, masacrnd zeci de mii de calugari.

Principalele forme de exprimare ale nvturii budiste:

Hinayana i Mahayana

Dezvoltarea in timp a invaaturilor budiste a fost deosebit de complexa i lipsita de unitate launtrica. La scurta vreme dupa intrarea lui Buddha in nirvana, au aparut o serie de controverse, de altfel inerente oricaror inceputuri, dominate de cautarea unei identitai doctrinare clara. n afara exemplului personal i a unor structuri doctrinare cu caracter general, Buddha nu a formulat nici un fel de prescripii rituale, destinate mai ales laicilor, care simeau nevoia unui crez practic. n acelai timp, comunitatea monahale (samgha) era foarte conservatoare i inchistata. Calugarii se concentrau asupra desevririi personale in cadrul unui program ascetic imposibil de urmat de credincioii laici. Acest lucru a cauzat mare nelinite nu numai in rndurile laicilor, care se vedeau privai de posibilitatea realizarii eliberarii din ciclul transmigraiei (samsara), dar i ale unor clugri cu vederi mai largi, in concepia crora invtura avea o perspectiv universalist. ntruct disputele dintre ramura conservatoare i cea liberal din snul comunitii budiste au devenit din ce in ce mai aprinse, s-a hotrt organizarea unor adunri sau concilii pentru a se ajunge la reconciliere. O prim adunare de acest fel a fost conciliul de la Rajagriha, cnd s-a incercat fixarea unui canon scripturistic budist. Acesta a fost urmat de un al doilea conciliu, inut la Vesali, unde vor apare primele sciziuni majore in snul membrilor comunitii monahale budiste. Neinelegerile se vor adnci odat cu trecerea timpului. ncercarea lui Asoka i a conciliului de la Pataliputra de a reconcilia tabra conservatoare cu cea liberal vor da gre. Budismul se va scinda in dou mari ramuri, cunoscute sub denumirea de Hinayana sau Vehicolul mic i Mahayana sau Vehicolul mare. La rndul lor, aceste dou tendine vor suferi noi sciziuni, in aa fel inct budismul nu va mai putea niciodat s predice o structur doctrinar unitar. colile hinayana susin c propovduiesc calea lui Buddha aa cum aceasta a fost conceput de el, in timp ce colile mahayana pretind c invtura pe care o propag este suficient de larg i de deschis pentru a da posibilitate intregii omeniri s ajung la nirvana. a. Hinayana sau Vehicolul mic. Prima comunitate intemeiat de Buddha a avut un caracter strict monahal; viaa monahal, ineleas ca renunare total la tot ceea ce este pmntesc i lumesc, fiind singura cale posibil pentru realizarea desvririi sau eliberrii. De aceea, nu trebuie s ne suprind deloc fapul c ideologia care a stat la temelia acestei atitudini fa de via a avut un caracter negativist. Activitatea omului trebuia s fie caracterizat de a-himsa (non-violen), iar ceea ce reprezenta esena omului, adic sufletul (atman, in sanscrit i atta, in pali) a devenit an-atta, adic nonsuflet. Pn i inta sau scopul suprem al omului, nirvana, era conceput in termeni negativi: stingere, dispariie, anihilare, incetarea de a mai exista a non-eului etc. Faptul c Buddha i-a exprimat diferite concepte in termeni negativi i-a atras acuza de nihilist i c ar fi predicat anihilarea sau aneantizarea. Fa de aceast acuz el a avut urmtorul rspuns: Aceasta nu sunt i nici nu afirm. Att inainte, ct i acum, eu predic suferina i incetarea suferinei, cci naterea este suferin, degradarea este suferin, boala este suferin, moartea este suferin, asocierea a ceea ce este neplcut este suferin, separarea de ceea ce este plcut este suferin, a nu obine ce doreti este suferin. Buddha insui ii delimiteaz sfera preocuprilor. El se concentreaz asupra condiiei umane i incearc s ii dea o rezolvare practic. Respingnd spiritualismul i idealismul hindus, care afirma perenitatea realitii spiritului, Buddha contrapune tranziena,

efemeritatea, impermanena i suferina ca experiene imediate i condiii fundamentale ale existenei in ansamblul ei. Hinayana se pstreaz, mai mult sau mai puin, intre hotarele doctrinare sugerate de Buddha. Idealul propus este chipul clugrului ascet, al omului care a izbutit s-i depeasc condiia limitat prin abandonarea oricror lucruri i ruperea legturilor care il fcea robul existenei empirice, a ceea ce este efemer i plin de suferin. n ansamblu doctrina hinayana se prezint astfel: 1. Existena este un efect in cadrul unui proces ciclic predeterminat de legea imuabil a faptei (karma). Cu alte cuvinte, toate fiinele sunt supuse eternei reveniri la o nou form de via, in funcie de faptele bune sau rele svrite in existena anterioar, dar i in cea prezent. Ciclul etern al revenirii angajeaz cinci moduri de via, divizate in dou categorii valorice: a.Stri rele: intruparea ca animal, spirit venic flmnd (preta) i ca locuitor al iadului; b.Stri bune: intruparea ca om sau ca zeu. Aceste forme existeniale sunt vremelnice, fiind determinate de structura faptelor. Atunci cnd perioada de rsplat sau pedeaps s-a incheiat, fiina respectiv reintr in ciclul transmigrrii, reincarnarea ei avnd loc in funcie de valoarea faptelor. Faptele nu sunt transmisibile de la o persoan la alta i nici nu exist un loc anume unde ar putea fi expiate. 2. Suferina (dukkha) este experiena existenial a tuturor fiinelor, deoarece toate corpurile compuse sunt suferin (sabbe sankhara dukkha). Prin suferin nu se inelege doar durerea sau boala fizic sau psihic. Ea include i alte stri, cum ar fi, lipsa de armonie, de comfort, iritarea, conflictul in sens filozofic, efemerul. Cu alte cuvinte, suferina reprezint opusul a tot ceea ce este bunstare, desvrire, plintate, fericire. De aceea, cel inelept va cuta s se elibereze din ciclul reintruprilor, dominat de suferin. 3.Dei in sensul strict al cuvntului existena are drept cauz legea faptei (karma), in realitate, temelia ei este format dintr-o increngtur complex de fapte i evenimente care au loc pe toate planurile vieii. Simbolul acestei increngturi existeniale este roata care se invrte venic, roata vieii (samsara) cu cele 12 spie (nidanas), ca factori determinani ai acestui proces. Fora motrice din spatele procesului fiinial este tanha (trisna, in sanscrit) setea de via, dorina de a tri. Aceast sete de via cauzeaz svrirea de fapte care, la rndul lor, angajeaz o nou existen sau form de via; de aici necesitatea suprimrii ei. Acest lcru poate fi fcut prin practici ascetice i meditaie asupra caracterului vremelnic i inutil al vieii ca obiect al dorinei existeniale (tanha). 4.nlturarea oricror dorine fiiniale, a setei de via poate fi realizat urmnd calea nobil inoptit. Aceast cale cuprinde trei elemente care angajeaz: conduita moral (vorbire dreapt, fapt dreapt, via dreapt); disciplina minii (strdanie dreapt, starea dreapt a minii i concentrare dreapt) i inelepciunea intuitiv (concepii sau vederi drepte i intenii drepte).

a.Conduita moral are ca obiect svrirea de fapte bune, evitarea rului i purificarea minii. O fapt rea nu angajeaz doar propria suferin a svritorului, ci i a celui sau a celor impotriva crora este indreptat. b.Disciplina minii vizeaz dobndirea stpnirii de sine, a controlului asupra intelectului. Un proverb budist spune: Nu exist suficient piele cu care s se acopere pmntul pentru a-l face neted. Punei-v inclminte din piele i pmntul va deveni neted. n alt ordine de idei, este posibil distrugerea tuturor obiectelor externe care influeneaz simurile, dnd natere la pasiuni, lcomie i pofte. Prin realizarea unui control adecvat al intelectului, prin disciplinarea lui putem realiza acea stare intelectual care nu va mai permite cderea in greeal sau cutarea de plceri in ceea ce este un fapt trector i deci izvor de suferin. Atunci cnd este disciplinat cu adevrat, mintea este golit de coninut i indrumat spre o stare de perfect linite i senintate. c.nelepciunea intuitiv se refer la cunoaterea realitii in sensul c orice existen este suferin (dukka); c orice existen este vremelnic, trectoare (anicca) i c nu exist suflet personal, nemuritor (anatta). Ideea suferinei existeniale este fora motrice a invturii budiste. nc de la inceputul carieriei sale de predicator, Buddha a susinut ce realitatea este suferina, ca existena personala nu este altceva dect experiena acestei suferine cauzata, fara nici un dubiu, de tranziena vieii. Acelai mesaj il transmite ucenicilor sai inainte de a muri: supuse degradarii sunt toate lucrurile compuse. Cu alte cuvinte, existena propriu-zisa nu este altceva dect un permanent proces de schimbare, de transformare, fara o consistena ontologica care se-i dea perenitate. Prin aceasta doctrina, buditii se plaseaza intre extrema materialista, pe de o parte, i cea nihilista, pe de alta. Viaa nu este statica, ea se circumscrie unei curgeri, unei deveniri permanente. Cu fiecare clipa ce trece, devenim altceva dect ceea ce am fost. Pentru a reconcilia concepia sa antropologica cu viziunea unei lumi in permanenta fluctuaie, budismul hinayana va nega realitatea sufletului ca entitate de sine statatoare, considerndu-l an-atta non-suflet. Prin aceasta doctrina, hinayana se opune invaaturii upanishadica care afirma existena reala a sufletului individual (jivan atman), co-fiinial cu sufletul suprem (param-atman sau Brahman). n esena, doctrina anatta susine ca nu exista suflet permanent i ca omul este o fiina compozita, cuprinznd in structura sa cinci elemente constitutive sau agregate (skandhas), i anume: materia, senzaia, percepia, predispoziia i contiina. Se pune deci intrebarea, daca suntem suma unor elemente constitutive, un conglomerat, atunci ce se supune reincarnarii? Cine se va bucura de rasplata sau va suferi pedeapsa? Raspunsul la aceste intrebari este pe ct de ciudat, pe att de neelocvent. Fapta (karma) este cea care dainuie. La moarte, cele cinci agregate se dezintegreaza, singure faptele depaesc pragul morii, devenind fore motrice ale roii eternei reveniri (samsara). Ele determina noua existena intr-un ir cauzal infinit. Caci att timp ct sunt savrite, faptele sunt determinante existeniale. De aceea, inelepciunea intuitiva solicita in mod necesar cunoaterea adecvata a lanului cauzalitaii (paticcasamuppada), a irului cauzal al faptelor. Prin observarea stricta a celor trei norme: conduita morala, disciplina minii i inelepciunea intuitiva, proces ce se extinde de-a lungul a mai multe viei, insul poate

spera sa inlature orice dorina de viaa i astfel se rupe lanul robiei cauzale al faptelor i se intra in nirvana (nibbana, in pali). Nirvana inseamna stingere, asemenea stingerii unei lumnari sau a focului. n vestita sa Predica a focului, Buddha afirma ce lumea este aidoma unui foc intreinut de vlvataile placerii, urii i ale deziluziei i ca singurul loc unde acesta nu arde este nirvana. Existena nirvanei este considerata ca o necesitate logica. Caci aa cum exista starea de suferina i vremelnicie, tot aa trebuie se existe i o stare a lipsei de suferina i vremelnicie; o stare care se nu fie supusa nici infinitului, dar nici anihilarii. Exist, frailor, un nenscut, un nedevenit, un nefcut, un necompus. Dac nu, ar fi existat, frailor, aceea ce este nenscut pentru cel n devenire, pentru cel fcut i compus. ns ntruct, frailor, exist acest nenscut s-a fcut cunoscut o scpare pentru cel nscut, pentru cel n devenire i compus (Udapa, cap. VIII). Exista doua feluri de nirvana: nirvana cu substrat i nirvana fara substrat. Nirvana cu substrat este starea de detaare absoluta realizata in aceasta viaa, iar cea fara substrat incepe de la moarte. Cea de a doua nirvana, fara substrat, este numita parinirvana. Condiia nirvanica este interpretata diferit de colile budiste in contextul unor speculaii complicate din care reinem doar ca,nirvana nu se poate spune nici ca exista, nici ca nu exista. n zilele noastre, cea mai raspndita coala hinayana este Theravada sau coala batrnilor, care predomina in Asia de sud-est. b. Mahayana sau Vehicolul mare nu este numai forma cea mai populara i cea mai extinsa a budismului, dar i cea mai complexa. Acest vehicol s-a conturat, pe de o parte, in comparaie cu doctrinele hinayana i, pe de alte parte, in simbioza cu acele contexte misionare in snul carora s-a raspndit: confucianist i taoist, animist i politaist. Spre deosebire de hinayana, care susine unicitatea lui Buddha, afirmnd ca el se intrupeaza o singura data intr-un eon i ca iluminarea este rezervata celor puini alei, mahayana promoveaza credina in natura buddhica a fiecarei fiine raionale, capabila se devina Buddha i ca Buddha a trait din venicie, va trai in venicie, manifestndu-se din timp in timp oamenilor pentru a le descoperi invaatura sa, ca mijloc de eliberare din robia suferinei. ntruct natura buddhica este prezenta in fiecare om i, ca atare, toi oamenii pot ajunge la iluminarea realizata de Buddha, aceasta inseamna ca i mijloacele de realizare a iluminarii trebuie se fie la indemna tuturor. De aceea, mahayana va inlocui practicile monahale austere cu devoiunea faa de Buddha i cu credina in el, la care adauga dragostea i compasiunea faa de orice fiina. De exemplu, Sutra Lotusului, text mahayana prin excelen, susine c toi cei care au auzit invturile lui Buddha, s-au plecat in faa unui chip al acestuia sau au construit o stupa, fie chiar i din nisip, vor ajunge la iluminare i nirvana. n plus, in budismul mahayana intlnim invturi ce depesc sfera strict a teoriilor budiste clasice pstrate in hinayana. Una dintre acestea se refer la credina intrun

mntuitor personal, a unui bodhisattva (fiin iluminat) care, prin faptele sale meritorii ii ajut pe oameni s realizeze iluminarea i intrarea in nirvana. Bodhisattva este o fiin iluminat, plin de compasiune, care ii amn intrarea in nirvana pn cnd intreaga lume va fi eliberat de suferin. Dup doctrina mahayana, prin progresul spiritual realizat de un bodhisattva se acumuleaz un bagaj uria de merite ce pot fi transferate treptat unor fiine mai puin norocoase, pentru ca i ele s se bucure de rsplata lor. Virtuile principale ale unui bodhisattva sunt: inelepciunea perfect i compasiunea universal. Bodhisattva mai poate fi intruparea unor atribute eseniale ale lui Buddha: Manjusri este intruparea inelepciunii lui Buddha, iar Avalokitesvara, a compasiunii sale. Datorit acestei invturi, deosebit de popular in rndul credincioilor buditi, budismul mahayana a mai fost numit Bodhisattvayana, adic Vehicolul fiinei iluminate. Dei aceast invtur a aprut in India, dezvoltarea ei propriu-zis a avut loc in China, in contextul colii Trmului pur (Ching Tu). nvtura ei este cuprins in textele Sukhavati-Vyuha Sutra i Amita-Yurdhyana Sutra, care prezint invtura despre eliberare din suferin prin credina in Amitabha (O-mi-to-fo, in chinez; Amida, in japonez i Amita, in corean), preamresc compasiunea infinit a acestuia i prezint Paradisul vestic sukhavati (Trmul pur, in japonez: judo), unde toi credincioii vor fi rspltii dup faptele lor. Un singur act de credin in Amitabha asigur renaterea in Trmul pur. n activitatea de ajutorare a oamenilor in vederea eliberrii din suferina existenial, Amitabha este ajutat de dou mari puteri: Bodhisattva Avalokitesvara (Kuan-yin, in chinez), intrupare a milostivirii lui Amitabha, i de Mahasthama (Ta-shihchih, in chinez), care reprezint atotputernicia i inelepciunea lui Amitabha. Din China, aceast coal ajunge in Japonia, unde va fi elaborat, incepnd cu secolul al XII-lea, de Honen i discipolul su, Shinran, i va fi cunoscut sub numele de Tendai (Tien Tai, in chinez).Spre deosebire de hinayana, care propune realitatea lucrurilor in baza cauzelorfenomene care formeaza realul i care sunt compuse dintr-o serie de elemente (constitutive) cu o existena limitata, mahayana argumenteaza ca elementele constitutive sau dharmas, sunt goale, fara esena, deoarece ele depind la rndul lor de o serie de cauze. Daca inlaturam cauzele, nici ele nu mai exista. Ele nu au o natura proprie, de aceea se spune despre real ce este gol sau vid (sunya). Nirvana nu angajeaza in mod necesar anularea existenei fenomenale, deoarece toate sunt goale. nsai nirvana este fara substana i este vid, intruct Buddha a spus ca depaete orice distincie, particularitai sau descriere. Avnd ca temei teoria vacuitaii (sunyata), mahayana conchide ca lumea fenomenala este nirvana i ca nirvana este lumea fenomenala. Atunci cnd nu se va mai gndi in termeni dualiti, facndu-se separaie intre lumea empirica i nirvana, se ajunge la iluminare i la realizarea adevaratei naturi buddhice. Teoria vidului sau a golului (sunya) a fost elaborata magistral de Nagarjuna*, traitor in secolul al II-lea d.Hr., fiind preluata de coala madhiamika, care duce aceasta teorie la extreme, afirmnd ca nici golul (sunya) nu poate exista, deoarece, in acest caz, ar deveni obiect al dorinei. Vacuitatea (sunyata) nu poate fi ineleasa prin cunoaterea intelectuala obinuita; ea aparine domeniului inelepciunii transcendentala (prajna) sau al intuiiei religioasa.

Prajna se deosebete de calea obinuita a gndirii raionala i este considerata ca izvor al cunoaterii autentice. Nagarjuna susine ce sunyata reprezinta identitatea dintre da i nu, termenul de mijloc dintre afirmaie i negaie, dintre existena i non-existena. Exista o singura realitate ultima, iar aceasta poate fi exprimata doar prin ideea de sunyata, intruct ea reveleaza unitatea tuturor lucrurilor, insa nu ca adevar tiinific sau raional, ci ca adevar mistic i religios. De aceea, sunyata este expresia ultima a adevarului absolut i angajeaza nondualitatea subiectului i obiectului, a nirvanei i reincarnarii (samsara). Eu i toi ceilali Buddha declaram ca exista Nirvana, iar modul de existenda i natura nirvanei este golul (sunya) care este o stare a realitaii Nirvana este tarmul autorealizarii la care se ajunge prin nelepciunea nobila, eliberata de orice difereniere ntre eternitate i anihilare, ntre existena i non-existena. De ce nu este ea eternitate? Pentru c a nlturat discriminarea dintre individualitate i generalitate, ea nu este eternitate. De ce nu este anihilare? Pentru c toi nelepii din trecut, prezent i cei din viitor ajung s o realizeze. Prin urmare nu este anihilare. (Lankavatara Sutra cap. II, partea XXXVIII, p. 86-87). ndeobte nirvana este considerat ca stare fiinial i lca al realitii. Budismul nu descrie starea celui care a intrat in nirvana i nici ce anume reprezint nirvana. Pentru a inelege totui aceast invtur, s reinem c nirvana, aidoma spaiului, face parte din categoria realitilor necauzate. Ea nu se confund cu spaiul sau timpul empiric, acestea fiind supuse eternei deveniri i micri. Dup cum lumea empiric este o stare fiinial supus spaiului i timpului, nirvana este o stare fiinial atemporal i aspaial, in cadrul creia nu au loc naterea sau venirea la existen, dar nici anihilarea. Ea este fiinialitate venic care merge pn la a se confunda cu nefiina. Nirvana i lumea empiric sunt dou existene paralele care se condiioneaz reciproc in cadrul unei stri de simultaneitate. De aceea putem spune c nirvana este acea stare fiinial care contrabalanseaz irealitatea lumii empirice. Nirvana exist, fiindc exist lumea empiric. Una dintre cele mai interesante invturi din structura doctrinar mahayana se refer la cele trei corpuri ale lui Buddha sau trikaya. Mahayana, in contrast cu hinayana care susine c a a existat o singur persoan Buddha care a trit i a realizat nirvana, consider c Buddha a subzistat in trei dimensiuni cau corpuri, i anume: nirmanakaya corpul transformrii sau al schimbrii, sambhogakaya corpul fericirii, al delectrii i dharmakaya corpul legii. Primul corp, nirmanakaya, il reprezint pe istoricul Sakyamuni sau Gautama, cel care a trit, a realizat iluminarea i a predicat invtura budist pentru binele celor necunosctori. Al doilea corp, sambhogakaya, este manifestarea buddhic pentru beneficiul tuturor bodhisattvas, predicatorul tuturor scripturilor mahayana; cel care s-a bucurat de rezultatul eforturilor sale. n fine, dharmakaya este Buddha sau Absolutul, corpul legii reprezentnd adevrul venic, universal, neschimbtor, inelepciunea perfect (prajna). Ca fiin personal, el intruchipeaz compasiunea fa de orice fiin. De altfel, lumea fiinelor nu este altceva dect dharmakaya, intruct ea reprezint natura lor. n cadrul colii mahayana dou tendine distincte au fcut carier deosebit: budismul tibetan sau lamaismul i budismul zen.

Budismul tibetan sau lamaismul, la care am fcut deja cteva referiri de ordin istoric, reprezint una din cele mai stranii coli budiste in care ii dau mna cele mai extreme manifestri ale naturii umane. Aici se regsesc, alturi de preceptele nobile ale budismului, practicile magice i vrjitoreti in care magia neagr ocup un loc de seam. Viaa religioas este dominat de lama (stare, superior). Dei aceast denumire este folosit doar pentru stareii de mnstiri i demnitari, membrii hirotonii ai sectei gelugpa poart numele de lama. Cele mai importante personaliti din structura religioas tibetan sunt Dalai Lama i Panchen Lama. Dalai (Marele ocean) a fost titlul acordat celui de al cincilea lama care a construit complexul monahal Potala din Lhasa. El a deinut i puterea politic in Tibet pn la cucerirea lui de ctre chinezi in 1950. Panchen Lama sau Panchen Rimpoche, stareul mnstirii Tashilhumpo de lng Shigatse, construit in 1445, exercit autoritate religioas deosebit. n realitate, cei doi lama sunt conductorii a dou secte budiste, i anume: Gelugpa sau Ordinul plriilor galbene i Nyingmapa sau ordinul Plriilor roii. Dei budismul tibetan, aidoma budismului in ansamblul lui, nu a inceput prin a afirma credina in Dumnezeu sau in zei, de-a lungul timpului, in snul lui a fost conceput un panteon deosebit de bogat. Figura dominant a acestui panteon este Adibuddha sau nelepciunea primordial, a crui putere concentreaz inteligena colectiv a celorlali Buddha Dhyani (dintre acetia, cinci s-au artat deja; urmeaz s mai vin inc doi). Astfel, Buddha Dhyani Choharis s-a reincarnat deja in persoana lui Dhyani Bodhisattva Avalokitesvara, care l-a pus in umbr pe Gautama Siddharta i reprezint Spiritul universal atotprezent din templul naturii. Alturi de Avalokitesvara il intlnim pe Buddha Amitabha (Opame in tibetan, Amida in japonez), adorat cu precdere in snul budismului Trmului pur. Exist i un Buddha eshatologic, numit Maitreya (Metteya, in pali), a crui venire va avea loc peste cteva sute de mii de ani. Pe lng aceste fiine buddhice, panteonul tibetan este plin de spirit i zei ce personific fore ale naturii i chiar persoan umane zeificat. Ct despre Dalai Lama i Panchen Lama, se spune c ei sunt intrupri buddhice. Astfel, Dalai Lama este intruparea lui Avalokitesvara (Chensri, in tibetan), iar Panchen Lama a lui Amitabha (Opame, in tibetan). Specific budismului tibetan este tantrayana sau vehicolul tantric. Tantrayana s-a rspndit in Mongolia, in unele pri ale Chinei i in Japonia. Acest vehicol se distinge prin aceea c din practica lui nu lipsesc vrjitoria, idolatria, magia neagr i alb i imoralitatea voit. Se crede c tantrismul s-a conturat ca ideologie i practic in secolele al V-lea i al VI-lea. Exist dou tendine tantrice: de stnga i de dreapta. Cea mai important este tendina de stnga, numit vajrayana sau vehicolul diamantin. Vajra inseamn trznet, fulger. n budism, vajra denot o substan dur ca diamantul, limpede ca spaiul gol i de o for irezistibil ca tznetul. Vajra simbolizeaz realitatea ultim, legea i iluminarea. Vajrayana susine c printr-o combinaie de practici i titualuri magice adeptul budist poate fi readus la adevrata natur diamantin, intrnd in posesia trupului diamantin

i transformndu-se astfe intr-o fiin diamantin (vajrasattva). Textul fundamental al acestei coli este Guhyasamajatantra, iar fondatorul ei a fost Nagarjuna (600-650 d.Hr.) a nu fi confundat cu omonimul su, intemeietorul colii madhiamika, care a trit in secolul al III-lea. Tendina de dreapta, numit Mi-tsung coala Tainelor sau a Misterelor a fost intemeiat de Amoghavajra (705-774) in China. Mi-tsung combin dou practici tantrice: cercul pntecelui i cercul trznetului. Ambele practici au ca element comun cercul magic (mandala). Cele dou cercuri reprezint realitatea suprem. Despre Buddha se spune c intrupeaz universul intreg, trupul su fiind imprit in dou pri complementare: elementul abdominal, care este pasiv i mental, i elementul diamantin, activ i material. Aceast invtur s-a rspndit in Japonia prin intermediul tratatului Lotusul legii bune. Practica tantric nu poate fi dobndit din cri, ci numai sub indrumarea unui guru invtor, indrumtor, maestru i in cadrul unui curs de iniiere. Din cadrul ritualului tantric mai fac parte: mantras i mudras. Mantra este de obicei un ir de silabe sau cuvinte care pot avea sens sau nu, despre care se crede c, prin pronunare corect, genereaz fore bune sau rele. O mantra pozitiv este : Om mane padme hum O, giuvaer din lotus!, a crei rostire ar duce la eliminarea definitiv a transmigrrii.

Strns legate de mantras sau independente de ele sunt mudras, gesturi rituale ale trupului, minilor i degetelor. Exist credina c prin gesturi adecvate se poate intra in legtur cu zeitatea adorat. Mandala este ultima treapt de iniiere. Ea reprezint un cerc magic sau o cosmogram in care sunt ilustrate simbolic zeitile tantrice. n actul de iniiere, mandala este desenat pe pmnt, pentru a delimita spaiul sacru de cel profan. Ritualul de iniiere include i practici erotice yoga, simboliznd drama evoluiei cosmice. Dup adepii tantra, metodele intrebuinate de ei au eficacitate sigur i sunt mult mai accesibile deoarece nu necesit ascez indelungat ca in hinayana, sau meditaie asidu, ca in mahayana. De reinut c practicile tantrice au fost preluate din hinduismul saktic, de aceea ele sunt considerate reprobabile de ctre muli buditi. Budismul zen aparine tradiiei mahayana. Cuvntul zen (zenno, zenna, in japonez) indeamn meditaie i reprezint transpunerea in japonez a termenului chinez chan (chan-na), iar budismul chinezesc l-a preluat din pali (jhana) i sanscrit (dhyana). Dei in zilele noastre se vorbete mult despre budismul zen ca fiind specific Japoniei, el ii are rdcinile in India, de unde a fost transplantat in China de ctre Bodhidharma (516). De aici a fost adus in Japonia de ctre Eisai (1141-1215), Dogen (1200-1253) i alii. Despre zen s-a spus c este apoteoza budismului, in sensul c el susine atacul direct asupra citadelei Adevrului, fr suportul unor concepte (ca Dumnezeu, suflet, nemurire etc.), fr a se face uz de scripturi, de ritualuri sau voturi speciale. Este

adevrat, budismul zen face uz de instrumente sau metode (upaya, in sanscrit sau hoben, in japonez), pentru a-i atinge inta, ins nu le atribuie nici o valoare. De altfel, budismul zen refuz tot ceea ce aparine practicilor religioase: ritualurile, scripturile i chiar doctrinele cuprinse in textele sacre, promovnd ideea unor sensuri paradoxale intuitive. n structura sa, budismul zen cuprinde tradiia meditaiei (dhyana), doctrina despre gol (sunya) i iluminare (bodhi), la care se adaug elemente din tradiia taoist i spiritul practic chinez. Scopul practicilor zen este experiena direct a iluminrii (satori), deosebit de cunoaterea intelectual i cea logic. Satori nu trebuie ineleas ca rezultat al unei activiti meditative intense, ci ca o dobndire spontan a unui nou punct de vedere asupra realitii. n acest sens, are loc o transcendere a evoluiei cognitive obinuite, ca rezultat al condiiilor externe ce modeleaz gndirea noastr conceptual i analitic. Disciplina zen rstoarn obinuitul, incercnd s reconstruiasc vechiul pe temelii noi. De aceea meditaia asupra unor aseriuni metafizice i simbolice, care sunt produsul contiinei relative, nu are nici un rol in budismul zen.Pentru a inelege modalitatea zen de a gndi, s lum ca exemplu versurile lui Shan-hui (497-569), cunoscut indobte sub numele de Fu-tai-shih:Cu mna goal merg i, iat, sapa e n minile mele;Merg pe jos i totui clare pe spinarea unui bou;Atunci cnd trec peste un pod,Iat, apa nu curge, ci podul curge.Caracterul paradoxal al acestor versuri este evident. Pentru muli critici, acestmod de gndire pare absurd, depind sfera logicului i a realului natural, logic sau raional. Printr-o astfel de abordare, budismul zen protesteaz impotriva a ceea ce este indeobte acceptat ca ordine obinuit a lucrurilor, considernd c aceasta nu este final, deoarece aderena incpnat la interpretarea logic a lucrurilor ne impiedec s dobndim o inelegere profund, complet a adevrului. De aceea, pentru a ajunge s cuprindem profunzimile vieii, trebuie s abandonm silogismele indrgite, s evadm de sub tirania logicii i a unilateralitii frazeologiei zilnice, realiznd un mod nou de abordare a lucrurilor.Gndirea paradoxal, la care se apeleaz nu trebuie privit ca o incercare de revelare a ilogicului existenial, ci ca mijloc de transcendere a experienei imediate, care in esen este relativ i deci limitat. Practica zen este promovat de colile Soto i Rinzai, care se bucur de mare popularitate in Japonia.

Comunitatea uman n budism

Potrivit doctrinei budiste, societatea uman se imparte in dou case distincte: clugri i laici. Rolul preponderent il ocup clugrii, dei laicii sunt mai numeroi. Clugrii se grupeaz in samgha - comunitatea monahal, care se subimparte in novici i clugri sau monahi. Exist comuniti monahale i pentru clugrie, acestea fiind ins puine la numr. Denumirea clasic pentru clugr este bhikku sau bhiksh i inseamn cel ce triete din milostenie. Pentru a intra in cinul monahal, un brbat trebuie s aib vrsta de 20 de ani, s nu aib defecte fizice i s fi trecut prin perioada de noviciat. Primirea in cin se face pe baza unui ritual prescris care se regsete in textele vinaya.

Viaa monahal se desfoar potrivit unor rnduieli care trebuie respectate cu strictee. Datoria unui clugr este de a tri in srcie, in castitate i nonviolen (ahimsa). El poate poseda urmtoarele lucruri: dou robe, un vas pentru cerit hrana, un ac de cusut, mtniile, un brici pentru a-i rade capul o dat la dou sptmni, un filtru pentru ap i o cutie cu medicamente. Clugrii mai pot indeplini anumite funcii in afara mnstirilor ca profesori, tutori etc. Laicii. ndatorirea de baz a acestora este perpetuarea speei umane. Scopul vieii lor nu este nirvana, ci sperana intr-o renatere propice realizrii nirvanei. Acest lucru il pot dobndi prin svrirea de fapte bune. Ceritul hranei de ctre clugri este considerat un mijloc prin care ei ii ajut pe laici s svreasc fapte bune.

Ritualuri i ceremonii
ntlnim in budism o via ritual organizat, angajnd participarea efectiv a credinciosului budist. n primul rnd este vorba de aducerea de ofrande sub form de flori, mncare, ap, lumnri sau tmie. n al doilea rnd, urmeaz svrirea de acte rituale, cum ar fi adorarea chipului lui Buddha prin atingerea cu fruntea de trei ori sau scoaterea sandalelor la intrarea in templu i in cele din urm, rostirea unor formule de venerare sau magice. Cel mai venerat obiect este chipul lui Buddha, urmat ca importan de stupa, i anume, acele stupas sau cldiri ce adpostesc relicve ale lui Buddha. Exist i stupas care nu adpostesc relicve ale lui Buddha i care au fost construite doar cu scopul obinerii de fapte bune. Alturi de acestea buditii mai venereaz copacul Bodhi (Ficus religiosus) sub care Buddha a ajuns la iluminare. Mai sunt adorai dinii lui Buddha, care au scpat incinerrii i sunt rspndii in Asia. Cel mai important centru pentru adorarea unuia dintre dinii lui Buddha se afl la Kandy in Sri Lanka. n luna august aici are loc un ciclu ceremonial comemorativ care dureaz timp de zece zile. Ceremonii ocazionale. Aceasta categorie cuprinde ritualurile savrite in momentele cruciale sau de criza din viaa omului: natere, casatorie, moarte, boala etc. Ceremonii calendaristice. Acestea se impart in trei grupe: a.Ceremonii zilnice care angajeaza acte de devoiune in faa altarelor familiale, aducerea de ofrande i recitarea de texte sacre, mai ales a formulei tradiionale triratna (Giuvaerul intreit): Ma refugiez in Buddha! Ma refugiez in Dharma! Ma refugiez in Samgha! Sunt rememorate apoi cele cinci precepte cardinale (sila): a nu ucide, a nu fura, a nu mini, a nu savri adulter i a nu consuma bauturi alcoolice. b.Ceremoniile lunare au loc de doua ori pe luna in cadrul mnastirilor: cnd apare luna noua i cnd apare luna plina. Aceste momente se numesc uposatha. Cu aceste ocazii

calugarii ii marturisesc faptele rele pe care le-au savrit. Laicii sunt obligai sa participe la ceremoniile legate de aceste momente astrale. c.Ceremonii anuale. Cea mai importanta sarbatoare de peste an este ziua lui Buddha, care se ine in ziua cu luna plina din luna mai. Urmeaza apoi sarbatorile anotimpului ploios, care se incheie cu sarbatoarea kathina, cnd laicii daruiesc calugarilor materiale pentru robe. n China i Japonia se observa sarbatoarea Tuturor sufletelor (Ullambana), in a 15-a zi a celei de a aptea luna a calendarului lunar.

Situaia actual a budismului

Budismul este considerat ca unul din marile sisteme religioase ale lumii de astazi. Sfera sa de influena este Asia, iar adepii lui il considera a fi o religie universala. n virtutea acestei consideraii, au fost organizate misiuni budiste in Europa i in America, fara a avea un impact major. n arile budiste care garanteaza libertatea religioasa, se observa o puternica stradanie de ancorare a budismului in noile realitai ale lumii contemporane, prin angajarea in lupta pentru o societate umana mai buna i mai dreapta.