Sunteți pe pagina 1din 59

1. INTRODUCERE IN GEOPOLITICA. CE IMPORTANTA ARE ANALIZA GEOPOLITICA?

Contextul geopolitic global La nceputul secolului 21, lumea n care trim este adesea caracterizata prin accelerarea timpului, restrngerea spaiului i pluralitate politic. Schimbri politice majore au marcat sfarsitul secolului trecut. Era Rzboiul Rece s-a terminat dupa ce a dominat lumea pentru o jumtate de secol. O nou categorie de ri a aprut pe scena internaional, n plus fa de rile industrializate i n curs de dezvoltare. Aceasta cuprinde ri n rzboi sau n conflict n care statul a naufragiat, iar rezultatul a fost genocid si masacre. Uniunea Sovietic i sateliii si au "disprut" de pe harta politic a lumii, transformndu-se in asanumitele "economii de tranziie". Statele Unite preau s fie singura putere capabila s conduca lumea, poziia sa de "jandarm global", fiind amplificat de noul rol pe care ONU a decis s il joace pe arena internaional. Aliane vechi sau destramat, iar altele noi au nceput a fi de succes. Pactul de la Varovia este acum istorie, n timp ce NATO s-a extins recent, ajungnd la grania Rusiei. Integrarea european este un dialog continuu cu scopul de a oferi "Lumii Vechi", un nou rol pe scena economic i politic a lumii. Economia mondial devine tot mai globalizat i ierarhia juctorilor-cheie se schimb permanent. China, condus nc de comunism, a nceput cu succes reformele pentru o piata libera. Alte ri n curs de dezvoltare au fost capabile sa profite de globalizare prin atragerea unor fluxuri importante de investiii strine, n timp ce altele par s sufere de sindromul barcii in deriva, fiind n imposibilitatea de a stabili un curs. Multiplicarea conflictelor i consolidarea diferenelor s-au desfasurat in acelasi timp cu schimbrile nsemnate pe harta geopolitic a lumii post-1989. Aparand dupa acest moment, dup 1989, perioada actuala poart amprenta unui paradox omniprezent. Pe de o parte, fore puternice de standardizare i normalizare sunt in curs - finanele i tehnologia au inceput s devin din ce n ce mai globalizate; noi forme de dezvoltare economic i de cooperare politic aduc mai aproape statele-naiune; imaginile i informaiile circul cu viteza luminii, i discursurile democraiei liberale sunt proiectate la nivel planetar. Pe de alt parte, federatii se destrama, statele-natiuni mai slabe pot face fa cu greu presiunilor de divizare locale i regionale i, n unele cazuri, diferenele religioase sau etnice se manifest cu violen. Lumea actual furnizeaz gndirii politice, subiecte abundente care urmeaz s fie abordate : Tendine contrastante i inegaliti in crestere - dei exist dovezi puternice c n ultimele 2 sau 3 decenii, rile dezvoltate par s ncetineasc ritmul lor de cretere economic i rile n curs de dezvoltare ncearc s recupereze, acestea sunt doar tendine globale. Dac analizam cazuri particulare sau variaia relevanta a indicatorilor socio-economici, cum ar fi PIB-ul pe cap de locuitor sau indicele dezvoltrii umane, vom afla c, de fapt, diferentele din punct de vedere economic ntre rile dezvoltate, pe de o parte i rile n curs de

dezvoltare pe de alt parte au fost accentuate n ultima vreme. Cele mai evidente dispariti au avut loc n cadrul grupului de ri n curs de dezvoltare: numai o parte dintre ele au fost n msur s profite de avantajele globalizrii - Brazilia, China, Mexic, Indonezia au fost atractive pentru fluxurile de investiii internaionale; altele au experimentat un declin economic i stagnare, de exemplu, n aproximativ 70 de ri ale lumii veniturile medii sunt mai mici n prezent decat au fost n 1980. Conflicte sociale i micri de rezisten - au dou cauze principale: una cultural care se bazeaz pe presiunea tot mai mare a forelor globale i ineria local care ncearc s reziste mpotriva pierderii identitatii (din punct de vedere cultural, procesul de globalizare este considerat a fi un proces de omogenizare vom mai vorbi despre identitile naionale n 50 de ani, n 100 de ani sau vom avea de-a face cu sistemul-lume, ca o entitate cultural uniform; a doua cauza este etnica manifestata de dou tendine aparent opuse: naionalismul in crestere i noile identitati supra-naionale sunt n curs de dezvoltare pe glob. S luam Europa, ca exemplu: tensiunile naionaliste din Irlanda de Nord, n Regiunea Basca Spania, n insula Corsica Frana, n spaiul exiugoslav, pe de o parte, i procesul de extindere a Uniunea European, pe de alt parte. Schimbarile de mediu ca subiect politic - se datoreaz faptului c securitatea internaional este n mare msur dependenta de mediul sntos; motto-ul frecvent utilizat este "gndete global, acioneaz local", ceea ce nseamn c sistemul mondial este tot mai interdependent i c exist relaii de reciprocitate intre natur i societate. Pn n anii 1970, opinia general a fost c societatea uman poate plasa orice aciune asupra mediului fizic, fr a avea nici un feedback; dup crizele energetice i de mediu de la nceputul anilor 1970, societatea uman a devenit contienta de dinamica complex, i, uneori, rspunsul imprevizibil al naturii. Oamenii de stiinta incearca sa analizeze dimensiunea uman a schimbrilor globale de mediu, prin evaluarea impactului emisiilor de gaze cu efect de sera, reducerea stratului de ozon, ploile acide, pierderea biodiversitii asupra calitatii vieii umane. Noi forme de guvernare i democraie - actorii politici ncearc s creeze coaliii eficiente i noi moduri de reglare a vieii economice i sociale. Democraia are o varietate de forme care reflect eforturile pentru a satisface nevoile societii civile, precum i lupta societatii civile de a fi mai bine reprezentata de ctre guvernele respective. Mai mult, regndirea relaiilor stat-societate pe teritoriul naional, n diferite zone ale lumii este o component vital a geografiei politice. Subiectele etico-politice se refer n special la drepturile omului - acestea sunt acceptate pe plan internaional i exista instituii internaionale de monitorizare a lumii n acest sens. Respectarea sau nu a drepturilor omului poate fi o surs de tensiuni n relaiile internaionale dintre diferite state-naiune.

Relatiile dintre nativi si imigranti - poziia rilor n procesul de tranziie democratic, diferenele dintre dezvoltarea economic, conflictele etnice i sociale stau la baza fluxurilor de migraie internaionala. Noua componen a populaiei naionale poate fi uneori problematica. Imigranii din Maghreb care triesc n marginea Parisului au acuzat violent autoritile franceze de tratament inegal, n vara anului 2005. De asemenea, deplasarea popoarelor i integrarea-segregarea populaiei refugiate sunt supuse anchetei geopolitice. La nivel mondial semnificaia diferentelor de rasa si gen persista - exist diferene antropologice legate de ras (este omul alb superior oamenilor de culoare, sunt germanii oameni puri, educai si superiori fata de poporul evreu sau slav) sau au femeile egalitate de anse ca i brbaii in ceea ce priveste locurile de munc (au acestea drepturi egale, cum putem explica diferenele de venit individual, sunt femeile bine reprezentate la nivelul conducerii politice i economice) sunt ntrebri importante ale cror rspunsuri sunt relevante, de asemenea, pentru gndirea politic. Diferite cadre conceptuale sunt folosite pentru a aduce un anumit sens de nelegere acestor teme urgente care sunt deschise n mod constant la analiza, restructurare i schimbare radical. Lumea complex in care traim ofer subiecte de analiza pentru o gam larg de perspective care s se concentreze pe relaiile dintre spaiu, politic i putere. Acesta este unul dintre motivele pentru care problemele politice ar trebui s fie abordate ntr-un mod inter-disciplinar meninnd linii deschise pentru diferite abordri analitice. Acest lucru este deosebit de important, deoarece trim ntr-o lume n care conflictele n societate, precum i n cadrul i ntre propriile noastre moduri de interpretare, au tendina de a prolifera si de a deveni mai complexe.

Abordri diferite ale politicii Gama de probleme cu care ne confruntm pare s creasc, mai degrab dect s se micoreze. O list nesfrit de probleme ar fi putea fi elaborata. n mod direct sau indirect, politica influenteaza vietile noastre (Pictor, 1995). Cei mai muli dintre noi, de obicei, interactioneaza cu ceea ce am putea numi o nelegere de bun sim sau de zi cu zi cu ceea ce este politica. Din perspectiva bunului sim, politica se refera la guverne, partide politice, alegeri i politici publice, sau la rzboi, pace i afacerile externe. Toate acestea sunt extrem de importante, dei aceste ipoteze de bun sim despre politica sunt destul de limitate i se refer la politica aa-numita formala. Potrivit aceluiai autor, termenul de politica formala nseamn funcionarea sistemului constituional de guvernare i a instituiilor sale publice i procedurile definite. n consecin, politica este o sfer separat care implica direct anumite categorii (politicieni i funcionari publici) sau organizaii (instituii de stat). Restul dintre noi interacioneaza cu aceast sfer n moduri limitate i, de obicei, definite de lege. Sistemul politic ne poate da drepturi politice formale (cum ar fi dreptul la

vot, sau la proprietate) sau indatoriri politice formale (cum ar fi obligaia de a plti impozit). Alternativ, acestea afecteaz societatea n care trim, prin schimbri n politica public, de exemplu, n sferele de educaie sau de protecie a mediului. Prin contrast politica informala ar putea fi rezumat prin sintagma: "politica este peste tot" (Pictor, 1995, p. 9.). Exist o politic informala domestica (prinii ncearc s influeneze copiii, femeile fac menaj mai mult dect brbaii), de educaie (unele subiecte sau puncte de vedere sunt predate n timp ce altele nu sunt, unii copii beneficiaz mai mult de educaie dect altii), chiar de televiziune (unele persoane au mai multe sanse de a avea un cuvnt de spus la televizor dect altele, anumite grupuri sunt prezentate ntr-o lumin mai favorabil dect altele). n general vorbind, nu exist nici un aspect al vieii care nu este politic i acesta este motivul pentru care politica este ntr-adevr peste tot. Geopolitica, geografie politic, geografie Punctul de plecare al discuiei noastre va fi definitia: "geopolitica a evoluat de la geografia politic, care este o ramur a geografiei" (Fifield, Pearcy, 1944). Geografie Geografia este studiul sistematic al localizarii i locului (Braden, Shelley, 2000). Geografii adreseaza ntrebri cu privire la unde i de ce sunt localzate diverse fenomene. Dup descrierea i explicarea modelelor spaiale, acestia examineaz i compar unicitatea locurilor luand n considerare relaiile dintre locurile individuale i economia globala. Geografia moderna este similara cu alte domenii ale cunoaterii din punct de vedere al coninutului, dar distincta ca abordare. Numrul mare de subiecte analizate de geografie este la fel studiat de ctre o gam larg de discipline tiinifice (climatologie, hidrologie, stiinta solului, biologie, istorie, demografie, sociologie, economie, tiine politice, i altele). Ceea ce distinge geografia de aceste discipline este abordarea sa unica, holistic i integratoare a cunotinelor. Geografia pune mpreun cunoaterea forelor sociale, economice, politice, culturale i de mediu, care modeleaz lumea omului de activitate. Geografia are unele concepte majore atunci cnd se adreseaz diferitelor procese i fenomene. Acestea se refer de obicei la localizare, distanta, directie, distributie, difuzie, loc i regiune. n examinarea locurilor, geografii fac distincie ntre localizarea absolut i relativ. Acesta din urm este deosebit de bogata in explicaii geografice. Locul de amplasare a unui proces sau fenomen n comparaie cu altele reprezinta localizarea relativ, critic pentru nelegerea geopoliticii internaionale (Braden, Shelley, 2000). De exemplu, poziia Germaniei n centrul Europei continentale, ntre Frana i Anglia la vest i Rusia i Europa de Est la est, s-a dovedit a fi critica pentru dezvoltarea geopoliticii germane de-a lungul istoriei sale. Distana este, de asemenea, relevant, att n termeni relativi cat i absolui. Distana relativ este msurat n termeni de timp de cltorie sau de cost, mai degrab dect n mile, kilometri sau alte uniti spaiale. Cunoaterea distanei relative este esentiala ntr-o lume contemporan caracterizat prin creterea

interdependenei la nivel mondial, de telecomunicaii instantanee i timpul de cltorie redus ntre diferite tari sau regiuni. Armele nucleare au exercitat un impact extraordinar asupra reducerii distanelor i aducerea mai aproape a potentialilor dumani. Cursa inarmarilor dintre Uniunea Sovietica i Statele Unite ale Americii n timpul Erei Rzboiului Rece ar putea fi explicat, cel puin parial, uitandu-ne la poziia ambelor superputeri pe cele dou laturi ale Polului Nord. Distributia unui fenomen reflect aranjamentul acestuia n spaiu. Geografia studiaz proprietile geometrice ale distribuiilor, precum i procesele responsabile pentru crearea i modificarea acestora. Geopolitica i relaiile internaionale sunt influenate de distribuia populaiei, resurselor naturale, industriei, cheltuielilor militare, culturilor, grupurilor etnice i multe altele. Distribuiile se pot schimba n timp, i schimbrile n distribuie pot avea efecte profunde asupra relaiilor internationale. Difuzia este procesul prin care idei noi, inovatii sau tehnologii sunt transmise de la un loc la altul in spatiu si n timp. De exemplu, Revolutia Industrial difuzat de la originea sa n Anglia, n secolul al 18-lea n Europa si America de Nord n secolul al 19-lea si la majoritatea alte prti ale lumii n secolul 20. Ca o regul, distributiile se schimba ca urmare a proceselor de difuzie. Prin urmare, cunoasterea difuziei ajut ntr-un mod critic ntelegerea schimbrilor distributiilor spatiale. Aceste modificri, la rndul su afecteaz de multe ori relatiile internationale si geopolitica. Locul este o preocupare special a geografiei. Locul are propria sa istorie, cultura, geografie, a cror combinatie il face unic. Atributele n schimbare ale unui loc sunt factori explicativi ai naturii relatiilor cu alte locuri. Avnd n vedere interdependenta crescnd a lumii de astzi, geografia nu poate examina atributele unice si caracteristicile locurilor individuale, fr referire la relatiile dintre ele. De exemplu, putem ntelege cu greu pozitia Europei n timpul Erei Rzboiului Rece, fr referire la localizarea Statelor Unite si Uniunii Sovietice. Geografia se concentreaz, de asemenea, pe regiuni. O regiune poate fi definit ca un set de atribute comune, cum ar fi cultura, economia, sistemul politic, limba, religia si multe altele. Regiunea a cstigat semnificatie mai mult pentru analiza geografic a Europei, deoarece procesul de integrare are motto-ul: Europa Regiunilor. Geografia are dou mari sub-discipline: fizic si uman. Prima analizeaz localizara si distributia diferitelor componente ale mediului natural: forme de relief, clim, vegetatie, stratul de sol. Cunoasterea geografiei fizice a regiunilor sau tarilor este adesea esentiala pentru ntelegerea conflictelor internationale. De exemplu, localizarea nordica a Rusiei si lipsa de acces la porturi cu ap cald, care pot fi folosite pentru transportul maritim tot timpul anului a facut accesul la Marea Mediteran un obiectiv important al politicii externe a Rusiei timp de secole. Geografia umana se concentreaz asupra relatiilor dintre societtile umane si culturi si spatiul pe care acestea triesc. Aceasta este n mod traditional divizata ntr-un numr mare de domenii de analiza: geografie urban, geografie social, geografie istoric si asa mai departe. Avnd n vedere

amploarea subiectului geografiei umane, aceasta are o semnificatie practica importanta. Geografia politic Una dintre sub-disciplinele conventionale ale geografiei umane este geografia politic. Aceasta are toate caracteristicile unui domeniu stiintific institutionalizat: reviste speciale dedicate numite, de obicei, de geografie politic, grupuri academice n mod formal organizate - cum ar fi Grupul de studiu de Geografie Politica al Uniunii Internationale Geografice, marii reprezentanti ai trecutului, si, desigur, are cursuri universitare si manuale (Pictor, 1995). Nu exist o definitie universal acceptat a cmpului de cercetare numit geografia politic. Oricum, este de remarcat definitia dat de Yves Lacoste, un geograf francez remarcabil, care a scris c geografia politic este analiza caracteristicilor geografice ale fenomenelor politice, cum ar fi dimensiunea si forma diferite statenatiuni, localizarea oraselor-capitala, traseul frontierelor, precum si aspecte electorale si probleme teritoriale de planificare (Lacoste, 1993). Prin probleme geopolitice acelasi autor ntelege rivalittile de putere asupra teritoriilor nu numai ntre state diferite, dar, de asemenea, n cadrul aceluiasi stat sau natiune. Desi aceste rivalitti exist de la nceputul istoriei omenirii, au devenit recent subiecte majore de dezbateri la nivel national si international, datorit liberttii de exprimare mai puternic n zilele noastre. Alti autori consider c geografia politic investigheaz relatiile dintre politic si geografie la scri spatiale, de la local la international (Braden, Shelley, 2000). n opinia lor, temele obisnuite de geografie politic sunt limitele si disputele de frontier, procesele electorale si rezultatele acestora, utilizarea legii si a sistemelor juridice, precum si de gestionare a resurselor comune, cum ar fi oceanele, Antarctica si spatiul cosmic. Dictionarul de Geopolitic, editat de John O'Loughlin n 1994, d urmtoarea definitie: "geografia politic este acea parte din analiza geografica care examineaz constituirea teritorial a puterii politice - sursele de putere, schimbrile de putere, precum si utilizarea de puterea politic n ceea ce priveste localizarea teritorial si caracteristicile - si corolarul su, arhitectura relatiilor teritoriale prin aplicarea puterii politice "(pag. 200). n mod traditional accentul a fost pus pe natiuni si state, dar din ce n ce se refer la clas sociala, ras si sex, iar comunittile locale au rol activ n modelarea relatiilor teritoriale. Nu numai subiectul este discutabil, dar, de asemenea, statutul geografiei politice nu este unanim acceptat: este o disciplin stiintific, este un discurs sau este pur si simplu un mod de a gndi? Rspunsul cel mai frecvent este c geografia politic ar putea fi conceput ca una dintre cele trei alternative. n plus, preocuparea geografiei politice este, de asemenea, n schimbare. Pictor (1995) consider c geografia politic a fost preocupata la inceput n principal cu relatia dintre teritoriul fizic, puterea de stat si rivalittile globale militare si politice. Aceste preocupri continu s fie chestiuni importante pentru geografia politic contemporan. Dar altele au fost adugate ntre timp. Geografia politica analizeaza si luptele sociale si politice si miscrile sociale cu mai multa profunzime dect n trecut. De exemplu, miscrile sociale pe care geografia politica le studiaz cu precadere sunt cele asociate cu regionalismul si

nationalismul. Aceste miscri sunt cele mai relevante pentru gndirea geopolitic, deoarece acestea sunt n mod explicit legate de teritoriu. Prin contrast, desi alte miscri sociale, cum ar fi cele asociate cu munca, femeile, grupurile etnice minoritare si mediul nconjurtor, sunt toate extrem de relevante prin caracteristicile geografice, au fost neglijate pn de curnd de geografia politic, deoarece acestea nu se potrivesc att de bine cu temele sale traditionale de investigatie stiintifica. Geopolitic Termenul de "geopolitic" a fost inventat de Rudolf Kjellen, un om de stiinta suedez n 1899. Recent, termenul a intrat n limbajul comun si a fost folosit la toate nivelurile, de la cartier la nivel global. Astazi, se discuta despre geopolitica pericolelor tehnologice, a Islamului sau a dezmembrarii economiei Rzboiului Rece, si asa mai departe, toate referindu-se la geografia politica la scar international. n acest sens, geopolitica pare a fi o prescurtare pentru geografie politic. Ca si n cazul geografiei politice, geopolitica poate fi definit n diferite moduri. Kjellen a definit-o ca: "teoria statului ca un organism geografic sau fenomen n spatiu" (Kjellen, 1917, citat de O'Loughlin, 1994). Geopolitica este o zon cu traditie de cercetare geografica care consider spatiul important pentru ntelegerea relatiilor internationale (Johnston et al., 1994). Avnd n vedere c sa nscut n secolul al 19-lea, geopolitica a ncercat s analizeze la nivel mondial, tendintele sociale, economice, politice, militare si s ofere unele principii-cheie pentru geopolitica modern. Scopul este acela de a permite oamenilor s vad realitatea politico-economic a lumii prin analiza geopolitica (Blin et al., 2000). Legtur ntre geografie si politic este evident: geopolitica este studiul reprezentrilor geografice si practicile care stau la baza politicii mondiale (Agnew, 1991). Potrivit lui Braden si Shelley (2000), geopolitica este un subset de geografie politic, care se ocup n mod direct cu relatiile internationale, a conflictelor internationale si politica extern. n termeni abstracti, geopolitica indic n mod traditional legturile si relatiile cauzale ntre puterea politica si spatiul geografic. In termeni concreti este adesea vzut ca un mod de analiza a mecanismelor de putere strategice bazate pe importanta relativ a puterilor terestre si puterilor maritime, n istoria lumii. Traditia geopolitic a avut unele probleme consistente, cum ar fi corelarea geopolitica a puterii cu politica mondial, identificarea zonelor internationale strategice, precum si relatiile dintre capacittile navale si terestre (Osterud, 1988, p.. 191). Concis, Chauprade si Thual (2003) consider c geopolitica este studiul realittilor geopolitice. Mai precis, "geopolitica este un domeniu interdisciplinar stiintific, plasat la interfata dintre geografie, istorie, stiinte politice si sociale, care analizeaz relatia dintre evenimentele politice si spatiul geografic, precum si distributia puterii n ntreaga lume" (Negut, 2005, p. 7). In mod uzual, exist trei moduri de a privi geopolitica: Pentru multi, geopolitica este pur si simplu dimensiunea geografic a politicii externe. Din acest punct de vedere, geopolitica are dou niveluri: primul este studiul fundamental al locurilor, oamenilor, distributiilor de

resurse si asa mai departe, care ofer datele pentru alegerile de politic extern, iar acesta din urm pentru formarea consecvent a politicilor bazate pe criterii spatiale concepute pentru a atinge anumite obiective. O a doua definitie comun a geopoliticii este de geografie politic aplicata. Acest lucru nseamn c fiecare stat are propriile sale aspiratii nationale specifice definite n mod corespunztor cu pozitia sa, contextul istoric, si puterea. Deci, geopolitica american difer fundamental de geopolitica franceza din moment ce fiecare porneste de la un alt punct din cauza aspiratiilor nationale diferite. Un al treilea mod de definire a geopoliticii este interpretarea jocurilor marilor puteri. Este numita si geopolitic critic si ncearc s abordeze subiectul pri prisma teoriei sociale, ncercnd s nteleag cauzele, consecintele, metodele legate de practicile geopolitice. Geopolitica este in mare parte o examinare atent a limbajului si a discursului, prin analiza discursurilor, documentelor, tratatelor si memoriilor, fiind posibil s se interpreteze obiectivele si sa se ofere alternative.

Geopolitica este considerata a fi un concept al secolului 20 pentru ca nu a intrat n folosirea pe scar larg pn n 1930, cnd a fost extins si transformat de ctre analistii politici germani. Aceasta este profund asociata cu politica partidului nazist deoarece a fost folosita pentru a justifica expansiunea teritorial din Germania. Geopolitica a luat forma geografiei umane aaptate la politica totalitara moderna, fiind derivata din teorii vechi de mediu. Diferite formulri ale teoriilor politice de mediu pot fi gsite din epoca antica si medievals si sunt legate de numele de Aristotel, Lucretiu, Strabon si mult mai trziu Bodin. Acestea stau la baza teoriei determinismului geografic, dezvoltat de scoala geopolitic german, menit s explice natura, functiile si activittile politice ale statului pe baze geografice, cum ar fi spatiul, teritoriul, sau influenta mediului fizic asupra oamenilor. Ulterior, n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, termenul a fost redescoperit de ctre oamenii de stiint americani de politic extern care au considerat geopolitica a fi esentiala n cazul n care Statele Unite urmau s devin si sa actioneze ca o putere mondial. n timpul Erei Rzboiului Rece, geopolitica a fost dezvoltata n moduri diferite si la intensitti diferite de statelenatiuni si alti actori politici n functie de pozitia, interesele si obiectivele lor. Dup 1990, a fost reactivata ntr-un numr mare de tri, ca o form de gndire spatial si o introspectie n natura relatiilor internationale. La aceasta renastere impresionanta, au contribuit diferite evenimente ale secolului al 20-lea: dup perioada de 50 ani a Rzboiului Rece, omenirea a intrat in perioada de "pace rece", marcat de incertitudine, lumea bi-polara s-a transformat pentru o vreme n hegemonia Statelor Unite; sferele de influent nc mai exist si sunt reinventate, n ciuda cderii Cortinei de Fier; multe conflicte au aprut n ultima vreme si s-au diversificat (Negut, 2005). Factori vechi si noi ai geopoliticii n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, sapte puteri mondiale au condus cea mai mare parte a lumii: Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietic, Marea

Britanie, Franta, Italia, Germania si Japonia. Contextul geopolitic al rzboiului mondial a inspirat mai multi autori (Russel P. Fifield, Geopolitica n practic si principiu; si Nicholas Spykman, Geografia Pacii, ambele publicate n 1944) pentru a evalua puterea relativ a statelor. Din punct de vedere geopolitic, marile puteri ale lumii ar trebui s fie examinate n ceea ce priveste cele sase componente distincte: localizare, mrime si form, clima, populatia si forta de munc, resursele naturale si industria, si organizatiile sociale si politice. Analiza ia ca exemplu cazul Germaniei. Localizarea este primul element n determinarea unei puteri mondiale. Aceasta este exprimat n termeni relativi (vecini, granite, accesibilitate) si comparativi (putere politic, puterea economic). Dimensiunea si forma unei tari sunt, de asemenea, esentiale n evaluarea puterii sale. Geografia este o caracteristic permanent topografica si ar trebui s fie strns legata de actiunile politice ale trii. Topografia nu poate fi schimbata, dar poate fi folosita ca un avantaj national. Suprafata, formele de relief majore, granitele permisive, obstacolele fizice, toate sunt importante pentru securitatea national. Clima influenteaz potentialul agricol si productivitatea unei tri, fiind o conditie critic, n timp de rzboi sau pentru o populatie n expansiune. Accesul la porturile cu apa calda sa dovedit, de asemenea, s fie vital pentru putere. Rzboaie frecvente n istoria recent a omenirii au necesitat o populatie mare pentru a furniza armata cu soldati si o fort de munc suficienta pentru a sprijini activittile economice legate de rzboi. Astfel, populatia si forta de munc sunt necesare pentru a sustine o putere mondial. Resursele naturale si industria reprezint o alt component vital ca surse de aprovizionare pentru o tar care caut s se extind si s creasc. Organizatiile sociale si politice contribuie, de obicei, la cresterea capacitatii unei tri de a se apra. Evolutia lumii n a doua jumtate a secolului 20 a dat nastere la noi concepte geopolitice. Potrivit lui Alvin Toffler si lucrarea sa "Powershift" (1991), geopolitica trebuie s ia n considerare miscrile de putere fcute de cunostinte, tehnologie si bani. Cunoasterea este o form de bogatie, practic inepuizabila. Cei care detin accesul la tehnologiile militare si civile pot schimba pozitia lor n relatiile de putere existente. Cei mai importanti "poli ai lumii", atrag specialisti cu nalt calificare si migratia creierelor a atins un nivel alarmant n trile n curs de dezvoltare conducand la cresterea disparitatilor. Toffler introduce conceptul de acces la informatii, care este, n secolul 21, arma principal a fiecrui de stat ntrun sistem de relatii bazate pe putere. Problema care se pune este cine preia controlul asupra noilor sisteme informationale iar monopolul asupra cunoasterii ar putea fi un pericol real. Lumea experimentaza un rzboi al informatiilor si puterea va trece la cei care au cele mai bune informatii despre limitele informatiei. Marile companii dezvolta departamente speciale pentru a lupta mpotriva criminalittii informationale. Toffler introduce in formula puterii globale alt factor determinant: timpul. Efectul de accelerare a timpului genereaz mecanisme noi n economie, precum si noi relatii economie-bani. Banii nseamn putere sii au implicatii profunde asupra ntreprinderilor, economiilor si relatiilor globale dintre state. ntr-o lume n care modul de a face bani s-a schimbat de la sistemul de productie la cel de valori simbolice, comercializate la nivel global,

relatiile financiare influenteaza geopolitica. Bncile uriase influenteaz rata de schimb pentru alte valute nationale si pot conduce sistemele lor economice pe pragul colapsului financiar. Fondurile mari de investitii, retragerea masiv de capital, lipsa de lichiditati ar putea genera falimente, cresterea somajului si a instabilittii politice. Este abordarea geopolitica inca actuala? Dizolvarea lumii bipolare si sfrsitul Erei Rzboiului Rece n anii 1990 au adus cu sine un context geopolitic radical nou. Pentru unii lumea trece printr-o tranzitie ntre vechea ordine si una noua. Pentru altii, este o tranzitie ntre societatea industrial si capitalismul informational, mpreun cu aparitia de noi valori, norme, comportamente, relatii. Unii consider c lumea a ajuns la sfrsitul istoriei ca urmare a victoriei ordinii lumii neo-liberale. Altii, dimpotriv, spun c acest lucru este imposibil ntr-o lume de-centrata, poliglota, de anarhie emergenta si indiferent omniprezent. Mediul complex si n schimbare rapid a fcut loc pentru interpretri diferite ale semnificatiei geopoliticii. Unii autori sustin c "cronopolitica" este acum mult mai importanta dect geopolitica pentru afacerile internationale contemorane. Pierderea de spatiu material, de importanta a teritoriului a lasat guvernelor doar o singur valoare strategic: timpul. Informatiile, inovatia, tehnologia, toate sunt legate de cursa timpului si concluzia este c "spatiul nu mai apartine geografiei - ci apartine electronicii ... Exist o miscare de la geo la cronopolitica: distributia teritoriului devine distributia timpului "(Virilio, 1998). Altii (Luttwak, 1998) au avertizat c terminarea Rzboiului Rece a redus importanta puterii militare n afacerile internationale. Avnd n vedere un consens presupus n cadrul comunittii vestice in politica externa de la nceputul anilor 1990, a fost anuntata o tranzitie de la geopolitica la geo-economie. Modalitatile de comert sunt mai importante decat cele militare, capitalul disponibil devine mai important dect puterea armelor, inovatia civil dect cea de penetrare a progresului tehnic militar, puterea de piat mai importanta dect baze militare. O nou schimbare este n curs de desfasurare: noua lume va fi dominata de capitalism fr margini, care marcheaz "sfrsitul statului-natiune". Astfel, epoca geoeconomic nu va fi una de interdependent global armonioas, ci mai degrab o rivalitate intre state n cazul n care continu "logica conflictului" va fi exprimat n "gramatica comertului". Pe de alt parte, crizele de mediu si ecologice amenint s modifice radical natura politicii internationale. Pentru multi ecologisti tranzitia real care urmeaz s fie realizata este de la geopolitica la eco-politica. Gore (2000) a subliniat ca explozia demografica, pierderea de teren forestier, sol vegetal, ozon stratosferic si biodiversitate reprezint provocri fr precedent pentru civilizatia umana. Pentru a face fat deteriorrii mediului la nivel global, umanitatea nu are nevoie de o Initiativa de Aprare Strategic, ci o initiativ strategic de mediu. Combinand toate aceste elemente, unii analisti (Falk, 1995) sustin c lumea se misc rapid de la geopolitica "spre o realitate mai integrata economic, cultural si politic", un set de circumstante identificate ca geo-guvernare. Capacitatea statului teritorial suveran ca un actor pentru a gestiona istoria omenirii a diminuat

n mod semnificativ; n multe cazuri, statul este fragmentat marcand un declin n capacitatea guvernamentala, la nivelul statului-natiune. Dilema politicii globale nu mai este geopolitica, dar geo-guvernarea n curs de desfsurare incearca de multe ori ineficient s stabileasc structuri functionale de guvernant la scar global. Potrivit acestor argumente, geopolitica apartine trecutului, unei ere anterioare tehnologic si teritoriala dominat de Rzboiul Rece si suveranitatea de stat. n realitate, toate aceste argumente sunt simpliste si limitate n ntelegerea si explicarea politicii mondiale. Acestea esueaza s prind ntregul nteles al geopoliticii, incercand sa schimbe elementele sintetizate n ordini istorice diferite de cunostintele geografice si putere. n mod evident, problematica geopoliticii geografie/putere/cunoastere a productiei de spatiu la nivel mondial - cere atentia noastr mai mult dect oricnd. CONCEPTE CHEIE Geografia este studiul sistematic al localizarii si locului. Geografii profesionisti adreseaza ntrebri cu privire la unde si de ce se afl diverse fenomene si modul in care sunt distribuite. n plus, acestia examineaz si compar caracteristicile unice ale locurilor n timp ce iau n considerare relatiile dintre locurile individuale si economia global. Geografia politic este analiza caracteristicilor geografice ale fenomenelor politice, cum ar fi dimensiunea si forma diferitelor state-natiuni, localizarea capitalelor, trasarea frontierelor, precum si aspecte electorale si probleme teritoriale de planificare. Geopolitica este un subset al geografiei politice, care se ocup n mod direct cu relatiile internationale, conflictele internationale si politica extern. Evolutia lumii n a doua jumtate a secolului 20 a dat nastere la noi concepte geopolitice. Puterea statelor este evaluata n functie de localizare, dimensiune, populatie si forta de munc, resursele naturale si industrie, organizatii sociale si politice. Acum, puterea nseamn cunoastere, tehnologie si bani. Demontarea lumii bipolare si sfrsitul Erei Rzboiului Rece n anii 1990 a adus cu sine un context geopolitic radical nou. 2. PRINCIPALELE SCOLI DE GNDIRE GEOPOLITIC (CONCEPTE, TEORII SI REPREZENTANTI) Contextul istoric De-a lungul istoriei, autori din toat lumea au identificat si descris relatiile dintre putere, teritoriu, conflict si localizare. Concepte relevante pentru gndirea

geopolitic pot fi gsite n scrierile lui Aristotel, Confucius, Machiavelli si multi alti autori din epoca antica si medievala. Dar studiul formal al geopoliticii a nceput n secolul al 19-lea, odata cu sfrsitul epocii de explorare. Pn n 1900, sarcina de cartografiere si de a explora planeta si resursele sale au fost n mare parte finalizate. Toate prtile locuibile sau cu valoare comercial ale lumii au fost mprtite n colonii oficiale controlate n mod direct de ctre puterile europene, ca n Africa, sau n sfere de influent mai putin formale, care au fost, totusi, obiectul controlului economic si politic europen ca in Asia de Est ( Braden, Shelley, 2000). Din cauza faptului ca epoca descoperirilor geografice trecuse deja n istorie, puterile europene nu mai puteau extinde bazele lor de resurse, prin ncorporarea de colonii suplimentare n afara Europei. Din ce n ce mai mult, arena de conflict s-a mutat din afara Europei in interiorul continentului. Nu este o coincident faptul c sfrsitul secolului al 19-lea, un moment n care resursele planetei au fost explorate si incorporarea ntregii lumi n economia mondial dominat de europeni a fost finalizata, a fost perioada n care gndirea formal geopolitic a aprut n Europa ( idem). Economia mondial modern este caracterizat de capitalism, interdependenta economic global si fragmentare politic. Economia mondial asa cum o ntelegem astzi a nceput s apar n Europa de Vest, la momentul Renasterii. Pe msur ce economia lumii dezvoltate se consolia, a nceput s apar conceptul de stat-natiune. Statele-natiune au fost delimitate teritorial, si au legat culturi si grupuri etnice la unittile politice specifice. Pn la sfrsitul Evului Mediu, multe din statele-natiune europene majore din prezent, incluzand Anglia, Franta, Spania, Portugalia, Trile de Jos si trile scandinave, au inceput deja sa existe. n acelasi timp, faptul c statele-natiune moderne au nceput s apar, economiile lor au devenit din ce n ce mai interdependente. Din acel moment, economia mondial modern s-a extins pentru a cuprinde ntreaga lume civilizata. La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, scoli distincte de gndire au aprut n mai multe tri. n mare msur, opiniile geopolitice au fost n strns legtur cu obiectivele de politic extern ale fiecrei tri. Comun pentru aceste abordri, cu toate acestea, a fost generalizarea sistematic mpreun cu un accent special pe rolul fiecrei tri n cadrul ordinii politice mondiale in schimbare. Geopolitica britanica Marea Britanie a devenit puterea dominant n cadrul economiei mondiale n secolul 18 si a mentinut aceast dominatie n cursul secolului al 19-lea. Puterea sa a depins n principal, pe controlul mrilor. Localizarea Marii Britanii pe o insul detasata de partea continental a Europei a fost un stimul pentru activittile maritime, de aceea marina britanic a fost mult mai puternic dect a omologii si continentali. Puterea maritima britanica a fost vazuta ca un mecanism de contracarare a populatiei mai mari si resursele continentale din Europa Central, n special n Germania si Rusia (Braden, Shelley, 2000). Preocuparea britanica fata de dominatia continentala a ordinii mondiale a fost rezumat de teoria bine cunoscuta a lui Sir Halford Mackinder (1861-1947), liderul gandirii geopolitice n Marea Britanie n timpul secolului al 20-lea. El a promovat ideile imperialiste,

analiznd n principal modalittile de a mentine integritatea Imperiului Britanic si a amenintrilor la adresa pozitiei de hegemon n lume (O'Loughlin, 1994). n prezentarea sa la Royal Geographical Society in 1904, Mackinder descrie o noua perspectiv geografic/geopolitic, care a fost fcuta posibila la sfrsitul erei geografice de explorare si descoperire. n noua epoca post-Columb a spatiului "nchis", a fost activata o viziune global. Aceasta a fost posibila pentru prima dat pentru a ncerca, cu un anumit grad de complexitate, o corelatie ntre generalizrile geografice si istorice la macro-scar. Pentru prima dat, s-a putut percepe o mare parte din realitatea de functii si evenimente pe scena lumii ntregi si se putea cuta o formul pentru a exprima o anumit legtura de cauzalitate geografic n istoria universal. Aceast formul a ajutat punerea n perspectiv a unora dintre fortele concurente din politica internationala actuala. n prelegerea sa, Mackinder a relevat ceea ce el a numit locurile naturale ale puterii", afisate in interiorul unui fascicul de lumina proiectat pe o harta in proiectie cartografica Mercator si care cuprinde "zona pivot", "periferiile" si "lumea insulara". Ceea ce Mackinder produs n spectacolul lui de lumina a fost o ntelegere a politicii internationale ca un spectacol spatial, ca o drama teatrala ("scena ntregii lumi"), care urmeaz s fie explicat prin separarea regiunilor geografice si legile dincolo de lumea afacerilor internationale. Mackinder a rezumat punctul su de vedere asupra geopoliticii, n lucrarea sa despre "Pivotul geografic al Istoriei", dup cum urmeaz: Cine conduce Europa de Est conduce Heartland; Cine conduce Heartland comand Lumea insulelor; Cine conduce lumea insulelor comand lumea. Prin Heartland, Mackinder a nteles miezul continentului eurasiatic, inclusiv zona fostei Uniuni Sovietice. n jurul Heartland-ului se afla Rimland, adica Europa peninsular, Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Asia de Sud si China - care leaga Heartland-ul de Oceanul Mondial. Dincolo de Lumea Insulelor - adica Japonia si Marea Britanie, precum si cele trei insule de dimensiuni continentale - Australia, America de Nord si America de Sud. nconjurate de mri si dependente de ele, statele insulare au un potential urias ca puteri maritime. Controlul Heartland, n opinia lui Mackinder, insemna controlul implicit al Lumii insulare, adic o suprafata mare din Europa, Asia si Africa. Heartland a fost considerat a fi pivotul istoriei, din cauza localizarii sale centrale, dimensiunii, morfologiei si abundentei de resurse. O vast regiune plana bogata in resurse ale crei ape curgtoare se varsa in arctica inaccesibila sau mrile interioare, Heartland este ca o fortareata pentru orice putere terestra o controleaz. Bine echipata cu mijloace moderne de industrie si de comunicare, puterea terestra care controleaza Heartland-ul ar putea exploata liniile de forta ale regiunii pentru a dobndi controlul asupra portiuni ale Rimland-ului si ar avea in acest mod acces la mare construind o flota suficient de puternica pentru a depsi forta puterilor maritime. n opinia sa, puterea isi avea originea n Heartland si a fost exprimat n tendintele expansioniste recurente ale conductorilor Heartland-ului. Localizarea relativ a permis expansiunea n toate directiile, n timp ce Heartland n sine a fost protejata de atacurile pe mare. n plus, dup cum eforturile esuate ale lui

Napoleon n 1812 au ilustrat, chiar atacul terestru a fost extrem de dificil pentru a distruge forta Heartland-ului. Cum ar putea Marea Britanie echilibra amenintarea potential de pozitie dominant continental, n lumea insulelor? Mackinder a privit istoria lumii prin prisma conflictului recurent ntre puterile terestre si maritime. Prin accesul la mare, puterile terestre au initiat, de obicei, lupta pentru putere: Grecia peninsular versus Creta insulara, Roma peninsulara versus Marea Britanie insulara, Europa peninsular (sub Napoleon siau Germania) fat de Marea Britanie insulara. n epoca descoperirilor geografice, progresele tehnologice n transportul si activittile navale, mpreun cu accentul european privind extinderea colonialismului si a dominatiei peste mari au transformat echilibrul de putere n favoarea puterilor maritime. Dar, pn la sfrsitul secolului 19 epoca descoperirilor geografice s-a incheiat. Dezvoltarea cailor ferate, motorul cu ardere intern, precum si alte tehnologii de transport terestru si comunicatii au fost vzute de Mackinder ca factori de schimbare a echilibrului de putere fat de puterile terestre. Inima lumii, protejata de atacul maritim si cu acces la zonele foarte populate si bogate in resurse din China, India si Orientul Mijlociu, precum si Europa de Vest, a fost centrul puterii terestre. Din punct de vedere geografic si istoric, Imperiul Rus a fost cel mai bine situat pentru a controla Heartland. n ciuda acestui avantaj valoros, Rusia Tarista a fost mai slaba dect Germania, la sfarsitul secolului al 19-lea. Din aceste motive, Mackinder a sustinut c a fost necesar ca Marea Britanie s domine oceanele lumii, ca un meanism de control al posibilei expansiuni germane. Prin urmare, Mackinder a sustinut c Marea Britanie ar trebui s controleze Rimland, sau acele zone ale lumii, aflate langa oceanele lumii. Victoria Aliatilor n Primul Rzboi Mondial, n care puterile maritime reprezentate de Marea Britanie si Statele Unite ale Americii au nvins puterea terestr a Germaniei si aliatilor ei, prea s dovedeasc faptul c previziunile lui Mackinder au fost corecte. ntr-un fel vizionar, Mackinder a sustinut c Germania, n pofida nfrngerii sale n Primul Rzboi Mondial, ar putea creste din nou, ntr-o putere mondial printr-un control al resurselor continentale ale Heartland-ului. In consecint, Mackinder a subliniat importanta prevenirii unei aliante politice sau militare ntre Germania si Rusia. De-a lungul secolului al 19-lea si prima jumtate a secolului 20, Marea Britanie a fcut eforturi pentru a preveni o aliant ntre Rusia si Germania. Analiznd Primul Rzboi Mondial, Mackinder a considerat c Germania a gresit n concentrarea eforturilor sale spre vest, mai degrab dect pentru a cuceri Europa de Est si pentru a obtine dominatia asupra Heartland-ului. Dac ar fi fcut acest lucru, Mackinder a observat la scurt timp dup ncheierea rzboiului: "popoarele insulare, britanic si american nu ar fi realizat pericolul strategic decat prea trziu" (citat de Sempa, 1998). Cnd acordul de pace nu a reusit s securizeze Europa de Est, Mackinder a avertizat c puterile insulare s-ar confrunta n curnd cu o ncercare rennoit de a domina Heartland din partea Germaniei. Aceasta a venit n 1939, cnd Germania a atacat o parte a Europei de Est si doi ani mai trziu a invadat Uniunea Sovietic. Chiar nainte de sfrsitul celui de al doilea rzboi mondial, Mackinder a sugerat o aliant (recunoscnd declinul puterii britanice)

ntre Marea Britanie, Statele Unite, Franta si Uniunea Sovietic, cu scopul de a preveni orice ncercare viitoare a popoarelor de limba german pentru a controla Heartland. Victoria Aliatilor n al doilea rzboi mondial a dat controlul Uniunii Sovietice asupra Heartland si Europei de Est, o pozitie de fort n curnd consolidat de o aliant cu China. Anticipnd o alta lupta la nivel mondial, Mackinder a introdus un nou concept geopolitic: Oceanul de Mijloc, definit ca bazinul Atlanticului de Nord si a celor patru mri vecine - Marea Mediteran, Marea Baltic, regiunea arctic si Caraibe. Numai n cazul n care natiunile din jurul bazinului atlantic - Canada, Statele Unite, Franta, Marea Britanie s-ar uni ar putea rezista provocrii provine din Heartland sovietic. Plasarea unui cap de pod n Franta si a unui aerodrom n Marea Britanie si utilizarea fortei de munc instruit, agricultura si industria, din estul Statelor Unite si Canada, ar fi asigurat rezistenta in cazul unui razboi terestru si maritim. Unul dintre motivele pentru care NATO a fost creat a fost de a asigura aceast unitate. Privind spre viitor post-Rzboi Rece, analistii au avertizat c Rusia controleaz nc mare parte din Heartland. Deci, extinderea recent a NATO n Europa de Est este, probabil, un rspuns la acest lucru. Cu toate acestea, "inima" a continuat s joace un rol central n multe analize strategice, desi teoria lui Mackinder a fost criticat pe baza determinismului geografic si a fost considerata ca depasita din cauza dezvoltarii armelor nucleare cu raz lung de actiune, care au facut ntinderile interioare ale Heartland la fel de vulnerabile ca si alte prti ale globului (O'Loughlin, 1994). Geopolitica franceza Traditia gndirii geopolitice n Franta este destul de diferit de cea a Marii Britanii. Pentru a ntelege geopolitica francez ar trebui s facem trimitere la pozitia francez n cadrul schemei lui Mackinder de conflicte recurente ntre puterile maritime si terestre. Germania si Rusia au reprezentat principalele puteri terestre ale lumii, n timp ce Marea Britanie si Statele Unite au fost puterile maritime predominante ale lumii. Astfel, Franta a fost situata ntre centrele de putere terestre si maritime. Deci, Franta este singura putere european care poate fi considerat ca fcnd parte att din Heartland cat si din Rimland (Braden, Shelley, 2000). n ciuda victoriei Aliatilor n Primul Rzboi Mondial, Franta, a fost preocupata de posibila extindere a Germaniei n Europa. Fiind de partea cstigtorilor, Franta a sprijinit dispozitiile Tratatului de la Versailles care a obligat pe germani s cedeze aliatilor coloniile si teritoriul european. Ramanand nelinistita n spatele Liniei Maginot (sistem de fortificatii de-a lungul frontierei germane din Elvetia spre Luxemburg construit 1929-1936, sub conducerea ministrului de rzboi Andr Maginot), Franta a fost invadata de armata germana n 1940 care a trecut peste granita cu Belgia. Opozitia dintre cele dou tri a fost reflectata de scoala francez de geopolitic, n principal interesata sa stabileasca contrastele ntre Vest si Est. Potrivit acesteia, traditia occidental reprezentata de Franta, Marea Britanie si Statele Unite, a fost bazata pe cooperare si flexibilitate. Estul simbolizat de Germania a fost marcat de dictatura si rigiditate. Desi in privinta marimii imperiului colonial, Franta a depasit Germania, a privit cu suspiciune

tendintele germane de expansiune teritorial. Ca urmare, Franta a sprijinit puternic Liga Natiunilor si a pledat pentru cooperare international extins la solutionarea litigiilor. Primul studiu francez geopolitic este considerat a fi "La France de l'Est", publicat n 1917 de Paul Vidal de la Blache (1845-1918). El a examinat problema anexarii Alsaciei si Lorenei de ctre Germania n 1871, plednd insistent pentru returnarea provinciilor la Franta. Respingnd argumentele de nationalitate german, bazate pe ras si limb, el a invocat ideea de "la Gographie active", bazata pe importanta dezvoltrii istorice n formarea caracterului, att la nivel national cat si regional. El a acceptat doar partial determinismul lui Ratzel si a promovat n loc ideea de stat ca o unitate spatial, n care semnificatia politic si psihologic a frontierelor joac rolul cel mai important. n perioada interbelic, gnditorii francezi geopolitici (Jacques Ancel si Albert Dmangeon sunt dou dintre cei mai remarcabili reprezentanti) au criticat doctrina german, avnd n vedere ca stiinta geopolitica a devenit "o stiint propagandista germana" cu scopul de a rationaliza "o expansiune infinita ". Ei au contracarat conceptul de l'espace vital (traducerea in francez a conceptului lebensraum al lui Ratzel) cu conceptele de Entanta (acord amical a dou sau mai multe tri pe probleme de interes comun, cum ar fi la "petite Entante", semnat de Iugoslavia, Cehoslovacia si Romnia dup Primul Rzboi Mondial, n principal ndreptat mpotriva Ungariei, care dup ce a pierdut dou treimi din teritoriul su dinainte de rzboi, la Tratatul de la Trianon din 1920 a fost agresiv revizionist, n ceea ce priveste toate cele trei tari semnatare ale acordului) si communaut europenne. Acest termen a fost initiat de Albert Dmangeon (1872-1940), n anii 1920, n lucrarea sa "Le declin de L'Europe", n care a sustinut c statele europene ar trebui s pun capt confruntarii si s lucreze mpreun n interes comun. Cauzele declinului european au fost ascensiunea Statelor Unite ntr-o pozitie hegemonic si cea a Japoniei ca dominant regional n Orientul ndeprtat. El a avansat termeni suplimentari, cum ar fi: "L'UNION europenne" si "Les tats-Unis de l" Europe ", care au fost adoptati si n curnd au devenit celebri n ntreaga Europ. n anii 1930, geopolitica franceza a plasat atentia asupra problemelor presante ale Europei si mai putin a fost preocupata de subiectele militare si strategice ca in cazul Germaniei. Studiul geopoliticii n Franta a ajuns la un final abrupt, odata cu invadarea sa de catre Germania n 1940. Timp de multi ani de la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial, subiectul a fost evitat, n special din cauza asocierii cu politica nazista. De abia n timpul anilor 1970, conceptul a fost revizuit de ctre Yves Lacoste, care a sustinut rolul de lider al geografilor n dezvoltarea unei mai bune ntelegeri a realittii geopolitice a lumii. Revista Hrodote (nfiintat n 1976) al crui editor este Yves Lacoste, consider c obiectivul principal n domeniul geopoliticii este examinarea critic a problemelor globale dintr-o perspectiv geografic, cu scopul de a ajunge la o ntelegere, care poate duce la actiune. O alt contributie a geopoliticii franceze se afl n nlocuirea geopoliticii cu "politica geografica a puterii", studiul naturii si distributiei puterii, n sens mai larg si relatia sa cu puterea politic n mod specific (Claude Raffestin, 1980).

Geopolitica germana Att geopolitica britanic si cea francez au evoluat, n conformitate cu pozitiile acestor tri n ordinea mondial de la sfrsitul secolului 19 si inceputul secolului 20. n mod similar, geopolitica germana poate fi cel mai bine nteleas cu referire la istoria si geografia Germaniei (Braden, Shelley, 2000). n comparatie cu alte tri din Europa de Vest, Germania a fost dezavantajata de mai multe aspecte. n primul rnd, Germania a rmas n urm n ceea ce priveste constructia politic. Franta si Marea Britanie, mpreun cu alte natiuni din Europa de Vest, au realizat unitatea politic si au aprut ca state-natiuni in timpul Renasterii. n schimb, popoarele vorbitoare de limb german din Europa central au fost caracterizate printr-o fragmentare politic profund pn la mijlocul secolului 19. Doar sub dominatia lui Bismarck al Prusiei n mijlocul secolului al 19-lea, Germania a reusit s obtin unificarea politic. Acest lucru a declansat o crestere economic si social sustinuta: in 1900, Germania a fost a treia tara industriala n lume, n urma Marii Britanii si Statelor Unite ale Americii. Un alt punct slab a fost legat de pozitia relativ geografic a Germaniei. Situat n centrul Cmpiei europene, nordul Germaniei a fost ntotdeauna la rscruce de drumuri, vulnerabil la atacuri. Germania nu avea insularitatea naturala a Insulelor Britanice, si a fost n mod traditional confruntata cu vecinii ostili de pe ambele prti - Franta la vest, si puterile din Europa de Est, mpreun cu Rusia la est. n timpul secolului al 19lea, politica extern german a subliniat expansiunea rapid teritorial, n scopul de a contracara posibilitatea atacurilor de pe ambele fronturi. O Germanie puternic, unit sau Mitteleuropa, inclusiv toate popoarele de limb german din Europa Central ar fi fost cele mai eficiente mijloace de mentinere a integrittii culturii germane. Ideea era c Europa Central a fost unita printr-un patrimoniu comun german, ca urmare a secolelor de expansiune germane la est, minoritti semnificative germane in statele riverane Germania, o afinitate pentru cultura german si traditii n Trile de Jos, Alpi si Scandinavia si dominatia german economic a regiunii. nfrngerea Germaniei n primul rzboi mondial a confirmat aceste puncte de vedere. Tratatul de la Versailles a obligat Germania s recunoasc independenta Poloniei la frontiera de est si s cedeze o parte substantial din Prusia de Est statului polonez. Polonia, Cehoslovacia si alte natiuni independente din Europa de Est au fost stabilite ca un tampon ntre Germania si Rusia. La granita sa de vest, Germania a cedat Alsacia- si Lorena napoi Frantei. Pierderile teritoriale si militare suferite de germani n Primul Rzboi Mondial, au lasat statul german chiar mai slab dect fusese nainte de unificare. Ca rspuns la aceast vulnerabilitate crescut, analistii geopolitici germani au subliniat necesitatea de expansiune teritorial, mpreun cu unificarea popoarelor vorbitoare de limba germana din Europa Central. Extinderea teritorial a fost solutia pentru statul german pentru a se asigura in cazul unui atac pe ambele fronturi de vest si de est. De la nceputul anilor 1920, expresia german Drang nach Osten (Impinge catre est), a devenit prioritate pentru actiunile politice germane. Hitler nsusi a sustinut orientarea spre est, n scopul de a cuceri "Lebensraum" in Europa de

Est. "Impinge catre est" a nceput cu atacul german asupra Poloniei, n septembrie 1939. Geopolitica german a fost influentat de ideile lui Friedrich Ratzel (1844-1904). La rndul su, Ratzel, care este adesea privit ca fondatorul geografiei politice moderne si sistematice, a fost influentat de teoria evolutionist a lui Darwin. Ratzel a fost primul care a nteles semnificatia relatiilor dintre mediul natural si grupurile umane. Mediul ar trebui s furnizeze oamenilor ceea ce au nevoie pentru existenta lor si pentru realizarea activittilor lor, ei concureaz pentru resursele limitate si vor supravietui numai cei mai bine adaptati. Ratzel a sustinut c statele actioneaz ca organisme umane: se supun legilor de evolutie si lupta pentru a supravietui. Statele puternice prospera si se extind, n timp ce statele slabe scad si mor. n acest cadru competitiv, extinderea unui stat, prin rzboi, este o tendint natural progresiv. O surs major de inspiratie a fost lucrarea lui Rudolf Kjellen care a inventat termenul de geopolitik si l-a descris ca "stiinta care concepe statul ca un organism geografic sau ca un fenomen n spatiu". n 1896 Ratzel a publicat un articol intitulat: "Legile de crestere teritorial a statelor", care cuprinde sapte reguli fundamentale pe care orice stat ar trebui s le respecte n cazul n care doresc s se extind: 1. "Spatiul statelor creste odata cu extinderea culturii" - populatia se extinde cu odata cu acelasi model cultural, noile teritorii ocupate mresc statul; 2. "Cresterea statelor urmeaz alte manifestri ale cresterii popoarelor, care trebuie s precead n mod necesar o crestere a statului" - ideea de avanpost n urma expansiunii comerciale sii activitatea misionar este considerat valabil; 3. "Cresterea veniturilor statelor, la gradul de comasare, prin adugarea de unitti mai mici" - oamenii si teritoriile trebuie s fie sudate mpreun dac statul urmeaz s fie comasat; 4. "Frontiera este organul periferic al statului" - frontiera reflect nu numai securitatea statului, ci, de asemenea, o crestere a statului; 5. "n cresterea lor statele s depun eforturi pentru absorbtia sectiunilor politice valoroase" - aceste sectiuni valoroase pot fi campii, rauri, regiunile de coast, sau zonele bogate n minereuri, petrol, sau de productie alimentar; 6. "Impulsul pentru cresterea teritorial vine de la statele primitive din afar" statele mari cu cultura aduc ideile lor la popoarele primitive, care, prin cresterea populatiei dobndesc nevoia de expansiune; 7. "Tendinta general spre anexarea teritorial si comasare se transmite de la stat la stat si creste intensitatea acesteia" - istoria de expansiune indic faptul ca pofta vine mancand. Cele mai multe din conceptele-cheie ale geopoliticii germane fac analogie la teoria evolutionista. Centrala este ideea de Lebensraum (spatiu de locuit). Extinderea teritoriului ar putea contribui la asigurarea supravietuirii pe termen lung si pozitiei concurentiale a unui stat, iar extinderea a fost vzut ca o cheie critica pentru cresterea si dezvoltarea unui stat. Ratzel a dezvoltat o teorie a expansionismului n care nevoia de crestere fizic constant a statului a fost explicat prin conceptul su determinist de mediu Lebensraum. Prin aceast perspectiva, Ratzel a furnizat o justificare stiintifica pentru imperialism si,

ideologic, el a fost implicat n dezvoltarea national-socialismului. O utilizare recent a termenului a avut loc n timpul crizei din Golf din 1990-91, atunci cnd multi comentatori americani au mentionat Kuweit ca Lebensraum al lui Saddam Hussein. Principiile de baz ale geopoliticii germane au fost dezvoltate n continuare de ctre savantii de la Institut fr Geopolitik din Mnchen, condus de Karl Haushofer (1869-1946). Haushofer a sustinut c un stat dinamic are nevoie de lebensraum pentru a atinge autarhie, adica de auto-suficienta economica si politica. Autarhia este posibil numai n cazul n care statul are un teritoriu mare, n scopul de a asigura o baz bogat de materii prime si de piete n plin dezvoltare. Suprafata mare este o conditie prealabil pentru un stat s prospere si s se dezvolte. Pierderile teritoriale suferite dup Primul Rzboi Mondial au determinat Germania s se extind teritorial si s cucereasc estul si sud-estul Europei. Acest punct de vedere al extinderii la scar larg a contribuit la al treilea concept fundamental al geopoliticii germane: cel de pan-regiuni. Pentru Haushofer, o consecint logic a expansiunii concurentiale ar fi dezvoltarea unui numr mic de pan-regiuni, fiecare constnd dintr-o zon mare a lumii sub dominatia unei tri. n anii 1930 un numr de potentiale pan-regiuni au fost identificate: una din aceste conceptii a mprtit lumea n trei sfere majore de influent: Europa si Africa (EurAfrica), sub influenta Germaniei, Asia si Australia (Pan-Asia), sub dominatia Japoniei, si cele doua Americi (Pan-America) sub dominatia Statelor Unite. n timpul si dup al doilea rzboi mondial Haushofer a fost condamnat ca a furnizat o surs de inspiratie intelectual lui Hitler, precum si conductorii din Germania n timpul rzboiului. Cu toate acestea, aceast inspiratie nu este sigura, pentru ca Germania a avut ntotdeauna vointa de a extinde teritoriile sale. Dup al doilea rzboi mondial notiunea de pan-regiuni a rmas n valid. Trei scenarii posibile avute n vedere la sfrsitul rzboiului au amintit de mprtirea lumii n sfere de influent mari. Mai recent, in anii 1980, discutia asupra blocurilor comerciale concurente a facut referire la rivalitatea dintre Comunitatea European, Japonia si Statele Unite ale Americii. O lume a blocurilor comerciale semna cu harta lumii pan-regiunilor a geopoliticii germane (extinderea Comunittii Europene, cresterea NAFTA n America de Sud, asa-numitul "bloc al yenului", indic faptul c lumea sferelor de influent autarhice este nc posibil). Geopolitica rusa/sovietica Chiar si dup dizolvarea Uniunii Sovietice, Rusia a rmas cea mai mare tar din lume ca suprafata terestra. Teritoriul european al Rusiei, de fapt, este aproape egal in marime cu suprafata terestra din restul continentului. Imensa zon din Rusia Europeana a ntrit influenta sa n geopolitica international de secole, dup cum a recunoscut Mackinder rolul Rusiei n definirea Heartland-ului. Cu toate acestea, potentialul geopolitic impresionant al Rusiei a nceput s fie valorificat de abia ctre sfrsitul secolului al 19-lea. n comparatie cu restul Europei, Imperiul Tarist era imens, periferic, ramas in urma si izolat. Chiar si asa, teritoriul mare si bogat a fost mult timp un obiectiv interesant pentru cotropitori. De exemplu, n timpul Evului Mediu, Rusia a fost invadata de Cavalerii Teutoni vorbitori de limba germana de la vest si de mongoli

si alti nomazi asiatici de la est. ntre timp, dezvoltarea economic a Rusiei a rmas cu mult n urma celei din Europa de Vest; industrializarea a venit trziu in Rusia, care a rmas o societate feudal mult timp dup ce Marea Britanie, Franta, Germania si alte puteri europene au devenit caracterizat de capitalismul industrial. Geopolitica rusa este n mare msur derivata din perceptia Rusiei de sine ca fiind vulnerabila, izolata si periferica. Acest lucru a fost recunoscut de ctre Petru cel Mare, care a cltorit n ntreaga Europa de Vest nainte de a urca pe tronul Rusiei n 1689. Dup ce a devenit tar, a ncercat s transforme Rusia ntr-o putere european major prin ncurajarea influentei occidentale. El a deschis Rusia comertului cu Europa de Vest si a stabilit orasul Sankt Petersburg pe Marea Baltic ca noua capitala a statului rus. Petru cel Mare si succesorii si au stabilit pietrele de temelie traditionale ale politicii internationale ruse: granite sigure, acces la porturi cu ap cald porturi, eliminarea dependentei economice si expansiunea la est. Granitele ruse arata contexte geografice diferite: dou frontiere sigure, la nord Oceanul Arctic, iar la sud - lanturile mari muntoase din Asia, si una problematic - frontiera de vest reprezentat de Cmpia Rus, ntotdeauna periculoasa din cauza accesibilittii sale. De aceea, granita de vest a fost securitzata n mod constant, mai ales mpotriva expansiunii Germaniei. Un alt factor geografic care a influentat geopolitica rusa s-a referit la constrngerile climatice. Rurile majore si porturile Rusiei sunt blocate de gheat pentru cteva luni n fiecare iarn, diminuand fluxurile comerciale n principal catre Europa de vest. Numai n mica msura Murmansk situat in nordul Rusiei este un port de liber de gheturi, dar localizarea sa la distant pe Oceanul Arctic ii scade valoarea pentru comertul cu Europa de Vest. Astfel, un obiectiv major al politicii ruse a fost cel de expansiune la porturi cu apa calda si oportunitati de comert exterior. n special, Rusia dorea controlul asupra Mrii Negre, precum si al Strmtorilor Bosfor si Dardanele, conectarea la Marea Neagr facea posibila legatura cu Marea Mediteran si Oceanul Atlantic. Controlul rusesc al acestui teritoriu a stat la baza rzboiului Crimeii din 1853-1856 (Braden, Shelley, 2000). In timpul secolelor 18 si 19, Rusia s-a extins n mod constant la sud-vest si la est, prin Siberia la Oceanul Pacific. Constructia portului Vladivostok si altor porturi din Pacific si completarea caii ferate Trans-Siberiene au contribuit la conectarea Siberiei de Rusia Europeana. Mai putin populata, Siberia se afl n opozitie cu trile dens populate din Asia de Est la sud. Inlaturarea tarilor si stabilirea ulterioar a Uniunii Sovietice au adus unele schimbri fundamentale n abordarea geopolitica a Rusiei (Braden, Shelley, 2000). Dupa Revolutia Rusa s-a instaurat un guvern comunist n Uniunea Sovietic, liderii sovietici au sustinut rolul Rusiei ca baz de la care s se ncurajeze revolutia socialist n toat lumea, spre deosebire altii care sustineau ideea de concentrare pe dezvoltarea economic a Uniunii Sovietice. Aceast dezbatere a condus la lupta pentru putere dintre Stalin si Trotki, primul a sustinut politica "socialismului ntr-o singur tar", iar cel de al doilea dorea s faciliteze o revolutie socialist international. Stalin a vzut statul sovietic ca o insul nconjurat de dusmani, capitalisti, asa c n timpul anilor 1930 el a sponsorizat

programe de dezvoltare industrial pe scara larga, cu scopul de a construi un sistem militar puternic. n timpul existentei Uniunii Sovietice 1917 - 1991, geopolitica a fost considerata a fi apanajul "democratiilor burgheze". Termenul rusesc "Geopolitika" a devenit un termen de abuz, fiind echivalat cu capitalismul militarist (O'Loughlin, 1994). Promotorii si au fost considerati "lachei ai imperialismului". n mijlocul anilor 1950 opinia sovietica asupra afacerilor mondiale s-a schimbat dramatic. Marina sovietic si-a schimbat raza de actiune de la apele de coast sovietice la operatiuni n ntreaga lume. n acelasi timp, cererea de independent n coloniile europene a nceput s escaladeze, si regiunea a devenit vzut ca o zon a concurentei ntre Occident, condus de SUA si URSS. URSS a vzut rolul su de asistent a miscrilor de eliberare national, mai trziu, codificate ca parte a doctrinei Brejnev. Potrivit cu aceasta, URSS ar fi trebuit s intervin n Africa, Asia si America Latin pentru a perturba ordinea capitalist n anii 1970. Declaratia de sprijin activ al "revolutiei fr frontiere" a fost nsotit de practic n diferite locuri ale lumii. Uniunea Sovietica a furnizat ajutor militar si economic auto-proclamatelor guverne revolutionare din Angola, Mozambic, Nicaragua, Etiopia, Cambodgia, Vietnam, Laos si Afganistan si cantitti mai mici de ajutor pentru alte guverne de stanga din tarile Lumii a Treia. Alt element al Doctrinei Brejnev a fost proclamarea controlului sovietic din Europa de Est ca fiind ireversibil, mai ales dup 1968, cnd Armata Rosie a pus jos ambitiile cehe pentru independent. Acest lucru a fost considerat de necontestat pn cand asa-numita Doctrin Sinatra a intrat n joc n toamna anului 1989. Numele a venit de la Ghenadi Gerasimov, purttorul de cuvnt al lui Gorbaciov, care a declarat c trile din Europa de Est ", ar putea face n felul lor", parafraznd slagarul lui Frank Sinatra "I did it my way". ntr-adevr, liderul sovietic Gorbaciov a declarat c statele din Europa de Est si-ar putea urma destinele proprii, in contextul tulburrilor civile n crestere din toate trile din Europa de Est. Rezultatul a fost succesul rapid al miscrilor populare din Cehoslovacia, Polonia, Germania de Est, Ungaria si Romnia, unificarea Germaniei si nlocuirea regimurilor comuniste de guvernele ales prin vot popular n Polonia, Ungaria, Cehoslovacia si Bulgaria (O'Sullivan n "O, Loughlin, 1994). Geopolitica americana Desi Europa a fost n centrul gndirii geopolitice n secolul al 19-lea si prima jumtate a secolului 20, SUA au aprut deja ca una dintre trile cele mai puternice din lume, n urma Primului Rzboi Mondial. n mai putin de un secol si jumtate, SUA au crescut de la un avanpost colonial european pe malul de vest al Oceanului Atlantic de Nord la o putere de conducere militar si economic. n ascensiunea sa a castigat recunoasterea internationala, SUA s-a bucurat de avantaje numeroase: resurse naturale abundente, suprafata terestra mare si granite sigure (Braden, Shelley, 2000). Datorit distantei mari fata de Europa, Statele Unite au putut rmne neutre n conflictele europene si, prin urmare, mult mai putini bani au fost alocati pentru scopuri militare dect trile europene. Acesti bani au fost utilizati pentru a finanta industrializarea si dezvoltarea economic. De-a lungul istoriei americane, politica extern a SUA a oscilat ntre ciclurile introvertite, n care interesul american a fost dominat de preocupri domestice, si

cicluri extrovertite atunci cnd SUA au avut un interes mai activ n relatiile internationale. Astfel, fazele introvertite reprezint perioadele dominate de o filozofie a izolasionismului american, n timp ce perioadele extrovertite sunt caracterizate printr-o atitudine de interventie n afacerile externe. ntre acordarea independentei americane n urma Tratatului de la Paris din 1793 si sfrsitul celui de al doilea rzboi mondial, trei perioade extrovertite si trei perioade introvertite pot fi identificate. Fazele extrovertite includ primii ani de independent americana si pana la 1825, perioada cuprins ntre 1845 si 1867, atunci cnd America a finalizat expansiunea teritoriala din America de Nord, precum si perioada de la sfarsitul anilor 1890 pn la sfrsitul primului rzboi mondial, atunci cnd Statele Unite ale Americii au aprut ca o putere mondial. Perioada din timpul si dup al doilea rzboi mondial reprezint a patra perioad extrovertita. Dup Rzboiul de Independenta, principalele preocupri de politic extern americana au inclus asigurarea suveranitatii asupra teritoriului su si eliminarea influentei europene din Lumea Noua. Realizarea acestor obiective a adus noul stat independent n conflict cu Marea Britanie si Franta, inclusiv Rzboiul din 1812. Rezultatul a fost Doctrina Monroe adoptata n 1823, care a stabilit ca o piatr de temelie a politicii externe americane opozitia la orice extindere european n America de Nord si de Sud. Dominarea geopolitic a celor doua Americi a rmas un principiu central al geopoliticii americane de atunci si pana in prezent. Prima jumtate a secolului 19 a fost dedicat cumprarii terenurilor din Louisiana n 1803, Florida n 1819, New Mexico si Arizona de sud, n 1853 si Alaska n 1867. A doua jumtate a fost dedicat extinderii sistemului de asezari n aceste teritorii noi si dezvoltarea industriei americane. n acelasi timp, rolul Statelor Unite a crescut n America Central si de Sud (regatul anterior independent al Hawaii a fost anexat, iar trupele americane au fost trimise n Cuba, Puerto Rico, Honduras, Panama si Doctrina Monroe a fost invocata pentru a justifica aceste incursiuni. Doctrina Monroe a ntruchipat trei principii. n primul rnd, principiul noncolonizarii pentru puterile europene n America. n al doilea rnd, principiul neinterventiei, anuntnd c Statele Unite vor sta deoparte, n cazul rzboaielor europene, deoarece sistemele politice sunt att de diferite. In al treilea rnd, principiul nontransferului, sustinand c Statele Unite nu vor permite niciun transfer de teritoriu n Lumea Nou de la un stat european la altul. Doctrina Monroe a fost invocat n anii 1980 de ctre presedintele Ronald Reagan atunci cnd s-a referit la sprijinul Uniunii Sovietice si al guvernului cubanez pentru guvernul Sandinist din Nicaragua. Sfrsitul secolului 19 a fost marcat de dou contributii importante la bazele teoretice ale geopoliticii americane. Acestea au fost lucrrile lui Alfred Mahan (1840-1914): "Influenta Puterii Maritime in Istorie" (1890) si "Interesul Americii ca Putere Maritima" (1897). El a fost primul care a distins puterile maritime si puterile terestre si a analizat rolul acestora in istoria lumii. El a considerat c puterile mari ale lumii, Anglia si Provinciile Unite, la acel moment, au fost favorizate ca puteri maritime de pozitia lor insular, pozitia lor la distanta fat de alte puteri, coastele lor usor de aprat si controlul facil asupra bazelor terestre. Mahan a propus o aliant americano-britanic, care ar putea conduce mrile si

oceanele lumii si a sustinut in acest fel incursiunile americane in Panama, Filipine, Hawaii ca un mod de a stabili baza vitale. Integrand viziunile lui Mahan si ideile lui Mackinder, Nickolas Spykman (18931943) a sustinut c nu mai era n interesul Statelor Unite sa revina la o politic izolationist extern dup al doilea rzboi mondial. El a identificat dou entitti geografice de baz n politica global: Lumea Veche care cuprinde continentul eurasiatic, Africa, Australia si Lumea Noua dominat de Statele Unite ale Americii. Cea mai bun strategie pentru Statele Unite era s mentina Lumea Veche divizata printr-o politic extern activ. A analizat n profunzime caracteristicile Lumii Vechi, definind elementele sale geografice principale. n conformitate cu opinia lui Mackinder, Spykman a identificat componente similare, dar spre deosebire de Mackinder a sugerat c Rimland-ul era cel mai strategic, adic marginile continentului eurasiatic. Potrivit acestuia, Rimland-ul furniza cheia echilibrului de putere in lumea veche, de aceea Statele Unite ar trebui s-si proiecteze puterea n aceasta regiune. SUA a intrat primul razboi mondial ca fiind neutra, dar Woodrow Wilson, presedintele de la acea vreme, a fost preocupat de a mentine un echilibru de putere n Europa, astfel nct n 1917 Statele Unite au declarat rzboi mpotriva Germaniei. De fapt, intrarea Americii n rzboi a asigurat victoria Aliatilor. Presedintele Wilson a oferit un set de principii care respectate ar putea sa duca la evitarea razboiului. El a definit, 14 puncte propunand o nou abordare a diplomatiei internationale. Unul dintre rezultatele cele mai importante ale celor 14 puncte ale lui Wilson a fost crearea n 1919 a Ligii Natiunilor, ca o organizatie international bazata pe principiul securittii colective, prima ncercare oficial de a crea un organism international destinat s medieze disputele cu structuri permanente si o cart codificat. n ciuda esecului su de a lua msuri mpotriva agresiunii japoneze, italian si german, n anii 1930, Liga a oferit un model pentru Organizatia Natiunilor Unite n anul 1945. Dup Primul Rzboi Mondial, SUA s-a mutat din nou ntr-o faz introvertita n relatiile sale externe. Numai n anii 1930, atunci cnd tensiunile au escalat din nou n Europa, SUA, a renuntat la politica sa internationale de izolare. La 7 decembrie 1941, atacul japonez de la Pearl Harbour din Hawaii a provocat declaratia american de rzboi mpotriva puterilor Axei (Japonia, Germania si Italia). Distrugerea Hiroshima si Nagasaki cu bombe atomice a demonstrat imensa putere a armelor nucleare. Sfrsitul rzboiului, n 1945, a lasat America ca cea mai mai mare putere militar si economic. Cu toate acestea, America nu s-a retras n izolationism asa cum a fcut dup Primul Rzboi Mondial. n timpul anilor 1940 n SUA a extins ajutorul economic si militar n Europa de Vest prin crearea Planului Marshall si Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord. n anii 1950, o vedere bipolara al relatiilor internationale, n contrast cu comunismul sovietic, a fost caracteristica politicii externe americane. Era nuclear si cresterea cursei narmrilor dintre SUA si Uniunea Sovietic au generat nceputul unei noi ere n geopolitica lumii. n plus fat de tensiunea dintre izolationism si internationalism si Doctrina Monroe, dou alte considerente au influentat geopoltica americana a secolului 20 - rolul spatiului cosmic si rolul regiunilor arctice. De-a lungul secolului 20, politica

extern american a subliniat dominatia american a cerului si a spaiului cosmic. Regiunea arctic este important deoarece este situata de-a lungul rutelor aeriene cele mai scurte dintre Eurasia si America de Nord. n acest sens, Arctica a fost considerat ca o mediterana americana, ceea ce explic de ce n timpul erei Rzboiului Rece regiunea arctic a fost considerat foarte important pentru aprarea american. Baze militare numeroase si statii de urmarire a rachetelor au fost instalate n Alaska, Canada de Nord, Groenlanda si Islanda. PUNCTE CHEIE Traditia gndirii geopolitice refecta n mare msur pozitia geografic si istoric. Multe concepte geopolitice din secolul al 20-lea sunt n continuare relevante pentru ntelegerea politicii mondiale dup un secol. Teorii geopolitice si reprezentanti au fost influente n stabilirea relatiilor internationale ale trilor lor.

CONCEPTE-CHEIE Teritoriul - o portiune din suprafata pmntului nsusita de ctre o comunitate politic, un stat. Suveranitatea de stat - caracteristicile unui stat politic independent de toate celelalte state. Stat suzeran - un stat care domin si subordoneaz statele vecine, fr a le prelua. Imperiu - un stat care posed att un teritoriu de origine si teritorii strine; un stat imperial. Hegemonie - puterea si controlul exercitat de ctre un stat lider fat de alte tri. Balanta de putere - o doctrin si un aranjament prin care puterea unui stat (sau un grup de state) este verificat de puterea compensatorie a altor state. Ordine international - o valoare mprtsit si starea de stabilitate si predictibilitate n relatiile dintre state. Lumea a treia - pe termen nscut n contextul Rzboiului Rece pentru a defini trile care nu s-au aliniat de o parte (blocul de vest - Lumea nti) sau alta (blocul sovietic - Lumea a doua), cum ar fi Iugoslavia, Egipt, Ghana, India, Cipru, Indonezia, Etiopia. Pe termen lung, a cptat conotatii economice si sociale. Doctrina Brejnev- declaratie a premierului sovietic Leonid Brejnev n noiembrie 1968 conform careia membrii Pactului de la Varsovia s-ar bucura de "suveranitate limitat", n dezvoltarea lor politic.

Doctrina Sinatra - declaratia ministerului de externe sovietic, n octombrie 1989 c trile din Europa de Est pot sa-si urmeze "drumul lor", si care a marcat sfrsitul doctrinei Brejnev si hegemonia sovietic n Europa de Est. Glasnost - Politica de deschidere mai mare urmrita de presedintele sovietic Mihail Gorbaciov din 1985, care implic o mai mare tolerant fata de disident interna si de critic. Perestroika - Politica de restructurare, urmrita de Gorbaciov, n tandem cu glasnost, si destinata s modernizeze sistemul politic si economic sovietic. 3. ORDINILE GEOPOLITICE MONDIALE Analiza geopolitic contemporana Crearea unei "noi ordini mondiale" este subiectul-cheie al politii internationale contemporane. Dup prbusirea regimurilor comuniste din Europa de Est n 1989, a devenit in general acceptata ideea c Rzboiul Rece adica vechea ordine mondiala s-a terminat si politica international trebuie s se reconstruiasca sub o alt form. Pentru a ntelege cutarile actuale pentru o nou ordine mondial, este necesar sa exploram aceast notiune n context teoretic si istoric. In acest scop, ordinea mondiala trebuie s fie interpretat ca o distributie relativ stabila a puterii politice n la nivel mondial. Pentru a explica continutul ordinii mondiale, este nevoie s o raportm la alte modele globale de schimbare social, precum si la actiunile specifice guvernelor care creeaz evenimentele ce stau la baza politicii internationale (Taylor, 2000). Dou ordini geopolitice mondiale sunt identificate n secolul 20, n ordine cronologic, acestea sunt: n primul rnd, ordinea mondial a succesiunii britanice si n al doilea rnd, ordinea mondiala a Rzboiului Rece. Perioade si cicluri Punctul de plecare al analizei este acela de a localiza ordinea geopolitica mondiala n perioadele si ciclurile care formeaz secolul 20. Desi ordinele geopolitice mondiale par a fi schimbari generate aleatoriu, de fapt, ele pot fi legate de alte secvente temporale mai exact modelizate. Una dintre cele mai frecvente corelatii este cea dintre ordinile mondiale si perioadele economice. Economia mondial este ciclic prin natura ei, n concordanta cu teoria lui Immanuel Wallerstein "Marile valuri ca procese capitaliste", lansata n 1984, si politicienii trebuie s se adapteze acestor circumstante care variaza in mod sistematic. Schimbarea profunda a contextelor materiale modifica circumstantele n care actioneaz politicienii prin furnizarea de noi agende de actiune. Schimbrile ciclice pe scar global sunt reprezentate de dou tipuri de cicluri: ciclurile Kondratiev, de aproximativ o jumtate de secol si ciclurile hegemonice ale aproximativ un secol si ordinile geopolitice mondiale corespondente. Ciclurile Kondratiev (dup numele economistul rus care le-a identificat pentru prima data) sunt de obicei descrise n termeni strict economici, dar, fr ndoial, au efecte

politice profunde (Knox, Agnew, 1998). Ciclul de 50 de ani este mprtit n dou perioade aproximativ egale, o faza de crestere si o faza de stagnare. n conformitate cu calendarul acestor cicluri secolul 20 se refer la ciclurile Kondratiev 3 si 4, iar anii 1980 aduc n prim-plan al cincilea ciclu Kondratiev (Taylor, 2000). Interpretarea cea mai de succes a acestor valuri economice n ceea ce priveste procesele politice a venit prin legtura lor cu ciclurile hegemonice. Ciclurile hegemonice se concentreaza pe un singur stat - hegemon care pentru o perioad scurt de timp este deosebit de puternic din punct de vedere economic, politic si cultural. Ciclul const n ascensiunea si decderea din aceast pozitie. Acestea pot fi explicate dup cum urmeaz: hegemonul cstig treptat un avantaj clar economic n domeniul productiei si isi extinde pozitia de lider n sferele comerciale si financiare. n acelasi timp, devine dominant politic, dupa ce a condus o coalitie de state mpotriva unui potential rival politic. Astfel, este capabil sa conduca lumea n avantajul su, prin intermediul balantei de putere. Acest lucru este posibil, in parte datorita rolului sau de initiator cultural al unor idei universale, hegemonul fiind de obicei considerat campion al liberalismului mondial. Perioada de hegemonie este relativ scurt si atributele de putere de la productie la cultura sunt pierdute progresiv (Wallerstein, 1984). Ordinile geopolitice mondiale nu sunt la fel de strans legate de valurile economice asa cum sunt legate una de cealalta. Desi arata un alt mod de variatie temporal, n general, incep si se termina aproximativ n acelasi timp cu ciclurile Kondratiev. Mai mult dect att, ciclurile economice si hegemonice si ordinile mondiale constituie natura timpului modern la scara globala. De exemplu, procesele care alctuiesc K4, practici hegemonice ale SUA si Rzboiul Rece sunt imposibil de tratat separat, daca vrem sa ntelegem trecutul recent. Geopolitica este centrata pe state. Guvernele conceptualizeaza distributia puterii politice dincolo de granitele lor, ca o conditie prealabil pentru desfsurarea politicii externe, n interesul lor national. Acesta este modul n care elitele statului inteleg lumea, n scopul de a rspunde sau pentru a crea evenimente n avantajul lor (Taylor, 2000). Fr ndoial, toate aceste evenimente si actiuni politice sunt rezultatele unui mod foarte specific prin care fiecare stat evalueaz puterea sa si comunica obiectivele sale. Acest lucru este exprimat printr-un anumit limbaj n acelasi mod in care oamenii n viata de zi cu zi dezvolta coduri sociale. S lum, de exemplu, codul manierelor: este alctuit din anumite reguli de comportament n diferite ocazii, n momente diferite, de adresare ctre persoane diferite care se disting prin statutul lor civil, pozitie social, sex sau vrst. n mod corespunzator, exist, de asemenea, un cod geopolitic foarte strict. Coduri geopolitice Termenul de cod geopolitic descrie rezultatul rationamentelor geopolitice puse in practica prin care orice guvern vine in contact cu lumea exterioar (Gaddis, 1982). Este definit un interes national si celelalte state sunt evaluate din punct de vedere dac acestea sunt ajutoare reale sau potentiale sau obstacole n calea acestui interes. O schimbare de guvern ntr-un stat poate schimba detaliile

codului geopolitic, desi politica extern n secolul 20 s-a subordonat consensului politicii de stat in cele mai multe cazuri. In concordanta cu schimbrile politice dintr-un stat, putem identifica coduri generale care transcend mai multe guverne si coduri specifice, care ncorporeaz accente diferite pentru fiecare dintre aceste guverne. De exemplu, exist un cod pentru Statele Unite ale Americii, dup al doilea rzboi mondial, dar cu caracteristici distincte pentru administratiile democrate si republicane care s-au succedat. Codul geopolitic este usor de nteles prin analiza politicilor externe ale guvernelor: aliante, acorduri, baze de peste mri, precum si nivelurile de statut diplomatic, toate sunt elemente care indic continutul codului. Scara geografic este o component major a codurilor geopolitice. n general, continutul codului geopolitic de la un stat la altul va varia ntr-o masura mai mare sau mai mic, in functie de distanta (O'Sullivan, 1986). Pentru toate statele vecinii lor sunt componente esentiale ale codului lor, fie ca prieteni sau dusmani. Interactiunile comerciale, de exemplu, apar, n general ntre state vecine, dar, de asemenea, cele mai multe rzboaie sunt rzboaie de frontier. Fiecare stat, prin urmare, are propriul cod local. Pentru statele mici acest lucru reprezint totalitatea practicilor si actiunilor practice geopolitice. Pentru statele medii si mari perspectiva este mai larg, incluzand nivelul regional. Puterile regionale din ntreaga lume isi definesc interesele nationale dincolo de limitele nguste ale frontierelor lor. Brazilia n America de Sud, India n Asia de Sud si Nigeria n Africa de Vest sunt cele mai clare exemple de state care includ dominarea regiunii lor ca parte integrant a intereselor lor nationale. n sfarsit, exist puteri mondiale ale cror coduri sunt globale prin continut. Guvernele lor considera ca evenimentele din ntreaga lume, au o relevant potential pentru interesul lor national ca mare putere. SUA si URSS ca superputeri n a doua jumtate a secolului 20 sunt exemple clasice de state care pretind astfel de interese la scara globala. Statele se pot deplasa ntre aceste categorii. Cel mai recent si dramatic exemplu este cel al URSS, care, treptat, decuplata din jurul valorilor globale, la sfritul anilor 1980, a lsat succesoarea sa major, Rusia, ca putere regional. Codurile geopolitice sunt puternic corelate. La modul cel mai simplu, codurile locale ale statelor mici trebuie s se ncadreze n codurile regionale ale statelor mijlocii, care, la rndul su ar trebui s se ncadreze n codurile globale ale puterilor mondiale. Acest lucru conduce la o serie de modele bilaterale si multilaterale de coduri asociate la nivel mondial. Dar organizarea geografic a puterii n ntreaga lume, este mai mult dect o agregare a acestor ierarhii de coduri. Dincolo de orice cod individual, orict de puternic este un stat, exist o ordine geografica, care defineste parametrii de baz ai politicii internationale la un moment dat. Astfel de ordini reprezinta modele relativ stabile ale distributiilor de putere pe perioade distincte de timp. Pe parcursul acestor perioade, codurile geopolitice ale celor mai multe state, desi nu neaprat toate, vor accepta parametrii definitorii ai ordinii geopolitice mondiale. Ordinile mondiale ale secolului 20 Din punct de vedere geopolitic, exist dou ordini mondiale bine marcate n timpul secolului 20: cea a succesiunii britanice de la nceputul secolului pn la

sfrsitul celui de al doilea rzboi mondial, si ordinea Razboiului Rece ntre 1945 si sfrsitul anilor 1980. Ordinea Mondial a Succesiunii Britanice La nceputul secolului 20, Marea Britanie era nc cel mai puternic imperiu din lume, dar arata deja semne de declin relativ. Mai multe evenimente majore au contribuit la schimbarea echilibrului de putere: rolul crescnd al Germaniei infiintata ca imperiu n 1870 si noile acorduri ntre Franta, Marea Britanie si Rusia, care au plasat Germania, n mijlocul unui conflict potential. Aliatii au castigat simpatia SUA neutre la momentul respectiv. n ianuarie 1896 Kaiserul Wilhelm al II-lea a proclamat faptul c Germania ar trebui s urmeze o politic de weltpolitik, adica o politica globala. Transmitand acest mesaj, al promovarii unui cod geopolitic mondial, Germania a devenit o provocare directa pentru suprematia extraeuropeana a Marii Britanii (Taylor, 2000). Alianta franco-rusa din 1898 a avut att un caracter anti-britanic cat si un caracter anti-german, aparitia Japoniei ca o putere regional din Asia, dup nfrngerea Chinei n 1894, si extinderea codului geopolitic al Statelor Unite ale Americii asupr celor doua Americi si estul Pacificului au fost contributii esentiale la dezintegrarea vechii ordini mondiale. n aceste conditii, Marea Britanie a aratat primele semne ale renuntrii la pozitia de hegemon: n 1901 Marea Britanie cedeaza Statelor Unite ale Americii predominanta n America Central, n 1904 semneaza cu Franta acceptarea dominatiei franceze n Maroc prin Antanta Cordiala, iar mai trziu, este de acord cu Rusia privind impartirea Persiei ntre ele. nceputul secolului a fost caracterizat printr-o fluiditate diplomatic puternic: Germania si Franta au ajuns la un acord bilateral asupra Marocului n 1909, Marea Britanie si Rusia nu au reusit s previn rivalitatea asupra Persiei, n 1911, n acelasi an, Marea Britanie a acceptat cu greu rennoirea aliantei navale cu Japonia. Marea Britanie si Germania au fost destinate s intre n conflict di moment ce Germania s-a transformat ntr-un stat revizionist cu aspiratii de lider n sistemul inter-statal. Primul Rzboi Mondial a fost, n esent un rzboi ntre Marea Britanie si Germania in lupta pentru controlul Europei si balanta global de putere (Taylor, 2000). Din 1915 Marea Britanie a finantat efortul su de rzboi prin mprumuturi de la Statele Unite ale Americii. Mentinandu-se ntr-un rzboi militar cu Germania, a pierdut rzboiul financiar cu Statele Unite ale Americii. Ca o consecint, Primul Rzboi Mondial a marcat transferul centrului lumii financiare de la Londra la New York. Elementul final tangibil al hegemoniei financiare din Marea Britanie a disparut, indiferent de rezultatul rzboiului. Statele Unite ale Americii au fost cstigtorul real al rzboiului, chiar nainte ca ea sa se alture Aliatilor n 1917. De asemenea, ca urmare a Primului Rzboi Mondial si a Tratatului de la Versailles, Franta a devenit principala putere n Europa continental. Dar pozitia ei a fost destul de artificial, prin urmare, pe termen scurt, fiind doar o chestiune de timp pana cand Germania mai mare si mai dezvoltat industrial si-ar fi manifestat din nou pozitia de lider al Europei. n afara Europei, rivalii principali ai Marii Britanii n timpul acestei etape au fost Statele Unite ale Americii si Japonia. n anii 1930, lumea a fost din nou profund divizat.

America a fost sub conducerea SUA, Japonia si-a consolidat pozitia sa de putere regional, ocupnd Manciuria n 1931 si aducand China n rzboi n 1937. La cellalt capt al lumii, URRS a demarat un program de autarhie, de dezvoltare a "socialismului ntr-o singur tar". Dar actorii-cheie au rmas Marea Britanie si Germania. n timp ce Marea Britanie a pierdut continuu teren ca hegemon mondial, Germania a pus n aplicare politica sa expansionist extern. Al doilea rzboi mondial a adus o alt schimbare fundamental a codurilor geopolitice: alianta Germaniei cu Japonia, mpreun cu aderarea SUA la aliati nsemna c acesta a fost primul conflict cu adevrat global, cu confruntri majore in afara Europei. Germania a dezvoltat un plan al Lumii noi al crui rezultat final ar fi fost dizolvarea Imperiului Britanic, Germania cucerea coloniile africane, Statele Unite ale Americii controlau Canada si Arhipelagul Caraibelor, Rusia cucerea India si Japonia, de asemenea, cucerea Australia si insulele din Pacific. Dar au existat trei probleme majore care decurg din suprapunerea codurilor geopolitice ale Marilor Puteri: Statele Unite ale Americii au avut interese economice n Asia de Est concurand cu Japonia in aceeasi zon, Rusia si Germania nu isi puteau limita interesul lor doar n Asia si respectiv in Africa, ci se plasau n litigiu pe zona Europei de Est. Pn la sfrsitul anului 1941 a avut loc diviziunea lumii ntr-o lupt pentru putere ntre cele dou aliante: puterile Axei din Germania, Japonia si Italia fat de Alianta formata din Marea Britanie, SUA si URSS. La sfarsitul acestui razboi, Marea Britanie a fost din nou de partea cstigtoare, dar de data aceasta contributia sa a fost n mod clar secundara, att pe tratrele de razboi europene cat si din Pacific. Germania poate s fi fost oprita a doua oar, dar acum succesiunea britanic nu mai putea fi amnat. O ordine geopolitica mondiala foarte diferita era gata pentru a fi pusa n aplicare. Ordinea Mondiala a Rzboiului Rece Termenul a fost popularizat de ctre comentatorul politic american Walter Lippmann, n 1947 (Otel, 1980). Acesta s-a nscut din dezamgirea n noua er de dup rzboi: rzboiul fierbinte cu Germania si Japonia a fost terminat, doar pentru a fi nlocuit cu noi tensiuni internationale cauzate de desfiintarea Marii Aliante. Pentru Statele Unite ale Americii URSS a nlocuit n curnd Germania ca un inamic ideologic care ameninta construirea unei ordini mondiale liberale ancorate n cadrul Organizatiei Natiunilor Unite. Din moment ce URSS a intrat n rolul Germaniei, singura modificare prea a fi lipsa de conflict militar, prin urmare, rzboiul rece (Taylor, 2000). nghetarea sistemului inter-statal n dou blocuri antagoniste a avut o baz ideologic, deoparte lumea civilizat, democratic si de cealalta parte totalitarismul, lumea comunist. Nou ordine mondial, a fost proclamat n termeni de civilizatie. Pentru URSS aceasta a insemnat ca Rzboiul Rece era doar un pas pe drumul spre o revolutie mondiala pentru a crea o nou civilizatie. Politicienii occidentali au gndit n termeni similari. n faimosul su discurs n fata Congresului SUA, n 1947, presedintele Harry Truman a vorbit despre lume, ca avnd de ales ntre "dou moduri de viat": libertatea sau totalitarismul. Germania nazist a fost simbolul totalitarismului, deci atasand URSS-ului aceeasi etichet recenta mobilizare a resurselor si a popoarelor pentru libertate ar fi putut sa continue: justifica transformarea aliatului

n inamic. Rzboiul Rece acoper perioada de hegemonie SUA n sistemul mondial. La prima vedere, ordinea mondial pare foarte simpl, din cauza modelului geografic Est-Vest de conflict al puterii care domina sistemul interstatal. De fapt, se adauga modelul geografic alternativ Nord-Sud model, iar hegemonia politic din SUA a ajuns s fie contestat de o nou "lume a treia", precum si URSS (Krasner, 1985). Antagonismul dintre SUA si US de fapt, a nceput la sfrsitul primului rzboi mondial, cu stabilirea URSS pe ruinele statului tarist vechi. Interventia de Vest - Marea Britanie, Franta, Japonia si Statele Unite ale Americii - n rzboiul civil rus, n 1920-1921 a fost primul rzboi impotriva comunismului la nivel inter-statal si poate fi interpretat ca un prolog al ordinii mondiale a Razboiului Rece. Ordinea lumii a fost complet transformat: Statele Unite ale Americii au nlocuit Marea Britanie ca lider, precum si URSS a nlocuit Germania ca rival. Natura a politicii internationale a fost inversata total. Perioada succesiunii britanice era la sfarsit, o noua politic diferita trebuia s-i ia locul, dar a fost n nici un caz evident c noua ordine mondial ar lua forma Rzboiului Rece. Cnd termenul superputere a fost inventat n 1944, acesta a fost aplicat deopotriva Imperiului Britanic, SUA si URSS. La sfrsitul rzboiului, pacea a fost n minile Trei Mari, cu Marea Britanie avand statut egal n cadrul negocierilor. n ciuda puterii sale care se diminua rapid, Marea Britanie a fost surprinzator de influent n crearea noii ordini geopolitice mondiale. n 1945 cinci modele potentiale ale puterii au fost posibile (Taylor, 2000): O lume, n cazul n care Marea Alianta supravietuieste pentru a conduce o lume nedivizat si pasnica; Trei Monroes, n cazul n care cele trei superputeri isi impart lumea si fiecare se concentreaz asupra propriei sfere de influenta; Un front anti-imperialist care produce dou lumi n cazul n care SUA si URSS se aliaza pentru a se opune Marii Britanii si altor imperii europene; Un front anti-hegemonic care produce dou lumi n care Marea Britanie si URSS se aliaza, probabil, ca state socialiste dup victoria Partidului Laburist in alegerile din 1945 n Marea Britanie, pentru a se confrunta cu puterea coplesitoare economic a SUA; Un front anti-comunist care produce dou lumi in care Marea Britanie si Statele Unite ale Americii se confrunt URSS.

Cum a devenit aceast ultima optiune o noua ordine mondiala? Rspunsul a venit de la Marea Britanie. Acesta s-a temut de optiunea celor "trei monroes", n cazul n care att SUA, ct si URSS detineau sfere de influenta relativ compacte si contigue, lsnd Marea Britanie, cu colonii raspandite in toate lumea, care ar fi imposibil de aparat n orice conflict viitor. Marea Britanie se temea c Uniunea Sovietica ar promova o politic de autarhie iar Statele Unite ale Americii vor reveni la izolationism care dominase politica externa americana mult timp n urm. n acelasi timp, Marea Britanie a avut putin ncredere n Natiunile Unite ca o organizatie capabila sa apere interesele britanice, astfel nct cea mai bun

solutie pentru a face fat propriei vulnerabilitati era de a promova o lume divizata n dou. Primul-ministru Winston Churchill s-a folosit de influenta sa pentru a accelera procesul de divizare al lumii, cu celebrul su discurs al "cortinei de fier", prin care opunea fortele ntunecate ale comunismului si liberttile angloamericane. Un alt eveniment important care a contribuit la instalarea Rzboiului Rece a fost confruntarea dintre SUA si URSS asupra Iranului, deoarece acesta din urm a ntrziat retragerea trupelor sale. Deci, n foarte scurt timp, Marea Britanie a reusit s accelereze angajamentul SUA de a apra toate trile mpotriva rspndirii comunismului. Mai mult, Marea Britanie a declarat incapacitatea ei de a continua sa apere Grecia si Turcia, astfel ca Statele Unite ale Americii au intervenit n calitate de garant. n mod ironic, n 1947, dup castigarea independentei de India si alte crize britanice, cei trei mari au devenit doar doi si lumea a intrat in sistemul bi-polar al Rzboiului Rece. Aceast perioad a nceput cu divizarea Europei n dou blocuri, consolidate prin Planul Marshall n 1947, prin care capitalul american era investit pentru a reconstrui Europa. Secretarul de Stat al SUA, George Marshall, a propus un Program european de redresare conceput pentru a contracara efectele rzboiului si crearea unor conditii politice stabile, n care democratia sa supravietuiasca. In urmatorii patru ani, Statele Unite ale Americii au investit aproximativ 13 miliarde dolari n asistent economica pentru Europa (aproape 100 miliarde dolari in banii de azi). Deoarece URSS a refuzat s permit statelor pe care le controla s accepte astfel de fonduri, functionarea planului s-a aplicat n 1948 numai in 16 tri europene, inclusiv Germania de Vest si Turcia si a mprtit Europa n dou regiuni economice. Pn la nceputul anilor 1950 codurile geopolitice ale celor dou superputeri au devenit clare. Pentru URSS, Europa de Est a fost strategic, deoarece aceasta a fost invadata de dou ori prin aceast regiune, statul sovietic a insistat pe controlul politic al unui inel de state tampon de la Marea Neagr la Marea Baltic. Pe de alt parte, Statele Unite ale Americii au fost interesate sa mentina Marea Britanie, Germania si Japonia sub influenta sa. Prin urmare, a avut loc transformarea rapid a fostilor dusmani Germania de Vest si Japonia in prieteni, plus ajutorul Marshall pentru Marea Britanie si restul Europei. n acest fel, Europa nu a mai fost centrul de economie politic global si nu mai era n pozitia de a initia schimbri geopolitice. Aceasta a fost mai degrab un cmp de lupt, att militar cat si economic, ntre interesele concurente ale SUA si Uniunea Sovietica. Prin anii 1950, Europa de Vest a devenit ncorporat n Tratatul Atlanticului de Nord (NATO-1949) dominat de SUA si mii de trupe americane au fost stationate in Europa de Vest, cu intentia de a o proteja impotriva unor potentiale atacuri sovietice. n mod similar, Pactul de la Varsovia (1955) simboliza integrarea Europei de Est n sfera de influent sovietic. Fraza celebra a lui Sir Winston Churchill: "o cortin de fier a cobort pe continent", a venit pentru a simboliza pozitia geopolitica a Europei n perioada de dupa al doilea rzboi mondial (Braden, Shelley, 2000). Confruntrile dintre URSS si Statele Unite n ntreaga Europ au ajuns la maxim la nceputul anilor 1960. n 1961 premierul sovietic Hrusciov a cerut ca trupele occidentale sa fie retrase din Berlinul de Vest. Guvernul est-german a construit un zid n Berlin, pentru a mpiedica cettenii est-germani s fug n vest. Pentru

o vreme, tancurile americane si sovietice s-au confruntat reciproc de o parte si de alta a zidului care a rmas n aceast pozitie pn n noiembrie 1989, ca un simbol al Rzboiului Rece. n acelasi timp, America a devenit mai ngrijorata de faptul c sovieticii ar putea continua s-si extind influenta lor dincolo de Europa de Est. Teoria Dominoului, care a sugerat c trile au fost succesiv vulnerabile la influenta comunist ca un sir de domino, a fost de multe ori ca o metafor pentru extinderea comunismului. Teoria Dominoului exprim convingerea c difuzia comunismului de la un stat la altul are loc ca o boala contagioas. Interpretarea apartine unui fost ambasador al SUA la Moscova, William Bullitt, care a descris raspandirea comunismului monolitic din URSS, in China si Asia de Sud-Est pentru ca n cele din urm s nghit intreaga lume, cu exceptia cazului n Statele Unite ale Americii ar interveni s-l opreasc. Ca rspuns, presedintele Harry Truman a stabilit Doctrina Truman n 1947, n care SUA au oferit asistent militar si economic pentru trile europene amenintate de extinderea comunismului. Doctrina Truman a servit pentru a legitima interesele americane n politica european, care au fost consolidate prin planul Marshall incepand cu anul 1948. Ajutorul american a fost, de asemenea, utilizat pentru a lupta impotriva insurgentilor comunisti din Grecia si Turcia. Doctrina Truman marcheaz nceputul unei ere noi, post-rzboi a globalismului american n care guvernul american a considerat de datoria sa sa sprijine "oamenii liberi, care incearca sa reziste la subjugare de ctre minoritti narmate sau prin presiuni externe". Concurenta dintre SUA si URSS a mers dincolo de granitele Europei, n Asia si cele mai bune exemple sunt China (SUA au sprijinit guvernul nationalist din China care a pierdut in fata comunistilor condusi de Mao Zedong n 1949 si mai ales Coreea, partea de nord a fost ajutata de URSS iar partea de sud a fost sustinut de Statele Unite ale Americii. Rezultatul a fost rzboiul din Coreea ntre 1950 si 1953, n care mai mult de 50 de mii de soldati americani au murit (Braden, Shelley, 2000). Doctrina Truman a justificat interventia Statelor Unite n Coreea, Vietnam, Liban, rzboiul Iran-Irak, n anii 1980 sub umbrela unor cuvinte sonore, cum ar fi "interes vital", "securitate national", "lumea liber", si "pacea este n pericol", care sugereaz puterea Statelor Unite de a decide probleme peste tot n lume. Cel mai dramatic exemplu se refer la implicarea american n conflictul din Vietnam n cursul anilor 1960: Vietnamul de Nord cu orientare comunsita si Vietnamul de Sud pro-vestic. In 1964, Senatul Statelor Unite a decis implicarea n conflict si doi ani mai tarziu 400 de mii de trupe au fost trimise n Vietnam. La sfarsitul anilor 1960 decizia Presedintelui Johnson de a furniza un numr mare de trupe si ajutor militar n Vietnam a ajuns s fie pusa la ndoial din ce n ce de opinia public american. Americanii au nceput s demonstreze mpotriva rzboiului din Vietnam si opozitia fat de implicarea american a fost n crestere. Deoarece la nceputul anilor 1970, a devenit clar c victoria militar american n Vietnam nu putea fi realizata, iar americanii au transferat conducerea operatiunilor militare la armata sud-vietnameza. Rzboiul din Vietnam s-a ncheiat cu caderea Saigonului in toamna lui 1975. Pn n acel moment, activittile americane din Vietnam au avut ca rezultat aproape 60 de mii de victime americane militare. Recunoscnd acest esec, Statele Unite au intrat

pentru o scurta perioada intr-un ciclu introvertit. Ulterior, codul geopolitic din SUA a permis realizarea echilibrului de putere printr-un model pluralist. O distributie pentagonala de putere a fost avuta n vedere, cele dou superputeri fiind completate de China, Europa (de fapt Comunitatea European) si Japonia. Acesta a fost un mod de a recunoaste realizrile economice din ultimele dou si potentialul de lung durat al Chinei. Mai formal, acesta a fost momentul n care liderii celor mai mari sapte economii capitaliste - Statele Unite ale Americii, Germania de Vest, Franta, Italia, Japonia, Marea Britanie si Canada - au nceput seria lor periodic de reuniuni G7. Alte prti ale lumii a treia au fost supuse confruntarilor americano-sovietice, de asemenea. Multe dintre fostele colonii europene au obtinut independenta politic n anii 1950 si anii 1960. Multe au devenit campuri de batalie in timpul Rzboiului Rece, cu sustinerea de Est si de Vest pentru factiunile rivale n lupta pentru putere interna. Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietic au donat sume mari de asistent militar si economic pentru natiunile independente. Sprijinul pentru Israel n Orientul Mijlociu a fcut dificila pentru Statele Unite ale Americii pstrarea aliatilor n aceast regiune. Toate regimurile radicale arabe Egipt, Siria, Irak, Libia mai trziu - s-au distantat de Statele Unite ale Americii pentru a deveni prietenoase cu URSS. Indiferent de perioadele mai mult sau mai putin tensionate prin care au trecut, cele dou superputeri au luptat s mentin "ordinea" n sfera lor de influent: n 1970, URSS a intervenit n revolta muncitorilor din Polonia, n 1973 Statele Unite ale Americii au participat la o lovitur de stat pentru a inlatura guvernul socialist din Chile. n plus, razboiul arabo-israelian din 1973 a gsit SUA si URSS n pozitiile lor familiare de fiecare parte a conflictului. Dar unele evenimente au sugerat c URSS avea de gnd ssi consolideze pozitia n detrimentul SUA: mai multe colonii s-au transformat n noi state de orientare marxist (Angola, Mozambic, Etiopia), Iran a devenit n mod explicit anti-american, dup rsturnarea populara a Shahului, si revolutia radical sandinista din Nicaragua au adus temeri ale existentei unui regim comunist pe continent american. n timpul Rzboiului Rece, sute de rzboaie au avut loc n ntreaga lume, mai ales in tarile sub-dezvoltate. Cu toate acestea, ostilittile au fost concentrate n special n cteva regiuni critice cunoscute ca shatterbelts zone de ruptura (Braden, Shelley, 2000). Patru astfel de zone majore ale Rzboiului Rece au fost identificate: 1. Orientul Mijlociu si Asia de Sud-Vest; 2. Asia de Sud; 3. Africa de Sud; 4. Sud-estul Europei. Aceste domenii au fost identificate ca shatterbelts pentru dou motive: o important strategic major pentru cele dou superputeri si rivalitati de lunga durata intre grupurile etnice indigene, cu obiective distincte si adesea incompatibile. Orientul Mijlociu este situat la o rscruce de drumuri importante, are rezerve vaste de petrol care s-au dovedit esentiale pentru economiile natiunilor industrializate din ntreaga lume. Tensiunile etnice au fost exacerbate de

mutarea evreilor europeni n Palestina si nfiintarea statului Israel n 1948. Rzboaiele succesive ntre Israel si arabi, Iran-Irak din anii 1980, Organizatia Naiunilor Unite si Irak dupa invazia Kuweitului n 1991 sunt cteva exemple de confruntri violente n zon. Asia de Sud include o mare varietate de grupuri etnice, cu religii diferite si obiective nationale divergente. Importanta strategic a acesteia pentru ambele tabere ale Rzboiului Rece deriv din situarea de-a lungul rutei comerciale majore ntre Asia de Est, Asia de Sud, Orientul Mijlociu si Europa. Africa de Sud este strategic pentru depozitele sale de mari de aur, argint, fier, diamante, si, de asemenea, pentru amplasarea de-a lungul rutei principale de comert maritim ntre Europa si Asia. Un alt motiv pentru tensiunile locale, a fost conflictul dintre minoritatea alb si majoritatea neagr, genernd politica de apartheid. Europa de Sud-Est se caracterizeaz prin tensiuni etnice mai ales in fosta Yugoslavie. Regiunea a fost un cmp de lupt important a Rzboiului Rece: a fost n Grecia si Turcia pentru care Doctrina Truman a fost formulat pentru prima dat. Mai trziu, Statele Unite ale Americii au donat sume substantiale pentru a diviza etnic Yugoslavia, n scopul de a ncuraja politica externa antisovietica a Yugoslaviei independente. In timpul erei post-Rzboi Rece, regiunea a fost din nou teatru de confruntari violente motivate etnic, care se reaprind din timp n timp. Geopolitica lumii a fost, de asemenea, modificata radical de noile tehnologii militare, care au redus distanta dintre natiunile concurente. Detonarea bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki n 1945 pentru prima dat a artat puterea distructiv a armelor atomice. Pn la nceputul anilor 1950 rusii au dezvoltat si testat arme nucleare, iar distrugerea intregii civilizatii prin rzboi atomic a devenit posibila pentru prima dat. Conceptul traditional de echilibru al puterii s-a transformat ntr-un echilibru al terorii n anii 1950 si 1960 (Braden, Shelley, 2000). Pe la mijlocul anilor 1950, Statele Unite si Uniunea Sovietic s-au blocat ntr-o curs a inarmarii in crestere. n 1957 Uniunea Sovietic a anuntat lansarea primului sau satelit Sputnik, ceea ce a crescut temerile c sovieticii au depsit SUA n dezvoltarea tehnologic si, de asemenea, a reprezentat o provocare direct la dominatia american a aerului care a reprezentat o component fundamental a viziunii geopolitice americane. Ca o consecint, programul spatial american a fost consolidat pentru a conduce la aselenizare n 1969. Pe masura ce Rzboiul Rece s-a adncit, relatiile dintre cele dou superputeri au continuat s se deterioreze. n 1962 toat lumea era pe punctul unui rzboi nuclear, din cauza crizei cubaneze. n 1959 guvernul cubanez a fost preluat de ctre Fidel Castro. Castro a transformat Cuba ntr-un stat socialist si a stabilit legturi strnse cu Uniunea Sovietic. Ostilitatea lui fat de Statele Unite ale Americii a crescut atunci cnd americanii au sponsorizat o ncercare nereusit de a rsturna guvernul socialist n 1961 prin invazia din Golful Porcilor. Din vara lui 1962 sovieticii au nceput s trimit rachete n Cuba. Alianta cubanezo-sovietica a nsemnat c URSS nu numai ca a rupt sfera sa de influent decisa de comun acord cu SUA, dar, de asemenea, a intrat in sfera de influenta americana.

Statele Unite ale Americii au cerut sovieticilor s-si retrag rachetele din Cuba si Uniunea Sovietic a cerut americanilor s-si retrag bazele lor militare din Turcia. Dup o perioad de tensiuni mari, s-a ajuns la un acord. Acest eveniment a condus la o reducere semnificativ a tensiunilor ntre americani si sovietici: mai multe acorduri au fost semnate pentru a reduce testarea atmosferic a armelor nucleare si pentru a limita rspndirea tehnologiei nucleare in tarile nonnucleare. De exemplu, n 1972 Statele Unite ale Americii si URRS au semnat acordul SALT I tratative strategice pentru reducerea arsenalelor nucleare, a sistemelor de rachete anti-balistice si pentru a elimina testarea si dezvoltarea lor n continuare. La mijlocul anului 1980, Mihail Gorbaciov a semnat un acord cu Vestul de control al armelor n ceea ce priveste rachetele europene. n timpul verii anului 1989, Gorbaciov si George Bush au anuntat planurile de a reduce rachetele si armamentul din alte state din Europa. Viziuni ale Erei post-Razboi Rece Timpul recent are semnificatii diferite pentru diferiti observatori. Iata cteva dintre modalittile prin care perioada post-1989 este descris si explicat de crtile cele mai influente scrise n ultimii ani. Selectia provine de la o carte publicata in 2001 despre globalizarea politicii mondiale, editata de Baylis si Smith: "Sfrsitul istoriei" de Francis Fukuyama. Aceasta este o perspectiv optimist, care ia n considerare cderea comunismului ca o revenire la democratie si economia de piat. Capitalismul liberal este singura alternativ si valorile sale vor prevala la nivel mondial; "napoi n viitor", a lui John Mearsheimer. Acesta este un avertisment realist despre pericolul si incertitudinea generate de sfrsitul rzboiului rece. Autorul a apreciat securitatea si ordinea stabilit si mentinut prin lumea bipolar, dup al doilea rzboi mondial. Prezentul este marcat de instabilitate n crestere si tulburri etnice din Europa si perspectivele pesimiste pentru proliferarea nuclear n continuare; "Ciocnirea civilizatiilor" a lui Samuel Huntington. Autorul consider c Rzboiul Rece s-a terminat, dar conflictele nu. Sursa acestora este diferita de aceast dat, fiind cauzate de diferentele de civilizatie. Ciocnirile apar intre Occident pentru care valorile sunt respectul pentru individ, drepturile omului, a democratiei si secularismului si tri din Orientul Mijlociu sau Asia, care promoveaz sisteme de valori diferite; "Venirea Anarhiei" a lui Robert Kaplan. Presupunerea este c colapsul economic si uman n unele prti din Africa este la fel de relevant pentru ntelegerea viitorului politicii mondiale asa cum au fost Balcanii nainte de Primul Rzboi Mondial. El a avertizat c Occidentul ignor ce se ntmpl n aceste zone pe riscul sau; "Nimic nou" de Noam Chomski. Schimbarile de dupa 1989 nu au modificat esenta sistemului international: s rmn n continuare mprtit ntre statele bogate si puternice si cele dependente din Lumea a treia. Autorul ne atrage atentia la noi interventii umanitare ale Occidentului, care nu sunt, de fapt, altceva dect expresii ale imperialismului cu haine noi.

O nou ordine geopolitic mondial? Dup mai mult de 40 de ani, Rzboiul Rece a ajuns la un final brusc si surprinztor la sfrsitul anilor 1980 si nceputul anilor 1990. Sfrsitul su oficial a fost declarat n noiembrie 1990, la Conferinta de la Paris pentru Securitate si Cooperare din Europa (OSCE). Mihail Gorbaciov si politica sa liberal au marcat nceputul acestui proces. Gorbaciov a ridicat restrictiile privind comertul si emigrarea, a promovat schimburile culturale si a permis cresterea interactiunii ntre satelitii sovietici din Europa de Est si Vest. n mai putin de un an regimurile comuniste din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Germania de Est si Romnia au fost nlocuite de guverne alese democratic. De asemenea, republicile exsovietice n special cele baltice au declarat independenta lor si, de asemenea, Georgia, astfel incat comunismul sovietic a ajuns n paginile istoriei la fel si Rzboiul Rece. Ceilalti au format o uniune economic cunoscut sub numele de Comunitatea Statelor Independente. Colapsul URSS si altor regimuri comuniste din Europa Central si de Est, a determinat, de fapt, si schimbarea codurilor geopolitice la nivel international. Prezentul este marcat de cutarea pentru o nou ordine. Unul dintre scenarii prezice o divizare prin Oceanul Atlantic, cu Japonia si SUA care conduc Pacificul mpotriva unei Europe mai mari care include si spatiul ex-URSS si domin Orientul Mijlociu si Africa (Wallerstein, 1991). Acest nou aranjament geopolitic, n timp ce nc este bi-polar, inseamna o inversare a modelului Rzboiului Rece. Implicarea SUA n Orientul Mijlociu (rzboaiele din Irak si Afganistan) sub umbrela luptei mpotriva terorismului, arat c acest scenariu nu mai este posibil, n versiunea sa initial. Dominatia SUA privind Orientul Mijlociu va fi mai mare dect cea a Uniunii Europene, care este nc marcata de rspunsurile individuale ale trilor membre. Odata cu disparitia Uniunii Sovietice, mai rmne o singur superputere, Statele Unite ale Americii. Dar Statele Unite ale Americii n sine se confrunt cu o criz de incertitudine in interior iar problemele economice structurale (deficite bugetare si comerciale si competitivitatea economic international) continu s se manifeste. Noua Ordine Mondial pare s plaseze Statele Unite n pozitia de lider mondial, n mod unilateral, sau mai probabil, n mod concertat cu aliatii si apropiati de Vest. Scenariul unei lumi multi-polare ridic ntrebri cu privire la numrul de puteri care va prelua conducerea n viitor (Brzezinski, 2000). Opiniile sunt divergente (Negut, 2005): Unii vorbesc despre o lume nou bipolar mprtit ntre SUA si Rusia renascuta favorizat de resurse, mrime, populatia, minerale si energie; potential impresionant militar, inclusiv nuclear; altii despre concurenta triadic ntre SUA, Rusia si China, economia cu cea mai rapid crestere n lume; unii sustin c un model pentapolar de putere are mai multe sanse de a deveni realitate, inclusiv SUA, Rusia, China, Japonia si Germania, tarile cele mai industrializate ale lumii; "pilonii regionali" - modelul cuprinde, pe lng cele cinci puteri si Australia, Brazilia, India, Indonezia, Arabia Saudit;

Rolul n schimbare al Organizatiei Natiunilor Unite este privit cu mult mai mare atentie, si Statele Unite ale Americii si-au coordonat actiunile sale externe militare din 1990 cu aliatii francezi si britanici si actiunile economice cu aliatii germani si japonezi. Actiunile ONU de mentinere a pcii sub conducerea SUA n Kuweit, Kurdistan, Somalia si fosta Yugoslavie anunt evolutiile viitoare. ntre timp, conservatorii din Statele Unite si din alt parte avertizeaz asupra unui pericol din cauza Rusiei puternic narmate care genereaza instabilitate in Europa de Est. Multi comentatori din lumea a treia sunt ngrijorati de faptul c Organizatia Natiunile Unite a revenit la perioada de dupa cel de al doilea rzboi mondial, atunci cnd organismul international a fost dominat de Statele Unite ale Americii. Lumea de dup Rzboiul Rece ar trebui s semnifice, n cele din urm, transferul puterii lumii de la sfera politico-militara la arena economic. Aceastt asa-numita "noua geopolitica" a fost discutat nc de la nceputul secolului si se sugereaz faptul c, desi Statele Unite sunt lider de necontestat pe frontul militar, se confrunt cu concurenta crescuta a aliailor si politici, Japonia si Uniunea European, pentru actiunile comerciale, tehnologii noi si acorduri economice internationale. n orice concurs deschis ntre trei mari, armele vor fi probabil tarife, cote, taxe vamale, subventii la export si alte masuri protectioniste. Un alt scenariu posibil, recent aprut pe scena mondial geopolitica, este faptul c provocarea ar putea s nu vin din partea unui stat, ci de la resurgenta Islamului activat n timpul rzboiului din Golf de-a lungul semilunaei de sud a popoarelor islamice, din Maroc n vest spre Indonezia n est. Puncte-cheie "Secolul scurt 20" se desfasoara din 1914 (nceputul Primului Rzboi Mondial) si 1991 (dizolvarea Uniunii Sovietice), si a fost o epoc a extremelor. Elementele cheie structurale ale Rzboiului Rece sunt politice si militare (mai presus de toate nucleare), rivalitatea dintre Statele Unite si Uniunea Sovietic, conflictul ideologic ntre capitalism si comunism, divizarea Europei, precum si extinderea conflictului dintre superputeri in tarile lumii a treia. Prbusirea comunismului a fost cauza cea mai important de la sfrsitul Rzboiului Rece, dar nu explica toate aspectele legate de transformarea politicii internationale din 1989. ncheierea Rzboiului Rece a fost un punct de cotitur istoric, msurat prin schimbri n sistemul international, statul-natiune, si organizatii internationale. Multe dintre problemele lumii noi sunt urmari ale Rzboiului Rece. Concepte-cheie Doctrina Truman - declaratia fcut de presedintele Harry Truman in martie 1947 c "trebuie s fie politica Statelor Unite de a sprijini oamenii liberi, care incearca sa reziste la subjugarea de minoritti narmate sau prin presiuni externe". Destinata s conving Congresul s sprijine ajutorul limitat pentru Turcia sii

Grecia, doctrina a stat la baza politicii de izolare si sprijinul american economic si politic pentru aliatii si. Izolare - Strategia politic american pentru a rezista expansiunii sovietice percepute, facuta public prima data de ctre un diplomat american, George Kennan, n 1947. Strategia de izolare a devenit un factor puternic n politica american fat de Uniunea Sovietic pentru urmtorii patruzeci de ani. Superputere - termen folosit pentru a descrie Statele Unite si Uniunea Sovietic dup 1945, ceea ce denot implicarea lor politica globala si capacitatea militara, inclusiv, n special a arsenalelor nucleare. "Vnt de schimbare" - referint facuta de ctre primul-ministru britanic Harold Macmillan ntr-un discurs n Africa de Sud, n 1960, fata de schimbrile politice care aveau loc n ntreaga Africa vestind sfrsitul imperialismului european. Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) - organizatie nfiintat printr-un tratat n aprilie 1949 cuprinznd initial 12 tri din Europa de Vest si America de Nord. Cel mai important aspect al aliantei NATO a fost angajamentul american n aprarea Europei Occidentale. Destindere - relaxarea tensiunilor ntre Vest si Est; destinderea sovietoamerican a durat de la sfrsitul anilor 1960 la sfrsitul anilor 1970, si a fost caracterizat prin negocieri si acorduri privind controlul armanentului nuclear. Apropiere - restabilirea de relatii de prietenie ntre Republica Popular Chinez si Statele Unite la nceputul anilor 1970.

4. CONCEPTE GEOPOLITICE Putere, mare putere, superputere Conceptul se poate referi la relaia dintre un individ sau grup i lumea natural, dar este mai frecvent utilizat pentru a caracteriza relaiile interpersonale i intergrup, inclusiv cele ntre state (Johnston et al., 1994). n acest din urm caz, puterea este sinonima pentru influen, fie directa (puterea de a face ceva) sau indirecta (putere asupra cuiva). Puterea poate fi obinuta i meninuta n moduri diferite, variind de la for (violenta i non-violenta), manipulare, persuasiune i crearea de consens, i autoritatea. Puterea este exercitat la toate nivelurile societii, de la individ la economia global. O mare parte din exercitarea puterii n societile contemporane implic statul, prin capacitatea sa de a interveni i de a reglementa cea mai mare parte a vieii economice i sociale. O caracteristic major a puterii de stat este expresia sa teritoriala. Suveranitatea unui stat nseamn recunoaterea autoritii statului asupra unui teritoriu. n cadrul acestui teritoriu statul i exercit puterea sa, fie ntr-un mod despotic, prin aciunile ntreprinse, fr negociere cu populaia sub totalitarism, sau ntr-

un mod de democratic prin care se influenteaza cele mai multe aspecte ale vieii, cu consimmntul populatiei, ca sub capitalism (Mann, 1984). Puterea de stat este exercitat dintr-un loc central (capitala politic) asupra unui teritoriu unificat prin intermediul a patru tipuri de putere: economica, ideologica, militara i politica. Grupurile de interese exercit puterea doar asupra unui teritoriu definit. De exemplu, puterea economic presupune o moned unic i un set uniform de legi asupra ntregului teritoriu. n mod similar, interesele ideologice sunt avansate, prin asocierea dintre stat i societate, ntr-un teritoriu definit. Granitele clar definite pentru a fi aprate sunt fundamentale pentru exercitarea puterii militare. Puterea politic poate fi exprimat numai n cazul n care pe teritoriul respectiv se reuete obinerea de sprijin i legitimizare. n plus, n cadrul societilor exist o gam larg de alte tipuri de relaii de putere n diferite domenii, de la munca la societatea civil. Cele mai multe dintre aceste relaii sunt asimetrice i reflect poziia dominant relativ a anumitor grupuri n detrimentul altora legate de sex (brbai versus femei) sau de probleme etnice (populatie alba versus non-alba). Relaiile de putere inegale sunt, de asemenea, specifice pentru sistemul interstatal. Scrierile timpurii geopolitice au fcut n mod clar distincia ntre state puternice i state slabe i comportamentul lor diferit i soarta. Pentru mult timp, puterea a fost definita exclusiv n termeni militari strategici. n consecin, statele cu o putere mai mare se bucur de o ans mai bun de supravieuire dect statele cu putere mai mic (teoria german a Lebensraum este ilustrativa n acest sens). Supravieuirea este nucleul de interes naional al tuturor statelor. n cazul n care nu se realizeaz, nsi existena statului este n pericol i a intereselor sale (celelalte economice, de mediu, umanitar), nu au nici o sansa de a fi ndeplinite. Inca din timpuri stravechi, politica de putere a fost alimentat de inegalitile dintre state. Exemplul cel mai frecvent citat apartine lui Tucidide, istoric al razboiului Peloponesian, un conflict ntre dou mari puteri n lumea greac antic, Atena i Sparta. n scrierile sale, Tucidide face clar faptul c interesul naional al Spartei, ca i al tuturor statelor, a fost supravieuirea i schimbarile in distribuia puterii a reprezentat o ameninare direct la adresa existenei sale. Sparta a fost obligata s mearg la rzboi, n scopul de a evita s fie cucerita de Atena. La rndul su, n egal msur Atena s-a simit obligata s mearg la rzboi, n scopul de a pstra imperiul dobndit. Liderul atenian celebru, Pericle, a pretins ca acioneaz pe baza celei mai fundamentale motivatii umane: ambitia, frica, i interes. Unul dintre episoadele cele mai relevante ale rzboiului dintre Atena i Sparta, este cunoscut sub numele de "Dialogul Melian" care cuprinde argumentele liderilor atenieni n susinerea dreptului lor de cucerire asupra insularilor, i rspunsul dat de Melieni. Atenienii au folosit logica puterii, susinnd c, din cauza forei lor militare superioare, Melienii au doar dou alternative: fie se supun panic sau vor fi exterminai. Melienii au ncercat s conving omologii lor, prin utilizarea argumentelor ntemeiate pe justiie, Dumnezeu i aliaii lor spartani. Melienii au fost obligai s se supuna legii care spune "cel puternic face ceea are puterea sa faca i cei slabi accept ceea ce ei trebuie s accepte". Pornind de la acest exemplu, muli

analiti consider ca logica puterii are aplicabilitate universal. Privind spre istoria mai recent, putem nlocui cu uurin exemplul din Atena i Melos cu cele din Germania i Cehoslovacia n 1939, Uniunea Sovietic i Ungaria, n 1956, sau Indonezia i Timorul de Est n 1975 (Baylis et al., 2001). n fiecare caz, statul slab a trebuit s se supun voinei statului puternic. Puterea este strns legat de bogie i prestigiu (Nivaldo, 2001). De-a lungul istoriei omenirii, combinaia celor trei a dat natere marilor puteri. Acest concept dateaza de la inceputul secolului 19 fiind utilizat la Congresul de la Viena n problema rzboaielor napoleoniene. Termenul s-a referit la rile angajate n lupta mpotriva Franei n cadrul aa-numitului "concert european". Marea Britanie, Austria, Prusia i Rusia au semnat un acord de alian mpotriva tendinelor expansioniste ale lui Napoleon. Mai mult dect att, fiecare dintre ei a trebuia s nu profite de circumstanele geopolitice n detrimentul celorlali. ntr-o lucrare academic, conceptul a fost n primul rnd explicat de Rudolf Kjellen n lucrarea sa "Stormakterna" (1905) ceea ce nseamn Marile Puteri. El a identificat marile puteri pentru a fi exemplele cele mai impunatoare ale statelor ca puteri. Creterea lor prin cuceriri coloniale arata ceea ce el a perceput ca o tendin spre state mai puine i mai mari care concureaz pentru spaiu. n a doua ediie a crii sale, Kjellen a identificat Statele Unite, ca ndeplinind cerinele pentru rolul de mare putere (spaiu, libertatea de circulaie i de coeziune intern). Rusia a fost alt candidat pentru acest statut, la nivelul continentului european (O'Loughlin, 1994). Marile Puteri au fost definite n funcie de diferite criterii. Mai relevante pentru timpurile moderne par a fi criteriile care se refera la deinerea de arme nucleare, statutul lor ca putere cosmic i apartenena acestora la Consiliul de Securitate ONU (Negu, 2005). Sfritul celui de al doilea rzboi mondial i nceputul Rzboiului Rece au adus n dezbaterea geopolitica internaionala conceptul de superputere, fcnd referire la Statele Unite ale Americii i Uniunea Sovietic. Amndoua au obiective politice globale, au capaciti militare, care au inclus armele de distrugere n mas i mijloacele de a le transmite pe distane intercontinentale (Baylis et al., 2001). Rzboiul Rece ofer un exemplu proeminent al mecanismului de actiune al balanei de putere. Definiia cea mai comun a termenului este c, dac supravieuirea unui stat sau a unui numr de state mai slabe este ameninat de un stat hegemonic sau a unei coaliii de state puternice, acestea ar trebui s-i uneasc forele, s stabileasc o alian formal i s ncerce s pstreze independena lor prin verificarea puterii partii adverse. Mecanismul echilibrului de putere ncearc s asigure un echilibru de putere n cazul n care un stat sau coaliii de state se afl n poziia de a le domina pe toate celelalte. Competitia din timpul Rzboiului Rece dintre Est i Vest a ncercat s menin echilibrul prin sistemul de aliane n mod oficial instituionalizat al Pactului de la Varovia i a Organizaiei Tratatului Atlanticului de Nord. Cu toate acestea, ca urmare a cursei narmrilor, n special cursei nucleare, conceptul tradiional de echilibru al puterii s-a tradus ntr-un echilibru al terorii n anii 1950 i 1960.

Pe lng balana puterii, relaiile interstatale ar putea lua forma de hegemonie. Acest lucru este de obicei definit ca dominaia politic i/sau economic a unei regiuni, de obicei, de ctre o superputere (Baylis et al, 2001). O alt definiie este: influenta pe care o mare putere este n msur s o stabileasc n alte state din sistem; gradul de influen variaz de la conducere la dominaie (idem, p. 158.). neleasa ca "autoritate" n limba greac, noiunea de hegemonie a fost folosita prima dat pentru dominaia Atenei asupra altor state grecesti, mai trziu, aplicata la Prusia si Germania i, n timpurile mai recente, pentru a definii SUA i URSS cu privire la restul lumii (Enciclopedia Wordworth, 1995). Urmarind napoi in istorie putem gsi mai multe exemple de hegemoni care au reuit s se pronune n relaiile internaionale n cadrul sistemului mondial: n timpul Antichitatii Imperiul Roman i Pax Romana, apoi Imperiul Britanic i Pax Britanica, n secolul 19, i Statele Unite ale Americii n a doua jumtate a secolului 20 i Pax Americana. Sintagma Pax romana, Britanica sau Americana presupune o pace global dictat de hegemonul respectiv. n epoca post-Rzboi Rece, influena geopolitic a Statelor Unite ale Americii i fostei Uniuni Sovietice, este in declin n structurarea ordinii mondiale, genernd o nou interpretare. Aceasta aparine lui Kennedy (1988), care consider c Marile Puteri care s-au extins peste masura din punct de vedere geopolitic, dar nu sunt n msur a inova i a reforma la acasa, devin victime ale propriei lor "superextinderi imperiale". Sferele de influen Geopolitica timpurilor moderne a fost marcat de dou principii: suveranitatea statelor i meninerea pcii ntre ele. S-a presupus adesea c autodeterminarea naional este compatibil cu aceste principii generale. Atunci cnd apar litigii, exist mecanisme exercitate n timpul istoriei sistemului politic internaional pentru a asigura pacea prin intermediul unor acorduri cu caracter obligatoriu. Dar, privind napoi n istorie vom vedea, de asemenea, c a fost adesea un conflict care conduce uneori la nedreptate. Principiul de echilibru al politicii puterii a intrat de multe ori n conflict cu cel de auto-determinare: meninerea pcii ntre marile puteri ar putea genera acordul de a avea colonii sau pentru a delimita sferele de influen. Scindarea lumii n colonii sau sfere de influen are o istorie lunga in spate. Exemple relevante provin din Antichitate, Evul Mediu i pn la timpurile moderne. Era descoperirilor geografice a sporit competiia ntre state i a favorizat puterile din acea vreme. n cursa pentru a descoperi Lumea Noua, Portugalia i Spania au avut acelai interes comun: s cucereasc i s controleze noi teritorii din America de Sud. Cele dou ri au semnat un acord pentru a evita un conflict. n 1494 au semnat Tratatul de la Tordesillas, un mic ora n vestul Spaniei, n provincia Valladolid, prin care o linie de demarcaie a fost trasata n partea de vest a Insulelor Capului Verde separand America de Sud spaniola si portugheza. n 1790, Rusia i Prusia mpreau Polonia, nainte un regat independent, ntre ele ca parte a mentinerii echilibrului de putere. La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 statele din Europa au convenit la crearea de colonii i sfere de influen n Africa i Asia.

Colonialism n noiembrie 1884, cancelarul imperial i arhitectul Imperiului German, Otto von Bismarck, a convocat o conferin la care au participat 14 de state (inclusiv Statele Unite) pentru a soluiona mprirea politic a Africii. Bismarck a vrut nu numai s-i extind sferele de influen german n Africa, dar, de asemenea, s intoarca pe rivalii Germaniei unii mpotriva celorlalti n avantajul sau. Concurenii majori din Africa au fost: Imperiul Britanic, care a avut colonii in lungul coastelor de Vest, Sud i in Africa de Est; Franta al carei principal domeniu colonial a fost n regiunea rului Senegal i la nord de bazinul Congo; Portugalia care a dorit s-si extind controlul de coast n Angola i in Mozambic; Belgia care a avut control asupra Bazinului Congo. Germania a fost activa, n zonele n care celelalte puteri coloniale ar fi putut s-o obstrucioneze ca n Togo (ntre coloniile britanice), Camerun (n sfera de influenta francez), in sudul Africii de Vest (de care era interesata si Marea Britanie) i Africa de Est (n care Tanganika germana rupea blocul solid britanic de la Capul Nord pn la Cairo). Cnd conferina a fost convocat la Berlin, mai mult de 80% din Africa era nc sub dominaie african tradiional. Cu toate acestea, reprezentanii puterilor coloniale au trasat liniile lor de demarcatie pe ntreaga hart a Africii. Aceste linii au fost trasate fara o cunoastere solida a teritoriului african. n acest proces, popoarele africane au fost mprite, regiuni unificate au fost fragmentate, populatii ostile au fost unite mpreun, provinciile au fost perturbate, iar rutele de migraie au fost inchise.Toate acestea nu au avut efecte imediate, desigur, dar s-au resimtit cnd puterile coloniale au nceput s-i consolideze controlul asupra coloniilor lor, iar limitele desenate pe harta au devenit bariere in peisajul african. Conferina de la Berlin a avut drept scop fragmentarea Africii n mai multe moduri. Africa si-a rectigat independena dup sfritul anului 1950, dar a dobndit o motenire de fragmentare politic, care nu a putut fi eliminata in intregime. Harta politica a Africii este, aadar, o consecinta a ignorantei si lacomiei din perioad cnd Europa cauta noi resurse minerale i piee. Secolul dintre 1820 i Primul Rzboi Mondial (1914-1918) a vzut o cretere a unei ordini coloniale moderne, susinut de hegemonia european completa asupra comerului mondial, finane i de transport maritim, precum i prin noi forme de autoritate politic i militar susinute de tehnologie, tiin aplicat i sisteme de informaii. ntre 1870 i 1918, puterile coloniale adaug in medie 240 mii de mile ptrate n fiecare an la posesiunile lor, intre 1875 si 1915 un sfert din suprafaa terestr a globului a fost distribuit sau redistribuit in colonii de o jumtate de duzin de state (Hobsbawm, 1987). Marea Britanie, Frana i Germania si-au marit coloniile lor cu 4 milioane, 3,5 milioane, si respectiv 1 milion de mile ptrate, Belgia i Italia, precum i Statele Unite ale Americii i Japonia, fiecare si-a marit coloniile cu intre 100 de mii si 1 milion de mile ptrate. Colonialismul a fost considerat n moduri opuse. Acesta a fost vzut ca o for de modernizare economic i progres social, care asigura ordinea de drept, proprietatea privat, infrastructura de baz i instituiile politice i juridice. O

alt interpretare a sensului colonialismului a fost legat de capacitatea sa de a genera distrugere, dependen, exploatare, srcie masiv. Ceea ce este clar, totui, este c trecerea de la sferele de influen informale la conducerea coloniala formal n secolul 19 este nrdcinat n rivalitatea inter-capitalista i de cutare pentru materii prime, piee noi i noi oportuniti de investiii. n perioada de dup al doilea rzboi mondial, micrile naionaliste au discreditat colonialismului politic i ideologic. Mai mult, puterile imperiale au constatat ca acestea erau costisitoare i din ce n ce mai neguvernabile. Rezultatul a fost procesul de decolonizare prin care fostele colonii si-au dobandit independenta, dar consecinele ordinii coloniale sunt nc prezente. Unii susin c fostele colonii nu se bucur de independen deplin economic i politic, ca persistena produciei primare de export i dependena continu a elitelor politice de fostele puteri coloniale sugereaz c colonialismul a fost transformat n "perpetuu neocolonialism" (Abdel-Fadil, 1989) . Instabilitatea politic din Africa i Asia de Sud-Est este de obicei perceputa ca o consecin a timpurilor coloniale i modul in care frontierele au fost trasate de ctre diplomaii europeni, fr sau cu puine cunotine despre contextul istoric i geografic. Astzi, Africa este din nou in situatia in care i se spune ce s fac, de data aceasta de ctre instituiile financiare strine. Ciclul de srcie care a urmat colonialismului a cerut un pre mai mare de la societile africane. n ceea ce privete perspectivele de dezvoltare n viitor, dezavantajele legate de o localizare periferic n raport cu zonele centrale ale lumii continu s constituie un handicap pentru Africa Subsahariana. n timpul Rzboiului Rece i dup, lumea occidental a permis Rusiei s-i exercite dominaia asupra popoarelor din Europa de Est i n spatiul ex-URSS pentru a nu compromite considerente mai largi de stabilitate i securitate. Dou exemple pot fi menionate: revolta maghiar din 1956 i cecena din 1994 ncoace. n ambele cazuri, nu a existat nici o reacie oficial din partea vestului in ciuda negrii evidente a dreptului popoarelor la auto-determinare. n alte pri ale lumii, cererile legitime pentru independen au fost ignorate din motive de securitate regional. Din 1961, cnd a nceput rzboiul, statele africane au refuzat, pn n 1991, s recunoasc dreptul la independen al Eritreea fata de Etiopia (Baylis si Smith, 2001). Statele-naiuni si Organizatia Natiunilor Unite Un stat este o unitate politic. n sistemul internaional modern, ntreaga lume locuit este mprit n state. Limitele sunt trasate n scopul de a separa statele. Dreptul fiecrui stat de a controla teritoriul cuprins de graniele sale este recunoscut de comunitatea internaional. Un stat este o unitate independent politic care ocup un teritoriu definit, populat permanent, avnd control deplin si suveran asupra afacerilor sale interne i externe. n prezent, harta politic a lumii include aproximativ 200 de state, dar care conin oameni care aparin catorva mii de naiuni distincte. O naiune este un grup de oameni cu o cultur comun care ocup un teritoriu determinat, unii printr-un puternic sentiment de unitate care rezult din convingerile comune. Limba i religia pot fi elemente

unificatoare, dar mai importanta este o convingere emoional a caracterului distinctiv cultural i un sentiment de etnocentrism. Termenul compozit corespunzator stat-naiune se refer la un teritoriu ocupat de o naiune distinct, sau cel puin, de o populaie ale crei aciuni rezulta dintr-un sentiment general de coeziune i de aderare la un set de valori comune. Exist patru tipuri de relaii ntre state i naiuni: Un stat-naiune. Sunt putine state omogene etnic sau cultural. Unele cum ar fi Frana, Marea Britanie, Spania au devenit state-naiune prin unirea unor grupuri diferite de ctre o for centralizatoare puternic; altele, cum ar fi Germania sau Italia au fost cultural asociate, in timp ce grupurile politice fragmentate. Japonia considera ca este un exemplu de stat ocupat de o naiune distinct, dar este slbit de populaiile indigene semnificative coreene i ainu care exista ca elemente neasimilate populaiei rii. Un stat multinaional. Acesta este un stat care conine mai mult de o singur naiune. De multe ori nici un grup etnic nu domin o singur populaie. Fosta Uniune Sovietic a fost alctuita din mai multe naionaliti: ucraineni, kazaci, ttari, estonieni, i altele. Insula Cipru, n Marea Mediteran de est, conine dou naiuni distincte: greci i turci. Dup ce Cipru a ctigat independena fa de Marea Britanie n 1960, a existat o cretere a violenei ntre cele dou grupuri. Din 1974, Cipru a fost divizat de o zon tampon a Naiunilor Unite care ii separa greci de turci. Un stat-naiune partial. Naiunea arab domin 17 state din Africa de Nord i Orientul Mijlociu. O naiune fara stat. Un grup etnic vechi, cu o limb distinct, kurzii sunt concentrati n Turcia, Iran, Irak i in numar mai mic triesc n Siria, Armenia i Azerbaidjan. Kurzii sunt un popor de 20-25 de milioane de oameni mprit ntre ase state i dominante n nici unul. Cei mai multi Kurzi triesc n Turcia (probabil 14 milioane persoane), aproximativ 8 milioane n Iran, jumtate din acest numar in Irak, precum i mai putini in Siria, Armenia i Azerbaidjan. Kurzii au ocupat zona izolata, de frontier muntoas ntre Turcia, Iran i Irak de peste 3000 de ani. Ei sunt o naiune, dar nu au nici un stat, nici nu se bucur de atenia internaional pe care alte popoare fara stat, cum ar fi palestinienii o primesc. Localizarea relativ explica deprtarea sa spaial, precum i obstacolele create de regimurile instaurate inhiba accesul la regiunile kurde fara iesire la mare. Deci, n ceea ce privete relaia dintre stat-naiune, se pot distinge: state dominate de o singur naiune (Frana, Japonia) sau cu 2, sau mai multe naiuni mari (Canada, Elvetia, Belgia, Africa de Sud). Pe de alt parte, multe naiuni sunt mprite ntre dou sau mai multe state (arabi, kurzi, coreeni). Lipsa de coresponden ntre teritorii naionale i frontierele de stat este o problem deosebit de important n rile mai puin dezvoltate. Aceasta rezulta

din istoria colonial a acestor regiuni. Granitele ntre colonii au fost trasate la mese de conferine n capitalele europene de ctre diplomai, in condiiile unor cunotine insuficiente legate de istoria locala, dar in scopul de a raspunde intereselor puterilor coloniale europene. Aceast situaie este evident mai ales n Africa de Vest n care tensiunile dintre grupurile concurente naionale rmne caracteristica chiar i astzi. Numrul exact al naiunilor depinde de definiie. Cum se stabileste cetenia: prin limb, cultur, religie sau evoluia istoric? Nu exist nici un rspuns direct la aceast ntrebare. Oricum, naionalitatea este o notiune destul de vag a identitii de grup, probabil, la cel mai mare nivel dup familie, clan i trib. De exemplu oamenii care triesc acum n Slovacia, dar care n timpul secolului 20 si-au schimbat de 5 ori naionalitatea facand parte din Imperiul austro-ungar pn la 1918, din Cehoslovacia dup Primul Rzboi Mondial, din Ungaria dup 1938, din Cehoslovacia dup al doilea rzboi mondial i din 1993 din Slovacia. ntre timp, identitatea lor a rmas neschimbat. Conceptul de cetenie a fost nscut din sistemul european al statului-naiune, care a aprut n Evul Mediu trziu. Mult mai vechi este termenul de naiune, datnd din timpuri biblice, ntruct conceptul modern de naionalismului a fost definit doar cteva sute de ani n urm. Naionalismul a fost consolidat n lumea post-Rzboi Rece, din cauza disparitiei diviziunii clare dintre Est-Vest i lumii haotice care a aparut dup. Dou tendine par s se contureze la sfritul Rzboiului Rece: pe de o parte identitile naionale din fostele state multinaionale, cum ar fi URSS sau Yugoslavia cresc in intensitate i genereaza multe din zonele de conflict de pe scena mondial, iar pe de alt parte, supra-naionalismul sau tendina de a forma aliane i grupurile politice mai mari dect identitile naionale, care continu i se dezvolt. Acest proces din urm poate fi vzut n dou moduri diferite: ca o evoluie normal a identitilor naionale, lund exemplul de identitate Westphalian care a dat nastere identitatii germane, iar aceasta la randul ei poate conduce la formarea identitatii europene. Sau, poate fi vzut ca lipsit de importan avnd n vedere faptul c simbolurile de identitate naional vor fi puternice totdeauna, n ciuda existentei unui drapel sau unui imn pentru Uniunea Europeana. Forma Statelor O privire pe harta politic a lumii arat c fiecare stat este unic. Dimensiunea, forma i pozitia geografica a oricrui stat se combin pentru a il distinge de toate celelalte. Caracteristicile au mai mult decat un interes academic, deoarece acestea afecteaz, de asemenea, puterea i stabilitatea statelor. Graniele definesc statele: delimiteaz si creeaz, de asemenea, un mozaic de teritorii adesea interconectate care ofer fiecrei ri forma sau morfologia acesteia. Morfologia teritorial a unui stat afecteaz starea sa, chiar i supravieuirea lui. Forma unei ri poate afecta bunstarea ei ca stat prin favorizarea sau mpiedicarea organizrii eficiente. Exist cinci tipuri de state n funcie de forma lor:

Stat compact de forma rotunda cu capitala aflat ct mai mult posibil n centru. Toate marginile ar putea fi atinse de la centru ntr-o perioada minim de timp i cu cheltuieli mai reduse pentru drumuri si ci ferate. Aceasta inseamna, de asemenea, i granie mai usor de aparat. Uruguay, Zimbabwe, Cambodgia i Polonia sunt exemple de state compacte. Stat prorupt - aproape compact, dar posed una sau dou prelungiri, uneori nguste ale teritoriului. Prelungirile pot reflecta pur i simplu, elongatii peninsulare ca n cazul statelor Myanmar sau Thailanda. n alte cazuri, extensiile au o semnificaie economic sau strategic, fiind rezultatul negocierilor internaionale pentru a asigura accesul la resurse sau rute de comunicatie fluviala sau maritima sau pentru a stabili o zon tampon ntre state. Afganistan, Republica Democrat Congo, Namibia i se ncadreaz n aceast categorie. Stat alungit - are lungimea de mai multe ori mai mare decat limea medie i, prin urmare, pri ale rii departe de capital i susceptibile de a fi izolate, si in consecinta implica cheltuielile mai mari pentru a le lega de centru. Ele sunt mult mai dificil de administrat, cum ar fi Norvegia, Vietnam sau Chile. Stat fragmentat - este compus n ntregime din insule (Filipine i Indonezia), parial din insule i parial pe continent (Italia i Malaezia), precum i cele care sunt n principal pe continent, dar al crui teritoriu este separat de un alt stat (Statele Unite ale Americii). Fragmentarea i izolarea poate slbi controlul centralizat al teritoriului national i conduce la creterea regionalismului, care poate duce la micri separatiste. Stat perforat - nconjoar complet un teritoriu pe care nu il exclude. Cuprinde o enclav n interior, care poate fi independenta sau face parte din alt ar. Doi dintre cele mai mici din statele independente europene, San Marino i Vatican, sunt enclave care perforeaza Italia. Ca o exclav a fostei Germanii de Vest, Berlinul de Vest perfora teritoriul naional al fostei Germanii de Est fiind o enclav n ea. Lesotho este un exemplu de enclav din Africa de Sud.

Dimensiune Suprafata pe care o ocup un stat poate fi mare, cum este China, sau mica, cum este Liechtenstein. Cea mai mare ar din lume, Rusia, ocupa peste 17 milioane de kilometri ptrai, aproximativ 11% din suprafaa terestr a Pmntului aproape la fel de mare ca i ntreg continentul Americii de Sud i de mai mult de un milion de timp la fel de mare ca Nauru, unul dintre ministatele gsite lumii. Putem presupune uor ca suprafata mai mare a unui stat creste sansa ca acesta va include minereuri, aprovizionare cu energie, i soluri fertile de care poate beneficia. n general, aceast ipotez este valid, dar depinde mult de localizare. Resursele minerale sunt inegal distribuite, i mrimea nu garanteaz prezena lor n cadrul unui stat. Australia, Canada si Rusia, dei mari ca suprafata, au zone relativ mici, capabile sa sprijine agricultura productiva.

Dimensiunea mare, de fapt, poate fi un dezavantaj. O ar foarte mare poate avea zone vaste, care sunt la distan, slab populate, i greu s se integreze n nucleul principal al economiei i societii. Statele mici sunt mult mai apte dect cele mari, pentru a avea o populaie omogen cultural. In cazul statelor mici este mai uor s se dezvolte sisteme de transport i de comunicatie pentru a lega diferitele parti ale rii, i, desigur, au granite mai scurte de aprat mpotriva invaziilor. Dimensiunea singur nu este critic n determinarea stabilitii si puterii unei ri, dar este un factor care contribuie la acestea. Localizare Semnificaia dimensiunii i formei ca factori ai bunastarii n context naional poate fi modificat n funcie de pozitia geografica a unui stat, att absolut cat i relativ. Dei Canada i Rusia sunt ambele extrem de mari, localizarea lor absolut la latitudinile medii superioare reduce avantajele legate de dimensiune atunci cnd luam in considerare potenialul agricol. Pozitia relativa a unui stat, adica poziia sa fa de cea a altor ri, este la fel de important ca i pozitia absolut. Statele fr ieire la mare, cele lipsite de deschidere la ocean i nconjurate de alte state, au un dezavantaj comercial i strategic. Ele nu au acces uor la comerul maritim i la resursele din apele de coast i platformele continentale. Numrul de state fr ieire la mare - circa 40 - a crescut foarte mult, odata cu dizolvarea Uniunii Sovietice i crearea de noi state-naiuni mai mici care faceau parte din ri foste multinaionale precum Yugoslavia i Cehoslovacia. Mai multe alte state nu sunt total lipsite de iesire la mare, dar coastele lor sunt inadecvate pentru dezvoltarea porturilor, astfel nct acestea sunt nevoite s se bazeze pe porturile statelor vecine. Statele fr ieire la mare au dreptul de a utiliza marea liber, dreptul de trecere inofensiv prin apele teritoriale de coast, de a construi in lungul coastelor instalaii portuare adecvate, precum i faciliti de tranzit de la port la propriul lor teritoriu. Statele fr ieire la mare sau parial fr ieire la mare ar putea avea acces la mare, intr-unul dintre urmatoarele trei moduri. n primul rnd, orice ru navigabil care ajunge la mare poate fi declarat deschis pentru navigare tuturor statelor. Libertatea de navigaie pe rurile care curg prin mai multe ri a fost proclamat pentru prima dat de ctre Frana n 1792. Guvernul revoluionar a proclamat c libertatea de navigatie pe ruri era o "lege natural". Comisii internaionale reglementeaza navigaia pe multe dintre rurile internaionale, i, adesea, aceste comisii au rolul de a reglementa protectia mpotriva polurii i folosirea apei rurilor pentru irigatii. n al doilea rnd, un stat fr ieire la mare poate obine un coridor terestru pentru a ajunge fie la mare fie la un ru navigabil. Mai multe ri au extensii lungi, subiri afar la porturile maritime. Unele dintre acestea, cum ar fi coridorul Congo la Oceanul Atlantic, sunt importante rute de transport. A treia cale prin care un stat fara iesire la mare poate avea acces la mare este de a obine faciliti la un anumit port, plus libertatea de tranzit de-a lungul unui traseu pana la portul respectiv. Statele de coast au semnat acorduri internaionale pentru a ajuta circulaia mrfurilor peste teritoriul lor din state fr ieire la mare, fr perceperea taxelor

discriminatorii, impozitelor sau taxelor de transport de marf. Chile, de exemplu, a ajutat la construirea unei ci ferate de legtur intre La Paz, capitala Boliviei si portul chilian Arica, i garanteaz tranzitul liber. Argentina acorda o zona libera Boliviei in oraul argentinian Rosario pe rul Parana, i Peru d Boliviei o zona de comer liber n portul Ilo. n 1993, Etiopia a intrat n rndul statelor fr ieire la mare atunci cnd provincia de coast din Eritreea a ctigat independena. Eritreea a promis s sprijine activitatile de import export ale Etiopiei, dar, de fapt, cele mai multe dintre acestea au fost dezvoltate prin prin portul Djibouti. Tratatul din 1998 ntre Ecuador i Peru a garantat drepturile de navigaie ale Ecuador n porturile peruane de pe fluviul Amazon. n unele cazuri, pozitia relativa favorabil constituie resursa primar a unui stat. Singapore, un stat de numai 580 km patrati este situat la o rscruce de rute de transport maritim i comer. Un caz aparte este reprezentat de exclave: o portiune de teritoriu nconjurata de ctre un alt stat. Un exemplu se refera la cele dou exclave: armeana NagornoKarabah din Azerbaidjan i azera Nachichevan din Armenia Dup prbuirea imperiului sovietic, armenii au intrat n rzboi cu ara vecina Azerbaidjan privind soarta a aproximativ 150.000 de armeni care triesc n Nagorno-Karabah. Aceasta enclava a fost creata de in cadrul programului de dezvoltare sociopolitica care, recunoscnd n acelai timp caracterul distinctiv cretin al acestui grup de armeni, a dat totui jurisdictia asupra lui statului musulman Azerbaidjan. Aceasta a fost o solutie tipic sovietica pentru rezolvarea problemelor etnice care a asigurat autoritatea asupra populatiilor si teritoriilor, dar odat ce Uniunea Sovietica s-a destramat, armenii cretini nconjurati de musulmanii azeri s-au simit in nesiguranta i au apelat la Armenia pentru ajutor. Trupele au intrat in teritoriul azer locuit de armeni i au ctigat controlul asupra enclavei, reusind chiar i excluderea azerilor de la zona situat ntre teritorul principal al Armeniei i Nagorno-Karabah. Comunitatea internaional nu a recunoscut oficial ocupaia armeana i enclava a rmas pe teritoriul Azerbaidjan. Problema fundamental a rmas nesoluionat, constituind unul dintre conflictele inghetate de pe teritoriul ex-sovietic. Teritorialitate si putere n relaiile internaionale, controlul asupra unui teritoriu, de obicei, creste puterea, n timp ce puterea creste, se poate extinde controlul asupra teritoriului. Statele mai puternice exercita un control teritorial direct sau indirect asupra celor mai slabe. n multe cazuri, puterea implic suveranitatea direct, oficial politic asupra teritoriilor desemnate. De-a lungul istoriei, multe razboaie au fost cauzate de controlul teritoriilor specifice, precum i politicile externe ale multor ri au fost influenate de dorina de a controla teritorii suplimentare in scop economic, militar sau politic. Trile care au fost nvinse n rzboi au fost adesea obligate s cedeze controlul asupra unui teritoriu adversarilor lor invingatori. Relaiile dintre putere i teritoriu pot fi observate la toate nivelurile geografice. Puterea presupune posibilitatea de a exercita controlul sau influena asupra altora i controlul teritorial este o prerogativ important a guvernelor. n unele societi, controlul teritorial se exercit n scopul de a oferi privilegii membrilor

din straturile superioare ale societii. De exemplu, majoritatea populaiei din Africa de Sud nu a avut dreptul de a alege locul de reedin n timpul apartheidului, sau nainte de anii 1960, n Statele Unite ale Americii, afroamericanilor li s-a refuzat dreptul de a participa la colile integrate i de asociere cu albii n mod egal. Multe razboaie de-a lungul istoriei au aprut ca urmare a disputelor pentru controlul asupra teritoriului. Anumite teritorii sunt deosebit de dorite, din cauza atributelor specifice sau considerentelor legate de pozitie. De exemplu, preluarea Kuweitului de catre Irak n august 1990 a fost ocazionat n parte de prezena unor rezerve de petrol valoroase n Kuweit, n timp ce rspunsul american a fost explicat de dorina de a proteja rezervele de petrol. Alte teritorii au pozitii geografice strategice. Unele dintre acestea sunt valoroase pentru scopuri militare. Prin urmare, israelienii au dorit de mult controlul asupra nlimilor Golan i britanicii au meninut mult timp controlul asupra Gibraltarului, ca poarta de acces la Marea Mediteran. Alte teritorii sunt valoroase, deoarece controlul acestora poate facilita schimburile comerciale sau creterea economic. De exemplu, Rusia a dorit de mult o iesire la Marea Mediteran. Prin urmare, ruii au ntreprins eforturi pentru a obine controlul asupra Strmtorilor Bosfor i Dardanele, de legatura intre Marea Mediteran si Marea Neagr. De asemenea, controlul american asupra Canalului Panama Zona a permis Statelor Unite s controleze transportul maritim ntre Oceanul Atlantic i cel Pacific. Chiar i atunci cnd Statele Unite au cedat controlul asupra Zonei Canalului Panama la sfritul anilor 1970, tratatul prevedea c America ar putea continua s domine comerul internaional n regiune. Un rol deosebit este jucat de chokepoints puncte de importan strategic din cauza congestionrii traficului maritim, care necesit viteze reduse din cauza creterii riscului de coliziune, precum i a vulnerabilitatii in cazul unui atac. n 1986, preedintele Reagan a explicat c bazele americane din Filipine ar ajuta armata sa protejeze cile maritime vitale care trec prin strmtori sau canale in cazul in care Uniunea Sovietic ar ncerca s le nchid ntr-un conflict. Oficialii Pentagonului au identificat punctele strategice pentru marina americana. n Americi acestea includ Strmtoarea Florida intre Florida si Cuba, Canalul Panama, Stramtoarea Magellan i Golful Alaska. n Pacificul de Vest: Strmtoarea coreean, Strmtoarea Makassar ntre Sulawesi i Borneo, Sunda ntre Java i Sumatra, Strmtoarea Malacca ntre Peninsula Malay i Sumatra. Strmtoarea Hormuz, care comanda Golful Persic, Bab el Mandeb comanda Marea Roie, Canalul Suez i Capul Bunei Sperane fac parte din aceste puncte strategice. Timp de muli ani, Strmtoarea Malacca a fost riscanta din cauza vitezei reduse care da posibilitatea piratilor s urce la bordul navelor i sa le jefuiasca sau, mai ru, s ucid echipajele. ncepnd cu anii 1980, sute de acte de piraterie s-au fcut pe aceast cale navigabil, una dintre cele mai nesigue din lume. Unul dintre punctele strategice cele mai aglomerate din lume este Strmtoarea Gibraltar, care a devenit subiect de stiri internationale la sfritul anului 2002, cnd un document al-Qaeda facea referire la planurile de atac asupra navelor care profitaa de ncetinirea prin intermediul acestui canal de 58 km lungime, care se ngusteaz pn la 13 km n

lime i este supus vnturile puternice i curenilor rapizi. Un alt punct riscant este Stramtoarea Bab el Mandeb ntre Djibouti i Yemen, la intrarea sudic in Marea Roie i controlat de ctre Yemen, partial blocat de Insula Perim. Reunit n 1991 Yemen este vulnerabil din cauza conflictelor interne asupra cmpurilor petrolifere, presiunii exercitate de axa Washington-Cairo-Ryad, n special, dup oferirea de sprijin Irakului si cooperarii Eritreano-israeliana. Petrolierele, dintre care unul a fost atacat de al-Qaida n 2002, precum i navele de croazier abordeaza aceast strmtoare cu precautie. Strmtoarea Hormuz este controlat de ctre Sultanatul Oman. Majoritatea rutelor de petrol din Golful trec prin apele teritoriale ale Omanului. Acesta menine legturi strnse cu SUA i alte ri membre NATO, ca o garanie pentru stabilitatea sa. Nesigure din cauza rzboiului mpotriva terorismului aceste stramtori i canale sunt vulnerabile la un moment n care riscul de aciune ostil se contureaz mai puternic dect riscul de coliziune. Tipuri de granie Granitele pot fi clasificate genetic, avand in vedere ca evolutia lor reflect peisajele culturale pe care le traverseaza. Un reprezentant al geografiei politice americane, Richard Hartshorne, a propus o clasificare in patru categorii a granitelor din punct de vedere genetic. Anumite limite au fost definite i delimitate nainte ca peisajul umanizat sa se dezvolte asa cum il cunoastem azi. S luam ca exemplu Asia de Sud-Est, o regiune plasat sub controlul puterilor coloniale pentru o lung perioad de timp. De exemplu, grania dintre Malaezia i Indonezia pe insula Borneo este o grani antecedenta. Cele mai multe portiuni ale acestei limite trece prin pdurea tropical slab populata. O a doua categorie de limite a aparut dupa cu peisajul cultural a evoluat, ca parte a procesului continuu de populare. Aceast limit ulterioara este reprezentata de exemplu de frontiera dintre Vietnam i China. Aceasta frontier este rezultatul unui lung proces de adaptare i modificare care nu s-a terminat nc. A treia categorie cuprinde graniele impuse peste un peisaj omogen unificat cel puin din punct de vedere cultural. Puterile coloniale au fcut acest lucru n momentul n care au mpartit insula Noua Guinee, prin delimitarea graniei printr-o linie aproape dreapt (curbata ntr-un singur loc pentru a gzdui un meandru al rului Fly). Limita suprapusa a delimitat jumtatea vestic a Noii Guinee sub control olandez. Atunci cnd Indonezia a devenit independent n 1949, olandezii nu au cedat partea lor din Noua Guinee, care este populat n mare parte de etnia Papuanilor si nu de indonezieni. n 1962, indonezienii au invadat teritoriul, prin fora armelor, i n 1969 Organizaia Naiunilor Unite a recunoscut autoritatea Indoneziei asupra acestui teritoriu. Astfel a fost trasata frontiera de est a Indoneziei i a avut efectul de a extinde Indonezia din sud-estul Asiei n Regiunea Pacifica. Punct de vedere geografic, Noua Guinee face parte din Regiunea Pacifica. Al patrulea tip de limita genetica este asa-numita limita relicta - o frontier, care a ncetat s funcioneze, dar ale crei amprente sunt nc evidente n peisajul cultural. Grania dintre Vietnamul de Nord si Sud este un exemplu clasic: o dat delimitat militar, aceasta a avut statutul de relicva din

1976 n urma reunificrii Vietnamului, n urma rzboiului din Indochina (19641975). Graniele din sud-estul Asiei au origini coloniale, dar au continuat s influeneze cursul evenimentelor in perioada postcoloniala. Un exemplu este limita fiziografica care separ insula principal din Singapore de restul Peninsulei Malay, strmtoarea Johor. Aceasta limita, fiziografica si politic a facilitat, probabil crucial, secesiunea statului Singapore de tara-mama Malaezia. Fr aceasta stramtoare, Malaezia ar fi putut opri procesul de separare, sau cel puin, problemele teritoriale ar fi aprut pentru a ncetini cursul evenimentelor. Nu a fost necesara delimitarea unei frontiere terestre, Strmtoarea Johor a jucat acest rol. Litigiile de granita Graniele creeaza multe posibiliti de conflict. Dupa cel de al doilea rzboi mondial, aproape jumtate dintre statele lumii suverane au fost implicate n dispute de frontier cu rile vecine. Statele sunt mult mai susceptibile de a avea dispute cu vecinii lor dect cu tarile mai ndeprtate. Desi cauzele de litigii de frontier i conflict deschis sunt multe i variate, ele pot fi n mod rezonabil plasate n patru categorii. Litigiile de pozitie geografica apar atunci cnd statele vecine nu sunt de acord cu privire la interpretarea documentelor care definesc o limit sau la modul in care limita a fost delimitata. Grania dintre Argentina i Chile, iniial definita n timpul dominaiei coloniale spaniole, a fost stabilita astfel incat s urmeze crestele cele mai inalte ale Cordillerei Andine de-a lungul cumpenei de ape. Deoarece Anzii de sud nu au fost n mod adecvat explorati i cartografiati, nu a fost evident faptul c cele mai nalte vrfuri i cumpana de ape nu coincid ntotdeauna. O zon lunga, ingusta de mai mult de 50 de mii de km ptrai este nc n litigiu. n America Latin, ca un ntreg, secolul 21 a nceput cu cel puin 10 litigii transfrontaliere nerezolvate, unele datnd din vremurile coloniale. disputele teritoriale asupra dreptului de proprietate al unei regiuni, chiar dac nu ntotdeauna, apar atunci cnd o granita imparte o populatie omogena etnic. Fiecare dintre statele implicate are o anumit justificare pentru revendicarea teritoriului locuit de grupul etnic n cauz. Conflictele pot aprea n cazul n care un stat doreste s anexeze un teritoriu a crui populaie este de aceasi etnie ca cea a statului, dar apartine unui alt stat. Somalia au avut ciocniri de frontier cu Etiopia iar zona Kashmir este o cauz de litigiu ntre India i Pakistan. Situatia este mai grav n Asia de Sud pentru ca regiunea Kashmir dintre India i Pakistan se afla n munii din nordul ndeprtat si are o semnificatie internaionala mai mult decat o problem intern. Atunci cnd grania dintre India hindusa i Pakistanul musulman a fost delimitata n grab, n 1947 s-a oprit pe teritoriul de nord a Jammu i Kashmir, unul dintre cele 562 de state recunoscute de administraia colonial britanic. Kashmir a avut un maharajah hindus, dar o populaie majoritar musulman i a fost dorit att de Pakistan cat i de India. Atunci cnd epoca colonizarii britanice s-a ncheiat, armatele pakistaneza i indiana au intrat n rzboi n Kashmir. Dup runde

repetate de conflict, Kashmir astzi este mprit de-a lungul celei mai recente linii de armistiiu, dar nici o parte nu este pregtit s cedeze. Atunci cnd a nceput aceast disput, India i Pakistan au fost narmate cu arme conventionale, astzi ele sunt ambele puteri nucleare, care transform problema frontierei din Kashmir intr-o problema internationala din cauza riscului potenial al unui rzboi nuclear. litigii legate de resurse - statele vecine sunt susceptibile de a dori resursele, cum ar fi depozitele minerale, terenuri agricole fertile, bogate terenuri de pescuit situate n zonele de frontier i nu sunt de acord asupra utilizrii lor. Statele Unite ale Americii au fost implicate n disputele cu Mexicul asupra resurselor comune ale rului Colorado i Golfului Mexic i cu Canada pentru zonele de pescuit Georges Bank din Oceanul Atlantic. Una din cauzele rzboiului 1990-1991 n Golful Persic a fost imensul zacamant de petrol cunoscut sub numele de domeniu Rumaila, situat n principal sub Irak cu o mica extensie n Kuweit. Deoarece cele dou ri nu au reuit s ajung la un acord, Kuweit a extras petrol fr nici un acord internaional. Irakul a acuzat Kuweit de furt de petrol irakian si in acest mod si-a justificat invazia acestuia. litigii funcionale - apar atunci cnd statele vecine nu sunt de acord asupra politicilor care urmeaz s fie aplicate de-a lungul unei limite. Astfel de politici pot privi imigraia, reglementrile vamale, sau de utilizare a terenurilor. Relaiile SUA cu Mexicul au fost afectate de creterea numrului de imigrani ilegali i a fraficului de droguri din Mexic. Un caz aparte este reprezentat de extrateritorialitate. n timpul secolului 19, odata ce China a fost tinta colonizatorilor europeni, acestia au intrat initial in oraele de coast ale Chinei i apoi au patruns in interiorul teritoriului de-a lungul raurilor. Europenii au forat China s accepte o doctrin european a dreptului internaional - extrateritorialitate. n conformitate cu aceast doctrin, statele strine i reprezentanii lor sunt imuni la jurisdicia rii n care acestia se afla. Astzi, acest lucru se aplic i personalului ambasadelor diplomatice, dar n China aplicarea acestei doctrine a ajuns la extrem. Colonizatorii europeni, rusi i japonezi au stabilit 90 de porturi prin tratate inegale impuse de acest tip de diplomaie. Diplomaii i comercianii erau scutiti de legislaia chinez. Nu numai zonele portuare, ci, de asemenea, cele mai bune suburbii rezideniale din oraele mari au fost declarate a fi extrateritoriale i au devenit inaccesibile pentru cetenii chinezi. n oraul Guangzhou (Canton, in timpurile coloniale), Insula Sha Mian n Pearl River a fost o enclav extrateritorial favorita. Un afis pus la singurul pod de acces pe insula avertiza, n limbile englez i cantonez, "Accesul interzis cinilor si chinezilor". Misionarii cretini s-au raspandit in China, resedintele lor i bisericile fortificate au fost securizate prin extrateritorialitate. n multe locuri, chinezii s-au gsit n imposibilitatea de a intra in parcuri i cldiri fr permisiunea strinilor. Acest lucru a contribuit la opoziia nverunat fata de prezena strinilor - un resentiment care a explodat

n Rebeliunea Boxerilor din 1900. Dup prbuirea Dinastiei Qing, n 1911, naionalitii chinezi au negociat sfarsitul extrateritorialitatii comerciale n China. Doar in Hong Kong i Macao s-a meninut statutul de colonii. Atunci cnd guvernul Chinei n 1980, s-a angajat ntr-o politic economic nou, care a dat privilegii mari i derogri firmelor strine din anumite zone de coast i orae, adversarii au susinut c aceast politic a renviat practica de extrateritorialitate ntr-o forma nou. Aceast problem rmne o problem sensibil ntr-o China, care nu a uitat umilinele epocii coloniale. Naionalismul i noiunile corelate Problema naionalismului este de o importan central pentru analiz geopolitic, cel puin pentru trei motive: Majoritatea statelor din lumea de astzi conin grupuri minoritare; acordarea drepturilor minoritilor este o conditie pentru a evita conflictul intern; Doua tendine aparent opuse sunt evidente n ceea ce privete identitatea naional: att emergenta naionalismului cat i noile identitati supra-naionale sunt n curs de dezvoltare pe glob; Ideea unui stat-naiune este din ce n ce mai mult un simbol al trecutului ordinii geopolitice a lumii. Ce este naionalismul? Naiunile pot fi definite pe baza de cultur, limb, etnie i religie. Cuvntul provine din rdcina latin care indic s se nasc i iniial se referea la un grup de oameni. Aa cum sistemul statal modern, a aprut n Europa la sfarsitul secolului 15, o contiin naional s-a dezvoltat de asemenea. Cea mai bun definiie a naiunii ar putea fi faptul c acesta este un grup de oameni cu un patrimoniu comun sau a unei culturi comune, adic un grup diferit de celelalte prin unul sau mai multe trasaturi importante de cultur, cum ar fi religia, limba, instituiile politice, valorile sau identitatea istoric. Naiunile cuprind persoane care mprtesc trsturi culturale comune i un sentiment de autoidentificare care s le permit s se disting de alte grupe de persoane care triesc n afara teritoriului naional. Exemplele includ arabi, basci, Quebecoise, Welsh, scoian i multe altele. O alt definiie este c o naiune este un teritoriu cultural alctuit din comuniti de indivizi care se considera ca un singur popor pe baza unor strmoi comuni, istorie, societate, instituii, ideologie, limba, teritoriul i de multe ori religie. Evoluia istoric sugereaz c limitele dintre naiuni sunt de mult mai lung durat i semnificative pentru viaa oamenilor dect frontierele de stat. Ideea de naiune poate fi dificil s se menin n afara limitelor spatiale stabilite care constituie o patrie, asa cum culturile se ntlnesc i se amestec, i sunt in schimbare, i naionaliti sunt la rndul lor modificate. De exemplu, americanii irlandezi se consider mai mult irlandezi sau americani ca identitatea naional?

Naiunile majore exist chiar i raspandite printre graniele politice in mai multe state (kurzi, evrei, chinezi). Exist foarte puine exemple de state-naiune pure n lumea de astzi. Mult mai frecvente pe harta lumii sunt statele multinaionale, amestecul de naionaliti ntr-o singur unitate politic care poate sau nu s fie coerent n timp. Modelul de schimbare a populaiei i fluxurile recente ale migraiei aduga o nou dimensiune la naionalismului. S lum exemplul Europei. Populaia indigen a Europei de astzi, spre deosebire de cele mai multe din restul lumii este de fapt n scdere. O astfel de cretere negativ a populaiei reprezint provocri serioase pentru orice naiune. Atunci cnd piramida populaiei devine dominata de populatia varstnica, numrul persoanelor in varsta de munca cre pltesc taxe pentru serviciile sociale este mai mic, ceea ce duce la diminuarea pensiilor i reducerea fondurilor pentru ngrijirea sntii. Guvernele care impun creteri de taxe pun n pericol mediul de afaceri, prin urmare, opiunile lor sunt limitate. Europa, i n special Europa de Vest, se confrunt cu o implozie populaie, care va fi o provocare extraordinar n deceniile care vor urma. ntre timp, imigraia este compensarea parial a pierderilor cu care se confrunta rile europene. Milioane de kurzi din Turcia (n principal n Germania), algerieni (Frana), marocani (Spania), africanii din Africa de Vest (Marea Britanie) si indonezienii (Trile de Jos), schimb structura social a ceea ce odata a fost statul-naiune. O dimensiune-cheie a acestei schimbari este rspndirea Islamului n Europa. Marea majoritate a acestor imigrani continu s soseasc ntr-o Europ n care populaiile indigene sunt stagnante sau n declin, n care instituiile religioase slbesc si secularismul este rapid n cretere, n care poziiile politice de multe ori par a fi anti-islamice, i n care normele culturale sunt incompatibile cu tradiiile musulmane. Comunitile musulmane au tendina de a rezista asimilrii, fcnd din Islam esena identitii lor. Numai in Marea Britanie exista mai mult de 1500 de moschei, n sine o transformare a peisajelor culturale locale. Supranaionalismul este un alt proces specific pentru Europa. Planul Marshall, nu numai a stimulat economiile europene, dar a artat liderilor europeni c rile lor au nevoie de o structura economico-administrativ comuna, n scopul de a: coordona asistena financiar, de a acilita fluxul de resurse i produse din mozaicul de granie europene, de a reduce tarifele comerciale restrictive, prin cautarea modalitilor de cooperare politic. Paii economici n curnd au condus la o mai mare cooperare politic. n 1949, guvernele participante au creat Consiliul Europei, nceputul a ceea ce avea s devin Parlamentul European de la Strasbourg, Frana. Europa s-a lansat si intr-o revoluie politic pentru formarea unei uniuni multinationale care implic un numr tot mai mare de state europene. Supranaionalismul este definit ca o asociaie voluntar n sferele economice, politice sau culturale ale statelor independente care doresc s cedeze o anumit parte din suveranitate n beneficiul lor reciproc. Dup schimbarea numelui de mai multe ori i lrgirea numarului de membri de la ase la 27, Uniunea European nu este doar o organizaie de hrtie pentru bancheri i productori. Ea are un impact major asupra vieii de zi cu zi a

cetenilor din rile sale membre, n nenumrate moduri. Unul dintre obiectivele cele mai puternice ale UE a fost realizarea Uniunii Monetare Europene, pentru a simboliza consolidarea unitatii i stabilirea unei monede alternative fata de dolarul american. Extinderea a fost un alt obiectiv al UE, dei aprig dezbtute, aceasta a ajuns n 2004 la adaugarea a zece noi membri, iar n 2007 a altor dou. Pentru toate progresele sale dramatice spre unificare, Europa rmne un trm al contradiciilor geografice. Europenii sunt contieni de istoria lor de conflict, diviziune i auto-distrugere reperata. Chiar i statele din Europa care au luptat pentru a-i uni forele n UE, multe dintre aceste state se confrunt cu forte centrifuge semnificative. Termenul deconcentrare a intrat n uz pentru a descrie forele centrifuge puternice, prin care regiunile sau popoarele din cadrul unui stat, prin negociere sau revolta activ, isi exprima dorinta de a ctiga putere politic i, uneori, autonomie n detrimentul centrului. Cele mai multe state prezint un anumit nivel de regionalism intern, dar procesul de descentralizare este pus n micare atunci cnd o for centripet cheie de conducere - la nivel naional a acceptat ideea a ceea ce reprezinta pentru o ar - erodarea unitatii regionale prin lansarea cererilor de autonomie sau secesiune. Regatul Unit cuprinde de Anglia i trei alte entiti: Scoia, Tara Galilor i Irlanda de Nord ataate de Anglia de secole. Nici timpul, nici guvernul democratic reprezentativ nu au fost de ajuns pentru a elimina regionalismul latent. n timpul anilor 1960 i 1970 guvernul britanic s-a confruntat cu un rzboi civil n Irlanda de Nord i afirmarea in crestere a naionalismului n Scoia i Tara Galilor. n 1997, guvernul de la Londra a dat scoienilor i galezilor oportunitatea de a vota pentru o mai mare autonomie n parlamentele regionale noi, care au puteri limitate, dar un impact semnificativ asupra afacerilor locale. Alte exemple se refer la Spania care se confrunt cu forele centrifuge n Regiunea Basc, Catalonia i Galicia, Frana cu o micare secesionist n Corsica; Belgia este divizata de separatismul flamand-valon; Italia se confrunt cu presiuni separatiste n Tirolul de Sud i Lombardia. n ultimele decenii, Europa de Est a fost dramatic afectat de descentralizare odata ce Yugoslavia i Cehoslovacia s-au prbuit, Republica Moldova i Ucraina au suferit de pe urma penetrarii rusesti in geografia istoric a acestor tari. Descentralizarea politic nu este singura for centrifug care afecteaza statele europene. Odata ce Uniunea European s-a materializat, libertile sale sub form de fluxuri de bani, micrile forei de munc au condus la apariia unor regiuni puternice urbane cu rol de centre de putere economic i influen, exercitate dincolo de controlul guvernelor lor naionale. Exemplele includ regiunea Rhne-Alpes din Frana (Lyon), Lombardia n Italia (Milano), Catalonia din Spania (Barcelona), Baden-Wrttemberg din Germania (Stuttgart). Acest grup cunoscut sub numele de motoare depasesc nu doar guvernele naionale n relaia cu cellalte, ci isi extind chiar i canalele lor de afaceri pentru a cuprinde lumea (de Blij, Muller, 2006). Astfel de centre economice puternice sunt numite state regionale, entiti care sfideaz graniele vechi i sunt modelate de economia de globalizare din care acestea au devenit o parte (Ohmae, 1993).

Multinationalism este de obicei un factor de presiune asupra capacitii statului de a menine unitatea i de a aciona n mod eficient. Marea expansiune a Rusiei a adus multe naionaliti sub control arist. Tarii au cucerit, dar au fcut prea puin pentru a aduce cultura rusa popoarelor pe care le conduceau. Georgienii, armenii, ttarii i popoarele din statele musulmane din Asia Central au fost printre zecile de grupuri individuale, culturale, lingvistice i religioase, care nu au fost "rusificat". n 1917, ruii reprezentau doar aproximativ o jumatate din populatia imperiului. Astfel, a fost imposibil s se stabileasc un stat rus dominant peste aceast vasta regiune politica, iar aceste grupuri diverse naionale au trebuit s fie integrate. S-a decis s se mpart domeniul vast n Republici Sovietice Socialiste, fiecare dintre care a fost delimitat s corespund n linii mari la unul dintre cele mai importante naionaliti. n cadrul RSS, minoritile mai mici au fost alocate unitilor politice de rang mai mic. Acestea au fost numite Republici Sovietice Socialiste Autonome. Republicile au fost n conflict pentru limite i teritoriu. Schimbrile demografice, migraiile, rzboiul i factorii economici au schimbat componenta iniiala. Politica de planificare sovietic a mutat populaii ntregi de la locul lor de origine, n scopul de a se potrivi mai bine organizarii de ansamblu, precum i pentru a recompensa sau pedepsi. Efectul general a fost de a muta popoarele minoritare spre est i s le nlocuiasc cu ruii. Aceasta rusificare a imperiului sovietic a produs importante minoriti etnice ruse n toate republicile ne-ruse. Cnd URSS s-a dizolvat n 1991, fostul imperiu al Rusiei s-a imartit n 14 ri independente, i Rusia n sine a fost o naiune schimbata. Ruii acum repezinta aproximativ 83% din populaia de sub 150 milioane de locuitori, o proporie mult mai mare dect n timpul Uniunii Sovietice (77%). Dar numeroase popoare minoritare au rmas sub pavilionul Moscovei i milioane de rui au ramas n noile guverne din fostele republici. Planificatorii sovietici au creat o structur administrativa complicat i liderii Rusiei postcomuniste au fost nevoiti sa foloseasca acest cadru pentru a face ara sa functioneze. n 1992, cele mai multe dintre republici interne ale Rusiei, regiuni autonome, oblasturile i krays au semnat un document cunoscut sub numele de Tratatul Federaiei Ruse, care le oblig s coopereze n noul sistem federal. La nceput, cteva uniti au refuzat s semneze, inclusiv Tatarstanul i o republic n Caucazul de periferie, atunci cunoscuta sub numele de Cecenia-Ingueia, n care rebelii musulmani au dus o campanie pentru independena. Mai trziu, s-a divizat n dou republici distincte, i n cele din urm doar Cecenia a refuzat s semneze Tratatul Federaiei Ruse, i, ulterior, intervenia militar rus a dus la un conflict prelungit i violent cu consecine dezastruoase pentru locuitorii si infrastructura Ceceniei. Rzboiul din Cecenia continu i astzi i este un dezastru inclusiv pentru guvernul Rusiei. Muli oameni care triesc n state multinaionale i-au exprimat dorina de a atinge o mai mare autonomie politic sau independena. Expresia acestor obiective este cunoscuta sub numele de naionalism. Acest concept este strns legat de etnie. Grupurile etnice sunt oameni care se simt legai de o cultur

comun i patrimoniu, dei legturile lor pot fi, de asemenea, asociate cu percepiile sociale. Etnia este asociata cu teritorialitii n care identitatea spaial poate fi o component important a identitii etnice. Cuvntul etnie provine de la nelesul grec de naiune i este, de asemenea, legat de trsturi culturale, cum ar fi limbajul. Algerienii din Frana se percep ca fiind de etnie araba, dar de cetenie francez. n cazul n care acestia au trait n Frana, suficient de mult timp pentru a dezvolta un sentiment de identitate naional, ei pot, de asemenea, considera ca sunt de naionalitate franceza. Sau un alt exemplu este cel locuitorilor din Bulgaria, care sunt etnic musulmani, dar bulgari ca naionalitate, se pot simi diferit de alti bulgari, din cauza convertirii religioase care a avut loc cu generaii mai inainte. n cadrul statului modern al Bulgariei, exist 200 de mii bulgari care sunt musulmani i un milion de ceteni bulgari care sunt, de asemenea, musulmani, dar de naionalitate turca. Un alt exemplu de identiti confuze peste motenirea etnic i naionalitate este prezent n Somalia. n trecut, aceast ar a fost adesea citata ca unul dintre cele cteva exemple din Africa, ca un stat-naiune, o ar compus etnic numai de somalezi. n interior, percepia a fost diferit: somalezii au continuat s se disting n mare msur prin identitatea de clan, n ciuda unui limbaj comun i credinei islamice. Somalia s-a deteriorat printr-un rzboi deschis ntre clanuri majore n anii 1990 soldat cu victime si dezintegrarea de guvernului central. O alt noiune legat de nationalism este iredentismului, i anume dorina de a aduce ntr-un stat toate teritoriile care au fost cndva parte ale acestuia sau zone n care traiesc membrii grupului cu aceeasi naionalitate. Iniial, termenul a fost folosit pentru a desemna o zon din nordul Italiei, care a rmas parte a Austriei n 1871. Naionalitii italieni s-au referit la regiune ca Italia irredenta. Zone ale lumii de azi, care pot fi supuse conflictului din cauza sentimentelor iredentiste includ Europa Central unde locuiesc maghiarii in statele vecine Ungariei, n cifre semnificative; nordul Kazahstanului, unde populaia rusa depaseste kazacii, nordul Pakistanului unde locuitorii Pathan sunt legati ca naionalitate de cei din Afganistan i Caucaz, unde Armenia i Azerbaidjan ambele exprima dorinte iredentiste (Nagorno Karabah este o enclav a Armeniei n cadrul Azerbaidjan, Nahicevan este o enclav a Azerbaidjanului n cadrul Armeniei). Ca rspuns la naionalism, statele dezvolt adesea simboluri destinate s promoveze unitatea, cum ar fi motto-uri, steaguri, imnuri naionale sau monumente istorice sau toponime. Ultimul este deosebit de important, avnd o puternic semnificaie patriotic. De exemplu, statele din fosta URSS se confrunt cu un val de independen prin redenumirea locurilor n limbile locale sau revigorarea numelor pre-sovietice. De exemplu Sankt Petersburg, numit Leningrad, n onoarea lui Lenin, dar redenumit Sankt-Petersburg, dup prbuirea Uniunii Sovietice. Grupuri minoritare Statutul de minoritate implic nu numai numere mai mici, dar, de asemenea, percepia c nu este pe deplin parte din ntreaga naiune. Comisia Drepturilor Omului definete o minoritate ca un grup numeric inferior restului populaiei

unui stat i ntr-o poziie non-dominant ai crei membri sunt distincti de altii din populaie i au un sentiment de solidaritate pentru conservarea lor cultur. Foarte puine exemple de adevrate state-naiune exist acum pe glob, prin urmare, fiecare ar are o populaie minoritar, inclusiv Japonia i Islanda, care sunt adesea citate ca cele mai relevante exemple de state-naiune. n unele state africane i asiatice, n principal, ca urmare a politicilor coloniale d trasare a frontierelor, este foarte dificil de a determina care grup constituie o majoritate n cadrul populaiei statului (n Coasta de Filde majoritarii reprezinta doar 23% din totalul populaiei, restul fiind minoriti, sau n cazul Chinei, doar 7% din populaie nu este populatie chinez Han, desi minoritile totalizeaza cel puin 80 de milioane de persoane). Comportamentul minoritilor este diferit: populaia vorbitoare de limba suedez a Finlandei se considera ceteni finlandezi, n timp ce n cazul populaiei Regiunii Bascilor din Spania exist o micare puternic i uneori violenta pentru a crea un stat-naiune. Uneori, echilibrul drepturilor pentru un grup minoritar i dorina de a crea un sentiment de identitate naional ntr-un stat multinaional poate fi dificil de realizat. Nerespectarea poate duce la rzboaie civile sau la genocid cultural. Istoria sugereaz c naiunile sunt mai durabile dect statele din punct de vedere al existenei, desi convergena cultural i de amestecare a eliminat multe naiuni. Limba vorbita este un indicator de pierdere a culturilor de pe glob. Lingvitii prevd c la mijlocul secolului 21, avand in vedere rata actual de pierdere a limbii vorbite, vor mai exista 300 de limbi vorbite pe pmnt, n scdere de la aproximativ 6.000 n secolul 20. Fora motrice din spatele aspiraiilor pentru minoriti n cadrul statelor multinaionale, pentru a forma propriile lor zone politice independente poate fi percepia de dezvoltare inegala: unele regiuni sunt favorizate n detrimentul altora n ceea ce privete investiiile i creterea economic. De exemplu, divizarile recente ale statelor Yugoslavia i Cehoslovacia au avut loc, n parte datorit identitilor naionale distincte i n parte percepiilor c regiunile din fiecare stat nu au fost dezvoltate, n rate egale ca, de exemplu, Republica Ceh fa de Slovacia. Rzboi i convingeri religioase Din cele mai vechi timpuri, biserica a sprijinit pacifismul. In Evul Mediu, biserica a devenit profund implicata n toate aspectele vieii societii, i a argumentat c bunii cretini ar putea participa la rzboaie. Rzboiul a fost acceptat dac acesta este inevitabil pentru a restabili pacea. Unele biserici au acceptat rzboiul drept, cum ar fi Reforma protestant, Luther i Calvin, altele au promovat o dogm pacifist (Menonite, anabaptist). Iudaismul subliniaz cutarea pcii, ca parte a scopului iniial al lui Dumnezeu pentru oameni, dar accepta, uneori, ca distrugerea este necesar n cazul n care aceasta este pentru un scop bun. Talmudul face distincia ntre rzboaie opionale i obligatorii sau defensive. n tradiiile evreieti exist loc pentru o varietate de interpretri i de orientare moral, astfel, ca alegerea individuala are o mare importanta. Poate cel mai bun cuvnt pentru a exprima tradiia iudaismului este

"Shalom" pace, cu sensul nu doar de absen a rzboiului, ci, de asemenea, ca o condiie general de bine. Islamul este uneori vzut i de ctre nonadereni din culturile occidentale, ca o religie de rzboi, dar, n realitate nvturile Islamului nu accepta rzboiul mai mult decat tradiiile cretine sau evreieti. Jihadul este ideea de "rzboi sfnt" n Islam i Muhammed Profetul a fost cu siguran un militar, precum i un lider spiritual. Cu toate acestea, Jihad nseamn "lupta", nu rzboi real, i se poate referi la activitile evanghelice ale religiei, care nu necesit folosirea forei. Credina hindusa, rspndit n India i n alte pri ale Asiei, recunoate o casta a rzboinicilor n cadrul sistemului su, dar, de asemenea, susine c uciderea trebuie evitat dac este posibil. Budismul, credina care si-a tras originea n secolul al aselea din hinduism, nva c una dintre aciunile potrivite oamenilor este s depun eforturi pentru non-violenta. De fapt, uciderea pentru ctigarea rzboiului, crima, talharia, trebuie s fie considerate ca fiind imoral toate. Dar non-violena trebuie s fie o etic personal, care necesit meditaie i reflecie pentru a o atinge. Un grup religios, care a venit recent pe scena mondial, i a suferit pierderi mari cauzate de aderarea la non-violen este credina Bahai. Aceast religie are originea n Iran din secolul al 19-lea i ofer viziunea unei credin unice, unificate i a unui cod moral pentru lume intreaga.