DISCIPLINA EDUCATIE GENERALA Capitolul I RELATII PROFESIONALE

Ce este comunicarea umana ? Etimologic termenul provine din limba latina communis inseamna - a fi in relatie cu; a pune de acord. COMUNICAREA este un instrument des folosit pentru a intermedia relatia dintre doua sau mai multe persoane, si nu trebuie sa uitam ca comunicarea este o parte din viata noastra care ne poate ajuta sa ne adaptam mai repede intr-un grup de persoane sau ne poate izola. - Un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditoriul). Totalitatea proceselor prin care o minte poate sa influenteze pe alta (Waren Weaver) Comunicarea exista datorita a 6 nevoi umane : - nevoia de a spune; - nevoia de a fi inteles; - nevoia de a fi recunoscut; - nevoia de a fi valorizat; - nevoia de a influenta; - nevoia de a intimida. Aproape mai mereu simtim nevoia de a comunica, de a transmite anumite informatii persoanelor din jurul nostru. In marea majoritate a timpului dorim sa spunem ceva, sa aratam, sa explicam, iar daca dorim sa exprimam ceva important pentru noi si nu reusim, aceasta informatie iese la iveala cu sa fara voia noastra prin reactii mascate, de exemplu : - prin stari de tensiune; - prin tristete, etc. Avem impresia ca o comunicare se realizeaza numai prin intermediul cuvintelor, acest lucru este departe de adevar ( doar 9-10%). Intotdeauna trebuie sa ne adaptam mesajele verbale in functie de persoana cu care vorbim, pentru a fi intelesi. Procentual vorbind modul de comunicare poate fi: - 10% prin intermediul vorbirii; - 30% reprezinta tonalitatea vocii folosite ( o persoana poate sa observe starea ta de tensiune chiar daca folosesti cuvinte adecvate, tonalitatea vocii putandu-te da de gol); - 30% este exprimata prin intermediul fetei, mai exact prin expresiile acesteia: un zambet, o incruntare, durata unui contact vizual care poate trimite un anumit mesaj, etc.;

- 30% mai reprezinta si miscarile corpului, gesturi, pozitia corpului fata de interlocutor precum si contactul corporal, cum ar fi strangerea mainilor, imbratisarea etc. Din punct de vedere al sentimentelor pe care noi le simtim: - 7 % sunt transmise prin intermediul cuvintelor(verbal); - 38% se transmit prin tonalitate,volum,viteza de rostire (paraverbal); - 55% prin postura si expresia fetei, miscare, imbracaminte (nonverbal). Toate acestea impreuna reprezinta un tot unitar ce fac posibila comunicarea intre 2 indivizi. Alte metode prin care se poate realiza comunicarea , sunt: - Gestica batutul din picior, privitul repetat la ceas, chiar si ridicarea degetelor / sau mainii de catre elevi/cursanti/auditoriu, trimite semnalul ca acestia doresc sa spuna ceva; - Atitudinea serioasa, deschisa, agitata, respingatoare etc. toate acestea sunt semnale pe care o alta persoana le poate interpreta fara sa fie nevoita sa apeleze la cuvinte; - Vestimentatia accesoriile, culorile alese, modelul de vestimentatie toate sunt factori cu ajutorul carora putem realiza ce fel de personalitate are o anumita persoana (daca ii place stilul extravagant sau sport, daca este o persoana mai deschisa sau nu etc.) Comunicarea este esenta unde nu conteaza cantitatea, ci calitatea ei. COMUNICAREA ESTE INEVITABILA ! ( non comunicarea este imposibila ) COMUNICAREA ESTE UN PROCES CONTINUU ! (omul comunica in fiecare moment cu intreg trecutul sau si cu toate experientele acumulate) COMUNICAREA ESTE IREVERSIBILA ! (mesajul bun sau rau , odata emis si receptionat nu mai poate fi luat inapoi! ) 1. Dupa participarea indivizilor la procesul de comunicare : - comunicare intrapersonala (comunicare cu sine, comunicare in si catre sine, dezvoltarea capacitatilor de autoanaliza, autocunoastere, autoexpunere, precum si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care ingreuieaza procesul comunicarii); - comunicare interpersonala (cu altii ); - comunicare de grup (intre membrii grupului /sau a acestora cu alti oameni); - comunicare de masa ( prin institutii specializate, cu adresabilitate generala). 2. Dupa contextul spatial-temporar al mesajelor : - directa (fata in fata); - indirecta (mediata). 3. Dupa intrumentele folosite :

- verbala; - nonverbala; - paraverbala. 4. Dupa obiectivele comunicarii: - comunicare incidentala (fara scop bine definit); - comunicare consumatorie (consecinta a starilor emotionale); - comunicare instrumentala (cand este urmarit un scop precis). 5. Dupa interactiunea sistemelor care comunica: - comunicare omogena (om-om/animal-animal); - comunicare heterogena (om-animal/ om-masina). Ex. 6. Dupa pozitia in cadrul unei organizatii: - comunicare ascendenta (cu superiorii ); - comunicare descendenta ( cu subalternii ); - comunicare orizontala (emitatorul si receptorul au pozitii egale ). Comunicarea implica raporturi de putere intre parteneri. Raporturi de pe pozitii egale fac posibila negocierea, dar si conflictul. Raporturi de pe pozitii inegale au putere diferita,statut social sau ierarhic diferit.(sef-subaltern, profesor-elev) Ca rezultat , este dificil de negociat si pot conduce la abuz din partea partenerului cu plus de putere. Comunicarea implica procese de acomodare si ajustare a comportamentelor. Se pleaca de la premisa ca oamenii sunt diferiti, percep diferit realitatea si au interese si obiective diferite. Comunicarea se poate ameliora doar printr-un effort comun de acomodare unul cu celalalt. (Ex. Casatoria)

COMUNICAREA INTERPERSONALA
Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare si cel mai des folosita. Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care pot angaja discutii cu altii. (Viata de familie , relatiile cu prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate.) Forma cea mai raspandita de comunicare in activitatea profesionala, ca si in viata de zi cu zi , ESTE: DIALOGUL Schimbul de replici, in cadrul caruia cei doi parteneri se gasesc intr-o situatie comuna si se pot vedea adeseori reciproc.

In cazul in care dorim sa purtam un dialog este necesar sa respectam anumite reguli : - vom crea o ambianta placuta de dialog si ne vom asigura ca avem timpul necesar; - emitatorul este cel care va incepe discutia; - se va preciza problema ce urmeaza a fi discutata; - interlocutorul va fi incurajat sa isi spuna parerea; - in niciun caz dialogul nu trebuie sa degenereze in cearta; - se vor da raspunsuri clare si la obiect pentru a se evita neintelegerile; - se va incerca sa se obtina acordul interlocutorului si daca este cazul se va stabili o noua intalnire. ATENTIE! In cadrul dialogului trebuie evitate subiecte ce pot degenera in barfa sau teme ce pot fi controversate, care pot duce la neintelegeri. DIALOGUL este discutia planificata intre doua sau mai multe persoane care are ca scop : - transmiterea de informatii; - obtinerea unor informatii; - incercarea de a rezolva unele probleme.

MESAJUL
se construieste prin : Comunicare verbala ( in cuvinte ) cat si prin Comunicare nonverbala ( limbajul gesturilor, pozitia corpului, expresia faciala, contactul vizual, proximitatea, imbracamintea, tonul vocii)

COMUNICAREA VERBALA
Comunicarea verbala constituie un mijloc principal prin care se deruleaza relatiile cu ceilalti. Comunicarea verbala are urmatoarele avantaje : da posibilitatea emitatorului sa-si exprime ideile mai rapid si mai usor; exista posibilitatea controlului prin feed-back; se pot folosi tehnici persuasive,gesturi,mimica; exista posibilitatea controlarii fluxului informational, pe toata durata comunicarii.

Caracteristicile comunicarii verbale :

claritatea - pentru a comunica eficient este nevoie in primul rand ca ideile pe care le exprimi sa fie clare. Exprimarea trebuie sa fie cat mai simpla si la obiect. Nu incercati sa impresionati prin cuvinte lungi si complicate sau fraze intortocheate; de multe ori efectul este invers; acuratetea aveti grija ca toate cuvintele si expresiile folosite sa exprime exact ceea ce doriti sa spuneti. Evitati sa prezentati lucruri neconforme cu realitatea; empatia este foarte important sa incercati sa va puneti in locul celeilalte persoane. Incercati intotdeauna sa fiti prietenos si sa ramaneti calm. Asta nu inseamna ca trebuie sa fiti mereu de acord cu interlocutorul; sinceritatea - inseamna in realitate sa fii natural. Incercati sa fiti voi insiva in orice situatie; relaxarea - atunci cand trebuier sa vorbiti in public, incercati sa fiti cat mai relaxati. contactul vizual - este foarte important. Incercati sa stabiliti un contact vizual cu interlocutorul/grupul; tinuta trebuie sa fie ingrijita si curata, iar vestimentatia si infatisarea adecvate locului unde iti desfasori activitatea; ATENTIE! Infatisarea ta reflecta modul in care te privesti pe tine insuti. De multe ori oamenii privesc vorbitorul si il judeca chiar inainte de a-l auzi. Nu degeaba se spune ca haina il face pe om. pozitia corpului - o pozitie garbovita afecteaza vocea in sens negativ. volumul si taria vocii - depind de anumiti factori: - marimea spatiului in care vorbiti, - marimea grupului cu care vorbiti, - zgomotul de fond. dictia si accentul este foarte important sa pronuntati cuvintele clar; frecventa sau debitul verbal difera de la o limba la alta, de la o persoana la alta si de dispozitia fiecaruie. folosirea pauzei poate fi un mijloc eficient pentru transmiterea mesajelor. O pauza este indicata inainte de a sublinia o idee importanta; tonul - influenteaza modul in care un mesaj este receptionat. Controlati tonul vocii pentru a nu va trada atitudinea si sentimentele. Scopul comunicarii : sa sa sa sa sa atentionam pe altii informam pe altii explicam ceva distram descriem

sa convingem etc.

Principiile unei bune comunicari verbale : orice individ trebuie sa fie pregatit pentru rolul de emitator si de receptor; orice receptor trebuie sa se autoeduce pentru a asculta activ; manifestarea interesului fata de interlocutor; stabilirea rapida a unor teme de interes comun; purtare prietenoasa; aprecierea opiniilor unui interlocutor nu trebuie facuta inaintea terminarii timpului afectat enuntarii lor; formulari alternative ale problemei. emitatorul sa cunoasca pregatirea si comportamentul receptorului sa pregateasca atent mesajul sa-si supravegheze gesturile proprii sa foloseasca o tonalitate adecvata a vocii sa practice un debit adecvat sa antreneze receptorul in discutii sa verifice intelegerea mesajului
receptorul

CE TREBUIE SA FACA :

sa creeze o stare de spirit favorabila ascultarii sa participe la discutie sa-si concentreze atentia asupra esentialului sa-si exerseze corect memoria pentru a retine corect mesajul sa-si exerseze corect auzul sa acorde atentie timbrului vocii, gesturilor sa asculte atent ultima fraza din mesaj care sintetizeaza ideile principale sa isi supravegheze propriul limbaj al corpului sa foloseasca feed-backul pentru a verifica intelegerea mesajului

FACTORI care influenteaza comunicarea interpersonala : 1. gradul de apropiere dintre 2 persoane; 2. limitele si intinderea contactelor fizice; 3. stilul / modul cald sau autoritar; 4. schimbul de priviri; 5. volumul si ritmul interactiunilor. In orice activitate succesul este, de cele mai multe ori, rodul efortului comun, al muncii in echipa. Reusitele sau infrangerile nu se datoreaza in exclusivitate unei singure parti (sef sau subalterni) ci sunt rezultatul ambelor parti. (Ex.)

La un randament si o calitate a muncii fiecaruia se ajunge atunci cand oamenii inteleg ca INTREGUL se naste prin armonia relatiilor interpersonale, prin identificarea oamenilor cu valorile si scopurile grupului.

COMUNICAREA IN CADRUL GRUPULUI DE MUNCA

Comunicarea poate avea loc si in cadrul unui grup. In ultima perioada se pune un accent tot mai mare pe lucrul in echipa, ceea ce presupune o comunicare de grup. Oamenii doresc sa se simta implicati in activitatea firmei in care lucreaza, deci deciziile nu mai pot fi luate de o singura persoana, data fiind complexitatea lor tot mai mare. Conceptul de grup de munca. Grupul de munca reprezinta minimum 2 persoane care realizeaza o activitate sau o actiune comuna, sub conducerea unui manager (director,sef,etc.). Fiecare membru isi concentreaza eforturile asupra obiectivului comun, dar contributia lor difera sub aspect : - cantitativ; - calitativ; - ca intensitate si natura Membrii unui grup sunt dependenti unii de altii. Grupul de munca se caracterizeaza prin : unul sau mai multe obiective comune care trebuie realizate prin efortul tuturor; existenta unui anumit statut si a unor reguli de comportament; intre membrii grupului se creeaza anumite legaturi care pot fi benefice pentru activitate sau pot frana realizarea obiectivelor propuse. Scopul grupului poate fi : lucrativ (confectionarea, prepararea unui produs) creativ ( descrierea unui nou produs, proiectarea lui,reorganizarea unui loc de munca) Obiectivele fiecarui grup de munca decurg din obiectivele generale ale unitati, institutiei, organizatiei din care fac parte. Obiectivele pot fi flexibile si se modifica in functie de desfasurarea activitatii. Grupul de munca are urmatoarele :
AVANTAJE

informatia de care dispun este mai variata, fiecare membru al grupului venind cu experienta proprie.Acest lucru poate face mai usoara gasirea solutiei corecte si permite alegerea dintr-un numar mai mare de alternative. pentru unele sarcini,grupul este absolut necesar:

- sarcini ce necesita o diviziune a muncii in ceea ce priveste elaborarea; - sarcini care impun mai multa pricepere manuala; - sarcini care necesita creativitate; - sarcini pentru care memoria este importanta; - sarcini unde judecata prezinta unele ambiguitati. decizia luata in grup este de multe ori mai riscanta decat cea luata de unul singur, pentru ca responsabilitatea acesteia se imparte la mai multe persoane. lucrul in grup are ca rezultat o mai mare productivitate. Grupul de munca are urmatoarele :
DEZAVANTAJE

lungimea timpului necesar pentru a lua o decizie este mai mare , de multe ori membrii grupului insista sa discute probleme irelevante sau pierd timpul cu mentinerea unui climat moral,politicos. de multe ori membrii grupului pot simti o presiune din partea celorlalti pentru luarea unei decizii care uneori poate fi mediocra din aceasta cauza. in unele cazuri grupurile discuta mai mult decat actioneaza. de multe ori membrii grupului lucreaza pentru a castiga aprobarea sociala

FACTORII CARE INFLUENTEAZA EFICIENTA GRUPULUI

Activitatea unui grup este influentata de o multitudine de factori. Coeziunea este un factor important si reprezinta forta cu care membrii grupului sunt atrasi intre ei. Odata stabilita in grup, coeziunea duce la obtinerea rezultatelor dorite si la randul lor acestea duc la cresterea coeziunii grupului.

Coeziunea se bazeaza, in principal, pe loialitatea membrilor grupului fata de acesta Alti factori care influenteaza activitatea unui grup

marimea grupului; caracteristicile personale ale membrilor grupului; compatibilitatea membrilor; pozitia grupului in ierarhia organizatiei; relatiile grupului cu organizatia si comunitatea; natura sarcinii si gradul de dificultate al acesteia; mediul in care isi desfasoara activitatea grupul;

Exista insa si factori mai usor de controlat

Stilul conducatorului; relatiile de prietenie intre membrii grupului; motivarea grupului in indeplinirea obiectivelor; nivelul de participare al membrilor la activitatile grupului;

CARACTERISTICILE COMUNICARII IN GRUP Pentru ca un grup de munca sa existe este necesar ca membrii lui sa comunice intre ei. Comunicarea in cadrul unui grup de munca are urmatoarele obiective: informarea corecta si in timp util a tuturor membrilor grupului; emiterea de opinii cu privire la informatiile obtinute, discutarea acestora, transmiterea concluziilor catre cei interesati; discutarea propunerilor si rezolvarea nemultumirilor la nivelul grupului; luarea de decizii si transmiterea acestora celor interesati; evaluarea activitatii desfasurate.

Comunicarea in cadrul grupului de munca poate imbraca mai multe forme. Ea poate fi :

In cadrul unei organizatii (unitati) se constituie unul sau mai multe grupuri de munca, care coexista si se manifesta in diferite domenii de activitate si la diferite nivele ierarhice.Acestea se deosebesc printr-o serie de caracteristici de ordin calitativ.

TIPURI de grupuri de munca

EFECTUAREA MUNCII IN ECHIPA De ce echipa ? Ideea de echipa este destul de tanara, a aparut de doar vreo 200 ani. Echipa a aparut din nevoia de specializare a cunostintelor si aptitudinilor. Ce este echipa ? a Echipa poate fi definita ca doua sau mai multe persoane unite prin dorinta de realiza un obiectiv comun. Echipa are in vedere obtinerea de rezultate foarte bune si de satisfactie a membrilor ei.

Ce este o echipa eficienta ? O echipa cu obiective bine definite si clar comunicate. O echipa in care rolurile si sarcinile sunt clare, cunoscute, iar stilul de conducere este potrivit sarcinilor. O echipa in care metodele de lucru tin seama de nevoile individuale si de aptitudinile profesionale legate de sarcini. O echipa in care relatiile sunt deschise, destinse, vii si sanatoase. Echipa trece prin 4 stadii : 1. Echipa imatura - in etapa de formare; 2. Echipa fractionata - in etapa furtunii; 3. Echipa unita in etapa normarii; 4. Echipa eficienta - in etapa de actiune sau functionare.

TIPOLOGIA COMUNICARILOR IN CADRUL GRUPULUI DE MUNCA

In cadrul grupului de munca au loc comunicari : verticale (ascendente / descendente), orizontale si oblice Caracteristicile acestor comunicari : Verticala descendenta Transmit decizii, indrumari, instructiuni sub forma verbala sau scrisa; Sunt cele mai raspandite; Au loc continuu; Anumite comunicari se fac direct (manager-subordonat), altele prin intermediar.

Verticala ascendenta Transmit informatii, opinii de la subordonat la manager; Permit cunoasterea felului in care se realizeaza sarcinile; Asigura feed-backul.

Orizontala Oblica Permit pentru un timp scurt sa se evite calea ierarhica; Conduc la conflicte de competenta; Folosite pentru rezolvarea unor probleme urgente; Uneori au caracter neformal. Asigura comunicarea intre membrii grupului de munca situiati pe acelasi nivel ierarhic; Se realizeaza prin dialog sau sedinte de lucru

DISCIPLINA EDUCATIE GENERALA CAPITOLUL II DEZVOLTAREA PROFESIONALA PROPRIE

STADIILE CARIEREI SUNT :

EXPLORAREA - confruntarea intre viziunile nerealiste formate in adolescenta si lumea reala; STABILIZAREA dobandirea unui grad de cunostinte, de expertiza intr-un domeniu; AVANSAREA MENTINEREA - presupune focalizarea pe obiectivele cheie, realiste ale carierei; FINALUL CARIEREI -presupune o perioada de crestere continue in statut si influenta in organizatie sau o perioada petrecuta in cel mai inalt nivel de responsabilitate si statut.

Strategiile de cariera isi propun anticiparea problemelor si planificarea pe termen lung. STRATEGIILE DE CARIERA SUNT :
A. Cunoaste-te pe tine insuti - care propune o analiza atenta a orientarii B. Cunoaste-ti mediul profesional cunoscand mediul, companiile

carierei.

C. Ingrijeste-ti reputatia profesionala - inseamna sa iti evidentiezi abilitatile si

competitoare, se pot anticipa atat evenimentele neplacute cat si ocaziile.

D.

E.

F.

G.

realizarile, tot ceea ce te individualizeaza, ce demonstreaza calitati speciale, posibilitatea de a investi si capacitatea de a finaliza proiecte. Ramai mobil, vandabil, mereu in evolutie - inseamna sa urmaresti corespondenta intre competentele personale si cele cautate pe piata fortei de munca, a celor usor transferabile. Fii atat specialist cat si generalist - trebuie dezvoltat un domeniu de expertiza, de specialitate dar trebuie pastrata o anume flexibilitate si nu trebuie sa te plafonezi. Stapanirea unui domeniu foarte restrans te face inflexibil si vulnerabil Documenteaza reusitele proprii - inseamna sa poti oferi dovada a ceea ce ai realizat, rezultatele si realizarile identificabile sunt mai valoroase in piata fortei de munca. Pregateste intotdeauna un plan de rezerva si fii gata sa actionezi - care se leaga foarte bine cu celelalte indicatii de a fi mereu activ.

H. Mentine-te in forma financiara si psihica - inseamna sa ai mereu asigurata

o baza, un confort si un echilibru in plan psihic si material.

Cariera este o succesiune evolutiva de activitati si pozitii profesionale pe care le atinge o persoana ca si atitudine, cunostintele si competentele asociate, care se dezvolta de-a lungul timpului. Cariera influenteaza mai multe aspecte ale vietii personale : o cati bani va castiga; o ce haine va purta; o ce beneficii va avea in urma slujbei; o pentru ce organizatie / companie va lucra; o oamenii cu care va intra in legatura; o ce munca va presta; o unde va lucra; o cat timp va lucra; o ce responsabilitati va avea; o ce lucruri va invata; o ce abilitati ii trebuie; o ce interese personale isi vor gasi expresia in munca. CALITATILE NECESARE PERSONALULUI DIN UNITATILE GASTRONOMICE Un rol important in realizarea sarcinilor ce revin sectorului public de alimentatie il constituie pregatirea si structura personalului recrutat si format pentru efectuarea operatiilor de pregatire a preparatelor si pentru servirea consumatorilor. Pentru asigurarea unui climat de destindere si de respect reciproc, lucratorii folositi in unitatile gastronomice trebuie sa indeplineasca anumite calitati morale, psiho-intelectuale, profesionbale si fizice. De aceste criterii se tine seama atat la recrutarea tinerilor ce urmeaza sa se califice intr-o meserie specifica acestui sector de activitate, cat si la formarea, selectionarea si promovarea personalului folosit. Calitatile necesare personalului din unitatile gastronomice sunt : CALITATILE MORALE - Intregesc caracterul si insusirile personalului din sectorul de alimentatie publica se refera la cinste, corectitudine, sinceritate, demnitate, calm, stapanire de sine, politete, amabilitate, grija fata de inventarul unitatii, spirit colectiv si intrajutorare reciproca, etc. in munca de zi cu zi. Atitudinea fata de munca si profesie; Atitudinea fata de colectivul de munca si conducerea unitatii (patronat); Atitudinea fata de sine insusi; Atitudinea fata de consumatori. CALITATILE PSIHO-PROFESIONALE IN TIMPUL SERVICIULUI. Mersul vioi, fara a alerga sau a se legana; Pozitia corpului dreapta, nefortata; Privirea directa, limpede, neinsistenta; Exprimarea lucratorilor sa fie clara,corecta, concisa.

Simtul masurii in comportare determina adoptarea unei atitudini abile,corecte si convenabile in orice imprejurare. Tactul - prin stapanire de sine, prin a asculta cu atentie, prin a fi intotdeauna util, fara a deranja. Calitatile psiho-intelectuale in timpul serviciului Inteligenta practica sau capacitatea de adaptare; Spiritul de observatie (volumul,concentrarea, mobilitatea, distributivitatea); Memoria lucratorului prin retinerea a tuturor cunostintelor de care are nevoie in activitatea sa; Imaginatia supusa ratiunii, logicii; Intelegerea verbala posibilitatea de a pricepe cuvintele si constructiile verbale ale interlocutorului; Elocventa capacitatea de a vorbi convingator si curgator; Puterea de convingere (persuasiunea) capacitatea de a sugera si argumenta; Cunostintele de cultura generala. CALITATILE FIZICE SI FIZIONOMICE IN TIMPUL SERVICIULUI Tinuta corporala; Functiile senzoriale; Abuzul de fard; Tinuta vestimentara;

ATRIBUTII COMUNE INTREGULUI PERSONAL

Cunoasterea si respectarea programului de functionare al unitatii, graficul de lucru, tinuta fizica, vestimentatia, respectul fata de consumatori, disciplina in munca, etc.; Cunoasterea si respectarea regulamentului de ordine interioara; Cunoasterea si respectarea normelor de igiena, de protectia muncii si tehnica securitatii muncii, precum si a regulilor de prevedere si stingere a incendiilor; Cunoasterera si aplicarea normelor in vigoare cu privire la legislatia muncii, codul muncii, sistemul de salarizare, gestionarea fondurilor materiale si banesti incredintate; Insusirea si practicarea formelor de servire moderna, specifice profilului unitatii; Studierea permanenta a cererii de consum; Impulsionarea desfacerii prin folosirea celor mai eficiente forme de reclama comerciala; Ridicarea continua a nivelului de pregatire profesionala si cultural-educativa; Sprijinirea cadrelor tinere sau necalificate in vederea insusirii cat mai temeinice a cunostintelor si a deprinderilor necesare practicarii meseriilor specifice sectorului gastronomic; Cresterea eficientei economico-financiare in unitatea respectiva.

ATRIBUTIILE PROFESIONALE ALE BUCATARULUI / COFETARULUI-PATISER SEF (COORDONATOR)

Pentru meseria (functia) de sef bucatar / cofetar-patiser (coordonator), competenta profesionala este, calificarea (formarea), teoretica si practica in aceasta profesie, cu rezultate optime in activitatea de productie, calitati morale, senzoriale dobandite in profesiune, perfectionare recomandata de patronat (teoriepractica), prin diferite forme de specializare pe plan national sau international, in aprofundarea cunostintelor de gastrotehnica moderna. ATRIBUTIILE PROFESIONALE ALE BUCATARULUI / COFETARULUI-PATISER SEF (COORDONATOR Este subordonat patronatului (conducerii unitatii), si colaboreaza direct cu personalul de servire, potrivit comenzilor primite pentru mese obisnuite (comenzi a-la-carte), sau mese organizate, cu meniuri stabilite in prealabil de comun acord, pentru turismul intern si international; Propune patronatului (CU) compartimentarea si dotarea judicioasa, pe intregul flux tehnologic al activitatii de productie. Dotarea cu vesela, mobilier si ustensile moderne care sa contribuie la productivitatea muncii; Indruma, supravegheaza si controleaza intreaga activitate profesionala si de aplicare a normelor igienico-sanitare, in toate compartimentele de productie culinara, pe toate fluxurile tehnologice; Organizeaza activitatea de productie culinara, in baza Planului de productie culinara, intocmit in seara zilei precedente, de comun acord cu seful de unitate si seful de sala, tinand cont de preferintele consumatorilor, a necesarului pentru mesele organizate si a meniurilor recomandate; Raspunde de calitatea si cantitatea (conform gramajelor prevazute in retete) preparatelor servite; Supravegheaza in permanenta modul in care se monteaza preparatele in vesela de servire sub aspect estetic de prezentare la consumator; Verifica zilnic si permanent, modul de functionare a instalatiilor frigorifice, pentru pastrarea si conservarea alimentelor; Verifica intregul personal din sectiile de productie la intrarea in serviciu, cu privire la starea de igiena, l;a tinuta vestimentara, la starea de sanatate, neadmitand accesul in procesul de productie a lucratorilor bolnavi sau cu aspect necorespunzator din punct de vedere igienic; Livreaza preparatele culinare din sectie, in baza bonurilor de marcaj sau a tichetelor de casa intocmite de ospatari si avizeaza, la sfarsitul programului, borderourile cu valori inscrise pentru sectia bucatarie.

DISCIPLINA EDUCATIE GENERALA

CAPITOLUL III STILURI ALIMENTARE SI ETNOLOGIE

Reflectarea evolutiei omului, a civilizatiei si culturii sale, precum si a stadiului la care a ajuns intr-un anumit moment o oarecare grupare sociala, se poate realiza prin prezentarea stilurilor de viata ale popoarelor, regiunilor si ale claselor sociale, acestea reprezentand domeniul de cercetare al etnologiei.

Termenul de etnologie semnifica si sugereaza cel mai bine dimensiunea culturala, specifica a productiei umane. Cunoasterea etnologieie alimentare sau etnoalimentatia face posibila stabilirea unor modele ale alimentatiei specifice, zonale, care s-au perpetuat din generatie in generatie. Transmiterea lor, realizata pe linie feminina, presupune reeditarea la nivelul fiecarei generatii a unor practici, credinte si obiceiuri. Preocuparile etnologiei se extind asupra alimentatiei obisnuite si a celei ce se pregateste si se consuma in situatii si momente deosebite, asa cum este cazul alimentatiei ceremoniale sau festive. Etnologia alimentara se ocupa de : Studiul procurarii hranei, care vizeaza materiile si produsele alimentare utilizate, provenienta lor (natura, gospodarie,comert), exigentele calitative si simbolice pe care se formuleaza consumatorii fata de alimente etc.; Corectarea modalitatilor de preparare si conservare a hranei, in legatura cu care se aprofundeaza sistemele tehnice ce intervin in preparare si conservare (familial, de grup, individual etc.), tehnologiile utilizate si eficacitatea lor, echipamentele si ustensilele folosite de producator etc.; Analiza conditiilor specifice de consumare a alimentelor, prin cercetarea ambiantei de grup in care are loc (structura celor ce iau masa si ce rol indeplinesc ei), a modului in care se distribuie in timpul zilei orele de luare a mesei, care sunt factorii ce le influenteaza, particularitatile ambientale, mod de constituire a meniurilor, practici folosite in consumarea efectiva a alimentelor; Evidentierea implicatiilor culturale ale alimentatiei, care au valori foarte diferite de la o etnie la alta si sunt conservatoare in timp, fara a fi in afara unei continue transformari. (vezi ANEXA 1)

In raport cu timpul, preocuparile etnologiei alimentare se pot referi la trei planuri de investigare : A. Stiluri alimentare (SA) din trecut (istoric); B. Stiluri alimentare (SA) contemporane (prezent); C. Stiluri alimentare (SA) ce vizeaza scrutarea perspectivei alimentare (viitoare). (vezi ANEXA 2)

DIVERSITATEA STILURILOR ALIMENTARE SI FACTORII CE DETERMINA DIVERSITATEA Numerosi factori, ce influenteaza alimentatia, practicile si produsele prin care aceasta se satisface, au determinat constituirea unei foarte mari diversitati de stiluri alimentare. In legatura cu cerinta de analiza a stilurilor alimentare proprii si de perfectionare a acestora in viitor este important sa se cunoasca principalele tipuri intalnite si cauzele care le-au determinat aparitia (vezi ANEXA 3). Stiluri alimentare determinate de nevoile fiziologice sunt destinate acoperirii trebuintelor de baza ale organismului, acestea diferind de la persoana la persoana si modificandu-se in timp datorita unor conditii particulare : - cresterea varstei, - schimbarea caracteristicilor proprii ale organismului (intensitatea metabolismului, greutatea corporala, starea de sanatate) ; - in functie de eforturile pe care le impun munca efectuata, care urmeaza a fi compensate pein alimentele consumate. Acestea pot fi de doua tipuri : stiluri cotidiene - pentru o situatie obisnuita, care se perpetueaza o perioada mare de timp, intrand in rutina actului alimentar; stiluri alimentare pentru situatii deosebite - ex.: destinate refacerii organismului datorita unei boli, care include si alimente-medicament in hrana obisnuita, precum si alimentele destinate realizarii in organism a unei anumite stari imbunatatite (fortifiante, puternic energizante).

Stilurile alimentare generate de dorintele speciale ale consumatorilor, ale celor care le pregatesc si ale celor care le ofera cuprind : stiluri alimentare festive, cu regasire regionala sau de larga aplicatie (protocol alimentar oficial-international); stiluri alimentare intalnite la alte popoare si cele exotice. Ele sunt apreciate si utilizate pentru posibilitatea de a furniza o anumita multumire, de a satisface placerea de a face turism si prin intermediul alimentelor. Stiluri alimentare conditionate de valorificarea unor anumite materii prime - au caracteristica comuna ca se construiesc mai ales pe anumite resurse alimentare.

Exemple : - s.a. bazate pe peste si alte produse ale marii, raurilor, lacurilor; - s.a. lactate au originea in zonele crescatorilor de animale pentru lapte; - s.a. cu dominanta vegetala alimente formate predominant din fructe si legume; - s.a. cerealiere, la care o buna parte din alimente sunt formate din aceste materii prime; - s.a. omnivore cele mai raspandite rezultate din folosirea unei mari diversitati de resurse alimentare. Stiluri alimentare in raport cu timpul in care au fost sau vor fi folosite cuprind : - stiluri alimentare contemporane; - stiluri alimentare ce provin din trecut; - stiluri alimentare ce prefigureaza viitorul, Ultimele doua stiluri alimentare constituind o modalitate de diversificare a alimentatiei prezente, de colorare si particularizare a unor secvente ale vietii.

Stiluri alimentare determinate de modul de a bucatari sunt datorate felului de organizare a asigurarii hranei, influentei pe care o au diferitele moduri de pregatire culinara asupra alimentatiei. Influentele modalitatilor de a bucatari asupra stilurilor alimentare decurg din alegerea ce se face intre : - bucataritul care nu este restrictionat de timpul necesar pentru realizarea lui si bucataritul rapid; - bucataria bazata pe procedee calde sau cea care renunta sau le limiteaza la minimum necesar; - prepararea alimentelor din materii prime sau folosirea semifabricatelor si a alimentelor gata preparate; - utilizarea de materii si alimente proaspete sau imbinarea acestora si cu cele conservate prin diferite procedee. Exista, deci, o varietate de cai de grupare si ordonare a stilurilor alimentare, fiecare din ele apte sa serveasca la satisfacerea unor anumite necesitati.

STILURI ALIMENTARE DUPA VARSTA Suntem constienti ca trecerea timpului asupra noastra produce unele modificari si de aceea ne adaptam treptat stilul de viata si implicit stilul alimentar la modificarile ce au avut loc intre timp. Unii nu vor sa recunoasca aceasta derulare a vremii, isi mentin nelimitat acelasi stil de viata si alimentar, constatand mai tarziu, cu regret, ca trebuintele

alimentare nu au ramas aceleasi, iar neluarea in seama a factorilor modificatori a daunat sanatatii organismului. Biologia varstelor, care studiaza evolutia organismelor in diferite etape ale existentei acestora, cerceteaza si descopera cauzele imbatranirii si pune in practica o serie de metode de reducere a efctelor acesteia de prelungire a existentei. In cadrul acesteia, un loc important revine biologiei alimentatiei in raport cu varsta, respectiv asigurarea alimentatiei necesare solicitarilor interne si externe asupra organismului. Se disting astfel : - perioada prenatala, in care viitoarea fiinta se dezvolta in totala dependenta de organismul mamei; de subliniat ca , alimentatia mamei determina caracteristicile hranei primite de fat si prin aceasta dezvoltarea lui; - perioada copilariei, care se intinde de la nastere pana la aparitia semnelor pubertatii, interval in care bse produc cresterile cele mai spectaculoase ale organismului, care pretind un mare aport alimentar (raportat la unitatea de greutate a consumatorilor); - perioada adolescentei, care se intinde pana la 18 ani, corespunde unei continuari mai lente a cresterii; ea este varsta de trecere de la copilarie la maturitate si detine caracteristici ale fiecareia din ele; - perioada maturitatii (varsta a II-a), reprezinta intervalul muncii productive, in care consumul alimentar este puternic influentat de caracterul muncii si de conditiile de mediu; - perioada post-productiva (varsta a III-a), in care procesul de imbatranire este tot mai accentuat, functionalitatea si rezistenta organismului fata de factorii de risc se reduc, ceea ce obliga la un regim alimentar adaptat cu grija nevoilor curente sau conjuncturale ale fiecarui consumator. Alimentatia indicata sa o consumam depinde de varsta biologica care difera de varsta cronologica

STILURI ALIMENTARE DUPA NIVELUL DE SOLICITARE A MUNCII SI A MEDIULUI AMBIANT IN CARE SE DESFASOARA

Asupra formarii si modificarii stilurilor alimentare (in afara de factorii interni) mai actioneaza o serie de factori externi: specificul efortului pe munca care munca il determina stari fiziologice conditiile in care se desfasoara munca STILURILE ALIMENTARE DUPA SOLICITAREA MUNCII SI A MEDIULUI AMBIANT posibilitatile procurare si alimentelor de programul de

de

servire a la locul munca

FACTORII EXTERNI CE INFLUENTEAZA STILUL ALIMENTAR DUPA NIVELUL DE SOLICITARE AL MUNCII, SUNT : - specificul efortului pe care munca il determina diferentiindu-se mai multe categorii de munca ( de la usoare la foarte grele ) corespunzator solicitarii fizice si consumului de energie determinate; - conditiile speciale in care se desfasoara munca in cazul muncii la temperaturi deosebite (la frig sau la caldura diferite de nivelurile optime) si pentru munca in medii toxice; - programul de munca : intervalul de timp ocupat de acesta intr-o zi, existenta pauzelor de masa cand se consuma alimente; - starile fiziologice deosebite : in perioada de graviditate cand organismul mamei este puternic solicitat de sarcina si cerintele de alimentare ale fatului; - posibilitatile existente la locul de munca pentru procurarea si servirea alimentelor, care organizeraza alimentatia in functie de existenta sau nu a unei cantine, bufet, puncte de vanzare a alimentelor.

FACTORII EXTERNI CE INFLUENTEAZA STILUL ALIMENTAR DUPA NIVELUL DE SOLICITARE AL MUNCII, SUNT :

- specificul efortului pe care munca il determina diferentiindu-se mai multe categorii de munca ( de la usoare la foarte grele ) corespunzator solicitarii fizice si consumului de energie determinate; - conditiile speciale in care se desfasoara munca in cazul muncii la temperaturi deosebite (la frig sau la caldura diferite de nivelurile optime) si pentru munca in medii toxice; - programul de munca : intervalul de timp ocupat de acesta intr-o zi, existenta pauzelor de masa cand se consuma alimente; - starile fiziologice deosebite : in perioada de graviditate cand organismul mamei este puternic solicitat de sarcina si cerintele de alimentare ale fatului; - posibilitatile existente la locul de munca pentru procurarea si servirea alimentelor, care organizeraza alimentatia in functie de existenta sau nu a unei cantine, bufet, puncte de vanzare a alimentelor.

ANEXE : FISA POSTULUI BUCATAR FISA POSTULUI COFETAR- PATISER CATEVA EXPLICATII a unor prescurtari si termeni specifici ANEXE DIN REVISTE DE SPECIALITATE GA ST RO M E DIA-