Sunteți pe pagina 1din 6

cap;lta consistenta ideea lui despre modul de a fi al poporului nostru ~i despre permanenta acestui fond spiritual, aici se realizeaza

in chipul cel mai fericit ridicarea istoriei la mit ~i coborirea mitului in istorie, fuziunea lirismului cu creatia obiectiva - totul, intr-o perspectiva cosmica ~i cu 0 mare forta poetica, ceea ce face din Zamolxe ,~i Tulburarea apelor doua mari opere. Reluarea temei dupa Tulburarea apelor vine probabil din dorinta poetului de a "verifica" ideea in situatii istorice diferite. Dar elementele a caror reunire ~i proportie dusesera la exceptionalele rezultate de la inceput nu mai reapar in aceea~i formula in nici una dintre piesele urmatoare, care, cu toate justificarile particulare aratate ~i cu toate reu~itele paniale, lasa impresia unor prelungiri ale unei teme de fapt epuizate de catre autor. Inainte de aceste reluari la intervale mari (intre T ulburarea apelor ~i Crueiada eopiilor trec ~apte ani, Avram Iancu e scris dupa alti patru ani, iar Area lui N oe, dupa inca 10), opera dramatica a lui Blaga i~i imbogate~te structura - mentinind "baza" - prin aparitia unor teme noi. Una este a creatorului. Tema aceasta, mai exact, tensiunea intre aspiratia la existenta ~i vocatia creatoare, este adt de strins legata de fiinta poetului indt era cu neputinta, am spune, ca, intr-un teatru fundamental liric ca al sau, ea sa nu se obiectiveze intr-un conflict dramatic. Lucrul se va produce, iara~i, prin mijlocirea llnui mit, ~i anume a "mitului estetic national" : mitul Me~terului Manole 11 va exprima deopotriva pe el insu~i ~i poporul care I-a creat, a~a cum mitul lui Zamolxe revelase in acela~i timp atitudinea existentia1a a poetului ~i fondul etnic romanesc.

Pentru aceasta, legenda va fi, se intelege, recreata, lllsa cu mai putina libertate dedt mitul lui Zamolxe, insuficient cunoscut, ~i dupa un alt tipar ~i cu alte semnificatii (in afara ce1ei fundamentale) dedt in cazul altor prelucrari dramatice. Balada despre zidirea manastirii Arge~ului are un fond mitic, inexistent in alte eposuri "despre curtea feudala", alaturi de care e pusa 1. Cea dintii grija a lui Blaga e sa accentueze acest ,fond, estompind elementele care 0 circumscriu unei epoci istorice~i sub1 Cf. Balade populare romane~ti, vol. I-III, edirie alcatuita de AI. 1. Amzulescu, E.P.L., Bucure~ti, 1964.

liniind astfel exemplaritatea aJbsoluta a dramei lui Manole : timpul aqiunii este "timp mitic romanesc". Va evita pe parcurs orice indicatie temporala, numele domnitorului, prezent in toate variantele legendei, dispare: el e pur~i simplu "Voda". Evident, dezistoricizarea e relativa, in piesa apar boieri, calugari - lumea feudala deci -, dar asemenea elemente apartin figuratiei dramei, nu esentei ei. Localizarea dramei - in spatiu1 romanesc - e in schimb mai puternica dedt in modelul foldoric: in afara indicatiei initiale. "Locul aqiunii - pe Arge~, in jos" - se mai vorbe~te de Bra~ov, Sibiu, Tirgovi~te, de unde carau~ii aduc materiale de construqie, dopote, oda jdii, carti. Blaga mentine a~adar semnificatia nationala a baladei, accentuind chiar caracterul ei de mit estetic national. Dar complica aceasta semnificatie intr-un fel care-i este cu totul caracteristic. Me;terul Manole e "mitul estetic, indidnd conceptia no astra despre creatie, care e suferinta", scrie Calinescu, fixind intelegerea generala a baladei. Suferinta vine din impotrivirea unei puteri cosmice, care pretinde jertfa unei vieti: aceasta imprejurare intra ca un element esential in drama imaginata de Blaga. Poetul renunta la partea introductiva a legendei, in care se nareaza calatoria in cautarea locului potrivit pentru vii to area zidire, aqiunea piesei incepe dupa prabu~irea repetata a zidurilor. In balada acest rastimp al e~ecului dureaza dteva zile (varianta Alecsandri), o saptamina (var. Pamfile), trei ani (var. G. Dem. Teodorescu). Durata conventionala, desigur, pe care Blaga 0 mare~te la ~apte ani, spre a accentua vointa de creatie a eroului sau ~i termenii conflictului. "Intre pietre1e atitor impotriviri care vointa nu s-ar fi macinat pina acum?" - intreaba el. Piesa se deschide cu imaginea unui Manole care "masura chinuit ~i framintat" "aplecat peste pergamente ~i planuri", infrumind marile "piedici ~i impotriviri". Solutia este cea din legenda - sacrificiul uman -, pe care eroul foidoric 0 afla in vis ~i care personajului lui Blaga, om al vegherii continue, ii e comunicata de staretul Bogumil. Eroul baladei accepta ideea jertfei fara impotrivire ~i 0 comunica zidarilor sai. 0 ezitare observam in var. G. Dem. Teodorescu: dupa vis, Manole
mi se scula, Zidul jos vedea, Si iar se gindea Ziua clt rinea.

(El pare cel mai apropiat de eroul lui Blaga: dureaza de 3 ani ; ~i el
Pe ginduri di-mi Sla, Din adinc ofta ( ) loata ziua Din ochi masura, Gindu-~i framinta.

l'ncercarile lui

...

Impotrivire nu l'ntl'lnim insa nicaieri. Iar eroul lui Blaga se d5fin~~te. mai intl'i tocmai, p.rin respipgerea ~deii jer!fei: "Cu uitatul~ . dm alta lume tu Iml ~opte~t1 aeC?aSl povata: jertfa! Ci eu pannte nu pot, nu vreau ~i nu pot! !" Ma;101e nu intelege cine poate cere 0 jertfa "atl't de l'ntunecata": "Jertfa aceasta de neinchipuit - cine-o cere? Din lumina Dumnezeu nu po ate s-o ceara fiindca e jertfa de sl'nge, din adincimi puterile necurate nu p~t ,~-o ceavra,.fiin?ca jertfa ~ .i~potriva lor." Raspunsul staretulUl 11 dezvalUle eXlstenta poslblla a unui Absolut paradoxal fata de reprezentarile comune, divin ~i demonic totodata, avind doua ipostaze: ,,$i dadi l'ntru ve~nicie bunul Dumnezeu ~i crl'ncenul Satanail sunt frati ? $i dadi i~i schimba obrazarele in~elatoare ca nu ~tii dnd e unul ~i dnd e celalalt ? Poate ca unul sluje~te celuilalt." Ar fi, de aceea, poate mai potrivit sa Ie spunem puterile", pe care Gaman Ie "vede" ~i fata de care staretul cr~de ca n-avem dedt sa ne supunem. Intrebarea in legatura eu justifiearea jertfei nu exista in leg~nj~. Pent.ru. creatorul ei ~i pentru eroul sau jertfa e acceptata fara vImp?tnvlre, ca. un lucru de la sine inteles. Blaga se indeparteaza alcl nu numal de textul baladei, ci ~i de spiritul mitului ~i de sensu1 lui .. P~r:tru, meJ.ltalitate~. mitica a, poet~llui popular astfel de pr~blema~lZan ~Int lmpropru, cum SInt ~I pentru staretul Bogu~ll :. ,,$I-vatunvCl, t?ate soc~te}ile mintii stl'ngace sunt fara de ro~t ~l slr:!?ura stapInltoare ramIne credinta singeroasa, pe care 1;101 oamenu 0 aducem cu noi din intunecime de veac. Cine vrea Jertfa? (...) In nici 0 yorba de a mea nu vei gasi nici 0 umbra de l'ntrebare." Saerificiul e acceptat tara dificultate de catre un e~'ou pentru care creatia este totul: Manole al legendei este artzstul. Intrebarea eroului lui Blaga i~i are resortul in structura lui ea urmeaza l'mpotrivirii lui fata de sacrificiul cerut: iar aceasti l'mpotrivire ~ a cui~a care are, am putea spune, cultul vietii. Sfatul staretulUl e "mal presus de fire" ~i impotriva ei, de aceea nu-l

poate urma: "Ni se cere jertfa cea mai mare". Pretuirea suprema a vietii e cuprinsa l'n iubirea lui pentru Mira. In toate variantele expresia dragostei me~terului pentru sotia sa alcatuie~te partea cea mai ampla, mai frumoasa ~i mai dramatica a baladei. Rugaciunea repetata de trei ori ca ea sa fie l'mpiedicata sa ajunga la locul zidirii este, dealtfel, singura forma a l'mpotrivirii fata de destin, dar ea prive~te 0 anume jertfa, nu jertfa: Manole ar vrea ca nu sotia lui sa fie jertfita. Oricum, aceasta e l'mprejurarea l'n care eroul baladei traie~te 0 drama, pe care 0 va depa~i l'nsa: opera trebuie l'nfaptuita. Blaga pune pe iubirea lui Manole un accent menit sa faca din ea un dat fundamental al eroului, la fel de important ca patima creatiei. Mira e pentru el "viata tara pereche"; "Tu, l'nceput ~i sfl'qit", i se adreseaza el, cu 0 formula cre~tina prin care e numit Dumnezeu, "tu totul" ; "Intre voi doua [Mira ~i creatia, biserica] nici 0 deosebire nu fac, pentru mine sunteti una" . Mira l'i cere sa presu puna ca ar pierde-o pentru totdeauna, raml'nl'nd cu biserica, mai frumoasa decl't a conceput-o el ; Manole "se ridica, se framl'nta, l'~i frlnge bratele : Lasa, Mira, Lasa-ma. Ce vrei ? Nu, nu ! Voi ridica iara~i bratele! Voi l'ndl'rji l'naltimile! Blestemat sa fie - blestemat! Mira, tu e~ti lumina omului. - Nu, nu! Mira - de ce? (...) tara de tine m-a~..." ~i gl'ndul se opre~te aci, neputl'nd continua: Manole nu poate l'ntelege viata lui fara Mira, a~a cum n-o poate intelege tara creatie. Cu aceste date esentiale este schitat eroul lui Blaga in pnmul act al piesei, acestea sint premisele dramei pe care 0 va trai el: "Launtric un demon striga: clade~te! Paml'ntul se-mpotrive~te, ~i-mi striga: jertfe~te 1" Urml'nd linia modelului folcloric, eroul va trebui sa accepte solutia sacrificiului. Impotrivirea lui e l'nfdnta greu : e nevoie sa se adune visul lui Gaman, 0 noua dadmare a zidurilor, razvratirea zidarilor, solia lui Voda. Gaman 0 viseaza pe Mira prefacuta l'n biserica ~i traduce intelesul visului intr-un fel suficient de clar: "Visul se izbl'nde~te, dar lini~tea, lini~tea n-o mai gasim", "Gindul se l'mpline~te, dar pacea n-o mai intl'lnim". E "visul", "gindul" de artist al lui Manole, a carui drama e sintetizata in aceste Fraze prevestitoare. Ceea ce Gaman l'ntelege cel dintl'i, ~i de aceea "recade cu capul la pamint intr-un sughit ~i plins batdn". ,,0 suta de ani n-a pIlns niciodata - observa Mande. Apa moarta din ochi l'i curge, nu yom intelege niciodata de ceo Lacrimi adunate in el 0 suta de ani, Ie pIlnge acum. Nu yom ~ti niciodata pentru cine." E 0 adiere tragica in

scena, InfiorInd-o chiar ~i pe Mira, care "se ridica cu spaima: Ce-a fost? Ce-a vrut? Despre ce-a vorbit?" Dupa care, imediat, navalesc ~ase zidari anun~lnd 0 noua prabu~ire a zidurilor, cea mai grozava din dte au fost In ~apte ani: "Pietrele au sarit !", "RIul a sfMit parc-ar fi trecut prin matca de jar". "Altadata s-a prabu~it, In noaptea aceasta pietrele au fost zVIrlite In vazduh", "Ro~i de foc am vazut Invirtindu-se", "Cuptoarele noastre de caramizi au fost In flacari, dar s-au darImat ~i s-au stins". Locul zidirii e unul blestemat ~i In legenda. In piesa lui Blaga locul devine blestemat de Indata ce Manole Incepe sa-~i Inal~e zidurile: "pamintul e pretutindeni Impotriva noastra cu vrajma~ie napraznica". Zidarii vor, pentru India oara, sa-~i paraseasca me~terul: "La locul prapadului nu nemailntoarcem . Insflqit.solul domnesc aduce In~tiin~area ca "voda vrea rodul", ca "nu mai a~teapta" ~i "nu mai crede". "Cle~tele sor~ii ne string", rezuma Manole, "de nicaieri nu mai putem a~tepta nimic." ~i da raspuns solului, vorbind, cu pauze, "sfl~ietor", "trist". Manole a acceptat a~adar jertfa, patima crea~iei a fost mai puternica: "Marturisire auzi~i din parte-mi, c-am Inceput sa cladesc fiindca n-am pututaltfel. Din dmp ~i munte v-am chemat, fiindca n-am putut altfel, dteodata In groaznica Indoiala am blestemat, am facut tot ce mi-a stat In putere ~i voi face ~i mai mult. Toate - fiindca nu pot altfel !" Acceptarea jertfei e Inso~ita de 0 mare triste~e, necunoscuta eroului baladei. Manole e convins chiar ca nu el a acceptat sacrificiul, ci altcineva: "Sa ne patrundem de gindul ca prin i~ele vrerilor noastre 0 alta vrere cu mult mai mare se ~ese", ~i ca de vreme ce el a fost constrins sa faea "jertfa eea mai mare", a vie~ii, Inseamna ca nu e dedt 0 jucarie In mina destinului: "N-a~i sim~it Inca nici azi ea, fara putin~a de a ne Impotrivi, un destin se Impline~te In noi ? Incet, sigur, ~i fara abatere ? Rascoala noastra de vis scoate doar mu~uroaie de soboli In drumul dinainte Implinit al soqii." Cind dezvaluie celorlal~i ce Ii se cere, "se lupta launtric, In sflqit Incepe cu un glas ireal": " (...) 0 via~a de om ni se cere (...) 0 via~a scumpa de om se va cEldi In zid (...). Fra~i Intru suferin~a, pentru cine e mai greu ? Pentru cel ce veste~te sau pentru cei ce asculta?! (...) Dar ce alt ne ramIne, dnd nici 0 ie~ire nu este ?" Urmeaza juramintul, ca In legenda, apoi tensiunea a~teptarii care dureaza trei zile. To~i sint cople~i~i de patima crea~iei ~i de

nadejdea izbinzi! - ,z.,vad" lac~~ul visat .' ~ar ~i .sIe. teama: fiecare dore~te, Implora ca el sa scape de Jertfa. RugaelUnea lUl Manole din balada e spusa noaptea, In ascuns, de fiecare. Manole e banuit de a-~i fi In~tiin~at so~ia dinainte, se produce Inca 0 razvratire a celor noua: atunci se ive~te Mira. Dupa ce ,,0 prive~te Inlemnit ~i nu mai glnde~te", Manole, "mare ~i sinistru, s-azvIrle Intre ei, rastoarna In mi~care vreo trei zidari, eeilal~i se dau Inapoi In cerc dupa obieeiul lupilor. El I~i prinde so~ia de mina ~i vrea s-o smulga dintre ei", apoi "striga sfl~ietor: Mira, nu nu, nu! Nu se poate !", 0 Indeamna sa pIece. Cei noua Ii In~ercuie din nou ~i sint apostrofa~i "cu ura: In laturi, t11harilor!!" Lupta dureaza dtava vreme: Manole e gata acum sa calee juramintul, sa se Impotriveasca iara~i jertfei, iubirea lui e mai puternica. Zidarii Ii reamintesc mereu juramintul ~i-l Infrlng in cele din urma. Manole va trece la Inchiderea In zid a Mirei, a "vie~ii fara pereche" : "Via~a fara pereche e~ti. Trup dnar. SInge fara pacat. Oehii ace~tia au fost facu~i sa se bueure de verdea~a, de lucruri mici, de ape ~i de furtuni. Inima a fost facuta sa iubeasca ~i niciodata sa taca." Acesta este de fapt ultimul act al dramei eroului (nu al piesei). Manole e acum cople~it de suferin~a deznadejdii, e "pierdut si t'lnt" umbla "nauc" ~i se "tInguie": "Doare lumina, sunetul doare, l~mea do are. Nu\ e eineva sa loveasca trupul, sa simt eel putin 0 clip a durerea In alta parte?!" "Frate, e a~a de greu". Din zid aude - numai el - vaierul Mirei, ehinuitor, de nesupOl'tat, ~i-i Indeamna urlind ~i plesnindu-i eu un biei lung pe zidari sa zoreasea Inaltarea zidurilor: ,,0, vaierul! (...) Lucrati, zidari, ea vaierul sa Ineeteze In zid ! !" "Mai repede, mai repede ! ! Zoriti, zidari ! Fara odihna, fara sete, fara foame. Sa-neeteze vaierul in zid! Arge~ul sa se umfle eu vuiet, sa se Inteteasca ~uier prin eopaei. Sa nu se mai auda chinul din zid. Doamne, jocul a fost seurt, dar vaierul e lung." EI 11 ehinuie eu amintirea vie~ii ueise, a Mirei ("A avut mIni, a avut trup ~i ochi Intoemai ca noi acum. Umbla ~i se oprea. Noaptea, dnd eiorchinii zodiilor se eoborau tlrziu Intre case ~i brazi, la mine venea. Toate sunt altfel acum. Treeerea cum s-a facut ?") ~i Manole face gestul disperat care sa i-o redea pe Mira: izbe~te salbatic In zid, vrea sa-l darime, spre a 0 elibera pe femeia jertfita: "Nu mai vreau ferestre, nu mai vreau tude, nu mai vreau nimie. (...) Nu mai vreau nici biserica (...) Totul sa se darlme! (...) Pe ea din piatra 0 vreau !"

Mira e moarta Insa, ~i cu ea odata a Inceput sa moara ~i Manole: ,,$i mlinile mele sunt reci, ~i am frig mare In mine". "Manole a plecat. Manole nu mai este. N umai un trup a ramas aici care. s:a ranit d~ spin~ cer~lui. Trupul va n:.-ai Intirzia putin In lumma (...) 0 Zl, doua, mal tare - pe urma tot mai slab Inca ovzi" Da ocol In aiurare bisericii, sarptamlni Intregi, "istovit, mai batrin, fata devastata" ("Clnd te-am vazut pe urma erai Inca tinar. Cit p-aci sa nu te cunosc. Furtuna din care de~ert te-a pustiit a~a, Manole?" - 11 Intreaba Voda), ascultlnd vaierul din z~d, ca 0 chemare: "Clntecul din zid te cheama spre alt tanm ... Sinuciderea eroului - caci a~a piere Manole In piesa lui Blaga - are 0 dubla motivare: pe de 0 parte ea este pedeapsa, pe care ~i-o da singur, pentru vina, suprema, de a fi ucis viata: "Bici subtire de foc, ~arpe lung mi-ar trebui sa va ard. Sa ramlneti Insemnati pe trup cu semn tilharesc. Sa va arate lumea: E} sunt! Sa va ocoleasca hulindu-va, ca ati sugrumat femeia In zld. Judecata mea mi-o voi face singur, judecata voastra cine v~ f.a~e-o? (...) Vreau In socoteala mea sa se puna sugrumarea vletu. Am observat, Inca de la Inceput, ca eroul lui Blaga se defi.ne~!e ?eopotriva prir: "cultul" vie~ii ~i prin patima creatiei. Cel dmtu dmtre aceste atnbute nu provme dm modelul folcloric, prin el Manole se aseamana mai degraba cu Zamolxe: poetul I-a glndit din perspectiva ideii lui generale despre ceea ce este propriu felului nostru de a fi. Prelulnd adica din folclor un erou reprezentativ, Blaga Ii Intare~te acest caracter, adauglndu-i tras~turi inexistente In model. Aci e complicarea semnificatiei natlOnale a. legend~i,v~e ca.re vorbeat;1, sauvmai de~ravba aci e Inceputul acelel comphcan. Dm veneratla fata de "vlata" a eroului deriva rezistenta la solutia jertfei ~i deci drama lui Manole. Ideea baladei e clara: marea creatie implica sacrificiul vietii. Eroul accepta fara dificultate jertifirea unui om, implorind doar ca acesta s~ nu 0e unul apropiat lui (sotia), supunlndu-se Insa ("Nimic nu z!cea ca ~umnezeu v~ea") ~i d0J.ll~nlndu-~i dure;ea (ori chiar uitmd-o U mmat ~e pasn;ne~ creatl~l. Mo.artea lUl,. care pase accident~l~ (~a~orata orgollUlUl. dOI?mtorulUl), este, dlmpotriva, adlnc semmflCatlVa: opera face mutll autorul. (Balada folclorica este judednd dupa semnificatia ei, nu dupa materia naratiunii, mai mult 0 legenda despre 0 opera exemplara In chip absolut dedt despre creatorul ei - a~a cum 0 definesc, dealtfel, titlurile unor

pe

variante: Monastirea Arge~ului, Zidirea Manastirii Arge~ului.) Nu e 0 moarte tragica, ci una apoteotica: eroul ~i-a Implinit vocatia creatoare, fadnd 0 opera desavlqita. Manole este exclusiv artist mai exact.' est;. artistul absolut, simbo~ul ~i prototipul mitic ai c~c~to_rulm. MltlC este - sau a devemt - de fapt pentru noi, ca~l vfill e~ten!l M anol~ nu este propriu-zis un mit, ci 0 legenda, adlca un mlt seculanzat sau 0 Imprejurare istoridi introdusa Intr-o schema mitica, transformata In ilustrare a unui motiv mitic : creatia prin sacrificiul vietii. Mitic sau legendar eroul baladei ramIne artistul, creatorul. Personajul lui Blaga ~rebuie definit ca omul creator: deosebirea pare iluzorie, dar ea apare cu toata claritatea daca accentuam la fel de puternic cei doi termeni ai formulei. Caci de 0 diferenta de accent e yorba In primul rind: la personajul folcloric datele propriu-zis umane (respectul vietii iubirea) slnt depa~ite, anulate de patima creatiei (care, In f~rma ei. absoluta, P!oprie lu~ M.a~ole, este suprat;mana, ceea ce 11 apropIe de condltla eroulm nlltlc) ; la eroul 1m Blaga aceste date slnt accentuate la maximum, de un de rezistenp lui la solutia sacrificiului (punct de plecare al unei drame cu mult mai puternice ciedt cea traversata de prototipul folcloric), necesitatea, pentru autor, de a-I face pe Manole incon~tient pe durata sacrificiului ("Din tot ce s-a Intlmplat In aceste zile fara sflqit - nimic nu ~tiu. Numai In urechi mi-a ramas ca un vlrtej de apa adlnca / .../ Grozava e aceasta uitare In care am cazut"), In sHqit, starea de dupa savlqirea jertfei: "Manole a pierdut tot". Din disperarea omului rezulta gesturile de razvratire, cu totul inexistente la eroul baladei: "In pIela neagra slnt fara ie~ire ~i fara toiag (...) Fara de voie, pumnul se stdnge Impotriva credintei astazi ~i totdeauna"; "Manole nu iube~te cerul"; "Daca laca~ de slava nu va fi, sa ramlna cel putin semn de amenintare ridicat de oameni Impotriva puterilor". Ultimul gest al lui Manole, Inaintea sinuci~eri~, :. ~tl1ul de ;azvrat~t: "Auziti cum trage elopotul - cumpIn ~l fara smerel1le, parca s-ar certa cu cerul". "Auziti arama - al:ziti ~ra~a - raspunzlnd nedrel2,tatii din adlncimi!" Blaga umal1lzeaza pnn urmare eroul, creeaza 0 varianta a lui care se Indep~~teaza, In aceasta privipta, sensibil de prototipul folcloric, apropllndu-se de alte personaJe ale sale, cu care are comun "cultul vietii", a carui prezenta trebuie Inteleasa, In toate cazurile ~i ca transfer al unui dat esential al structurii scriitorului Ins~~i. Indepanarea de modelul foleloric se produce ~i In ce prive~te conditia de creator a lui Manole. In balada nu se "explica" In

nici un fel c~pacitate.a creatoare exeTplara. a lui. Ceea ce poet:11 popular admlte ca flresc (anume, ca a eXlstat un creator desaviqit), Blaga problematizeaza. Vocatia creatoare a lui Manole e o p~l,~erein~tal.a~a in el {,!d3hul,v care din~ur:,trvut~ in::p~nge sa clade~tl ), resllntlta ca strama ("sa nu mal $ala~lUlasca III nimenea p:'ltima cladirei ca in Manole / .../ Ca patima aceasta coborita de a~u,rea/n om e foc, ce ~n!stuie preajma ~i purtat?r'} E implicata alCl, 0 lf~telegere a vo~atlel creatoare foarte aproplata de aceea din DazmonlOn, pe care fllosoful 0 va depa~i in trilogii prin abandonarea prelungirilor metafizice. Con~lictul :- tr~gi~, adica ireductibil - e intre impulsul creator ~l pretUlrea vletu umane ca valoare suprema. Lichidarea lui i~ sensul stiut e sursa marii tristeti a piesei. Blaga il face con~~ler:t de acest conflict pe eroul sau, plasmuind un Manole medlt~tlV, departe de model~l folcloric ~i preluind problemele pe ~~re ~} Ie ~unea poe!ul. Traglsmul devine astfel explicit, dar piesa ISl tradeaza totodata scheletul teoretic, pe care numai extraordinara forta lirica a poetului reu~e~te sa-l acopere: meditatia, oricit de abstra~ta in es~nta, e co.n:rertita ~n :riziune poetica, rationam~:ltele ~mt .cople~l.tev n~lml~tea on ~lsperarea unui erou ce-~i de trale~te sltuatla traglca, clantatea dezvoltarii conflictului se dizolva in atmosfera de spaima ce scald a totul. Patima creatiei ii define~te ~i pe cei noua zidari, dar ea n-are intensitatea devastatoare pe care 0 cunoa~te. me~terul. Ei sint m3i degraba discipoli ai lui ~:'lnole,. care le-a l~suUat dorul de a crea, aratindu-le macheta vlltoarel ,opere.: "atl. vazut biserica cu chip mic ~i-ati zis: Me~tere,. vemm,:, }l-~tun~l ,duhu~, ~are. dinau~tru te ~mpinge s~ ~lade~tl, s-a sala~IUlt ~1 m VOl, ~l atl sufent cu mme dezamaglrea c.elor ~~pt:zeci ~i ~apt~ '~e prabu~iri". S~ cred vrajiti de mester ~~cer sa. fIe dezlegatl, msa Manole n-a facm decit sa trezeasca in e~ yocatla cr~atoare late~t~: ~ce~ti ciobani, pescari, ocna~i, calugan au devemt astfel artlstl. El apar, ca ~i in balada, ca alcatuind un grup. Blaga schiteaza 0 minima diferentiere numerotindu-i (din n~c~sitati dramatice) ~i dind unora nume (Ion, Gheorghe Petre SlmlOn, Zevedei), in sfiqit, individualizindu-l pe unul (,,~l ~ase~ lea") prin rezistenta, infrinta in cele din urma, fata de Manole de fapt fata de daimonul creatiei instalat in el insu~i. ' Incercind sa definim lumea dramei lui Blaga, se cuvine sa-i amin,tin:, dupa cei zece "zidari", pe Bogumil ~i pe Gaman, perl'~naJe mt:o~l1lSe,.d.epoet. Dupa num~le sau si. dupa felul in care 1~1 reprezmta dlvmul, staretul apartll1e seetel bogomilice (Blaga

zice "bogumilica" - d. Despre g'indirea magica, lsvoade etc.). Dar el este, in primui rind, calugar, staret chiar, tipul cre~tin prin excelenta, definindu-se mai mult prin credinta in dogma, dispre-tul fata de om ca "natura" ("Ce e trupul asta? Riia sufletului. Faptl1ie~te, nu cumpani ! Sufletul iese din trupul harazit viermilor paro~i ~i intra invingator in trupul bisericii, harazit ve~niciei") ~i fata de ratiunea lui ("numai in iad se socote~te", "In imparatia iui Dumnezeu a socoti e un pacat (...) mai greu decit calcarea 'poruncii a ~asea", "toate socotelile mintii stingace sunt fara de rost"), a~adar prin elemente proprii cre~tinismului in general, mai mult decit prin abatere de la el. Erezia lui Bogumil e mai dcgraba {) improvizatie menita sa anuleze rationamentul lui Manole (,,]ertfa aceasta de neinchipuit - cine-o cere ?...") ~i sa-l faca sa accepte sacrificiul ca pe 0 porunca divina, decit credinta lui ("Eu, staret credincios, nu spun ca este a~a, dar ar putea sa fie"). Personaj episodic, calugarul Bogumil e 0 aparitie ce da fiori prin neclintirea Cll care indeamna, "fara a se mi~ca, cu voce monotona ca a unuia care-si are un drum de la care nu se mai abate", la jertfirea vietii. "Manoie, nu crezi oare ca insu~i timpul zore~te? - Da, inima ne trebuie - rece. Si mai ales tie - singe rece de ~arpe sau serafim". Gaman, cu barba lunga impletita, imbracat intr-o haina de Hna ca un cojoc, e 0 "figura ca de poveste", e "smeul padurosul", un fel de intrupare a teluricului. Doarme mai toata vremea, "cu urechea pe sorbul pamintului", "vede" in somn stihiile ~i ~tie ce se va intimpla; cind se treze~te vorbe~te mai mult nearticulat, onomatopeic, scuturindu-se ~i impra~tiind tarina din Hna cu care e imbracat. Gaman e, ca ~i Bogumil, un personaj episodic, dar implicat, ca ~i calugarul, in drama, in conflictul lui Manole cu "puterile". Exteriori dramei sint Voda, mai luminos decit in legenda (piesa urmind sa aiba alt final, e "salvat" de crima), inelntat de fmmusetea manastirii ~i aparator al lui Manole, boierii ~i calugarii, cerind osindirea eroului pentru faradelege" mulrimea t ce-l apara: "Nu, nu se poate! Manole, me~terul neascmanat trebuie sa traiasca." ' Am lasat-? anume la urma pe Mira, care e personajul de contrast al dramel. Nevasta Me~terului este cea mai pura Figura din teatrul lui Blaga. Zemora e 0 posibila bacanta, Nona - 0 aparitie aproape fabuloasa, intrupare a vitalitatii frenetice, Ivanca se confunda cu instinctele pe care Daria Ie reprima pentru a deveni apoi victima lor: Mira e femeia-copil, cando area insa~i, e viata
v v ",

p~ case. 0 jube~te Man~le ~i.pe care ea 0 apara a~ezlndu-se cu nev.lI:ovatle III calea d~stH~uIUlpe care nu-l Inte1ege: "Vreti sa jert' f~p. u? om pe.::t~u ~ld~n ~...) E 0 crud~ nsbunie (...) Voi ramlnea arcl ~~n-am sa IllgadUl stmgerea omulUl, ca omul nu-i 0 lumlnare de .stm~ c~ do~a udeg~te... am venit sa Impiedic asemenea fapta." o:,oasa, ~agallllca, vMlra aduce Inseninare ~i cere seninatate: "Selll?atate vreau'unestaplniti.lor0 ca }oti slnteti Innorati ~i prapastio~i". Vmovat e dupa ea numal calugarul ("EI singur e de vina: duhul care ~a t9ate rele!e Impinge, staretul Bogumil! Mi-a spus ca aici treb~:;Jles~. se faca moarte de om"), singurul fata de care Mira arata. ostlhtate: "Daca ar fi om, nu ~i-ar fi Intors fata de la f~t1!eIS,E dracul-pu~tni.c!" Inaderenta la tragic, ca 0 fiinta paradlSlaca, nu poats ba~Ul mersul implacabil al Inttmplarilor, cuvint~le ~~ towl straveZll ale lui Manole Ii apar sibilinice. Nici dnd zld~ru trec la fap,;a nu ar~ta. n:ai mult dedt nedumerire ~i, credula "ca. un" COPI~, acc.ep~a}Idlre~ ca pe un joc. Sensul inuman al ::,putenlo~ a caror victim a e Mira apare cu atlt mai accentuat. Insa m~ pnn raportare la acest tennen al dramei este Mira un p~rso::aJ de co~1trast, ci fata de lumea ce umple piesa: Manole z19aru, Bogumll,,, Gaman. Caci Mira ignora "puterile" pe car~ Gaman Ie "vede , starqul Ie asculta, Manole Ie Infrunta. Ea ramIne de acee~ :tra~na ?eu tensiun:a" dramei, care i se pare 0 "poveste de spalma ~I tnsta nebullle . Ceea ce, In Inteles artistic Me~terul Manole este Intr-ac1evar. Lucrul eel mai izbitor este aicf ten~i~n~a extra.ord}nara, refacuta mereu, mentinuta pe spatiul cel mal Illtms al pleSel. A~m?sfera de spaima, de halucinatie e Intarita de ~tirile apoc~hptlce ad~se vde Bogumil ("In sat copiii nu mai cresc ~i t1ta [e.mel~or nu mal da ~apte: ~~intre oameni umbla vlntul cu ve~tile. Zldun.1e tale s-ar pra~u~.I. fund.ca Ie clatina strigoi nelini~titi. In~r-o ~I ~u dezgropat Clmltlrul ~I ca sa nu mai ram1ie nici un mort III pc:,mmt au da~ drumul sicrielor pe Arge~oo. 0 saptamlna Intreaga .au tot V:lllt pe Arge~ cele 0 mie de sicrie - sunlnd surd c~ JUtl hod?roglte"),. de vedeniile lui Gaman: "Se deschid poqile f~ra de chel. Acum lese 0 putere ce gllglie, acum 0 zbur..ltoare In vazdu~ s-a3v~rle CoolI~ta stihii frecate una de alta ~i pietre sfarln:ate m falCl subtpammtene. Huruie moara smintelilor dedesubt ~I se Invlrte (...) E un vlrtej. Si auie trist cu 0 amenintare ca In noapte dS Incepu~, ca}r:, .noap!e de sfl~~it!" Totul se patrunde de aceasta spalma, "pasanle dm stre~ml stau cu ochii deschi~i spre nevazute primejdii". '

v:

Poetul menpne ~i dozeaza excelent aceasta tensiune, taie ac':' tele In momente de culminatie a ei ~i toata desfa~urarea piesei produce impresia unei stihii ce mlna irezistibil destinele, impune faptele ~i Ie Inlantuie, ttra~te totul, zdrobind orice Impotrivire. Zidirea Mirei odata terminata, apele Involburate de razvratire~ lui Manole Impotriva "puterilor" se lini~tesc, se retrag, nu mal ramlne dedt un pustiu (manastirea exista pentru ceilahi, nu ~i pentru Manole, care 0 prive~te cu ochi strain, ~i nici chiar pentru zidari: "Doamne, ce stralucire aici ~i ce pustietate In noi!" roste~te unul - ~i cu aceste vorbe se Incheie "versiunea" lui Blaga, care a mutat complet accentul legendei de pe opera pe creator, preocupat numai de drama lui), In care eroul l~i rezuma destinul, lamendndu-se cu glas scazut, nemaiglndindu-se dedt la Mira, pe care a ucis-o el Insu~i, 1ntr-o grozava pierdere a mintii. E aici 0 elegie de iubire, un dntec al femeii pierdute, pe care I-am mai Intilnit la Blaga, Insa cu un accent tragic unic (acest accent face tulburatoare ~i idila de dinaintea zidirii): "La porti Inchise singerez 11nga singurul tot ce mi-a fost In viata frumos (...) amintirile mele nu se sting. Ochii nu se Inchid. In urechile mele somnul nu tace. Lacrima rna sinH, Intirziata, ~i caut odihna de piatra (...) In zid ea s-a stins, dar In mine ea tot mai striga. Ridicat din carnea mea strigatul cople~e~te vuietul lumii. Si sunt surd ~i-aproape nu mai aud yorba Mariei-tale. Pentru dntecul ce s-a mai auzit din sicriul zidului, am mai Inttrziat 0 clipa cu slngele In tremurare ... Nu mai am nimic de a~teptat, ~i totll~i intre zi ~i noapte mai zabovesc, privirea mea spre acela~i loc ve~nic se-ndruma, poate se deschide Inca peretele Coo.)s-o vad ie~ind - numai lumina, a~a cum a intrat." "Astazi plec", Ii spune el lui Gaman, singurul care mai aude vaierul ce Inceteaza odata cu moartea lui Manole. In aceasta ultima parte, am spune, recunoa~tem mai u~or In Manole un erou al lui Blaga, In linia Zamolxe, Pop a (din Tulburarea apelor), dedt In Me~terul cu glas strigat ~i gesturi viol~nte, izbind cu pumnii ,,In poqile de sus" ~i staplnit de 0 tenslUne extraordinadt, rascolit ca Intreaga materie a piesei, pe care poetul Incearca s-o disciplineze printr-o compozitie riguroasa, prin st~li-= zarea mi~drilor Cmai ales de grup), prin organizarea poematlca a unor replici: ,,(...) Jos apele se rascoala impotriva piet~elor reci. Sus stihiile se ridica impotriva legii de veci. In adinc vlfore prind sa necheze. Nici 0 Incercare nu vrea sa-nceteze. Visul s-a tot deparvtat sp:e ve~nic~l.?iciod~ta" ; "Ne top~rr;, sub cetina grea ~i albastra. Fe~tlla a~teptaru arde 1ll ceara noastra.