Sunteți pe pagina 1din 1

Mihai Eminescu

Afar-i toamn
Afar-i toamn, frunza 'mprtiat, Iar vntul svrl 'n geamuri grele picuri; i tu citeti scrisori din roase plicuri i ntr'un ceas gndeti la viaa toat. Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n ua ta s bat; Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat, S stai visnd la foc, de somn s picuri. i eu astfel m uit din jet de gnduri, Visez la basmul vechiu al znei Dochii, n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri; De odat'aud fonirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scnduri... Iar mni subiri i reci mi-acoper ochii.