Sunteți pe pagina 1din 24

Dezvoltarea socio-afectiva la copilul prescolar

Expresia celor 7 ani de acasa pe care omul ii are sau nu reflecta tocmai importanta pe care o are aceasta perioada in evolutia psihica a copilului. Copilul se integreaza tot mai active in mediul social si cultural din care face parte asimiland modele de viata si experiente.Solicitarile complexe si diversificateale mediului social determina dezvoltarea bazelor personalitatii dezvoltarea capacitatii de cunoastere si a comunicarii. Integrarea copilului in colectivitate devine o conditie esentiala a stimularii si folosirii optime a potentialului sau.Gradinita devine astfel unul din factorii cheie ai dezvoltarii copilului in aceasta perioada de varsta. Copilul se descopera tot mai mult pe sine,realizand ca nu este identic cu ceilalti.Tot in aceasta perioada constientizeaza faptul ca propriile actiuni(comportamente) produc anumite reactii in mediul sau de viata sau altfel spus avem de-a face cu o prima forma de responsabilitate. Tot ceea ce face, ce spune se realizeaza in atitudini.Copilul se joaca ,participa la activitatile cu ceilalti relationandu-se cu ei.Toate acestea creeaza copilului satisfactii,bucurii si trairi intense pe plan afectiv.Lipsa grijilor,fericirea acestei perioade acondus la denumirea devarsta de aur a copilariei.

Afectivitatea este proprietatea individului de a simtii emotii si sentimente;ansamblul proceselor,starilor si relatiilor emotionale sau afective. 1.Dezvoltarea afectivitatii La inceputul acestei perioade manifestarile comportamentale sunt nediferentiate si implica stari afective confuze(copilul prescolar rade si plange in acelasi timp sau rade cu lacrimi pe obraz). Dupa 4 ani emotiile devin mai profunde,dispozitiile mai persistente,starile afective sunt inca legate de ceea ce este mai apropiat in sensul de concret ,perceptive. Copiii incep sa-si stapaneasca emotiile,incearca sa nu mai planga atunci cand se lovesc.Apare posibilitatea simularii emotiilor(se dezvolta mai ales in activitatea de joc).Aparitia sentimentelor si emotiilor estetice,intelectuale,morale este o caracteristica pt. aceasta perioada a varstei(sa te porti frumos inseamna sa te comporti correct si invers). Tot acum copilul poate sa distinga,sa aprecieze prin frumos sau urat anumite trasaturi ale obiectelor,fenomenelor,persoanelor etc.Observam faptul ca prin cuvant,in cadrul comunicarii verbale,copilul isi poate exprima tristetea,bucuria,supararea s.a. 1.1 Transformari semnificative ale afectivitatii intre 3si 6 ani. Dupa criza afectiva de la 2 ani si jumatate-3 ani,prescolarul pare mult mai linistit,mai plin de placeri si satisfactii.Dar autorii psihanalisti au atras atentia si asupra unor dificultati afective specifice copilului prescolar. In comparatie cu anteprescolarul trairile afective ale prescolarului sunt mai bogate si mai diversificate pe masura ce capacitatile lui cresc si interrelationeaza mai complex cu ambianta(familia,gradinita,jocul ,intalnirea cu varstnicii,temele de invatare din gradinita sunt surse de variate emotii si sentimente).Din ce in ce mai buna adaptare la mediu face sa acentueze pozitivarea emotiilor si dispozitiilor affective si prescolarul poate ramane ore intregi cu un tonus afectiv favorabil.Emotiile prescolarului raman totusi situative adica legate de prezent si deaici si acum si de aceea se zice in general faptul ca in timpul copilariei nu exista griji. Spre deosebire de anteprescolar,la copilul intre 3 si 6 ani emotiile si sentimentele au un mecanism mai complex de realizare incluzand si memoria afectiva si un nivel mai bun de intelegere a unor anumite situatii.Cel mai bun exemplu pt. acest mecanism complex este asa numitul sindrom al bomboanei amare,adica prescolarul isi da seama ca recompense primita care-i place,nu corespunde de fapt rezultatului obtinut la un anumit joc sau activitate de invatare. Prescolaritatea este stadiul cristalizarii sentimentelor pt. parinti si chiar a dobandirii a unei anumite maturitati in trairea lor.De ex. copilul de 3 ani o

iubeste pe mama enorm,intens,acaparator,incarcat de gelozie dar dupa 5 ani dupa ce are dj o experienta in relatia cu parintii,dragostea lui pt. mama va fi puternica dar calma si insotita de respectarea independentei ei. Catre sfarsitul stadiului copiii reusesc sa-si regleze intr-o anumita masura comportamentele emotional expressive.Nu mai plang totdeauna cand cad si se lovesc,refuza gesturile de alint manifestate de parinti,atunci cand sunt de fata colegii de gradinita. Dezvoltarea afectiva a prescolarilor este puternic influentata de climatul familial si stilul educational al parintilor. 1.2Dezvoltarea afectiva Comparativ cu perioada anterioara,cand emotiile erau nediferentiate,fiind implicate stari afective confuze,acum are loc un progress care face ca emotiile sa fie mai profunde,mai complexe sis a apara stari emotive deosebite si anume sindromul bomboanei amare.Aceasta pune in evidenta prezenta unor elemente constitutive ale unei atitudini critice,corecte fata de sine insusi,ca si prezenta unor normatori morali ,cu rol de sanctionare in constiinta copilului prescolar. In prescolaritate se face trecerea de la emotii la sentimente,ca stari afective stabile si generalizate.Se contureaza mai clar unele sentimente morale precum(rusinea,multumirea,prietenia,dragostea).Conduita negativista intra intr-o stare de involutie,devine evidenta adancirea si nuantarea trairilor affective. Imitatia din ce in ce mai pregnanta are rolul de a dezvolta stari affective noi,iar treptat se constituie memoria afectiva. Aparitia sentimentelor este si un indicator al dezvoltarii constiintei.Curiozitatea manifestata din plin in perioada prescolara mijlocie faciliteaza,de asemenea,dezvoltarea unor sentimente intelectuale in placerea de adescoperi sau a cauta.Tot acum arata psihanaliza se dezvolta la copil curiozitatea fata de propria sexualitate,teoriile infantile privitoare la aceasta si descoperirea diferentelor de sex.Aceasta curiozitate se naste sub influenta pulsiunii si a dezvoltarii cognitive de ansamblu ce explodeaza in aceasta perioada.Teoriile sexuale sunt constituite plecand de la elemente contingente,intuitia copilului si informatiile primate de catre anturaj.Caracteristicpt. toti copiii in aceasta perioada spune Freud este necunoasterea anatomiei sexuale feminine si masculine conducand astfel la elaborarea de teorii eronate si incarcate de nesiguranta si tensiune afectiva. Relatiile familiale au un impact major asupra dezvoltarii affective a copilului.Constanta atitudinilor,frecventa interactiunilor si calitatea lor contribuie in primul rand la acest process.Atasamentele afective ale cpilului mic se transforma in relatii emotionale stabile,consistente si de

durata.Interrelatiile dintre triughiul copil-mama-tata vor crea matritele afectivitatii pt. intrega viata. Ca o concluzie putem spune ca dezvoltarea afectiva a copilului in aceasta perioada este dependenta de calitatea relatiilor pe care copilul mic le stabileste cu adultii din mediul sau,aceasta fiind o perioda de maxima receptivitate emotionala.

1.3Dezvoltarea abilitilor emoionale la precolari in cadrul gradinitei Copilria cuprinde prima i cea mai important decolare n marile zboruri ale unei viei omeneti. In perioda copilriei influenele educative sunt hotrtoare. Vrstele mici constituie baza dezvoltrii personalitii, preocuparea educaiei de a intervenii ct mai devreme n formarea i dezvoltarea copilului. i ce loc mai potrivit dect grdinia putem gsi pentru ndeplinirea acestui scop nobil? Aici,departe de forfota i apsarea cotidianului, copilul intr ntr-un mediu cald, protector i stimulativ, un mediu pe care l putem asemui unei cri cu poveti n care literatura, muzica, artele plastice, natura, micarea, socialul sunt ntr-un permanent dialog ntre ele i, implicit cu copilul. Vrsta precolar constituie o perioad destul de lung n care se produc nsemnate schimbri n viaa afectiv a copilului. Emoiile i sentimentele precolarului nsoesc toate manifestriile lui, fie c este vorba de jocuri, de cntece, de activiti educative, fie de ndeplinirea sarcinilor primite de la aduli. Ele ocup un loc important n viaa copilului i exercit o puternic influen asupra conduitei lui. Emoia este o trire a unei persoane fa de un eveniment important pentru aceasta. Emoiile pot fi pozitive i negative. Cele pozitive apar atunci cnd ceea ce o persoan i dorete corespunde cu ceea ce i se ntmpl( bucurie, mulumire) iar cele negative atunci cnd exist o contradicie ntre ceea ce i se ntmpl sau ceea ce obine o persoan i ateptrile ei( tristee, nemulumire, dezamgire, ngrijorare, furie, etc.). Emoiile unei persoane apar ca urmare a modului n care interpreteaz un anumit eveniment. Odat cu creterea, datorit maturizrii pe de o parte, i socializrii pe de alt parte, din al treilea an de via, copii ncep s prezinte semne de ruine, jen, mndrie i vinovie. Pe msur ce copilul dobndete controlul asupra comportamentului, emoiile sunt exprimate prin modaliti tot mai subtile, acesta nvnd s reacioneze n conduite aprobate social. Competena emoional pe care o dobndesc copiii desemneaz abilitatea acestora de a-i gestiona propriile emoii, precum i de a recunoate i de a se adapta la emoiile celorlali.

Pentru a favoriza o bun adaptare social i meninerea unei bune snti mentale, copii trebuie s nvee s recunoasc ce simt pentru a putea vorbi despre emoia pe care o au(acest lucru fiind posibil n msura n care copilul a nceput s aib un anumit grad de contientizare), trebuie s nvee cum s fac o disociere ntre sentimentele interne i exprimarea extern i nu n ultimul rnd s nvee s identifice emoia unei persoane din expresia ei exterioar pentru a putea n felul acesta s rspund corespunztor. Dezvoltarea emoional n ansamblul ei trebuie raportat n perioada precolar la procesul identificrii. In jurul vrstei de 3 ani, identificarea se manifest prin creterea strilor afective difuze n care copilul plnge cu lacrimi i rde cu hohote, n exploziile lui de afeciune, de abandon sau de mnie, dup care se simte vinovat. In toate aceste mprejurri exprimarea spontan este treptat influenat de conduitele admise i respinse din viaa de toate zilele. Intre 4 i 5 ani, identificarea este mai avansat. Perioada precolar se caracterizeaz prin dezvoltarea vieii interioare n care are loc evenimentul complex ca rezonana a evenimentelor reale. La vrsta de 6 ani termenii utilizai pentru descrierea emoiilor cresc n diversitate i cantitate. Copiii devin capabili s poarte discuii cu alii despre emoiile lor interne sau pot s asculte ce spun alii despre emoiile lor. Frecvena cu care copii au fost implicai n limbajul emoional are influen pe termen lung, favoriznd dezvoltarea unor abiliti mai bune legate de nelegerea emoiilor. Atragerea ateniei copiilor la aspectele particulare ale comportamentului uman face posibil dezvoltarea unei sensibiliti fa de diversele expresii emoionale, cunotinele despre cauzele i consecinele comportamentului emoional fiind mult mai bogate. Abilitile emoionale nseamn: a nelege( a identifica cauza emoiilor, a numii consecinele emoiilor) a exprima( a identifica propriile emoii, emoiile altora, a recunoate i a le transmite mai departe verbal i nonverbal, a diferenia starea emoional de exprimarea ei extern, a empatiza) a regla emoiile( a folosii strategii de reglare a emoiilor). Dezvoltarea abilitilor emoionale ale copiilor precolari este important pentru c ajut la formarea i meninerea relaiilor cu ceilali;

pentru c ajut copii s se adapteze la grdini; pentru c previne apariia problemelor emoionale i de comportament. Cadrele didactice, alturi de prini sunt cele care contribuie la dezvoltarea abilitilor emoionale ale copiilor prin trei modaliti: prin reaciile avute la emoiile exprimate de copii; prin discuii despre emoii; prin experimentarea propriilor emoii fa de ei. Modul n care educatoarele reacioneaz la exprimarea emoional a copiilor lor determin exprimarea sau inhibarea emoiilor viitoare ale acestora. Expresivitatea emoional a educatoarelor devine un model pentru copii precolari, n ceea ce privete exprimarea emoional. Exemplu: Dac educatoarea exprim n mod frecvent emoii negative, copiii vor exprima i ei aceste emoii, datorit expunerii repetate la acestea. Modul n care adulii discut problemele legate de emoii poate transmite sprijinul i acceptarea lor i poate contribui la contientizarea de ctre copil a diferitelor stri emoionale pe care le experimenteaz. Exemplu: Cadrele didactice care sunt adeptele ideii c emoiile, n special cele negative, nu trebuie discutate deschis pot induce copiilor ideea c emoiile nu trebuie exprimate, ceea ce afecteaz capacitatea de reglare emoional a acestora. Precolarii pot nelege emoiile exprimate de copiii de aceeai vrst cu ei n timpul unui contact social, ceea ce i ajut n rezolvarea conflictelor. Apoi, precolarii sunt capabili de implicare empatic n emoiile celorlali i i pot reda propriile emoii n diferite situaii sociale pentru a minimaliza efectele nesntoase ale emoiilor negative i pentru a mprti emoiile pozitive cu ceilali. Intre 2 i 4 ani, copii ncep s vorbeasc despre propriile emoii. La aceast vrst identific i difereniaz expresiile faciale ale emoiilor de baz( furie, tristee, fric i bucurie). Copiii, la aceast vrst manifest accese violente de furie i team de separare. De la 4 la 5 ani identific i difereniaz expresiile faciale ale mai multor emoii, precum furia, tristeea, frica, bucuria, ruinea, mndria, vina i chiar dup tonul vocii. De la 5 la 7 ani, precolarii pot lua n calcul i factorii situaionali, nu doar expresiile faciale pentru a descifra un zmbet amar. Datorit dezvoltrii intense a limbajului, copii pot identifica i denumi majoritatea emoiilor, se dezvolt empatia, adic abilitatea de a fi interesai i de a neleg emoiile celorlali.

Exprimarea adecvat a emoiilor este foarte important n cadrul interaciunilor sociale, deoarece contribuie la meninerea lor. Exprimarea neadecvat de ctre copii a emoiilor negative, prin agresivitate fizic sau verbal determin un comportament de izolare a acestora. Dac acei copii care manifest frecvent aceste emoii pozitive au mai muli prieteni i sunt mai ndrgii de ceilali, copiii care se comport agresiv au dificulti n a recunoate i a nelege emoiile exprimate de ceilali ntr-o situaie specific. Abilitatea copiilor de a-i identifica i monitoriza propriile emoii sporete nivelul de autocontientizare a emoiilor i de monitorizare i control a propriilor viei. n faza n care copiii nva despre emoii i nc nu tiu denumirea eu (educatoarea) am folosit reflectarea sentimentelor, adic n loc s nteb copilul cum se simte, la care ar fi rspuns nu tiu am ncarcat s identific emoia copilului i apoi s o transpun acestuia sub form de ntrebare sau afirmaie: Ex: copilul spune: Nu pot s mi leg iretul, educatoarea: pare s i fie greu sau i este greu. n grupa mea precolarii pentru a identifica corect o emoie, au nvat s utilizeze informaii pariale obinute din expresia facial pentru a genera ipoteze despre emoia care e prezentat, s traseze caracteristicile fizice observate n categorii pentru a denumi categoria i preciza comportamentul celorlali. Precolarii denumesc expresii faciale cu mai mult precizie dect descriu cauzele i consecinele emoiilor. Am observat de-a lungul timpului c precolarii sunt mai precii n denumirea emoiilor cu ajutorul etichetelor verbale dect cu ajutorul expresiilor faciale, n mod special pentru fric i dezgust. Fr o etichet verbal a emoiilor, copiii pot s nu realizeze c acel comportament provoac o emoie. Uneori ns, cuvintele ce denumesc emoii pun probleme copiilor, deoarece ele se refer n parte la stri emoionale interne, neobservabile. Cadrele didactice trebuie s ncurajeze n permanen copiii s utilizeze cuvinte i expresii ce denumesc stri emoionale. Cnd un copil triete o emoie puternic trebuie ntrebat cum se simte (Cum te simi cnd colegul te jignete?, Eti bucuroas cnd te joci cu ppuile?). copiii vor nvta astfel c este normal s experimenteze diverse emoii i s vorbeasc despre ele.

n copilria timpurie, poate exista o coresponden 1 la 1 ntre trirea emoional i exprimarea emoional, n sensul c majoritatea copiilor exprim exact ceea ce simt. Pe de alt parte, n aceast perioad pot aprea diferene individuale datorate temperamentului. Pa msur ce copiii cresc, experimentarea lor emional este din ce n ce mai tare afectat de valorile culturale, stereotipurile de gen i ca urmare, cele dou specii devin mai disparate. Deseori separarea dintre trirea i experimentarea emoional se datoreaz folosirii contiente a strategiilor de reglare emoional prin care se monitorizeaz i controleaz calitatea i intensitatea emoiilor exprimate n special a celor pe care le comunicm celorlali. I-am ajutat pe copii s ataeze etichete verbale emoiilor, s neleag emoiile altora i modul n care fiecare emoie afecteaz gndirea celorlali. nelegerea emoiilor celorlali este important deoarece copiii se bazeaz pe ea pentru a-i ghida comportamentul lor n aciunile sociale i a discuta despre emoiile celorlali. Abilitatea de a nelege i descrie emoiile celorlali este necesar pentru manifestarea empatiei. Empatia este asociat frecvent cu dou rspunsuri: simpatie i distres persona. Simpatie a fost denumit ca un rspuns emoional moderat rezultnd din nelegerea tririi emoionale a celorlali. Cnd empatia este exprimat la un nivel moderat, ea conduce la simpatie, n timp ce o empatie intens determin apariia distresului personal. Boston definete distresul personal ca o reacie aversiv la stresul altei persoane i care se manifest sub forma disconfortului sau a anxietii. Copiii difer n ceea ce privete rspunsul fiziologic la situaiile care necesit empatie, iar acest rspuns depinde din cel puin dou motive de abilitile de reglare, de emoionalitatea (temperamentul) i adaptarea acestora. Empatia contribuie la reducerea sau inhibarea comportamentelor antisociale ndreptate mpotriva celorlali. Empatia este legat de expresivitatea emoional a copiilor, de exprimarea furiei, de frecvena cu care ei neag emoiile negative (fric, tristee, suprare) i de congruena dintre emoiile exprimate facial i cele exprimate verbal. nelegerea factorilor cauzali n situaiile emoionale se mbuntete n timpul precolaritii. Copiii ncep s utilizeze informaiile contextuale n experienele de zi cu zi pentru a nelege emoiile de baz fric, furie, tristee, fericire i de ce anume apar ele.

nelegerea cazualitii emoiilor poate fi educat la copii prin discuii despre situaiile n care o persoan are o anumit reacie emoional. nelegerea consecinelor unei emoii se refer la capacitatea unui copil de a-i imagina ce se va ntmpla dup exprimarea unei emoii. Identificarea consecinelor exprimrii emoiilor este extrem de util n situaii speciale. Discuiile cu copiii despre emoiile celorlalte persoane n anumite situaii sau a personajelor din poveti, punnd accent pe consecinele comportamentale ale acestora n plan social (Cum credei c s-a simit Andrei cnd cineva i-a drmat castelul?; Dar cnd a venit Vlad s il ajute?). Pentru a ntri comportamentele respective ale copiilor este important s-i recompensam verbal cnd le observam, astfel copiii vor nvta carui tip de mesaje emoionale prezente n mediu s fie ateni. Reglarea emoional este procesul de iniiere, meninere, adaptare i modificare a apariiei intensitii sau duratei strilor emoionale interne, a proceserlor fiziologice legate de emoii i a comportamentelor care nsoesc emoiile, n scopul atingerii propriilor teluri. Un aspect important al redrii emoionale este controlul voluntar definit ca abilitatea de a inhiba un rspuns dominant pentru a da un rspuns subdominant Nivelurile sczute de control al ateniei sunt legate de timiditate i probleme de internalizare suprare, anxietate, depresie, fric. Pe lng reglarea i control voluntar, variaiile n intensitatea i valoarea emoionalitii sunt asociate cu calitatea funcionrii sociale i a adaptrii. Dac copiii experimenteaz emoii negative puternice i nu i pot regla/adapta emoiile sau modul de exprimare a lor, acestia se vor comporta ntr-un mod neadecvat prin exteriorizarea emoiilor negative. Mai mut, copiii care sunt capricioi sau au nclinaii spre emoii negative, precum furia ,sunt mai puin legai de cei cu aceleasi trairi , dect copiii care nu au aceast caracteristic. Emoionalitatea pozitiv este asociat cu tendina de a simpatiza cu ceilali n timp ce emoionalitatea negativ este relaionat negativ cu simpatia. Multe din problemele de comportament se datoreaz emoionalitii negative i lipsei de reglare emoional. Ca urmare, putem afirma c reglarea emoional este asociat cu o competen social sporit, operaionalizat: comportament adecvat din punct de vedere social, popularitate, comportament prosocial i puine probleme de comportament sau comportament agresiv.

Strategiile emoionale au ca scop nu att rezolvarea problemei care declaneaz emoia negativ, ct mai ales ameliorarea acestei triri emoionale negative. n cazul n care problema nu poate fi rezolvat, fie pentru c nu exist soluii aplicabile, fie pentru c persoana implicat nu are resursele sau instrumentele necesare, sunt eficiente strategiile emoionale. O strategie emoional prin care se modific emoia negativ i nu problema care a contribuit la declanarea ei se refer la implicarea copiilor n activiti recreative sau activitati preferate. A gasi calea de a reconcilia emotile pozitive si negative reprezinta cheia eliberari energiei pentru schimbare. (Michael Fulan)

Socializarea reprezinta procesul de integrare sociala a unui individ intr-o colectivitate,multime etc. 2Dezvoltarea sociala Dezvoltarea sociala a copilului,dintr-o perspectiva behaviorista,consta in asimilarea de conduite care acopera doua campuri :cel al actelor sociale observabile si cel al experientelor personale intime.La reactiile la stimuli interni si externi,se adauga semnele si simboluri semnificative care devin treptat prevalente.Semnificatiile devin baza comunicarii,care impregneaza mediul social.Actul social este reusita unui proces de comunicare,pe care sinele individual il construieste prin interiorizarea unui ansamblu structural al rolurilor asumate in realizarea sarcinilor sociale.Sinele este din perspectiva behaviorista a psihologiei sociale un dat social care se construieste de-a lungul a doua stadii.Primul stadiu reprezinta interiorizarea atitudinilor celorlalti la adresa sa si a rolurilor care se joaca in situatii interactive particulare.Al doilea stadiu adauga integrarea atitudinilor sociale ale grupului de apartenenta.Sinele devine o reflexie individuala a comportamentului social al grupului,adica a procesului de generalizare a reprezentarii celuilat(faza ulterioara discriminarii intre sine si ceilalti.Expresia sinelui in conduita fata de ceilalti,spune Jean Stoetzel,este un rol ;cand copilul actioneaza el joaca roluri adica el actioneaza in felul in care simte ca se asteapta de la el sa o faca,ba mai mult in felul in care copilul crede ca se asteapta de la el s-o faca.Este important de precizat ca toate aceste roluri sunt mediate de limbaj.Conform teoriilor psihologice social behavioriste,copilul inca de la nastere este expus stimulilor sosioculturali,asa incat el se dezvolta intr-o retea de interactiuni specifice grupului din care face parte,interactiuni care pe masura ce copilul creste se vor intensifica,diversifica si amplifica in complexitate.Din mediul social in care se dezvolta ,copilul construieste roluri mai intai pe al sau apoi pe al celorlalti.Preluarea de roluri releva constructia intelectualizata a ,,celuilalt prin mecanismele identificarii si imitarii.In concluzie la aceasta varsta este dominanta invatarea sociala.Astfel invatarea sociala este acel tip de invatare,prin care copilul cu ajutorul experientei si interactiunii,dobandeste o serie de semnificatii sociale,valori sociale,stiluri comportamentale,roluri,comportamente interpersonale.Copilul la 4-5 ani este stimulat in dobandirea acestor achizitii de o serie de nevoi si trebuinte psihosociale(nevoia de apreciere,de statut,de integrare in grup,de reciprocitate relationala),dar daca de ex. comportamentul observat este si intarit el va fi asimilat cu o si mai mare usurinta.Intre factorii ce conduc la o mai mare intarire a comportamentului mentionam : aprobarea,recompensa si

sanctiunea morala.Imitarea,observarea,implicarea si participarea directa ofera copilului posibilitatea de a asimila noi comportamente,constituind prin aceasta baza invatarii sociale.

2.1Jocul in cadrul socializarii Jocul este activitatea principal i la aceast vrst, el permiind formarea abilitilor sociale, dar i o autoevaluare relativ corect. Jocul este diferit n funcie de gender, bieii au iniiativ i au mai frecvent reacii neateptate comparativ cu fetele. O clasificare a jocurilor la aceast vrst indic dou tipuri, relativ distincte, i anume jocul social i jocul dramatic. Jocul social apare din etapa anterioar de vrst i este o continuare a acesteia. La aceast vrst apar noi forme de joc social (Mildred Parten, 1932) i anume: a. jocul observativ copilul urmrete jocul celorlai copii; b. jocul asociativ copii interacioneaz, fac schimb de jucrii, dar nu se angajeaz ntr-un joc de grup; c. jocul cooperativ copii se joac mpreun, colaboreaz n cadrul unui joc de grup respectnd regulile acestuia. Aceasta clasificare este util pentru evaluarea diferitelor tipuri de joc i ntr-o oarecare msur un indicator al maturitii. Desigur raportndu-ne la vrst i raportndu-ne la societile care promoveaz aceste tipuri de joc putem considera absena sa ca fiind indicativ pentru o situaie problematic. Spre exemplu, un copil de 5 -6 ani care nu particip la activitile grupului (joc asociativ sau cooperativ) poate fi un semnal de alarm. Jocul dramatic coincide cu achiziia gndirii simbolice, iar pe msur ce cresc, copiii creeaz adevrate scenarii, din ce n ce mai elaborate. Jocul fantezist devine mai frecvent i mai complex n perioada 3 6 ani. Garvey a realizat o serie de studii privind jocul copiilor i a concluzionat c la aceast vrst cel mai adesea jocul dramatic utilizeaz scenarii standard care se refer la scene domestice simple. Exist diferene n funcie de vrst i de sex n ceea ce privete jocul dramatic. n aceste jocuri, copiii n vrst de 2 3 ani adopt rolul de victim, n schimb, iar la 3 6 ani rolul de aprtor. n general, biatul adopt rolul de aprtor, n timp ce fata adopt rolul de victim sau de observator. Jocul dramatic i ajut pe copii s exerseze roluri sociale, s-i exprime temerile i fanteziile i s nvee s coopereze. 2.2 Influena relaiilor fraternale n dezvoltarea socio-afectiv a precolarului Nu de puine ori rspunsul la ntrebrile Ce este copilria? Ce este copilul? nu ne-au satisfcut setea de a nelege acest mister numit copilul.

Este el un adult n miniatur, este preludiul unei fiine complexe, este el tatl omului, cum spune un vechi proverb? Toate acestea i nc mult mai multe au incitat minile teoreticienilor vremii i au sensibilizat sufletele acestora. Cu fiecare clip trit lng un copil ne dm seama c ncercarea de a descifra acest mister nu face dect s ne afunde i mai mult n ipoteze i definiii; tot ceea ce simt este c, copilul reprezint un mod permanent de a experimenta fericirea. Socializarea copilului i gsete negreit terenul de preferin n grdini (Osterrieth, 1976), att din punctul de vedere al independenei i ncrederii n sine ct i din punctul de vedere al curiozitii intelectuale. Grdinia este prima ieire a copilului n lume, este un mediu nou i interesant, n care copilul este educat i pregtit pentru viaa social real; dispunnd pe de o parte de un cadru instituionalizat i pe de alt parte de cei doi factori activi, colectivul de copii i educatoarea, grdinia va marca semnificativ dezvoltarea socio-afectiv a copilului. Exist o vrst potrivit pentru intrarea la grdini, considerat majoritar cea de trei ani, o experien prematur putnd avea consecine dezadaptative; adaptarea la grdini nu este uoar i este influenat in principal de atitudinile parentale i formele disciplinei familiale n care a fost crescut copilul. Prima zi de grdini este adesea interpretat ca un abandon, presupunnd c ea se realizeaz la trei ani i ca s nu aib efecte negative trebuie pregtit n prealabil de ctre prini. Cadrul didactic, de asemenea prin personalitatea sa i prin modul de relaionare cu copiii va influena foarte mult comportamentul copilului. De asemenea important este i relaionare educator-printe, ambele fiind modele pentru copii, care trebuie s se bazeze pe o atitudine pozitiv de colaborare i cooperare. O mare parte din viaa copilului se va desfura n grdini i de armonia dintre cele dou medii educaionale, printele i cadrul didactic, va depinde mult dezvoltarea viitoare a copilului. Copilul socializeaz cu cei din jurul su din nevoia imperioas de afectivitate, de a nlocui lipsa parental sau de a o completa; privai de afectivitate, copii se dezvolt anormal i ajung la comportamente antisociale, se abat de la contactul cu realitatea i influeneaz n mod negativ adaptarea lor colar i social (Osterrieth, 1976). Strnsa dependena care exist ntre membrii unei familii, ntemeiat pe relaii afective intense, face ca mediul familial s fie tocmai rspunsul ideal de a reaciona la trebuinele copilului i de a determina prima elaborare a personalitii i a imaginii sale despre lume (Osterriecht, 1973). Aceast elaborare se realizeaz n funcie de relaiile trite de copil i de interaciunile la care asist ca i n care este cuprins ca participant activ. n afara relaiilor stabilite de copil cu ambii prini intervin i relaiile ce se

nasc prin apariia unui frate, care de cele mai multe ori schimb universul copilului. Primul nscut joac rolul de model, de antrenor n procesul de cretere pentru cel de-al doilea nscut, acesta gsind nc din primele zile ale sale nc pe cineva care s-i arate scopul ce trebuie atins, fiind un factor de facilitare, dup cum spune Osterrieth (1973), dar i unul de frustrare. Dac pn la vrsta de doi-trei ani copilul este ngrijit de mam, ntre trei i ase ani, copilul trece n grija frailor (N. Radu, 1981). Fratele mai mare, devenind asemenea unui plafon, asemenea unei bariere de netrecut, va determina la cel de-al doilea o stare permanent de frustrare, izvort din convingerea c nu va fi niciodat primul, c nu va reui s ating performanele i nivelul celui mare. Astfel el se aga de mam, se comport ca un copil care nu mai vrea s creasc sau se afirm ca un rival agresiv i gelos, care va ncerca toat viaa s-i ntreac pe alii; el i mascheaz aceast agresivitate prin actul tachineriei, devenind arma lui principal de a atrage atenia celor mari (Osterrieth, 1976). Contestndu-i supremaia, cel mic joac adesea rolul unui anticonformist dezinvolt, care contientiznd c nu va fi niciodat vedeta familiei, va deveni gelos (Rose Vincent, 1972). El va face eforturi mari s se impun, s-l depeasc pe predecesor, departe de a deveni pasiv, el se mobilizeaz, devine ambiios i voluntar; necesitatea aceasta de a se depi, de a rzbate, se manifest pe toate planurile, mai ales n afara familiei, n raporturile cu ceilali copii de vrsta lui (Osterrieth, 1973). El caut adesea un domeniu propriu n care s se afirme, este adeptul modei noi, fanteziste, declaneaz conflicte la coal; i ndreapt atenia ctre domenii care-i stimuleaz nzestrrile creatoare, astfel gsindu-se un numr mai mare de frai mai mici n domeniile artistice: desen, decoraiuni, muzicieni, acest lucru reflectnd independena lui fa de prini care nu i acord ntotdeauna atenie (Rose Vincent, 1972). Alfred Adler (1995), consider c cel de-al doilea, stpnit de un sentiment de inferioritate nc de la nceput, va avea dificulti n reglarea drumului su n societate; tendina lui va fi aceea de a neglija societatea, n beneficiul unei superioriti personale. Dac sperana nu-i este nelat el i va pstra echilibrul, dac ns va pierde sperana, va deveni adversarul celorlali. Primul nscut este n general bine primit, fiind un copil dorit, simbol al iubirii dintre soi i a dorinei lor de a perpetua (Osterrieth, 1973). Fiind n general foarte tineri i neavnd experiena creterii i educrii copiilor, ei dau dovad de stngcii i erori mai mult sau mai puin grave, de pe urma crora copilul poate suferi. Apariia unui copil aduce dup sine modificri, mai ales n viaa femeii, care experimenteaz pentru prima dat sentimentul

mplinirii dar totodat se confrunt i cu obligaii i responsabiliti fa de noul nscut. Dar compensatoriu stngciei de nceput i este iubirea, bucuria i grija cu care este nconjurat primul nscut, fiind universul de existen al prinilor i trindu-i astfel vrsta lui de aur, a crei nostalgii o va pstra toat viaa (Osterrieth, 1973, p. 211). Tot acest rsf i timp fericit se ntunec la apariia unui frate, pierzndu-i astfel poziia de copil unic i constituind de altfel o frustrare i o lovitur adus ego-ului su. Noul nscut cere ngrijiri i o atenie sporit din partea mamei, copilul mai mare simindu-se neglijat i ncepnd s simt sentimente ostile fa de fratele mai mic, fie denigrndu-l sau chiar negndui prezena. Manifestrile agresive sunt de cele mai multe ori simbolice, copilul transfernd agresivitatea blocat n comportament, datorit pedepse iminente, n jocurile simbolice sau n imaginaia copilului (J.Ranschburg, 1979). Astfel el ar trebui s fie de dou ori iubit, pentru a nu cdea n planul al doilea, fapt pe care nu va ezita s-l atribuie firii sale i sentimentelor sale urte (Osterrieth,1976). Evenimentul apariiei unui nou membru n familie trebuie pregtit de prini, pentru a preveni eventualele crize de gelozie, strile de anxietate i frica de a nu mai fi iubit. Aceast gelozie se poate manifesta prin invidie i capricii, copiii avnd impresia c sunt maltratai, persecutai, chiar dac acest lucru nu este adevrat, prinii trebuind s ia foarte serios n seam aceste manifestri cu substrat patologic i s descopere remediul mpotriva zbuciumului copilului (Della Tore, 1980) Prin cercetarea de fa se doreste aducerea unei contribuii la elucidarea unor aspecte de specificitate n studierea i funcionalitatea afectivitii i socializrii la copiii de vrst precolar mare care au un statut diferit n familie, de primul i al doilea nscut. Dup cum se tie familia este ntemeiat pe relaii afective intense i acest lucru face ca mediul familial s fie tocmai rspunsul ideal de a reaciona la trebuinele copilului i de a determina prima elaborare a personalitii i a imaginii sale despre lume. Relaiile intrafraternale constituie primii pai ai copilului pe terenul realitii sociale, care contureaz viitoarele modele ale socializrii copilului n adaptarea sa la valorile i normele societii. S-a cuprins n aceast cercetare un numr de 30 de copii cu statut de primul nscut i un numr de 30 de copii cu statut de cel de-al doilea nscut n familie. S-au utilizat urmatoarele metode i instrumente: Chestionar CBCL (Child Behavioral Check List), Test de stabilitate socio-moral (Sociomoral Stability), Testul familiei, Testul Lusher, Chestionar de comportament prosocial, Observaia, Convorbirea liber i dirijat, Anamneza, Studiu de caz

Rezultatele cercetarii au relevat faptul ca primul nscut se afl ntr-o stare permanent de tensiune spre a-i pstra poziia, ameninat de fratele cel mic; fiind primul, prinii i acord mai mult atenie i datorit standardelor ridicate de expectan, primul nscut dovedete rezultate foarte bune la nvtur, dar tot datorit presiunii asupra lui, el este mai anxios, mai vinovat i ntmpin dificulti n depirea situaiilor stresante, conflictuale. Att n familie ct i n mediul familial se observ tendina primului de a prezenta un grad mai mare de anxietate, dar nu se remarc diferene semnificative n comportamentul su n cadrul celor dou ambiente. Dac ambiantul familial este ncrcat cu tensiuni i conflicte, primul nscut, avnd avantajul vrstei sau mai bine zis dezavantajul ei, nelege de cele mai multe ori cauzalitatea acestor fenomene, se retrage n sine, devenind astfel mult mai anxios dect fratele su mai mic, manifestndu-i aceast tendin att n mediul familiei ct i n grdini. Stpnit de un sentiment de inferioritate nc de la nceput fa de atenia pe care prinii tind s o acorde celui mare, fratele mic va avea dificulti n reglarea drumului su n societate; el ncearc s se afirme prin conduite anti sociale, s atrag atenia prin nerespectarea regulilor impuse. n cadrul jocurilor care presupun respectarea unor reguli, cel de-al doilea, n general nu se conformeaz i prefer s abandoneze jocul dac nu i se fac concesii. S-a observat o tendin la cel de-al doilea nscut de a crede c atitudinile oamenilor se pot schimba uor, c a fi antisocial nu reprezint o problem n sine, ci un mod de a fi, considernd c agresivitatea i respingerea celorlali nu constituie un lucru ru i consider c stabilitatea socio-moral ar putea s schimbe comportamentul ulterior. Este firesc ca ntre frai s existe o anumit competiie pentru atenia i preuirea prinilor, dar a-i compara tot timpul ntre ei, a favoriza pe unul n detrimentul celuilalt, reduce ansele frailor de a deveni prieteni. Relaiile dintre acetia vor oscila ntre rivalitate i solidaritate, cci rivalitatea este aceea care determin caracterul central al grupului i solidaritatea este aceea care echilibreaz balana. Grupul de frai i surori introduce competiia n familie, lupta pentru ctigarea locului nti n inima printelui, exprimndu-i nevoia de a fi la fel de mult iubii. Rivalitatea se manifest n raport cu diferena de vrst ntre copii; astfel cu ct diferena de vrst scade, cu att crete rivalitatea. Experiena a demonstrat c doi frai de acelai sex se neleg mai bine dect doi de sex diferit, de obicei cel mare iniiind activitile iar cel mic l urmrindu-l. Dar copiii din grupul fratern n afara relaiilor de rivalitate, tind ctre aciuni prosociale, de ntrajutorare a fratelui, i este greit s se considere c

relaiile frailor din anii de evenimentele vieii de familie, cu bucurii i cu suprri, schimburile continue i ntrajutorarea reciproc creeaz un sentiment de apartenen, membrii unei familii care promoveaz solidaritatea i nelegerea, aparinndu-i unul altuia, se susin i triesc fericii mpreun. Relaiile dintre frai pregtesc terenul pentru relaiile viitoare, astfel dac acestea sunt marcate de ncredere i tovrie, copiii vor aciona la fel i n relaiile cu colegii, cu prietenii, ns dac relaiile sunt ncrcate de agresivitate vor influena negativ viitoarele relaii socialeprecolaritate sunt n primul rnd competitive i negative. Astfel se poate spune c familia este locul unde copilul nva s iubeasc i s fie iubit, este locul unde i investete toate resursele emoionale, unde particip la o via social intens i variat i printr-un joc continuu i fascinant se gsete pe sine, n afirmarea unicitii sale.

3Dezvoltarea sociala si emotionala a prescolarului Comportamentul social si emotiile prescolarilor se dezvolta odata cu fiecare etapa de varsta si potrivit temperamentului fiecarui copil. Unii prescolari sunt veseli si se adapteaza usor, in vreme ce altii au tendinta de a raspunde negativ in fata unor situatii diverse. Aptitudinile sociale se invata treptat, copilul trecand de la o stare de dependenta si egocentrism la creativitate, independenta si sensibilitate. La inceputul perioadei prescolare copilul este nesigur din punct de vedere afectiv si abia dupa varsta de 4 ani emotiile devin mai profunde si interne, iar copilul reuseste sa-si stapaneasca emotiile sau se le evoce. Sentimentele estetice, intelectuale si morale, precum si descoperirea aspectelor frumoase ale lucrurilor, sunt caracteristice pentru varsta prescolara. Acum, copiii isi extind relatiile sociale in afara familiei si dezvolta aptitudini de joc interactiv si in cooperare cu ceilalti. Copilul prescolar invata sa faca deosebirea dintre "bine" si "rau", incepand sa inteleaga regulile, iar atunci cand greseste, apare sentimentul de vinovatie. Un mediu pozitiv este esential pentru ca prescolarul sa aiba incredere si sa se simta in siguranta. In aceasta privinta parintii trebuie sa ii ofere copilului afectiune, stabilitate, siguranta si oportunitatea de a socializa. Prescolarul achizitioneaza aptitudini sociale interactionand cu ceilalti copii. Prescolarul isi castiga independenta si autosuficienta cu ajutorul sprijinului si incurajarilor din partea parintilor. Cea mai buna metoda pentru a-i ajuta pe copii sa devina independenti este sa le oferim oportunitatea de a-si asuma responsabilitatea, in masura in care sunt pregatit - ceea ce inseamna ca inainte de a le da o sarcina trebuie sa le solicitam parerea. Este important sa nu-l criticati pe copil atunci cand incearca sa fie independent. Dati-le copiior prescolari sarcini simple - sa faca curatenie atunci cand au varsat ceva pe jos, sa va ajuta la caratul unor obiecte usoare, sa serveasca invitatii, sa agate hainete in cuier, sa aleaga echipamentul si jocurile. La fel de importante ca sarcinile sunt activitatile pe care copilul le realizeaza impreuna cu parintii plantarea semintelor in gradina, gatitul, jocuri puzzle, modelarea plastilinei, etc. Dezvoltarea sociala si emotionala la prescolarul mic 3 - 4 ani Foloseste cu indemanare lingura si furculita. Se spala si se usuca pe maini. Se poate imbraca singur, exceptand sireturile si cataramele. Dezvolta simtul umorului.

Arata afectiune pentru familie si prieteni. Are o atitudine relaxata si ii place sa se conformeze. Prescolarul mic abia invata sa-si controleze impulsurile si reuseste sa aiba rabdare, desi pentru perioade foarte scurte de timp. Datorita acestui fapt, copilul poate invata noi aptitudini, precum impartirea jucariilor si asteptarea randului la un joc. La 3 - 4 ani, jocul incepe sa se bazeze din ce in ce mai mult pe imaginatie si totodata apare simtul umorului. Parintii pot incuraja dezvoltarea sociala si emotionala a prescolarului mic prin jocuri care implica asteptarea randului si impartirea ci ceilalti participanti la joc. Desenul este forma principala de exprimare. Dezvoltarea sociala si emotionala la prescolarul mijlociu 4 - 5 ani Se imbraca si dezbraca singur, desi mai are probleme cu sireturile. Are preferinte si aversiuni clare. Arata empatie. Alina prietenii aflati in suferinta. Pare sigur pe sine. Are deseori un comportament negativ. Are nevoie de o "libertate controlata". Prescolarul cu varsta de 4 - 5 ani simte nevoia sa se joace cu alti copii, insa relatiile cu acestia sunt deseori furtunoase. Cu toate acestea, se bazeaza tot mai putin pe agresiune si invata sa imparta si sa accepte regulile impuse. Prescolarul mijlociu abia invata sa inteleaga sentimentele si nevoile celorlalti. Din punct de vedere emotional, starile copilului trec prin extreme, de la autoritar, la emotiv si rusinos. Se plange si scanceste frecvent. La aceasta varsta incepe sa se dezvolte sentimentul de nesiguranta. Prescolarul mijlociu poate fi gelos pe relatia dintre parinti. Parintii pot ajuta la dezvoltarea sociala si emotionala a prescolarilor, oferindu-le posibilitatea de a participa la activitatile casnice zilnice, stabilind limite pe care sa le respecte de fiecare data, asigurand copilului un mediu social pentru a se juca si a-si dezvolta creativitatea, oferind copilului incredere in sine prin evidentierea activitatilor la care copilul se descurca bine, ajutandu-l pe prescolar sa fie responsabil si incercand sa priveasca lucrurile din perspectiva copilului. Dezvoltarea sociala si emotionala la prescolarul mare 5 - 6, 7 ani

Poate indeplini sarcini simple - curata cartofi, uda plantele, agata hainutele, etc. Isi alege prietenii dupa personalitate si interese. Poate avea o conversatie de lunga durata. Incepe sa se compare cu ceilalti copii. Incepe sa inteleaga punctul de vedere al altor persoane. Imparte si se joaca cu ceilalti copii. Ii place responsabilitatea si este capabil, in anumite limite, de autocritica. La varsta de 5 - 6 ani familia si in special mama reprezinta centrul lumii copilului, astfel incat acesta devine deseori anxios atunci cand mama pleaca. Prescolarul la aceasta varsta este calm si prietenos, se joaca cu alte fetite si baieti, desi prefera membrii aceluiasi sex. Perioada 5 - 6 ani este caracterizata de simtul conformismului - copilul ii critica pe cei care nu se conformeaza. Din punct de vedere emotional, la varsta de 5 - 6 ani prescolarul este stabil si s-a acomodat bine mediului; este posibil sa se teama de intuneric sau de caini, desi fobiile nu sunt specifice pentru aceasta varsta. Atunci cand este obosit, copilul poate sa-si muste unghiile, sa clipeasca repede, sa-si suga degetul, sa-si dreaga vocea, etc. Copilul este preocupat sa le faca pe plac adultilor si se simte jenat cu usurinta. Parintii trebuie sa le ofere prescolarilor posibilitatea de a initia conversatii si sa ia in considerare punctul acestora de vedere. Cu ajutorul parintilor, copilul invata sa aprecieze diferentele individuale. Incercati sa nu trivializati lucrurile de care copii se tem sau se simt rusinati. Ocazional, copiii la aceasta varsta mint, din dorinta de a le face pe plac adultilor. Aceste minciuni nu sunt atat de grave incat sa fie aspru pedepsite; mai degraba, parintele trebuie sa il ajute pe prescolar sa isi asume responsabilitatea. La varsta de 6 - 7 ani majoritatea baietilor se identifica cu tata si o pot invinovati pe mama pentru toate lucrurile rele. Copiii se pot identifica si cu adultii din afara familiei - invatatori, vecini, etc. Prieteniile sunt instabile, iar prescolarul se poate purta chiar urat cu ceilalti copii. Copilul poate esua la scoala, daca asteptarile sunt prea ridicate. Prescolarul schimba regulile dupa bunul plac si ii place sa fie invingator, cu orice pret. Parintii trebuie sa-l ajute sa aiba un comportament social adecvat si sa accepte situatiile in care nu poate castiga.

Prescolarul mare accepta cu dificultate criticile si este foarte sensibil emotional; fiinta sa este centrul universului sau si are tendinta de a se lauda. In general, copiii la aceasta varsta vor multe, sunt rigizi si negativisti, se adapteaza greu si poate reaparea comportamentul violent - crizele de furie. Parintii trebuie sa dea copilului libertate si timp, pentrua se adapta in propriul ritm. Limitele trebuie sa fie rezonabile si sa fie explicate copilului. La sfarsitul perioadei prescolare, un copil ce a avut parte de o dezvoltare psihosociala sanatoasa, a invata sa: isi foloseasca imaginatia si isi largeste aptitudinile prin diverse jocuri; coopereze cu ceilalti; sa fie lider si totodata sa ii urmeze pe altii. Atunci cand este dominat de sentimentul de vinovatie, copilul: este temator; se automarginalizeaza in grupurile de copii; continua sa fie dependent de parinti, in mod nejustificat; dezvoltarea aptitudinilor si a imaginatiei este restrictionata. Ca o concluzie as vrea sa spun doar atat : ,,Fiule, pazeste sfaturile tatalui tau,si nu lepada invatatura mamei tale :leaga-le necurmat la inima,atarna-le de gat.Ele te vor insoti in mersul tau,te vor pazi atunci cand dormi si iti vor vorbi la desteptare ! Caci sfatul este o candela,invatatura este o lumina,iar indemnul si mustrarea sunt calea vietii.(Proverbele lui Solomon cap.6 ver. 20-23) . Bibliografie :Psihologia copilului,Mihaela Gaisteanu Psihogia varstelor,Gratiela Sion www.scribd.com/dez.abilitatilor emotionale ale prescolarului Psihologia copilului si adolescentului Margareta Dinca curs Psihologia copilului Tinca Cretu curs ID www.romedic.ro/dez.socio-emotionala a prescolarului www.scribd.com/influenta relatiilor fraternale in dezvoltarea socio-afectiva a prescolarului. Sfanta Scriptura traducerea Dumitru Cornilescu.

S-ar putea să vă placă și