1.

Filosofia ca conceptie despre lume si modalitate de gindire. Corelatia dintre filosofie si alte forme.

Cuvintul filosofie este din greaca veche si inseamna drgostea de intelepciune. Filosofia este o modalitate de gindire si o conceptie despre lume ce apare la o anumita etapa de dezvoltare a societatii si a gindirii umane , apare atunci cind sunt toate premisele necesare aparitiei ei. Omul gindeste si pina la aparitia filosofiei pt aceasta exista gindirea mitologica si gindirea religioasa. Prin aceste 2 modalitati de gindire , omul isi crea imagina reprezintarea sa despre sine si lumea inconjuratoare. Insa aceste doua gindiri nu dau o reprezintare corecta, ele se bazeaza pe ceva supranatural si omul cauta sa explice totul prin prisma acestor forte. Filosofia pare spre sfirsitul sec 7 incep sec 6 i.e.n. mai intii la grecii antici si primul este considerat un negustor, Thales din Milet, iar primul care foloseste acest cuvint este Pitagora. Filosofia apare ca o incercare de a da o interpretare, o conceptie integra si universal despre existenta. Pe o mil interesau diferite aspecte ale existentei. In filosofie exista mai multe domenii: 1. Ontologia, 2. Gnoseologia, 3. Antropologia, 4. Logica, 5. Etica, 6. Estetica, 7. Metodologia, 8. Praxiologia, 9. Axiologia. Toate acestea alcatuiesc filosofia. O astfel de imbinare a acesto metode se gaseste foarte rar in creatiile filosofilor. Cu unele reserve pot fi evidentiati doar 3 persoane din diferite epoci: 1. Antica (Aristotel), 2. Ev mediu (Toma d` Aquino), 4. Fil germana (Hegel).

Istoriceste pot fi evedentiate 4 trepte in dezvoltarea procesului de cunoastere a omului caror le corespund si patru tipuri de conceptii: Mitologia ( cunostintele poarta character sincret. Gindirea omului poarta un character sincret, unit deoarece ea nu se poate rupe de la realitatea inconjuratoare. Omul este incapabil sa creeze un adevar ireal.) Religia (o treapta mai inaintata; caracteristicele:1. Prezenta unei forte supranaturale, credinta in Dumnezeu, 2. Existent rugaciunilor ca legatura dintre divinitate si om, 3. Dogmatica- un system de adevaruri, legi, invataminte caracteristice fiecarei religii si care se considera adevaruri absolute. Logica religiei: este adevrat pt ca asa este scris sis pus. Stiinta (system de cunostinte obiective, universal despre existenta. Filosofia(a fost numita ca regina tuturor stiintelor. Ea cauta sa explice esenta lucrurilor din propria lor natura) Toate aceste 4 sunt conceptii despre lume si poarta character conceptual. Deosebirea principal intre religie si filosofie consta in faptul ca religia se bazeaza si considera doar adevaruri sacre si exclude orice scepticism, insa filosofia dimpotriva. In filosofie totul trebuie pus la indoiala.

2. Obiectul de studiu si problema fundamentala a filosofiei.

In filosofie exista mai multe problem caracteristice ei dar exista una care se numeste problema fundamentala. Se numeste astfel pt ca in final toate se reduc la ea. Problema fundamentala a filosofie consta a determina raportul dintre gindire, constiinta spirit sip e de alata parte a materiei existente. Ea consta in detrminarea raportului dintre lumea spiritual si lumea materiala.

Exista 2 laturi a acestei problem: a.Antropologica (existential si filosofii se impart in materialisti si idealisti. Materialisti sunt filofi cei care afirma ca mai intaii exista material, natura si apoi apare constiinta. Materialismul se imparte in matreialsik antic, metafizic, vulgar diabolic si istoric.

Idealismul spune ca intai a aparut constiinta. Idealism obiectiv si idealism subiectiv.idealismul obiectiv recunoaste existent primordial a unei constinte universal numita ide absoluta care poarta character obiectiv. Idealismul subiectiv recunoaste primoridialitate constiintei subiective.

b. cognoseibilitatea lumii. A 2 latura consta in a determina daca e posibila sau nu cunoasterea esentei lucrurilor, cunoasterea lumei in dependent de faptul cum filosofii raspund la aceasta intreb se impart in 3 grupuri: 1.optimism ( recunoaste ca cunostintele noastre corespund intr-u totul unor realitati exterioare, adica ceea ce noi stim intr-adevar este astfel. 2.agnosticismul-negarea posibilitatii cunoasterii lumii. Kant 3.scepticism- care afirma ca noi nicicind nu putem cu siguranta afirma ca ceea ce cunoastem este intradevar asa.

3. Filosofia antica orientala: scolile, reprezintantii, problematica. Filosofia antica orientala. Problematica: corelatia om natura, om societate. Fil. O continuare a gindirii relegioase. Se dezvolta separat de stiinte. FIlosofia poarta character aplicativ, practic. Filosofia orientala se imparte in doua ramuri: gindirea filosofiaca Indusa- religioasa si cea chineza sociala. La baza fil. Induse stau vedele care isi pierd din autoritate si apar doua directii de interpretare a lor, fiecare cu scoalile ei: Ortodoxa(yoga etc.) si Heterodoxa(budista, jainista, cervaka.). Budista- ce este viata. Jainista- biruitorul, birurea corpului de catre suflet. Trebuiesc biruite 1) dorinta de a trai si satisface placerile; 2) frica de moarte. Cervaka- si corpul si sifletul sunt alcatuite din particule material, si daca omul oricum va muri care ar fi rostul sa ne limitam placerile? Filosofia chineza poarta aspect social si problema principala e functionarea statului; raportul dintre cetatean si stat. Scolile: Confucianista- statul trebuie sa se bazeze pe norme morale si constiinta de sine trebuie sa joace un rol important. Omul considerat fiinta buna in firea sa. Scoala Legista considera ca omul este o fiinta rea in esenta lui si lui ii trebuiesc legi pentru a putea fi controlat. Moista Daosista. 4. Problema temeiului ultim in filosofia cosmologica a Gr. Antice. Filosofii milisieni-scoala din milet. Problema temeiului ultim a fost de fapt pentru prima data abordata in grecia antica, si filosofia si stiinta de dupa greci in mare masura au cautat sa resolve aceste problem. Filosofii ce au alcatiut prima scoala, scoala din milet erau intresati de problema temeiului ultim: cautau acel inceput care presupus de ei ar fi unic pentru toate lucrurile, ei au obesrvat ca cit de diferite n-ar fi lucrurile din univers intre ele oricum exista o unitate, si daca este asha atunci trebuie sa existe acea substanta sau principiu care integreaza aceasta diversitate. . Temelia lumii ei o concepeau ca un anumit principiu material. Aa principiu Thales socotea apa, Anaximene aerul, Anaximandros apeironul. Ei ncercau de pe poziiile materialismului s explice lumea i fenomenele ei, aa orientare poate fi caracterizat ca naturfilozofie.

5. Problema omului in filosofa antica greaca (sofistii, Socrate, Platon, Aristotel, Epicur)

Problema omului in filosofia antica greaca: Daca in perioada cosmologica principala problema e considerat problema naturii, atunci in perioada ontological problema de baza devine problema omului. Filosofii se intrebau: care este rostul existentii omului pe Pamint? ce este omul? Care este raportul dintre om si natura, dintre om si stat? Reprzentantii de baza Socrate, Platon, Aristotel. Primi care au dezvaluit invatatura despre om au fost sofistii, invatatori de intelepciune pe plata. Sofismul a aparut ca un raspuns la necesitatile timpului cela in grecia antica, unde valoarea omului a inceput sa conteze si unde omul era obligat sa faca ceva pentru dezvoltarea statului. Principiile filosofice ale lui Socrate: 5)superioritatea statului fata de individ. Platon si statul. Sufletul la Platon a determinat invatatura lui despre stat. Statul- proprieteatea privata exclusa. Sufletul 3 elemente:pasiunile, vointa, ratiunea. Lor le corespund 3 virtuti. In statul platonic lor le corespund 3 grupuri sociale: mestesugarii si agricultorii, militarii si filosofii. Scoala stoica- omul e determinat de destin si trebuie sase supuna destinului si sa cunoasca legile de care e dominat si sa le respecte. 6. Ontologia si gnoseologia in conceptia filosofica a lui Platon. Invatatatura despre lumea ideelor si lumea lucrurilor sensoriale.

Ideile cunostinte rationale, vesnice, neschimbatoare, sunt absolute, fiind astfel ele sunt passive. Lucrurile senzoriale sunt dimpotriva, relative, existente in timp si vesnic schimbatoare. Atunci se pune intrebarea daca lumea ideilor determina lucrurile material, atunci ideile ar trebui sa fie active, creative cee ce dupa Platon nu este asa. Gnoseologia la Platon e reamintirea sufletului de lucrurile pe care le-a cunoscut cindva. Caci precum spune Platon sufletul la moartea corpului nu dispare ci se incorporeaza in animale si plante pentru a se purifica, dupa care intra in alt corp. Si in corpul nou el incearca sa-si reaminteasca ideile cunostintele din viata precedent. Reamintirea are loc prin organelle de simt influentate de obiectele din exterior si pe parcursul discutiilor cu alti oameni. Sufletul tinde sus spre lumea ideilor insa e tras in jos de dorintele corpului. Dorinta omului de a se uni cu lumea ideilor- eros.

7. Caracteristica generala a filosofiei lui Aristotel. Invatatura despre materie si forma. Filosofia lui Aristotel, invatatura despre materie si forma( invatatura despre existenta). Aristotel, discipolul de baza a lui Platon, dupa 20 de ani paraseste academia lui Platon si dezvolta un nou system filosofic care il indreapta impotriva sistemului platonian. Si anume inv. Despre materie si forma. Forma la aristotel este egala lumea ideala la platon numai ca la Aristotel lumea ideala este active, iar lumea materiala nu este nefiinta ci posibilitate de a fi. Iar forma si materia exista numai impreuna. Forma(ratiunea) se cintine in materie de la sine. Forma este realitatea existentei, adica ratiunea , esenta ideala. La Platon intrebarea cum se uneste lumea ideala cu cea materiala decade de al sine. Materia la Aristotel poate devein numai datorita formei, material nu reprezinta ceva despre care se poate spune ca este si ce este. Datorita existentii ierarhiei formelor exista si o ierarhie in natura, in lucruri. Ierahia fromelor se incheie cu D-zeu ce determina existent lumii si ce reprezinta o ratiune universala. La aristotel D-zeu este acuza finala a tuturor lucrurilor. Daca D-zeu este cauza atunci el este in miscare sau nu? Aristotel raspunde negative la aceasta intrebare spunind ca daca

D-zeu este in miscare atunci mai exista o esenta superioara lui D-zeu ceea ce e absurd, si ce lipseste de sens intreaga invatatura despre cauzalitate. 8. Caracteristica generala a filosfiei medieval: etapele dezvoltarii si problemele principale. Filosofia medievala in linii mari cuprinde perioada sec.1-14 intr-un sens mai strict cuprinde perioada sec.7,8-14-15. Daca indentificam filosofia medievala din sec.1-14 deosebim urmatoarele perioade: Sec 1-3. APOLOGETICA Sec 4-8 PATRISTICA Sec.8-14 SCOLASTICA: scolastica timpurie sec 8-11 si scolastica tirzie 12-14. APOLOGETICA-din traducere in greaca-aparare. Reprezentantii se numemsc aplologeti. Trebuia sa-si demonstreze superioritatea fata de religi antica, politeista. Printer apologetic se evidentiaza Tertulian. Teza principala promovata era Cred fiind ca este absurd, a logic. Tertulian promoveaza ideea ca crestinismul este superior stiintei antice numai ca omul cu ratiunea si logica sa nu poate concepe, intelege esenta bibliei, aceea ce este scris in sfinta scriptura. Pt ca omul si mintea lui sint create de Dumnezeu. Omul este o fiinta finite limitata in capacitatile sale, ceea ce este scris in biblie vine de la Dumnezeu si reprezinta produsul ratiunii dumnezeiesti. PATRISTICA-in aceasta perioada au activat o peiagra de ginditori care au elaborate si canonizat dogmele, invataturile principale ale bisericii crestine. Multe din aceste personalitati pt promovarea ideeilor crestine, pt demonstrarea superioritatii valorilor religioase-crestine, pt ducerea lor in mase, pt scarificiile lor, pt promovarea acestor valori multi din ei au fost canonizati, proclamati sfinti parinti ai bisericii crestine. Ex. Sf Grigore, Sf Augustin. SCOLASTICA- de la cuv latin scola-scoala. In scolile bisericsti si manastaristi invatatura se facea numai in baza insusirii bibliei cunostintelor biblice si a cartilor sfintilor parinti. Oricare element de stiinta laica era exclus. Invatarea se baza pe insusirea pe de rost, pe memorizarea cunostintelor respective, excluderea oricaror indoieli fata de acetse cunostinte, excluderea oricaror apelari la realitatea practica, treptat aceasta metoda a devenit universala si in baza caracterului sau abstract a obstinut denumirea de scholastic. Thoma d`Aquino. 9. Filosofia renascentista: umanismul, filosofia naturii, filosofia social, politica.

Se considera ca epoca renasterii caracterizeaza sec.15-16. Se numeste astfel perioada data deoarece se considera ca in aceasta perioada au fost reinascute valorile antice grecesti, valorile filosofiei, stiintei si culturii. Incepind cu sec.15 se schimba si caracterul vietii economice in primul rind in Italia unde apar noile relatii capitaliste si unde apare un nou tip de arta literature si stiinta. Daca pina in sec.14 spiritul crestin era dominat de dogmele bisericesti, in sec.15-16 are loc o explozie a intelectului laic unde omul in literature si arta mai apoi in stiinta si filosofie limiteaza extinderea lui Dumnezeu. Si daca in evul mediu totul era privit prin prisma existentei si credintei in Dumnezeu, in epoxa renasterii pe prim plan este inaintata valoarea omului. In arta omul este dezgolit, aratindui-se nu numai frumusetea spirituala ci sic ea corporala. In literature sunt evidentiate sentimentele caracteristice omului. In stiinta problema principala devine natura, universal, de aceea in primul rind se dezvolta astronomia, mecanica cereasca, fizica, iar in domeniul stiintelor sociale problema principala devine problema functionarii statului, problema necesitatii instaurarii unui sistem politic care ar corespunde esentei omului. De aceea in filosofia renasterii se deosebeste perioada umanista, reprezentata prin asa personalitati ca: Bocaccio, filosoful francez Montaigne, italianul Lorenza Valla,

Francesco Petrarca . din perioada dezvoltarii stiintelor naturii se atribuie: Copernic, Giordano Bruno, Kepler. In domeniul dezvoltarii social politice este: Campanella Thomaso, Tomas Morus si Machiavelli Nicolo. Daca directia umanista cauta sa demonstreze valoarea omului ca fiinta biologica si spirituala, cauta sa releveze frumusetea corporala si puterea intelectuala a omului, naturalitatea sentimentelor, care nu pot fi diminuate de puterea sentimentelor religioase. Daca in domeniul stiintelor naturale se promoveaza ideea ca care nu ar fi originea universul, el totusi se supune unor legitati obiective, care nu tin de influenta lui Dumnezeu. Apoi in domeniul stiintelor sociale este promovata ideea necesitatii, constituirii unu stat laic bazat pe valori citire laice si nu religioase. Este promovata ideea necesitatii integrarii statale si depasirii dezmembrarii promovata in epoca medievala. La fel sunt inanintate primele idei comuniste, utopiste care reflecta nazuinta, visul, omului exploatat in aspect fizic si spiritual de a crea un stat bazat pe dreptate si in care valoarea suprema ar fi nu aspectul material ci valoarea spirituala: stiinta, unde nu ar fi exploatarea, toti cetatenii ar fi egali si toti ar avea dreptul de a se ocupa si cu stiinta. Printer aceste teorii social politice se evidentiaza Nicolo Machiavelli, poet, filosof, om politic care in lufrarea sa principala Principele afirma ca in conditiile noi din sec 15 a aparut necesitatea de a crea state nationale integre. Pt asta trebuie sa existe vointa unei persoane de a realize acest scop dar pt aceasta in conditiile sec 15 cind fiecare baron, conte se considera rege se cere ca el sa detina 2 tipuri de calitati, a leului si al vulpei. Adica pe de o parte sai poate ademeni pe unii din domnitorii locali cu populatia rspectiva, promitindu-le anumite favoruri daca se vor supune dorintei lor iar pe de alta parte el trebuie sa dispuna de o vointa ferma de ai supune cu fort ape ceilalti care se impotrivesc. A promite inca nu inseamna de a indeplini. Important este de a obtine sustinerea de a depasi impotrivirea si de a obtine puterea globala. In continuare principile obtinind puterea procedeaza cum gaseste el de cuviinta. Numai astfel poate fi creat un stat civil scos de sub influenta bisericii. Biserica trebuie sa cunoasca locul sau dar nu sa se implice in probleme statale. 10. Filosofia moderna. Problema metodei cunoasterii stiintifice. Sensuqlismul, empirismul si rationalismul- principalele curente gnosiologice. in filosofia moderna in aspect gnosiologic pot fi evidentiate trei curente: a. Curentul empiric-fondatorul caruia este Francis Bacon b. Senzualismul- fondatorul englez John Locke c. Rationalismul- intemeitorul Rene Descartes. Bacon afirma ca mai intii stiinta laica si filosofia trebuie sa fie despartite de teologie si religie. Trebuie de recunoscut ca exista 2 adevaruri, unul laic si altul religios. Filosofia si stiinta se ocupa de descoperirea tainelor naturii si formularii legitatilor respective. Religia este preocupata de educatia sufletului uman. Aceste 2 domenii exista parallel fara ca una sa se implice in domeniul alteia. (pina atunci biserica considera ca teologia determina interg adevarul). Apare intrebarea spune Bacon cum de divizat adevarul laic de cel religios. El zice ca unica sursa de deosebire si de obtinere a cunostintelor obiective este experimentul. El ne permite sa deosebim cunostintele laice de cele religioase sa deosebim adevarul de eroare. El ne permite prin repetare sa verificam caracterul cunostintelor noastre. De aceea conceptia promovata de Bacon se numeste empirism, de la cuvintul experiment. Bacon spune daca analizam procesul de cunoastere si starea ratiunii, constiintei atunci putem deosebi evidential in ratiunea noastra existenta unor factori care ne impiedica cunoasterea adevarului, care conditioneaza anumite erori, fara ca noi sa constientizam existenta acestor factori. Acesti factori se numesc idoli sau fantomi. Exista urmatorii idoli: idolii forului, idolul pietii, idolul pesterii si idolul teatrului. Idolul forului consta in: noi atribuim cunostintelor prorpriile noastre insusiri.

Idolul pietii care consta in folosirea inadecvata a cuvintelor, a notiunilor, care caracterizeaza cunostintele noastre. Idolul pesterii care consta in absolutizarea cunostintelor subiective, individuale si atribuirii lor unui carcter universal. Idolul teatrului sau autoritatii care consta in folosirea opiniei savantilor cu autoritate in stiinta pt argumentarea unor teorii noi. Pt a depasi acesti idolu, Bacon afirma ca trebuie sa fie create o noua logica a stiintei care ar depasi logica deja invechita a lui Aristotrl. Aceasta noua logica trebuie sa fie bazata pe metoda inductiei. De aceea opera principala a lui Bacon se numeste noul Organon. Curentul sensualist care este inlocuit cu empirismul. Denumirea vine de la cuvintul senzatie, simturi care a firma ca unicul izvor al cunoasterii sunt senzatiile, organelle de simt. Locke spune ca la nastere natiunea umana este tabula rasa, este o foaie curate prin care poate fi scris totul, adica in viziunea senzualismului toate cunostintele se obtin numai prin intermediul organelor de simt. De la nastere omul nu dispune de nici un fel de cunostinte. Ratiunea, gindirea abstracta nu ne da nici o cunostinta noua. Ratiunea doar sintetizeaza si generalizeaza cunostintele deja obtinute prin cele cinci organe de simt, de aceea spune Locke in ratiune nu exista nimic ce anterior nu ar fi existat in simturi. Opus senzualismului si empirismului este rationalismul. Reprezentat de Dscartes si Leibniz. Descartes afirma ca cunostintele senzoriale poarta un character superficial si simturile nici cind nu pot da cunostinte obiective fiindca ele difera de la om la om sunt subiective neclare si nedeterminate numai ratiunea prin metoda abstracta ne poate da cunostinte obiective universale, necesare adica stiintifice. Descartes spune ca unele din cunostintele noarte poarta character innascut. Omul se naste deja cu niste cunostiinte, fiindca existenta unor cunostinte in constiinta noastra nu paote explicata reiesind din principiile senzualismului. De ex. La fiecare om de la virsta pre matura exista ideea de Dumnezeu, adica exista cunostinte despre Dumnezeu, daca reluam logica senzualismului, rezulta ca aceste cunostinte sunt la noi pt ca noi si fiecare din noi la vazut la sesizat pe Dumnezeu. Iar el este spiritul cum poate fi el perceput prin simturi? Nu poate. Dar ideea adica cunostinta despre el este, de unde apare raspunsul. El exista intotdeauna in constiinta omului. 11. Problema substantei in filosofia moderna. Dualismul, monismul, pluralismul. in aspect ontololigic in filosfia moderna sunt urilizate trei directi: directia monista, dualista si pluralista. Este vorba despre faptul ca pt filosfia moderna problema aparitiei universului continua sa fie una actuala. Si au fost expuse 3 conceptii: in aspect istoriei aparitiei acestor 3 conceptii ele se formuleaza astfel mai intii apare dualismul lui Descartes apoi monismul lui Spinosa apoi pluralismul lui leinbiz. Conceptia monista este expusa in mod geometric. Spinosa afirma ca exista initial o substanta care are 2 atribute intinderea in spatiu si gindirea. Si aceasta substanta prima este identica cu Dumnezeu. Adica ceea ce este natura este si Dumnezeu si daca este asa atunci rezulta ca natura se caracterizeaza si prin caracteristicele Dumnezeiesti adica obtine calitatile lui Dumnezeu cu care este identic de aceea la Spinosa substanta sau natura se manifesta sub 2 tipuri ca:1. natura creatoare deoarece este Dumnezeu si ca natura creata deoarece ea este produsul propriei sale activitati. La intrebarea care este cauza substantei Spinosa spune ca este cauza ei proprie. Invatatura care afirma ca Dumnezeu este identic cu natura se numeste panteism. Pluraslista. Leibniz spune ca la baza universului stau monadele(niste substante, particule, ideale, adica spirituale nemateriale, sunt niste constiinte individuale separate una de alta cu diferite niveluri de dezvoltare a elementului rational din care sunt alcatuite toate lucrurile din natura). Divesitatea lucrurilor din universe este determinate de diversitatea si multimea monadelor.fiecare monada este inchisa in sine, este separate ele nu comunica una cu alta, dare le sunt active si cu toate ca sunt separate si lipsite de comunicare ele fiind unite formeaza multimea lucrurilor din univers. Ele sunt unite de catre monada suprema numita Dumnezeu.

Monadele se emana din monada suprema si de aceea fiind de origine divina, monadele nu pot fi distruse si deci nici lumea universului nu poate fi distrusa de cit poate doar de Dumnezeu. Fiecare monada cit de mica nu ar fi ea si fiind spirituala dar nu materiala reprezinta un universe intreg, adica este foarte complicata. Si prin aceasta afirmatie fizica contemporana il consider ape Leibniz ca fiind unul din predicisorii fizicii subnucleare contemporane. Faptul cum el a descris monadele, coincide in mare masura cu natura si structura elementelor microscopice descoperite ca componente nu a atomului dar a nuclului atomului. Dualismul. Conform lui Descartes la baza universului stau 2 substante paralele existente concomitant dar separtat una de alta, una este substanta materiala, corporala fizica, care se caracterizeaza prin intinderea in spatiu. A doua este substanta ideala care se caracterizeaza prin gindire. Una este fizica alta gindeste. Ele exista paralel separat, dare le nu exista impreuna si sunt numite de catre Dumnezeu. 12. Filosofia iluminista. Omul, societatea, ratiunea.

Acesta este termenul aplicat curentului de gndire din Europa i America secolului al XVIII-lea. Evenimentele tiinifice i intelectuale din secolul al XVII-lea descoperirile lui Isaac Newton, raionalismul lui Ren Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza i empirismul lui Francis Bacon i John Locke au promovat credina n legile naturale i n ordinea universal, precum i ncrederea n raiunea fiinei umane i n abilitile inovatoare ale acesteia care au reuit s influeneze ntreaga societate a secolului al XVIII-lea. Au existat multe i diverse curente de gndire, ns numai o serie de idei pot fi caracterizate drept ptrunztoare i dominante. O abordare raional i tiinific a aspectelor religioase (conform vechii teorii i divergene pe tema adevrului dublu), a problemelor de ordin social, politic i economic a promovat o viziune secular asupra lumii i o orientare general ctre progres i perfecionare. Principalii promotori ai acestor concepte au fost filosofii, care au popularizat i promulgat ideile noi pentru publicul larg. Aceti "profei" ai Iluminismului aveau o serie de atitudini de baz comune. Avnd o credin n raiune care era de nezdruncinat, au cutat s descopere principii valabil universale care s guverneze umanitatea, natura i societatea, i s acioneze n baza acestora. Au atacat n diverse feluri autoritatea de ordin religios i tiinific, dogmatismul, intolerana, cenzura, precum i constrngerile economice i sociale. Considerau c statul este instrumentul adecvat i raional al progresului. Raionalismul extrem i scepticismul epocii au condus n mod firesc la deism; aceleai caliti au avut un rol important n determinarea reaciei de mai trziu a romantismului. Reacionnd la dogmatism, iluminismul a gsit un culoar favorabil ntr-o perioad n care Biserica i pierduse autoritatea sa atotputernic de a impune ordinea social cu aceeai fervoare i implicare precum n evul mediu i la nceputul modernitii. Conceptele filosofice din Frana mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicist asupra universului ntr-o variant revizuit radical a cretintii, pe care au denumit-o deism. 13. Filosofia clasica germana- teoria cunoasterii ca expresie a activitatii constiintei. Lupta impotriva relatiilor si a intregului sistem feudal se concentreaza in mod deosebit in gindire, in filosofie si in literatura.Un rol important in formarea filosofiei clasice germane a revenit stiintelor naturii si sociale indeosebi, fizicii, chimiei si biologiei.Valoarea istorica a filosofiei clasice germane consta in elaborarea sistematica a metodei dialectice, a logicii dialectice, a teoriei despre legitatile dezvoltarii, in afirmarea ideilor umaniste ale progresului social si a libertatii, in abordarea si oferirea diverselor solutii problemei omului.Kant desfasoara o intensa activitate stiintifica: el demonstreaza ca pamintul isi incetineste mersul de rotatie din cauza fluxului si refluxului.El a scris Istoria si teoria generala a cerului in care descrie formarea sistemului solar.El spunea ca lumea a aparut dintru colb primar creat de Dumnezeu.A scris: Critica ratiunii pure, Critica puterii de judecata etc.Fichte isi edifica sistemul filozofic pornind de la necesitatile politice ale Germaniei.La baza filosofiei lui sta este plasata convingerea ca atitudinea practica activa fata de obiect reprezinta o atitudine teoretico-rationala fata de el.El isi propune sa deduca din spirit atat formele cat si continutul cunoasterii, lumea din afara.Alti reprezentanti: Friedrich Schelling,Hegel,Ludwig Feuerbach etc.

14. Descoperirea si elaborarea metodei dialectice de gindire in filosofia clasica germana. Metoda dialectica este o metoda interioara filosofiei si, respectiv, obiectului ei de studiu: Absolutul. Metoda dialectica este o metoda concreta care vrea sa reproduca in planul mintii miscarea reala a gandirii. Dialectica este, cum sustine Hegel, o metoda care admite, in mod constitutiv, contraditia.Hegel a prezentat lumea ca un proces de autodezvoltare a ideii, determinat de contradiciile ei interne. El a formulat principiile dialectice ale acestei autodezvoltri, elabornd i un sistem al categoriilor dialecticii, prin care a dezvluit caracterul dialectic al gndirii. Dar dialectica hegelian este o dialectic idealist, mistificat, rsturnat cu capul n jos, avnd ca obiect nu autodezvoltarea lumii materiale, ci autodezvoltarea spiritului absolut. 15. Filosofia marxista.

Filosofia marxista.El formuleaza o teza celebra despre filosofia clasica si despre rolul social al filosofiei.In filosofia lui Marx un rol important il are conceptul de praxis, care indica unitatea teoreticului si practicului, teoria ca sistem edificator.El afirma ca cel care nu dispunde de mijloace necesare pentru satisfacerea conditiilor vietii sale nu depinde nici de sine insusi, adica a devenit proprietatea altcuiva.Istoria, subliniaza Marx este transformarea profunda a naturii prin munca omeneasca.Conform conceptelor materialiste oamenii ca si celelalte fiinte sunt supusi legilor obiective ale lumii materiale.In istoria omenirii Marx deosebeste 3 etape ale productiei, ale metodelor si conditiilor de munca: cea primitiva(fara unelte, omul are o constiinta tribala), in cea dea doua perioada el isi inventeaza eneltele de productie, productivitatea fiecarui individ creste; etapa a 3 este cea a viitorului, a comunismului(acestei societati ii corespunde un om nou, care se va realiza prin munca creatoare).

16. Irationalismul, voluntarismul si problema omului in filosofia lu Schoppenhauer si Nietshe. Arthur Schopenhauer- filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului "voinei" n sfera reprezentrii lumii i n comportamentul uman.El susine c Voina st la baza reprezentrii lumii, avnd o puternic for lipsit de raiune i de scop. Prin comptimire i nelegerea suferinei lumii, omul i depete egoismul i se identific cu semenii si.Omul gandeste prin concepte.El subliniaza ca aceasta este prrincipala si unica diferenta dintre om si animal. Estetismul lui Schopenhauer a stimulat estetica si arta formalista ulterioara, iar pesimismul sau a constituit un izvor al conceptiilor irationaliste. Filozofia lui Nietzsche pornete de la reevaluarea filozofiei i artei Greciei din perioada istoric cea mai veche, n defavoarea clasicismului, vzut ca afirmare a viziunii raionale i, n consecin, decadent. Nietzsche critic valorile fundamentale ale societii, ajungnd la negarea oricrui principiu ce ine de cenzura transcendenta i la afirmarea liberului arbitru ca destin imanent al omului. Conceptul de "voin de putere" joac un rol central n gndirea lui. Pornind de la premisa voinei de putere, Nietzsche dezvolt o psihologie abisal, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor i afectelor, contiina nefiind dect perceperea tardiv a efectelor acestui joc al forelor subcontiente. Supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic i intelectual, ci reprezint o tendin n evoluie, ateptat i dorit de om. 17. Filosofia sec. XX Epoca contemporan cunoate un numr impresionant de lucrri filosofice, ncepnd cu cele de logic foarte abstract, nscute din eforturile comune ale matematicienilor, fizicienilor i logicienilor, pn la cercetrile concrete asupra fiinei umane datorate existenialismului.

Pot fi remarcate trei caracteristici majore ale filosofiei occidentale ale sec XX: nevoia de de sintez, de judeci de ansamblu; abordarea n mod serios a problemei omului, sentimentul umanului. Interpretri care au orientat gndirea filosofiei contemporane sunt c realitatea imediat nu mai este senzaia superficial, ci eul ascuns; religia nu este un produs al istoriei, ci un principiu al destinului; tiina este vzut n dimensiunea ei spiritual. Curente filosofice contemporane: pozitivismul, neopozitivismul, existenialismul, neotomismul, pragmatismul, personalismul. Existenialismul este o doctrin caracterizat printr-o accentuare a individualitii, propagarea libertii individuale. Caracteristici ale acestui curent: 1). Adepii acestui curent filosofic pornesc de la ceea ce se numete experien existenialist, care i gsete expresie: la Jaspers n contiina fragilitii tiinei, la Heidegger n experiena propulsrii ctre moarte, la Sartre n greaa general; 2). Existena este acceptat ca obiect suprem al cercetrii; 3). Existena este absolut actual; se creeaz n mod liber pe sine. Pozitivismul curentul secolului 19-20, ntemeiatde filosoful francez A.Comte. n pozitivism, o teorie este pozitiv cnd se cnd se bazeaz n mod tiinific pe fapte. O filosofie pozitiv trebuie s nu prezinte nici o urm de metafizic i s se ocupe doar de o claritate a faptelor si legilor. Neopozitivismul fondatorii au intenionat s atribuie filosofiei un caracter riguros, exact, eliminnd speculaii arbitrare i nlocuindu-le cu analiza logic a limbajului tiinei Neotomismul consider materia ca fiind pasiv, iar micarea acesteia ca fiind introdus din afar de ctre o form prim de natur spiritual. Dumnezeu este considerat drept suma infinit a posibilitii existente n Univers. Pragmatismul identific obiectul cunoaterii cu procesul cunoaterii , conceput ca un instrument de adaptare biologic. Este un curent rspndit n SUA, i caracteristic curentului este negarea adevrului obiectiv proclamnd drept adevrat numai ce este util i avantajos. Personalism doctrina dat pune la baza existenei o mulime de entiti spirituale nzestrate cu atributele personalitii i subordonate lui Dumnezeu ca persoan suprem. 19. Aparitia si dezvoltarea gindirii filosofice in Moldova Veacuri de-a rndul n Moldova n lipsa unei filosofii teoretice, nelepciunea popular reprezenta vechea noastr filozofie. 2. n perioada iniial de dezvoltare gndirea filosofic din Moldova purta un caracter mitologico-religios i nu prezenta un tot ntreg. Literatura, cronicile bisericeti i letopiseele au devenit purttorii concepiei despre lume din epoca feudalismului. Letopiseele sau cronografia moldoveneasc include totalitatea cronicilor scrise n Moldova n sec. XV XVIII. n evoluia cronografiei se deosebesc trei etape. Prima etap este cronografia moldo-slavon din sec. XV XVI. Letopiseele din acea perioad se scriau n limba slavon, n mare parte de ctre crturarii bisericeti din porunca domnitorilor. Cel mai vechi letopise moldoslavon Analele curii lui tefan cel Mare nu s-a pstrat n original. Analele au fost continuate de ctre Macarie, Eftimie i Azarie. Etapa a doua ine de sec.XVII i este reprezentat de letopiseele lui G.Ureche i M Costin. Ele se scriu n limba romn, au un caracter mai laic. A treie etap se refer la sec.XVIII i este reprezentat de letopiseele lui I.Neculce. Criteriul principal al filosofiei medievale l constituie att categoriile religioase, ct i limba religioas. O larg rspndire capt ideile umanismului care avea un caracter patriotic. Umanitii moldoveni au pledat pentru independena patriei, au luptat mpotriva jugului turcesc. Istoria devine un mijloc de exprimare a ideilor politice, de trezire a mndriei poporului pentru trecutul su glorios, pentru originea sa romn. Interesul pentru originea neamului i-a fcut pe crturarii romni receptivi fa de cultura umanist, i-a ndemnat s studieze istoria, geografia, filologia i filozofia clasic.

Secolul XIX n Moldova este secolul iluminismului. Reprezentanii lui luptau pentru instaurarea lumii raionale, societii bazate pe egalitate, libertatea politic drepturilor civile. Din iluminiti fac parte Gh. Asachi, C.Stamati, C.Negruzzi, A Donici, A Hjdeu, M. Koglnicianu, B.P Hadeu .a. n operele sale ei criticau neajunsurile societii existente. Un loc deosebit ocup A Russo, V. Alecsandri, M Eminescu, care luptau mpotriva feudalismului i exploatrii naionale. Lucrrile lor conin idei social-politice i filosofice, gnduri despre om, natur, locul i rolul lor n viaa societii, despre monarhie i formele guvernrii statale, despre religie i proceduri juridice .a. 20. Ontologia ca parte component a filosofiei. Noiunea de existen i materie, formele lor. Obiectivitatea materiei i obiectivitatea spiritului. Ontologia este tiina depre existen. Cu toate ca filosofia a examinat problema existenei chiar de la prima apariie a ei, termenul dat apare i se cristalizeaz n cultura filosofic ncepnd cu sec. 18. Problema ontologic n antichitate i avea specificul su pentru primii filosofi din perioada cosmologic, problema principal era cea a temeiului ultim, care nsemna gsirea i descrierea nceputului ntregului Univers, determinarea ctorva substane din care sunt alctuite toate lucrurile din Univers, prin care i s-ar explica armonia si ordinea din Univers. Primii dintre filosofii greci care au abordat n mod contient problema existenei au fost reprezentanii colii eleate, care concomitent au abordat i problema nonexistenei. Existena este definit ca tot ce este si se mparte n existen material i existen ideal, spiritual. Existena material este tot ce exist n spaiu i tim. Existena ideal nu are trsturi de existen empiric, adic nu poate fi sesizat prin simuri. Este reprezentat de mulimea ideilor, cunotinelor, valorilor, noiunilro. Respectiv, dac exist 2 tipuri de existen, exist i 2 tipuri de ontologie: materialist i idealist. Noiunea de existen se concretizeaz prin noiunea de materie. Materia este o categorie filosofic fundamental i semnific realitatea obiectiv care exist de la sine, independent de om, i care este dat omului prin simuri, senzaii. Materia este existena n spaiu i timp. Referitor la interpretarea materiei, exist cteva concepii: una materialist, conform creia materia exist obiectiv, i este etern, adic necreat de nimeni i infinit n spaiu i n timp. A 2-a, concepia teologico-religioas const n faptul c materia este produsul creaiei lui Dumnezeu. Materia a fost creat de ctre Dumnezeu din nimic. A 3-a, concepia panteist, conform creia Dumnezeu i lumea(materia) sunt identice, deoarece Dumnezeu este dizolvat n materie. Materia are o anumit structur. Dup nivelul de organizare materia se mparte n substan i cmp. Prin substan se nelege natura sau forma macroscopic. Prin cmp se subnelege nivelul microscopic, reprezentat prin diversitatea cmpurilor fizice i biologice. Dup modul de complexitate, materia se mparte n nensufleit i nsufleit. Materia nsufleit mai conine n sine i nevelul social: clasele, rasele, naiunile etc. 22. Spaiul i timpul. Timpul i spaiul social. Spaiul reprezint existena lucrurilor unul lng altul. Timpul reprezint continuitatea lucrurilor unul dup altul. Caracteristica principal a spaiului i a timpului o constituie obiectivitatea lor, adic ele, fiind venice, sunt identice cu sine. Spaiul i timpul au anumite uniti de msur. Pentru spaiu: lungime, lime, nlime; pentru timp: trecut, prezent i viitor. Timpul se caracterizeaz prin ireversibilitate, adic are o singur direcie, se consider din trecut prin prezent spre viitor. Toate lucrurile materiale exist n spaiu i timp ca forme de existen. Spaiul i timpul social se refer la societate, care are coordonate spaio-temporale proprii, diferite de cele ale naturii. Pentru societate spaiul i simpul fizic, cosmic, biologic reprezint doar cadrul natural al aciunii umane, deoarece la acest nivel nceteaz a fi doar realiti naturale, devenind forme de gndire cu ajutorul crora oamenii i organizeaz i desfoar aciunile. Spaiul social desemneaz ansamblul condiiilor de loc, ntindere i desfurare a aciunii umane, a structurilor i proceselor sociale. n el se desfoar producia material, viaa politic, juridic, morala, micarea demografic. Spaiul social cuprinde mediul n care triete, gndete i muncete o comunitate uman.

Timpul social este studiat prin prisma timpului fizic. Timpul social desemneaz devenirea vieii sociale, durata i succesiunea fenomenelor sale specifice, ritmul evoluiei i densitatea evenimentelor sale specifice, ritmul evoluiei i densitatea evenimentelor sociale pe unitatea de timp fizic. Particulariti ale timpului social precum: curgerea rapid, variabilitatea, tensiuea, legtura unical dintre trecu, prezent i viitor, ireversibilitatea, i-au preocupat n permanen pe oameni, deoarece ele atingeau laturile intime ale existenei lor. Variabilitatea timpului social este determinat de caracterul schimbrii proceselor sociale respective. Din aceste motive timpul diferitelor epoci i evenimente curge i se recepioneaz n mod diferit. El capt intensitate i importan n epocile de cotitur ale societii, devalorizndu-se i devenind monoton n epocile de stagnare. 23. Micarea i formele ei. Noiunea de progres i regres. Micarea, dinamismul reprezint o permanent aciune, interaciune, trecera a ceva n altceva, ca schimbare n genere. Micarea, dinamismul, pot fi caracterizate prin note definitorii, care se presupun reciproc, ns nu poate fi vorba de interaciune fr aciune. Adic, prin micare n sensul general al cuvntului, trebuie s avem n vedere nu numai deplasarea mecanic a corpurilor n spaiu, ci orice interaciune, schimbare, dezvoltare ce apare n urma acestor interaciuni. Micarea are un caracter absolut, deoarece n lumea nconjurtoare nu existnimic care s fie total neschimbat, totul este n micare i trece din unele forme n altele. Orice corp, chiar dac se afl n stare de repaos fa de Pmnt, se mic mpreun cu el. Nicieri nu exist un echilibru absolut, repaos i imobilitate, orice repaos este relativ, reprezint o anumit stare a micrii. Repaosul este un moment al micrii cnd un corp se menine ntr-o anumit stare n raport cu alt corp. Sunt 2 tipuri fundamentale ale micrii: 1) Micarea legat de meninerea stabilitii obiectului, calitilor lui; 2) Micarea ce conduce la trecerea de la o calitate la alta, la apariia noului, altfel spus dezvoltare. Micarea material se manifest n diferite forme. n calitate de criteriu pentru stabilirea acestor forme poate servi tipul obiectelor materiale n micare, prezena legturilor i legilor specifice. Forme de micare a materiei pot fi examinate la diferite niveluri structurlae ale materiei. Formele micrii se afl n legtur genetic i structural. Legtura genetic denot c formele superioare ale micrii apar pe baza celor inferioare n decursul unei evoluii ndelungate. Legtura structural denot c formele superioare ale micrii n form transformat includ n structura sa toate formele simple, subordonndu-le scopurilor formelor superioare de micare. 24. Esena dialecticii i legile ei. Filosofia n viziunea lui Hegel devine tiin n msura n care deine metoda dialectic de cunoatere. Dialectica este nvtura despre caracterul contradictoriu i transformator al realitii. Izvorul micrilor i transformrilor l constituie lupta contrariilor. Dialectica ca metod i ca teorie conine n sine 3 legi fundamentale, care se consider universale, deoarece caracterizeaz i natura i societatea i gndirea, adic ntreaga existen. Sunt 3 legi dialectice: 1) Legea unitii i luptei contrariilor, conform creia, oricare fenomen spiritual i material este contradictoriu n sine, de la apariia sa, deoarece, odata fiind aprut, nseamn c n-a fost i, deci, este contrariu, ca fiin a nefiinei, i odat ce este, el conine n sine i sfritul su. 2) Legea transformrilor calitative i cantitative reciproce, conform creia, orice lucru reprezint unitatea calitii i cantitii. Dup Hegel, calitatea este ceea ce face lucrul s fie ceea ce este, iar cantitatea este calitatea n spaiu i timp. Calitatea este mai constant, consecutiv, iar cantitatea este flexibil, dinamic. Deoarece oricare fenomen, lucru, idee, este unitatea cantitii i a calitii, unitate numit msur, atunci fiecare lucru rmne identic cu sine atta timp ct este pstrat msura. 3) Legea negrii negaiei. Aceast lege presupune 2 negri. Una logico-formal, exprimat prin negaia nu, a 2-a exprimat prin negaia dialectic, care nu este o simpl negare, ci semnific o aa negare cnd are

loc trecerea la o alt treapt de dezvoltare prin pstrarea poziiei anterioare. Legii negrii negaiei i este caracteristic triada tez antitez sintez. 25. Notiunile de baza ale teoriei sistemelor. Teoria sistemelor, un concept din domeniul filozofiei, este un model epistemologic interdisciplinar n care sistemele sunt utilizate pentru a descrie i a explica fenomene cu grad variabil de complexitate. Analiza structurilor i funciilor duce de multe ori la prognoze realiste privind comportamentul sistemic. Nu exist o singur "teorie a sistemelor", ci o sumedenie de definiii concurente i parial contradictorii. Teoria sistemelor este cunoaterea superioar, de nivel teoretic, a obiectelor care posed proprietatea integralitii, a mulimilor compacte de entiti care fiineaz ca unul. Nu constituie obiect al cunoaterii sistemice lucrurile constituite din componente conglomerate ntmpltor, ci numai obiecte compuse din pri legate prin necesitate ntre ele. Circumscrierea obiectului teoriei sistemelor se face n baza urmtoarelor proprieti definitorii ale obiectului considerat 1.integralitatea 2.finalitatea 3.organizarea 4.autonomie relativ. Un sistem poate fi definit ca o multime de elemente si o multime de relatii dintre aceste elemente, relatii relativ invariante fata de anumite reguli ale transformarilor care formeaza structura acestor multimi. Structura desemneaza configuratia elementelor componente ale unei totalitati. Structura desemneaza modalitatea de construre a unui system. Elementul este un subsistem al unui sistem. In raport cu sistemul caruia ii este subordonat, elementul este simplu, iar in raport cu sub-elementele pe care le subordoneaza el este o complexitate. 26. Determinismul si Indeterminismul. Notiunea de lege. Clasificarea legilor. Determinism (lat. determinare - a determina) - concepie filosofic conform creia toate lucrurile, procesele i fenomenele, inclusiv aciunile omului, sunt obiectiv i legic determinate de legturi i cauze materiale. Determinismul este teoria despre interconexiunea i condiionatea reciproc a fenomenelor lumii materiale i spirituale i se bazeaz pe principiile cauzalitii i legitii. Chiar i voina omului nu e liber ci determinat. Principiul determinismului are dou aspecte: conceptual (de cine sunt determinate obiectele i fenomenele) i metodologic (cum sunt determinate ele).Ideile determinismului se ntlnesc nc n filosofia antic, mai reprezentativ n aceast privin a fost concepia atomismului. ns ca teorie determinismul a fost formulat de P. Laplace. Determinismul dialectic explic lumea prin interaciunea mai multor legturi i relaii (cauz, condiii, posibilitate, realitate, necesitate, ntmplare .a.). Determinismul este diametral opus indeterminismului. Indeterminism Concepie filozofic opus determinismului, care afirm c oamenii dispun de o libertate absolut a voinei. INDETERMINISMUL este conceptia opusa determinismului care considera ca esentiale in aparitia lumii sunt haosul si intamplarea. Legile naturii sunt doar incercari omenesti de a pune ordine in viata. Inceputul este un haos dar datorita ratiunii si legii combinate se creeaza ordine. Legea- categorie filosofica ce desemneaza raporturi necesare, relative stabile si repetabile, intre sisteme sau procese, intre aspecte interne ale aceluiasi system sau fenomen, sau intre stadiile successive ale unui anumit proces. Dupa grad de generalitate : - legi universale(actioneaza in intreaga realitate)(l. unitatii si luptei contrariilor, l negarii negatiei)

-legi generale(actioneaza in intreaga natura si societate) - legi specifice(l gindirii, l cunoasterii) Dupa criteriul complexitatii interactiunilor: - legi dinamice (l conservarii si transf energiei, replicarea in genetica) - legi statice( o expresie a necesarului la nivelul fenom ale materiei) Din punct de vedere filosofic: - legi de stare ( stabilite unor structuri dependente intre fenom.) - legi de desfasurare(succesiuni de stari si mecanismul genelor) 27.Notiunea de Constinta. Structura Constiintei. Problema constiintei in filosofie si psihologie. Contiina - nsuire a materiei superior organizat, specific numai oamenilor i legat cu vorbirea; ea const n reflectarea generalizat i orientat spre un anumit scop a realitii, n construcia mintal preliminar a aciunilor i previziunea rezultatelor lor. Ea prezint coninutul lumii spirituale a omului, cunotinele, convingerile, dorinele lui, voina, demnitatea, sperana, credina, dragostea. Contiina este reflectarea ideala a realitatii si se caracterizeaza prin urmatoarele semne capacitatea de a crea in mod ideal obiecte (obiecte ideale) existenta gindirii abstracte existenta constiintei de sine Constiinta are o anumita structura, si elementele ei sunt senzatiile, perceptiile si reprezentarile, care reprezinta aspectul psihologic, + emotiile, gindirea si intuitia. Gindirea este capacitatea interna activa a omului de a stapini pripriile sale reprezentari, emotii, etc. Gindirea este abstracta (imaginara si notionala) si concreta (are drept obiectiv o realitate sesizata nemijlocit). Emoiile sunt reflectri apreciative a realitii, ele unesc situaia exterioar cu necesitie omului.Deatta emoiile i sentimentele sunt regulatorul, catalizatorul activitii umane. Senzaia este reflectarea unor laturi i nsuiri a obiectelor lumii materiale, este efectul aciunii obiectelor asupra organelor de sim. Percepia este o reflectare senzorial (o form a ei), care const n reproducerea obiectului n ntregime, este o imagine integral a obiectului. Dac senzaia este reflectarea unei laturi, nsuiri a obiectului, percepia este reflectarea obiectului n ntregime. Reprezentarea este a treia form a reflectrii senzoriale i const n reproducerea imaginilor care au avut loc n trecut, reproducerea obiectelor i fenomenelor care au acionat asupra noastr cndva, iar n momentul dat nu acioneaz asupra organelor de sim. Intuitia reprezinta mai degraba o manifestare a subconstientului omului. Notiunea de constiinta a fost introdusa in vocabularul filosofic de catre Descartes, insa problema constiintei este abordata inca din antichitate, de exemplu la greci, care studiau sufletul omului. Existau mai multe conceptii despre Constiinta : 1 Constiinta este o realitate obiectiva care exista de la sine si care anticipeaza oricare alta existenta materiala, si care determina existenta pricarui lucru material(Pythagora, Platon, Hegel), 2 Constiinta este produsul muncii omului (filosofia marxista). Constiinta, in aspect psihologic, se manifesta atunci cind se constata existenta reprezentarilor actuale, din trecut si viitor, care influenteaza faptele nostre. 28 Constiinta de sine: esenta, caracteristica, manifestarea. Contiina de sine - capacitatea individului de a se nelege i aprecia pe sine nsi ca subiect cunosctor, simitor i activ. Formarea contiinei ncepe de la reflectarea propriei sale existene corporal, psihic, social. Constiinta de sine mai poarta si un carcter moral, psihologic, adica contine un aspect pozitiv de autoapreciere.

Constiinta de sine in Filosofie pentru prima data a fost descoperita de catre teologul crestin Augustin. In realitate, constiinta de Sine este un act ce apare cu mult prea tirziu dupa aparitia Constiintei in genere, de/ce numai constientizind lumea din jur, omul incepe a constientiza valoarea sa. Deosebirea sa de alii se ncepe de la nsuirea numelui su, corporalitii sale, dispoziiei i strilor sufleteti, aciunilor sale i calitilor personale. Urmtoarea etap este evidenierea sa din lumea nconjurtoare, orientarea i nelegerea locului su n aceast lume, nelegerea sa ca reprezentant a anumitui grup social, colectiviti. Etapa superioar este legat de apariia eului ca personalitate i se manifest nu numai prin distincia sa de alii i mediul nconjurtor, dar i aprecierea sa ce se manifest prin aa noiuni ca ruinea, cinstea, demnitatea, datoria .a 29. Constientul si Inconstientul. Invatatura lui S. Freud si neofreidismul. n structura contiinei evidenien dou niveluri: contient i incontient. Nivelul contient include acele procese psihice de care noi ne dm seama, le nelegem, se gsesc n centrul ateniei noastre. Incontient - domeniu al psihicului ce const dintr-o totalitate de procese, operaii i stri ce nu sunt reprezentate n contiina subiectului. Acest domeniu a concentrat n sine pasiunile, motivele, nzuinele sensul crora este determinat de cerinele i necesitile fiziologice. Aadar nu orice aciune este orientat contient. Fenomenele incontiente nu-s ceva misterios, enigmatic, ci tot aceea activitate a sistemului nervos superior care n momentul dat nu se gsete n centrul ateniei contiente, nu se percepe i resimte de individ. Unele i aceleai procese psihologice pot s-i schimbe modalitatea, ele pot s se transforme din contiente n incontient i invers, ntre ele nu exist un hotar denetrecut. Din punct de vedere fiziologic procesele incontiente ndeplinesc un rol de protecie a sistemului nervos, iau sub controlul su acele funcii care nu cer atitudinea creatoare i participarea nemijlocit a contiinei (deprinderile, automatismele .a.). O concepie specific despre incontient a fost dezvoltat de S Freud (1856-1939), n care absolutiza incontientul i instinctele. In viziunea lui, structura psihicii umane este urmatoarea: Sinele, Eul si SupraEul. Unde Sinele reprezinta multimea instinctelor bilologice care actioneaza dupa un unic principiu de a se realize cu orice prt, fiindca Sinele nu are limite in tendinta sa de/ce nu este de origine rationala, constienta. Al doilea nivel este Eul sfera fenomenelor contiente, autocontiina individului. Al treilea nivel Super-Eul cenzura, lumea normelor sociale i interdiciilor (tabu), morala. Personalitatea se gsete permanent sub presiunea contradiciilor. Individul trebuie s aleag ntre dorinele i plcerile sale (principiul plcerii) i ceea ce este posibil i admisibil (principiul realitii). Conflictul dintre dorine i posibiliti duce la neuroze, la apariia bolii. Boala este un fel de realizare a dorinelor refulate ntr-o form denaturat, ntr-o alt modalitate. Freudismul este absolutizarea rolului proceselor incontiente, recunoaterea conflictului dintre contiin i incontient, dintre personalitate i societate, este concepie ce d prioritate pasiunilor n motivarea i explicarea faptelor omului. Esena freudismului (psihoanalizei) const n analiza raional a fenomenelor incontiente pentru a se debarasa de ele. Neofreudism concepie ce ncearc de a revedea ideile lui S.Freud n direcia socializrii lor. Reprezentanii sunt A.Adler, C.G.Jung, E.Fromm, C.Horni .a. Ei neag biologismul i determinismul sexual freudian, mai puin atenie atrag factorului incontient n comportamentul individului, dar mai mult se ocup de rolul incontientului n elucidarea fenomenelor sociale. 31.Constiinta si limba. Constiinta si memoria. Intelectul artificial si modelarea procesului de gindire. Constiinta este o activitate de integrare (prin cunoastere) a fenomenelor lumii in sisteme de relatii prin intermediul perceptiei, memoriei, si a schemelor intelectuale si verbale.

Gndirea uman are un caracter abstract, generalizat, ea se exprim prin noiuni. Iar intruct noiunea este tocmai semnificaia cuvntului ca element constitutiv al limbajului i, deoarece semnificaiile sunt de natur ideal i nu pot exista independent de un purttor material (cuvntul rostit, scris, citit), legtura dintre contiin i limbaj devine evident. De exemplu Kant arata ca nu este totuna sa ai o suta de taleri in minte sau sa-i ai in buzunar. Insa caracterul ideal al constiintei nu consta doar in faptul ca imaginea nu este totuna cu obiectul, ci si in faptul ca orice continut senzorial-perceptiv, obtinut prin contactul nemijlocit cu realitatea inconjuratoare, este prelucrat prin interventia structurilor rationale si ridicat la rangul de generalitate, de idee transmisibila printr-un limbaj cu valoare intersubiectiva. Gndirea abstract, contiina sunt fenomene ideale care pot s existe i s se manifeste numai prin limb ca totalitate de simboluri i semne. n limbajul obinuit, natural aceste semne sunt cuvintele. Ele semnific i nlocuiesc obiectele realitii. Cu ajutorul cuvintelor reproducem realitatea, ne formm o reprezentare despre lume. Prin intermediul limbii se realizeaz cunoaterea lumii, n limb se obiectiveaz contiina personalitii. Memoria este capacitatea individului de a nregistra, pstra i reproduce cunotinele, informaia. Fr memorie nu pot exista cunotinele. Memoria social este ntruchipat n obiectele culturii lucruri, produsele artei, limb, cri, reviste .a. Aceasta este memoria generaiilor, istoriei, poporului, cultura naional i tradiiile. Elementul de baz al intelectului artificial este gndirea. Toate procedeele caracteristice gndirii pot fi identificate cu rezolvarea unor probleme. Rezolvarea unei probleme presupune alctuirea unui algoritm conform cruia soluia poate fi gsit. Aici disting dou tipuri de probleme: mecanice i intelectuale. Rezolvarea problemelor mecanice presupunea efectuarea unor operaii simple (calcul matematic) dup un algoritm deja stabilit (ceea ce poate fi efectuat de ctre om sau orice main de calcul i nu necesit contientizarea procesului i rezultatului obinut.) Aici noiunea de intelect artificial este parafrazat n super-algoritm universal. Pe cnd rezolvarea problemelor intelectuale necesit anumite abiliti intelectuale: de a analiza, sintetiza, deduce, concluziona, planifica, adapta la o situaie nedeterminat etc. Misiunea intelectului artificial este de a alctui aceti algoritmi. Majoritatea problemelor de acest gen pot fi clasificate n grupuri care necesit un algoritm comun. ns exist, de asemenea, i probleme care necesit soluii speciale, particulare. Aici limita posibilitilor intelectului artificial este evident. Problema intelectului artificial const n crearea artefactelor inteligente capabile s rezolve probleme mai bine i mai repede dect expertul uman, ntotdeauna la un nivel de inteligen comparabil. 32. notiunea de cunoastere si cunostinte. 39.Probleme ecologice contemporane, biosfera si noosfera Problema ecologica este rezultatul ineficacitatii productiei sociale contemporane si atitudinii nerationale, exploatarea pradatoare a naturii, poluarea mediului ambient. Activitatea antropogena cuprinde toate sferele naturii, nu numai biosfera, ci si cosmosfera. Ea poate sa influenteze multe procese a echilibrului natural in dimensiuni planetare. Degradarea si eroziunea solului, defrisarea padurilor, disparitia multor specii de plante si animale sint doar citeva dintre problemele ecologice. Cu timpul creste contradictia dintre posibilitatile biosferei si necesitatile sociale, degradearea mediului ambient devine tot mai mare. Astazi potentialul economic mondial a crescut de 20 de ori in comparative cu sec XX. Confruntarea ecologica, direct sau indirect, implica majoritatea tarilor lumii. Atitudinea negospodareasca, nerationala catre natura poate sa duca la consecinte imprevizibile. Deci componentele principale ale problemei ecologice sunt resursele(de materie prima si energetica) si strategia activitatii de protective a naturii. La resurse se refera nu numai material prima si resursele energetic,

ci si resursele fara de care e imposibila viata omului-apa si aerul.La strategia de protective a naturii se refera limitarea productiei si respective a consumului, precum si optimizarea interactiunii dintre natura si societate. Ultimul moment al acestei strategii este utilizarea ciclurilor inchise, productia fara deseuri si biotehnologiile. Un rol important in activitatea vitala a omului ii aartine biosferei-invelisul pamintului cuprins de viata si dotat cu o organizarea geologic si fiziochimica specifica. Biosfera include in sine biota (totalitatea organismelr vii, inclusive omul) si mediul ambient, adica totalitatea obiectelor ce suporta actiunea biotei si care actioneaza asupra ei.Cu aparitia vietii, biosfera devine factorul principal care determina dezvoltarea si evolutia planetei noastre. Odata cu aparitia societatii umane, biosfera poate fi transformata in noosfera-invelisul Terre ice cuprinde sfera interactiunii naturii si societatii pe baza activitatii rationale a oamenilor. Ca sinonime a noosferei se mai folosesc notiunile antroposfera, tehnosfera, sociosfera. Noosfera este stadia superioara a biosferei, in care activitatea rationala umana este factorul determinant in dezvoltatrea planetei noastre. Cunoscind legitatile naturii si perfectionind tehnologiile, omenirea devine o forta constienta transformatoare a spatiului planetar si cosmic, o forma noua de interactiune dintre natura si societate. Etapele dezvoltarii noosferei sunt: civilizatia informationala, ecologica si cosmica. 40) Sensul istoriei. Obiectivitatea legilor istorice. Ideologia progresului. Istoria - Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii i societii. 2. tiin care studiaz dezvoltarea complex a societii, a unui popor. Legea-Categorie filozofic ce exprim raporturi eseniale, necesare, generale, relativ stabile i repetabile ntre laturile interne ale aceluiai obiect sau fenomen, ntre obiecte sau fenomene diferite sau ntre stadiile succesive ale unui anumit proces. Modificare cu caracter regulat care intervine ntr-un fenomen, ntr-un proces etc., exprimnd esena lui. Sensul istoriei Istoria nu are nici un sens prin ea insasi; in fond, ea nu este decit o serie de esecuri si dezastre. Dar toate acestea sint destinate sa dovedeasca tocmai ca omul nu trebuie sa caute sensul vietii in Istorie, in timp, ci in Eternitate. Sfirsitul istoriei nu este imanent, ci transcendent. 44) Sensul si scopul vietii omului. Fenomenul alienarii. Sensul vietii - Sensul vieii se defineste prin experien i cunoatere, i anume raportri la lumea exterioar, dar adesea omul i contureaz viziunea asupra vieii prin raportarea sa la propria persoan i la divin. Situarea propriei persoane ntre lumea exterioar i divin stabilete condiia omului n raport cu viaa i este punctul de plecare ctre propria filozofie asupra vieii i a sensului acesteia. Fenomenul alienarii -Problema alienarii, nteleasa ca procesul de nstrainare, de ndepartare a omului de la natura sa specifica, chiar daca a capatat o amploare stringenta n constiinta omului postmodern, este departe de a constitui o preocupare recenta. Radacinile conceptului sunt mult mai adnci: prima alienare este alienarea biblica a cuplului paradisiac, care mncnd din fructul interzis a pierdut starea de gratie divina si s-a nstrainat de conditia lui edenica. Ideea de decadere, de pierdere a valorilor si nevoilor esential umane n cadrul unei societati degenerate, pare a reveni periodic n reflectia asupra socialului, lund noi si noi fatete n concordata cu felul argumentelor prezentate pentru a o ilustra si natura solutiilor propuse pentru a o ameliora. 45) Axiologia-stiinta despre despre valori. Esenta ,,valorii" si caracteristicile ei. Axiologia reprezinta domeniul filosofic care studiaza natura valorilor, locul lor in viata omului si a societatii, tipologia valorilor etc.Printre cele mai importante probleme filosofice cu continut axiologic mentionam: definirea sensului vietii si a istoriei, aprecierea scopului final si a motivatiei activitatii umane, elucidarea continutului corelatelor: om-natura, om-cultura, om-societate.Valoarea reprezinta un spirit

obiectivizat, un continut exteriorizat, o idee intruchipata in forme relativ stabile, rezultatul uni proces de cunoastere si de creatie.Nucleul valorii este semnificatia, acea transformare innoitoare, materiala sau ideala, adaaos subiectiv prin care omul formeaza si largeste campul valoric al culturii. Valorile sunt conditia existentei bunurilor. 47) Cultura ca obiect de studiu al filosofiei. Cultura si natura. Cultura ca obiect de studiu a filosofiei-fil. Culturii imbratiseaza intro viziune de ansamblu , totalitatea fenomenelor culturii si civilizatiei , geneza si dinamica lor istorica, interactiunile dintre acestea si functiile lor.Fil.culturii se ocupa de valori ca momente esentiale ale constituirii operelor de cultura, de asemenea se va studia dinamica culturii, factorii care stimuleaza sau frineaza dezvoltarea acesteia. Cultura poate fi definita ca ansamblul de creatii cu caracter cognitiv axiologic si comunicational. Acesta tine de statutul existential al omului, definindu-l si formindu-l ca personalitate.tocmai prin cultura omul se raporteaza activ la la natura, in conformitate cu scopurile si planurile sale de a-si imbunatati viata.Cultura si natura cultura prin trasaturile ei nu este nici pur obiectiva nici pur subiectiva.Aceasta este rezultatul gindirii oamenilor in sfera creatiei, a activitatii de producere de valori si de valorizare a tot ceea ce este imprejur, de raportare la natura si societate, dar mai ales la propria cultura.Natura ne este insa data din punct de vedere obiectiv, anterioara existentei noastre. Opozitia dintre cultura si natura este relativa.Cultura il transforma pe om , din robul initial nepuntincios al naturii in stapin, desi nu total al ei.dar omul nu devine un stapin al naturii ca un fel de tiran al acestei, ci ca un protector.de accea omul este nevoit sa ramina in armonie cu cultura , care ii este si mediu de viata si sursa de existenta, si substanta din care provine si in care se va intoarce in cele din urma. 49) Cultura si societatea. Functiile culturii in societate. Cultura, subcultura, contracultura. Functiile culturii in societate 1)functia cognitiva, axiologica,economica ce presupune dezvolt. dorinta omului de a se incadra in diverse sfere sociale si economice a societatii. 2) de selectare si transmitere a valorilor de la societate la individ, functia constienta de dezvolt. biopsihica a omului, funct. De pregatire a omului pentru integrarea activa in viata sociala.3) de selectare si transmitere a valorilor ( tehnice, stiintifice, artistice etc.) Cultura, care vine de la cuvntul latin colere ce se traduce prin "a cultiva"/"a onora" se refer n general la activitate uman. Definiia UNESCO considera cultura drept "o serie de caracteristici distincte a unei societi sau grup social n termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoionali". Prin subcultur se nelege fie o tendin de manifestare subiacent a unei culturi elementare, fie o cultur a grupurilor i subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnic.O subcultur este un grup de oameni cu o cultur (distinct, sau obscur) care i deosebete fa de cultura mai mare, dominant, denumit i mainstream, de care aparin. Dac o anumit subcultur este caracterizat de o opoziie sistematic fa de cultura dominant, ea poate fi descris ca fiind o contracultur. Adepii unei contraculturi resping unele sau majoritatea standardelor i modelelor comportamentale ale societii nglobante, dar nu resping toate normele i valorile culturii dominante 50) Cultura si civilizatia: unitatea si deosebirea. Contradictiile civilizatiei contemporane. Cultura si civilizatia, unitatea si deosebiri dintre ele-civilizatia a carui concept este deseori inteles ca opus celui de cultura, este la fel de vechi ca si societatea umana.dar civilizatia a devenit obiect de cercetare abia in epoca moderna.conform lui Spengler cultura este faza primara, cind se plamadesc si se dezvolta formele creatiei culturale- miturile, religia, artele.Civilizatia este etapa finala, cind toate aceste elemente ale creatiei culturale incep sa se ofileasca, secatuind in cele din urma, pe prim plan trecind elementele materiale exterioare.Opozitia dintre cultura si civilizatie consta dupa acesta , in sesnsul diferit pe care cele 2 elemente componente il imprima evolutiei, cultura fiind sinonima cu ascensiunea, iar civilizatia dimpotriva- cu declinul iremediabil. Dar cert putem spune ca atit cultura cit si civilizatia sunt doua subsisteme fundamentale ale sistemului socoial global. 51) Notiunea de morala. Structura moralei. Specificul normelor morale.

Notiune de morala -Prin morala se intelege totalitatea principiilor si normelor de viata, a regulilor de comportament ale oamenilor, caracteristice unei societati pe o anumita treapta de dezvoltare a ei. Inca de la inceputul societatii, oamenii si-au fixat anumite reguli de convietuire care s-au schimbat in raport de conditiile vietii materiale. Formarea conduitei si constintei morale constituie unul din cele mai complexe planuri in geneza personalitatii. Morala este raportata la norme si principii nescrise, dar inradacinate in traditia oamenilor..Specificul normelor morale - morala cuprinde asamblul normelor comportamentale individuale fata de propria constiinta cat si fata de colectivitate, in asa fel ca aceste relatii sa nu provoace distorsiuni in normele stabilite de societatea in care traieste individul. Acestea au cuprins in asamblul lor onestitatea, cinstea, devotamentul. Normele morale in mare parte s-au format si nu au iesit din cadru moralei religiei.In fenomenul moralitatii se simte progres. Notiunile de demnitate, datorie, cinste s-au schimbat, s-au imbogatit cu continut.Sunt adevarate acele norme morale care corespund intereselor progresului social.Structura constiintei morale contine urmatoarele elemente : categoriile etice, sentimente morale, idealul moral. 52) Etica in afaceri : esenta si principiile fundamentale. Etica in afaceri se refera la relatia mediului de afaceri cu trei niveluri. Fiecare afacere cauta armonizarea (sau mai bine zis compromisul) dintre aceste 3 niveluri, care sunt vazute in mod traditional ca: - nivelul macro: ghidul etic la nivel macro face referire la o afacere in context national si international, context care este rezultat, de cele mai multe ori, al mediului politic, cultural si religios. - Nivelul institutional: ghidul etic la acest nivel face referire la etica specifica unei organizatii. In multe lucrari de specialitate, aceste aspecte etice se refera la responsabilitatile sociale.-Nivelul individual: ghidul etic la nivel individual face referire la etica personala in cadrul unei organizatii. Aceasta este rezultatul unui set de influente si presiuni. Ca individ, fiecare dintre noi suporta multe influente sau presiuni. Un punct de pornire pentru problemele ridicate de etica in afaceri este examinarea ariilor acoperite de Codurile Etice publicate de diferite organizatii. Aceste coduri scot in evidenta: - conflictele de interese, Practica cadourilor, - Confidentialitatea: in orice domeniu de activitate exista anumite secrete care pot avea valoare comerciala, daca sunt relevate. - Practicile cu privire la angajati. 53) Raportul dintre morala si alte forme ale culturii: religia, jurisprudenta, stiinta Ce este morala? Un sistem de norme si legi. Ea nu poarta un caracter scris si tine doar de constiinta si vointa. Aceste norme au valoare numai intr-un colectiv dat. Normele morale pot fi specifice unei natii, popor, sau societati (de exemplu la crestinism). In cazul normelor morale nu se face o oarecare remunerare pentru respectarea lor, sau din contra sanctionare, in cazul nerespectarii. Normele juridice poarta un caracter scris si modul de actiune este altul decit cele morale. Se presupun sanctiuni fizice, morale etc, in cazul nerespectarii lor. In ambele cazuri sunt interdictii, numai ca modul cum ele actioneaza este diferit. Morala poate fi influentata de religie. Fiecare religie contine elemente morale, dar nu fiecare morale poarta caracter religios. Si morala si stiinta contin in sine anumite valori. Atitudinea moralei fata de stiinta consta in faptul ca rezultatul cercetarilor stiintifice ar putea fi interpretare intr-un aspect amoral pentru om, cind realizarile stiintei sunt folosite in daunarea sanatatii umane. Stiinta ca proces de cunoastere a lumii nu are nici o atitudine fata de morala. Aspectul moral apare atunci, si acolo unde apare intrebarea: cu ce scop sint folosite realizarile stiintei? Alt aspect al moralei si stiintei e faptul ca insasi morala e obiec de studiu al stiinte, si anume a Eticii (stiinta despre morala). Fondatorul Eticii este Aristotel, care in lucrarea sa Etica lui Nicomah promoveaza teoria virtutilor, conform carora, moralitatea fiecarui om e determinata de caracterul lui. Caracterul lui e determinat de virtutea lui calitate morala caracteristica individului. 56. Religia si stiinta. Religia si libera cugetare Religia si stiinta Stiinta se bazeaza pe studierea realitatii omenesti. Religia se bazeaza pe credinta in existent unei forte supranaturale. Stiinta nu accepta existenta uor formte supranaturale. Stiinta studiaza fenomenele natural

existente ca ceva ordinare. Religia reiese din existenta puterii supranaturale care creeaza toate fenomele natural existente. Si in acest aspect, aceste 2 domenii de spuritualitate sunt diferite si opuse. Teologii, teoriticienii regiliei pot interpreta situatia altfel. Ca daca Dzeu ca forta supranaturala a creat lumea, a creat omul, i-a dat minte si cuget si constiinta, insemana ca si toate realizarile si in stiinta pe care le afectueaza omul sunt o realizare si o manisfestare a puterii Dumnezeiest. Si ceea ce face omul, o face nu el deatita ca este om, dar deatita ca este Creatura lui Dzeu. Stiinta spune credinta in Dumnezeu poate exista parallel cu stiinta, fara ca sa se implice in domeniul stiintei, fiindca in asa caz este diminuata valoarea omului.

Religia si libera cugetare Religia este o forma a constiintei sociale si a constiintei individuale. Religia se bazeaza pe credinta in Dzeu si aceasta credinta se bazeaza pe vointa si constiinta fiecarui individ, fiecarui om. Fiecare om are dreptul in aceeasi masura sa creada in orice ar binevoi el, si acelasi drept de a nu crede in nimic. In asa caz nimeni, nici la nivel de individ, nici la nivel de institut social sau politic sau oricare alt organ existent in societate, nu are dreptul de a-l influenta pe om in aspectul acceptarii sau neacceptarii unei oarecare credinte sau necredinte. Deaceea conform drepturilor omului, care vin vin inca din 1789, in societate trebuie sa domine toleranta totala fata de cetateni, fata de credinta lor religioasa. Cu acest scop se exclude sustinerea unor religii, unor credinte in statul legitim in societatea civila, si la fel se exclude interzicerea oricaror alte religii decit cele oficiale dominante daca ele nu contravin drepturilor omului. De accea fiecare om are dreptul de a crede sau nu a crede in Dzeu purtind responsabilitatea individuala pentru actiunile sale. Aceasta problema este actuala astazi si pentru societatea noastra, unde exista oameni cu diferite orientari religioase si in conditiile cind pe arena mondiala in sfera politica extremitatile regilioase duc la confruntarea diferitor popoare, respectarea tolerantei, asigurarea acelorasi drepturi cetatenilor indiferent de orientarea religioasa asigura stabilitate societatii noastre. De aceea cind unii politicieni se implica in chestii de sustinere a unor credinte si cu aprecieri, evaluari in aspect mai mult negative a altor confesiuni existente in societatea noastra nu este atit de corecta. 53. Ce este morala? Este un sistem de norme. Esenta normelor morale consta in faptul ca ele nu poarta un caracter scris si tin doar de constiinta individuala a fiecarui om luat in parte. Caracterul cultural al normelor morale se exprima rpin faptul ca ele (normele morale) pot fi specifice unei natii, unei rase. De exemplu normele morale ale crestinilor si normele morale ale musulmanilor ar putea sa nu coincida. Morala si jurisprudenta Normele morale poarta in primul rind caracter general fiindca ele sunt atribuite pentru asigurarea securitatii omului (Sa nu furi, sa nu omori, si multe altele care spun sa nu). Pe cind de exemplu normele juridice in primul rind poarta caracter scris, si modul de actiune al normelor juridice este altul decit cel al normelor morale. Normele morale sunt bazate pe constiinta individuala a omului, pe acceptatea constienta a fiecarui om luat aparte. Si pentru respectatea legilor morale, nu se prevede in morala nici un fel de evaluare in aspectul obtinerii foloaselor de catre individ. Tu trebuie sa te porti sa te porti frumos in auditoriu. Pentru asta nimeni nu-ti da bani. Pentru faptul ca nu ai respectat normele de evaluare si atitudine, nimeni nu te poate sanctiona. Doar constiinta ta poate sa te pedepseasca. Incalcarea normelor juridice, insa, presupune sanctiuni fizice, materiale si foarte dure, pina la luarea vietii, ceea ce in morala nu se accepta si nu poate fi. Dupa cum obervam si acolo sunt norme si aici sunt norme, si acolo sunt interdictii si aici sunt interdictii, dar modul de

actiune asupra individului este diferit, dupa cum si omul are o atirnare diferita fata de normele morale si fata de normele juridice. Morala si regilia Morala este si poate fi influentata de catre religie. Fiecare religie contine in sine elemental moral, dar nu fiecare morala cu necesitate poarta element religios. Kant afirma ca morala nicidecum nu poate fi dedusa din religie. Morala in genere poate sa nu aiba nici o atitudine fata de regilie, nici o legatura cu religia, fiindca in afara de oameni religiosi, credinsciosi, mai sunt si ateii, cei care neaga oricare religie, oricare credinta in Dzeu. Dar din aceasta nu rezulta ca acesti indivizi sunt amorali sau sunt criminali. Ba dimpotriva, ei pot fi de o morala foarte perfecta. Morala si stiinta Si morala si stiinta contin in sine anumite valori. Atitudinea morala fata de stiinta consta in faptul ca rezultatele cercetarilor stiintifice ar putea fi interpretate intr-un aspect amoral pentru om, atunci cind cunostintele stiintifice, realizarile stiintifice sunt folosite in daunarea sanatatii, securitatii, existentei umane. Stiinta, ca domeniu de activitate, ca proces de obtinere a cunostintelor de cunoastere a lumii nu are nici o atitudine fata de morala. Aspectul moral apare atunci cind apare intrebarea cum, in ce directie si cu ce scop sunt folosite realizarile savantilor sau a stiintei. Alt aspect al moralei cu stiinta este faptul insasi morala poate fi obiectul de studiu al stiintei si aceasta stiinta se numeste etica. Fondatorul eticii ca stiinta despre morala este Aristotel care in lucrarea sa Etica lui Nicomah promoveaza teroria virtutilor, conform careia moralitatea fiecarui om este determinata de caracterul sau. Caracterul este determinat de virtutea morala care il domina, adica de o calitate morala caracteristica anume acestui individ. 54. Principalele religii mondiale (pe scurt)

Fondator

Iudaism Infiintat de liderul ebraic Avraam in jurul anului 2000.Hr. Moise a dat evreilor Tora n jur de 1250.Hr.

Crestinism Islam Isus Hristos care Muhammad, care a a fost crucificat fost nascut in in 570d.Hr, la jurul anului 30 Mecca, n Arabia d.Hr Saudit. n Ierusalim

Cati Unu Dumnezei, zeitati

Scrierile sfinte

Cele mai importante sunt: Tora, sau primele cinci cri ale lui Moise. Altele

Hinduism Cea mai veche dintre religii, care de data aceasta poate s aiba radacini preistorice. Unu Unu Multi(toti dumnezei i zeitati sunt luate n considerare ca fiind diferitele forme ale unei Fiinte Supreme). Biblia este Coranul este cartea Cele mai vechi principalul text sacr a Islamului. sunt cele patru sacru al VEDE. crestinismului.

Budism Siddhartha Gautama, numit Buddha a trit aproximativ ntre 623 iHr i 543 iHr. n India.

Nici unul, dar sunt mai multe fiine iluminate (Buddhas)

Cele mai importante sunt Tripitaka, Sutrele Mahayana, Tantra, Zen i texte.

includ tradiia oral a iudaismului, n form scris din care este cunoscut sub denumirea de Talmud. Convingeri Evreii cred in legile Isus a predat lui Dumnezeu si dragostea de cuvintele Dumnezeu i de profetilor. n aproapele i o iudaism, cu preocupare toate acestea, pentru dreptate. aciunile sunt mai importante dect convingerile.

Tipuri

Unde

Reincarnarea afirm c toate lucrurile vii sunt capturate ntr-un ciclu de deces i renatere.Viata este guvernata de legile karmei, n care renaterea depinde de comportamentul moral. Cele trei tipuri n 1054 Aproape 90% din Nu este un principale sunt cretinii, se musulmanii sunt singur sistem de Ortodoxa, separa n Suniti. Shiitii sunt credinta care sa conservatoare, Biserica cea de-a doua-cea uneasca i reformat.Cea Ortodox i mai mare Hinduismul. Un conservatoare Biserica grupare.Shiitii s-au hindus poate sa urmeaza practicile Romanoseparat de Suniti n creada doar intrtradiionale, dar Catolica. n anii 632, cnd a un este mai puin 1500 grupuri muritMuhammad. Dumnezeu, stricta dect cea majore n mai multi, sau ortodoxa.Evreii protestante n nici unul. reformati sunt cel (Luterana, mai puin Prezbiteriana, tradiionali. i Episcopala) au intrat n curs. O varietate de alte grupuri s-au dezvoltat de atunci. Exist mari Prin activitatea Islamul este Hinduismul este populaii evreieti sa misionara principala religie din practicat de mai in Israel i SUA crestinismul s-a Orientul Mijlociu, mult de 80% din extins n cele Asia, i Africa de populaia Indiei. mai multe pri nord. ale lumii.

Cei cinci piloni, sau principalele indatoriri, sunt: profesarea credintei; rugciunea; caritatea, postul n timpul lunii Ramadanului; i pelerinajul la Mecca cel puin o dat.

Cele 4 adevaruri nobile: (1) toate fiinele sufer; (2) dorinta = originea suferintei (3) incetarea suferintei, Nirvana (4)Calea spre incetarea suferintei.

Theravada (Doctrina strbunilor) i Mahayana(Marele vehicul)care intruneste60 % dintre buditi sunt cele dou tipuri principale.

Budismul este principala religie in multe tari din Asia.