NEDENUNTAREA UNOR INFRACTIUNI

Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie acele relatii sociale a caror ocrotire este asigurata prin prompta si sigura infaptuire a justitiei, inlesnita prin indeplinirea obligatiei de a denunta de indata organelor competente savarsirea unei infractiuni anume prevazuta de lege. Obiectul material. Nedenuntarea unor infractiuni nu are un obiect material propriu. Uneori obiectul material al infractiunii nedenuntate este in acelasi timp si obiect material al infractiunii de nedenuntarea unor infractiuni. Alti autori considers insa, in mod expres sau implicit (prin neabordarea acestei chestiuni), ca aceasta infractiune nu are obiect material in nicio situatie intrucat actiunea faptuitorului nu este indreptata asupra obiectului material al infractiunii nedenuntate.

Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni poate fi orice persoana, exceptie facand bineinteles autorii infractiunii nedenuntate. Functionarii publici nu sunt subiecti activi ai infractiunii de nedenuntarea unor infractiuni, prevazuta in art. 262 C. pen., cand infractiunile enumerate in acest text sunt savarsite in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplinesc sarcinile, ci autori ai infractiunii de omisiune a sesizarii organelor judiciare prevazuta in art. 263 C. pen. Acestia pot fi autori sau instigatori la nedenuntarea unor infractiuni, cand fapta ce trebuia denuntata nu priveste serviciul. Nedenuntarea unor infractiuni, fiind o infractiune care se savarseste in persona propria, nu poate fi comisa decat de un singur autor, fiindca obligatia de denuntare estepersonals si, astfel, fiecare dintre cei care au cunostinta despre savarsirea vreunei infractiuni pentru care exista obligatia de denuntare, daca nu-si indeplineste propria obligatie, savarseste fapta penala prevazuta in art. 262 C. pen. Nedenuntarea unor infractiuni nu este susceptibila de participate sub forma de complicitate742. Instigarea la aceasta infractiune este insa posibila. Aceeasi persoana poate fi autor al infractiunii de nedenuntare a unor infractiuni, prin propria omisiune de a denunta, si instigator, prin determinarea altei persoane la savarsirea 1

nedenuntarii, situatie in care exista concurs de infractiuni. Intr-o alta opinie743 se sustine ca este posibila si complicitatea la nedenuntarea unorinfractiuni, dar numai cea morala. Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, cu limitarile si in conditiile prevazute in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv al infractiunii de nedenuntarea unor infractiuni este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite (infaptuirea justitiei). Nedenuntarea unor infractiuni nu este susceptibila de un subiect pasiv secundar.

Latura obiectiva
Elementul material al incriminarii consta in omisiunea de a denunta savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 174, 175, 176, 211, 212, 2151,217 alin. (2) - (4),art. 218 alin. (1) si art. 276 alin. (3) C. pen. Existenta nedenuntarii unor infractiuni presupune in mod necesar savarsirea uneia din aceste infractiuni. Fara preexistenta uneia dintre infractiunile enumerate limitativ in continutul normei de incriminare, nu este posibila comiterea si deci existenta faptei de nedenuntare a unor infractiuni, deoarece numai datorita savarsirii primei infractiuni se naste concret obligatia de denuntare prevazuta in art. 262 C. pen. Infractiunile a caror nedenuntare se pedepseste sunt: omorul - art. 174 C. pen.,omorul calificat - art. 175 C. pen., omorul deosebit de grav - art. 176 C. pen., talharia -art. 211 C. pen., pirateria - art. 212 C. pen., delapidarea -art. 215 C. pen., distrugerea - art.217 alin. (2)-(4) C. pen., distrugerea calificata -art. 218 alin. (1) C. pen., distrugerea si semnalizarea falsa - art. 276 alin. (3) C. pen. Enumerarea din art. 262 C. pen. Este limitativa, omisiunea denuntarii altor infractiuni neconstituind fapta penala prevazuta in acest articol, ci eventual cea de nedenuntare, prevazuta in art. 170 C. pen. Obligatia de a denunta ,,savarsirea" vreuneia din infractiunile enumerate in art. 262 C.pen. inseamna obligatia de a denunta aceste infractiuni, consumate sau ramase in forma de tentativa (atunci cand este incriminata), precum si participarea la comiterea acestor infractiuni, ca instigare sau complicitate (art. 144 C. pen.). In practica judiciara s-a decis ca exista aceasta infractiune daca inculpatul nu a denuntat autoritatilor uciderea unei persoane de catre un coleg de munca. 2

Simplele proiecte infractionale sau actele pregatitoare efectuate in vederea savarsirii acestor infractiuni, nefiind incriminate, nedenuntarea lor nu cade sub incidenta legii penale, cei obligati prin art. 262 C. pen. la denuntare fiind chemati sa indeplineasca o functie privind represiunea si nu preventiunea. Elementul material al nedenuntarii unor infractiuni constand in abtinerea de a face ceea ce legea obliga (ordona), aceasta se caracterizeaza ca o infractiune de inactiune. Omisiunea se poate realiza insa si prin actiuni (ex.: omisiunea de a denunta realizata printr-un denunt inexact sau continand simple banuieli si nu date certe despre savarsirea unei infractiuni)745. In cazul omisiunii de a denunta mai multe fapte savarsite succesiv si de care o persoana a luat cunostinta, vor exista atatea fapte de nedenuntare cate infractiuni au fost omise a fi denuntate; nu insa si in cazul faptelor savarsite simultan sau continuat. Denuntarea se considers facuta ,,de indata" atunci cand a avut loc in cel mai scurt timp posibil, tinandu-se seama de locul, timpul si imprejurarile in care persoana a luat cunostinta despre savarsirea infractiunii. Posibilitatea de a denunta se apreciaza intotdeauna in mod concret . Daca in momentul in care a luat cunostinta despre savarsirea infractiunii persoana respectiva stia ca se pornise urmarirea penala pentru acea infractiune, omisiunea denuntarii nu constituie elementul material al infractiunii analizate, fapta neconstituind infractiune, fiindca obligatia concreta de denuntare incetase de a mai fi incidenta. In raport cu infractiunile ce trebuie denuntate, fapta prevazuta in art. 262 C. pen. Apare ca o infractiune subsecventa, dar autonoma. Urmarea imediata a acestei infractiuni consta in crearea unei stari de pericol pentru desfasurarea normals a activitatii de infaptuire a justitiei si deci pentru relatiile sociale a caror ocrotire este asigurata prin aceasta activitate. Pentru existenta nedenuntarii unor infractiunii este deci indiferent daca s-a produs sau nu o intarziere sau o impiedicare a urmaririi infractiunii savarsite, fiind suficient doar sa fie create aceasta posibilitate. Legatura de cauzalitate. Intre inactiunea (omisiunea) incriminata si urmarea imediata,exista in mod firesc o legatura de cauzalitate, care nu trebuie dovedita, deoarece rezulta implicit din omisiunea de a incunostinta organele competente, savarsita in conditiile prevazute in art. 262 C. pen. (ex re).

Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Fata de dispozitiile din art. 19 alin. ultim C. pen.748, forma de vinovatie cu care se poate comite aceastS fapta omisiva este fie 3

intentia, fie culpa. Exista vinovatie atunci cand faptuitorul a luat cunostinta in mod cert despre savarsirea (art. 143 C. pen.) uneia dintre infractiunile enumerate in art. 262 C. pen. si cu intentie sau din neglijenta, omite sa denunte aceasta de indata. Nu este necesar ca faptuitorul sa fi avut cunostinta despre toate datele savarsirii faptei ori despre cei care au savarsito si nici nu este necesar sa cunoasca identitatea acestora. Este suficient sa stie ca s-a sSvarsit o fapta penala si sa-si dea seama ori sa-si fi putut da seama ca acea fapta este una dintre infractiunile pentru care exista obligatia de denuntare. Pentru existenta laturii subiective, mobilul si scopul in cazul faptei comise cu intentie sunt irelevante, dar vor fi tinute in seama la individualizarea pedepsei. Cand omisiunea denuntarii este facuta in scopul de a da un ajutor celui ce a comis infractiunea pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala impotriva lui, ori pentru a asigura acestuia folosul sau profitul infractiunii, va exista concurs de infractiuni intre nedenuntarea unor infractiuni si favorizarea infractorului.

Forme. Sanctiuni
Forme. Nedenuntarea unor infractiuni fiind o fapta de omisiune, nu este susceptibila forme imperfecte si deci de acte preparatorii si de tentativa, ci se poate savarsi numai in forma consumata. Totusi, in cazurile rare in care omisiunea se realizeaza prin actiune, sunt posibile acte preparatorii. In ce ne priveste, credem ca actele preparatorii sunt posibile la infractiunile omisive care se realizeaza prin comisiune numai daca fapta incriminata este comisa cu vinovatie sub forma intentiei, nu si atunci cand este savarsita din culpa. Obligatia de a denunta savarsirea vreunei infractiuni trebuind, potrivit dispozitiei din art. 262 C. pen., indeplinita ,,de indata", neindeplinirea ei la timp face ca infractiunea sa se consume, fara a lasa loc pentru o tentativa. Nedenuntarea unor infractiuni se consuma in momentul expirarii intervalului de timp necesar pentru efectuarea denuntului de indata ce faptuitorul a aflat de savarsirea infractiunii. Daca dupa consumarea infractiunii care trebuie denuntata, aceasta capata forma continuata de savarsire, persoana care are obligatia de a o denunta va comite o singura nedenuntare, chiar daca a luat cunostinta si de actele repetate ulterioare. 4

In cazul in care infractiunea ce trebuia denuntata este o infractiune continua,persoana care are obligatia sa o denunte, daca a denuntat infractiunea de indata ce a aflat de savarsirea ei, nu mai are obligatia de a denunta prelungirea in timp a infractiunii. Sanctiuni. Nedenuntarea unor infractiuni, indiferent de forma de vinovatie cu care se comite, se pedepseste cu inchisoare 3 luni la 3 ani. Desigur ca judecatorul va aplica o pedeapsa mai mica daca fapta concreta e comisa din culpa decat daca ar fi savarsita cu intentie. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei,potrivit art. 71x alin. (2) C. pen.

Cauze de nepedepsire
In art. 262 alin. (2) si (3) C. pen. sunt prevazute doua cauze speciale de nepedepsire a celui care a comis fapta de nedenuntarea unor infractiuni. 1. Potrivit art. 262 alin. (2) C. pen., fapta prevazuta in alin. (1) savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste. Ratiunea dispozitiei mentionate rezida in relatiile de afectiune si de rudenie care exista intre aceste categorii de persoane. Aceasta cauza are caracter personal si produce efecte numai in ce priveste persoanele care sunt soti sau ruda apropiata cu vreunul dintre faptuitorii infractiunii nedenuntate. Calitatea de ,,sot" este determinata de existenta casatoriei valabil incheiate si nedesfacute pana in momentul savarsirii nedenuntarii unor infractiuni, chiar daca sotii erau despartiti in fapt. ,,Rude apropiate", potrivit dispozitiei explicative din art. 149 alin. (1) C. pen., sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora,precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude. Dispozitiile din legea penala privitoare la rude apropiate, in limitele prevazute de alin. (1), se aplica, in caz de adoptie cu efecte depline, persoanei adoptate cat si descendentilor acesteia si in raport cu rudele firesti, iar in caz de adoptie cu efecte restranse, adoptatului cat si descendentilor acestuia si in raport cu rudele adoptatorului. 2. Potrivit art. 262 alin. (3) C. pen., nu se pedepseste persoana care, mai inainte de a se fi inceput urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, incunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a inceput urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a inlesnit arestarea acestora. 5