Colin Falconer HAREM

De acela[i autor> VENIN CEASUL MOR}II FURIE OPIU

Despre autor> Colin Falconer s-a n\scut la Londra n 1953. Este gazetar [i a scris pentru multe ziare [i reviste na]ionale. A c\l\torit mult n Europa [i, actualmente, locuie[te n Australia de Vest. Este autorul romanelor de succes> Venin, Ceasul mor]ii, Furie.

Colin Falconer

HAREM
Traducere de Vasile Antoce

Aldo Press

Pardelri mikunad dar kast-i-Kysar ankcbt. P\ianjenul [i ]ese plasa n palatul Cezarilor. Verset din Saadi.
v

Mul]umiri

Nici o carte nu se scrie singur\. A[ vrea, ca ntotdeauna, s\ mul]umesc impresarilor mei, Tim Curnow din Sidney [i Anthea Morton-Saner din Londra, pentru ajutorul [i ncuraj\rile lor, lui Anne Mullarkey [i colaboratorilor ei de la Biblioteca Australiei de Vest, care mi-au pus la dispozi]ie numeroasele c\r]i necesare pentru documentare< personalului s\lii de lectur\ de la British Museum, pentru ajutorul acordat n depistarea lucr\rilor de referin]\< so]iei mele Helen, pentru ncurajarea [i r\bdarea nem\rginit\, chiar [i atunci cnd via]a lng\ mine devenea mai dificil\, orict de greu le-ar veni prietenilor mei s-o cread\< Annei Powell [i lui Nick Sayers, pentru entuziasmul [i imagina]ia lor, [i, n fine, lui Bill Massey, editorul meu, care vede p\durea acolo unde eu nu v\d dect copacii. Sfin]ii s\-l binecuvnteze [i s\-l apere!

CUVNT :NAINTE
Multe din evenimentele ce constituie fundalul acestui roman pot fi ntlnite n lucr\ri de istorie despre Imperiul Otoman din acea perioad\. Totu[i ceea ce nu se va [ti niciodat\ vor fi cele ce s-au ntmplat n spatele u[ilor ferecate ale Sublimei Por]i, care au dat na[tere la atta violen]\ [i pasiune. Din acest motiv deci, aceasta este o lucrare de fic]iune. Cei care ne-ar putea spune ct din ea este adev\rat sunt mor]i de mult. Fragmentul de poem de la sfr[itul c\r]ii este dintr-o lucrare autentic\ a lui Suleiman.

Cuprins
Prolog Partea nti Partea a doua Partea a treia Partea a patra Partea a cincea Partea a [asea Partea a [aptea Partea a opta Partea a noua Partea a zecea Epilog 13 15 85 125 153 227 293 333 369 427 451 493

Pnza de p\ianjen ngerul negru Trandafir de Prim\var\ Paznicul Fericirii Trecerea prafului Femeia asta, Hrrem Raiul pe p\mnt Fereastra primejdioas\ Moartea unei privighetori Vntul Domnului

Annei Powell [i lui Bill Massey Cu mul]umirile mele.

PROLOG
Topkapi Sarai, Istanbul, 1990
Alt\dat\ aici era lini[te. Alt\dat\ i s-ar fi jupuit pielea de pe t\lpi celui ce ar fi ridicat vocea mai mult dect o [oapt\ n aceast\ curte mprejmuit\ de platani [i castani, sanctuarul Alesului lui Allah pe P\mnt, Senior al Seniorilor acestei Lumi, St\pn al Gturilor tuturor Oamenilor, Rege al Credincio[ilor [i Necredincio[ilor, mp\rat al R\s\ritului [i Apusului, Ocrotitor al ntregii Omeniri, Spiritul Atotputernic Aduc\tor de Lini[te pe P\mnt. Alt\dat\ numai murmurul pajilor [i vizirilor tulbura cerbii p\scnd [i paradele p\unilor din gr\dini, deoarece afacerile Imperiului ce cuprindea cele {apte Minuni ale Lumii se desf\[urau n sunete sumbre. Alt\dat\ aici era lini[te. Acum, autocare Mercedes trec huruind pe sub Sublima Poart\, pe lng\ Biserica Adormirii Sf. Irene [i pe lng\ fntna n care c\l\ii [i sp\lau sngele de pe securi dup\ fiecare execu]ie. Acum, directori c\run]i [i ie[i]i la pensie din Frankfurt, Chicago [i Osaka, cu aparate Canon atrnate de gt [i cu neveste hlizindu-se ca ni[te [col\ri]e sunt condu[i prin mul]ime la Ortakapi de ghizi mbr\ca]i n blugi, care nici nu remarc\ m\car ni[ele din zidurile nconjur\toare, cndva locuri de odihn\ ve[nic\ pentru capetele vizirilor sultanului. Dincolo de Ortakapi, la c]iva metri de Sala Divanului, exist\ o inscrip]ie n zidul de piatr\ pe care se poate citi> Haremul. Patru matroane b\trne din Ohio se aranjeaz\ sub ea, pentru a se fotografia, n timp ce unul din so]ii lor regleaz\ un Minolta. Nu te apleca peste zid, Doris, spune el t\r\g\nat, nu [tiu dac\ rezist\ la greutate.

14

COLIN FALCONER

Marile u[i negre se deschid larg [i grupul este condus n\untru, n semiobscuritatea r\coroas\. Un tn\r turc, n c\ma[\ descheiat\ la gt [i pantaloni nec\lca]i, cu o englez\ afectat\ numai pu]in de un u[or ssit, st\ ntr-o parte [i li se adreseaz\ pe deasupra zumzetului [i ]\c\nitului aparatelor foto. Harem nseamn\ interzis, le spune el. Interzis b\rba ]ilor. Alt\dat\, Sultanul era singurul b\rbat b\rbat n ntregime care putea trece de aceast\ poart\. {i orice femeie care intra aici s-ar fi putut s\ nu mai ias\ niciodat\. Alt\dat\ aici era lini[te. Lini[te ce nu era spart\ de strig\te de r\zboi sau de invazii, ci doar de hohote de rs. Rsul unei femei. Dar mai nti de toate era lini[te.

PARTEA :NT+I

P+NZA DE P|IANJEN

1
Rhodos, 1522
Lini[te, dar marcat\ de ritmul monoton al ploii, plesc\ind ;n b\l]i ro[ii de s=nge [i picur=nd de pe marginile corturilor. C\mile [i oameni se t=rau prin noroi< p=n\ [i n\rile animalelor de povar\ se ;ngre]o[au de mirosul ur=t de oameni bolnavi [i de mizerie, dar mai ales de duhoarea [an]ului de ap\. {an]ul din jurul cet\]ii avea [aizeci de picioare ad=ncime [i o sut\ patruzeci l\]ime [i pe alocuri aproape se umpluse cu trupurile umflate ale mor]ilor. Duhoarea corpurilor ;n putrefac]ie str\b\tea peste tot, p\trunz=nd ;n haine, ;n p\r [i ;n piele, ajung=nd p=n\ [i ;n sanctuarul de m\tase al cortului sultanului, ;n ciuda mirosului de t\m=ie [i chiar a batistelor parfumate pe care c\peteniile din ;nc\pere le ]ineau la nas. T=n\rul ce st\tea cu picioarele r\[chirate ;n tronul de sidef [i baga ar\ta ca o panter\ ;ncordat\ pentru salt. Buzele ;i dezveleau din]ii ;ntr-un r=njet, ;n timp ce asculta vorbele abia morm\ite ale celui de-al doilea vizir al s\u. Degetele-i lungi, de artist, se ;ncle[tau ritmic, ca ni[te gheare, ;n timp ce fa]a de sub turbanul de m\tase era alb\ de furie. C=]i dintre oamenii sultanului t\u ai pierdut ast\zi? [uier\ el, vorbind despre sine, a[a cum f\cea ;ntotdeauna ;n public, ca [i c=nd ar fi fost vorba de o alt\ persoan\. Fa]a celui de-al doilea vizir era acoperit\ de o d=r\ de s=nge ce se scursese dintr-o ran\ de sabie din frunte. S=ngele se uscase ca o crust\ ;n barba lui neagr\, iar acum lic\rea mat, ;n mii de rubine. :n acea zi condusese [ase atacuri asupra bre[ei din zidul dinspre turnurile Sf. Mihail [i Sf. Ioan, ;n timp ce cavalerii Crucii ;i t\iau oamenii cu s\biile lor late [i ;i ;mpro[cau cu mii de s\ge]i. Femei [i copii le aruncau ;n cap, de pe metereze, bolovanii smul[i din pavajul str\zilor. V\zuse chiar pe

18

COLIN FALCONER

unul din preo]ii lor palizi repezindu-se s\ ajute la r\sturnarea oalelor cu smoal\ clocotit\. Unii din o[tenii s\i fugiser\, nemai]in=ndu-i nervii< Mustafa ;i dobor=se cu sabia, al\tur=ndu-se apoi, din nou, oamenilor pentru un nou efort. Dar abia acum, pentru prima oar\ ;n ziua aceea, ;i era fric\. C=]i oameni? repet\ t=n\rul de pe tron. Mustafa ;ndr\zni s\-[i ridice capul c=t s\ se poat\ uita ;n ochii sultanului. Oh, Doamne! Dou\zeci de mii, St\p=ne, [opti el. Dou\zeci de mii! Sultanul s\ri ;n picioare [i to]i cei din ;nc\pere cu excep]ia unui singur om se d\dur\ un pas ;nd\r\t. :n lini[tea ce urm\, c=]iva dreg\tori crezur\ c\-l aud pe Mustafa c\znindu-se s\ ;nghit\. C=nd Suleiman Sultanul vorbi iar, vocea ;i era joas\ [i [uier\toare. Ca horc\itul de moarte ;n g=tul unui om, g=ndi Mustafa. Tu ai pledat pentru aceast\ expedi]ie. Timp de trei secole necredincio[ii [i-au b\tut joc de musulmani de la ad\postul acestei cet\]i. Nici Fatih [i nici tat\l meu Selim n-au putut s\-i ;ngrozeasc\. Dar tu ai spus sultanului t\u c\ de data asta va fi altfel. Mustafa t\cea. {tia c\ nu exista nici o scuz\ pentru e[ec. Mai mult, nu mai era sigur c\ oamenii lui l-ar urma ;ntr-un nou atac. M\tasea mantiei lui Suleiman se v\luri ;n lumina opai]elor cu ulei, c=nd acesta se r\suci brusc, cu toat\ puterea pe care i-o d\dea furia. M=inile ;i erau str=nse ;n pumnii albi de ;ncordare. :n col]ul gurii ;i ap\ruse o urm\ de spum\. :nc\ dou\zeci de mii din o[tenii sultanului t\u zac ;n noroi la picioarele acestei st=nci blestemate, ;n timp ce restul sunt ro[i de boli, iar zidurile sunt tot ;n picioare! Iarna e aproape, chiar acum furtunile se profileaz\ la orizont, gata s\ ne zdrobeasc\ flota [i s\ ;nghe]e restul armatei sultanului t\u. Iar dac\ Suleiman s-ar ;ntoarce acum, ar ;nsemna s\ t=rasc\ flamura musulman\, steagul Islamului, ;n noroi! L-ai adus pe sultan la Rhodos. Ce vei face mai departe? Mustafa nu spuse nimic. Tu ne-ai sf\tuit astfel, gemu sultanul, ;mpung=nd cu degetul spre vizir, ca [i c=nd ar fi fost o ]epu[\ de o]el.

HAREM

19

Se ;ntoarse spre bostanji, c\l\ul ce a[tepta ;n umbr\, prezen]\ sumbr\ [i ap\s\toare. F\cu o mi[care iute cu m=na, spre a se face ;n]eles de c\tre surdomut, [i strig\> Execut\-l! Negrul p\[i ;nainte [i, cu o mi[care dibace a piciorului st=ng [i a bra]elor, ;l aduse pe Mustafa ;n genunchi. Mu[chii se ;ntinser\ sub pielea spatelui s\u c=nd ridic\ securea deasupra capului ca s\ loveasc\. Piri Pa[a, marele vizir, se mi[c\ primul. P\[i ;nainte, cu m=inile ;ntinse a rug\, distr\g=ndu-i, pe moment, aten]ia c\l\ului. Lama uciga[\ sclipi ;n lumina felinarelor. M\rite St\p=n, rogu-te! Cru]\-l! Poate c\ a gre[it, dar s-a luptat ca un leu ;n fa]a zidurilor! L-am v\zut Lini[te! strig\ Suleiman. {i acum avea saliv\ ;n barb\. Dac\-l crezi a[a de valoros, atunci po]i s\ i te al\turi ;n Paradis! Parc\ o m=n\ nev\zut\ m\tur\ ;nc\perea cu o coas\ imens\. Piri Pa[a! Era un b\tr=n, vizirul care ;i supravie]uise lui Selim cel Groaznic [i fusese ;nsu[i dasc\lul din copil\rie al lui Suleiman. El ;nsu[i se opusese atac\rii Rhodosului. C\peteniile [i sfetnicii aduna]i ;n fa]a t=n\rului sultan c\zur\ cu fa]a la p\m=nt, cer[ind ;ng\duin]\. Numai Ibrahim, dresorul de [oimi, ;ndr\zni s\ se apropie de sultan. St\p=ne, [opti el, lu=ndu-i m=na. :ngenunche [i s\rut\ rubinul de pe inelarul m=inii drepte. Suleiman era gata s\-i fac\ semn c\l\ului c\tre o a treia victim\, c=nd ;l recunoscu pe t=n\rul de la picioarele sale. Ibrahim! M\rite St\p=n, mai este o cale. Suleiman p\ru c\ se retrage din fa]a t=n\rului care ;nc\ ;i mai re]inea m=na. :n loc de asta, zise> Spune-o, atunci. Se spune c\ grecii au asediat Troia timp de paisprezece ani de dragul unei femei. {i atunci turcul, h\r]uit de invazii [i pira]i de pe st=nca asta, timp de peste trei secole, nu va ;ndura el asediul unei ierni? C\l\ul ;[i schimb\ greutatea pe cel\lalt picior. Securea at=rna tot mai grea. Care e sfatul t\u, Ibrahim? Se spune c\ atunci c=nd unul din ;mp\ra]ii Romei invada o insul\, el ;[i d\dea foc ;ntregii flote, la ]\rm. M\rite St\-

20

COLIN FALCONER

p=n, poate c\ dac\ ]i-ai construi un palat pe dealul acesta, chiar ;n v\zul celor din cetate, atunci ap\-r\torii ar [ti c\ nu vor sc\pa p=n\ c=nd cetatea nu va fi a noastr\. Le vei zdrobi siguran]a. {i chiar solda]ii no[tri ;[i vor spori ;ncrederea c=nd ;]i vor afla hot\r=rea. Suleiman oft\ [i se a[ez\ la loc pe marele tron. Cu ar\t\torul m=ng=ie una din pietrele pre]ioase ;ncrustate l=ng\ bra]ul s\u. {i cu \[tia? zise el, ar\t=nd din b\rbie spre cei doi b\rba]i care erau ;nc\ ;n genunchi, cu capetele plecate, sub t\i[ul securii. Privi spre Piri Pa[a [i se cutremur\. Cum de putuse s\-[i ;ng\duie ochilor a[a ceva? S-a irosit deja prea mult s=nge turcesc ast\zi, zise Ibrahim. Ce diplomat e[ti! g=ndi Suleiman. O mi[care aproape imperceptibil\ din cap [i c\l\ul disp\ru din nou ;n umbr\. Foarte bine, gr\i Suleiman c\tre ei. Sultanul r\m=ne.

2
Eski Sarai (Vechiul Palat), Istanbul
{oimul zbura pe curen]ii de deasupra ora[ului, v=rfurile pestri]e ale aripilor sale capt=nd fiecare pal\ de v=nt prielnic\. Plutea la 200 de picioare deasupra zidurilor dinspre mare ale Istanbulului, a str\zilor sale murdare [i bolov\noase, pe care cer[etori ologi implorau milostenie, iar nori negri de mu[te planau deasupra gr\mezilor de coji de pepene. Plutea chiar peste ;ndr\zne]ele domuri [i minarete ale moscheilor, roz-cenu[ii ;n lumina amurgului< ochiul s\u auriu, f\r\ a clipi, urm\rea o t=n\r\ femeie aflat\ pe terasa din Eski Sarai. Avea o figur\ deosebit\, ce ie[ea clar ;n eviden]\ pe fondul cenu[iu al zidurilor palatului. :ntr-adev\r, chiar printre cele 300 de femei din Harem, s\reau ;n ochi cele dou\ cozi legate cu panglici din satin care ;i at=rnau p=n\ la jum\tatea spatelui. P\rul ei avea culoarea focului, nuan]e str\lucitoare de galben, auriu [i ro[u sclipeau ;n lumina soarelui, aproape trosnind ca

HAREM

21

ni[te fl\c\ri, ;n contrast izbitor cu ochii verzi [i tenul palid, asiatic. Era ;nalt\ [i sub]ire, ;nc\ st=ngace, din pricina tinere]ii. St\tea cu fa]a spre nord-est, privind spre ;ndep\rtatele dealuri ale Rumeliei, c\tre un loc aflat dincolo de ori-zontul violet< era ;n afara vederii sale [i totu[i ;l vedea. Era un loc unde iarba uscat\ era at=t de ;nalt\ vara, ;nc=t aproape atingea cing\toarea unui c\l\re]< un loc unde mla[tinile s\rate lic\reau ;n lumina lunii, unde un c\l\re] ar fi putut merge trei zile [i trei nop]i f\r\ a ;nt=lni suflet de om. {i cum se g=ndea la acel loc, buzele i se ;ntredeschiser\, l\s=nd s\-i scape un strig\t u[or, care f\cu s\ tresar\ privighetoarea ce tr\ia sub strea[ina terasei, ;nchis\, ca [i ea, ;ntr-o cu[c\ lucrat\ cu grij\. S-ar putea s\-mi tr\iesc toat\ via]a aici, [opti ea c\tre pas\re. M\ ]in aici pentru culorile mele frumoase [i pentru c=ntecul meu< [i ;ntr-o zi, tinere]ea mea se va ofili ca o floare presat\ ;ntr-o carte. Dar voi g\si o cale de sc\pare. Nu era dec=t o singur\ cale, desigur. Iar el era ;nc\ la Rhodos, unde se spunea c\ ;[i construie[te un nou palat pe Muntele Philermus ce domina cetatea. Era a lui, dar ea nici nu-l v\zuse [i st\tea ;n ;nchisoarea lui frumoas\ [i ;ntunecat\ de aproape doi ani. Se spunea c\, oricum, el nu se uita la nici una din femei. Favorita lui era Glbehar, muntenegreanca, cea c\reia i se spunea Trandafir de Prim\var\. :[i ignora celelalte sclave, chiar dac\ poseda trei sute din cele mai frumoase femei ale unui imperiu ;ntins de la Babilon la Belgrad, fiecare dintre ele aleas\ special pentru el. Ei bine, trebuia s\ existe o cale. N-o s\-[i petreac\ zilele vis=nd alene la vreo minune care s-o duc\ ;n patul lui. O s\-l trezeasc\ [i pe diavol [i-o s\ aprind\ toate fl\c\rile iadului sub acest palat de va fi nevoie, dar va g\si o cale s-o ;nl\ture pe muntenegreanc\ [i s\-[i g\seasc\ sc\parea. P=n\ atunci, o s\ a[tepte. A[a c\ el poate s\ vin\. Ea o s\ a[tepte.

22

COLIN FALCONER

Rhodos
Era ;n ziua numit\ de cre[tini s\rb\toarea Sf. Nicolae, c=nd Suleiman trecu de zidurile d\r=mate ale cet\]ii care fusese ]elul mult-r=vnit de tat\l s\u [i chiar de str\bunicul s\u, Fatih Cuceritorul. Deja, la 28 de ani, realizase ceea ce ei doar visaser\. Scosese un spin din coasta Imperiului< smulsese Rhodosul din m=inile Cavalerilor Ioani]i. Se spune c\ pe timpuri aici se g\sea Colosul. Un alt Colos se ;nal]\ ast\zi. Suleiman se ;ntoarse ;n [a. Era Ibrahim, r=njind cu to]i din]ii, pe arm\sarul s\u arab ce se cabra [i scutura din cap de parc\ ar fi absorbit cumva, prin [a, o parte din fierberea st\p=nului s\u. Sfatul t\u ;n]elept a hot\r=t totul, zise Suleiman, simplu. E Cr\ciunul! Crezi c\ s\rb\toresc acum, ;n Pia]a Sf. Petru? Suleiman privi ;n pia]\, la un grup de cavaleri b\rbo[i ce se rugau ;n genunchi, pe limba lor, l=ng\ semnul cavaleresc sculptat ;n piatra de deasupra intr\rii. Erau to]i speria]i< unul din ei avea pe fa]\ o cicatrice proasp\t\, roz< pielea avea culoarea noroiului acolo unde alt\dat\ fusese un ochi< un altul avea un bandaj plin de s=nge la cap\tul unui ciot de bra]. :[i murmurau rug\ciunea ;mpreun\, insensibili la z\ng\nitul armurilor [i s\biilor [i la mirosul cailor ienicerilor ce treceau pe l=ng\ ei< nu luau ;n seam\ salvele de tun victorioase de dincolo de por]i [i nici fluturarea steagurilor albe [i verzi din jurul lor. Ei nu capitulaser\< cet\]enii Rhodosului ceruser\, ;n cele din urm\, armisti]iu. N-au ce s\rb\tori, zise Suleiman. Ibrahim ;[i struni calul [i cobor; vocea. St\p=ne, m\ uluie[ti. Ai c=[tigat cea mai mare victorie pentru stirpea Osmanl=ilor de la cucerirea Constantinopololui de c\tre Fatih. Nu te bucuri? Oamenii aceia s-au luptat cu curaj, Ibrahim. :n mine nu e nici o poft\ de s=nge. S\ facem cuceriri e datoria noastr\ fa]\ de Islam. Nu trebuie s\ fie un prilej de desf\tare. Ibrahim se str\dui s\ nu-[i arate ner\bdarea. Dar Suleiman ;i sim]i g=ndurile [i-[i permise un mic z=mbet. Persoana mea te amuz\, St\p=ne?

HAREM

23

Tu m\ bine dispui ;ntotdeauna, Ibrahim. {tii bine. Ibrahim privi la r=ndurile de solda]i cu pene albe [i must\]i lungi [i archebuze at=rn=nd peste um\r. :i aminteau de ni[te c=ini turba]i ]inu]i ;n les\. Le vei permite ienicerilor s\-[i ;ndeplineasc\ dorin]a? Nu, Ibrahim, mi-am dat cuv=ntul. Nu de data asta. Ei lupt\ doar pentru prada pe care le-o dai. Sunt ca ni[te c=ini hr\ni]i cu firimituri. {tii ce se ;nt=mpl\ cu un c=ine fl\m=nd. Vor trebui s\ mai stea un timp fl\m=nzi. Aici nu va fi nici un jaf. Am dus o lupt\ foarte grea aici. E[ti deosebit de milostiv, St\p=ne. Din tonul lui Ibrahim, Suleiman ;n]elese c\ de fapt g=ndea contrariul. Credea c\ uitase ultimele patru luni. Iar el n-ar fi permis nim\nui ;ndr\zneala de a-i vorbi astfel. Dar Ibrahim Pe l=ng\ asta, Ibrahim gre[ea. Nu uitase< cum ar putea uita aburii s=ngelui, mirosul u[or dulceag, ame]itor, al corpurilor putrezind ;n noroi sau gemetele muribunzilor din [an]uri, arunca]i gr\mad\, ca ni[te vreascuri. Cum ar putea uita imaginea unei armate, c=ndva impozant\, murind pu]in c=te pu]in ;n noroi [i ;n ploaia ;nghe]at\? Dar p=n\ la urm\ voin]a lui Allah a triumfat. {i acum, St\p=ne? ;ntreb\ Ibrahim. Suleiman se g=ndi la Eski Sarai [i la favorita sa, Glbehar. Acolo [i-ar g\si lini[tea. Atingerea m=ng=ietoare a unei femei poate ajuta un b\rbat s\ uite asemenea co[-maruri. Poate c\ l-ar putea ajuta s\ uite [i momentul acela teribil, c=nd descoperise ;n sine pe propriul s\u tat\< dac\ n-ar fi fost Ibrahim i-ar fi executat pe cei doi viziri ai s\i. Nici chiar Selim n-ar fi f\cut a[a ceva. Era zguduit de aceast\ descoperire a bestiei din propriul s\u suflet. :l speriase chiar mai tare dec=t masacrul care ;i zdruncinase p\r]ile cele mai ascunse ale fiin]ei sale. Niciodat\ nu crezuse c\ ;n el st\ la p=nd\ o asemenea furie, un asemenea venin. F\r\ Ibrahim, bestia l-ar fi putut distruge p=n\ [i pe el ;nsu[i. Se ;nfior\. S\ mergem acas\, spuse.

24

COLIN FALCONER

3
Eski Sarai
C=nd o sclav\ nou\ era adus\ ;n Harem, primea de ;ndat\ o instruc]ie ;n privin]a Coranului [i a limbii de la curtea otoman\< de asemenea, era dat\ ;n grija unei slujnice din Harem pentru a-[i ;nv\]a sarcinile specifice. Hrrem fusese ;ncredin]at\ Kiayei din Camera de M\tase, St\p=na Mantiilor, o cerchez\ ;nr\it\, cu pielea de culoarea [i consisten]a tovalului, care se ag\]a ;nc\ de amintirea unei nop]i lipsite de rod petrecut\ cu sultanul Baiazid, bunicul lui Suleiman. Acum ;[i tr\ia ce-i mai r\m\sese din via]\ ;ntre bol]i de damasc [i satin, taftale [i catifea, mantii brodate, c\m\[i [i voaluri, ;nr\indu-se [i mai mult cu fiecare zi. Hrrem era mul]umit\ de slujba ei sau mai degrab\ se hot\r=se s\-[i fac\ treaba c=t mai bine. Avea degete sprintene [i ochi ageri, iar batistele ei provocaser\ murmure aprobatoare din partea sultanei Valide, mama sultanului, atotputernica Haremului. A[a c\, ;ng=n=nd o melodie doar pentru sine, tocmai broda o bucat\ de satin verde de diba cel mai bun satin din lume, a[a-i spusese Kiaya cu fir de aur [i de argint, ;nchipuind pe p=nz\ un model complicat, cu frunze [i flori. Ad=ncit\ ;n munc\, ;ncepu s\ c=nte ;ncet, tot numai pentru ea, un c=ntec ;nv\]at de la tat\l ei, un c=ntec t\t\resc despre step\ [i despre v=ntul de miaz\noapte. Nu auzise c=nd intrase Kiaya ;n camer\, dar sim]i palma ustur\toare peste ureche. Se sperie [i sc\p\ acul de argint pe podea. S\ri ;n picioare, gata s\ loveasc\, dar ochii Kiayei sclipir\ diabolic. Hai, love[te-m\, obr\znic\tur\ mic\! {i-o s\-i spun lui Kapi Aga s\ te pun\ la st=lp! Hrrem se ;nro[i ca sfecla, p=n\ la r\d\cina p\rului, de furie, dar ;[i cobor; m=na.

HAREM

25

Aici nu se c=nt\, obr\znic\tur\ mic\, ;i spuse Kiaya. }i-am mai spus. Aici este Haremul. Aici este ;ntotdeauna lini[te. Dar mie ;mi place s\ c=nt. Nu conteaz\ ce-]i place. Conteaz\ ce vrea M\ritul St\p=n. El nici m\car nu-i aici. Am putea trage cu tunul pe coridor [i tot nu l-ar deranja. Obr\znic\tur\! Kiaya o p\lmui din nou, dar de data asta Hrrem era preg\tit\ [i nu ]ip\. Primi lovitura, apoi ;[i scutur\ capul cum ;[i scutur\ un c\]elu[ blana ud\. Gura i se str=mb\ ;ntr-un z=mbet batjocoritor, ;n ciuda urmei roz de pe obraz r\mas\ de la palma Kiayei. Asta e legea! strig\ la ea Kiaya. Hrrem se aplec\ mai aproape de urechea ei [i [opti> Mai ;ncet. S-ar putea s\ te aud\ sultanul! Ur\[te g\l\gia! Kiaya se ;ntoarse cu spatele la ea [i ridic\ batista la care lucra< o examin\ critic, c\ut=nd gre[eli. Neg\sind nimic, o l\s\ s\ cad\ la loc pe mas\, cu o privire de dezgust. Treci ;napoi la lucru! Hrrem lucra ;mpreun\ cu o evreic\ cu p\r negru ca smoala, cump\rat\ de la negustorii de sclavi din Alexandria. Carne de t=rg, o numea Kiaya. Se numea Meylissa [i avea picioare lungi [i ;ncheieturile m=inilor fine, cu mi[c\ri nervoase, iu]i ca ale unei vr\bii. Cu coada ochiului, Hrrem o putea vedea, aplecat\ peste perna de m\tase pe care o broda, ;ncerc=nd parc\ s\ devin\ invizibil\. Dar prea era o ]int\ tentant\ pentru Kiaya, mai ales ;n dispozi]ia ei de acum. Ia s\ v\d, zise Kiaya, [i smuci lucrul din m=inile Meylissei. Gura i se l\rgi ;ntr-un r=njet. Poftim! Ce brocart fin, de Bursa, [i ce-ai f\cut din el! O p\lmui pe biata fat\, metodic, pe fa]\, peste cap. La ce te g=ndeai c=nd lucrai? Uit\-te la ;mpuns\turile astea! {i un copil le-ar fi f\cut mai bine! Meylissa plec\ fruntea [i nu spuse nimic. Kiaya arunc\ materialul pe jos [i o p\lmui din nou. Desf\ toate alea [i ia-o de la ;nceput! {i s\ nu a[tep]i cin\ p=n\ c=nd nu termini! Ai auzit? Se ;ntoarse [i ie[i din camer\. R\suflare de dos gros de c\mil\ b\tr=n\! zise Hrrem, arunc=ndu-[i coama pe spate. Se a[ez\ pe banc\ [i ;ncepu s\

26

COLIN FALCONER

c=nte din nou, mai tare ca ;nainte. Lini[tea e legea! Ce t=mpenie! Auzi deodat\ un sunet slab, ;nfundat, ;n spatele ei [i se ;ntoarse. Meylissa suspina, cu capul ;n m=ini, trupul ei sub]ire cutremur=ndu-se de o disperare neobi[nuit\. Meylissa, ce s-a ;nt=mplat? Meylissa n-o l\sa s\ te supere! Nu-i dec=t o scorpie! P=n\ [i dintr-un fund de cal iese mai mult\ de[tept\ciune. Dar Meylissa scutur\ din cap, iar suspinele devenir\ [i mai puternice, ;n timp ce degetele i se ;ncle[tau ;n banc\, zg=riind cu unghiile lemnul. Meylissa! Hrrem se ridic\ ;n picioare, ;ncerc=nd s\-[i st\p=neasc\ enervarea. Z\u! Parc\ nu mai luase palme p=n\ atunci! Se a[ez\ l=ng\ ea pe banc\ [i ;i cuprinse umerii, tr\g=nd-o spre sine. :nceteaz\! Nu-i vorba de ea Atunci ce-i? Meylissa! Ce-i cu tine? Brusc, Hrrem ;n]elese v\zu totul ;n ochii imen[i, c\prui ai fetei. Nu Kiaya ;i f\cuse asta. :n ochii ei era groaz\> cumplit\, disperat\. Oh, Doamne! Ce-a f\cut? Meylissa? Ochii Meylissei ;i c\utar\ privirea< groaza lupta cu nevoia de confesiune, de ;ncredere. E-n regul\, se auzi Hrrem spun=nd, mie po]i s\-mi spui. Or s\ m\ omoare, [opti Meylissa. Nimeni n-o s\ te omoare. Cel mult o s\ mori de plictiseal\, de at=ta cusut Nu-n]elegi. Sigur c\ nu ;n]eleg. Nu mi-ai spus nimic. Meylissa se prinse de marginea caftanului ei, mototolind ghem stofa. Sunt ;ns\rcinat\, [opti ea. La ;nceput, Hrrem crezu c\ n-auzise bine. Ce? Sunt ;ns\rcinat\. {tiu. Nu mi-a venit s=ngerarea. Hrrem sim]i nevoia s\ r=d\ ;n hohote. :ns\rcinat\! :n ;nchisoarea asta de femei! {i ea care o credea proast\ pe evreica asta mic\! Cum Dumnezeu reu[ise? Te ;n[eli.

HAREM

27

Meylissa se oprise din pl=ns. Nu, nu m\ ;n[el. Dar cum? Meylissa privi peste um\rul ei. Hrrem ;i putu vedea m\rul lui Adam zb\t=ndu-i-se ;n g=t. :n camera cenu[ie, albul ochilor fetei str\lucea ca dou\ perle enorme. Kapi Aga. Kapi Aga! Comandantul G\rzii, Eunucul {ef Alb! Gura i se deschise a mirare. De[i avea ;n grij\ paza Haremului, el nu avea voie niciodat\ s\ r\m=n\ singur cu vreuna din fete, pentru c\ nu era ras eunuc complet ca negrii. Se spunea c\ majoritatea eunucilor albi erau doar par]ial castra]i, cu testiculele legate sau zdrobite, ca mieii tineri. S\ fi fost posibil? Dar el e eunuc! Sigur c\ e eunuc! Sau crezi c\ am avut un b\rbat ;ntreg! Aici?! Hrrem era [ocat\. Nu din cauza exprim\rii draga de Meylissa! , ci de felul ;n care, ;n mintea fetei, rolurile se inversaser\! Se g=ndi c\ de fapt Hrrem era cea proast\. Desigur, cel singuratic crede ;ntotdeauna c\ el e cel mai de[tept. Ce naiv\ fusese! :n timp ce ea ;nc\ se mai chinuia cu limba nou\, crez=ndu-se superioar\ pentru progresele [i educa]ia ei, aceste fiice de ]\rani deja se lansaser\ ;n contraband\ cu castrave]i [i ;n aventuri de pat. Dar cel pu]in eu nu sunt ;ns\rcinat\, se g=ndi Hrrem. Dar, dac\ el e eunuc Se spune c\, uneori, un b\rbat se regenereaz\. Chiar [i negrii trebuie verifica]i o dat\ pe an ca s\ se asigure c\ nimic nu cre[te la loc. Prostii! C=nd jug\ne[ti un cal, jug\nit r\m=ne! Dar eunucii albi, [tii nu sunt ras nu li se extirpeaz\, ca la negri. T\cur\ un timp. Meylissa era mai calm\ acum faptul c\ vorbise ;i f\cuse bine. Hrrem continua s\ se holbeze la ea, uluit\. :ns\rcinat\! Dar cum? Meylissa arunc\ o privire spre u[\ [i continu\ ;n [oapt\. Exist\ o curte ;n cap\tul de nord al palatului. E ;nconjurat\ de ziduri ;nalte [i umbrit\ de platani. Exist\ o u[\ ;n zid, dar e mereu ;ncuiat\ [i nu e niciodat\ p\zit\. Ce f\ceai acolo?

28

COLIN FALCONER :nv\]am din Coran, cum ni s-a spus. Hrrem aproape c\ z=mbi. Poate c\ a[a a vrut Dumne-

Continu\. Probabil c\ el m-a v\zut. Poate c\ din turnul de nord. Am auzit o cheie ;n broasc\. Eram gata s\ fug, dar Hrrem ridic\ capul, a[tept=nd urmarea< ;n loc de asta, Meylissa ridic\ din umeri. Mi-a zis c\ sunt cea mai frumoas\ femeie din Harem. {i c\ m-ar putea ajuta s\ intru ;n gra]iile sultanului. De c=te ori s-a ;nt=mplat? De cinci, poate de [ase ori. De [ase ori! {tii ce a]i fi p\]it dac\ era]i prin[i? M-au prins, zise Meylissa, nu crezi? Hrrem t\cu. Se ;ntreb\ ce-ar fi f\cut ea, dac\ s-ar fi aflat ;n gr\dina umbrit\, atunci, citind din Coran. Probabil, acela[i lucru. Orice, chiar pericol de moarte fiind, era preferabil plictiselii ;n\bu[itoare din acest palat mort. Iar b\ile de aburi [i masajele zilnice obligatorii parc\ st=rneau ceva ;n\untrul ei. Toat\ aceast\ moliciune [i r\sf\] aveau efectul unui afrodisiac. Dar nu era nici un b\rbat acolo, care s\ ;ndep\rteze aceste fr\m=nt\ri. Cum a fost? ;ntreb\ Hrrem. Cum a fost? Ce conteaz\ cum a fost? [uier\ Meylissa. Or s\ m\ omoare. {tii ce-i fac unei fete care r\m=ne ;ns\rcinat\ f\r\ s\ fi fost ;ns\m=n]at\ de sultan? O leag\ ;ntr-un sac [i-o arunc\ ;n Bosfor! O s\ te ajut, se auzi Hrrem rostind. Cum o s\ m\ aju]i? Ce po]i tu s\ faci? O s\ vezi. Te voi ajuta. O s\ vezi!

zeu.

HAREM

29

4
Eski Sarai
Camera era a[a cum [i-o amintea. Pentru prima dat\ de c=nd intrase triumf\tor ;n Istanbul cu trei zile ;n urm\, Suleiman sim]ea c\ s-a ;ntors acas\. Se ;ntinse pe canapea. O dat\ cu turbanul de m\tase, arunc\ deoparte cel\lalt eu al s\u, sultanul Osmanl=ilor, omul care ;i devenea tot mai str\in cu fiecare zi. :[i plimb\ o m=n\ pe suprafa]a neted\, ras\, a capului. :nc\ de c=nd mo[tenise tronul tat\lui s\u, cu trei ani ;nainte, avusese sentimentul c\ prive[te lumea dintr-un col] ;ntunecat [i pe sine ;nsu[i, actor ;ntr-o pies\ a umbrelor. Chiar [i ;n jurnalele sale se referea la sine ca la o alt\ persoan\. Oft\ [i umerii i se l\sar\. Marele vizir era numit purt\torul poverii. Dar marele vizir era doar un jongleur, un amestec de lingu[eal\, calcule [i ipocrizie. Sultanul era cel ce purta cu adev\rat povara, greutatea Islamului [i nevoile a [ase milioane de turci< [i greutatea asta n-avea s\-l p\r\seasc\ p=n\ la moarte. Dar aici, ;n lini[tea Haremului, avea un r\gaz. Aici ardeau esen]e de lemn parfumat ;n c\minul ;nalt de aram\, lumina focului unduind asemenea reflexiei unei ape pe pere]ii placa]i. Aici candele de argint niciodat\ stinse at=rnau de tavan, alung=nd pentru o vreme mirosul fetid de s=nge pe care ;l adusese cu el, ;n minte, din Rhodos. Aici nu erau viziri, nici c\petenii, nici protocol, nici responsabilit\]i. Aici era Glbehar. Suleiman auzi fo[net de stofe c=nd ea intr\ printre cortinele de damasc roz din cap\tul ;nc\perii. O privi, sim]ind un amestec de eliberare, pl\cere [i dorin]\. P\rul ei blond, lung, era legat ;ntr-o singur\ coad\, la spate, iar str\lucirea focului ;i colora chipul ;n tonuri de ocru [i roz. Purta o c\ma[\ un gomlek de m\tase azurie aproape transparent\, cu doi nasturi de diamant s\lt=nd ritmic la atingerea trupului ei ;n mers. Cum tresare lumina soarelui pe o ap\ nelini[tit\, g=ndi el. Haina ei era din brocart albastru, bogat, de Bursa, iar [alvarii lungi ;i c\deau ca o cascad\ alb\ p=n\ la glezne. Avea perle ;mpletite ;n p\r.

30

COLIN FALCONER

Glbehar, Trandafir de Prim\var\, g=ndi el, c=t de bine ]i-au spus. Ea c\zu ;n genunchi [i atinse covorul cu fruntea. Salaam, St\p=n al vie]ii mele, Sultan al Sultanilor, St\p=n al Lumii, Rege al Regilor. El se mi[c\ spre ea, ner\bd\tor. De c=te ori ;i spusese c\ nu e nevoie? Dar ea ;ntotdeauna ;l ;nt=mpina astfel, respect=nd ritualul. Acum ;ns\ el nu dorea s\ i se reaminteasc\ cine este. Era un b\rbat ;ntors acas\, [i at=t. Vino aici. Ea aproape c\ alerg\ ultimii pa[i [i ;[i ;ngrop\ fa]a la pieptul lui. El ;i sim]i umezeala lacrimilor [i parfumul de iasomie uscat\ al p\rului. C=nd pe minarete era steagul alb [i tu nu te ;ntorsese[i, m-am g=ndit c\ s-ar putea s\ nu te mai ;ntorci niciodat\. Mi-e at=t de fric\ f\r\ tine. Sunt at=t de multe [oapte. Se trase deoparte [i ;l privi ;n ochi pentru prima dat\. N-ai fost r\nit, nu? Nici o cicatrice care s\ se vad\ vreodat\, zise Suleiman [i dintr-un anumit motiv se g=ndi la Piri Pa[a [i la cum ordonase el execu]ia dasc\lului copil\riei sale. Dac\ nu era Ibrahim acolo? Poate c\ p=n\ la urm\ era un tiran, ca tat\l s\u. Ce face Mustafa? Doarme. I-ai lipsit, ad\ug\ ea, vorbe[te des de tine. Cred c\ abia m\ mai cunoa[te, ;[i spuse Suleiman. Vreau s\-l v\d. Glbehar ;l lu\ de m=n\ [i ;l conduse prin iatacuri spre dormitorul prin]ului. Un sfe[nic ardea ;ntr-un col] al palatului, urm\rit atent de un paj cu turban. Un alt paj st\tea ;n umbr\, ;n cel\lalt col]. Dac\ b\iatul se ;ntorcea ;n somn, sfe[nicul era stins [i se aprindea cel\lalt, a[a ;nc=t lumina s\ nu-i cad\ direct pe fa]\. Suleiman se aplec\ spre pat. Mustafa avea p\rul blond, ca al mamei sale, [i aceea[i fa]\ frumoas\, senin\. Avea nou\ ani, cre[tea bine, ;ndem=natic la aruncatul suli]ei, dibaci la matematici [i harnic ;ntr-ale Coranului. Urm\torul sultan al Osmanl=ilor, reflect\ Suleiman. Bucur\-te de tinere]e c=t po]i. E bine c\ umerii ;]i sunt deja puternici. Era din nou uluit c\ are un fiu care ;i seam\n\ at=t de pu]in, care nu seam\n\ deloc cu vreunul din turcii c\rora le va fi conduc\tor c=ndva. Dar fiecare so]ie de sultan era o sclav\ cre[-

HAREM

31

tin\, deoarece Coranul spunea c\ nici un musulman nu poate fi v=ndut ca sclav. Deci fiecare sultan era fiul unei sclave, fiul unei cre[tine, chiar dac\ numit\ Protectoare a Marii Credin]e. :mp\r\]ia Domnului era ;ntr-adev\r una singur\. Este bine? ;ntreb\ Suleiman. Devine mai ;nalt ;n fiecare zi. Vrea s\ fie ca tat\l s\u. Suleiman z=mbi ;n umbr\. Glbehar, c=t de transparent\ e[ti! Deja mi-a cucerit favoarea. Teribil cum to]i fiii musulmanilor ;nva]\ de mici s\-[i urasc\ tat\l. Dar din motive foarte ;ntemeiate. Atinse fruntea lui Mustafa cu v=rful degetelor. B\iatul dormea cu gura deschis\. Fii binecuv=ntat, fiule, [opti Suleiman. Mustafa murmur\ ;n somn [i se r\suci ;n pat. Suleiman se ;ntoarse spre Glbehar. Silueta ei era clar conturat\ de lumina sfe[nicului. Dorin]a era ca o explozie, ad=nc, ;n stomac. Voia s-o aib\ acum, s\-[i lase s\m=n]a ;n ea, ca un [uvoi, ca un fluviu, [i apoi s\ suspine cu capul pe s=nul ei, ca un copil. Dar asta nu se putea. :n schimb, spuse> Acum vom m=nca. Glbehar aduse ea ;ns\[i m=ncarea, buc\]i mici de miel g\tite cu ierburi aromate, carne de pui fript\ la foc mic, vinete umplute cu orez. Apoi, smochine cu crem\ acri[oar\ [i [erbet rece, ;ntr-un pocal de aur. Paji t\cu]i ;i serveau ;n lini[te. Ce se mai aude prin Harem? ;ntreb\ Suleiman. :ntotdeauna ;l amuza s\ aud\ b=rfele femeilor. Era [i un barometru al puterii sultanului. Se vorbe[te despre tine ca despre un mare erou, zise Glbehar [i el pricepu c\ o parte din gloria lui devenise deja a ei. C=nd a venit vestea c\ ai cucerit Rhodosul, s-a spus c\ vei r\m=ne ;n istorie ca un alt Fatih, un mare cuceritor. C\ e[ti destinat s\ fii cel mai mare dintre sultani. Pre]ul a fost mare Armata noastr\ se va reface repede. Ce [tia ea despre armate? se g=ndi iritat Suleiman. :ncerc\ din nou> A fost o b\t\lie teribil\. Dac\ ar fi demne de urechile unei femei, ]i-a[ putea povesti lucruri Termin\ masa [i ;[i cufund\ degetele ;ntr-un bol de argint. Un paj ap\ru imediat, s\ i le [tearg\. Nu trebuie s\ te mai g=nde[ti la asta.

32

COLIN FALCONER

Ziua e u[or. Dar noaptea, ;n ;ntuneric, e greu s\ nu-]i aduci aminte. A[tept\, dar ea nu-l ;ncuraj\ mai departe. Cum a[ putea s\-i spun? g=ndi el. Trebuie s\-i spun cuiva. Sau poate e doar ;nc\ o povar\ pe care trebuie s-o duc singur. Privi la Glbehar [i z=mbi. At=t de frumoas\. Ce minunat c\ Allah a l\sat pe lume ace[ti ochi alba[tri. :[i l\s\ privirea s\ alunece ;n umbra s=nilor ei, dincolo de c\ma[a de m\tase, [i se g=ndi c\ ar putea s\ simt\ c\ldura trupului ei chiar de dincolo de mas\. Dar ;n oricare alt\ privin]\ era at=t de departe de ea. C=nd erai plecat, spuse Glbehar, luam poeziile tale [i le citeam. :ntotdeauna m\ f\ceau s\ te simt aproape. Dup\ at=ta timp ;n care sim]ise numai lucruri dure, bra]ul tronului aurit, m=nerul sabiei, fr=ul de piele al calului, era aproape o minune s\ ating\ ceva at=t de moale. Era ;nfometat dup\ a[a ceva. M=na lui se ;ntinse, apuc=nd s=nul de parc\ ar fi vrut s\-l ia de tot, ca pe o comoar\ pre]ioas\< abia c=nd ea gemu de durere ;[i d\du el seama, retr\g=ndu-[i m=na. Moliciunea p=ntecului [i a coapselor ei! :i desf\cu picioarele, le sim]i ;ncol\cindu-se ;n jurul [oldurilor sale [i ;nchise ochii de pl\cere. Dorea s-o cuprind\, s\ se piard\ ;n moliciune, ;n c\ldur\. Alung\ din minte imaginea ploii ;nghe]ate, a unei m=ini ;nz\uate ;n\l]=ndu-se ca o ghear\ din noroi, a turnului Sf. Mihail ap\r=nd amenin]\tor dintre norii ;ntuneca]i. Era oare mirosul s=ngelui sau mirosul ;nfr=ngerii, acela care ;i provocase groaza ce ;nc\ ;l mai chinuia? Glbehar ;i [optea la ureche vraja ei dulce, iar el o ;mbr\]i[\ [i, dintr-o mi[care lung\, gr\bit\, ;[i sim]i spasmul trupului, pl\cerea fierbinte, dulce, cuprinz=ndu-l, am\r\ciunea [i dulcea]a ]=[nind am=ndou\ din el. Ca un [uvoi, ca un fluviu. C=nd termin\ se g=ndi c\ pluteau am=ndoi ;ntr-un lac de s\m=n]\. Imagini i se amestecau ;n minte, viitor [i trecut laolalt\. Glbehar cu ;nc\ un fiu, [an]ul de ap\ plin de cadavre, securea c\l\ului sclipind ca un diamant deasupra capului lui Piri Pa[a, chipul adormit al lui Mustafa c\p\t=nd brusc tr\s\turile lui [i apoi ale tat\lui lui, un monstru cu barba ud\ de s=nge m=nc=ndu-[i propriii copii. Gemu puternic< auzi [oapta lui Glbehar susur=ndu-i ;n ureche. Piciorul [i bra]ul ei [erpuind ;n

HAREM

33

jurul lui, c\ldura dulce [i lipicioas\ cuprinz=ndu-i coapsa. Apoi nimic. C=nd se trezi, nu era dec=t lini[tea Haremului, ;ntunericul nop]ii, sclavii la locurile lor la picioarele patului. O singur\ lum=nare poleia ;ntunericul. Glbehar era ;ntins\ l=ng\ el, aproape nemi[cat\, dormind lini[tit ca ;ntotdeauna. Suleiman deschise ochii [i privi ;n jur la umbrele ;ntunecate din ni[ele ;n care Glbehar ]inea manuscrisele poeziilor lui. Acesta e Haremul meu, ;[i spuse, refugiul meu, interzis oric\rui alt b\rbat. Favorita mea, gzde a mea, doarme sub bra]ul meu, purt=nd s\m=n]a mea proasp\t\< acestea sunt poeziile mele, fiecare purt=nd o parte secret\ din mine, ;nchis\ ;n limba bogat\ a per[ilor, g=ndurile mele cele mai intime [i mai elevate. Cu tot protocolul Haremului, am p\strat aceste ;nc\peri ca pe un sanctuar. De ce, atunci, m\ simt ;nc\ at=t de singur?

5
Hrrem [tiu c\ fusese sedus\ ;n momentul ;n care ;ncepu s\ doreasc\ hammamul, baia de diminea]\. :n ]ara stepelor ;mb\ierea nu era v\zut\ cu ochi buni, ba chiar provoca team\. Toat\ lumea [tia c\ sp\latul duce la r\ceal\, boal\ [i moarte. Iarna [i v=ntul erau du[mani permanen]i, iar luxul sau desf\tarea erau imposibile. Dar aici se insista ca fetele s\ fac\ baie de dou\ ori pe zi [i s\-[i rad\ fiecare fir de p\r de pe corp. La ;nceput, Hrrem fusese ;ngrozit\< dar apoi observ\ c\ nu se ;mboln\vise, era cel mult oarecum dezgustat\, nu at=t din cauza indecen]ei, c=t datorit\ lenevirii. Nu-[i amintea c=nd ;ncepuse s\ g=ndeasc\ altfel. Devenea mai moale, ;[i zise. Dac\ tat\l ei ar fi putut-o vedea acum, blestemat fie-i sufletul barbar! Ei bine, era ;nc\ o t\t\roaic\. O s\-i demon-streze asta. Erau trei ;nc\peri> camekan, sau camera pentru ;mbr\care< sogukluk, sau camera pentru ;nc\lzire< [i cea mai mare, cea din mijloc, camera cu aburi sau hararet. Hrrem ;[i lep\d\ iute ve[mintele, iar una dintre negrese gedili ;i ;nm=n\ un prosop parfumat.

34

COLIN FALCONER

:nc\l]\ o pereche de papuci din lemn de trandafir [i intr\ ;n sogukluk, sim]ind prin pielea f\cut\ ca de g\in\ c\ldura aburilor. :n centrul camerei era un bazin mare, din marmur\, plin cu ap\ cald\, [i c=teva fete [edeau ;n jurul acestuia, lu=nd ap\ ;n ni[te vase mici de aram\ [i turn=ndu-[i-o ;n cre[tet. Hrrem li se al\tur\. Privi ;n jur, pref\c=ndu-se preocupat\ de toaleta proprie. Niciodat\ nu ;nceta s\ fie uimit\ de marea varietate a trupurilor. P=n\ s\ vin\ aici nu-[i d\duse seama c\ lumea e at=t de mare [i fiin]ele omene[ti at=t de diferite. P\r, sf=rcuri, piele, ochi. At=ta bog\]ie de forme [i culori. Erau gedili cu c=rlion]i negri [i piele de mahon< fete grecoaice cu ochi ;ntuneca]i [i p\rul ;n mii de bucle cre]e< cercheze cu p\r blond auriu [i sf=rcuri ca ni[te boboci de floare roz< egiptence cu profil lung, aristocratic [i sf=rcuri de culoarea prunelor b\tute< persane cu p\rul de culoarea nop]ii [i ochi ad=nci [i ;ntuneca]i ca ni[te f=nt=ni. {i ce de forme! Pe c=nd ;[i golea din nou vasul cu ap\ peste trup, pref\c=ndu-se absent\, se compar\ cu celelalte fete. Unele aveau s=ni mari, albi, br\zda]i de vini[oare albastre< ca ai femeilor ce al\pteaz\, g=ndi Hrrem, numai c\ p=ntecele le era mic [i plat. Altele aveau s=ni de forma lacrimei, unii abia ;mboboci]i< multe erau tinere, abia ie[ite din pubertate, cu s=ni tari, fermi, rotunzi, incredibil de ;ntin[i [i de netezi. Hrrem privi ;n jos, la trupul ei sub]ire [i mic, ca de b\iat, [i se ;ntreb\ de ce-or fi ales-o pe ea pentru a[a ceva. Ei bine, poate c\ nu-s a[a de frumoas\ ca aceste odalisce, ;[i spuse ea. Dar am p\rul ro[u, ca blana vulpii. {i sunt deopotriv\ de viclean\. :[i lu\ prosopul [i trecu ;n hararet, lip\ind pe marmura ud\. Era o scen\ ca de iad l\ptos. Aburul ;i ardea pl\m=nii [i se lipea de piele ca un voal fierbinte. Sim]ea sudoarea scurg=ndu-i-se pe piele ;n mii de pic\turi minuscule. Siluete ude se mi[cau prin cea]\ aidoma unor spectre, lini[tea fiind spart\ doar de zgomotul unui papuc de lemn sc\pat pe marmur\, de clinchetul vaselor de aram\ sau de plesc\itul vreunui trup ie[ind sau intr=nd ;n ap\. Lumina se strecura prin abur dinspre tavanul boltit< norii de abur [i pere]ii din marmur\ cu ;ncrusta]ii cenu[ii se pierdeau ;ntr-un amestec nedefinit.

HAREM

35

Hrrem intr\ ;ntr-unul din bazinele fierbin]i [i ;nchise ochii, savur=nd senza]ia apei ;ndep\rt=nd sudoarea, plesc\-indu-i pe umeri [i pe s=ni. :[i l\s\ capul pe spate, odihnindu-l pe marmur\< ;[i turn\ ap\ pe fa]\ [i apoi ;[i ;ndep\rt\ p\rul din ochi. Da, ;[i zise, este o senza]ie extraordinar\. :nainte de a veni aici trupul ;mi era acordat numai pentru supravie]uire, pentru mi[c\rile bru[te ale unui cal [i pentru a g\si puterea trebuincioas\ muncii. Acum, ace[ti eunuci, aceste Kiaya au trezit ceva nou ;n mine. Dar la ce bun? Toate aceste femei, ;nro[ite [i ;nmuiate de fierbin]eala aburului [i a apei, cu carnea fr\m=ntat\ [i fr\gezit\ prin masaje de c\tre gedili, r\sf\]ate [i torc=nd ca ni[te pisici, aranjate [i dichisite ;n m\t\suri [i brocart [i nici un b\rbat care s\ le admire sau s\ le satisfac\. Totul era un mister, o ademenire str\lucitoare mistic\, dar lipsit\ de sens. Hrrem sim]i mi[care ;n ap\ [i deschise ochii. O fat\ ;nalt\, blond\, st\tea pe marginea bazinului la doar c=]iva pa[i, ;n timp ce dou\ gedili ;i turnau ap\ pe corp [i ;i masau g=tul [i umerii. Fata se l\sa ;n bra]ele lor, cu capul aruncat pe spate, p\rul aproape ating=nd marmura. :ntreaga imagine inspira siguran]\ deplin\ [i m=ndrie re]inut\. Glbehar! Hrrem sim]i cum i se ;nro[esc obrajii. Ei bine, dac\ era ;ntr-adev\r un mister, ea ;l cuno[tea. Sim]i un acces involuntar de invidie [i ur\, emo]ii pe care ;[i imagin\ c\ le ;mp\rt\[e[te cu toate celelalte femei din hammam. De ce tu? g=ndi. Din toate femeile astea, de ce tu? Sau este el at=t de u[or de vr\jit? Glbehar ;i sim]i privirea [i, pentru o clip\, ridic\ fruntea [i deschise ochii. Ace[tia p\reau incredibil de str\lucitori ;n p=cla hammamului, ca dou\ safire ;ncrustate ;n ghea]\. Ce spunea oare chipul ei? M=nie? Curiozitate? Mil\? Hrrem ;i ;ntoarse privirea o clip\, apoi se r\suci ;ncet [i ie[i din baie, l\s=ndu-[i fundul la vedere o clip\ mai mult dec=t era strict necesar. Regret\ imediat gestul at=t de copil\resc. N-are de ce s\-i fie mil\ de mine, g=ndi ea, s\lt=ndu-[i prosopul. Fric\, da. Dar nu mil\. Disp\ru ;n cea]\, lip\itul papucilor ei ;mpr\[tiind lini[tea. Coloane de marmur\ [i bol]i arcuite conduceau de la hararet la yeni kaplija, camerele laterale mai mici, pavate tot cu dale de marmur\, unde gedili se ;ngrijeau de odalisce, mas=ndu-le trupul, examin=ndu-le minu]ios picioarele [i bra]ele, pubi-

36

COLIN FALCONER

sul [i anusul, nasul [i urechile, asigur=ndu-se c\ nu exista nici urm\ de p\r. Hrrem renun]ase de mult s\ mai protesteze ;n fa]a acestei lipse de respect. Se l\s\ examinat\ [i acum, f\r\ o vorb\. Oricum nu putea evita asta. Numele negresei era Muomi< o fat\ ursuz\ cu p\r cre] de culoarea c\rbunelui [i buze l\sate ;n jos, ;ntr-un fel de bot. Celelalte fete vorbeau despre ea ;n [oapt\. Se spunea c\ era vr\jitoare [i o evitau c=t puteau. Avea m=ini mari, osoase, care-]i dislocau parc\ ;ncheieturile, [i multe fete ie[eau cu lacrimi ;n ochi dup\ o [edin]\ de masaj cu Muomi. Dar Hrrem aprecia tocmai asta. :i alunga leneveala din trup. Hrrem se ;ntinse cu fa]a ;n jos pe marmura r\coroas\. :ncearc\ s-o faci cum trebuie, zise ea. Vreau s\ m\ doar\, de data asta. Te-a durut [i data trecut\. Am crezut c\ vei pl=nge ca o feti]\. :]i dau doi asperi dac\ reu[e[ti s\ m\ faci s\ pl=ng. N-ai doi asperi. Muomi ;ncepu masajul< m=inile ei ;i fr\m=ntar\ mu[chii de pe g=t [i umeri p=n\ c=nd Hrrem crezu c-or s\-i sar\ ochii din cap. :i veni s\ g=f=ie [i s\ icneasc\, dar se st\p=ni< trase aer ad=nc ;n piept [i a[tept\. Se spune c\ e[ti vr\jitoare. Cine spune? Fetele. Fetele! C=nd le aleg ca s\ le aduc\ aici le iau dup\ frumuse]e, nu dup\ minte. E[ti vr\jitoare? M=inile negresei alunecau de-a lungul [irei spin\rii. De parc\ ;ncercau s\ p\trund\ ;ntre oase [i s\ le desfac\. Hrrem ;[i sim]i ochii umezi]i de lacrimi, a[a c\ ;[i ;ngrop\ fa]a ;n palme ca s\ [i-o ascund\. Ei bine, e[ti sau nu? Dac\ eram vr\jitoare, de mult a[ fi sc\pat din locul \sta. Muomi ;[i ap\s\ degetele ;n fesele fetei, c\ut=nd ;ncheietura dintre [old [i pelvis, ;n timp ce Hrrem ;[i mu[c\ m=inile ca s\ nu-[i tr\deze durerea. Mu[chii t\i sunt tari ca ai unui b\iat, recunoscu Muomi, cam ;n sil\. Un pic mai tare, r\spunse Hrrem. Nu simt nimic.

HAREM

37

Muomi chicoti. Nici acum? [i Hrrem gemu din toate puterile. C=nd Meylissa intr\, o g\si pe Hrrem ;ntins\ pe spate, permi]=ndu-i negresei s\-[i exercite opera]ia de depilare. Sclava ;i aplicase o past\ de cear\ [i var nestins [i acum smulgea, expert\, firele mici de p\r cu muchia ascu]it\ a unei scoici. Hrrem ;[i ;mpreunase m=inile sub cap [i o urm\rea. S=nii i se ridicau [i coborau ;n timp ce respira. Avea obrajii umezi. Te sim]i bine? :i datorez doi asperi vr\jitoarei \steia, r\spunse Hrrem. Pentru ce? :[i dore[te slujba bostanjiului, zise Hrrem. De m=ine va fi noul C\l\u-[ef al Sultanului. Muomi ;i dep\rtase picioarele [i acum ;i examina minu]ios perineul, c\ut=nd p\r. Meylissa se ;ntoarse cu spatele la negres\. Ce rost au toate astea? ;ntreb\ ea. Muomi e singura c\reia ;i pas\ dac\ ne radem sau nu. Sultanului n-o s\-i pese niciodat\. Hrrem z=mbi r\ut\cios. Trebuie s\ fim preg\tite. Nu putem s\ pierdem ocazia cea mare doar pentru un fir de p\r. Meylissa se rezem\ de marginea de marmur\ [i ;[i cobor; vocea. :[i puse o m=n\ pe abdomenul suplu [i brun. :n cur=nd o s\ se vad\! De ;ndat\ ce rosti vorbele, ochii i se umplur\ de lacrimi. Muomi ridic\ brusc capul. Ce-i cu ea? {i-a adus aminte cum ai frecat-o tu pe spate ultima dat\, r\spunse Hrrem. Apuc\ bra]ul Meylissei, ;nfig=ndu-i ad=nc unghiile ;n carne, p=n\ c=nd fata se str=mb\ [i vru s\ se trag\ ;napoi. Dar Hrrem nu-i d\du drumul. Nu aici! Dar ce m\ fac? E-n regul\. Am un plan. Ce-ai de g=nd s\ faci?

38

COLIN FALCONER

O s\ vezi. Muomi o s\ ne ajute [i ea. Z=mbi diabolic. Cele dou\ fete o privir\, uluite, dar Hrrem ;nchise ochii [i se abandon\ lumii moi a aburilor [i scoicii din m=na lui Muomi.

6
Timp de dou\ luni Kapi Aga tr\ise cea mai crunt\ groaz\, punctat\ de a[tept\ri febrile [i clipe de pl\cere imens\. Era un om cu o imagina]ie bogat\ [i-[i putea ;nchipui cam tot ce ar p\]i dac\ i s-ar afla vreodat\ secretul. Dar nu mai putea da ;napoi acum. Chiar dac\ un emisar al cerului i-ar fi dat azi o asigurare semnat\ ;n aur de Allah ;nsu[i c\ va fi prins, [i tot ar fi venit ast\zi aici. Pl\cerea sexual\ cu o femeie frumoas\ [i, ;n plus, interzis\ era numai un aspect. Era ;ns\ reg\sirea b\rb\]iei pe care o crezuse pierdut\, redescoperirea poten]ei irezistibil\ [i ireversibil\. Ar fi putut ;ndura orice moarte, acum, c\ murea ca un b\rbat. Sau cel pu]in a[a credea. :n fiecare joi dup\-amiaz\, cu o or\ ;nainte de asfin]it, ea trebuia s\ vin\ ;n gr\din\ ca s\-i citeasc\ Coranul. Pentru Kapi Aga, ;ntreaga s\pt\m=n\ se desf\[ura, ;n mod periculos, ;n jurul acelei clipe de splendid\ confuzie, ;n care el putea s\ r\suceasc\ din nou cheia ;n broasca ruginit\, spre a intra ;n gr\din\. De fiecare dat\ c=nd ;mpingea u[a se ;ntreba dac\ va da de ea sau de propriii solda]i cu iataganele scoase, ascu]ite ca briciul. Gr\dina devenise subiectul tuturor viselor, dar [i al co[marurilor sale. Nici chiar C\pitanul G\rzii Palatului [i P\zitorul Femeilor n-avea nici o [ans\ dac\ ar fi fost descoperit. U[a cu ram\ de metal se deschise sc=r]=ind oh, Doamne milostive, r\suna ca o lovitur\ de tun ;n lini[tea Haremului! [i el se strecur\ ;n gr\din\, ;ncuind-o la loc ;n urma sa. Privi spre turnul de nord. Singurul loc de unde puteau fi v\zu]i erau ;nc\perile din v=rf de tot de acolo o v\zuse [i el prima dat\ pe Meylissa , iar u[ile la acele dou\ ;nc\peri le ;ncuiase el cu m=na lui. {i totu[i se sim]ea de parc\ to]i membrii Divanului ar fi fost cu ochii pe el, ;n timp ce c\l\ii ascu]eau securile ce urmau s\-l h\cuiasc\.

HAREM

39

Gr\dina era ap\rat\ de ziduri ;nalte de piatr\, cu aleile flancate de coloane de marmur\ alb\ de Paros [i acoperite cu bol]i de platani, chiparo[i [i s\lcii. Aici era mereu ;ntunecat, chiar dac\ deasupra copacilor se putea vedea soarele reflectat de minaretele moscheilor din Harem, ;nro[indu-le pe m\sur\ ce cobora pe cerul ora[ului plin de praf. Se uit\ ;n jur dup\ figura familiar\ a Meylissei aplecat\ peste Coran pe o banc\ din spatele coloanelor, sau [ez=nd sub ramurile aplecate ale unei s\lcii< dar nu era nici urm\ de ea. Singurele sunete apar]ineau unei privighetori ciripind trist ;n ramurile de deasupra capului lui. Kapi Aga sim]i un amestec de dezam\gire [i spaim\ inexplicabil\. De ce nu era aici? Nu vine ast\zi. Vocea venea din spate. Se r\suci ;napoi, ;ngrozit, tr\g=nd instinctiv iataganul din teaca de piele. Fata ;[i ;ncruci[\ bra]ele [i r=se. Era una din fetele din Harem, f\r\ ;ndoial\, dar n-o recuno[tea. De ce-ar fi recunoscut-o? Erau at=t de multe. Era ;nalt\ [i sub]ire, cu p\rul auriu-ro[cat [i cu ochii verzi. Purta un caftan galben de bumbac [i o hain\ de brocart auriu, iar pe cap o toc\ mic\, verde. O singur\ perl\ str\lucea legat\ ;n ciucurele toc\i. Dup\ ve[minte p\rea a nu fi de prea mult timp ;n Harem [i nici prea departe n-avusese c=nd ajunge. Kapi Aga tremura. M=inile, genunchii, ;ntreg trupul ;i tremura. Oh, Doamne Atotputernic! Cine e[ti tu? Meylissa nu vine azi. Unde e ea? Aici, ;n Harem. Unde e p\zit\ de atingerea b\rba]ilor. De ce r=zi? E[ti la fel de alb ca turbanul ce-l ai pe cap. Ce ai? Nu sunt unul din ienicerii sultanului. Nici m\car n-am sabie. De ce ]i-e fric\? Sunt doar o biat\ fat\, o cus\-toreas\. Sunt ne;narmat\. N-am nici m\car acul la mine. Kapi Aga ;ncerc\ s\-[i revin\. Cu cine crezi c\ vorbe[ti? O s\ te trimit la r\coare F\cu un pas ;nainte [i o apuc\ de bra], lipindu-i muchia sabiei de fa]\, ca s-o sperie. Dar Hrrem ;i r\spunse cu un z=mbet. Lui i se t\ie r\suflarea c=nd ;i sim]i degetele pip\indu-i vintrele.

40

COLIN FALCONER

Meylissa zice c\ astea ;nc\ mai merg. Eu sunt o simpl\ cus\toreas\, dar parc\ nu a[a trebuia s\ fie. Ce vrei s\ spui? Meylissa o s\ fac\ un copil. Kapi Aga se d\du ;napoi, de parc\ tocmai ar fi aflat c\ a atins o ciumat\. Ea ;i urm\ri transformarea uimitoare a fe]ei. Fa]a ;i deveni tic\loas\, p\m=ntie, ca de cadavru. Sabia ;i sc\p\ din m=n\ [i z\ng\ni, c\z=nd pe marmur\. Cretinul! g=ndi ea. O s\ atrag\ g\rzile! Chiar nu se poate controla? Pentru o clip\ crezu c\ o s\-l vad\ lu=nd-o la fug\. Nu nu se poate, ;ng=n\ el. A[a credea [i ea. :mi imaginez c\ nici tu nu ]i-ai ;nchipuit altfel. Cine e[ti tu? {i ce vrei? Sunt prietena Meylissei. Hrrem se uit\ dup\ sabia ce z\cea pe jos. Ridic-o, spuse ea, doar ca s\-[i verifice victoria. El se aplec\ s\ fac\ ce i se spusese. Ce vrei? repet\ apoi. Vreau s\ te ajut. Acum mi-aduc aminte, spuse el. E[ti fata din Rusia. Te-am adus din ]inutul t\tarilor. Ea ;l privi amuzat\< fiecare ;ntrebare, fiecare calcul mintal se vedea pe fa]a lui la fel de clar ca o pagin\ din Coran. Cine mai [tie? spuse el, ;n final. Ar fi bine s\ ne azv=rli pe am=ndou\ ;n Bosfor, noaptea, [i s\ termini cu toat\ t\r\[enia. La asta te g=nde[ti, nu? De aceea am mai spus cuiva. Cuiva al c\rui nume nu-l vei [ti niciodat\. Buzele ;i c\zur\ a dezam\gire [i dezgust, c=nd orice cale de sc\pare se ;nchisese pentru el. Te [tiu. Kiaya ;]i zice obr\znic\tur\ mic\. Pe bun\ dreptate. V\d. :[i b\g\ sabia ;n teac\, cu un gest hot\r=t. Deci vrei s\ m\ aju]i? Poate c\ n-ai nevoie de ajutorul meu. Poate o vei lua de nevast\ [i ve]i ;ntemeia o familie! Nu-]i bate joc de mine! [uier\ Kapi Aga. Am crezut c\ vei fi ;nc=ntat s\ afli c\ cel pu]in unul din alea ;nc\ func]ioneaz\ cum trebuie. El se apropie de ea, furios, apoi se st\p=ni. De unde [tiu c\ e adev\rat?

HAREM

41

Nu [tii. S-ar putea s\ [tii abia dup\ ce e prea t=rziu. :ntr-o noapte sultanul ;]i va ordona s-o arunci pe Meylissa ;n Bosfor. {i atunci ea o s\-]i dea doi saci. Unul pentru ea, unul pentru tine. Kapi Aga se cutremur\. Ce vrei? O s\ te scap eu de asta. Definitiv. S\ m\ scapi? Definitiv. Ce vrei s\ spui? Vreau s\ spun c\ [tiu o cale de a sc\pa de problem\. :n schimb, tu vei face ceva ce ;]i st\ ;n putere, mie nu. O slujb\ mai bun\? Un loc ;n suita lui Valide? Haine? Bani? M\ mir\ ce pu]in ;]i pre]uie[ti via]a. Kapi Aga se uit\ disperat spre ferestrele turnului de nord, ca [i c=nd s-ar fi a[teptat ca ;nsu[i sultanul s\ se uite la el de acolo. Soarele era foarte jos acum, iar minaretele erau ro[ii ca s=ngele. Atunci ce? Vreau s\ m\ duci ;n patul sultanului. Imposibil. Ba nu, e posibil. La fel cum, dac\ sultanul afl\ ce-ai f\cut, e posibil s\ te at=rne ;ntr-un [treang p=n\ te ;nnegre[te soarele. Doar [tii pedeapsa. Kapi Aga se ;nclin\ pe spate, de parc\ ar fi fost p\lmuit. Ochii ;i erau albi [i l\rgi]i de uimire. Sultanul nu se culc\ cu nimeni ;n afar\ de Glbehar, [tii bine! Ceea ce ceri nu este ;n puterea mea! Pentru prima dat\, z=mbetul batjocoritor disp\ru de pe buzele fetei. Atunci, savureaz\-]i moartea. Cred c\ g=dele are destul\ imagina]ie ca s\-]i acorde suficient timp [i desf\tare. {i plec\. Umbrele asfin]itului umplur\ gr\dina, iar Kapi Aga r\mase ]intuit de groaz\, urm\rindu-le ;naintarea.

42

COLIN FALCONER

7
Haremul d\inuia ;nc\ din vremurile c=nd turcii osmanl=i nu erau dec=t ni[te c\l\re]i nomazi, care tr\iau ;n c=mpiile s\lbatice ale Anatoliei [i Azerbaidjanului. Ideea a fost ;mprumutat\ de la per[i, ca o compensa]ie pentru r\zboinicii obliga]i s\ stea departe de trib vreme ;ndelungat\. C=nd otomanii renun]aser\ la stilul de via]\ nomad\, stabilindu-[i capitala ;nt=i la Bursa, apoi la Constantinopol numit acum Istanbul , Haremul devenise o institu]ie ;n sine, cu o ierarhie, un protocol [i o conducere proprii. Haremul nu era condus de sultan, ci de mama sultanului Sultana Valide care era la fel de ;nl\n]uit\ de legile Haremului ca oricare dintre fete. Ea guverna aceast\ comunitate izolat\ compus\ din eunuci [i virgine, ajutat\ de Kapi Aga, Eunucul-[ef Alb, care era at=t Conduc\torul G\rzii, c=t [i intermediarul dintre Valide [i ;nsu[i sultanul. C=nd o fat\ nou\ sosea ;n Harem primea un loc ;ntr-unul din multele compartimente, pe l=ng\ Maestra de Mantii, sau Buc\t\reasa-[ef\, sau ;n buc\t\rii. Putea apoi s\ urce ;n rang p=n\ la o pozi]ie de o oarecare importan]\ ;n administra]ia Haremului prin propriile merite, dar unicul mod ;n care putea spera s\ cucereasc\ adev\rata putere era de a deveni gzde ;n ochi , cu alte cuvinte dac\ reu[ea s\ atrag\ privirea sultanului ;nsu[i. Dac\ el o lua ;n patul lui, atunci ea devenea iqbal [i putea primi iatacuri [i bani numai pentru ea. Putea petrece o noapte cu St\p=nul Vie]ii sau o sut\ de nop]i. Dar toate astea nu valorau nimic dec=t dac\ ;i f\cea un fiu, devenind astfel una din cad=nele sale. Existau cel mult patru cad=ne, niciodat\ mai multe< dup\ aceea se apela la serviciile unui felcer, specializat ;n avorturi. Aceste patru cad=ne r\m=neau apoi ;n a[teptare, sim]ind suflul puterii, [tiind c\ ;ntr-o zi una din ele va deveni mama urm\torului sultan al Islamului. Suleiman rupsese ;ns\ tradi]ia. De[i se apropia de-acum de treizeci de ani, ;nc\ mai avea o singur\ cad=n\, Glbehar, [i un singur fiu. Era un fir prea sub]ire de care at=rna acum spi]a at=t de agitat\ a dinastiei Osmanl=ilor, iar mama lui Suleiman

HAREM

43

era tot timpul nelini[tit\ din cauza acestei neglijen]e a fiului s\u. Sultana Hafise, Sultana Valide, era din Georgia [i avea p\r lung [i lucios. Ar\ta impozant\ [i falnic\, st=nd la curte ;n bolta imens\ [i r\sun\toare din onyx str\lucitor [i marmur\ striat\, care-i servea drept sal\ de consiliu. O raz\ difuz\ de lumin\ galben\ se ab\tea prin cupola de sticl\ aflat\ mult deasupra, f\c=nd s\ fulgere sideful [i granatele a[ezate ;n form\ de floare ;n p\rul ei. :ntreaga ei ;nf\]i[are era imperial\, cu excep]ia fe]ei care avea expresia bl=nd\ [i ochii posomor=]i. Ceea ce era primejdios. Ai vrut s\ m\ vezi? ;ntreb\ ea. Kapi Aga ;[i linse buzele, sim]indu-se brusc transparent ca borangicul. :[i repetase discursul p=n\ noaptea t=rziu, dar acum nu-[i mai amintea nimic, era cuprins de o panic\ brusc\, buim\citoare. Coroan\ a Capetelor Acoperite murmur\ el, adres=ndu-i-se cu titlul oficial. Ce-i cu tine? Nu te sim]i bine? O r\ceal\ u[oar\ O vizit\ la felcer, poate? Voi face cum spune :n\l]imea voastr\. Pe Allah, hai odat\! Ceva te fr\m=nt\. El d\du din cap. Fr\m=nt\! :[i petrecuse aproape toat\ diminea]a g=ndindu-se la un pumnal ;n propria beregat\. Am auzit vorbe de nelini[te printre unele dintre fete. Valide se ;ncrunt\. Oh! {i care e cauza acestei nelini[ti? Unele dintre ele sunt pu]in geloase. Fetele din Harem sunt ;ntotdeauna geloase pe ceva. Treaba a ajuns pu]in mai serioas\ dec=t de obicei. Valide ;l privi st\ruitor, iar Kapi Aga avu sentimentul st=njenitor c\ ;ncerca s\ vad\ dincolo de ochii lui, ca un str\in scrut=nd o camer\ ;ntunecat\. Continu\, spuse ea, ;n sf=r[it. E vorba de Glbehar. E iubit\ de toat\ lumea, desigur Afar\ de mine, rosti Valide, sec. Ei bine, contam pe asta, g=ndi Kapi Aga.

44

COLIN FALCONER

dar unele fete cred c\ nu e drept ca sultanul s\ le ignore ;n felul \sta. Unele din ele devin de nest\p=nit. Asta e treaba ta [i a celui ce este Kislar Aghasi, desigur. S\ le st\p=ni]i. Dac\ a[ putea m\car s\ le spun ceva s\ le ;ncurajez. Valide z=mbi, lovindu-[i u[or obrazul cu ar\t\torul ;mpodobit. {i ce-ai vrea s\ le spui? C\ poate sultanul le va acorda aten]ie ;ntr-o zi? Cine poate spune? Sur=sul b\tr=nei disp\ru. Aga [tia c\ atinsese aici o coard\ sensibil\. Dac\ exista cineva cu adev\rat nefericit din cauza ata[amentului exclusiv al lui Suleiman pentru Glbehar, aceea era mama sa. Toate r=vnesc la ocazia de a-l servi pe St\p=nul Vie]ii. Desigur! {i fusese c=ndva o femeie de Harem, ;nainte ca Selim s\-[i fi aruncat batista pe um\rul ei. Trecuse mult timp, dar nu uitase. E vreuna dintre ele de talia lui Glbehar? Toate se cred ;n stare, spuse Kapi Aga, cu un z=mbet abia schi]at. De obicei, ;[i permitea multe asemenea mici glume ;ntr-o audien]\. Dar azi ;i va fi greu s\ se relaxeze. Valide ;[i mut\ privirea spre fereastra deschis\, dincolo de cupolele str\lucitoare ale Haremului. Cioc\ni ;n mas\ cu degetele m=inii drepte, ca atunci c=nd socotea ceva ;n minte. :i voi vorbi St\p=nului Vie]ii, spuse. :]i mul]umesc c\ ai adus acest subiect ;n aten]ia mea. Kapi Aga ar fi vrut s\ strige> A[teapt\, ;nc\ n-am spus totul! Dar ;n loc de asta se ;nclin\ [i se retr\gea spre u[\. :nc\ ceva. Da, :n\l]imea Voastr\? Ai cumva ;n vedere o anumit\ fat\? Kapi Aga z=mbi. Da, :n\l]imea Voastr\. Valide d\du din cap. Cum o cheam\? Hrrem. O cheam\ Hrrem.

HAREM

45

8
Coranul spune> Virtutea este la picioarele mamei. De c=te ori Suleiman venea la Eski Sarai, obiceiul [i Allah ;i porunceau s\-[i viziteze mama ;nt=i. Suleiman apreciase ;ntotdeauna compania mamei sale a[a ;nc=t aceasta era o cerin]\ a protocolului dintre cele mai u[oare. :n acea diminea]\ b\tea v=ntul din sud, primul v=nt de prim\var\. Sultana Hafise st\tea pe divanul de pe teras\, ;ntr-un caftan de brocart ;nflorat, soarele sclipind ;n puzderia de perle [i granate din p\rul ei. Suleiman z=mbi, maic\-sa p\rea s\ ]in\ mai mult la nimicurile astea dec=t la adev\ratele pietre pre]ioase. Era o frivolitate simpatic\. Mam\ Suleiman ;i s\rut\ m=na [i [i-o duse la frunte. Se a[ez\ pe divan l=ng\ ea, continu=nd s\-i ]in\ m=na. Una din slujnice se gr\bi s\ aduc\ [erbet [i ap\ de trandafiri. E[ti bine? Resimt r\ceala mai tare dec=t pe timpuri. La v=rsta mea t=nje[ti dup\ prim\var\. Nu e[ti at=t de ;n v=rst\. Sunt bunic\, r\spunse ea. Sau cel pu]in, am un nepot. Cred c\-i acela[i lucru. Suleiman ;[i d\du capul pe spate [i r=se. Mam\, e[ti a[a de direct\! M\ ;ntristeaz\ u[urin]a cu care tratezi temerile unei femei b\tr=ne. Tu nu e[ti o femeie b\tr=n\. Nici vorb\. Hafise ;[i retrase m=na [i alese o smochin\ din vasul cu fructe aflat ;n fa]a ei. {i ce se aude cu cuceritorul Rhodosului, spuse ea [i ;n vocea ei se sim]ea o m=ndrie neascuns\. Unde vrea Divanul s\ love[ti acum? Anul \sta nu vei auzi strig\te de lupt\. Toate c\peteniile mele ;[i ling ;nc\ r\nile c\p\tate ;n Rhodos. Va mai trece un timp p=n\ vor fi ;n stare s\-[i scoat\ ghearele din nou. Dar tu? Ce rost ar fi avut s\ se prefac\ fa]\ de ea? Suleiman se g=ndi un timp.

46

COLIN FALCONER

G=ndul la alt\ campanie ;mi ;mboln\ve[te sufletul. Un sultan care nu poart\ steagul lui Mahomed ;n b\t\lie s-ar putea s\ nu mai r\m=n\ mult\ vreme sultan. Nu e nevoie s\-mi aminte[ti care-mi e datoria. N-a[ putea-o uita niciodat\. Dar pentru anul \sta am avut parte de suficient r\zboi. Hafise alese cu grij\ o alt\ smochin\, c\ut=ndu-[i ;ntre timp cuvintele cele mai potrivite. Datoria unui sultan nu se afl\ numai pe c=mpul de lupt\. Suleiman oft\. Primele ei cuvinte din diminea]a asta ar fi trebuit s\-l avertizeze. Aveau s\ vorbeasc\ iar despre Glbehar. Casa Osmanl=ilor are un mo[tenitor, spuse el. {i dac\ se ;mboln\ve[te? Un sultan ar trebui s\ aib\ mul]i fii. Ca s\ se omoare ;ntre ei c=nd eu nu voi mai fi? Suleiman se g=ndi la tat\l s\u, Selim Yavuz Selim, cel Groaznic, cum fusese numit. :[i detronase propriul tat\, pe Baiazid al II-lea, cu ajutorul ienicerilor, [i apoi ;[i omor=se cei doi fra]i [i opt nepo]i, pentru ca domnia s\ nu-i fie periclitat\. Erau chiar zvonuri c\ l-ar fi otr\vit pe Baiazid pe drumul c\tre exil, pentru ca lovitura s\ nu poat\ fi niciodat\ ;ntoars\. Nici Suleiman n-avusese lini[te p=n\ c=nd trupul stors [i chinuit de dureri al lui Selim nu se sf=r[ise de pe urma unui cancer la stomac, pe drumul spre Adrianopol. Ai o datorie. Am multe datorii. {i n-ar trebui s\ neglijezi nici una. Suleiman o privi lung. Avea dreptate, desigur. Ea fusese con[tiin]a lui toat\ via]a. Ea, nu Selim, ;l ;nv\]ase c\ datoria st\ deasupra tuturor celorlalte. Selim iubise puterea [i v\rsarea de s=nge doar de dragul lor. Glbehar m\ face fericit. {i e foarte bine. Dar noi nu vorbim de fericire. Vorbim de mo[tenitorii dinastiei Osmanl=ilor. Suleiman se ;ntoarse [i admir\ panorama minaretelor [i cupolelor care marcau ici-colo ;nghesuiala de case de lemn ag\]ate pe deal, deasupra Cornului de Aur. Otomanii str\b\tuser\ cale lung\ de la corturile b\tute de v=nt din c=mpiile Anatoliei. Din cine [tie ce motive, ;[i aminti ultimele cuvinte ale tat\lui s\u c\tre el, ;nainte de a-l trimite la Manisa, ca guvernator>

HAREM

47

C=nd turcul coboar\ din [a ca s\ [ad\ pe un covor, devine nimic nimic. Dar atunci tat\l s\u era un barbar. :n acest moment dinastia Osmanl=ilor are numai dou\ inimi care bat, spuse Hafise. Nu este de ajuns. Ce ;mi sugerezi s\ fac? Nu vreau s\ renun]i la Glbehar. Doar e normal s\ ai o favorit\. Dar sunt multe fete ;n Harem. Unele din ele sunt chiar pl\cute ochiului. Deci ar trebui s\ fac pe taurul pentru gloria dinastiei Osmanl=ilor. Ur=t spus, mai ales ;n fa]a unei femei b\tr=ne, ;ns\ da, este exact ce ar trebui s\ faci. Poate c\ ar fi altfel dac\ Glbehar ]i-ar fi d\ruit mai mul]i fii. Doar ]i-a fost cad=n\ timp de nou\ ani Ea m\ satisface. {i alt\ femeie n-ar putea? M\ simt bine cu Glbehar. Nu trebuie s\ te sim]i bine cu celelalte fete. Doar de un fiu e nevoie. Suleiman se ridic\ brusc. Observase c\ Fatim, una din slujnicele mamei sale, ;l privea ru[inoas\ pe sub genele fardate. Sim]i un val de ciud\ pe ea [i pe sine ;nsu[i. {i totu[i ce era cu el? De ce ;i venea a[a de greu s\ fac\ ce-i cerea mama sa? Probabil c\ e mica mea revolt\ ;mpotriva poverii, ;[i spuse, modul ;n care pot demonstra c\ sunt altfel dec=t bestiile dinaintea mea. Aceste femei cochete [i fl\m=nde ;l f\ceau s\ se simt\ meschin [i dec\zut. Fata v\zu m=nia din ochii lui [i ;[i cobor; privirea, ro[ie [i ;ncurcat\. Voi face ce-mi ceri, spuse el [i ;i s\rut\ m=na. Le voi lua pe r=nd, una c=te una, dac\ asta vrei, g=ndi el amar. Voi umple palatul de leag\ne. {i poate dup\ aceea m\ vei l\sa ;n pace cu Glbehar. Kiaya smulse fa]a de pern\ din m=inile Meylissei [i o arunc\ pe jos. C\lc\ pe ea ca un copil. Ce-i asta? O faci dinadins, ca s\ m\ provoci? Meylissa scutur\ din cap, am\r=t\, suspin=nd, incapabil\ s\ r\spund\.

48

COLIN FALCONER

Uit\-te la asta! N-a[ da a[a ceva nici unui ]\ran, darmite lui Valide! :mi pare r\u suspin\ Meylissa. Ce-i cu tine, fato? Ultimele s\pt\m=ni ai fost groaznic\! Ca s\-[i sublinieze spusele, Kiaya o plesni tare peste ureche. Hohotele fetei o ;nt\r=tar\, a[a c\ o mai lovi o dat\. Hrrem privea cu dispre] capitularea Meylissei, dar cel pu]in asta ;i d\dea prilejul unei confrunt\ri cu Kiaya. Se scul\ de la masa de lucru [i smulse fa]a de pern\ de sub piciorul Kiayei. Nu e a[a de r\u. Pot s\ repar totul foarte u[or. Kiaya se ;ntoarse spre ea. A, mica obr\znic\tur\ ro[cat\! Nu po]i sta la locul t\u, sau ce? Las-o ;n pace, nu se simte bine. Atunci poate c-ar trebui s-o trimitem la infirmerie. Iar dac\ tu e[ti a[a de m\iastr\ la cusut, o s\ po]i face [i treaba ei pe deasupra. Hrrem ;i arunc\ bucata de material ;n fa]\. Ba f\-o tu, scorpie b\tr=n\! Kiaya o p\lmui peste obraz. Hrrem se d\du un pas ;napoi, dup\ care m=na ei ]=[ni ;nainte ca un [arpe deranjat din somn. Pocnetul palmei fu urmat de o lini[te des\v=r[it\. Parc\ cineva tocmai desc\rcase o archebuz\ ;n ;nc\pere. Kiaya se cl\tin\, n\ucit\. :ncet, fa]a i se destinse ;ntr-un z=mbet triumf\tor. Pentru asta te-a[teapt\ st=lpul, [uier\ ea. Kapi Aga ;]i va jupui cu biciul carnea de pe t\lpi. Acum e prim\var\. Dac\ ai noroc, s-ar putea s\ po]i p\[i din nou la iarn\. Te ;nv\] eu minte s\ m\ love[ti pe mine! Doi str\jeri negri ap\rur\ ;n u[\. Kiaya r=nji spre Hrrem, triumf\toare. Dar, ;nainte de a mai apuca s\ spun\ ceva, una din g\rzi p\[i ;n\untru [i o apuc\ pe Hrrem de bra]. Tu trebuie s\ vii cu noi, spuse el, cu o voce sub]ire, tremurat\. Ia-]i [i lucrul cu tine. Hrrem ezit\, nevenindu-i s\ cread\ ce f\cuse, uluit\ de apari]ia g\rzii. Ce se ;nt=mpla? :[i lu\ acele [i bucata mic\ de m\tase din care f\cea o batist\ brodat\. Kiaya se holb\ la ei. Unde o duce]i? Kapi Aga ne-a poruncit, zise omul, conduc=nd-o pe Hrrem spre u[\.

HAREM

49

Trebuie pus\ la st=lp! ]ip\ Kiaya, dar f\r\ convingere, doar cu tulburare ;n glas. Hrrem se l\s\ ;n voia g\rzilor ce se gr\beau pe coridor. Cuvintele Kapi Aga o lini[tiser\. Nu va fi vorba de nici un st=lp. Sim]i pe loc c\ cele mai importante clipe din via]a ei erau foarte aproape.

9
Curtea era pavat\ cu dale ;n form\ de migdal\, ;nconjurat\ de ziduri ;nalte, sumbre [i dominat\ de un havuz de marmur\ ornamental\. Ferestre d\deau spre curte din toate p\r]ile [i Hrrem avea senza]ia c\ este urm\rit\ de peste tot. Deodat\ ;n]elese unde se afla. Era ;n curtea Sultanei Valide. Acestea erau iatacurile ei. G\rzile o gr\bir\ ;nspre mijlocul cur]ii, apoi ;i d\dur\ drumul. Kapi Aga porunce[te s\ a[tep]i aici. {i vezi, c=nt\, spuse unul dintre str\jeri. De ce? Ce se ;nt=mpl\? Dar oamenii f\cuser\ ce li se ordonase, iar acum se ;ntorseser\ [i se ;ndep\rtau, cu iataganele ;n form\ de secer\ z\ng\nindu-le la br=u. Hrrem ;i urm\ri cum plecau. Ce se ;nt=mpla? A[tept\ minute lungi, dar nu veni nimeni. Apa susura ;n havuzul de marmur\, adormitoare, molcom\. Probabil, ;[i spuse p=n\ la urm\, Kapi Aga a aranjat o ;ntrevedere cu ;ns\[i Sultana Hafise. Dar dac\ era a[a, atunci de ce g\rzile au l\sat-o aici, ;n curte? {i de ce au insistat s\-[i ia lucrul cu ea? {i ce-au mai zis! Kapi Aga porunce[te s\ a[tep]i aici< [i vezi de c=nt\. Kapi Aga ;i ordona s\ rup\ lini[tea sacr\ a Haremului. De ce? Ridic\ din um\r [i apoi ;[i c\ut\ un loc r\coros la umbra f=nt=nii [i se a[ez\ ;ncruci[=ndu-[i picioarele dedesubt, ;n stilul musulman< ;[i ;ntinse batista ;n poal\. Lu\ acul [i ;ncepu s\ brodeze< inima ;i b\tea s\lbatic ;n piept [i pentru prima dat\ ;n via]\ sim]i c\ ;i vine greu s\ c=nte. Se sfor]\ s\ murmure un c=ntec de dragoste ;nv\]at de la mama ei, despre un b\iat al c\-

50

COLIN FALCONER

rui cal c\zuse ;n z\pad\, prinz=ndu-l sub el< murind ;ncet ;n stepa ;nghe]at\, el ;i spunea v=ntului c=t de mult iube[te o anume fat\ [i cum nu a avut niciodat\ curajul s\-i spun\. A[a c\ ;i cerea v=ntului s\-[i poarte vorbele peste c=mpie, pentru ca ea s\-[i aminteasc\ de el. Era un c=ntecel prostu], sentimental, g=ndi Hrrem, dar melodia ;i pl\cuse ;ntotdeauna [i p=n\ la urm\ versurile ;ncepur\ s\ vin\ de la sine, [uvoi. Dup\ o vreme ajunse at=t de absorbit\ ;nc=t uit\ de team\ [i nici m\car nu observ\ persoana ;nalt\, cu turban alb, p=n\ c=nd umbra ei nu ;i c\zu ;n poal\. Prima lege a Haremului este lini[tea. Tres\ri [i privi ;n sus, dar b\rbatul avea soarele ;n spate [i ea trebui s\-[i apere ochii de lumina prea tare. Nu vorbea ca un eunuc, iar fa]a nu ;i era neagr\. Nu exista dec=t un singur b\rbat liber s\ umble ne;ngr\dit pe aici. Era nervoas\ c\ fusese luat\ pe nepreg\tite. Atunci poate c-ar trebui s\ t\iem limbile privighetorilor, se auzi ea rostind. {i albinele, trebuie s\ facem [i cu ele ceva. Pe vremea asta b=z=itul lor ne;ncetat e destul ca s\ ;nnebuneasc\ pe oricine. El p\ru surprins de r\spunsul ei. Pentru o clip\, se uitar\ unul la cel\lalt. Hrrem ;[i aminti brusc c\ prima ei mi[care ar fi trebuit s\ fie cobor=rea frun]ii ;n p\m=nt [i luarea unei atitudini ascult\toare. :[i puse broderia jos [i ;[i mut\ greutatea pe genunchi. Atinse cu fruntea pavajul de piatr\ fierbinte, d=ndu-[i seama c\, probabil, era prea t=rziu. :n]elese c\ ar fi trebuit s\-[i cear\ scuze [i pentru tulburarea lini[tii. Ei bine, acum nu mai are ce face. El a vorbit [i eu i-am r\spuns. Deodat\, deveni con[tient\ de prezen]a lui Kistar Aghasi, {eful Eunucilor Negri, st=nd ;n spatele lui Suleiman, cu fa]a ;mbrobonat\ de transpira]ie, f\c=ndu-[i v=nt cu o batist\ de m\tase. Ar\ta de parc\ era gata s\ le[ine. {tii cine sunt? o ;ntreb\ Suleiman. Da, St\p=ne. De[i am fost cam ;nceat\ p=n\ s\ ;n]eleg. Privi pe furi[ ;n sus, observ=nd str\lucirea din]ilor albi. Poate c\ sur=dea. Ce c=ntai adineauri? Un c=ntec ;nv\]at de la mama, St\p=ne. Un c=ntec de dragoste. Despre un b\iat prost care [i-a l\sat calul s\ cad\ peste el. El ;i c=nt\ calului?

HAREM

51

Pe Allah, r=dea de ea! Nu cred. :ndr\znesc s\ cred c\ multe din farmecele calului se cam duseser\. :l auzi r=z=nd. Apoi fu lini[te, [i ea ;i sim]i ochii pironi]i asupra ei. Cum te cheam\? Mi se spune Hrrem, St\p=ne. Hrrem? Cea care r=de? Cine ]i-a dat numele \sta? Oamenii care m-au adus aici. Din cauz\ c\ nu-mi puteau pronun]a numele. De[i cred c\ nu erau destul de iste]i ca s\-[i pronun]e nici propriile nume. El r=se din nou. De unde e[ti, Hrrem? Ea privi iar\[i ;n sus. Clipa pentru care riscase at=t de mult [i ;n minte nu avea dec=t durerea din genunchi! C=t avea de g=nd s-o mai ]in\ pe pietrele astea? Sunt t\t\roaic\, r\spunse. Din Crimeea. To]i t\tarii au p\rul de culoarea asta uimitoare? Nu, St\p=ne. :n tot tribul meu eram singura ;nsemnat\ astfel. :nsemnat\? E de-a dreptul frumos! Ea ;i sim]i degetele apuc=ndu-i o cosi]\ [i m=ng=ind-o, ca [i c=nd ar fi ;ncercat calitatea [i rezisten]a unui material. Este ca aurul lustruit. Nu-i a[a, Ali? Kislar Aghasi murmur\ aprobator. Mincinosul! g=ndi Hrrem. Mi-ai vorbit o singur\ dat\ [i atunci doar ca s\ m\ faci morcov scof=lcit. Ridic\-te, Hrrem. F\cu ce i se spusese. Se str\dui s\-[i abat\ ochii, dar curiozitatea ;nvinse. Deci acesta era St\p=nul Vie]ii, St\p=nul G=turilor Oamenilor, :mp\ratul celor [apte lumi. Era frumos, ;[i zise, dar nu cine [tie ce. Avea pe fa]\ umbra unei b\rbi, care d\dea o not\ nobil\ nasului lung [i coroiat. Ar fi putut fi fa]a unui tiran, dar deocamdat\ buzele [i ochii cenu[ii erau ;ndulcite de amuzament. :i sim]i examinarea minu]ioas\, ca aceea f\cut\ de spahiii lui ;n ziua c=nd tat\l ei le-o v=nduse. Nu p\ru nemul]umit de ce vedea [i tocmai de aceea ea se sperie grozav auzindu-l cum ofteaz\, ;ncheindu-[i inspec]ia. Ce brodezi acolo? o ;ntreb\. O batist\, St\p=ne. Ce credea el c\ e?

52

COLIN FALCONER

Vreau s\ v\d. Ea ;i ;ntinse batista. Un lucru frumos. Ai m=ini ;ndem=natice. A[ putea s-o am eu? Dar n-am terminat-o Termin-o pentru mine p=n\ disear\, spuse el, [i i-o a[ez\ cu grij\ pe um\rul st=ng. Hrrem v\zu ochii l\rgi]i de uimire ai lui Kislar Aghasi. A[ezarea batistei pe um\rul st=ng al unei fete ;nsemna c\ acum era gzde [i c\ Sultanul voia s\ doarm\ cu ea. Nici o fat\ n-avusese favoarea asta de c=nd Sultanul se urcase pe tron. Suleiman se ;ntoarse [i plec\, f\r\ alte cuvinte. Kislar Aghasi ar\ta gata s\ izbucneasc\< apoi se st\p=ni [i se gr\bi dup\ Sultan, ca s\-[i vad\ de ;ndatoriri. Hrrem ;i urm\ri ;ndep\rt=ndu-se, prea buim\cit\ ca s\ se poat\ mi[ca, cu tot corpul str\b\tut de fiori de triumf. Gzde! Suleiman se gr\bi de-a lungul arcadelor, sim]ind simultan m=nie [i eliberare. Era m=nios pentru c\ ;nc\ o dat\ fusese obligat de pozi]ia sa s\-[i tr\deze propria con[tiin]\. Dar era mul]umit pentru c\ ac]ionase at=t de bine [i de decisiv. Dup\ discursul Hafisei hot\r=se c\ va alege prima odalisc\ ;nt=lnit\, ale c\rei maniere [i ;nf\]i[are nu-i vor displ\cea prea mult. Aceast\ Hrrem era atr\g\toare ;ntr-un fel oarecum ciudat [i, cel pu]in, era istea]\. De obicei, fetele din Harem erau vanitoase [i lipsite de suflet, dincolo de aspectul frumos, cultivat. Cel pu]in aceasta s-ar putea s\ fie altfel. Iar dac\ r\m=ne ;ns\rcinat\, maic\-sa va fi mul]umit\ o vreme. Iar el se va putea ;ntoarce la Glbehar.

HAREM

53

10
Topkapi Sarai
Luna ;n cre[tere p\rea s\ tremure pe cerul nop]ii, dar Suleiman [tia c\ era doar o [otie a luminii. Cinaser\ bine< homari, nisetru [i pe[te-spad\, pescui]i de diminea]\ ;n Bosfor [i sp\la]i ;n ap\ cu miere [i [erbet de violete. Completaser\ cu o sticl\ de vin de Cipru, de[i era interzis de Coran. Era o ;nc\lcare de mic\ importan]\, dar care ;i aducea o oarecare satisfac]ie, c\ci ;n orice alt\ privin]\ fiecare ceas din via]a lui era guvernat de protocol. :n fiecare diminea]\, dup\ trezire, era luat ;n primire de T\ietorul de Unghii, care-i ;ngrijea manichiura, [i de B\rbierul-[ef, care-i r\dea capul. :n timp ce Maestrul Garderobei ;i preg\tea hainele de zi, fiecare articol ;nmiresmat cu aloe, R\sucitorul de Turbane ;i ;nf\[ura c=]iva co]i de p=nz\ de in ;n jurul fesului. De s=mb\t\ p=n\ mar]i se scula ;n zori ca s\ prezideze Divanul. :n fiecare vineri c\l\rea p=n\ la Aya Sofia, ;n procesiune, av=nd al\turi pe marii viziri, pe astrologii cur]ii, Maestrul de V=n\toare, :ngrijitorul de Privighetori, P\str\torul Cheilor, Maestrul de Turbane [i patru mii din ienicerii [i spahiii Por]ii, cavaleria sa permanent\. Dup\-amiaz\, datoria ;i cerea s\ trag\ un pui de somn, ;ntins pe dou\ saltele, una din brocart argintiu, cealalt\ aurie. Era p\zit permanent de cinci str\ji, eunuci surdo-mu]i, cu iatagane ;ncovoiate. Nici c=nd dormea nu era singur. :ntreaga lui via]\ era circumscris\ obliga]iilor de stat. :n oceanul de ;ndatoriri, micile revolte aveau mare importan]\ pentru el. Ibrahim, de pild\. Deveniser\ nedesp\r]i]i. :n timpul asediului insulei Rhodos dormiser\ ;n acela[i pavilion, chiar purtaser\ acelea[i haine. {tia c\ scandalizase ;ntreaga curte ar\t=nd at=tea favoruri unui sclav, dar pentru el Ibrahim era mai mult dec=t un sclav. Era omul lui de ;ncredere, confidentul [i sfetnicul s\u. Dac\ cineva ;l ajuta s\ poarte povara, acela nu era Glbehar sau Hafise, nici chiar Marele Vizir. Acela era Ibrahim.

54

COLIN FALCONER

:n seara asta, acesta [edea turce[te [i-[i acorda vioara. Era obiceiul lor aproape din fiecare sear\, s\ m\n=nce ;mpreun\ ;n Palat, [i, adesea, c=nd se f\cea t=rziu [i savuraser\ pu]in mai mult vin de Cipru, pajii sultanului ;ntindeau c=teva saltele [i Ibrahim ;[i petrecea noaptea acolo. Ibrahim era n\scut ;n Parga, pe coasta de miaz\noapte a Greciei, ca fiu de pescar. :ntr-o zi, prin sat trecuser\ c\l\re]ii turci [i-l luaser\ pe micul Ibrahim ca prad\. :l duseser\ ;n pie]ele de sclavi din Istanbul, unde fusese cump\rat de o v\duv\ din Manisa. Aceasta ;l crescu [i, c=nd descoperi c\ b\iatul avea ;nclina]ii spre muzic\ [i limbi str\ine, se ;ngriji s\ i se dea o bun\ educa]ie. :nv\]ase s\ c=nte la vioar\ [i putea vorbi bine persana, turca, greaca [i italiana. Mai t=rziu, v\duva ;l v=nduse cu profit bun pentru curtea lui Suleiman, c=nd acesta venise la Manisa, ca guvernator al provinciei Kaffa. Sclavul deveni cur=nd un tovar\[ permanent pentru Suleiman. Era de aceea[i v=rst\ cu prin]ul, de[i mai scund [i mai oache[, [i mai pu]in re]inut ;n purt\ri. :ntr-adev\r, uneori Suleiman se a[tepta ca t=n\rul s\ explodeze de at=ta for]\ [i energie c=t\ p\rea s\ aib\ ;n trup. C=nd Suleiman devenise sultan, ;n 1520, ;l luase pe Ibrahim cu sine la :nalta Poart\ [i ;l f\cuse Hasodabashi, C\petenia serviciilor sale. Cu timpul, asculta mai des p\rerea acestuia dec=t pe cea a lui Piri Pa[a, b\tr=nul s\u mare vizir, iar dup\ Rhodos ;l r\spl\tise pe Ibrahim pentru sfatul bun, f\c=ndu-l vizir. Chiar [i asta era un simbol al naturii egalitare a sistemului otoman, anume c\ un sclav cre[tin putea ajunge, prin propriile merite, ;n ;nalta ierarhie a celui mai mare imperiu islamic ce existase vreodat\. Ce spusese oare Fatih? se g=ndi Suleiman Imperiul nostru este casa Islamului din tat\ ;n fiu f\clia imperiului nostru este hr\nit\ cu gr\simea inimilor necredincio[ilor. At=t de solemn, St\p=ne? ;l ;ntreb\ Ibrahim. Suleiman oft\. :]i pare r\u vreodat\, Ibrahim? Sigur c\ nu. De ce s\-mi par\ r\u? N-ai vrea uneori s\ fi fost altcineva? Te-ai g=ndit vreodat\ ce s-ar fi ;nt=mplat cu tine dac\ pira]ii n-ar fi venit ;n ziua aceea, ;n satul t\u? {tiu ce mi s-ar fi ;nt=mplat. A[ m=nca acum pe[te diminea]a [i seara, ;ntre timp chinuindu-m\ s\-l prind cu plasele. :n loc de asta, dorm ;ntr-un palat, beau cel mai bun vin de Ci-

HAREM

55

pru [i sunt cople[it cu favoruri de cel mai mare ;mp\rat din lume. Via]a ta ar fi fost mai simpl\. Via]a mea n-ar fi valorat nimic. Suleiman v\zu din nou ;ncruntarea aceea nemul]umit\ de pe chipul lui Ibrahim. Crede c\ g=ndesc prea mult [i poate c\ are dreptate. :]i place, nu-i a[a? :]i place s\ mergi la lupt\, ;]i place politica nesf=r[it\ din Divan. Fa]a lui Ibrahim se ;nvior\. Suntem centrul lumii, St\p=ne. Aici se scrie istoria. Servim doar Islamul. :ntr-adev\r, St\p=ne, uneori uit. Ibrahim ;[i ;ndrept\ aten]ia spre vioar\. Suntem cei mai mari servitori ai Islamului. Mincinosule, g=ndi Suleiman. Faci toate astea doar de dragul t\u. Poate de aceea ;mi [i e[ti at=t de drag, poate de aceea te invidiez at=t. A[ vrea s\-]i sem\n mai mult. Uneori mi se pare c\ tu ar trebui s\ fii sultanul [i eu fiul unui pescar grec. Poate am fi fost mai ferici]i a[a. Se scul\ ;n picioare, trec=ndu-[i palmele peste fa]a ostenit\. Mergem la culcare, St\p=ne? ;ntreb\ Ibrahim. Tu culc\-te, Ibrahim. Via]a ta nu e la fel de complicat\ ca a mea. Eu mai am de ;ndeplinit o obliga]ie. Hrrem fusese ;nt=i dus\ la Conduc\toarea B\ilor, pentru ;mb\iere [i masaj. I se vopsiser\ unghiile, i se parfumase cu iasomie p\rul, i se pudrase pielea cu henna pentru a preveni transpira]ia, i se subliniaser\ ochii cu rimeluri negre. Apoi fusese trimis\ la Kiaya Mantiilor, care o ;mbr\case cu o c\ma[\ ro[ie [i un caftan lung de catifea purpurie, peste care ;i pusese o mantie de brocart argintiu. Kiaya Bijuteriilor adusese un colier cu diamante, greu ca un lan] de fier, inele de argint [i br\]\ri, [iraguri de perle mari din Marea Arabiei, pentru ;mpletit ;n p\r, [i cercei grei de rubin care-i ajungeau p=n\ la umeri. :i d\duse, de asemenea, instruc]iuni precise s\ ;napoieze totul a doua zi de diminea]\. Una dintre gedili ;i ]inu oglinda ca s\-[i admire imaginea. Analiz\ rezultatul cu ne;ncredere. Ar\t de-a dreptul hidoas\. Kiaya Mantiilor st\tea ;n fa]a ei cu m=inile ;n [olduri, examin=ndu-[i opera. A[a e tradi]ia, spuse ea.

56

COLIN FALCONER

A[a e tradi]ia, s\ faci b\rbatul s\ cad\ pe jos de r=s. Obr\znic\tur\ mic\ [i nerecunosc\toare, r=nji Kiaya. Nu-]i dai seama ce onoare a c\zut pe capul t\u? }ine minte, mi s-a ;nt=mplat [i mie c=ndva, a[a c\ s\ nu te mai crezi at=t de grozav\. Ai putea s\ sf=r[e[ti ;ntr-o bun\ zi ca Maestr\ a Ve[mintelor, [i nimic mai mult. Dac\ tu te-ai ;mbr\cat atunci ;n halul \sta, e[ti norocoas\ c\ nu te-a f\cut Kiaya a Closetului Imperial. Kiaya o privi cu ur\ [i le d\du afar\ pe cele dou\ gedili. Apoi se ;ntoarse spre Hrrem. Ascult\, [uier\ ea, [tiu c\ nu te-ai purtat niciodat\ prea frumos cu mine, dar eu totu[i vreau s\ te ajut. Este ocazia vie]ii tale! Eu [tiu cum e. Am fost o dat\ gzde, c=nd sultan era Baiazid. :]i pot spune cum s\ faci ca s\ te plac\ N-am nevoie de sfaturile uneia care a ratat. {tiu ce am de f\cut! Trebuie s\ r\m=n ;ns\rcinat\! {i p\r\si odaia.

11
Erau doi str\jeri, aceia[i care o conduseser\ ;n curte mai devreme. O purtar\ printr-un labirint de arcade mohor=te [i reci, apoi ;n josul unei sc\ri ;nguste. Mantia de brocart [i m=necile lungi ale caftanului de m\tase se ag\]au mereu de lemnul cr\pat al balustradelor. :n sf=r[it, sim]i ;n obraz o pal\ de aer rece [i fu ;mpins\, ;n noapte, printr-o u[\ grea de fier, ;ntr-o calea[c\ str=mt\. Prinse cu urechea un forn\it de cal, apoi o m=n\ moale, c\rnoas\ o trase ;n\untru. Tr\sura porni din loc [i Hrrem auzi tropotul copitelor pe dalele de piatr\. C=nd ochii i se obi[nuir\ cu ;ntunericul, z\ri silueta lui Kislar Aghasi [ez=nd ;n fa]a ei. Unde mergem? ;ntreb\ Hrrem. La sultan, rosti Kislar Aghasi. Te a[teapt\ ;n Topkapi Saraya. Perdelele tr\surii erau l\sate. Hrrem ;ncerc\ s\ le dea deoparte, dar el ;i opri m=na. E departe?

HAREM

57

Nu, r\spunse eunucul [i ea ;i sim]i ochii urm\rind-o, mari [i albi ;n ;ntuneric, ca de pisic\. Kapi Aga a aranjat asta pentru tine. Era o afirma]ie, nu o ;ntrebare. De ce-ar fi f\cut-o? Asta m-am ;ntrebat [i eu. Hrrem nu-i putea vedea fa]a ;n ;ntunericul din tr\sur\. Avea senza]ia stranie a unei conversa]ii cu o pereche de ochi. {i ce r\spuns ai g\sit? Nici unul. Cum n-am r\spuns nici pentru motivul palorii sale. E palid ca un om care ;[i a[teapt\ os=nda. F\cu o pauz\. Sau poate e doar bolnav. Poate. S\ nu m\ ;n]elegi gre[it. Dac\ Kapi Aga ar c\dea ;n dizgra]ie, n-a[ v\rsa prea multe lacrimi. S\ ]ii minte asta. A[a voi face, r\spunse Hrrem. Cur=nd tr\sura sc=r]=i oprindu-se, iar u[a fu dat\ de perete. Hrrem privi repede ;n jur pe c=nd cobora. Deci acesta era Topkapi! Marele turn al Divanului se contura ;nalt ;n bezn\, iar tor]ele din jurul gr\dinilor p=lp=iau printre ramurile aplecate ale platanilor. Doi halebardieri cu ochii umbri]i de penele grele de pe coifuri o conduser\ printr-o poart\ grea, prins\ ;n piroane de fier, pe un pavaj de piatr\, chiar ;n inima Serayului, cu Kislar Aghasi g=f=ind [i cl\tin=ndu-se ;n urma lor. Hrrem era uimit\ de c=t de ordonat [i de spa]ios p\rea totul, fa]\ de culoarele str=mte [i mohor=te de la Eski Saraya. Pere]ii erau din piatr\, nu din lemn, [i erau [i gr\dini mari [i se putea auzi fo[netul frunzelor a mii de copaci, sub adierea v=ntului de noapte. Ajunser\ ;n final ;n fa]a unor u[i mari de lemn ;ncrustate cu sidef [i baga, ce conduceau c\tre od\ile intime ale sultanului. C=te doi solaks, garda personal\ a sultanului, str\juiau la fiecare u[\, cu iataganele scoase. Hrrem respir\ ad=nc. Acesta era momentul pentru care urzise at=tea planuri riscante. Ei bine, ;[i spuse, n-ai de ce s\ fii nervoas\. Nu trebuie s\-l cucere[ti. Trebuie doar s\-i iei s\m=n]a, primitoare, [i s-o faci s\ ;ncol]easc\. Kislar Aghasi deschse u[ile [i o conduse ;n\untru.

58

COLIN FALCONER

Hrrem privi ;n jur, cu respect. Zidurile dormitorului erau ;mpodobite cu pl\ci de faian]\ de Iznik, ;n culori albastre ca pana de p\un, portocalii [i verzui, ;n modele bogate cu flori [i fructe. Tavanul urca ;nspre un dom ;nalt, de care at=rnau policandre cu lan]uri aurii, sclipind de turcoaze [i rubine. Un c\min, ca o mare piramid\ de aram\, domina unul din pere]i. Opai]e cu ulei lic\reau ;n ni[ele din pere]i. Patul se afla pe o platform\ ;n\l]at\ ;ntr-un col] al od\ii, acoperit cu un baldachin de brocart albastru [i verde de Bursa, sus]inut de coloane r\sucite din argint. Cuverturile [i pernele erau din catifea stacojie, pres\rate cu perle. :n sfe[nicele de platin\ din cele patru col]uri ardeau lum=n\ri. Suleiman ;nsu[i [edea pe un divan acoperit cu catifea aurie. Purta o mantie de brocart verde [i un turban de m\tase alb\ imaculat\, cu o bro[\ cu pan\ de cocor [i un smarald, c=t pumnul de copil, sclipind ;ntre cute. Avea un bra] ;ntins languros pe dup\ divan. Ar\ta plictisit de moarte. Hrrem auzi u[ile ;nchiz=ndu-se ;ncet ;n spatele ei, ;n urma lui Kislar Aghasi. Erau singuri. El o privi mult timp ;n t\cere. Hrrem aproape c\ ;l auzea g=ndind> Ce ]i-au putut face?! :ncerca s\-[i ;nghit\ suspinul de disperare. Ar fi trebuit s\ se ;ncread\ ;n propria ei judecat\. A[a, i-a permis Kiayei s-o mai umileasc\ o dat\. :[i dezleg\ iute mantia [i o l\s\ s\ alunece pe podea, apoi desf\cu nasturii de diamant ai caftanului [i ;l arunc\ pe spate. Desprinse colierul de diamante [i-l azv=rli peste mantie, ;mpreun\ cu cerceii. Apoi ;[i sl\bi str=nsoarea [iragului de perle [i ;[i l\s\ p\rul pe spate. C=nd termin\, mai avea pe ea doar c\ma[a [i [alvarii. Ar\t\ spre gr\mada de accesorii de la picioarele sale> Maestra Ve[mintelor mi-a ales garderoba. Desigur, ;n ultima vreme aproape c\ nu mai vede. El nu se mi[case. De ce nu face nimic, de ce tace? g=ndi ea. Dar deodat\ ;n]elese. E tot at=t de ;ncurcat ca [i mine! Trebuia s\-l scuture din amor]eal\. {tia un singur mod de a reu[i asta. C\zu ;n genunchi, acoperindu-[i fa]a cu m=inile. :ncepu s\ suspine. Ce s-a ;nt=mplat?

HAREM

59

St\p=n al vie]ii mele, de ce m-ai ales pe mine? Sunt at=tea fete frumoase ;n Harem. Eu nu sunt destul de bun\ pentru tine. Nu [tiu nimic despre dragoste, despre b\rba]i. :l auzi ridic=ndu-se de pe divan [i venind spre ea. Rezist\ tenta]iei de a ;ncerca s\-i z\reasc\ expresia fe]ei. Apoi ;l sim]i ating=nd-o pe um\r. Te rog. Ridic\-te. Mi-e prea ru[ine. M\ g\se[ti ur=t\. Te g\sesc ;nc=nt\toare. Doar c\ atunci c=nd ai intrat ai dreptate, Kiaya trebuie s\ fie pe jum\tate oarb\. Ea ;i c\ut\ m=na, l\s=ndu-se ridicat\ ;n picioare. :l privi ;n ochi, c\ut=nd s\-i ghiceasc\ g=ndurile. N-am vrut asta, [opti ea. Mi-e team\. De fapt, este cel pu]in pe jum\tate adev\rat, g=ndi ea. Mi-e team\. Cred c\ orice fat\ din Harem ar schimba bucuroas\ locul cu tine acum. P\rea amuzat, chiar intrigat. Asta era bine. Atunci, las\-le. Sunt de departe mult mai frumoase dec=t mine. Vino [i a[az\-te. O conduse la divan [i o a[ez\ l=ng\ el. Continua s\-i ]in\ m=na. Cred c\ e[ti ;ntr-adev\r deosebit\, spuse el, ;n timp ce m=na i se juca cu o [uvi]\ de p\r. Ea ;[i mi[c\ ;ncet capul, prinz=ndu-i m=na ;ntre obraz [i um\r. Ce vrei s\ fac? El ezit\. Nu este nici un ritual pentru asta. Se aplec\ ;nainte, ;i lu\ capul ;n m=ini, apropiindu-[i-l ;ncet, [i o s\rut\. Hrrem sim]i mirosul acru al vinului. }i-am descoperit primul secret! g=ndi ea. M=inile lui ;i str=ngeau umerii. O trase spre el fulgerat de o dorin]\ brusc\. :[i ap\s\ fa]a de a ei, [i ea sim]i ;n]ep\turile ascu]ite ale b\rbii lui pe gur\ [i pe obraji. Aceasta este clipa mea, ;[i spuse Hrrem. Gemu puternic, [i ea sim]i cum degetele lui ;[i ;nt\resc str=nsoarea ;n jurul umerilor ei, fr\m=nt=nd carnea moale. Da, ;]i place, nu-i a[a? g=ndi Hrrem. Dup\ cum se a[teptase, St\p=nul St\p=nilor acestei Lumi voia dovezi c\ este ;ntr-adev\r

60

COLIN FALCONER

mai presus de ceilal]i b\rba]i. El este Umbra lui Allah pe p\m=nt. :n noaptea asta voi face tot ce pot ca s\-l ;ncredin]ez c\ a[a stau lucrurile. Sultanul o ;ntinse u[or pe divan. Ea ;i sim]i degetele desf\c=ndu-i nasturii din perle ai c\m\[ii. I se abandon\, cu buzele ;ntredeschise [i ochii str=ns ;nchi[i. Murmur\ ;ncet vorbe f\r\ [ir, ca [i c=nd dragostea lui ;i provoca ;ntr-adev\r pl\cerea at=t de a[teptat\. Era ;nc\ noapte c=nd ;l trezi din somn. Te rog, f\-o din nou, [opti ea. S-ar putea s\ nu mi se mai ;nt=mple niciodat\. Te rog, numai o dat\. Este minunat cu tine. Suleiman nu dorea dec=t s\ doarm\< dar era o descoperire nou\> o femeie care g\sea ;n asta tot at=ta pl\cere c=t un b\rbat! :[i spuse c\, probabil, era o t=rf\ din na[tere, sau cel pu]in ca profesie, dar nu-i p\sa. Era un caz pe care nu-l va supune niciodat\ judec\]ii preo]ilor. Sufletul unei femei, spune legea, nu e la fel de mare ca al b\rbatului, e mai degrab\ c=t al unui c=ine sau al unei pisici. Sufletul ei ;ns\ trebuie m=ntuit la timp. Dar nu ;nc\. Nu ;nc\.

12
Eski Sarai
:n calitate de iqbal, Hrrem primi un venit de 200 de asperi [i un apartament propriu, ;mpreun\ cu m\t\suri, brocart [i satin, destule pentru ca Maestra Ve[mintelor s\ alc\tuiasc\ o garderob\ complet\. Avea chiar baia ei personal\, sculptat\ din marmur\ roz, cu f=nt=ni arteziene cu ap\ de trandafiri. Privighetori ciripeau ;n coliviile de pe teras\. I se permisese s\-[i aleag\ o gedili. Hrrem ceruse s\ vorbeasc\ cu Muomi. T=n\ra negres\ nu p\rea nici ;nc=ntat\, nici surprins\ de chemarea fetei. {edea posac\ pe teras\, b\l\b\nindu-[i picioa-

HAREM

61

rele, cu chipul ca o masc\ de total\ indiferen]\. Hrrem o studie un timp. E[ti fericit\ lucr=nd zi de zi ;n hammam? o ;ntreb\ ea. Muomi ridic\ din umeri, ;n loc de r\spuns. Ca iqbal, am voie s\-mi aleg o slujnic\. Munca ar fi mult mai u[oar\ dec=t cea cu care te-ai obi[nuit. Muomi ;[i ridic\ din nou umerii. Hrrem se ridic\ [i avans\ ;ncet spre ea, p=n\ c=nd fe]ele lor erau doar la c=]iva inci una de cealalt\. Vreau s\ m\ aju]i. Spune ce vrei ;n schimb. Muomi se str=mb\, de parc\ ceva nepl\cut i-ar fi deranjat n\rile. C=nd aveam [apte ani, vr\jitorul tribului a venit ;n coliba familiei mele cu o urzic\ ustur\toare. Mi-a desf\cut picioarele [i m-a frecat peste tot cu urzica aceea. Asta ca s\ mi se umfle. A doua zi a venit din nou [i m-a uns ;ntre picioare cu unt [i miere, apoi a t\iat tot ceea ce d\ pl\cere unei femei, arz=nd ;n final rana cu un t\ciune aprins. Mama se pref\cea c\ pl=nge de bucurie, ca s\-mi acopere ]ipetele. C=nd m-am m\ritat, so]ul ma t\iat cu un cu]it ;nainte s\ m\ aib\. Apoi m-a cusut la loc, p=n\ data viitoare. La fel a fost c=nd a venit copilul. Apoi, c=nd au ap\rut negu]\torii, m-au luat ;mpreun\ cu copilul, dar era b\iat, a[a c\ l-au desp\r]it de mine. Nu [tiu dac\ tr\ie[te sau e mort. Dac\ e viu, ;l vor castra, a[a cum au f\cut cu mine. Acum, orice s-ar ;nt=mpla, ;mi voi petrece zilele ;n acest palat, ca sclav\. Dac\ nu a ta, atunci a alteia. A[a c\, spune-mi ce-ai putea tu s\-mi oferi mie? Hrrem o privi mult timp. R\zbunare, spuse ea ;n cele din urm\. Okmeydan Pia]a S\ge]ilor se afla dincolo de [irurile de platani [i tufe de trandafiri, aproape de apele ;ntunecate ale Cornului de Aur. Era aproape var\, acea perioad\ din an ;n care tobele de r\zboi r\sun\ ;n taberele ienicerilor, c=nd turcul se ridic\ din nou din Istanbul, pornind spre c=mpurile de lupt\. Dar anul acesta nu se anun]a nici un r\zboi [i ;n cur=nd Suleiman urma s\-[i mute curtea la Adrianopol pentru v=n\toare. El [i Ibrahim mergeau acum cu regularitate ;n pia]\, cu arcul [i lancea, pentru antrenamente. Ibrahim instalase acolo statuile pr\date din Belgrad [i t=r=te prin gropi p=n\ la Istanbul.

62

COLIN FALCONER

Ideea de a folosi zeit\]ile grece[ti drept ]inte p\rea s\-l amuze oarecum. Acum ]op\ia prin iarb\ ca un pu[tan, alerg=nd s\ recupereze s\ge]ile ce-[i gre[eau ]inta, r=z=nd cu ;nc=ntare c=nd ochea bine [i s\geata se sf\r=ma de victima de marmur\. :n cele din urm\ se a[ezar\ la umbra deas\ a unui smochin, iar pajii le aduser\ m\sline, br=nz\ [i [erbeturi. Dac\ ;n locul statuilor s-ar fi aflat Carol sau Frederick, le-a[ fi g\urit inimile de o mie de ori! E[ti un ]inta[ excelent, Ibrahim. Dac\ a[ fi un mistre] ar trebui s-o iau la fug\ spre Rusia. {i ochiul t\u e ager, min]i Ibrahim. Nu, nu. Mi-e mintea la altele ast\zi. Ibrahim ;[i goli cupa [i alese cu grij\ o m\slin\, mestec=nd-o ;ncet, ;n timp ce ;[i a[eza pocalul la o lungime de bra]. Apoi, cu mult\ pomp\, scuip\ s=mburele ;n cup\. Acesta z\ng\ni c=nd nimeri ]inta, iar Ibrahim r=nji satisf\cut. Uneori e[ti ca un copil. Dar te amuz\, nu? Suleiman sur=se. Totdeauna m\ amuzi, Ibrahim. Atunci, ce-l sup\r\ pe st\p=nul meu? Suleiman oft\. Cu Ibrahim putea vorbi sau ;ntreba orice, oric=nd. C=nd ne-am ;ntors din Manisa, ]i-ai alc\tuit un Harem? Ibrahim r=nji iar\[i. Nu e at=t de mare ca al t\u, St\p=ne. Dar ai o favorit\? Desigur, St\p=ne. C=nd sunt cu o femeie, ea este favorita mea. Nu era r\spunsul sperat de Suleiman. Cum putea s\ explice unuia ca Ibrahim problema sa? De c=nd se culcase cu Hrrem nu-[i putea scoate din minte imaginea ei. :n noaptea urm\toare alesese alt\ fat\ din Harem datoria sa era casa Osmanl=ilor, nu el ;nsu[i. Fata fusese o georgian\ mereu z=mbitoare, cu cei mai [ocan]i [i ad=nci ochi negri, care probabil i se prelungeau ;n tot capul, hot\r=se Suleiman, dup\ ce o auzise deschiz=nd gura. C=nd o luase ;n pat se ;ntinsese docil\, strig=nd o singur\ dat\, [i atunci de durere, nu de pl\cere. Fusese obi[nuit\, frumoas\, negre[it, dar asta, hot\r=se el, nu era destul. Nu pentru el.

HAREM

63

Dar Glbehar? Fusese favorita lui timp de aproape zece ani. Era o fat\ micu]\, timid\, de 15 ani, c=nd se culcase prima dat\ cu ea. Fusese virgin\, ca [i el, de altfel. P=n\ la Hrrem, crezuse c\ ;i satisf\cuse toate nevoile. Dar acum? :ntreaga experien]\ ;i l\sase un sentiment de disconfort interior, de parc\ sufletul i s-ar fi ;mp\r]it ;n dou\ [i cele dou\ p\r]i ale lui erau ;n r\zboi. Ceva ;n Suleiman o dorea ;nc\ o dat\ pe Hrrem, spre a [terge amintirea ei prin repetare. Dar cealalt\ parte din el era speriat\. Nu era bine pentru o femeie s\ simt\ tot at=t de mult\ pl\cere ca un b\rbat. Sufletul ei era p\tat de p\catul lui Rachel, dac\ o ;ncuraja ;n viciul ei, nu era [i el p\tat? {i Glbehar? Sim]i primul chin amar al unei emo]ii pe care niciodat\ nu [i-o imaginase ;n leg\tur\ cu o femeie. Vin\. O femeie are suflet, Ibrahim? Are vreo importan]\, St\p=ne? Suleiman nu r\spunse. Pentru prima dat\, hot\r; c\ Ibrahim nu-l poate ajuta. :n politic\ era diplomat [i om de stat. Dar ;n materie de femei era un barbar ca [i musulmanii pe care-i dispre]uia ;n secret. Ibrahim se aplec\ mai aproape, [i pentru moment r=njetul ;i disp\ru. Glbehar te sup\r\, St\p=ne? Nu, altcineva. Ibrahim ;n\l]\ o spr=ncean\. Pot s\ ;ntreb care ;i este numele? O cheam\ Hrrem, r\spunse Suleiman. Hrrem! Alt\ femeie ;n patul Sultanului? Desigur, Suleiman mai avusese alte femei ;n pat ;nainte, chiar el, Ibrahim, ;l ;ncurajase s\ aleag\ mai des din Harem. {i atunci, oare, de ce sim]ea deodat\ un acces de disconfort? Nu era nimic, nu ;nsemna nimic. Suleiman c\dea adesea ;n aceste st\ri ciudate, f\r\ nici un motiv. }inti pocalul cu ;nc\ un s=mbure de m\slin\, dar acesta ateriz\ lin ;n iarb\, la mare distan]\ de ]int\.

64

COLIN FALCONER

13
Chipul Meylissei era supt, cu ochii goli]i de spaim\. :n cea]a l\ptoas\ a hammamului, capul ei plutea pe suprafa]a unduitoare a b\ii, de parc\ s-ar fi desprins de trup, ca un teribil v=rcolac, arunc=ndu-[i ;nvinuirile c\tre Hrrem. Ochii s\i o urm\rir\ cum se apropia de bazin. Hrrem se opri pe marginea acestuia, a[tept\ ca Muomi s\-i ;ndep\rteze v\lul sub]ire care o proteja [i ;[i strecur\ trupul gol ;n ap\. Ar\]i bolnav\, [opti Hrrem. Mi-e r\u ;n fiecare diminea]\. Kiaya vrea s\ m\ trimit\ la infirmerie. S\ n-o la[i. Crezi c\-s t=mpit\? Meylissa se trase mai aproape. Hrrem sim]i c\ parc\ miroase disperarea fetei, un miros acru, puternic, ca de sudoare. :n fiecare zi talia mi se face mai groas\. Nu m\ mai pot preface. Ai spus c-o s\ m\ aju]i. De ce crezi c\ sunt aici? Ochii c\prui ai Meylissei fulgerar\ cu m=nie. Am uitat, acum ai baia ta. Sultanul te viziteaz\ ;n fiecare noapte? O s\ te ajut. Furia o f\cuse du[m\noas\. Cum? O s\ m\ aperi ;n fa]a Sultanului? E[ti gzde, nu Valide. Nu ;nc\, Hrrem. Este o cale mai bun\. Spune-mi-o. Muomi. Meylissa ;[i mut\ privirea la negres\. Vocea ;i era plin\ de ne;ncredere [i speran]\, ;n acela[i timp. Gedili a ta? E vr\jitoare, [opti Hrrem. Asta-i o prostie, zise Meylissa, dar f\r\ prea mult\ convingere, dup\ p\rerea lui Hrrem. O s\-]i preg\teasc\ o b\utur\. Ca s\ avortezi. Hrrem v\zu cum buzele Meylissei ;ncepur\ s\ tremure. :n]elese c\ teroarea permanent\ o adusese pe biata fat\ ;n pragul isteriei.

HAREM

65

Fii tare, Meylissa, [opti ea. E prea t=rziu Hrrem o apuc\ de bra], dar Meylissa ;ncerc\ s\ scape. Nu fi pap\-lapte! Nu e t=rziu! Crezi c\ pentru mine e mai u[or? Dac\ Kislar Aghasi afl\ ce fac? M\ vor omor; [i pe mine! Meylissa d\du din cap, toat\ du[m\nia de pe chip disp\r=ndu-i. C=nd? O trimit m=ine pe Muomi la tine. Dar nu trebuie s\ spui nim\nui! Sigur c\ nu. Hrrem ;i d\du drumul. Totul o s\ fie ;n regul\. Meylissa plec\ prin cea]a din ;nc\pere. Hrrem auzi plesc\itul apei c=nd fata ie[i din bazin [i ;i v\zu silueta desen=ndu-se pe perete. Oh, Ceruri! :ncepe s\ se vad\, g=ndi Hrrem. :n cur=nd n-o s\ mai aib\ deloc talie. Dar p=n\ atunci nu va mai avea nici un motiv de ;ngrijorare. Glbehar se ;ntinse goal\ l=ng\ el. Suleiman o fix\ cu privirea, sim]ind cum ;i cre[te dorin]a. Ceea ce ;i pl\cea nu era doar frumuse]ea ei, era [i obi[nuin]a cu frumuse]ea ei. Poate c\ tot protocolul \sta pe care ;l ur\sc m-a afectat totu[i, se g=ndi el. Iubise prea mult ordinea [i repeti]ia. :i atinse s=nii, aproape cu respect. Erau albi [i rotunzi, [i urm\ri traseul unei vini[oare albastre pe carnea imaculat\, de la sf=rc ;n sus, c\tre um\r. Privi cum sf=rcul se ;nt\re[te [i se contract\, alt\ minune a c\rnii. Glbehar se uit\ la el [i sur=se, simpl\ pl\cere. El era ros de alt\ ;ndoial\. :i place asta pentru c\-mi place mie, g=ndi, [i a[a trebuie. Cu Hrrem, ;i place chiar [i ei [i asta e p\cat. {i atunci, de ce acum simte at=t de pu]in? Studie restul corpului femeii, mu[chii de filde[ ai abdomenului [i coapselor, triunghiul atr\g\tor, vopsit cu henna, al pubisului. Ea ;[i desf\cu picioarele, preg\tit\ pentru el. Suleiman se l\s\ deasupra ei [i ;ncepu s\ o p\trund\. Glbehar ;[i mu[c\ buzele [i se cutremur\ de durere, dar sur=se

66

COLIN FALCONER

din nou ca s\-l lini[teasc\. El o privi, ;ncerc=nd s\-i ghiceasc\ g=ndurile. E at=t de dornic\ s\ m\ mul]umeasc\. Niciodat\ n-a dorit dec=t s\-mi satisfac\ pofta. De ce-ar trebui s\ fie altfel. Era ;n\untrul ei acum [i ;ncepu s\ se mi[te mai repede. :nchise ochii [i imaginea chipului lui Glbehar se evapor\, de parc\ o piatr\ ar fi spart oglinda unei ape limpezi. Acum se g=ndea la Hrrem, cu capul l\sat pe spate, pe pern\, cu gura deschis\ ;ntr-un strig\t mut, cu trupul arcuit sub el, ca [i c=nd ar fi fost st\p=nit\ de un mare chin, cu coama ro[ie-aurie ;mpr\[tiat\ pe perne. Sim]i imediat orgasmul [i fiecare mu[chi din trup ;i tremur\ pe m\sur\ ce spasmul ;l parcurgea. Gemu puternic, apoi puterile ;l l\sar\ [i sim]i bra]ele lui Glbehar cuprinz=ndu-l [i tr\g=ndu-l al\turi de ea. Deschise ochii, av=nd ;nc\ r\suflarea t\iat\ [i o privi. Glbehar sur=dea. A fost bine, St\p=ne? Da, min]i el, a fost bine. Dorin]a ;i disp\ruse. Deci ce altceva ;i trebuia? R\spunsul era simplu. :i trebuia Hrrem. Hrrem [edea pe teras\ urm\rind cum zorii p\trundeau ;n ora[, felia de argint a lunii p\lind o dat\ cu ;nt\rirea luminii. Chem\rile muezinilor sparser\ lini[tea de cristal. :nc\ o noapte petrecut\ f\r\ el. :nc\ o noapte a lui cu Glbehar. :nc\ o noapte care o afunda [i mai mult ;n exil. Trecuse aproape o s\pt\m=n\ [i Suleiman ;nc\ nu o chemase din nou. Clipa era trec\toare. Nu putea r\m=ne iqbal o ve[nicie. Dac\ nu r\m=nea ;ns\rcinat\ [i sultanul continua s-o ignore va trebui s\ se ;ntoarc\ la compania cus\toreselor [i la blestemele [i loviturile Kiayei. Nu va l\sa s\ se ;nt=mple asta. Niciodat\.

HAREM

67

14
Kapi Aga murise de o mie de ori ;n s\pt\m=na scurs\ de la prima discu]ie cu Hrrem. Fiecare moment era o clip\ de teroare, mereu ;n a[teptarea chem\rii ;n fa]a sultanului, care ar fi fost abia ;nceputul r\zbun\rii lungi [i ;ncete a acestuia. Nu exista moment ;n care s\ scape de durerea surd\ a remu[c\rilor, nici noapte ;n care s\-[i g\seasc\ lini[tea somnului, nici zi ;n care s\ caute ne;ncetat vreo cale de sc\pare. Dar unde s\ se poat\ ascunde de gheara sultanului, c=nd Imperiul se ;ntindea pe trei continente? Era o sear\ cald\, ;nmiresmat\, se auzea c=ntecul unei privighetori din crengile ;nfrunzite ale unui platan. Atmosfer\ m=ng=ietoare, dar ;n[el\toare, c\ci de fapt nu exista nici c\ldur\, nici siguran]\. Fiecare piatr\ din acest palat blestemat era primejdioas\. :ntoarse cheia ;n broasca por]ii vechi de fier [i o cr\p\ c=t s\ se strecoare ;n gr\din\. Ea era acolo. Am f\cut ce-ai cerut, zise el. Hrrem ;ngenunchease ;n iarb\, dincolo de f=nt=n\, cu un Coran pictat ;n verde [i azuriu deschis pe scaunul din fa]a ei. Purta o mantie de satin verde, o c\ma[\ asortat\, din damasc, cu smaralde, [i [alvari albi de m\tase at=t de transparen]i, ;nc=t el ;i putea distinge culoarea [i forma corpului. Ar fi putut spune c\ o g\sea atr\g\toare, de n-ar fi fost at=t de ;ngrozit de ea. Hrrem se uit\ ;n sus, cu un ;nceput de z=mbet pe buze. :l studie curioas\, cu ochi verzi sfredelitori, apoi ;[i ;ntoarse aten]ia la Coran. N-ar\ta r\u, ;[i spuse ea. Ochi [ter[i [i s\lbatici ca ai unui animal, dar de a[teptat de la un s=rb. :l ;mbr\cau bine> manta de catifea verde, papuci galbeni, un turban alb. Efectul nu era prea nepl\cut. Am spus c\ am f\cut ce ai cerut, repet\ el. {tiu. {i acum? Acum? Trebuie s\ ;ndepline[ti partea ta de t=rg. Ea ;ntoarse o pagin\ din Coran. Aga ;ncerc\ s\-[i controleze furia animalic\ ce cre[tea ;n el. Ce pl\cut ar fi, ;[i zise, s\-i

68

COLIN FALCONER

despart\ capul de trup. S\ termine cu obr\znic\tura asta mic\ chiar acum. S\-i vad\ s=ngele ;mpr\[tiat peste cuvintele lui Mahomed [i pe zidul de piatr\ cenu[ie. Aproape c\ ;l auzea cum ;i pulseaz\ ;n vene. Dac\ asta ar putea rezolva problema C=nd se ;ntoarce sultanul la Eski Saraya? :n]elegerea era C=nd? M=ine pleac\ ;n nord, la Adrianopol, pentru v=n\toare. Nu se va ;ntoarce p=n\ la c\derea frunzelor. Kapi Aga observ\ satisf\cut cum ea se albi la fa]\. Ei, uite c\ asta i-a [ters z=mbetul. C=t crezi c-o s\ r\m=i gzde, obr\znic\tur\ mic\? Am f\cut un t=rg, zise el. Mai am o condi]ie. Kapi Aga f\cu un pas spre ea, cu pumnii str=n[i. Am f\cut ce-ai cerut, [uier\ el. Nu po]i s\-mi mai ceri nimic! Hrrem nici nu se uit\ la el. C=t\ vreme ;]i p\strez secretul, pot cere ce vreau. El o privi lipsit de ap\rare. F\r\ nici o putere, g=ndi. Da, ;nc\ o dat\, sunt neputincios. {i totul din cauza vr\jitoarei \steia. Ai spus c\ o s\ m\ aju]i. Hrrem ;nchise cartea, paginile grele pocnind ca o concluzie, ;n timp ce ecoul d\du ocol cur]ii. Se ridic\ [i veni spre el. Spre mirarea lui, ;[i plimb\ o unghie ;n lungul bra]ului s\u [i ;l apuc\ de m=n\. O s\ te ajut. De m=ine n-o s\ mai ai nici o problem\. Nu vei mai tr\i ;n spaim\. Gura lui era uscat\. Hrrem veni mai aproape. :i putea sim]i c\ldura trupului [i moliciunea coapsei lipite de el. :i sim]i r\suflarea pe obraz. Ce vrei? zise el, dar vocea ;i sun\ ca a altui om. Pu]in din sucul t\u, [opti ea. Meylissa broda un caftan de culoarea aurului [lefuit pentru t=n\rul prin] Mustafa [i era cu lucrul la fereastr\ ca s\ vad\ mai bine ;n lumina dup\-amiezii. Auzi pe cineva intr=nd [i tot corpul i se ;ncord\. Kiaya! Te-am speriat? ;ntreb\ Muomi.

HAREM

69

Oh, tu e[ti! Muomi o privi fix, f\c=nd-o s\ se mi[te nervoas\. Ochii hipnotici m\ri]i ai lui Muomi o f\ceau ;ntotdeauna s\ se simt\ r\u. Ce vrei? Am ce ]i-ai dorit. Muomi ;ntinse m=na [i a[ez\ un mic vas alb-albastru pe mas\. Meylissa ;l ;nh\]\, ;i scoase dopul [i se str=mb\. E groaznic. :nghite-l tot. O s\-]i fac\ r\u [i o s\-]i omoare f\tul. Meylissa puse dopul la loc. Brusc, m=inile ;ncepur\ s\-i tremure. Mul]umesc. Muomi o privi cu mil\. N-ai de ce s\-mi mul]ume[ti, spuse [i plec\.

15
Kislar Aghasi fu trezit de un strig\t de femeie. La ;nceput, crezu c\-i doar o fat\ vorbind ;n somn mai ales cele noi p\]eau asta [i ;n general le b\tea a doua zi spre a le ajuta s\ le treac\. Dar pe m\sur\ ce se trezea mai bine ;[i d\dea seama c\ nu e nici un co[mar de fat\ t=n\r\. Mai auzise asemenea urlete, venind din camera de tortur\ a c\l\ului. :[i sim]i trupul acoperit de o sudoare rece, lipicioas\. :[i c\ut\ sabo]ii de lemn pip\ind cu picioarele [i cu m=inile tremur=nde. Lum=narea nu arsese prea mult, a[a c\ aprecie c\ nu dormea de mai mult de o or\. Lu\ sfe[nicul [i se gr\bi pe coridor, cu p=ntecele imens tremur=ndu-i sub c\ma[a de noapte. Strig\tele veneau din dormitorul de la etajul superior. :[i chem\ doi str\jeri [i fugir\ pe sc\ri ;n sus. Meylissa se rostogoli goal\ pe podea, zg=riind sc=ndurile de lemn cu unghiile, c\ut=nd parc\ cu disperare o ie[ire din carnea trupului. :nc\ un spasm ;i scutur\ corpul [i se ghemui cu genunchii str=n[i ca un foetus, vomit=nd s=nge. Pe fa]a frumoas\, oache[\ avea s=nge [i saliv\, iar buzele ;i dezvelir\ din]ii ;ntr-un r=njet de c=ine prins ;n capcan\.

70

COLIN FALCONER

Fetele erau adunate ;n jurul ei, holb=ndu-se speriate [i fascinate de am\nuntele mor]ii. Unele aveau picioarele stropite cu pic\turi fine de s=nge [i c=nd Meylissa izbucni iar\[i, ]ipar\ [i s\rir\ ;napoi, parc\ tem=ndu-se s\ nu se molipseasc\ de teribila boal\. Meylissa le z\ri printre chinurile durerii insuportabile [i ;ncerc\ s\ strige> Nu sunt bolnav\. E otrav\! Dar sunetele horc\ite din g=tul ei nu mai aduceau a voce, a nimic omenesc. Durerea o str\punse iar\[i [i se ;ndoi din nou, url=nd. Sim]i bra]e apuc=nd-o, ;ncerc=nd s-o ]in\, dar ea se zb\tu [i lovi bezmetic ;n toate p\r]ile, vr=nd s\ se elibereze de moartea care-[i croia drum prin stomacul ei. Deschise ochii o clip\ [i v\zu fa]a speriat\, sp=n\, a lui Kislar Aghasi, iar l=ng\ el o v\zu pe Hrrem. :ncerc\ s\-i descifreze expresia. Voi s\-[i ;ndrepte degetul spre ea, cu un blestem final, dar eunucii o ]ineau de bra]e [i nici nu putea vorbi din cauza s=ngelui care-i umplea gura. :ncepu s\ se ;n\bu[e [i ;ntunericul i se l\s\ peste ochi, asemenea unei cortine.

R=ul Mari]a, l=ng\ Adrianopol.

C=inii de v=n\toare st=rnir\ pot=rnichea din cuibul s\u din tufa de pelin [i ea ]=[ni ;n aer, cu aripile scurte b\t=nd nebune[te. Ibrahim r=se cu emo]ie [i ridic\ ap\r\toarea mare de piele de pe ;ncheietura m=inii st=ngi. Femelele de [oim c\l\tor frem\tau, sim]ind apropierea pr\zii. Ibrahim ;ndep\rt\ gluga de piele de pe capul p\s\rii, ochii ei mari, aurii, clipir\ v\z=nd cerul fumuriu. Aproape imediat [oimul se ridic\ ;n aer, aripile-i imense duc=ndu-l ;n ;nalt ;n c=teva secunde. Ibrahim [i Suleiman ;[i ;mboldir\ caii [i pornir\ v=n\toarea. {oimul ;[i ;ntinse aripile [i pluti. Acum urca pe un curent de aer, la fel de lipsit de greutate ca [i acesta, ;n clipa urm\toare plonja cu viteza pietrei. Pot=rnichea b\tu aerul, ;ncet, cu aripi greoaie, f\r\ vreo [ans\ de sc\pare. {oimul lovi de sus, o explozie de pene, ghearele lungi ;nfig=ndu-se ;n [ira spin\rii victimei, [oc at=t de violent ;nc=t pas\rea muri pe loc. Pentru o clip\, prad\ [i pr\d\tor c\deau ;mpreun\ spre sol. Apoi, [oimul ;[i ;ncet\ str=nsoarea mortal\ [i se ;n\l]\ tri-

HAREM

71

umf\tor, l\s=nd pot=rnichea s\ cad\, lipsit\ de via]\, ;n mla[tin\. Ibrahim l\s\ s\-i scape un chiot de ;nc=ntare [i galop\ s\lbatic p=n\ la marginea b\l]ii, ;n timp ce c=inii se repezir\ ;nainte, ;ntrec=ndu-se pentru pl\cerea de a recupera prada. Ibrahim se uit\ pe cer [i ;ntinse bra]ul ;nm\nu[at ;nspre [oimul ce se rotea ;nc\ deasupra capului s\u. Mistre]ul privea la intrusul care ;i tulburase b=rlogul aflat ;ntr-o tuf\ de m\ce[, cu ochii s\i mici [i galbeni str\lucind a fric\ [i confuzie. Puf\ia, retr\g=ndu-se [i mai ad=nc ;n tufele spinoase. Dintr-o parte venea l\tratul c=inilor de v=n\toare, din cealalt\ se auzeau tunetul copitelor [i strig\tele arca[ilor. Mai departe, ;n mla[tin\, nu se putea retrage. Avea o singur\ alegere. Groh\ind cu furie, ]=[ni dintre tufi[uri. Suleiman ;l v\zu venind [i ;l avertiz\ cu un strig\t pe Ibrahim. V\zu cum mistre]ul lovi arm\sarul arab al lui Ibrahim ;n partea din fa]\ a corpului, unul din col]ii galbeni sf=[iind mu[chii calului, c\sc=nd o ran\ ;ns=ngerat\ ;n burta lui. Animalul se cl\tin\, de surpriz\ [i agonie, se cabr\ ;napoi, cu viscerele at=rn=nd din ran\. Mistre]ul [arj\ din nou [i Ibrahim fu aruncat la p\m=nt. Suleiman era ;nc\ la vreo cincizeci de pa[i. :[i ;mboldi calul, trase arcul de la obl=nc [i ]inti repede. Prima s\geat\ se ;nfipse cu un sunet surd ;n um\rul mistre]ului, dobor=ndu-l ;ntro parte. Acesta se propti pe picioare, ;ntorc=ndu-se s\ ;nfrunte noua provocare. Suleiman se r\suci ;n [a, trase alt\ s\geat\ din tolba argintat\ at=rnat\ la obl=nc [i ]inti cu grij\. A doua s\geat\ lovi mistre]ul ;n spate [i p\trunse ;n inim\, intr=nd aproape p=n\ la pan\. Mistre]ul se cl\tin\, picioarele nemaiput=ndu-i suporta greutatea. Deodat\ parc\ aerul fu sf=[iat de m=ini imense, c\ci s\ge]i una dup\ alta se ;nfipser\ ;n trupul cenu[iu al mistre]ului. Acesta c\zu pe spate, cu s=ngele curg=nd din dou\ duzini de r\ni. C=teva clipe mai t=rziu era mort. Arca[ii izbucnir\ ;n urale [i alergar\ ;nainte [i aproape imediat calul lui Suleiman fu ;nconjurat de c\l\re]ii din suit\. Suleiman nu lu\ ;n seam\ scuzele rostite strig=nd ale c\peteniei [i s\ri iute din [a.

72

COLIN FALCONER

Ibrahim? Calul lui Ibrahim era ;nc\ ;n picioare, ;nv=rtindu-se n\uc, ;n timp ce c=inii de v=n\toare l\trau [i se repezeau la picioarele lui, atra[i de s=ngele scurs, ling=ndu-l [i lupt=ndu-se pentru m\runtaiele ce at=rnau din burdihanul calului. C=]iva ieniceri se b\gar\ ;ntre ei, unul ;ncerc=nd s\ prind\ fr=ul calului, ;n timp ce ceilal]i ;njurau [i alungau c=inii cu s\biile. Arm\sarul r\nit, sco]=nd aburi pe n\ri [i cu ochii ie[i]i din orbite de groaz\ [i durere, se ;ndrepta spre el. Suleiman se retrase. Dar apoi, c=nd c=inii se repezir\ iar, calul o lu\ la fug\ din nou, galop=nd printre copaci, p=n\ disp\ru. Suleiman privi ;n jur, dezorientat. Unde era Ibrahim? Tr\ia? :l v\zu deodat\, ;n mla[tin\ p=n\ la genunchi, cu caftanul murdar de frunze putrede [i de noroi. Turbanul ;i era ;n dezordine, d=nd un aer de nebunie r=njetului larg [i r\u de pe fa]a sa. :n m=na dreapt\ ]inea pot=rnichea, prins\ de g=tul ;nro[it de s=nge. Iat\ trofeul! strig\ el c\tre Suleiman. Am crezut c\ e[ti mort! [uier\ acesta. C=t\ vreme m\ ap\r\ Sultanul meu, cum a[ putea s\ mor? Era at=ta inocen]\ copil\reasc\ ;n el de parc\ nici prin cap nu i-ar fi trecut c\ ar fi putut fi r\nit. De fapt, ar\ta at=t de mul]umit de sine [i de trofeul s\u, ;nc=t Suleiman ;[i d\du capul pe spate [i r=se [i el. Era ;n pavilionul lui Suleiman, muzica viorii lui Ibrahim aproape c\ era ;ntrecut\ de or\c\itul broa[telor din mla[tin\. Lumina f\cliilor dansa pe cutele ro[ii, umflate de v=nt, ale cortului. Suleiman era ;nc\ r\scolit de emo]iile v=n\torii [i nu putea dormi. {edea turce[te pe divan, ;n timp ce Ibrahim termina melodia pe care tocmai o c=nta, dar mintea nu-i era la muzic\. Ajunsese la o concluzie, rezolv=nd astfel o problem\ care ;l preocupase timp de c=teva s\pt\m=ni. :[i c=nt\rise bine alegerea ce ;nc\lca cerin]ele tradi]iei [i protocolul cur]ii, nehot\r=rea fiindu-i prelungit\ doar de nevoia de a-[i ;mp\ca propria con[tiin]\.

HAREM

73

:l voi schimba pe Ahmed Pa[a din func]ia de mare vizir, spuse el deodat\, pe c=nd ultimele note ale melodiei lui Ibrahim mai pluteau ;nc\ ;n aer. A fost neglijent ;n ;ndatoririle sale? rosti Ibrahim. P=n\ [i el pare surprins, g=ndi Suleiman. Nu. Dar nu are calit\]ile necesare. Dar a servit ;n Divan timp de mul]i ani Da, da. Dar nu e bun. Inten]ionez s\-l fac guvernatorul meu ;n Egipt. Nu vreau s\-l umilesc. Suleiman se ;ncrunt\ ;n fa]a obiec]iilor lui Ibrahim. De c=nd ;i p\sa acestuia dac\ ceva era potrivit sau nu? {i cu cine ;l vei ;nlocui? Suleiman se sim]i ;n pielea tat\lui aflat pe punctul de a-i face fiului s\u un cadou mult-dorit. Savur\ senza]ia. Cu tine, Ibrahim. Ibrahim privi ;n zare. Cu mine? Da. Tu vei fi noul meu mare vizir. Suleiman a[tept\, dar rev\rsarea de recuno[tin]\, cunoscutul r=njet copil\resc nu venir\. :n schimb, Ibrahim ;[i leg\na vioara ;n m=ini, uit=ndu-se posomor=t la ea. Suleiman sim]i un junghi de iritare. Care este problema? Unii membri ai Divanului se vor ;ntreba de ce mi-ai dat mie acest post, ;n dauna lui Ahmed Pa[a. Divanul nu poate pune ;n discu]ie hot\r=rile mele, ;n nici o privin]\. Pe mine m\ preocup\ ce vor spune ;n mod neoficial. Ce spun ei neoficial nu poate s\ te afecteze! Dar se va spune c\ am fost desemnat ;n locul pa[ei datorit\ prieteniei noastre. Suleiman se holb\ la Ibrahim, uluit. Nu se a[teptase deloc la a[a ceva. Ibrahim acceptase ;ntotdeauna posturile pe care i le d\duse, cu pl\cere, chiar cu un soi de triumf. Suleiman nu credea c\ lui Ibrahim ;i p\sa m\car c=t negru sub unghie de p\rerea celor din Divan sau de protocol. Vrei s\ renun] la hot\r=rea mea? Ibrahim t\cu mult\ vreme. O briz\ nocturn\ scutura cutele cortului, st=rnind un vaiet prelung. Sf=r[itul r\bd\rii lui Allah? se ;ntreb\ Suleiman. Mi-e team\, spuse Ibrahim.

74

COLIN FALCONER

Team\? Suleiman se g=ndi la imaginea lui Ibrahim ie[ind din mla[tin\ cu pot=rnichea ;n m=n\ [i la sentimentul care ;l ;ncercase atunci. P\rea c\ ;ncrederea ;n sine a lui Ibrahim ;ndep\rtase irevocabil orice fric\. V\d c\ nu ]i-e team\ de col]ii unui mistre] s\lbatic [i nici de copitele unui cal ;nnebunit de durere. De ce ]i-e team\ atunci? De tine, St\p=ne. Suleiman ;l privi uluit. De mine? G=tul marelui vizir este mereu sub ascu]i[ul sabiei, St\p=ne. De[i socotesc oferta ta ca pe cea mai mare onoare pe care o poate tr\i un b\rbat, m\rturisesc c\ tot ;mi este pu]in team\. Suleiman ;n]elese. :[i aminti de propriul s\u tat\, care terminase opt din vizirii s\i ;n tot at=]ia ani. :ntr-adev\r, unul din blestemele obi[nuite printre turci spunea> Fie s\ ajungi vizirul lui Selim cel Groaznic! {i ;[i aminti cum, orbit de m=nie, el ;nsu[i aproape c\ ;l executase pe bietul Piri Pa[a. N-ai nici o team\, prietene. Ibrahim privi ;n sus cu ochi negri, rug\tori. Mereu mi-am spus c\ asta ;mi doresc. P=n\ acum. N-ar trebui s\ m\ ;nal]i at=t, c\ci o c\dere ;mi va fi fatal\. Suleiman se ridic\ [i merse spre el, pun=ndu-[i m=inile pe umerii lui. :]i dau cuv=ntul meu. C=t tr\iesc eu, voi veghea pentru ca tu s\ nu p\]e[ti nimic. Allah s\ m\ judece. Ibrahim apuc\ m=na sultanului [i s\rut\ inelul cu rubin. Mi-ai adus mai mult\ m\rire dec=t am visat vreodat\, [opti el. M\ leg s\ te slujesc p=n\ ;n clipa mor]ii.

HAREM

75

16
Eski Sarai
Unde era ea? Kapi Aga privi ;n jurul cur]ii umbrite, sf=[iat de dorin]a nebun\ de a fugi [i nevoia imperioas\ de a r\m=ne [i a o g\si. Umbrele ;i p\reau batjocoritoare. Nu e aici. Te-a tr\dat. Trupul e adev\ratul tr\d\tor, g=ndi el< arderea sim]urilor care te atrage ;nspre pl\cere [i durere, cum atrage flac\ra o molie. Acela[i trup care ;i putea aduce extazul putea s\ [i-l supun\ tuturor torturilor pe care Diavolul sau c\l\ul, ceea ce era acela[i lucru le-ar fi putut imagina. Ce c\uta el aici? {i ea era o progenitur\ a Diavolului. Acum [tia, i-o dovedise. Trebuia s\ g\seasc\ o cale de a sc\pa de ea, trebuia s\-[i asume riscul existen]ei celui de-al treilea conspirator. Ah, dar atunci ar pierde [i c\ldura acelui trup, senza]ia s=nilor ei calzi ap\sa]i de pieptul lui, pofta pentru gura ei, extazul imposibil [i interzis pe care i-l d\dea ea. Nu-[i putea imagina pl\cere comparabil\ cu ceea ce tr\ise ;n aceast\ curte umbrit\, cu f=nt=na ei susur=nd\ [i cu aleea de marmur\ m\rginit\ de platani. Aici nu mai era un eunuc, iar teribila, nemaipomenita muchie de cu]it a pericolului ;l aducea pe asemenea culmi de excitare ;nc=t nici dragostea de via]\ nu rezista compara]iei. Dar dac\ [i Hrrem r\m=nea ;ns\rcinat\? Nu vedea nici un sf=r[it al acestui tunel ;ntunecat al c\rnii [i al consecin]elor sale. :n chiar momentul de v=rf al ultimului spasm al pl\cerii, teroarea neagr\ cobora iar\[i asupr\-i, umpl=ndu-i m\runtaiele cu o panic\ rece, ;ngrozitoare. Fugea din aceast\ gr\din\ umbrit\ a torturilor sale, spun=ndu-[i c\ nu va mai veni niciodat\, promi]=ndu-[i c\ va g\si o cale s\ scape de ea. Dar trupul s\u ;l subjugase. De-a lungul zilelor nu se putea g=ndi la nimic altceva dec=t la data urm\toare. Imaginea trupului ei [i al lui, ca b\rbat ;ntreg din nou ;ndep\rta orice alt g=nd. Aceste c=teva minute pe s\pt\m=n\, ;ntr-o curte umbrit\ deveniser\ via]a lui.

76

COLIN FALCONER

:ncerca s\-[i spun\ c\ poate nu-i vor prinde niciodat\. S\ nu se termine niciodat\. Auzi fo[net de stofe ;n spate [i se ;ntoarse. Hrrem! Te-am speriat? Kapi Aga sim]i c\ inima-i era gata s\ sar\ din piept. :i b\tea at=t de tare c\ aproape ;l durea. De unde ai ap\rut? Te-am urm\rit. De dup\ st=lp. El o privi. Purta [alvari de m\tase [i o c\ma[\ verde, transparent\, deschis\ spre talie, l\s=nd s\ se ;ntrevad\ umfl\turile s=nilor. Se ridicau [i coborau o dat\ cu r\suflarea ei. Kapi Aga nu-[i putea lua ochii. Hrrem f\cu un pas spre el. Haide. Repede. Purta un voal fin, at=rnat de toca verde pe care o avea pe cap. :l ;ndep\rt\ cu o mi[care iute, studiat\, a m=inii drepte. Kapi Aga o privi iar\[i. Ar\ta at=t de sigur\, de st\p=n\ pe sine. Nu-i era fric\ niciodat\? Se uit\ c\tre turnul de nord. Ferestrele din v=rf se uitau la el, ca doi teribili ochi negri, scrut\tori. U[ile erau ;ncuiate, ;[i reaminti el, totu[i o ;mpinse pe Hrrem mai ;n umbra zidului. Hrrem ;[i ridic\ mantia, a]=]=ndu-l. Cum e s\ te sim]i din nou b\rbat? ;ntreb\ ea. :[i bate joc de el? se ;ntreb\ el la r=ndu-i. Se minun\, pentru a suta oar\, de motivele pentru care f\cea ea asta. Era doar dorin]\ trupeasc\? Nu sim]ea chiar nimic pentru el? Ai ucis-o, spuse. A fost o gre[eal\ a lui Muomi. Licoarea a fost prea tare. Ai f\cut-o inten]ionat. {i dac\ a[ fi f\cut-o? Crezi c\ sunt mai rea ca tine? Ne-ai fi ucis pe am=ndou\ dac\ asta ]i-ar fi salvat g=tul. {alvarii c\zur\ pe pardoseal\. :[i desf\cu cele trei agrafe cu diamante de la c\ma[\. El ;ncerc\ s\-[i smulg\ privirea de pe acel trup mic [i ferm, s\ se concentreze asupra chipului [i asupra a ce putea tr\da acesta. Era prietena ta. Pe c=nd ]ie ;]i era de-a dreptul str\in\. Ai l\sat-o grea ;n t\cere, pe coridor.

HAREM

77

Se aplec\ spre zid. Kapi Aga ;[i sim]i gura usc=ndu-se. Ea ;l privea cu acel sur=s abia schi]at, [tiindu-l lipsit de orice putere asupra ei. Sf=rcurile ei erau tari. De dorin]\, de frig? Crezu c\ [tie r\spunsul la asta. Dar n-avea importan]\. Era at=t de a]=]at ;nc=t abia se ab]inea. C=]i b\rba]i ;ntregi se puteau l\uda cu at=ta vitalitate? O apuc\ brutal de ;ncheieturile m=inilor, ]intuind-o de perete. Poate c\ ;ntr-o zi o s\ te arunc ;n Bosfor. O apuc\ de g=t cu m=na dreapt\. Era un g=t sub]ire, m=na lui ;l cuprindea u[or. :[i mut\ m=na ;n jos, spre um\r, apoi spre s=ni, str=ng=nd c=t putea de tare, ;ncerc=nd s\ o fac\ s\ ]ipe. Dar ochii ei ;l urm\reau calmi, ad=nci [i verzi. Se spune c\ e cam rece ;n perioada asta. Ar trebui s\ ai grij\ s\ nu cazi chiar tu ;n el. :[i ridic\ ve[mintele [i ;l ;ncol\ci cu coapsele, tr\g=ndu-l spre ea. Apuc\ o cut\ a hainei [i i-o ;ndes\ ;n gur\, spre a-l ;mpiedica s\ strige atunci c=nd o p\trunse. Susurul f=nt=nii nu putea masca un asemenea sunet. Kapi Aga nu mai avea r\suflare. Intensitatea senza]iei ;l cople[ea, mu[c\ stofa din gur\, sim]ind c\-[i pierde orice control. Ura fierbea ;n el, ura pentru aceast\ putere a ei asupra lui, ur\ ;mpotriva tuturor femeilor [i ur\ fa]\ de sine, pentru sl\biciunea sa. :ncepu s\ se mi[te sacadat. Hrrem ;l ;ncol\ci cu bra]ele, mi[c=ndu-se o dat\ cu el. D\-mi sucul, ;i [opti ea ;n ureche, ;l vreau tot. El sim]i pl\cerea purt=ndu-l peste pr\pastie, ;ntr-o fericire cutremur\toare, orbitoare. Pentru c=teva clipe fu liber de ea, liber de toat\ sclavia lui fa]\ de femei, [i se abandon\ cu totul acestor clipe. Nu voia s\ se ;ntoarc\. Era ca moartea. {i dac\ ar fi putut ar fi r\mas pe veci acolo. Pentru ca pl\cerea s\ dureze pentru totdeauna. Dar c=nd termin\, nu mai r\m\seser\ dec=t r\coarea serii [i frica. Via]a era o capcan\. Nu exista ie[ire. Cau]i o sc\pare, [i e[ti dus de nas c\tre pierzanie. Kapi Aga nu afl\ de propria reu[it\ de la Hrrem. :ntr-o bun\ zi, c=nd se trezi, g\si palatul plin de rumoare> iqbal purta un copil!

78

COLIN FALCONER

Relaxarea de o clip\ se schimb\ brusc ;ntr-o nou\ groaz\. Ce s\ fac\ acum? Nu mai putea merge ;n gr\din\. A face dragoste cu cad=na sultanului era o crim\ prea mare chiar [i numai ;n ;nchipuire. Dar dac\ nu se mai ducea, ce va face Hrrem? :l va tr\da? Dar cum ar putea-o face, f\r\ s\ se tr\deze pe ea ;ns\[i? Apoi ;l lovi alt g=nd. Dar dac\ acest copil era al lui? :n]elese c\ nu va [ti niciodat\ ce era ;n mintea ei. Era un pion ;ntr-un joc pe care nu-l mai pricepea. Din clipa ;n care deschisese prima oar\ poarta aceea, pentru a seduce o odalisc\ a sultanului, pierduse controlul asupra propriei vie]i. Era lipsit de puteri. Nu era nimic de f\cut, dec=t s\ a[tepte.

17
Hafise o examin\ pe noua iqbal a fiului s\u cu ochiul antrenat al femeii care ;[i petrecuse ;ntreaga via]\ ;n lumea perfid\ a Haremului. Putea spune de la bun ;nceput c\ aceasta era cu totul diferit\ de Glbehar. Se vedea ;n mersul ei, ;n ]inut\. Ochii ;i erau un pic prea p\trunz\tori, limba dup\ cum auzise un pic prea iute. Hrrem, zise ea cald, ;ntinz=nd m=na. Sunt ;nc=ntat\ de ve[tile tale. Vino [i stai jos l=ng\ mine. Hrrem sur=se [i se a[ez\ la cel\lalt cap\t al divanului. Era o dup\-amiaz\ cald\ [i se aflau pe o teras\ umbrit\ din partea de est a Palatului. Cinteze ciripeau ;n cu[tile ornamentate din lemn de cedru, at=rnate de stre[ini, iar pe masa din fa]a lor se aflau [erbeturi, pepeni [i rahat. :n spatele lor, ora[ul dormita ;n c\ldura dup\-amiezii, cupolele moscheilor str\lucind precum diamantele ;n praf. Suleiman este plecat la v=n\toare, la Adrianopol. Am trimis azi un curier cu un mesaj pentru el. Sunt sigur\ c\ va fi la fel de bucuros pentru vestea ta ca [i mine. Hrrem ;[i puse o m=n\ pe burt\. Va trebui s\ a[tept\m multe luni p=n\ s\ afl\m c=t de mare trebuie s\ ne fie bucuria. Un r\spuns bun, g=ndi Hafise. Dac\ e fat\, suntem iar la ;nceput.

HAREM

79

Cum va voi Allah, rosti. Hafise se apropie [i lu\ o cosi]\ din p\rul lui Hrrem, privindu-l ;n lumin\. To]i ;mi fac asta. Ca pentru a-mi aduce aminte c\ sunt ;n proprietatea casei Osmanl=ilor. Ai p\r frumos, zise Hafise. Nici ro[u, dar nici auriu. De unde e[ti? Tat\l meu este han al t\tarilor din Crimeea, Coroan\ a Capetelor Acoperite, r\spunse ea, ;ncerc=nd s\-[i ascund\ m=ndria din voce. Nu se f\cea ca mama sultanului s\ simt\ c\ ea se credea superioar\. Hafise era, p=n\ la urm\, fiica unui ]\ran din Georgia. {i cum de-ai ajuns la noi? Tat\l meu a prins o ocazie. Hafise z=mbi. Pentru tine? Sau pentru el? Spahiii au trebuit s\-l lege la p\m=nt [i s\-i bage cu for]a banii ;n pung\. Se lupta [i striga. A fost groaznic. Hafise nu mai z=mbea. R=zi c=nd poveste[ti asta, dar ;n ochii t\i nu e nici urm\ de r=s. Hrrem sim]i cercetarea lui Valide. Trebuia s\ se supun\, ;[i zise. Dar nu trebuia s\ o subestimeze pe aceast\ femeie, fiic\ de ]\ran sau orice ar fi ea. Aceast\ puicu]\ rotofeie [i pl\cut\ are ni[te ochi de [oim. De ce-a[ pl=nge? El tr\ie[te ;nc\ ;ntr-un cort. Eu, ;ntr-un palat. P=n\ la urm\ eu am ie[it mai bine din afacere. Deci e[ti fericit\ aici? Voi fi mai fericit\ c=nd St\p=nul meu se va ;ntoarce. Am fost so]ia Sultanului Selim mul]i ani. Pot s\ num\r pe degete s\pt\m=nile pe care le-am petrecut ;mpreun\. E o via]\ cam singuratic\, Hrrem. Hrrem ;ncuviin]\. :]i voi urma sfatul, atunci, :n\l]imea Ta. M\ voi ;ntoarce la tat\l meu. Po]i s\-mi faci rost de un cal. Hafise r=se, ;mpotriva voin]ei sale. Fata ;[i b\tea joc pu]in, dar era [i adev\r ;n cele ce spunea. De ce s\ boce[ti lucruri a c\ror schimbare nu-]i st\ ;n putere? M\ tem c\ nici chiar eu nu pot face asta. Acum por]i copilul sultanului [i Haremul va fi casa ta pentru tot restul vie]ii.

80

COLIN FALCONER

Atunci va trebui s\-mi aranjez ni[te camere mai mari. Hafise z=mbi [i ar\t\ spre propriul iatac. Ca ale mele, poate. Hrrem ;i ;ntoarse z=mbetul. Cum va voi Allah. N-a[ fi surprins\ dac\ a[a s-ar ;nt=mpla. Hafise alese o bucat\ de rahat cu arom\ de fistic [i mu[c\ din ea. Dac\ ai nevoie de ceva, mie trebuie s\-mi spui. :n Islam mama e sacr\, ast\zi mai mult ca oric=nd. Se va face totul pentru binele t\u. Ar fi un lucru, :n\l]imea Ta. Da? Vreau o gard\ de corp. Hafise o privi contrariat\. O gard\ de corp? Aici? Mi-e fric\. De ce? Am auzit zvonuri. C\ nu voi mai apuca ziua s\-mi v\d copilul n\scut. Cine ;ndr\zne[te s\ te amenin]e pe tine [i copilul sultanului? Hrrem ;[i plec\ ochii. Nu [tiu. S-ar putea s\ fie doar vorbe. Minte, ;[i spuse Hafise. {tie cine, dar nu ;ndr\zne[te s\ spun\. Exist\ o singur\ persoan\ care i-ar putea dori moartea. Glbehar! :[i scutur\ capul. Nu, era imposibil. Glbehar nu era capabil\ de asta. Dar fata p\rea speriat\. Dac\ crezi c\ zvonurile sunt reale, va trebui ca servitoarea s\ guste fiecare m=ncare [i chiar s\ ;ncerce hainele tale ;nainte de a le purta tu, ca nu cumva stofa s\ fi fost otr\vit\. Ca m\sur\ de precau]ie ;i voi spune lui Kislar Aghasi s\-]i dea un eunuc. Mul]umesc, :n\l]imea Ta. Trebuie s\ ne asigur\m c\ nimic r\u nu se va ;nt=mpla fiului sultanului. Hrrem z=mbi ;n]eleg\toare. To]i sunt siguri c\ va fi b\iat, ;[i zise ea. Dar \sta e un lucru pe care nu-l pot hot\r; eu. Kapi Aga o privi din turnul de nord cum iese dintre umbrele lungi [i vine s\ se a[eze pe banca de marmur\ de l=ng\ f=nt=n\, cu Coranul deschis ;n poal\. Pumnul i se str=nse, ;n-

HAREM

81

tr-un gest de disperare [i nehot\r=re. Venise iar. De ce, de ce? Ce ;ncerca s\ fac\? :n cur=nd avea s\ fie cad=na sultanului, ce dorea mai mult? Nu puteau continua acum, riscurile erau prea mari. Dar dac\ nu se ducea cine [tie ce avea s\ fac\ ea? Trebuia s\-i vorbeasc\, trebuie s\ pun\ cap\t chinului. Chiar [i dorin]a ;i disp\ruse acum, c=nd auzise c\ ea a r\mas grea, pofta p\ru s\ se evapore [i vidul r\mas fu repede umplut de dorin]a de a tr\i. Trebuia s\ ;nceteze. Ce voia? Ce-ar fi f\cut dac\ nu se ducea s-o ;nt=lneasc\? L-ar fi putut tr\da cumva, cum f\cuse cu Meylissa? Se hot\r; [i p\r\si gr\bit odaia, ;ncuind u[a. Cobor; zorit pe sc\rile de lemn. Ezit\ minute lungi ;n fa]a por]ii de fier, cheia mare de metal odihnindu-se ;n broasc\. B\rba]i [i femei. Bagi cheia ;n broasc\ [i deschizi poarta c\tre vise [i co[maruri. Nimic nu e mai incitant dec=t o poart\ ;ncuiat\. Trebuia s\ afle ce mai dorea. :ntoarse cheia [i se strecur\ ;n\untru. Hrrem privi spre el, cu ochii m\ri]i a uimire. Apoi sc\p\ Coranul din m=n\ [i ]ip\. Kapi Aga se holb\ la ea, mirarea de pe fa]a ei fals\, [tia asta oglindindu-se ;n cea de pe fa]a lui. Ce ;nsemna asta? Auzi un morm\it [i-[i d\du seama c\ era vocea sa. Voia s\ fug\, dar picioarele nu-l ascultau. :n]elese. Privi ;n dreapta [i se trezi uit=ndu-se la unul din o[tenii s\i. T=rf\ mic\! [uier\ el. Trase pumnalul din teac\ [i ;l repezi spre ea. Hrrem ]ip\ din nou [i c\zu pe spate, lovitura spintec=nd aerul, la un deget de fa]a ei. Kapi Aga nu v\zu straja repezindu-se la el. Sim]i fulgerarea brusc\ a lamei [i ;i auzi v=j=itul de moarte. Apoi pumnalul c\zu [i o dat\ cu el m=na lui dreapt\. I se t\ie r\suflarea, se prinse str=ns de ;ncheietur\. Nu sim]ea nici o durere, nu ;nc\, dar url\ ;ngrozit [i, sufoc=ndu-se, se holb\ la ciot [i la s=ngele ce ]=[nea str\lucitor. Apoi c\zu ;n genunchi [i ;ncerc\ s\ desfac\ pumnalul dintre degetele m=inii c\zute. Dac\ reu[ea s-o omoare, totul era bine. Puteau s\-i fac\ orice dup\ aceea. C=t timp mica vr\jitoare era moart\.

82

COLIN FALCONER

Dar iat\ c\ g\rzile ;l tr\geau deoparte, iar el url\ din nou, de data asta din cauza durerii violente din ;ncheietur\, [i v\zu petele de s=nge murd\rind dalele pardoselii ;ntr-o d=r\ ce pornea de l=ng\ t=rfa cu toc\ pe cap. :ncerc\ s\ o blesteme din nou, dar unul dintre solda]i ;l lovi cu m=nerul greu al armei, iar el gemu [i capul ;i c\zu pe spate. {oimul se av=nt\ pe curentul de aer ascendent creat de pietrele ;ncinse ale ora[ului, apoi se roti [i pluti c\tre Bosfor, revenind deasupra zidurilor din Tokapi Sarai. Ochiul lui auriu se a]inti ;nspre turnurile gemene ale Por]ii Fericirii, unde capul lui Kapi Aga se ;nnegrise ca o m\slin\ ;n ni[a dinspre v=rful zidului. Dincolo de coloane, trupul lui decapitat at=rna ;nc\ ;n c=rligul imens ;n care fusese torturat timp de trei zile, v=rful de o]el al c\ngii travers=nd coastele [i coapsele. Va sta acolo p=n\ c=nd corbii ;[i vor fi des\v=r[it treaba, iar tendoanele [i ligamentele vor fi putrezit pe oase. {oimul se roti iar\[i, ;nspre Cornul de Aur [i spre vechiul palat de lemn din v=rful colinei situate dincolo de moscheea lui Baiazid. :ntr-un balcon, ;ntre domurile de aram\, o femeie st\tea ;n picioare, cu m=na pe p=ntecele umflat. Atr\gea aten]ia prin cele dou\ cozi legate cu panglici de satin, care ;i at=rnau pe spate. P\rul ei avea culoarea focului, iar buzele ;i schi]au un sur=s. Lunile vor trece repede. :[i m=ng=ie burta. S\ vin\. :l a[tepta. :n ziua na[terii, pe acoperi[urile Haremului se vedeau steaguri albe. Un pat pentru na[teri [i teancuri de fe[e fur\ aduse ;n iatacul lui Hrrem, se arse t\m=ie [i pe podelele de marmur\ se pres\rar\ petale de trandafiri, amulete [i m\t\nii albastre fur\ at=rnate ;n ;nc\pere ca s\ alunge duhurile rele. Hrrem nu tr\ise niciodat\ o asemenea durere. C=nd copilul nu ie[ea, moa[a Haremului, o nubian\ teribil\, ce c=nt\rea, probabil, c=t trei cad=ne, se a[eza pe burta femeii ca s\ ;mping\ f\tul afar\. Hrrem ]ip\. Un b\] de filde[ ;i fu b\gat ;ntre din]i ca s\-i ;nchid\ gura. Mu[c\! zise moa[a. Mu[c\ [i taci!

HAREM

83

:n fine, reu[i. Strivit\ de pat, sprijinit\ de fiecare parte de c=te o sclav\, aduse pe lume copilul, primit de nubian\ ;ntr-o p=nz\ de bumbac, ;n timp ce recita rug\ciunea Credin]ei. Allahu Akbar Dumnezeu e mare Kislar Aghasi urm\rea totul, ca s\ se asigure c\ nu putea fi vorba de o ;nlocuire a pre]iosului copil. :l duse el ;nsu[i la f=nt=na alb\ de marmur\ [i-i f\cu cele trei ;mb\ieri tradi]ionale. :n gur\ i se picur\ ulei ;ndulcit, ca s\-i fac\ limba dulce [i pl\cut\, ;n jurul ochilor i se d\du cu fard, pentru a-i face ad=nci [i p\trunz\tori. Fruntea ;i fu atins\ cu un Coran ;ncrustat cu diamante. Hrrem se ag\]\ de umerii moa[ei, clipind din cauza transpira]iei ce-i intrase ;n ochi. Ce e? ;ntreb\ sf=r[it\, spune]i-mi o dat\ ce e! :i r\spunse Kislar Aghasi. Ai adus pe lume un fiu, Doamn\, rosti el. Un fiu, repet\ Hrrem. Z=mbi, apoi le[in\.

PARTEA A DOUA

:NGERUL NEGRU

18
Vene]ia, 1528
Era o viziune ;n catifea neagr\, un ;nger negru cu p\rul negru [i lucios precum c\rbunele [i ochii ca dou\ peruzele. Avea pome]ii ;nal]i, nobili, [i buze pline, umede [i ro[ii, ca fructele lovite. Corsajul vesturei era foarte decoltat, dup\ mod\, pielea umerilor [i s=nilor era neted\ ca filde[ul, iar cruciuli]a de aur de la g=tul ei care putea s\-i simt\ respira]ia cald\ p\rea c\ r=de de el. De dou\ ori interzis\. Plazza era aglomerat\ [i zgomotoas\, r\sun=nd de strig\tele negustorilor, de sporov\iala marinarilor juc=nd c\r]i sau c=nt=nd sub arcade, de staccato-ul strident al armenilor [i dalma]ienilor [i de vorba melodioas\ a vene]ienilor. Un albanez trecea ;n pantalonii s\i largi, mestec=nd un c\]el de usturoi ca pe o bomboan\, un togato ;n rob\ ro[ie de senator r\spundea cu o fluturare a m=inii [i cu addio, caro vecchio salutului respectuos al unor cet\]eni. Pentru el, era ca [i c=nd ;n jur n-ar fi fost nimeni. Abbas ;i urm\ri mersul pe sc\ri ;nspre intrarea bisericii. Mergea cu o gra]ie aproape exagerat\, dar o singur\ dat\ privi spre el [i Abbas sim]i parc\ o ;mpuns\tur\ puternic\ ;n piept. Buzele ei se mi[car\ u[or, destul pentru ca el s\ [tie c\ fusese observat, c\ prezen]a lui o afectase ;ntr-un fel oarecare. Dumnezeu [tia ;n ce fel. Nu mai putea s\ respire. Era cea mai perfect\ femeie pe care o v\zuse ;n via]a lui. :i venea s\ alerge, s-o prind\ de bra] [i s\ fug\ cu ea din plazza. Scorpia b\tr=n\ care o ;nso]ea ;i arunc\ o privire dispre]uitoare ;n clipa ;n care urcau sc\rile Bisericii Santa Maria dei Miracoli. Apoi disp\rur\ ;n\untru.

88

COLIN FALCONER

Ai v\zut-o? [opti el. Sigur c\ am v\zut-o, r\spunse Ludovici. Este Julia Gonzaga. O cuno[ti? Sora mea vitreg\ o cunoa[te. E veri[oara ei. Veri[oar\? Abbas ;n[f\c\ saion-ul lui Ludovici jiletca stacojie lung\ p=n\ ;n talie pe care acesta o purta peste c\ma[\ [i ;l trase ;n jos spre sc\ri. Ce faci? Vreau s-o v\d. Tu sei pazzo e[ti nebun! Haide! Ludovici ;l apuc\ de bra]. {tii cine e tat\l ei? Antonio Gonzaga un consigliatore! Nu-mi pas\! Nu-]i pas\? Ludovici era alarmat, dar nu [i surprins. Abbas era unul dintre cei mai exalta]i [i ;nc\p\]=na]i oameni pe care-i cunoscuse. Incon[tient, ;l numea taic\-s\u. Dac\ era un defect, acesta constituia [i farmecul s\u. Poate c\ ;i venea o dat\ cu s=ngele, ;[i zise Ludovici. Un maur e un maur. Dar de data asta nu-l va l\sa s\ se prosteasc\. :n plus, mai era [i periculos. Vreau doar s\ m\ uit. Nu trebuie s\ te ui]i! E o Gonzaga. Stai aici, atunci, zise Abbas [i se retrase, ]=[nind pe sc\ri ;n sus. Ludovici ezit\. La dracu cu el. Corpo di dio! Aici o s\ i se ;nfunde. Se ;ntoarse [i f\cu c=]iva pa[i, dar apoi se r\zg=ndi [i o lu\ la fug\ pe sc\ri dup\ el. Chipurile supte [i dezaprobatoare ale sfin]ilor priveau ;n jos de pe tavanul aurit. O imagine a Fecioarei della Santa Clara se ;ncrunta c\tre stranele de pe balustrada lipit\ de zidurile reci din marmur\ gri [i ro[ie ca m\rgeanul. Demoni [i mon[tri marini dansau printre pila[trii bol]ilor [i colonadelor. :n biseric\ era ;ntuneric [i r\coare, fa]\ de c\ldura din plazza. Lumina se strecura prin geamurile colorate de deasupra absidei, sub forma a dou\ gigantice degete care p\reau s\-i conduc\ privirea spre cele dou\ fiin]e ;nge-nuncheate ;n fa]a altarului.

HAREM

89

Abbas avu senza]ia unei viziuni. Chipurile de marmur\ ale lui Francis [i Arhanghelului Gabriel ;l urm\reau din ni[ele lor ;nalte, acuz=ndu-l mut de ;nc\lcarea unui teritoriu interzis. Avea sentimentul c\ ;n orice moment ele vor prinde via]\, cobor=nd de pe pere]i ca s\-l ;nfrunte pe nepoftit. Sunt doar ni[te buc\]i de marmur\, ;[i spuse el. N-au nici o putere. Dar parc\ sanctitatea acestor imagini ;nt\rea spusele lui Ludovici. P\[ea ;n alt\ lume acum, o lume pe care n-o ;n]elegea pe deplin. Sim]i o m=n\ pe um\rul drept [i abia ;[i opri un strig\t. Ludovici! Credeai c\ e Gonzaga? Abbas trase cu ochiul la chipul neterminat al Arhanghelului Mihail de pe peretele din spatele s\u. Nu, cineva mai pu]in celebru, zise el [i z=mbi satisf\cut v\z=nd confuzia de pe fa]a prietenului s\u. Se ;ntoarse iar\[i spre cele dou\ fiin]e din fa]a altarului. Ea este cea mai frumoas\ femeie pe care am v\zut-o vreodat\. Nu este de tine, Abbas. Poate. Poate! La fel de bine ]i-ai putea dori luna de pe cer, Abbas! B\tr=na care era cu Julia le auzi vocile [i ;[i ;n\l]\ capul. Abbas [i Ludovici se ad\postir\ dup\ st=lpi. Abbas puse un deget pe buze. A[teptar\. Dar, c=nd se uitar\ din nou, ele plecaser\. Abbas se ;ntoarse c\tre naos [i v\zu cum b\tr=na o zorea pe fat\ ;n lungul culoarului. Fata ;ntoarse capul o dat\ [i fa]a ;i fu pentru o clip\ ;ncadrat\ de lumina galben\ ce venea ca un torent prin u[ile imense. Apoi duenna o trase dup\ ea [i disp\rur\. Tu sei pazzo! [uier\ Ludovici. Am fost crescut ca maur [i musulman, ;n de[ert. {i uite c\ sunt obligat s\ tr\iesc ;ntr-o republic\ cre[tin\ [i ;nc\ situat\ toat\ pe ap\! Abbas r=nji la el. Dac\ erai tu ;n locul meu, poate ;nnebuneai [i tu a[a, pu]in! Mahmud st\tea pe balconul palatului, cu palmele mari sprijinite de balustrad\, privind apusul soarelui prin acel v\l roz ce se ;ntindea dincolo de piscurile albe ale Cadorei [i ;ngr\m\direa norilor dinspre vest. Gondole [i galere, insule ;ndep\rtate

90

COLIN FALCONER

p\leau ;ncet pe fondul cenu[iu, de culoarea perlei, al lagunei. Era un peisaj ce nu ;nceta s\-l r\scoleasc\, un port pe m\sura celei mai mari republici maritime de pe Mediterana. Uneori chiar uita c\ toate acestea nu erau ale sale, c\ el nu era dec=t un mercenar. Dar adev\rul era acesta din urm\, iat\ o lec]ie bun\ pentru fiul s\u. Dar e imposibil, m=r=i el. Trebuie s-o ;nt=lnesc, zise Abbas. De c=nd tr\im printre ace[ti oameni? De [ase ani? {i tot nu pari a fi ;n]eles cel mai important lucru privitor la ei! Le putem ap\ra vie]ile, dar nu le putem avea ca so]ii pe fiicele lor. Mahmud ;[i privi fiul, cu tot trupul ;ncordat de m=nie, iar Abbas sim]i cum hot\r=rea i se clatin\. Nu-i fusese u[or s\-[i ;nfrunte tat\l. C\pitanul General al Republicii era un b\rbat c=t un urs, cu umerii umfl=nd stofa de m\tase a pieptarului ce-l purta, barba crea]\ [i impun\toare m\rindu-i parc\ dimensiunile [i ferocitatea. C=nd era furios, cum era cazul acum, ochii ;i str\luceau ca dou\ tor]e pe fa]a ;ntunecat\. Exist\ temeiuri pentru prezen]a noastr\ aici, spuse el. Exist\ un temei pentru toate. Temeiul era desigur acela c\ dogele nu avea ;ncredere s\ lase comanda armatei pe m=na propriilor nobili, c\ci fiecare dintre ace[tia se temea [i pe bun\ dreptate c\ armata putea fi ;ntoars\ ;mpotriva lui. De fapt, C\pitanul General era arareori italian [i adesea, ca acum, nu era nici m\car cre[tin. :n ce m\ prive[te, g=ndi Mahmud, am ca frate un prin] ;n Barbaria care ar dormi mult mai bine dac\ m-ar [ti mort. Da, exist\ un temei pentru toate. Ne trateaz\ ca pe ni[te gunoaie. Magnifici trateaz\ cu dispre] pe oricine. Asta nu ;nseamn\ nimic. Este o obi[nuin]\. Dar noi avem s=nge regesc. Ce s=nge regesc? Mahmud lovi cu am=ndoi pumnii ;n masa din lemn de nuc aflat\ ;ntre ei. Casa regal\ a prin]ului Muslim! Ce valoare are asta pentru ei? :]i spun eu ce suntem suntem ni[te mercenari. Nu te mai am\gi c\ apar]inem unor locuri. Po]i s\ tr\ie[ti ;ntr-un palat [i s\ te ;mbraci ca un fiu de togati, dar nu e[ti unul de-ai lor. }ine minte asta. {i atunci ce s\ fac? Cu cine urmeaz\ s\ m\ ;nsor? Mahmud se ;ntoarse cu spatele.

HAREM

91

F\ [i tu ca ceilal]i tineri [i g\se[te-]i distrac]ii pe Ponte delle Tette Podul cu }=]e. Abbas [tia locul. :[i luase numele de la femeile dezbr\cate p=n\ la br=u ce st\teau ;n cadrul u[ilor, ;mbiind tinerii. {i oricum, ad\ug\ Mahmud, e[ti prea t=n\r ca s\ te g=nde[ti la o nevast\. Abbas r\sufl\ ad=nc. Niciodat\ p=n\ atunci nu ;nfruntase hot\r=rea tat\lui s\u. Vreau s-o cunosc pe Julia Gonzaga. Mahmud oft\. Nu mai era m=nios. La ce bun? Era ca un copil care cerea, bosumflat, un castel numai pentru el. Era imposibil [i acesta era sf=r[itul problemei. Chiar dac\ Gonzaga ar fi fost genul de om care s\ suporte g=ndul de a-[i m\rita fiica cu un mulatru [i Gonzaga nu era c=tu[i de pu]in astfel exista o lege ;n Republic\ ce interzicea oric\rui nobil vene]ian s\-[i c\s\toreasc\ urma[ii cu str\ini. Un Magnific din Consiliul celor Zece nu putea nici m\car ;n particular vorbi cu un str\in, fie el chiar [i Comandantul General al Armatei. Mai ales dac\ era vorba de Comandantul General al Armatei. E doar din cauza tinere]ii tale, Abbas. M=ine vei uita totul. M\ judeci prea lesne, r\spunse Abbas [i ie[i din ;nc\pere. Din balconul palazzo-ului tat\lui ei, din spatele bol]ii z\brelite a loggi-ei, Julia Gonzaga admira scena nop]ii vene]iene. Felinarele at=rnate de pe prorele gondolelor l\sau d=re ondulate pe oglinzile canalelor. Glasuri ;n [oapt\ se auzeau de prin fondamenta [i o pereche t=n\r\ disp\rea bra] la bra] ;n umbra unui sottoportico. Julia ;[i alung\ un acces de invidie. Se g=ndi din nou la ;nt=mplarea de dup\-amiaz\, de la Biserica Santa Maria dei Miracoli. De ce o privise a[a b\iatul acela? {i cine era? Avea pielea neagr\, un negru, probabil, ca unul din gondolierii de pe canale, dar nu era ;mbr\cat ca ei. Purta o bareta ;mpodobit\ cu pietre scumpe pe cap, iar camicia de bumbac era descheiat\ ;n fa]\ la fel ca la tinerii nobili cei mai preocupa]i de linia modei. Deci cine s\ fi fost?

92

COLIN FALCONER

:nc\ un mister ad\ugat la toate cele adunate p=n\ atunci. Parc\ tr\ia ;ntr-o cas\ mare ;n care toate camerele ;i erau interzise, ;ncuiate. Era misterul tat\lui ei, prezen]\ sumbr\ [i rezervat\ care intra [i ie[ea din umbrele palatului ca ;[i spuse, ;nro[indu-se, ca ;ns\[i umbra lui Dumnezeu. Era apoi misterul mamei, care murise c=nd o adusese pe lume [i despre care nu se vorbea niciodat\. Dar mai ales era misterul privitor la b\rba]i. Tat\l ei ;i d\duse de ;n]eles c\ ;ntr-o zi ar putea s\ ia de b\rbat pe unul dintre ei. No]iunea ;i trezea dou\ feluri de sentimente> spaim\ [i eliberare. Un b\rbat era cumva altfel, [tia asta, dar ;n ce privin]e, asta nu putea dec=t s\ ghiceasc\. Dup\ cum spuneau Biblia [i duenna sa guvernanta, Signora Cavalcanti , tinerii b\rba]i erau unealta Diavolului [i ;i puteau pune sufletul ;n primejdie. {i totu[i ceva ;n ea se ;ntreba dac\ blestemul nar fi oare mai pl\cut dec=t via]a asta. Era deja ;ngropat\ de vie. Ce putea fi mai r\u? Mai t=rziu ;ncepu s\ se g=ndeasc\ numai la b\rba]i. F\r\ s\ vrea, desigur. Signora Cavalcanti trezise ;n ea o fascina]ie teribil\, ca acea curiozitate irezistibil\ din fa]a u[ii ;ncuiate a unei od\i. Chiar dac\ ;nfrigurat\, Julia era ;nfometat\ s\ afle ce se g\sea dincolo. Dar cum?

19
Fata tr\snea a vin [i transpira]ie. C\zu r=z=nd ;n bra]ele lui Ludovici. El ;[i strecur\ m=na ;n corsajul ei, r=z=nd de asemenea, [i ;i pip\i s=nii, c=nt\rindu-i ca pe dou\ frumoase vaze pe care le prezenta unor oaspe]i. Erau albi [i grei, iar sf=rcurile, observ\ el, fuseser\ date cu ro[u. Prive[te, Abbas! De ce te fr\m=n]i at=t? Vezi, pe dedesubt sunt toate la fel! Femeia ]ip\ strident [i ;l lovi ;n cap, ;n joac\, pe Ludovici. :[i trase mai ;n sus corsajul, ;ntr-un gest de pudoare simulat\. Parc\ e o balen\ e[uat\ pe plaj\, spuse dezgustat Abbas. Nu lipsesc dec=t harpoanele pescarilor.

HAREM

93

R=sul prostituatei i se opri ;n g=t. :l privi pe Abbas cu ur\ [i durere. Bastardo! ;l ;njur\ ea. P\g=nule! Cred c\ mai degrab\ ai prefera o c\mil\. {i o lu\ la fug\. Ludovici continu\ s\ r=d\. Ridic\ pocalul din fa]a sa [i sorbi din vinul ro[u, o parte scurg=ndu-i-se pe c\ma[a alb\, unde se l\]i ca o pat\ de s=nge, de-a curmezi[ul pieptului. Abbas privi ;n jur. Taverna era ticsit\, ;n special cu tineri fii de togati [i cu t=rfele lor. Locul era o adev\rat\ amestec\tur\ de culori, ;n societatea at=t de controlat\ a La Serenissimei cum era numit\ Vene]ia de propriii cet\]eni numai lucr\torii [i prostituatele se puteau ;mbr\ca oricum, nevestele [i fiicele patricienilor se ;mbr\cau ;ntotdeauna ;n negru. Iar tinerii purtau p\rul p=n\ la umeri, c\m\[i descheiate ;n fa]\ [i barete ;mpodobite cu pietre pre]ioase. :nc\perea mirosea a vin acru [i parfum ieftin. Din camera din spate venea [i un damf mult mai nepl\cut, de urin\. Nu trebuie s\ iei via]a chiar a[a de ;n serios, spunea Ludovici, tot ce-i trebuie unui b\rbat e o gaur\ ;n care s\-[i fac\ treaba. Ce importan]\ are a cui e? Abbas scutur\ din cap. Prietenul s\u era beat. Dac\ pentru Gonzaga are importan]\, atunci are [i pentru mine. :nainte nu erai a[a de mofturos, r=nji Ludovici. Vinul ro[u ;i p\tase din]ii. Ar\ta mult prea t=n\r. {i totu[i e mai mare ca mine, ;[i reaminti Abbas. Poate c\ acum [tiu mai bine, rosti el. Era adev\rat. Pl\tise [i el favorurile [i m=ng=ierile pref\cute ale acestor t=rfe [i niciodat\ nu fusese amorul cel at=t de c=ntat de trubaduri. Unele ;i cereau bani mai mul]i pentru c\ era maur, altele se l\sau mai ieftin pentru c\ erau curioase. Toate erau ori foarte ame]ite, ori foarte grosolane, ori, Doamne iart\, foarte b\tr=ne. Un b\rbat are nevoie, ;i spusese odat\ Ludovici, e ca o u[urare de aia bun\. At=t c\ e mai scump. Abbas se ridic\, dezgustat de amintiri, dar [i de zgomot [i miros, ca [i de r=sul lui Ludovici. :l trase dup\ el. Haidem! Ludovici protesta ;n gura mare, ;n timp ce Abbas ;l tr\gea afar\. Pocalul c\zu pe podeaua de lemn, c=nd u[a se ;nchise

94

COLIN FALCONER

cu zgomot ;n spatele lor. Abbas ;[i rezem\ prietenul de zidul tavernei, ]in=ndu-l de reverele c\m\[ii. Erau ;mbibate cu vin. Ascult\, [opti el, trebuie s\ m\ aju]i. Ludovici ;ncerc\ s\ se concentreze, sim]ind ;ncordarea brusc\ din vocea prietenului s\u. Ce s-a ;nt=mplat? Julia. Po]i s\-i transmi]i o scrisoare? Tu sei pazzo! Poate c\ sunt. Po]i? Te rog, Abbas Po]i? Gonzaga o s\ te omoare! Nu-mi pas\ de Gonzaga. Vreau s-o ;nt=lnesc. Numai o dat\. Pentru numele lui Dumnezeu Ai spus c\ e veri[oara Luciei Asta nu schimb\ nimic Ea poate s\-i dea scrisoarea. Umerii lui Ludovici c\zur\ a ;nfr=ngere. N-avea rost s\ te cer]i cu Abbas c=nd hot\r=rea ;i era luat\. O s-o ;ntreb. Abbas ;i str=nse umerii. O s\ mearg\, Ludovici, ai s\ vezi. Ludovici se sim]i deodat\ treaz. Se cutremur\. E periculos, Abbas. Pericolul d\ sens vie]ii. Dar ;i poate pune [i cap\t. Nu face asta. Dac\ v\ ;nt=lni]i ceea ce e imposibil, Abbas, pentru c\ nu merge nic\ieri ne;nso]it\ vei fi ;n pericol de moarte. Nu se glume[te cu onoarea unui asemenea om. Abbas ;[i ;ntoarse fa]a ;n umbr\, lumina lunii d=nd o intensitate ciudat\ privirii sale. {i eu am onoarea mea, Ludovici. Tat\l meu n-are dec=t s\ fie mul]umit, c=ine de lupt\ al dogelui, dar eu vreau s\ tr\iesc ca un b\rbat! Oh, Doamne, g=ndi Ludovici. Dragoste [i revolt\. Un amestec puternic. Suficient ca s\-i orbeasc\ bunul sim]. Nu face asta, [opti Ludovici. Voi scrie scrisoarea ;n seara aceasta! Abbas ;[i puse o m=n\ pe dup\ umerii prietenului s\u, conduc=ndu-l c\tre Plazza San Marco. Tot drumul, Ludovici se

HAREM

95

blestem\ pentru prostia de a fi men]ionat leg\tura de rudenie dintre Lucia [i Julia. Nimic bun n-o s\ ias\ din asta. Era sigur. O fr=nghie plin\ de rufe dansa ;n fa]a unui zid cu tencuiala cenu[ie. De cealalt\ parte a canalului o duenna b\tr=n\ se apleca pe fereastr\ pentru a ridica un co[ cu merinde dintr-o gondol\ acostat\ la mal. Lumina soarelui reflectat\ de ap\ arunca umbre pestri]e pe fa]adele cl\dirilor, ;mpr\[tiind pe alocuri penumbra loggiei. Julia ;[i ;ntinse dantela pe genunchi, bucur=ndu-se de c\ldura soarelui ;n timp ce lucra. Lucia [edea l=ng\ ea, ;ng=n=nd b=rfele ne;nsemnate auzite de la fratele ei. :n timpul verii Lucia o vizita des escortat\ de duenna, desigur ca s\ tr\nc\neasc\ [i s\ lucreze ;mpreun\. Era o u[urare binevenit\ pentru am=ndou\ ;n singur\tatea de m=n\stire a vie]ii pe care o duceau zi de zi. Aud c\ urmeaz\ s\ te m\ri]i, zise Lucia. Era o fat\ brunet\, voinic\, cu o umbr\ de musta]\ deasupra buzei de sus. Fratele ei mai mare, Ludovici, era blond [i nici m\car nu-i cre[tea barba. Via]a nu era deloc dreapt\, g=ndi Julia. Julia trase cu ochiul la Signora Cavalcanti, care ;i ;ntoarse privirea cu un soi de triumf. Da, r\spunse ea. La toamn\. E frumos? De-abia l-am auzit pe tata vorbind despre el. Julia se pref\cea c\-[i examineaz\ lucrul. E tot un membru ;n Consiliul celor Zece. So]ia lui a murit acum trei ani. Cu coada ochiului v\zu dezam\girea sau era groaz\? de pe fa]a Luciei. Se d\du mai aproape de ea. C=]i ani are? Merge pe [aizeci. Dar s-ar putea s\ fie ;nc\ frumos. Se lupt\ s\-[i st\p=neasc\ tremurul vocii. Ce partid\ putuse s\-i g\seasc\ taic\-s\u! Buzele ;i tres\ltau de m=nie [i autocomp\timire. :n fine, m\car el p\rea mul]umit de aranjament. Cum ;l cheam\? Serena. Nu m\-ntreba numele mic, nu-mi amintesc.

96

COLIN FALCONER

Signora Cavalcanti privi iute la ele. Sim]ind iritarea din privirea ei, Julia ;[i cobor; ochii. L-am v\zut, rosti Lucia. Este un om foarte foarte important. E ca o frunz\ moart\, g=ndi Lucia. Ce potrivit c\dea s\ se c\s\toreasc\ toamna. Dac\ el mai tr\ia p=n\ atunci. Deja ar\ta ca o smochin\. :[i st\p=ni un chicotit. Biata Julia! T\cur\. Signora Cavalcanti l\s\ lucrul deoparte [i ;[i frec\ ochii. Cred c\ m\ voi duce s\ m\ odihnesc, zise ea [i intr\. Julia o auzi tr\g=nd draperiile ferestrei de la dormitorul de deasupra. Lucia a[tept\ p=n\ c=nd duenna ei le p\r\si o clip\, apoi scotoci printre faldurile rochiei [i scoase o scrisoare, sigilat\ cu cear\ ro[ie. Aproape c\ o arunc\ ;n poala Juliei, de parc\ frigea. Julia o privi uimit\. Ce-i asta? O scrisoare, [opti Lucia, tr\g=nd cu ochiul spre u[a ce ducea la balcon. Hai repede, deschide-o! De la cine e? Ai un admirator! Julia ;[i zise c\ probabil a[a te sim]i c=nd cazi ;n apa canalului. Surpriz\ total\, jen\, frig. Lu\ plicul. Pe el era scris cu cerneal\ neagr\ un cuv=nt> Julia. Sim]i un nod ;n g=t. Hai, deschide-l! Fa]a Luciei exprima entuziasmul [i curiozitatea unui copil. Julia rupse repede plicul. Te iubesc. E[ti cea mai frumoas\ femeie pe care am v\zut-o ;n via]a mea. Trebuie s\ te v\d. Voi ;nfrunta orice primejdie. Numai spune-mi cum s\ fac. Julia citi cuvintele iar [i iar, ;n timp ce m=inile ;ncepur\ s\-i tremure. Ce scrie? [opti ner\bd\toare Lucia. De la cine e? ;ntreb\ Julia. Nu [tiu. Un prieten de-al fratelui meu. Cine e?

HAREM

97

Nu mi-a spus. M-a rugat numai s\-]i dau scrisoarea. Arat\-mi [i mie! Lucia ;ncerc\ s\ citeasc\ scrisoarea, dar Julia o smuci nervoas\, o ;mp\turi [i o strecur\ ;n corsaj. Cel pu]in acolo va fi ferit\ de ochii Signorei Cavalcanti. Rupse plicul ;n buc\]ele mici [i le arunc\ ;n canal. Buc\]elele plutir\ ca ni[te fulgi. De ce-mi trimite scrisori acest prieten al fratelui t\u? Vrea s\ m\ dezonoreze? Ludovici zicea c\ nu este alt\ cale. Alt\ cale pentru ce? Nu [tiu. Singurul mod ;n care v\ pute]i ;nt=lni, cred. Str=nse bra]ul Juliei. Ce ;nseamn\ toate astea? ;ntreb\ ea, acum savur=nd pe deplin intriga. Julia ;ncerc\ s\-[i revin\. Avea obrajii aprin[i. Era ;ngrozit\ [i, ;n acela[i timp, ;n culmea fericirii. :ngrozit\ de consecin]e, dac\ tat\l ei ar afla a[a ceva, [i fericit\, de aceast\ brusc\ apari]ie a aventurii ;n via]a ei. Era de asemenea contrariat\ de propria-i reac]ie, aproape pe loc ;ncepuse s\ se g=ndeasc\ la un plan. Ceva ;n\untrul ei strig\> dar e o nebunie! Te vor descoperi! :]i vei dezonora familia, iar sufletul ;]i va fi blestemat! Alt\ parte a ei se ;ntreba care ar fi cea mai rea pedeaps\, ;n ochii tat\lui ei. Dar era imposibil. S\ se ;nt=lneasc\ cu un str\in, f\r\ prezentare, f\r\ escort\. Nu, va arde scrisoarea. Imediat dup\ plecarea Luciei o va arde negre[it. Dac\ autorul scrisorii i-ar fi fost un companion potrivit chiar so] , ar fi aranjat o ;nt=lnire chiar prin tat\l ei. Oricine ar fi fost, era clar c\ nu era un togati [i nici membru al unei familii c=t de c=t nobile. {i totu[i. Ce vrei s\ faci? o ;ntreb\ Lucia. {i totu[i. Duenna doarme ;n fiecare dup\-amiaz\ ;ntre trei [i cinci. Eu citesc din Biblie ;n dormitor. Spune-i fratelui t\u Se sfor]\ s\ ;nghit\ spune-i fratelui t\u c\ prietenul s\u trebuie s\ aib\ o gondol\ pe canal la acea or\. Dac\ vine mai devreme sau mai t=rziu nu voi cobor; [i nu voi dori s\ m\ mai deranjeze alt\ dat\. Lucia o privi surprins\. :l vei ;nt=lni f\r\ duenna? F\r\ [tiin]a tat\lui t\u?

98

COLIN FALCONER

Da, r\spunse Julia. Nu-mi pas\ dac\ voi fi blestemat\. Se g=ndi la c\s\toria ei cu consilierul de [aizeci de ani. Sunt blestemat\ oricum nu?

20
Julia ;[i ;nf\[ur\ [i mai str=ns mantia lung\ ;n jurul umerilor [i ;[i trase gluga mult pe frunte, umbrindu-[i chipul. Mai era ;nc\ timp s\ renun]e, se g=ndi ea. Privi ;napoi spre sc\ri. Era ;ntuneric [i r\coare [i se auzea sfor\itul Signorei Cavalcanti din dormitorul de sus. Scroafa. Cr\p\ u[a grea de lemn doar c=teva degete [i privi ;n josul treptelor de piatr\. Lumina ;i lovi ochii [i trebui s\ clipeasc\. Sf=nt\ Fecioar\, N\sc\toare de Dumnezeu, iart\-m\, murmur\ ea. Era acolo! Gondola era legat\ de bara de fier de la picioarele sc\rilor. Gondolierul era un negru ;nalt, cu o c\ma[\ stacojie cu m=neci largi [i p\l\rie cu boruri mari, ;mpodobit\ [i ea cu panglici stacojii. St\tea aplecat ;n barc\, cu o atitudine degajat\, parc\ r=z=ndu-[i de frica ei. Ea deschise u[a ;nc\ un pic [i respir\ ad=nc, ;nchiz=nd ochii. :nc\ se mai putea ;ntoarce. S\ se ;ntoarc\ la ce? La camera ei, la Biblia mare [i neagr\ de pe birou. S\-[i ia lucrul [i acul [i s\ treac\ la fereastr\ ca s\ vad\ mai bine. S\ priveasc\ gondolierii ce z=mbeau [i apoi ;[i plecau privirea, g=ndindu-se la ferestrele acoperite [i ;ntreb=ndu-se S\ se ;ntoarc\ ;n camera ei [i s\ a[tepte un senior de [aizeci de ani numit Serena. :[i aranj\ pentru ultima oar\ gluga [i deschise u[a. Alerg\ ;n josul sc\rilor, trase perdelu]a [i s\ri ;n gondol\. :[i ;n\bu[i un strig\t de uluire [i de groaz\. Era un negru. Nu at=t de negru ca gondolierul, dar un maur, cu siguran]\. {i-l aminti pe dat\> era b\iatul care o urm\rise cu privirea la Biserica Santa Maria dei Miracoli. De aceea nu putuse s-o caute prin intermediul tat\lui ei. Nu numai c\ nu era fiul unui magnific, nu era nici m\car un vene]ian!

HAREM

99

Gluga ;nc\ ;i ascundea chipul, dar el p\ru s\-i ghiceasc\ expresia fe]ei. Mi s-a spus c\ am ]inuta [i ;ndem=narea unui m=ndru gondolier, dar tata nu-mi d\ voie. El spune c\ fiul unui Ap\r\tor al Republicii trebuie s\ aspire la lucruri mai ;nalte. Tat\l t\u? este Comandantul General al Armatei. Mahmud, maurul! Auzise de el. Acum ;n]elegea. Dac\ ;nf\]i[area mea e prea tulbur\toare, doamna mea, po]i p\r\si gondola [i nu vei mai auzi niciodat\ de mine. Pentru c\ m\ voi arunca ;n ap\. El z=mbi [i Julia sim]i cum indignarea ini]ial\ se evapor\. Am doar c=teva minute, spuse ea, dar vocea abia dac\ sem\na cu a ei. El f\cu un semn gondolierului [i trase perdelele ;n spatele lor. Julia auzi z\ng\nitul barei de fier [i apoi plesc\itul moale al apei ;n timp ce gondolierul ;i ducea c\tre mijlocul canalului. Unde mergem? Nic\ieri. Unde putem vorbi mai ;n siguran]\ dec=t aici? :n toate p\r]ile erau perdele de catifea albastr\, a[a ;nc=t mica ;nc\pere le oferea singur\tate absolut\. Ea sim]i un miros ciudat, nu nepl\cut, de mucegai [i de nuc. Tot ce putea vedea afar\ erau ciorapii viu colora]i ai gondolierului, a[a cum st\tea ;n pozi]ia specific\, pe punte. Julia ;[i ;ntoarse privirea c\tre companionul ei. Era t=n\r, observ\, aproape la fel de t=n\r ca ea. Pielea lui avea culoarea lemnului de nuc. P\rul foarte cre], de[i nu de culoarea c\rbunelui, ca al gondolierului. Tr\s\turile ;i erau fine [i rotunjite, ca ale unei statui de bronz. Purta o c\ma[\ alb\ de bumbac [i vest\ de m\tase albastr\, bogat\, iar ;n urechea st=ng\ sc=nteia un rubin. Era poate cea mai exotic\ fiin]\ pe care o v\zuse ;n via]a ei. Cum te cheam\? ;ntreb\ ea. Abbas. Abbas repet\ ea ;ncerc=ndu-i sonoritatea pe propria-i limb\. Nu e un nume vene]ian, dar, dup\ cum vezi, eu ;nsumi nu sunt chiar un vene]ian. Ea c\ut\ ;n cutele mantiei. Iat\ scrisoarea ta.

100

COLIN FALCONER

El p\ru ;ncurcat. N-o vreau ;napoi E periculos. Dac\ vrei pot s\-i dau foc. O lu\ din m=na ei. Ce-am scris e adev\rat. Ea sim]i c\ i se aprind obrajii. Ce voia de la ea? :l cuno[ti pe Ludovici Gambetto? ;ntreb\. Tat\l lui e general [i sfetnic al tat\lui meu. Suntem am=ndoi ni[te renega]i, presupun. Am=ndoi? El p\ru surprins c\ ;i mai trebuia explica]ii. Suntem am=ndoi din afar\, suntem altceva. Gambetto este una din familiile nobile ale Vene]iei. Abbas p\ru st=njenit. Nu [tii? Ce s\ [tiu? Ludovici este din afara c\s\toriei. Signor Gambetto a avut o amant\. C=nd ea a murit, Ludovici era un copil. Signor Gambetto [i-a asumat r\spunderea ;n ceea ce-l prive[te, dar e totu[i un nepoftit. Julia ;l privea lung. Amant\? Ce ;nsemna asta? {i cum se putea na[te un copil ;n afara unei c\s\torii? Poate c\ nu trebuia s\-]i spun. Credeam c\ [tii, zise Abbas. De unde s\ [tie. Ei nu-i spunea nimeni nimic, niciodat\. Nu mi-a zis nimeni. :mi pare r\u pentru f\cu un gest cu m=na spre mica bolt\ de catifea, pentru asta, a[ fi vrut ca tata s\ intervin\ pentru mine, dar mi-a zis c\ nu se poate. Dar trebuie s\-]i vorbesc, trebuie. E[ti cea mai frumoas\ femeie pe care am v\zut-o ;n via]a mea. Se ;ntinse [i ;i ;nl\tur\ gluga. Ea ;nghe]\, crez=nd c\ vrea s-o ating\. Dar c=nd gluga c\zu pe spate, el st\tu doar [i privi, studiindu-i chipul cu o intensitate teribil\. E[ti minunat\, [opti el. Pentru o clip\ ;i veni s\ r=d\, era cel mai extraordinar lucru pe care i-l spusese cineva vreodat\. :[i aprecia uneori singur\ frumuse]ea, dar acum, brusc, totul p\rea s\ merite riscul. Ar fi acceptat amenin]area a o mie de cu]ite pentru a[a o adora]ie.

HAREM

101

Sim]i c\ i se ;nv=rte capul. N-avea nici cea mai mic\ idee de ce trebuia s\ fac\ sau s\ spun\. :[i trase gluga la loc. Ar trebui s\ m\ ;ntorc. Nu ;nc\. Dac\ duenna descoper\ asta Numai c=teva clipe. O umbr\ travers\ baldachinul c=nd gondola trecu pe sub pod. Ea auzi strig\tele copiilor juc=ndu-se pe caldar=m. Sunt at=t de greu de privit? Oh, nu, [opti ea. Nu-i vorba de asta. Trebuie s\ te mai v\d. Nu pot. Trebuie. N-am sim]it niciodat\ a[a ceva. Parc\ a[ fi pus pe foc. :n cur=nd m\ voi m\rita, ;ng=n\ Julia. El p\ru mai degrab\ m=nios dec=t ;ngrozit. C=nd? :n octombrie. So]ul meu urmeaz\ s\ se ;ntoarc\ din Cipru Nu pot l\sa s\ se ;nt=mple asta. Nu trebuie s\ mai vorbe[ti a[a. M\ ;nsp\im=n]i. Trebuie s\ ne ;ntoarcem. El ;[i cobor; vocea. Ai putea iubi un maur a[a cum iubesc eu o necredincioas\? Du-m\ ;napoi, zise ea, dar vocea i se sparse, tr\d=nd-o. Peste c=teva minute ea auzi z\ng\nitul fierului< gondola acosta din nou la picioarele sc\rilor palatului. Julia se ridic\ [i gondola se cl\tin\. Ea c\zu, dar Abbas ;i prinse bra]ul. Las\-m\ s\-]i v\d chipul ;nc\ o dat\. Ea se ;ndep\rt\ [i, ;ncet, ;[i trase gluga pe spate. :i v\zu buzele ;ntredeschiz=ndu-se ;ntr-un sur=s de pl\cere. Fa]a lui era total transfigurat\. Din cine [tie ce motiv, ;n mintea ei ap\ru imaginea unui boboc de trandafir, ;ngr\m\dit ca un ghem spre a se ap\ra de ger, care izbucne[te ;n floare la primul val de c\ldur\ al prim\verii. El? se ;ntreb\ ea. Sau eu? Nu m\ voi g=ndi la nimic altceva p=n\ nu te voi vedea din nou, zise el. Nu pot s\ te v\d din nou, min]i ea, precipit=ndu-se afar\ [i urc=nd ;n fug\ sc\rile. Nu se opri p=n\ nu ajunse la

102

COLIN FALCONER

ad\postul camerei, unde ;ngenunche ;n fa]a crucifixului de lemn de pe perete [i se rug\ pentru iertare [i apoi pentru ;nc\ o [ans\ de a p\c\tui.

21
Antonio Gonzaga observase o mic\, dar ;ngrijor\toare schimbare a fiicei sale. Era nelini[tit de bujorii roz de pe obrajii ei [i de comportarea ;nfrigurat\, abia re]inut\. Nu erau potrivite cu pozi]ia unei tinere domni[oare ale c\rei g=nduri ar fi trebuit s\ fie ;n ;ntregime dedicate ;nv\]\turii religioase [i lucrului de m=n\. Slujnica aduse dou\ farfurii cu squazzetto, o sup\ bogat\ f\cut\ cu orez [i carne de pui. Gonzaga ;[i urm\ri fiica pe c=nd ridica lingura. :ndreapt\-]i umerii. Julia f\cu cum i se spusese. Gonzaga nu-[i putu re]ine o ;ncruntare. Cu c=t o m\rita mai repede cu at=t mai bine. O t=n\r\ de spi]\ aleas\ nu trebuie s\ se coco[eze la mas\. Da, tat\. :n cur=nd vei so]ia unui membru ;n Consiliul celor Zece. Care va a[tepta purt\ri alese din partea ta. Da, tat\. Ce-o fi av=nd fata? se ;ntreb\ el. Mai v\zuse la femei privirea aceea, ca de vac\< la nevast\-sa, ;n noaptea nun]ii< la amanta sa, de fiecare dat\ c=nd era ;ns\rcinat\. Uneori asta se ;nt=mpla chiar prea des. Trase o du[c\ de vin ro[u, gros, [i b\tu darabana ;n mas\, ;n timp ce evalua schimbarea. Sigur nu g=ndul m\riti[ului cu Serena adusese ro[ea]a asta ;n obrajii fetei? Dac\ asta era, p\i atunci gre[ea mult ;n a[tept\rile ei. Oricum, nu acesta era scopul c\s\toriei. Ideea unor asemenea g=nduri neru[inate ;n mintea propiei sale fiice ;l f\cu s\ se ;nro[easc\, enervat. :mpinse deoparte farfuria [i se ridic\. Julia ;l privi alarmat\. Tat\?

HAREM

103

Nu m\ simt prea bine. M\ duc s\ m\ odihnesc. Va trebui s\ m\ scuzi. Plec\, l\s=nd-o s\-[i termine cina singur\. Gonzaga se a[ez\ la mas\ ;n biroul s\u privat, uit=ndu-se posomor=t la lum=nare. Camera era pe m\sura importan]ei [i seriozit\]ii unui om ca Gonzaga. Un tablou cu Moartea Fecioarei de Carpaccio domina ;nc\perea< dou\ tablouri mai mici, o Fecioar\ cu Prunc de Bellini [i un portret al s\u, f\cut ;n Palma Vecchio cu cinci ani ;n urm\, at=rnau de o parte [i de alta a u[ii. Covoare persane [i siriene erau a[ezate printre tapiseriile de pe pere]i, iar l=ng\ c\min se g\seau dou\ bronzuri de Il Riccio. Se auzi o u[oar\ b\taie ;n u[\. Chi e, se r\sti el. Cine e? Signora Cavalcanti, Excelen]\. Intr\. Signora Cavalcanti intr\ ;ncet [i se aplec\ pentru a-i s\ruta m=neca robei de catifea neagr\. Excelen]\, ;ng=n\ ea. A]i vrut s\-mi vorbi]i. Am necazuri, Signora Cavalcanti. Nu din partea mea, sper, Excelen]\. Gonzaga o privi atent. Nu [tiu, Signora. Duenna ;[i fr=ngea m=inile. Era ;ngrozit\ de Gonzaga. :n roba lui lung\ [i neagr\, cu baret\ [i e[arf\ tot din catifea, cu cataram\ de argint la cing\toare [i ochii cenu[ii, sumbri, privind-o de sub spr=ncenele negre [i stufoase, ar\ta a[a cum [i-l imagina ea pe Dumnezeu ;n Ziua Judec\]ii de Apoi. V\ asigur, Excelen]\, c\ am fost s=rguincioas\ ;n ;ndatoririle mele. Ai fost, oare? St\p=na Julia! Dar oare ce se ;nt=mplase? Cred c\ fata ascunde ceva. Signora Cavalcanti se g=ndi intens ;ncerc=nd s\ identifice vreo gre[eal\ ;n ce f\cuse. Era un vechi truc al ei, care ;i aducea o dest\inuire complet\ f\r\ a provoca suspiciuni. Nu cred, Excelen]\. Lini[tea se a[ternu pentru c=teva clipe. :n sf=r[it, Gonzaga rosti>

104

COLIN FALCONER

}i-a vorbit mult de ;mbucur\torul eveniment al m\riti[ului ei? Foarte pu]in, Excelen]\. A[teptarea nun]ii ;i aduce bucurie? Dac\ ar fi fost un copil recunosc\tor, a[a ar fi trebuit, g=ndi Signora Cavalcanti. Dar recuno[tin]a nu prea face parte dintre calit\]ile ei. Numai c\ nu putea s\-i r\spund\ astfel lui Gonzaga, a[a ;nc=t spuse> Sunt sigur\ c\ este c=t se poate de bucuroas\. Degetele lui Gonzaga loveau ritmic bra]ul fotoliului. Este ;nso]it\ tot timpul? Signora Cavalcanti se g=ndi, vinovat\, la siesta pe care obi[nuise s\ [i-o fac\ ;n fiecare dup\-amiaz\. Tot timpul, Excelen]\. Gonzaga p\ru s\ ofteze [i s\ se destind\. S\ fii cu ochii pe ea, s\ n-o scapi o clip\. Trebuie s\ am grij\ de pozi]ia mea. Da, Excelen]\, zise duenna [i se ;ntoarse spre u[\, fericit\ c\ sc\pase. Da, o s\ fie mult mai atent\ de acum ;nainte. Habar n-avea ce-l tulburase pe st\p=n, dar, orice ar fi fost, ea avea s\ afle. {i o s\-i duc\ descoperirea ca pe o ofrand\, iar mul]umirile [i ;ncrederea lui re;nnoite ;i vor fi r\splata binemeritat\. Erau pe teras\, cu dantelele de lucru pe genunchi, ;n timp ce soarele dup\-amiezii t=rzii cobora ;n spatele palatelor. :n cas\ era lini[te. Duenna le l\sase singure, dar Julia ;nc\ n-o auzise tr\g=nd draperia grea de la fereastra de deasupra. Lucia se aplec\ ;nainte [i [opti> L-ai ;nt=lnit? Pe cine? r\spunse Julia. Lucia se holb\ la ea. {tii despre cine vorbesc! R\spunde-mi! Julia ridic\ din umeri. Poate. {i? Julia z=mbi [i nu spuse nimic. Signora Cavalcanti ap\ru brusc pe teras\. Ce [u[oti]i voi dou\ aici? Nimic, Signora, zise Julia. Duenna se a[ez\ [i ;[i relu\ lucrul. Se uit\ la Julia, apoi la Lucia, cu fa]a str=ns\ ;ntr-o ;ncruntare b\nuitoare.

HAREM

105

Restul dup\-amiezii trecu ;n lini[te. Julia sim]ea perechea de ochi ;ntreb\tori care o fixau, dar nu ridic\ privirea [i nu mai scoase nici o vorb\.

22
Julia ;[i scoase gluga de la mantie, ;ncet [i studiat, savur=nd fiorul de putere pe care i-l conferea ;ntotdeauna aceast\ clip\. Era subjugat\ ea ;ns\[i de emo]iile pe care apari]ia sa p\rea s\ le st=rneasc\ ;n sufletul lui. Asta era vanitate, ;[i d\dea seama. Viciul Diavolului. Sf=nt\ Fecioar\, iart\-m\, g=ndi, dar ;mi place. Nu inten]ionase nici o clip\ s\ caute o a doua ;nt=lnire. Dar ;n fiecare dup\-amiaz\, dup\ prima ;nt=lnire, gondola ap\rea l=ng\ treptele palatului [i p=n\ la urm\ ispita ajunsese prea tare. Voia doar s\ mai vad\ o dat\ privirea aceea, voise chiar s\ mai simt\ o dat\ acel fior de spaim\. Voise s\ simt\, de fapt, c\ tr\ie[te. A doua ;nt=lnire le ;nlesni pe celelalte. De c=te ori se ;nt=lniser\ astfel? Jum\tate de duzin\ sau mai mult? Era secretul ei. Marele, pre]iosul ei secret. Tat\l ei [i Signora Cavalcanti n-o mai aveau complet sub control. Vanitate, spaim\, putere. Poate c\ acestea f\ceau via]a s\ merite a fi tr\it\. Sf=nt\ Fecioar\, iart\-m\. Julia, [opti Abbas. Doar pentru c=teva clipe, [opti ea. A[a spunea de fiecare dat\, ca pe o litanie, o t=rguial\ cu Destinul. Cine m\ va condamna vreodat\, doar pentru c=teva clipe? Toate celelalte ore ale zilei ;mi sunt f\r\ gre[eal\ chiar [i ;n fa]a duhovnicului. El ;ntinse m=na spre ea, cu palma ;n sus. :n ultimele dou\ ;nt=lniri el ;i permisese s-o ating\. Acesta era semnalul lor. :ntinse [i ea m=na, l\s=ndu-[i-o ;n m=na lui. El o primi ;n palma lui ca pe o pas\re mic\, r\nit\. Te iubesc, Julia. E imposibil trebuie s\ ne oprim. Nu m\ pot opri acum. De m-ar amenin]a toate fl\c\rile iadului, [i tot ar fi o tortur\ mai mic\ dec=t cea de acum.

106

COLIN FALCONER

Opre[te-te, murmur\ ea. Se ;ntreba dac\ acum ar mai fi putut tr\i f\r\ asta, f\r\ pasiunea lui Abbas, care o f\cea s\ se simt\ cea mai frumoas\ [i mai important\ femeie din lume. Cum s-ar mai fi putut ;ntoarce s\ priveasc\ lumea pe fereastr\? M\ voi opri doar ;n morm=nt. Abbas, ;n cur=nd m\ voi m\rita Vino cu mine. Ce? Vino cu mine. Pot aranja c\l\toria pe un vas. Julia ;l privi lung, ;ngrozit\ [i fascinat\ ;n acela[i timp. Nu. Putem merge ;n Spania. Acolo vom fi feri]i de tat\l t\u. Tat\l meu ne-ar da bani. Nu O str=ngea de m=n\ at=t de tare, ;nc=t o durea. Ce ne mai ]ine aici? Du-m\ ;napoi. Ce ne mai ]ine aici, pe oricare din noi? Avea dreptate. Era a[a de simplu s\ simuleze c\ ar putea juca acest joc pe vecie. Dar la toamn\ ar fi fost condamnat\ la alt palat, la alt\ fereastr\. Un b\tr=n posomor=t [i c\runt ca tat\l ei. Se ;nfior\ la acest g=nd. Dar s\ fug\, s\ p\r\seasc\ Vene]ia lumea ei r\coroas\ [i umbrit\ ;i era ad\post, pe c=t ;i era [i ;nchisoare. Era ca [i cum ar fi invitat-o s\ sar\ ;mpreun\ ;ntr-o pr\pastie. Mintea ei lucra nebune[te [i g=ndurile i se amestecau, sim]ind c\ nu mai era st\p=n\ pe ea ;ns\[i. Du-m\ ;napoi. Te rog, Julia. De c=nd te-am v\zut ;n biseric\ am [tiut c\ m\ voi c\s\tori cu tine. Sunt ;n stare de orice, orice. Mai degrab\ a[ muri dec=t s\ renun] la tine. Vorbe[te serios, g=ndi Julia. Pentru prima dat\ ;n]elese c\ nu mai era un joc. Abbas era la fel de primejdios ca [i tat\l ei. Vorbele lui erau pline de adev\r. Acum nu mai putea fi oprit de nimic. Era ;ngrozit\, disperat\. Este hot\r=t, ;[i spuse. Te rog, du-m\ ;napoi. Acum ;l ruga. Spune-mi c\ vii cu mine. Nu pot. Trebuie. Se aplec\ spre ea. Acum o s\ m\ s\rute, g=ndi ea, [i ;ncepu s\ tremure. Nu ai voie s\ faci asta! ar fi vrut s\ strige.

HAREM

107

Dumnezeu te va pedepsi pentru asta! Ai mers prea departe! :n loc de asta ;nchise ochii [i st\tu complet nemi[cat\< sim]i aroma ciudat\ a acelui trup at=t de aproape de al ei [i mirosul abia perceptibil al ve[mintelor lui. Buzele lui le ap\sar\ ;ncet pe ale ei, apoi se retrase. Vino cu mine, repet\ el. Ea deschise ochii. O privea ;n modul acela al lui ciudat, intens. De parc\ r\spunsul ei ;i era scris undeva pe fa]\, cu litere minuscule. {i dac\ nimeni nu se va mai uita a[a la mine vreodat\? g=ndi ea. A[a ceva era de nesuportat. Trebuie s\ m\ ;ntorc. C=nd ajunser\ la palat urc\ treptele ;nc\ ;n trans\. Nu observ\ chipul r=njind al gondolierului, nu auzi nici u[a sc=r]=ind ;n balamale c=nd o deschise. Dreptunghiul negru se c\scase ;n fa]a ei< evadarea o ;ngrozea [i mai mult dec=t sanctuarul. Deci m-ai dezam\git. Sf=nt\ Fecioar\, N\sc\toare de Dumnezeu! Ridic\ ochii. C=nd pupilele i se obi[nuir\ cu semi;ntunericul, z\ri doi ochi str\lucitori [i malefici, uit=ndu-se la ea din capul sc\rilor. Signora Cavalcanti! Spaima fu aproape imediat ;nlocuit\ de un nea[teptat val de ur\. Aici nu era nici un sanctuar. Iar ea era o prizonier\. Era ca [i ]intuit\ de zid, ;n lan]uri. Duenna avea ochii ilumina]i de triumf, pe c=nd cobora sc\rile. Ce-ai f\cut p=n\ acum? Julia se ;ntoarse [i deschise u[a. O auzi pe Signora Cavalcanti strig=nd ascu]it, dar strig\tul ;i fu curmat de izbitura u[ii grele de stejar [i fier. Julia fugi ;napoi spre canal, dar gondola se desprinsese de l=ng\ trepte. Julia fu pe punctul de a striga un avertisment, dar auzi pa[ii duennei precipit=ndu-se pe dalele din spatele ei. A-l striga acum pe nume ;nsemna s\-l tr\deze. M=inile b\tr=nei erau pe umerii ei, t=r=nd-o ;napoi spre sc\ri [i ea ]ip\ o dat\, dup\ care v\zu o mi[care ;n spatele perdelu]elor gondolei, dar nu putu fi sigur\ c\ Abbas v\zuse sau auzise cele ;nt=mplate.

108

COLIN FALCONER

Antonio Gonzaga era ;mbr\cat ;n roba vi[inie care-i ar\ta rangul de consigliatore. St\tea l=ng\ fereastr\, cu pumnii str=n[i rezema]i de tocul acesteia, privind dincolo de acoperi[urile palatelor, ;nspre clopotni]a de la San Marco. Dincolo de ele, [tia, era Palatul Ducal. Ce se va spune despre el dac\ vreodat\ va r\sufla fie [i o vorb\ despre acest scandal? Ce s-ar ;nt=mpla cu alian]a lui cu Serena? Furia ;i str=ngea m\runtaiele ca o ghear\, mai tare [i mai tare. Fiica lui! Purt=ndu-se ca o prostituat\ oarecare! :i venea s\-i taie g=tul. Cine e b\iatul? url\ el. Julia cobor; privirea [i ;ncerc\ s\-[i st\p=neasc\ tremurul picioarelor. N-ar fi putut s\ r\spund\ nici m\car dac\ ar fi vrut. Niciodat\ nu v\zuse o asemenea furie. :i era fric\ s\ nu-[i piard\ controlul vezicii [i s\ se fac\ de r=s. Dar cum a[ putea s\ m\ fac de r=s mai mult, cel pu]in ;n ochii tat\lui meu? Am zis, CINE ESTE B|IATUL? strig\ el. Julia o sim]ea pe Signora Cavalcanti privind-o, ;n ochi sclipindu-i o pl\cere sadic\. Nu spuse nimic. Nu-l va tr\da pe Abbas. Asta era tot ce va putea salva. Lovitura o lu\ complet pe nepreg\tite. O trimise la podea [i c=teva clipe nu v\zu [i nu auzi nimic. C=nd ;[i reveni ;n sim]iri, consilierul st\tea deasupra ei, cu picioarele dep\rtate [i pumnii ;ncle[ta]i. :mi vei spune cine e b\iatul. Niciodat\, se auzi vorbind. Aceast\ rezisten]\ nea[teptat\ la fiica sa nu reu[i dec=t s\-l ;nfurie [i mai tare. Url\ [i o ;n[f\c\ de p\r, scutur=nd-o ca pe un c=ine [i t=r=nd-o apoi pe pardoseala de marmur\. :i strig\ oc\ri, folosind acel limbaj pe care-l auzise uneori ;n pie]e, dar pe care nu-[i imaginase c\-l va folosi vreodat\. C=nd ;i d\du drumul avea ;ntre degete [uvi]e lungi de p\r negru-alb\strui, ondulate. Julia ;[i puse m=inile deasupra capului ca s\ se apere de alte lovituri [i se f\cu ghem pe podea, suspin=nd. C=nd deschise ochii observ\ c\ p=n\ [i Signora Cavalcanti p\rea [ocat\. :mi vei spune numele lui. Julia nu-i putea r\spunde. :n g=nd ;i st\tea numai sfidarea. }ip\ din nou, c=nd Gonzaga o ridic\ ;n picioare, degetele lui str=ng=nd m=necile ;nflorate ale bluzei de pe ea, pe care le

HAREM

109

rupser\ ;n buc\]i. O p\lmui din nou [i din nou, peste tot capul, ;n timp ce ea se r\sucea [i se tr\gea, ;ncerc=nd s\ se fereasc\ de lovituri. Deodat\ ;i d\du drumul [i ea c\zu gr\mad\ pe podea. Nu va scoate nimic de la ea ;n seara asta, ;n]elese el. Acoper\-te, t=rf\, spuse. :i rupsese um\rul vestei, sco]=nd s=nul la vedere. Julia f\cu o ;ncercare st=ngace de a se ;nveli cu buc\]ile rupte, dar m=inile ;i tremurau at=t de r\u ;nc=t nu reu[i. Du-o ;n camera ei, zise Gonzaga c\tre duenna. Apoi vino ;napoi. Vreau s\ stau de vorb\ cu tine. Signora Cavalcanti nu mai tr\ise o asemenea fric\. :ntotdeauna ;l considera pe Excelen]a Sa un om sobru, dar scena la care fusese martor\ o cutremurase. Una era dac\ pronun]a o sentin]\, ca un judec\tor drept, [i cu totul altceva s\ pun\ el ;nsu[i m=na s\ ;nv=rt\ roata de tortur\. Dar, c=nd se ;ntoarse ;n birou, Gonzaga se calmase. {edea la masa lui, cu m=inile ;ncruci[ate ;n poal\, cufundat ;n g=nduri. Numai p\rul ;n dezordine de sub baret\ tr\da violen]a manifestat\ c=teva minute ;nainte. Fiica mea este ru[inos de ;nc\p\]=nat\, spuse el. Signora Cavalcanti nu [tia ce s\ spun\. Privea chipul lipsit de speran]\ al Fecioarei lui Carpaccio [i ;i era ru[ine. E posibil s\ nu-[i dea seama de m\rimea jignirii pe care a adus-o? zise Gonzaga. Eu am educat-o cu credin]\ ;n spiritul datoriei c\tre Republic\ [i Dumnezeu, r\spunse repede duenna. Poate. Gonzaga l\s\ cuv=ntul s\ at=rne o vreme ;n aer, ca o amenin]are. Dar, dac\-i adev\rat ce spui, atunci de ce m\ sfideaz\ ;n felul acesta? Duenna ;n]elese c\ era pus\ la ;ncercare. Dar ce putea spune ;n ap\rarea ei? Poate ar fi trebuit s\-[i ]in\ descoperirea numai pentru ea. Ei bine, acum era prea t=rziu. Se nasc multe ;ntreb\ri din asta, spuse el, de pild\, cum erau aranjate aceste ;nt=lniri? Signora Cavalcanti ;[i ;nghi]i dorin]a teribil\ de a spune nu [tiu. Ar fi echivalat cu a-[i recunoa[te e[ecul. Ar fi trebuit s\-i fi trecut prin cap asta, ;[i zise acum. Voi afla eu, spuse.

110 asta.

COLIN FALCONER Sper, Signora Cavalcanti. De fapt, chiar m\ bazez pe

{i z=mbi. Duennei nu-i pl\cea c=nd Excelen]a Sa ;i z=mbea. Efectul nu era deloc pl\cut.

23
Abbas urm\rea litiera de la palat. O pierdu prin ;ngustele calles, dar o prinse din nou spre cotitura mercato-ului de la Campo Santa Maria Nuova. :[i f\cu loc printre v=nz\torii de fructe [i negustorii de m\run]i[uri care erau prea len]i ;n a se feri din fa]a lui, r\sturn=nd chiar [i un c\rucior cu suluri de m\tase. Biserica Santa Maria dei Miracoli domina plazza. Era una din cele mai frumoase biserici ale ora[ului, cu fa]adele ei de marmur\ bogat\, galben\, cenu[ie [i alb\. Litiera era purtat\ ;n jos pe sc\rile spre portul din fa]\, ;n umbra turnului cel mare. Abbas se opri pe latura cea mai ;ndep\rtat\ a pie]ei [i privi cele dou\ persoane ce cobor=r\ din litier\, una scund\ [i ;ndesat\, alta ;nalt\, sub]ire [i gra]ioas\. Femeile vene]iene puteau p\rea asem\n\toare unui ochi gr\bit, ;[i spuse el, toate ;mbr\cate ;n fustele lor largi, negre, ;n haine cu m=neci ;nflorate [i voaluri ;ntunecate, dar cine o [tia pe ea ar fi deosebit-o dintr-o mie, numai dup\ felul ;n care se mi[ca. Julia! Asta e o nebunie, ;i [opti Ludovici ;n ureche. N-ai fost niciodat\ ;ndr\gostit, Ludovici? Asta nu e dragoste, e sinucidere! Vino-]i ;n fire, Abbas! Ludovici ;[i l\s\ m=na pe um\rul lui [i ;ncerc\ s\-l trag\ deoparte. Abbas d\du din cap. Nu pot tr\i f\r\ ea. Respiri, m\n=nci, bei. At=t ;]i trebuie ca s\ tr\ie[ti. Te descurci [i f\r\ o femeie, nu? Asta nu e via]\, Ludovici! Nu exist\ via]\ f\r\ pasiune! S-a aflat de-acum! Ai v\zut-o pe duenna pe chei! Dac\ Julia ;i spune lui Gonzaga numele t\u va fi r\u de tot! N-o s\-i spun\ nimic.

HAREM

111

Abbas porni c\tre treptele bisericii. Ludovici fugi dup\ el. Ce faci? Trebuie s-o v\d. Nu se poate N-o s\ m\ vad\ nimeni. Trebuie s\ o v\d. Ludovici ridic\ din umeri resemnat. La ce bun? N-ar asculta nici un sfat. :n cel mai bun caz, Gonzaga ;l va ruina pe Mahmud, iar el [i Abbas vor fi expulza]i din Republic\ ;n cazul ;n care nu erau trimi[i la ;nchisoare. :l urm\ri parcurg=nd sc\rile dinspre Santa Maria dei Miracoli, orb la orice ;n afara dorin]ei sale. Ca un copil, g=ndi Ludovici. Un copil ;nc\p\]=nat, pasionat [i plin de voin]\. Biserica era goal\. Sf. Francisc p\rea s\ arate cu degetul lui lung, de marmur\, spre Abbas, ;ntr-o b\taie de joc ;nghe]at\. Friza cu ;ngera[i goi, dans=nd [i plutind, din jurul bol]ii principale, ;i r=nji [i ea. Abbas se opri [i privi ;n jur, nedumerit. Ele trecur\ pe l=ng\ el, umbr\ dup\ umbr\< p=n\ c=nd s\-[i dea seama ce se ;nt=mpla ajunseser\ deja la u[\, a[a c\ le v\zu doar pentru o clip\. Ludovici avusese dreptate. Fusese un prost. Era o capcan\. Julia! Ea se ;ntoarse, poticnindu-se, t=r=t\ mai departe de b\tr=na dinaintea ei. :[i arunc\ pe spate voalul [i pentru o clip\ el ;i v\zu chinul ;ntip\rit pe fa]\. Corpo di Dio! O lu\ la fug\ dup\ ele, apoi se opri iar. La ce bun? {i ce putea face acum? St\tu ;n capul sc\rii. Ludovici ;l privi, cu o expresie de frustrare [i mil\. O tr\sur\ hurui pe Via delle Botteghe, copitele cailor r\sun=nd pe caldar=m. Abbas Mahsouf? Fiul maurului? Signora Cavalcanti ;ncuviin]\ ;ndatoritoare, savur=ndu-[i izb=nda. :l ademenise at=t de u[or pe t=n\rul b\rbat. Era sigur c\ Gonzaga o va r\spl\ti frumu[el pentru asta. Gonzaga se ridic\ [i scaunul din lemn de stejar c\zu ;n spatele s\u, r\sun=nd pe dalele de marmur\. {i cum a [tiut el c\ va fi acolo? Signora Cavalcanti tres\ri. A mai fost o dat\ acolo. Mi-am adus aminte. Mai ;nainte? Nu mi-ai spus nimic despre asta.

112

COLIN FALCONER

P\rea un fleac. Nu ;n]eleg, zise greu, Gonzaga. Un fleac! Cum s-a putut ;nt=mpla acest fleac? Am mai v\zut pe cineva acolo. Pe cine? Ludovici Gambetto. El o privi descump\nit. Crezi c\ a avut de-a face cu am=ndoi? Signora Cavalcanti scutur\ din cap vehement. Doamne fere[te! El se uita numai. I-am v\zut chipul c=nd plecam din plazza. Cred c\ el [i maurul sunt prieteni. Gonzaga merse spre fereastr\ [i r\mase cu spatele la ea, privind peste Marele Canal. Ea nu-i putea descifra expresia. Bastardul cumnatului meu! Duenna privea podeaua, a[tept=ndu-[i r=ndul s\ vorbeasc\. Crezi c\ a[a se schimbau mesajele? Ea [i Lucia se vizitau des. Gonzaga t\cu vreme ;ndelungat\. :n final spuse> Te felicit pentru descoperirile tale. :]i vei primi r\splata, Signora Cavalcanti. Acum po]i pleca. U[a se ;nchise ;ncet ;n urma ei. Gonzaga ;[i sprijini palma de perete. Ce s\ fac\? Dac\ afacerea ajungea la Curte, atunci el se f\cea de r=sul ;ntregii Vene]ii. Fiica sa [i un maur! :n mod sigur [i-ar fi pierdut pozi]ia din Consiliul celor Zece. Ar fi putut supune problema aten]iei tat\lui lui Ludovici, dar [i aici existau primejdii. So]ia sa era moart\ de mult, iar acum b\tr=nul Gambetto tr\gea sforile ;ncerc=nd s\ ajung\ doge ;n dauna lui Gonzaga [i s-ar fi putut folosi de o a[a ocazie ca s\ creeze scandal. Nu, cazul necesita mai mult\ subtilitate [i r\bdare. Ludovici putea fi pedepsit mai t=rziu. Acum trebuia s\ se ocupe de Abbas. Cum spusese Signora Cavalcanti? Ea [i Lucia se vizitau des. Z=mbi. Iat\ r\spunsul! Lucia era mesagerul. Dar dac\ apa putea curge ;ntr-un sens, atunci putea [i ;n cel\lalt. Numai c\ de data asta o putea folosi pentru propriul avantaj.