Sunteți pe pagina 1din 9

Subiectul 1 Aparitia si evolutia istorica a dreptului comparat

Principalele incercari facute pentru a se demonstra ca dreptul comparat nu este o stiinta autonoma au fost realizate de Kaden. Preocupari referitore la cunoasterea reglementarilor juridice din alte tari au existat inca din cele mai vechi timpuri, de aceea s-a simtit nevoia de aparitie a unei modalitati in care sa fie comparate sistemele de drept existente in toata lumea. In 1900 s-a desfasurat la Paris primul Congres mondial destinat dreptului comparat. Desfasurarea la Paris a primului Congres mondial destinat dreptului comparat a fost considerate momentul de nastere a dreptului comparat. Dreptul comparat este considerat drept o metoda de cercetare a sistemelor de drept din diferite tari in diferite perioade. Istoria dreptului comparat a fost impartita in doua perioade distincte: 1. cea de dinainte de 1990 2. cea de dupa 1900. Perioada de dinainte de 1900: - Englezii: desi englezii au fost mereu cunoscuti pentru conservatismul lor, ei au facut cea mai mare parte a muncii de pioneer in domeniul dreptului comparat. - Francezii: gindirea filozofica si juridical franceza a adus o contribuite pretioasa la definirea premiselor dreptului comparat, avind un aport deosebit, in special, prin intermediul marelui Montesquieu. - Germanii: reprezentantul germanilor in cadrul aparitiei dreptului roman a fost Gottfried Wilhelm Leibnitz, care reclama unitatea reala a intregii lumi. - Italienii si spaniolii: ideologia lor in necesitatea dreptului comparata a fost cea de impunere a unei stiinte autonome a legislatiilor comparate. Perioada de dupa 1900: 1. Climatul stiintific ce a precedat Congresul din 1900 a fost perioada marii dezvoltari pe care dreptul comparat o luase in ultimile decenii ale secolului al XIX, la tarile europene dezvoltate. 2. Congresul de la Paris reuniunea comparatista de la Paris care a reprezentat un stimulent pentru dezvoltarea unor cercetari comparative profunde, cit si pentru elaborarea unor contributii impresionante la teoria comparatiei. 3. aparitia scolii lui Raymond Saleilles si Eduard Lambert ei vedeau dreptul comparat ca fiind cea mai buna solutie in cunoasterea dreptului national 4. Dezvoltari ulterioare: Au aparut diferite institutii care studiau dreptul comparat (Franta, germania, Italia, spania)

Subiectul 2 Obiectul de studiu si functiile dreptului comparat


Functiile dreptului comparat: 1. Functia de cunoastere a dreptului national Deoarece dreptul comparat se refera la compararea tuturor sistemelor de drept existente, aproape fara exceptie, autorii care au abordat funciile dreptului comparat, au subliniat insemnatatea deosebita pe care o are dreptul comparat asupra cunoasterii propriului sistem de drept, compararea ei cu diferite reglementari. 2. Functia normativa Functia normativa trebuie inteleasa numai in sensul de sursa de inspiratie, deoarece nu poate fi vorba de o aplicare directa a normelor straine. 3. Functia stiintifica Functia stiintifica este reprezentata prin faptul ca, comparind diferite sisteme de drept, are loc o perfectionare, o imbogatire a tuturor ramurilor dreptului national (civi, penal, constitutional, international, al muncii, etc) 4. Functia de a contribui la unificarea legislatiilor Aceasta functie era considerata ca fiind una principala, mai ales in literatura mai veche a dreptului comparat, deoarece o abordare stiintifica impune ca orice regula uniforma sa fie determinata in temeiul unei comparatii dintre normele ce reglementau materia in dreptul tuturor tarilor intre care opera unificarea. Stiinta dreptului comparat - compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a trasaturilor ramurilor, institutiilor si normelor acestora = util.

Subiectul 4 Metodele dreptului comparat. Metoda comparativa ca principala metoda de studiere a dreptului comparat
A. Metoda logica - o totalitate de procedee si operatii metodologice si gnoseologice specifice, prin care se creeaza posibilitatea surprinderii structurii si dinamicii raporturilor necesare intre diferite componente ale sistemului juridic al unei societati. B. Metoda comparative - Logica defineste comparatia ca pe o operatie ce urmareste constatarea unor elemente identice sau divergente la doua fenomene.. O prima regula impune a se compara numai ceea ce este comparabil. Daca sistemele de drept din care fac parte institutiile comparate sunt diferite (antagoniste), procedeul comparatiei este relevant numai sub aspectul stabilirii diferentelor. In caz contrar, se pot stabili atat asemanari, cat si deosebiri ale unor institutii de drept, in scopul imbunatatirii reciproce a sistemelor juridice din diverse tari. O alta regula a metodei comparative stabileste ca, termenii supusi comparatiei trebuie priviti in functie de contextul social, politic, economic si cultural din care provin. Apare astfel necesitatea cunoasterii principiilor de drept si a regularitatii care comanda sistemele de drept comparate. Luarea in discutie a principiilor (pe langa compararea institutiilor si a normelor) se impune pentru a mari potentialul stiintific al cercetarii comparate. C. Metoda istorica - Pentru cunoasterea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului concluziile istoricului, asa cum si istoricul trebuie sa se aplece asupra documentului juridic. D. Metoda sociologica - reprezinta o directie de cercetare cu reale foloase pentru cunoasterea realitatii juridice. Existenta dreptului este intim legata de viata sociala. Juristii au privit din totdeauna instrumentul lor de lucru - LEGEA - ca pe o realitate cu o incontestabila incarcatura social-umana. Cercetarile sociologice juridice dau o perspectiva noua studiului realitatii juridice, ca realitate sociala, verificand modul in care societatea influenteaza dreptul si suporta la randu-i influenta din partea acestuia.Dreptul este studiat de stiintele juridice din interior, iar de sociologia juridica din exterior. E. Metodele cantitative - contribuie efectiv la perfectionarea reglementarilor juridice, la sporirea eficientei lor sociale, precum si la imbunatatirea activitatii practice de realizare a dreptului. De aceea, orice rezerva, orice prejudecata, cu privire la utilitatea acestor metode trebuie statornic inlaturate.Sporirea considerabila a informatiilor cu caracter juridic (cuprinse cu precadere in acte normative si hotarari judecatoresti), ca urmare a diversificarii continue a raporturilor sociale reglementate prin normele de drept, a determinat recurgerea la anumite metode cantitative, cum ar fi statistica juridica si informatica juridica.

Subiectul 6 Legea lui Manu traditie si religie de drept


Cartea Legii lui Manu reprezinta o colectie de 12 carti (Manava Dharma-Sastra). Nu e mai veche de sec. XIII i.e.n., dar nici mai noua decat veacul VI i.Hr. Legea lui Manu cuprinde principii de teologie, de economie domestica si rurala, de comert etc. : reguli pentru indeplinirea actelor cultului, a datoriilor castelor principale si ale membrilor castei intre ei ; notiuni de politica interna si externa, de strategie si tactica ; sfaturi pentru incheieri de aliante politice si militare, apoi amanuntite legi agrare, civile, penale, comerciale, sistemul masurilor si greutatilor, etc. In general privita, Legea are colorit si sanctiune religioasa, ca toate legile popoarelor vechi. De altfel, cuvantul "dharma", este o notiune complexa si esentiala in cadrul religiei hinduse. In India, termenul general pentru religie era "arya-dharma", dar in fond, "dharma" inseamna mai mult decat religie, caci incorporeaza in sine si elemente care nu se circumscriu religiei, precum legea castelor, legea proprietatii, etc. Radacina acestui cuvant inseamna "a se tine impreuna". Este structura interioara a unui lucru, legea existentei interioare. Este o notiune de etica, care cuprinde un cod de morala, viata dreapta si curata, precum si intregul cerc de indatoriri si raspunderi ale omului.

Subiectul 5 Codul lui Hammurabi monument legislativ al Orientului Antic


Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi) este cea mai veche culegere de legi, din timpul regelui babilonian Hammurabi. Codul, scris probabil n jurul anului 1760 .Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole de lege i un Epilog. Textul a fost spat pe o stel din diorit lung de 2,25 metri.Stela a fost descoperit n 1902 de M. J. de Morgan n timpul spturilor arheologice efectuate la Susa. Se presupune c a fost prad de rzboi luat de un cuceritor dintr-un ora babilonian. Stela se afl n muzeul Louvre din Paris, iar o copie a ei se afl la muzeul Pergamon din Berlin. Codul lui Hammurabi nu a fost n epoca sa ceva ieit din comun: cu trei sute de ani mai devreme, regele sumerian UrNammu scosese o culegere similar, iar cu 150 de ani naintea lui Hammurabi, regele Isinului, Lipit-Itar, dispusese inscripionarea unei stele similare. ns cele dou coduri de legi sumeriene s-au pstrat doar fragmentar. n contrast, codul lui Hammurabi a fost rspndit n exemplare numeroase. O copie, pe tblie de lut, a fost descoperit n resturile bibliotecii din Ninive a regelui asirian Asurbanipal. Codul lui Hammurabi este apreciat mai mult din punct de vedere literar dect din cel juridic. Codul difereniaz trei tipuri de oameni: omul liber, subalternul (omul care se prosterneaz) i sclavul (juridic fiind asimilat unui bun mobiliar). Drepturile femeii sunt protejate juridic. Femeia dispune de bunurile sale pe care le administreaz liber, practic numeroase meserii i uneori poate avea rspunderi importante n societate. Dup cstorie, femeia se supune autoritii soului. Ca vduv, poate administra i apra interesele motenitorilor. La moartea tatlui (capul familiei), puterea revenea fiilor i, n cazul lipsei de motenitori de parte brbteasc, fiicelor. Pentru supui, codul lui Hammurabi prevedea observana monogamiei. Suveranii puteau fi ns poligami.

Subiectul 10 Caracteristica proocesului de dezvoltare a familiei de drept romano-germanice


La prima sa etapa aceasta preluare si adaptare avea un caracter doctrinar, deoarece era independent de politica, fiindca nu se aplica nemijlocit, se studiau notiunile de baza ale dreptului roman. La urmatoarea etapa, aceasta familie a inceput sa se supuna legitatilor comune a dreptului cu economia si politica, mai intii de toate in legatura cu proprietatea, schimbul etc. Codificarile nationale au atribuit dreptului o anumita claritate, au facilitat aplicarea si au devenit o consecinta logica a conceptiei formate in Europa continentala desre norma juridica si despre drept in general. Ele au incheiat formarea familiei juridice romano-germanice ca fenomen integru. Momentul aparitiei dreptului romano-germanic se situeaza in sec. VIII-lea. Un rol deosebit in procesul de sintetizare a dreptului l-au avut universitatile medievale, in care marii juristi ai epocii au creat o doctrina juridica cu caracter universal. 1)Prima etapa a procesului de universalitate a dreptului a fost: receptia dreptului roman care a conferit Europei, in urma caderii Imperiului Roman, un sistem juridic mai mult sau mai putin unitar. Universitatile erau inclinate sa formeze o opera de sinteza apelind la marele fond juridic pe care-l reprezenta dreptul roman, cu scopul de a unifica nationalitatile din Germania si Italia. 2)A doua etapa a procesului de universalitate a dreptului a fost:extinderea dreptului roman in intrega Europa. Procesul de receptare a dreptului roman s-a lovit, insa, de forta cutumei. Nu forta cutumelor locale marunte, ci a acelor colectii de cutume care erau alese si sistematizate de jurisconsulti. Substanta cutumelor nu reflecta dreptul roman in forma sa clasica, ci era denumit dreptul vulgar nascut in perioada de decadere a imperiului roman. Dreptul vulgar reprezinta un fel de drept cutumiar format prin simplificarea normelor dreptului roman conform nevoilor locale ale provinciilor, facind ca valoarea creatoare a interpretarii juridice sa-si piarda din importanta, devenind simpla rutina. 3)A treia perioada a dreptului roman este: epoca reflectarii anumitor influente greco-orientale, care au alterat puritatea ideologica a sistemului de drept.

Subiectul 8 Notiunea si caracteristica generala a familiilor sistemelor de drept


Familia de drept este o totalitate de sisteme nationale care au aceeasi evolutie istorica, izvoare formale ale dreptului si structura a sistemelor de drept.. in lume s-au conturat mai multe tipuri de drept, mai multe sisteme nationale care au elemente asemanatoare. In Orientul Antic dreptul are un character religios si traditional si dupa cum vom observa, majoritatea sistemelor nationale vor alcatui: FAMILIA DE DREPT MUSULMAN In Europa s-a evidemtiat FAMILIA DE DREPT ROMAN. Pentru a cunoaste si clasifica tipurile si familiile dreptului este necesar de a analiza elementele de baza commune care stau la baza formarii acestor familii: - evolutia istorica legile trebuie sa fie potrivite cu conditiile fizice ale fiecarei tari. Ele trebuie sa fie potrivite cu gradul de libertate acordat cetatenilor si chiar si cu religia si cu moravurile si deprinderile lor. Existenta unei geografii juridice bazata pe receptia dreptului de la statele vecine mai dezvoltate de catre statele nou formate sau mai putin dezvoltate. Receptarea dreptului este un factor decisive in crearea marilor familii si sisteme de drept - Pentru fiecare familie si tip de drept ii sunt specifice anumite categorii de izvoare formale sau aceleasi dar cu importanta deosebita. Pentru sistemul de drept roman, german si francez: existenta legii ca izvor principal al drepturilor. Mai exista si actele normative juridice si cutuma. Pentru sistemele anglo-saxone: exista izvorul principal precedentul judicatoresc (toate hotarirle judecatoresti devin lege pentru viitor). Mai exista si legea (ca izvor formal de grad minor) sau izvorul de drept- dreptul echitatii (cind nu exista precedente si legea nu prevede cazul respective) Pentru sistemul de drept musulman: principalul izvor de drept este Coranul urmat de Sunna si Idjma. Legea este un izvor de drept minor.

Subiectul 9 clasificarea familiilor sistemelor de drept


Clasificarea sistemelor de drept: romano-germanice, anglo-saxone, religioase sau musulmane si socialist sau communist. I. Sistemul de drept romano-germanic se divizeaza in drept public si drept privat. La rindul lor, ele sunt divizate in ramuri de drept. Ramurile sunt impartite in institutii de drept. Institutiile sunt formate de drept. II. Sistemul de drept anglo-saxon are o structura necunoscuta in divizarea in public si privat. Ele au structura bazata pe izvoarele formale: drept comun (sens restrins) si precedentul judiciar, dreptul statutar (legea) si dreptul echitatii. Fiecare ramura de drept contine norme juridice care fac parte, mai mult sau mai putin, dintr-o categorie a izvoarelor formale. III. Sistemul de drept religioase sunt bazate pe o structura ierarhizata a izvoarelor formale ale dreptului. Astfel, in dreptul musulamn, cel mai principal izvor este Coranul format din Sunna si Idjma

Subiectul 11 Structura sistemului de drept romano Germanic


Sistemul de drept romano-germanic este format din dreptul francez si cel german. Dreptul francez influienta dreptului francez consta in receptarea Codului Civil din 1804, fiind actul legislative cel mai raspindit in legislatiile moderne. Dreptul german influienta lui consta in Drepul civil german din 1900. Dreptul german a pus bazele vocabularului juridic folosit de majoritatea dintre adeptii dreptul romano-germanic

Subiectul 12 Izvoarele formale ale dreptului romano-germanic


Sistemele de drept provenite de la dreptul roman, german si francez le este characteristic existenta legii ca izvor principal al drepturilor. Pe linga lege, care are denumiri diferite: constitutie, cod, lege, statut, exista ca izvoare formale actele normative juridice subordinate legii. Hotaririle guvernului, decretele, coordonantele, hotaririle parlamentului, contractile normative, etc. Acestor sisteme de drept le sunt caracteristice izvoarele scrise adoptate de catre organelle statului, cu toate ca initial, in timpul formarii sistemului nationa, intr-o mare parte a statelor, a existat ca izvor si cutuma (obiceiul).

Subiectul 13 Formarea si extinderea dreptului francez


Istoria dreptului francez se imparte in 3 perioade: 1. ancient droit se intinde de la origini pina la date precisa de 17 iunie 1789. prin aceasta perioada se inteleg numeorase cutume aflate in vigoare pe intreg teriotriul Frantei. 2. dreptul intermediary este perioada revolutiei franceze si se intinde de la inceputurile perioadei codificarilor napoleoniene 3. a treia perioada este cea inceputa in timpul Imperiului care continua pina azi, codurile lui Napoleon gasindu-si si in present aplicarea.

Subiectul 14 - Istoricul izvoarelor formale ale dreptului pozitiv francez


Dreptului francez ii este caracteristic existenta legii ca izvor principal al drepturilor. Pe linga lege, care are denumiri diferite: constitutie, cod, lege, statut, exista ca izvoare formale actele normative juridice subordinate legii. Hotaririle guvernului, decretele, coordonantele, hotaririle parlamentului, contractile normative, etc. Acestor sisteme de drept le sunt caracteristice izvoarele scrise adoptate de catre organelle statului, cu toate ca initial, in timpul formarii sistemului nationa, intr-o mare parte a statelor, a existat ca izvor si cutuma (obiceiul).

Subiectul 20 dreptul austriac


Dreptul austriac este n principal un drept scris. Spre deosebire de aceasta, dreptul cutumiar are doar un rol foarte sczut. Jurisprudena celor mai nalte instane, care stabilete orientri importante privind aplicarea legilor, are o mare nsemntate, ns dreptul creat de judector (precedentul) nu este recunoscut n mod oficial ca izvor de drept. Dreptul constitu ional austriac stabilete c normele de drept internaional general recunoscute fac parte din dreptul federal, care prevede integrarea tratatelor interna ionale n sistemul juridic austriac (transformare general i specific). Nivelul ierarhic ocupat de dispoziiile tratatelor internaionale n cadrul sistemului judiciar intern este stabilit de coninutul acestora.

Subiectul 22 Aparitia si dezvoltarea familiilor de drept socialiste


Familia socialista de drept (sau sistemele juridice socialiste) formeaza sau, mai corect, au format dupa parerea unor autori, a treia familie juridica. Sistemele juridice a tarilor ce se atribuie la lagarul socialist mai inainte s-au atribuit la familia juridica romano-germanica2. Si la etapa contemporana ele pastreaza un sir de trasaturi comune. Norma juridica aici intotdeauna se precauta si se precauta ca un model general de comportament. S-au pastrat intr-o masura considerabila si sistemul dreptului si terminologia stiintei juridice, formata prin straduintele savantilor europeni si sovietici cu radacinile sale in dreptul roman. Necatind la considerabilele asemannari cu dreptul continental, sistemele juridice socialiste au avut evidente trasaturi specifice, determinate de caracterul sau pronuntat de clasa. Unicul sau principalul izvor a dreptului socialist de la inceputut era creatia revolutionara a executantilor, iar mai tirziu actele normativ-juridice, cu referinta la care se declara ca ele reflecta vointa proletariatului, majoritatii populatiei, iar apoi intregului popor, condus de partidul comunist. Actele normative adoptate, marea parte a carora o formau actele normative subordonate legii, de fapt exprimau vointa si interesele aparatului de partid statal. Guverna tratarea, intelegerea juridica ingusta, restrictiva. Dreptul Public prevela, devinea dominant fata de cel privat. Pentru sistemul juridic socialist raminea straina ideea de cautare a unui drept ce ar corespunde principiului de dreptate. Dreptul avea un caracter imperativ, era in cel mai strins mod legat de politica de stat, era un aspect al ei, se asigura cu puterea de partid si forta de constringere a organelor de drept. Teoriei, stiintei i se reducea rolul de interpretare stricta a dreptului. Necatind la proclamarea independentei intstantelor judecatorilor, acesta raminea un instrument in mainile clasei (grupei) dominante, garanta dominatia ei si proteja interesele ei. Asupra sistemelor juridice socialiste ale Europei, Asiei si Americii Latine o influenta considerabila a avut prima din ele sovietica. Sistemele nationale a acestor tari au fost si ramin a fi o varietate a dreptului socialist. La momentul actual se poate de constatat anumite schimbari in tarile ex-socialiste, care au pornit pe calea democratizarii societatii, marea majoritate din care merg, in procesul de creare a dreptului national, pe calea dreptului continental. Sistemele juridice a multor tari din Asia si Africa nu au o unicitate atit de evidenta ca sistemele analizate deja, in schimb au multe in comun din punct de vedere a esentei si formei; toate ele se bazeaza pe concepte diferite decit cele din tarile occidentale. Se considera ca principiile de care se conduc tarile neoccidentale, sint de doua feluri: se recunoaste valoarea mare a dreptului, dar insasi dreptul se intelege altfel decit in Occident, are loc intercalarea dreptului si a religiei; se renunta la insasi ideea de drept si se afirma ca relatiile sociale trebuie sa fie reglementate pe alta cale.

Subiectul 25 Caracteristica generala a familiilor de drept anglo-saxone


Spre deosebire de rile romano-germanice unde izvorul de baz al dreptului este legea, n rile familiei juridice anglo-saxone ca izvor de baz a dreptului este norma formulat de judectori i exprimat n precedente judiciare. Dreptul comun anglo-saxon ca i dreptul roman s-a dezvoltat dup principiul Dreptul este acolo unde este aprarea1. i nectnd la toate ncercrile de codificare dreptul comun englez, completat i perfecionat de legile dreptului de echitate, are la baz un drept de procedent creat de judectorii. Acest fapt nu excludee creterea rolului dreptului statular (legislativ). Astfel, dreptul a obinut o tripl structur: dreptul comun bazat pe precedent, izvor de baz; dreptul de echitate care completeaz i corecteaz izvorul de baz; dreptul statular - dreptul scris de origine parlamentar. Trsturile specifice nelegerii juridice n acest sistem de drept se explic prin formula: Mijlocul aprrii judiciare e mai important dect dreptul, deoarece greutatea de baz se reduce la posibilitatea adresrii n jurisdicia regal. La sfritul sec. XIII crete rolul i importana dreptului statutar, n legtur cu ce rolul judectorilor n crearea dreptului a nceput s fie restrns, limitat. n sec. XIV-XV n legtur cu dezvoltarea relaiilor burgheze a aprut necesitatea de a iei din limitele rigide ale precedentului. Rolul de judecat i l-a asumat cancelarul regal, care a nceput s soluioneze n ordinea anumitei proceduri litigiile privind adresarea ctre rege. Ca rezultat, de rnd cu dreptul comun, s-a creat dreptul de echitate. Pn la reforma din 1873-1875 n Anglia exista dualismul judiciar: nafar judecilor, care aplicau dreptul comun, exista judecata Lordului-Cancelar. Reforma a intrigat dreptul comun cu dreptul de echitate ntr-un sistem integru al dreptului de precedent. n familia juridic anglo-american se deosebesc grupurile de drept englez i legat de el prin originea sa dreptul SUA. n grupul de drept englez intr Anglia, Irlanda de Nord, Canada, Austria, Noua Zeland, fostele colonii britanice (n prezent 36 de state snt membre ale Comunitii). Dreptul SUA, avnd drept surs dreptul englez, n prezent este destul de independent. Excepii fac statul Luiziana, unde un rol considerabil l joac dreptul francez i statele cele mai sudice, pe teritoriul crora este rspndit dreptul Spaniei. Dreptul comun este un sistem, care poart amprenta istoriei, iar aceast istorie pn n sec. XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat, dup cum am menionat deja, pe trei ci: formarea dreptului comun, completarea lui cu dreptul de echitate i interpretarea statutelor. ns, dac juritii familiei juridice romano-germanice consider dreptul o totalitate de norme juridice stabilite dinainte, atunci pentru un englez dreptul este n general aceea la ce va ajunge examinara judiciar. Pe continent juritii snt interesai n primul rnd de faptul cum este reglementat situaia data, n Anglia - n ce ordine ea trebuie corectat pentru a ajunge la o hotrre judiciar corect. n rile din familia romano-germanic justiia se face de ctre judectori care posed diploma de juriti; n Anglia chiar i judectorii din Tribunalul Suprem pn n sec. XIX nu trebuiau s aib neaprat studii juridice universitare: ei nsuiau profesia lucrnd ca avocai i studiind practica de procedur judiciar. Abia n timpurile noastre dobndirea diplomei universitare a devenit o condiie important pentru a deveni avocat sau judector. Examenele profesionale care permit ocuparea de profesii juridice au devenit foarte serioase. Dar i n prezent, dup prerea englezilor, principalul este ca dosarele s fie examinate n judectorii de ctre oamenii practici. Dup preea lor, pentru a judeca bine este de ajuns s se respecte principiile de baz ale procedurii judiciare, care snt o parte component a eticii generale. Dreptul englez i astzi rmne un drept judiciar, elaborat de ctre judectori n procesul examinrii cazurilor aparte. Lund n consideraie regulile precedentului, o asemenea abordare asigur situaia n care normele de drept ale sistemelor romano-germanice, n schimb fac dreptul mai cazuistic i mai puin concret. Structura dreptului n familia juridic anglo-saxon, concepia dreptului, sistemul de izvoare ale dreptului, limbajul juridic totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romano-germanice. n cadrul dreptului englez lipsete divizarea dreptului n public i privat, care este nlocuit aici cu divizarea n drept comun i dreptul de echitate. Ramurile dreptului englez nu snt att de bine pronunate ca n sistemele de drept continentale, fapt ce l-au determinat doi factori: n primul rnd, toate judectoriile au o jurisdicie comun, adic pot examina diferite categorii de dosare de drept public si privat. Jurisdicia mprit duce la delimitarea ramurilor dreptului, iar cea unificat are efect opus. n al doilea rnd, dreptul englez s-a dezvoltat treptat, pe calea practicii judiciare i a reformelor legislative n cazuri aparte. n Anglia nu exist coduri de tip european. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. Doctrina englez nu cunoate discuii despre diviziunile structurale ale dreptului, prefernd mai mult rezultatul dect argumentri teoretice.
1

Subiectul 29 aparitia si stabilirea dreptului comun in USA


Revoluia American a naintat pe primul plan ideea dreptului american naional independent, care ar rupe legturile cu trecutul su englez. Adoptarea Constituiei federale scrise din 1787, a constituiilor statelor ce au intrat n competena SUA, a fost un prim pas pe aceast cale. Se presupunea o respingere total a dreptului englez, iar odat cu el a principiului precedentului i altor semne caracteristice pentru dreptul comun. Dar trecerea dreptului american n familia juridic romano-germanic nu a avut loc. Numai unele state, fostele colonii franceze sau spaniole ( Luiziana, California ) au adoptat coduri de tip european, care cu timpul s-au pomenit absorbite de dreptul comun. n general, n SUA s-a format un sistem dualist, asemntor celui englez: dreptul precedentului n interaciune cu cel legislativ. n Anglia i SUA exista aceeai concepie a dreptului i a rolului su. n ambele ri exist aceei divizare a dreptului, se folosesc aceleai metode de interpretare a dreptului. Pentru un jurist american ca i pentru unul englez, dreptul este mai nti de toate un drept al practicii judiciare. Normele elaborate de legiuitor ptrund cu adevrat n sistemul de drept americat numai dup o aplicare i interpretare a lui repetat de ctre judectorii i numai dup ce se va putea face referire la hotrrile judiciare care l-au aplicat i nu la norme nemijlocit. Prin urmare, dreptul SUA, n general, are o structur analogic cu structura dreptului comun. Dar numai n general. n procesul examinrii unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez i cel american, multe din care snt considerabile cu adevrat i nu pot fi neglijate1. Una din aceste deosebiri considerabile este legtura de structur federal a SUA. Statele din componena SUA snt dotate cu o competen destul de larg, n cadrul creia ele furesc legislaia lor i sistemul de drept precedent, n legtur cu aceaste se poate spune ca n SUA exist 51 sisteme de drept 50 a statelor membre i una federal. Judectoriile feicrui stat i exercit jurisdicia independent una fa de alta i de aceea nu este neaprat condiia de respectare a hotrrii luate de judectoria unui stat n altul. Ct de puternic nu ar fi tendina spre un caracter unitar al practicii judiciare, nu snt rare cazurile cnd judectoriile state adopt asupra unor dosare asemntoare hotrr neidentice, uneori chiar contradictorii. Acest fapt provoac coliziuni. nc o deosebire a dreptului american de cel englez este aciounea puin mai liber a regulii precedentului, instanle superioare judiciare ale statelor i Curtea Suprem a SUA nici odat n-au fost legate de propriile lor precedente. De aici libertatea considerabil i capacitatea de manevre n timpul procesului de adaptare a dreptului la condiia ce se schimb. Aceast comportare mai liber cu precedentul capt o deosebir importan n legtur cu competena judectoriilor americane, necunoscut judectoriilor engleze, de a exercita controlul asupra constituionalitii legilor. Dreptul controlului constituional, folosit activ de Curtea Suprem, subliniaz rolul puterii judiciare n sistemul american. Posibilitile mari ale influenei judiciare asupra legislaiei nu exclude faptul ca legislaia n sistemul juridic al SUA s aib o pondere mare i s fie mai important dect dreptul statular n Anglia. Aceasta se datoreaz n primul rnd existenei constituiei scrise, mai corect constituiilor, i n plus competenei legislative destul de largi a statelor, folosit destul de activ de ctre ele. n dreptul statular al SUA se ntlnesc numeroase coduri, care snt cunoscute dreptului englez. n cteva state acioneaz codurile civile, n jumtate din statele SUA coduri de procedur civil, n toate penale, n unele de procedur penal. O form de codificare deosebit n SUA a devenit crearea aa numitelor legi i coduri cu caracter unitar, scopul crora este de a stabili o posibil unitate a acelor pri ale dreptului, unde acest lucru este deosebit de necesar. Pregtirea proiectelor acestor legi i coduri este nfptuit de Comisia Naional a reprezentanilor tuturor statelor mpreun cu Institutul American de drept i Asociaia American a avocailor. Pentru ca proiectul s devn lege, el trebuie s fie adoptat de state. Printre codurile de acest gen, primul i cel mai cunoscut este Codul comercial unitar, care a fost adoptat oficial n 1962. n SUA ca i n Anglia aplicarea legii depinde de precedentele judiciare, de interpretarea lor i nu snt garanii c legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciar. Deci, ntr-o viziune general, preocuparea dominant a normelor de common-low este restabilirea imediat a ordinii juridice tulburate i nu stabilirea normelor de baz ale societii

Subiectul 33 Organizarea judecatoreasca in SUA


1

Dreptul musulman ca sistem de norme, ce exprima in forma religioasa general vointa nobilimii musulmane religioase, intr-o oarecare masura sanctionate si sustinute de statul musulman in baza sa s-a format in Califatul Arab in sec. VII-X si este bazat pe religia musulmana - islam. Islamul porneste de la faptul ca dreptul existent a venit de la Allah care intr-un anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul sau Muhamed. Acest drept este dat omenirii odata si pentru totdeauna, de aceea societatea trebuie sa se conduca de el si sa nu creeze altul sub influenta conditiilor sociale ce se schimba. Este adevarat ca teoria dreptului musulman recunoaste faptul ca revelatia divina necesita explicatie, interpretare pentru care au trecut veacuri de munca asidua a juristilor musulmani. Insa aceste eforturi n-au fost indreptate spre crearea unui drept nou, ci doar pentru a adapta dreptul dat la o intrebuintare practica. Deoarece dreptul musulman reflecta vointa lui Allah, el cuprinde toate sferele vietii sociale, dar nu numai acele care de regula intra sub incidenta dreptului. Dreptul musulman in sensul larg determina motivele, pe care trebuie sa le stie un musulmat, posturile care trebuie respectate, pomana care trebuie data. In acest sens el este un sistem islamic unitar de reglementare social-normativa, care cuprinde atit norme juridice, cit si nejuridice religioase si obiceiuri. Sistemul musulman este bazat pe postulate incontestabile ce acorda sistemului statornicie. Jurustii musulmani condamna totul ce este intimplator si nedeterminat. Motivele si intentiile persoanei nici odata nu se iau in consideratie. La examinarea dosarului judecatorul nu apeleaza la cartile religioase ci la autorul care le-a interpretat, autoritatea caruia este unanim recunoscuta. Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format in primele doua secole ale existentei islamului. Secolele urmatoare practic nu au admis nimic nou. In cadrul dreptului musulman lipseste divizarea clasica in dreptul public si drept privat; din numarul principalelor ramuri ale lui fac parte dreptul penal. Dreptul judiciar si dreptul familiei. Dreptul musuman care a suportat numeroase influente straine, ramine o familie juridica independenta, care actioneaza asupra milionelor de oameni. Subiectul 35 Dreptul musulman vs Dreptul canonic Dreptul canonic este alctuit din norme juridice formulate de Biserica Catolic, care reglementeaz activitatea credincioilor catolici n ntreaga lume i relaiile n interiorul bisericii, precum i cele cu exteriorul. Nu trebuie confundat cu dreptul ecleziastic care este o ramur a dreptului care reglementeaz raporturile statului laic cu diferite confesiuni religioase. n esen const n o suma de reguli: care creeaz raporturile juridice canonice ce se refer la situaia juridic a celui credincios n cadrul - organismului social al Bisericii - care reglementeaz aceste relaii; - care organizeaz ierarhia organismelor ce alctuiesc Biserica i le reglementeaz activitatea; - care evalueaz i reglementeaz comportamentul credincioilor.