Sunteți pe pagina 1din 60

1. FORMAREA SI DEZVOLTAREA STATULUI GETO-DAC In perioada sec. IV-II i.e.n., geto-dacii se aflau in perioada democratiei militare.

Uniunile de triburi erau conduse de rege (conducator militar) si existau adunarile poporului. In sec. I i.e.n., societatea geto-daca traieste schimbari importante: - au inceput sa fie utilizate pe larg uneltele de fier - s-au perfectionat uneltele de munca, sporind productivitatea muncii - circulatia monedelor a devenit tot mai larga (tetradamele, denarii) - creste numarul populatiei - se transforma organizarea sociala (constructiile mari, tezaure, morminte) Statul geto-dac (statul lui Burebista) se formeaza in sec. I i.e.n., cind pericolul expansiunii romane devine tot mai mare. In fata acestui pericol, triburile s-au unit sub conducerea lui Burebista. Despre statul geto-dac cunoastem faptul ca capitala nu a fost indentificata si ca erau prezenti sclavii (ne dam seama dupa faptul ca au fost contruite cetati) Statul geto-dac: de la lantul Balcanilor pina la Bug de la Dunarea de Mijloc pina la mare Statul geto-dac se farimiteaza imediat dupa moartea lui Burebista (anul 44 i.e.n.). urmasii lui Burebista sunt: 1. Cotiso (pe timpul lui Octavian) 2. Dicomes (pe timpul lui Antonius) 3. Scorillo (a continuat lupta antiromana) 4. Duras (fratele lui Scorillo) 5. Decebal (fiul lui Scorillo) Decebal vine la putere in anul 87. El a reusit sa refaca unitatea politica a dacilor avind o autoritate ca si cea a lui Burebista. Resedinta lui era la Sarmisegetusa. Consolidarea puterii de stat a fost sub influienta directa a factorului religios, preotii din curtea regelui deveneau viceregi. Justitia era practicata de preoti Dregatorii locali (supraveghetorii treburilor agricoli) erau numiti de catre rege. Prezenta acestor supraveghetori ai treburilor agricole confirma faptul ca existau organe locale, o diviziune administartiv-teritoriala, rolul statului in productie si existenta unui sfat al batrinilor (care se ocupa de rezolvarea chestiunilor de interes general al obstii) Intre anii 101-106, Traian (regele Imperiului Roman) cucereste statul dac si-l transforma in provincie romana. Concluzie: Statul dac a fost prima organizare politica superioara care a aparut pe teritoriul viitoarelor state Moldova, Valahia si Transilvania si una dintre cele mai puternice forte politice si militare din Europa Antica. La baza formarii statului dac independent si centralizat au stat uniunile de triburi si obiceiurile ce dominau poporul in epoca antica.

2. DREPTUL GETO-DAC Izvoarele dreptului geto-dac: 1. cutuma (obiceiurile) - la inceput cutuma a fost o forma veche de manifestare a dreptului 2. legea legea era inregistrarea oficiala a obiceiurilor politice. Intre puterea politica si cea religioasa erau legaturi extrem de strinse, astfel, procesul de legiferare a fost mereu sub influienta directa a factorului religios. Economia societatii geto-dace a inceput sa se dezvolte prin lucrarea paminturilor si comercializarea surplusurilor productiei. Tipul de familie a statului geto-dac: - familia monogama (sot+sotie+copii). Femeile erau in subordonarea barbatilor. Era proslavita fidelitatea femeilor iar infidelitatea era pedepsita cu moartea - familia era patrilocala (sotia locuia la sot) - familia era patriliniara (descendenta se stabiliea dupa tata) - fetele erau inzestrate cu zestre mobila, care o duceau, dupa nunta, in casa sotului. Succesiunea in statul geto-dac: Averile puteau fi transmise copiilor prin dispozitii orale. Faptele penale in statul geto-dac: La inceput, faptele penale erau sanctionate pentru implinirea scopului de razbunare a singelui. Cu timpul, statul a interzis razbunarea (razbunarea devine un fapt impotriva legilor). Adulterul, omorul, acuzatiile false si juramintul fals se pedepseau prin pedeapsa capitala. Proprietatea funciara in statul geto-dac: - Getii aveau atit ogoare nehotarnicite, cit si ogoare hotarnicite. Ogoarele hotarnicite erau repartizate membrilor obstii printr-un fel de rotatie anuala (prin tragerea la sorti sau prin decizia sfatului batrinilor). - Roadele sunt numite libere in sensul ca apartineau celor care cultivau. Comertul in statul geto-dac: - Prin sapaturi arheologice, s-au descoperit hambare de depozitat cereale si ateliere de fabricat unelte si arme, a caror capacitate intrecea cu mult necesitatile consumului intern. Evident, surplusurile de comercializau. - Raspindirea denarului roman (moneda universala a vremii) este o alta dovada a unui comert activ in perioada statului geto-dac. Juramintul in statul geto-dac: - Puterea juramintului era puternic incadrata sub aspectul civil si sacru. Existenta juramintelor sacre, confirma faptul ca geto-dacii erau atasati de religie si simbolism. - Era prezent obiceiul fratiei, prin intermediul caruia fiecare isi lua asupra sa obligatia de a-l trata pe celalalt ca pe un frate. Fratia reprezenta dualismul dintre bine si rau.

3. ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A PROVINCIEI ROMANE DACIA In 106, Dacia este cucerita de Imperiul Roman si este transformata in provincie romana. Hotarele Daciei: Transilvania Banatul Oltenia Vestul Munteniei Multi daci au murit in lupta iar cei care au supravietuit au fost transformati in sclavi gladiatori. Clasa stapinitoare a Daciei: 1. proprietarii romani de sclavi 2. patura bogata din Dacia 3. proprietarii de pamint 4. dregatorii Clasa mijlocie a Daciei: 1. oamenii liberi (mestesugarii, agricultorii, micii cultivatori liberi) 2. sclavii dependenti de autoritatile romane (aveau functii de incasatori de impozite) 3. sclavii In 119, Dacia este reorganizata: 1. Dacia Superioara (de Nord) 2. Dacia Inferioara (de Sud) Dacia de Nord - era condusa de un guvernator (reprezentantul imparatului) - avea un rang mai inalt ca cel al Daciei de Sud - era guvernatorul intregii Dacia. Dacia de Sud - era condusa de un prefect - avea un rang inferior rangului Daciei de Nord - practic, era sub conducerea generala a guvernatorului din Dacia de Nord In 168-169, Dacia este reorganizata (pentru ultima data) 1. Dacia Apulensis 2. Dacia Malvenis 3. Dacia Porolissensis Guvernatorul Daciei (dupa 169) reprezentatnt al imparatului al doilea dregator dupa imparat avea functii administrative reprima tulburarile avea dreptul de a elabora edicte putea face amendamente edictului-tip in baza dreptului provincial. Pretorul Adunarea provinciala (Consiliul celor 3 Dacii) era formata din delegati ai oraselor era prezidata de preotul provinciei sustinea interesele oraselor/provinciilor in fata autoritailor imperiale puteau inainta plingeri imparatului impotriva magistratilor din provincie ridica monumente celor ce faceau binefaceri provinciei aducea multumiri guvernatorului la iesirea lui din functie 3

Asezari urbane Colonii 1. 2. Municipii

Dacia romana (dupa 106) Asezari rurale Satele Vici Pagi

Coloniile: centre urbane in care traiau cetatenii romani cu drepturi civile si politice depline. locuitorii coloniilor nu plateau impozitul funciar exemple de colonii: Apulum, Napoca, Dierna, Sarmisegetusa, etc. Municipiile: centre urbane cu un grad inferior coloniilor locuiau persoanele cu drepturi dobindite in schimbul unor obligatii politice pentru statul roman

Orasele: centre urbane cu conducere proprie erau administrate de magistrati: cu functii administrative, financiare si judecatoresti. posedau jurisdictia contecioasa ( rezolvau litigii pina la o anumita suma) si jurisdictia gratioasa (eliberau din sclavie, denumeau tutorii, etc.) 3. erau ajutati de: edili (functii politienesti) si cvestitori (supravegheau incasarea imozitelor si a taxelor) 4. daca magistratul era imparatul roman acesta era reprezentat de prefect. - forul suprem de conducere a oraselor era consiliul orasenesc (da hotariri obligatorii: decidea atribuirea terenurilor, organiza jocurile, alegea ,magistratii, etc.) Satele: - marea majoritate a populatiei Daciei locuia in sate - erau organizate dupa modelul roman (vici si pagi) sau dupa modelul autohton al comunitatilor teritoriale - locuitorii satelor puteau fi atit cetateni romani cit si peregrini - erau administrate de un consiliu si doi magistrati

4. APLICAREA DREPTULUI ROMAN IN DACIA ROMANA Odata cu formarea Daciei in provincie romana, pe teritoriul Daciei romane a inceput sa se aplice si dreptul roman. Dreptul roman s-a aplicat pe teritoriul Daciei Romane, tolerindu-se si unele norme locale. Conform conceptiei romane, fiecarei categorii de persoane (cetateni romani, latini si peregrini) ii corespunde anumite norme juridice. Cetatenii romani: - aveau drepturi politice si civile depline - aveau dreptul de a face parte din legiuni - aveau dreptul sa candideze la magistratura - aveau dreptul de a incheia acte juridice conform dreptului roman - aveau dreptul de incheia casatorii valabile dupa legile romane - aveau dreptul de a face testament dupa dreptul roman. Cetatenii latini: - cetateni cu un statut juridic inferior celui al cetatenilor romani - nu aveau drepturi politice - din dreptul civil se bucurau cel mai des de dreptul de a incheia acte juridice conform dreptului roman Peregrinii: - erau locuitorii liberi ai Daciei (autohtonii) sau strainii care nu erau latini sau cetateni - aveau dreptul de a aplica intre ei vechiul drept, insa le era recunoscut si dreptul de a aplica dreptul roman (al gintilor) in relatiile dintre peregrini si latini. Dreptul gintilor era mai dezvoltat decit dreptul civil deoarece se intemeia pe libera manifestare a partilor. In 212, imparatul Caracala a emis un edict prin care se oferea cetatenie romana tuturor locuitorilor provinciilor cu exceptia peregrinilor deditici. * peregrini deditici locuitorii cetatilor distruse pentru impotrivirea lor de catre romani si/sau peregrinii autohtoni de la sate. Formele de proprietate funciara: proprietate funciara provinciala adevaratul proprietar se considera statul in persoana imparatului individul avea doar drept de posesiune (transmitind pamintul prin mostenire sau incheind contracte ce aveau ca obiect pamintul respectiv) - posesorii de proprietate funciara provinciala plateau impozitul funciar 2. proprietate funciara quiritara (civila) 1. Dreptul obligational: In domeniul obligational s-a aplicat dreptul roman sub influienta dreptului local. 1. contractele de vinzare-cumparare prin mancipatiune aveau loc intre peregrini si romani. 2. contractele prin stipulatiune poarta semnatura martorilor, a partilor si chiar si a garantului 3. contractele de locatiune (inchierierea muncii pe un termen determinat) 4. contract de societate (incheiat intre doi cetateni romani care-si unesc capitalurile pentru a oferi imprumuturi cu dobinda) 5. contract de depozit (pastrarea unei sume de bani si se asigura faptul ca acestia vor fi intorsi imediat la cererea deponentului) 6. contractul de imprumut (in contract se stipuleaza atit suma imprumutatat cit si dobinda care va fi intoarsa intrun anumit termen stabilit) Procedura de judecata: Procedura de judecata in Dacia Romana era aceeasi ca si in alte provincii imperiale romane. - Cetatenii romani se adresau guvernatorului sau reprezentatului sau. Guvernatorul putea judeca singur sau, dupa darea formulei, putea trimite unui alt judecator. - Peregrinii erau judecati, la fel, de guvernator sau de reprezentantul acestuia. In litigiile dintre un peregrin si un cetatean roman, peregrinul era considerat cetatean roman pe tot parcursul procesului.

5. ORGANIZAREA FINANCIARA A PROVINCIEI ROMANE DACIA Organizarea financiara a Daciei romane era asemanatoare cu cea din alte provincii romane. Impozitele Directe 1. Impozitul funciar 2. Capitatia Impozitul vamal Indirecte pe mostenire -5% pe eliberarea din sclavie -5% vinzarea sclavilor -4% vinzarea altor marfuri -1%

Impozitul: - impozitul funciar se platea de catre toti posesorii de terenuri particulare (conceptia ca proprietatea asupra pamintului apartine statului roman, iar individual are doar drept de posesie) - la inceput, marimea sumei impozitului funciar se stabilea in baza declaratiilor proprietarilor. Mai tirziu, s-a ordonat un recensamint general al provinciilor in scopul stabilirii impozitului funciar echitabil. Capitatia: - era platita de cetatenii romani si de peregrine Venituri considerabile pentru provincial romana aduceau impozitele indirecte. Monopolul asupra salinelor si minelor de aur apartinea statului.

8. FORMAREA TARILOR SI A LEGII TARII In perioada sec. IV-VIII s-a realizat procesul de etnogeneza a romanilor (popor cu religie crestina, cu o organizare proprie in cadrul satului si norme de reglementare a relatiilor de obste). In toate sferele de ocupatie (agricultura, cresterea vitelor, mestesugaritul) se confirma un caracter romanic unitar in tot spatiul carpato-danubian. Romanii au fost numiti vlahi. Deoarece dupa retragerea autoritailor romane din Dacia, alt stat nu s-a organizat pe teritoriul ei, localnicii Daciei au fost nevoiti sa-si gaseasca propriile forme de organizare politica si administrativa. Organizarea politica a romanilor de tipul tarilor nu a fost impus, ci s-a creat in mod natural - mai multe obsti se uneau in uniuni/confederatii de obsti (pentru realizarea anumitor scopuri comune) - tarile sunt formate din uniunile de obsti. - aparatul de conducere a obstilor se mentinea si era completat de cel al tarilor. Voievozii/cnezii: - erau conducatorii aparatului tarilor - aveau atributii juridice - organizau apararea Sfatul cel mare (adunarea tarii): - era format din reprezentantii obstilor - alegeau voievodul - rezolva problemele patrimoniale comune pentru obsti (litigiile intre obsti) Adunarea juzilor (sefi ai obstilor): - a uzurpat dreptul Sfatului mare de a alege voievodul Legea Tarii avea sensul de ansamblul de norme nescrise, legate prin convingere, credinta si constiinta. Era o legatura interna, numita obicei. Legea Tarii, la romani: - un sistem normativ elementar care reglementa relatiile dintre membrii obstii si dintre obsti (referitor la: conducere, aparare, munca, proprietate, familie, asigurarea linistii publice, credinta si demnitatea membrilor obstii, etc. ) - avea un caracter unitar dupa continut (originea etnica comuna a tarilor, organizarea politica asemanatoare dintre toate tarile, dezvoltarea asemanatoare a conditiilor social-economice, etc.)

9. PROPRIETATEA SI MOSTENIREA IN LEGEA TARII Proprietatea in legea tarii Legea tarii cunoastea proprietatea privata (in primul rind asupra averii mobile, vitele fiind insemnate la urechi pentru a fi deosebite de catre stapinii sai). Proprietatea funciara se prezinta ca un fenomen mai complex. Continua sa existe proprietatea in comun a padurilor, pasunilor, apelor, insa exista si proprietatea privata (pamintul de linga casa + terenuri puse in valoare prin munca proprie numite curaturi). Exercitarea dreptului de proprietate necesita anumite obiceiuri: de exemplu: dupa stringerea roadei pamintul trebuia sa fie lasat fara gard pentru ca vitele sa poate pasuna liber, sau curaturile sa fie amenajate la indepartare de o alta curatura, etc. Pentru facerea unei curaturi se necesita ajutorul rudelor, iar in caz de vinzare a curaturii, obstea punea in primul rind rudele ca cumparatori. Asa a luat nastere dreptul preferential de cumparare a rudelor. Mostenirea in legea tarii Testament Mostenirea (in perioada legii tarii) Lege

In perioada legii tarii exista mostenirea prin testament si prin lege. Testamentul: Se facea in forma orala in cadrul rudelor. Lege: Daca nu se facuse dispozitie testamentara, atunci conform legii: - beneficiau mestenitorii de gradul I (copii-baietii, exista principiul de mostenire privilegiata a barbatilor, fetele primeau doar o mica avere mobila, numita zestre) - in caz de inexistenta a mostenitorilor de gradul I, mosteneau cei de gradul II (fratii, dar nu si surorile) - daca nu existau nici mostenitori de gradul II, atunci primeau mostenire cei de gradul III (parintii) - in lipsa parintilor, mostenirea era transmisa nepotilor de frate. - Daca acestea nu existau, atunci toate bunurile erau transmise in fondul de rezerva a obstii. Mostenitorii de acelasi grad aveau drept egal la mostenire, insa legea tarii privilegia pe mezin (primea casa parinteasca cu toate anexele gospodaresti). In conceptia oamenilor de atunci, acest fapt se facea deoarece in copilul cel mai mic se puneau toate sperantele de continuitate a neamului. Era o explicatie logica, deoarece daca copii mai mari se casatoreau cit timp erau vii parintii, cel mai mic ramine in casa parinteasca.

10. OBLIGATIUNILE IN LEGEA TARII Membrii obstii erau considerate persoane libere si egale, cu capacitatea de a incheia diferite contracte. Izvorul obligatiilor erau contractele: - intocmite in forma orala (libere de formalismul dreptului roman) insotite de actiuni simbolice (baterea palmei, aldamasul, cuvintul dat, juramintul, etc.) - cea mai mare importanta o avea libera exprimare a vointei si buna-credinta a partilor - obligatiile grevau doar averea si nu persoana (pentru datorii nu era nimeni tranformat in rob) - obligatii reciproce se stabileau cu ocazia unor evenimente legate de ciclul vietii (botezul, nunta, inmormintare) la nivelul rudelor sau la nivelul intregii comunitati in cazul construirii unei case sau in cazul stringerii unei recolte mai bogate. Contractele cele mai des utilizate in legea tarii: 1. contractele de schimb 2. contractele de vinzare (responsabilitatea pentru vinzarea unui lucru cu vicii era in dependenta de felul viciilor: ascunse (cumparatorul putea cere desfacerea contractului) sau vadite (cumparatorul nu putea avea nici o pretentie) 3. contractele de imprumut

11. CASATORIA SI FAMILIA IN LEGEA TARII In privinta dreptului familiei, o mare importanta a avut-o biserica crestina si religia. In dreptul civil s-au pastrat normele vechi, insa au aparut si niste norme noi, ceea ce a conferit originalitate deosebita dreptului romanesc legea tarii. Incheierea casatoriei avea loc prin cununia in biserica (sau prin binecuvintare religioasa, daca nu era prima casatorie). Cumpararea miresei nu mai era legitima in fata bisericii, de aceea au ramas doar niste mici obiceiuri (de exemplu darurile pe care mireasa le primea inainte de nunta). Conditiile de incheiere a casatoriilor in perioasa legii tarii: - consimtamintul viitorilor soti si ai parintilor lor - o virsta minima a viitorilor soti - credinta crestina comuna - viitorii soti sa nu fie rude pina la generatia a 4-a (rude de singe sau rude spirituale) Desfacerea casatoriei: desfacerea casatoriei era admisa pe larg pentru motivele pentru care biserica crestina le socotea legitime: boala unuia dintre soti calugarirea lipsa de acasa a sotului timp de 5 ani si a sotiei timp de o zi si o noapte infidelitatea conjugala etc. initiativa desfacererii casatoriei putea apartine etit sotului cit si a sotiei

Copii si parintii aveau obligatii de intretinere reciproca in caz de necesitate. Sotul supravietuitor avea dreptul la o anumita parte a averii familiei.

10

12. INFRACTIUNE SI PEDEAPSA IN LEGEA TARII Infractiunea era tratata ca cauzarea unei daune (morale, fizice, materiale) Pedeapsa era actiunea ce avea ca scop repararea daunei (razbunarea singelui nu mai era o cale legala de pedepsire). Este posibil ca la pedepsirea vinovatului erau luate in considerare virsta si sanatatea psihica a acestuia.

Infractiuni in Legea Tarii: 1. infractiuni contra personalitatii erau sanctionate cu amenzi judiciare, platite in vite, fiind considerata cea mai grea pedeapsa. In dependenta de circumstantele comiterii infractiunii, numarul vitelor se dubla: 6, 12, 24, 50 capete de boi. - omorul - cauzarea unor rani (singerinde sau cu vinatai) 2. infractiuni contra moralei, familiei, bisericii erau infractiunile care atentau la normele morale si religioase in domeniul familiei si a religiei. - rapirea fecioarelor cu scopul de a se casatori - incheierea casatoriei intre rudele de grade interzise - violul - adulterul (numai al sotiei, si era pedepsit cu amenda judiciara in capete de vite, fiind a 3-a cea mai grea pedeapsa din Legea Tarii) - nasterea unui copil de catre o femeie necasatorita - hulirea lui Dumnezeu - erezia - vrajitoria - furtul averii divinizate a bisericii 3. infractiuni contra averii se caracterizeaza prin ridicarea averii fara vointa proprietarului. - deteriorarea avutului - incendierea avutului - sustragerea avutului (furtul, tilharia si jaful) Ca pedepse a infractiunilor contra averii se cunosc: - amenda si intoarcerea averii sau a unei alte averi echivalenta cu cea rapita, incendiata sau deteriorata - furtul cu legume, fructe, poame pentru consumul pe loc nu era pedespit - se prcatica si pedeaspa defaimatoare (hotul trebuia sa fie purtat cu lucrul furat prin sat) - nu exista pedeaspa capitala, pedepse de mutilare - erau des utilizate pedespele pecuniare (amenzile). Amenzile judiciare erau repartizate intre jude (o treime) si obste (doua treimi).

11

13. PROCEDURA DE JUDECATA CONFORM LEGII TARII In Legea Tarii, la judecata participa toata obstea romanesca, insa diferite componente a ei contribueau diferit in examinarea litigiilor. In principiu, judecata era efectuata de oameni buni si batrini in frunte cu judele. Se cunosc doua forme specifice de proces in Legea Tarii (care asigurau bunul mers al treburilor si linistea in obste): 1) Prinderea urmei era infaptuita de toata obstea si insemna gasirea infractorului dupa urmele sale. Se socotea ca unde s-au terminat urmele-acolo se afla infractorul. Daca urmele se terminau la drumul cel mare sau intr-un loc nelocuit, apoi prinderea urmei era suspendata. 2) Cautarea lucrului disparut insemna cautarea lucrului pierdut prin anuntul public repetat de citeva ori. Daca lucrul era intors, procesul se presupunea ca fiind incheiat iar partile se impacau. Daca lucrul nu era intors, incepea cautarea propriu zisa. Persoana la care era gasit obiectul era considerata persoana de rea-credinta. Exceptie faceau persoanele care indicau persoana de la care a procurat obiectul. Elementele unei judecati in Legea Tarii: 1. barbatii (sefii de familii si de gospodarii) numiti oamenii vrednici erau cei care depuneau marturii si jurau pentru bunul nume al partii in proces 2. ceata de flacai ajuta la formarea opiniei publice 3. juratorii (bojilnitii) erau martorii de buna-credinta si jurau despre buna reputatie a partii in proces. ceilalti (batrinii, copii, femeile) participau ca spectatori la proces, fara dreptul de a se implica Etapele unui proces: 1. se incepea cu plingerea reclamantului 2. (ambele parti erau egale in fata legii) se intreceau aducind probe. Pentru a afirma ceva, partea trebuia sa-si aduca cel putin 6 juratori. Partea care se apara (piritul), pentru a-si spala acuzatia, trebuia sa aduca un numar dublu de juratori 12. Procesul continua pina in momentul cind o parte reuseste sa aduca mai multi juratori care sa confirme faptul ca este nevinovat. Se socotea ca avind dreptate cel care aducea mai multi membri ai obstii care-l sustinea. 3. procesul se putea termina atit cu decizie de condamnare, cit si cu achitare si cu impacarea partilor. 1. 2. 3. 4. Dovezile: juratorii aveau cea mai mare importanta in rezolvarea litigiilor in timpul unui proces martorii oculari aveau o insemnatate mai mica ca juratorii, fapt ce demonstreaza caracterul formalist al probelor. juramintul pe Cruce sau Evanghelie putea fi prestat atit de martori cit si de partile implicate in proces probele materiale corpurile delicte.

12

14. REGIMUL JURIDIC AL CLASELOR SOCIALE PRIVILEGIATE IN MOLDOVA SI VALAHIA (sec. XIV-mijl. sec. XVI) (pina la instaurarea dominatiei otomane) Inca din sec. XIII-lea se observa o diferentiere sociala, datorita datelor arheologice care au scos la iveala locuinte si morminte de valoare diferita, unele mai luxoase care s-au transformat in tezaure, altele mai putin luxoase care nu contineau inventare de pret. Acest lcuru ne indica stratificarea sociala din acea perioada. Procesul diferentierii claselor sociale de inaintea dominatiei otomane este relatat si in izvoarele scrise, unde se spune ca toate bunurile si mosiile, dupa distrugerea episcopiei cumane, au fost insusite de puternicii acelor locuri. Prin urmare, realizam faptul ca exista, deja, o concentrare a puterii politice si economice. Clasele sociale privilegiate de pina la instaurarea dominatiei otomane (sec. XIV- mijl.sec. XVI): 1. 2. Boierimea: Domnitorul: facea parte din boierime avea drept de proprietate suprem sanctiona orice transfer de proprietate confirma proprietatea funciara mostenita din mosi-stramosi Slujile domnesti: (pina in sec XV) le era donat pamint din partea domnitorului aveau dreptul de a transmite pamintul donat prin mostenire Boierimea era partial formata pe baza vechii nobilime, a cnejilor, juzilor si a slugilor domnesti dotate cu pamint in dependenta de cantitatea de pamint si rolul politic in stat pe care il aveau, boierii erau numiti mari sau mici erau scutiti de dari si prestatii aveau dreptul la jurisdictie exceptionala domneasca erau membri ai sfatului domnesc sfatul domnesc adunarea boierilor unde participau la viata politica a statului Duhovnicimea: erau proprietari de pamint era scutita de dari si prestatii fata de stat erau judecati de judecata speciala bisericeasca participau la viata politica a statului (mai redus ca boierii), prin intermediul adunarilor tarii mitropolitul si episcopul erau membri ai sfatului domnesc

13

15. REGIMUL JURIDIC AL CLASELOR NEPRIVILEGIATE IN MOLDOVA SI VALAHIA (sec. XIV- mijl. sec. XVI) (pina la instaurarea dominatiei otomane) Oamenii care traiau conform Legi Tarii erau atit oameni de la sate cit si oameni de la oras (in afara de boierime si duhovnicime) taranii, mestesugarii si micii tigoveti. In perioada in care Valahia si Moldova au existat ca state independente (sec. XIV-mijl. sec XVI), relatiile de exploatare din partea statului erau destul de intense, pe cind cele din cadrul domeniului particular erau mai moderate, in proces de dezvoltare. a) b) Taranii: pe paminturile daruite/confirmate de domnitor boierilor/manastirilor pe pamiturile domnesti erau obligati cu dari si prestatii fata de stat erau datori sa plateasca dijma in produse deseatina din miere/vin/porci posadul (darea cu destinatia de a intari orasele) joldul (se folosea pentru a plati mercenarii) faceau boierescul (obligatia de a da cadouri de doua ori pe an Paste si Craciun si de a presta munca gratuita timp de 3-5 zile pe an) caratul poloboacelor cu vin munca gratuita la morile si iazurile domnesti paza la hotar serviciul militar in caz de necesitate (fapt frecvent in perioada de pina la instaurarea dominatiei otomane) prestau munci gratuite la cositul finului reparau cetatile stramutarea taranilor a incetat sa fie libera incepind cu sec. XV, din cauza tratatului din Moldova si Polonia cu referire la inapoierea taranilor fugari (care aveau obligatii la domnitori si nu primisera invoirea de a pleca). Astfel, pentru a se stramuta, taranii trebuiau sa implineasca doua conditii: sa se achite cu stapinul sa aiba consimtamintul stapinului pentru stramutare aveau obligatii fiscale fata de stat erau judecati de justitia de stat

Orasenii: Erau mai putin numerosi ca taranii, desi erau destul de multe orase in acea perioada. - plateau dari fata de stat - se ocupau cu agricultura in hotarul orasului - erau atestati cu documente care-i numea tirgoveti saraci - indiferent de conditia materiala, orasenii erau socotiti oameni liberi.

14

16. ORGANIZAREA DE STAT PINA LA INSTAURAREA DOMINATIEI OTOMANE IN MOLDOVA SI VALAHIA (sec. XIV- mijl. sec. XVI) Forma de guvernamint - Moldova si Valahia s-au constituit ca state independente fiind monarhii. Monarhul (domnitorul): (pina la instaurarea dominatiei otomane) - ocupa tronul conform principiului electiv-ereditar - candidatul trebuia sa fie din dinastia domneasca - sa nu aiba insemnari in urma incercarii uzurparii tronului - trebuia sa fie nascut intr-o casatorie legitima - trebuia sa faca parte din linia masculina - era ales/confirmat de catre boieri si duhovnicime - alegerea monarhului era pentru toata viata - avea atributii administrative, legislative si judecatoresti (putea judeca orice pricina ar fi socotit oportuna) - exercita functii interne si externe - proprietar suprem al fondului funciar din tara - era seful suprem al ostirii (mergea infruntea ei in caz de razboi) 1. Deoarece la tron aveau dreptul mai multe persoane, pentru a evita rivalitatea, unii domni au depus candidaturi din propria familie (de ex. Stefan cel Mare a propus pe Bogdan, fiul sau, iar boierii ce sustineau alta candidatura erau pedepsiti). De aceea, in perioada independentei Moldovei, dinastia domnitoare a fost denumita a Musatinilor (in 1386 domn al Tarii Moldovei devine Petru Musat). 2. In cazurile mai importante se convocau adunari ale starilor adunarea tarii organ reprezentativ compus din reprezentantii diferitelor categorii sociale (boierimea si duhovnicimea in mod obligatoriu). La aceasta adunare se rezolvau problemele mai importante (ex. alegerea domnului, plata tributului, pacea sau razboiul) 3. Interesele personale ale domnului si ale curtii lui erau deservite de Dregatoriile centrale. Aceste dregatorii administra veniturile si cheltuielile domnului si ale statului. Ingrijea camera de culcare a domnitorului sau indeplinea atributii publice, la ordinele domnitorului.

Organizarea administrativ-teritoriala a Moldovei si Valahiei in perioada de dinaintea instaurarii


dominatiei otomane: Organizarea administrativ-teritoriala a Moldovei si Valahiei din sec. XIV-mijl. sec. XVI s-a constituit pe acele teritorii deja existente pina la formarea statului. Conducatorii judetelor: - in Moldova - erau numiti pircalabi - in Valahia erau numiti judeti sau bani *Pircalabii: - exercitau functii administrative (supraveghea aparatul din tinut) - exercitau funcii fiscale (controlul suprem al incasarii darilor) - exercitau functii militare (erau comandanti ai garnizoanelor de cetate) - exercitau functii judecatoresti (judecau pricini civile si penale, exceptie faceau cazurile grave care cereau pedeapsa cu moartea) Orasele: - erau conduse de un consiliu orasenesc: format dintr-un soltuz si 12 pirgari *Consiliul orasenesc avea atributii judecatoresti, fiscale si militare. Erau alesi de adunarea orasenilor. - beneficiau de o anumita autonomie (un regim juridic de autoadministrare) - orasele erau formate inaintea formarii statului, la intersectia drumurilor comerciale, in locurile favorabile schimbului - orasul era compus din: partea de locuit + hotarele formate din pasuni, vii, livezi Satele: - satele au cea mai veche origine, avind hotarele stabilite foarte de demult - indiferent de apartenenta (domneasca, manastireasca sau boiereasca), satele se administrau in baza vechilor traditii: cu cneji, vatamani, juzi

15

*cnejii, vatamanii, juzii erau alesi de sateni - in sate s-a pastrat raspunderea solidara in materie fiscala napasta - in domeniul platii amenzilor judecatoresti in caz de autori nedescoperiti ai crimelor.

17. ORGANELE LOCALE IN MOLDOVA SI VALAHIA (pina la instaurarea dominatiei otomane, sec. XIV-mijl. sec. XVI) 1. sfatul domnesc: - alcatuit din boieri mari (care detineau proprietati de pamint mari) - avea o competenta nedespartita de cea a domnitorului (contrasemnau actele domnitorului indiferent daca erau tratate internationale sau hotariri judecatoresti) 2. adunarea starilor: - alcatuit din reprezentantii diferitelor categorii sociale - la adunarea starilor se examinau chestiunile cele mai importante (alegerea domnului, plata tributului, pacea sau razboiul) 3. dregatoriile centrale: - s-au contituit din necesitatea de a deservi nevoile persoanale ale domnului si a curtii lui - erau condusi de dregatori: ei nu erau remunerati in bani, ci beneficiau de danii domnesti si de cadouri de la subalterni. - cel mai de vaza dregator (de la inceputul perioadei) era vornicul: avea atributii militare, diplomatice, judiciare si private (toate slugile curtii ii erau subordonate) 4. consiliul orasenesc: alcatuit dintr-un soltuz si 12 pirgari erau alesi in fiecare an de aduncarea tuturor orasenilor avea atributii militare, judecatoresti si fiscale

16

18. IZVOARELE DE DREPT IN MOLDOVA SI VALAHIA (pina la instaurarea dominatiei otomane, sec. XIV-mijl. sec XVI) Dupa formarea statului, in Moldova si Valahia este aplicat, in continuare, Legea Tarii. Insa concomitent cu legea tarii, activeaza si alte izvoare de drept. Pina in aceasta perioada (sec. XIV-mijl. sec.XVI) au fost impuse urmatoarele izvoare scrise: - obiceiul juridic - contractul normativ - precedentul judiciar - doctrina - actul normativ Apar urmatoarele izvoarele de drept: 1. scrise legislatia domneasca (normele legislatiei domnesti se aflau in gramotele cancelariei domnesti, multe dintre ele se refera la privilegiile acordate boierilor) - dreptul romano-bizantin (datorita religiei crestine ortodoxe) - culegerile de drept canonic si laic: Syntagma lui Matei Vlastares Cronica lui Manases Povestirea despre Varlaam si Ioasif - tratatele internationale (in special tratatele incheiate cu Polonia si Ungaria) 2. nescrise - obiceiul sau dreptul cutumiar

17

DREPTULUI REAL (de proprietate) DREPTULUI SUCCESORAL (pina la instaurarea dominiatiei otomane, sec. XIV-mijl. sec. XVI) Dreptul real de proprietate: Proprietatea funciara avea o structura ierarhizata: 1. domnitorul avea drept suprem de proprietate (incasa dari si prestatii) 2. boierii si manastirile aveau drept de proprietate (incasau, de la tarani, dijma si boierescul) 3. taranii aveau dreptul de stapinire a curaturilor, gradinilor, viilor, livezilor (le munceau cu munca proprie si le puteau vinde sau transmite prin mostenire) Modurile de dobindire a proprietatii: 1. modul primar (prin prelucrarea primara sau acaparare) 2. modul derivat (prin tranzactii, mostenire sau donatie domneasca) *Mosiile cuprindeau mai multe sate, insa fiecare sat avea hotarul sau si taranii unui sat nu se foloseau de teritoriul satului vecin, chiar daca acesta apartinea aceluiasi feudal. Mosiile erau de trei feluri: 1. patrimoniale (de neam) 2. achizitionate 3. donate (de domnitor) Mosiile patrimoniale: - ea nu trebuia sa fie instrainata in alt neam - asupra mosiei patrimoniale exista dreptul preferential de cumparare. *dreptul preferential de cumparare a mosiilor de neam daca se scotea la vinzare o mosie de neam, vinzatorul trebuia sa anunte, in primul rind neamurile. Daca toti dintre rude refuzau sa o cumpere, atunci putea fi cumparata de oricine. Daca o mosie de neam era vinduta fara sa fie anuntate neamurile, acestia puteau sa rascumpere mosia, iar autoritatile ii sustineau. Mosiile achizitionate: - putea fi transmisa prin mostenire - putea fi vinduta sau daruita oricui - dupa ce o mosie achizitionate era primita in mostenire, aceasta isi insusea regimul juridic al mosiilor de neam Mosiile donate de catre domnitor: - erau donate pentru dreapta si credincioasa slujba - putea fi transferata prin mostenire - in cazul vinzarii unei mosii donate, dreptul preferential de cumparare il avea domnitorul. Dreptul succesoral: Proprietatea putea fi transmisa prin: 1. mostenire (testament) 2. prin lege Testamentul: - predomina pina in mijl. sec. XVI forma verbala a testamentului cu limba de moarte - dispozitia testamentara nu avea ingradiri (unica conditie pentru vointa testatorului era ca macar o parte din avere sa fie lasata rudelor de gradul I (copiilor). - In Moldova, incepind cu sec. XV se impune si dreptul femeilor la mostenire in cote-parti egale cu barbatii. - In Tara Romaneasca, s-a pastrat privilegiul barbatilor asupra mostenirii funciare, cu diferenta ca: in cazul in care nu existau mostenitori barbati, parintii se adresau domnului pentru a elibera un act prin care renunta la proprietatea familiei respective (in caz contrar-proprietatea devine averea statului). - Atit in Moldova cit si in Valahia (Tara Romanesca), privilegiul mezinului de a ramine in casa parinteasca inca predomina. Insa, se atribuie si mezinelor (fetelor) chiar daca aceasta avea frati mai mari, ea avea tot dreptul sa ramina in casa parinteasca - Mosiile nu se transmiteau dupa numarul satelor, ci fiecare sat era impartit in citi mostenitori erau. Acest lucru ne indica valoarea diferita a fiecarui sat in parte. Legea: Gradele de mostenitori conform legii ramin aceleasi:

19. EVOLUTIA

18

Gradul I copii (din sec. XV inclusiv si fetele) Gradul II fratii (din sec. XV inclusiv si surorile) Gradul III parintii Gradul IV nepotii de frate (din sec XV inclusiv nepotii din surori+nepoatele din frate sau sora)

20. OBLIGATIUNILE IN DREPTUL CIVIL IN MOLDOVA SI VALAHIA (pina la instaurarea dominatiei otomane, sec XIV-mijl. sec XVI) In materia obligatiilor, s-au pastrat unele norme vechi, insa au aparut si unele reglementari: Deosebiri (pina la instaurarea dominatiei otomane vs. Legea Tarii): - nu orice provocare a unei daune este privita ca o infractiune - este promovata conceptia ca din cauzarea unei daune decurg obligatii de recuperare a daunei respective - pentru contractele care aveau ca obiect pamintul si hopolii devine obligatorie forma scrisa (in Legea Tarii, contractele erau intocmite in forma orala (libere de formalismul dreptului roman) insotite de actiuni simbolice (baterea palmei, aldamasul, cuvintul dat, juramintul, etc.)). Asemanari cu dreptul obligational din perioada Legii Tarii: se pastreaza principiul ca obligatiile grevau doar averea si nu persoana (pentru datorii nu era nimeni tranformat in rob) se patreaza responsabilitatea vinzatorului pentru calitatea lucrului vindut (daca viciul lucrului era cunoscut-cumparatorii nu avea dreptul sa vina cu pretentii, iar daca vinzatorul a vindut un lucru si a ascuns viciul lucrului respectiv cumparatorul are dreptul sa i se intoarca banii) contractele de schimb contractele de vinzare contractele de imprumut

19

22. DREPTUL PENAL IN MOLDOVA SI VALAHIA (inainte de instaurarea dominatiei otomane, sec. XIV-mijl. sec XVI) In perioada de dinaintea instaurarii dominatiei otomane, notiunea de infractiune devine mai complexa, deoarece a inceput sa fie considerata , nu numai ca cauzarea unei dauna materiale, fizice si morale, dar si ca o actiune periculoasa pentru stat si domnitor. Infractiunile erau clasificate in: 1. vini mari (cele mai grave) 2. vini mici (celelalte) In perioada de pina la instaurarea dominatiei otomane cunoastem urmatoarele infractiuni: Infractiuni impotriva statului (cele mai grave) - infidelitatea si tradarea domnitorului era sanctionata cu moartea si confiscarea mosiilor - uzurparea tronului se pedepsea prin taierea nasului deoarece cu acest tip de neajuns nu vor putea nicicind sa devina domnitori Infractiuni contra justitiei: - depunerea marturiilor false se pedepea prin infierarea - neascultarea poruncilor autoritatilor se sanctiona prin amenda Infractiuni impotriva averii: - tilharia se pedepsea cu moartea - furtul si jaful se pedepsea cu amenzi pecuniare. Pentru jaful si furtul repetat (recidiva) se aplica pedeapsa cu moartea. - Folosirea fara voia proprietarului a branistei (prinderea pestelui, taierea lemnelor, stringerea fructelor) se sanctiona prin amenda judiciara Infractiuni impotriva personalitatii: - omorul, leziunile corporale erau pedepsite prin amenda judiciara. Se platea o recompensa familiei celui ucis. Infractiuni impotriva moralei, familiei, bisericii: - incalcarile normelor dreptului familial - incheierea casatoriei intre rude (gradele interzise) se sanctiona in dependenta de originea sociala a infractorilor (conforma Syntagmei lui Vlastares, pentru nobili se aplica surghiunul, pentru clasa de jos-pedepsele corporale) - rapirea, violul, adulterul se considerau infractiuni din cele mai grave si se santionau prin desegubina. *prin adulter se considera, inca, nasterea unui copil in afara casatoriei. - hulirea lui Dumnezeu, erezia sau furtul averii divinizate a bisericii se pedepseau prin amenda. Pedeapsa a inceput sa fie mai diferentiata (se tinea cont de circumstantele in care a fost savirsita infractiunea si de recidiva). Ca circumstanta atenunata putea fi originea sociala (doar cind infractorul era boier si comitea o infractiune impotriva familiei). Faptul ca au aparut pedeapsa cu moartea, pedeapsa de mutilare si pedepsele corporale, ne demontreaza faptul ca scopul pedepselor a evoluat: de la despagubire la intimidare. Pedeapsa cu moartea: - tradarea domnitorului - tilharie si jaf cu recidiva Pedeapsa de mutilare: - uzurparea tronului - depunerea marturiilor false Pedepsele pecuniare (amenzile judiciare) - dusegubina - gloaba - osluhul Pedepse complementare: - confiscarea mosiilor (in caz de tradare) - pedepsele canonice (post, inchinaciune, etc.) - compensatia (despagubirea privata) o Deosebiri dintre infractiuni din perioada Legea Tarii si infractiuni din perioada sec.XIV-mijl. sec. XVI:

20

Apar infractiunile impotriva statului si impotriva justitiei o Deosebiri dintre pedepse din perioada Legea Tarii si pedepse din perioada sec. XIV-mijl. sec. XVI: Apare pedeapsa capitala si cea de mutilare

23. ORGANIZAREA JUDICIARA SI PROCESUL JUDICIAR IN MOLDOVA SI VALAHIA (pina la instaurarea dominatiei otomane, sec. XIV-mijl. sec. XVI) Dupa instaurarea statului, in Moldova si Valahia, functiile judiciare ale obstii au fost preluate de stat. De justitie privata aveau parte doar unele manastiri. Judecator suprem era domnitorul, care putea judeca orice pricina (in mod exclusiv judeca inalta tradare si pe boieri) *boierii aveau dreptul la jurisdictia exceptionala a domnitorului. Marii vornici aveau functii speciale judecatoresti. La porunca domnitorului, aveau dreptul sa judece si alti dregatori domnesti. *vornicul era un dregator. In tinuturi/judete, functia de judecator o exercitau pircalabi si judeti In orase, functia de judecator o exercitau soltuzii, ureadnicii si vornicii de tirg In sate, functia de judecator o exercitau oamenii buni si batrinii in frunte cu judele. Ei exercitau neintelegerile neinsemnate dintre sateni. Procesul: Procesul ramine a fi unul in contradictoriu, insa apar si elemente ale dreptului penal (mai ales in infractiunile cele mai grave). - Martorii de buna credinta, judecatorii si bojilnitii sunt numiti de catre instanta (nu de catre parte cum era in perioada Legii Tarii) - Ordaliile nu se mai aplica - Rolul martorilor oculari si a corpurilor delicte creste considerabil - Probele scrise (documentele) au o importanta deosebita in proces - Se pastreaza juramintul pe Evanghelie si pe cruce - Se aplica (ca si in Legea Tarii) ducere urmei (prinderea infractorului dupa urme) si svodul (cautarea lucrului disparut) - Taxele si veniturile judiciare erau incasate de organele de stat respective Initial, din averea furata si gasita cu ajutorul justitiei, i se cuvenea 1/3 (tretina) statului. Mai tirziu, in 1499 tretina devine 1/10 din averea

21

24. ORGANIZAREA STATALA A MOLDOVEI SI VALAHIEI IN TIMPUL DOMINATIEI OTOMANE (mijl. sec. XVIsec. XVII) Dupa 1538, sistemul electiv-ereditar a fost distrus, deoarece principalul factor de desemnare a domnitorului a devenit Imperiul Otoman. Deoarece Poarta a pastrat statalitatea Moldovei si a Valahiei, Imperiul Otoman a redus-o teritorial prin ocuparea unor orase cu satele din jur, devenind unitati administrative ale Imperiului Otoman. Forma de guvernamint a ramas monarhia chiar si dupa instaurarea dominatiei otomane. Aparatul de conducere (atit local cit si central) au suferit modificari sub influienta diferitelor factor, inclusiv factorul legat de dominatia otomana. Sultanul: Avea functia de a numi sau destitui domnitorul in Moldova si Valahia Domnitorii: - aveau grija sa fie indeplinite toate obligatiile fata de Poarta - sa fie platit haraciul si darile suplimentare - la porunca sultanului sa fie trimise contigente militare. Aceste contignete militare erau folositi la repararea podurilor, pregatirea terenurilor, constructia drumurilor, etc. - functiile interne au ramas aceleasi (detinea putere legislativa, judiciara si executiva) - era judecatorul suprem (putea supraveghea cum se desfasoara justitia in instantele inferioare) - avea dreptul sa numeasca sau sa destituie din functie pe dregatori, fara sa motiveze cauza - conducea intreg aparatul administrativ - functiile externe au fost limitate in mod evident (Domnitorului i-a fost interzis sa duca relatii externe proprii, fiind obligat sa incheie relatii doar cu tarile cu care ii convenea Imperiului Otoman.) Sfatul domnesc: - din sec. XVII incepe sa fie denumit Divan - era compus doar din boieri cu dregatorii, mitropolit si episcopi (pircalabii inceteaza sa fie membri ai sfatului domnesc deoarece rolul cetatilor s-a diminuat considerabil) - rolul sfatului domnesc creste considerabil (acest fapt duce la cresterea instabilitatii domnului la conducere) - boierii aveau dreptul sa depuna plingeri sultanului in privinta activitatii domnitorului. Aceste plingeri erau numite :arzuri. Marile adunari ale tarii: - existau si dupa instaurarea dominatiei otomane - erau (ca si mai inainte) convocate nesistematic, ci pe masura necesitatilor - hotaririle lor in privinta alegerii domnitorului nu mai aveau valoare fara consimtamintul sultanului - dezbateau probleme fiscale si sociale: introducerea unor dari noi . - in Valahia, adunarile tarii aveau si atributii judiciare Organele centrale de conducere: 1. dregatoriile: sistemul de dregatorii a suferit o evolutie ce s-a exprimat in separarea si specializarea atributiilor generale ale dregatorilor: - marele logofat avea in grija sa cancelaria domneasca, suoraveghea aparatul canzelariei elaborind acte cu hotariri domnesti. - Marii vornici - erau judecatori supremi dupa domnitor. Ei examinau infractiunile la care se putea aplica pedeapsa capitala. In subordinea marilor vornici se afla intreg aparatul de incasare a amenzilor si taxelor judiciare. - Hatmanul - era comandantul suprem militar care avea in grija lui toti slujitorii care stringeau darile fata de stat platite de tiganii domnesti - Marele postelnic executa doar functii publice in domeniul relatiilor externe, desi relatiile externe erau mai slabe din cauza dominarii Portii. - Marele vistiernic tinea contul veniturilor si cheltuielilor visteriei de stat. - Marele camaras tinea conturile domnului, avind grija de luxul de la curtea domneasca. - Marele armas supraveghetor suprem asupra executarilor sentintelor.

Tinuturile erau conduse de pircalab (in unele tinuturi erau numiti starosti). Pircalabii aveau functii fiscale,
administrative si judiciare in cadrul tinutului (supraveghea procesul de incasare a darilor,trimitea indicatii agentilor fiscali din tinut, etc.). Ei nu mai aveau functii militare (cetatile au fost distruse). Din sec. XVII, pircalabii nu mai sunt citati in adunarile sfatului domnesc.

22

Orasele isi patreaza autoadministrarea. Erau conduse de un consiliu orasenesc (format dintr-un soltuz si 12
pirgari) care era ales in fiecare an de catre oraseni. Atributiile consiliului orasenesc este limitat tot mai mult de vornicul de tirg. *vornicul de tirg reprezentantul domnitorului in oras care avea, in special, atributii judiciare si politienesti. Satele erau administrate de vataman (reprezenta interesele satenilor fiind mai agreat de catre sateni) si vornicel (era reprezentantul proprietarului, care avea grija ca satenii sa-si indeplineasca toate obligatiile fata de proprietar). Atit vatamanul cit si vornicelul erau responsabili de repartizarea darilor intre sateni, de trimiterea infractorilor prinsi catre Divan sau sa numeasca un termen de prezentare in judecata.

26. IZVOARELE DREPTULUI IN TIMPUL DOMINATIEI OTOMANE (mijl.sec.XVI-sec.XVII) Cunoastem urmatoarele izvoare ale dreptului din perioada dominatiei otomane: 1. Legislatia domneasca prin intermediul legislatiei domnesti, domnitorii modificau vechile obiceiuri, mentionind insa, ca norma noua este conform traditiei. 2. dreptul romano-bizantin laic nomocanoanele bizantine: - manuscrisul lui Lucaci - Pravila aleasa a logofatului Eustratie cuprinde regulile vietii religioase si unele norme penale si civile cu privire la divort, casatorie, rudenie si infractiuni contra familiei si bisericii. - Legea agrara bizantina - Cartea romanesca de invatatura a lui Vasile Lupu este o receptie care a imbracat haina nationala pentru ca a fost scrisa in limba romana dar sunt folositi si termenii sociali si juridici (calarasi, rezesi, vina, certare, napasta, etc.). in Cartea romanesca de invatatura, boierii erau numiti ruda cea aleasa iar taranii erau numiti grosi si prosti sau micsor si sarac. Cartea romaneasca de invatatura a pus problema necunoasterii legilor la momentul savirsirii infractiunii ca circumstanta atenuanta. - Indreptarea legii a lui Daniil Panoneanul 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Din izvoarele din perioada de pina la instaurarea dominatiei otomane au ramas: Legea tarii dreptul cutumiar obiceiul obiceiul juridic precedentul judiciar actul normativ doctrina juridica Syntagma lui Matei Vlastares tratatele internationale

23

27. REFORMA JUDICIARA DE 40 DE ANI IN MOLDOVA (1588-1623) La sfirsitul sec.XVI-inceputul sec.XVII, mai multi domnitori au promovat o politica penala mai dura, deoarece in aceasta perioada relatiile sociale se inaspresc, apar serbii (vecinii), exista atit exploatarea particulara cit si cea de stat, acest fapt ducind la cresterea criminalitatii violente (omoruri, tilharii). In perioada anilor 1588-1623, au fost emise o serie de gramote cu continut asemanator, care se refereau la dreptul penal si la procedura penala. De aceea, aceasta perioada o putem numi reforma de 40 de ani in domeniul penal. Apare o noua categorie de infractori raufacatori Infractorii cei mai periculosi erau numiti raufacatori. Raufacatorii erau judecati doar de justitia de stat, astfel manastirile isi pierdeau dreptul de a-si judeca taranii care au comis fapte grave (omor, tilharie urmate de omor, jafuri). In legatura cu aparitia raufacatorilor, s-a schimbat si scopul pedepsei. In perioada dominatiei otomane, pedeapsa era indreptata asupra raufacatorului cu scopul de exterminare fizica si de intimidare a potentialilor infractori. Doar raufacatorilor le era destinata pedeapsa cu moartea. Inainte de exterminare, raufacatorii erau torturati pina recunosteau ca sunt vinovati si pina isi tradau complicii. In directia raufacatorilor, a fost limitat raspunderea colectiva (adica nici tatal pentru fiu, nici fiul pentru tata, nici alte neamuri nu raspund pentru faptele raufacatorului). Astfel pedeapsa in privinta raufacatorului a fost individualizata.

24

28. EVOLUTIA DREPTULUI REAL (de proprietate) si DREPTULUI OBLIGATIONAL (in timpul dominatiei otomane, mijl.sec.XVI-inceputul sec.XVIII) Dreptul real (de proprietate) in timpul dominatiei otomane: Structura ierarhizata a proprietatrii s-a pastrat si dupa instaurarea domniatiei otomane: 4. domnitorul avea drept suprem de proprietate (incasa dari si prestatii) 5. boierii si manastirile aveau drept de proprietate (incasau, de la tarani, dijma si boierescul) 6. taranii aveau dreptul de stapinire a curaturilor, gradinilor, viilor, livezilor (le munceau cu munca proprie si le puteau vinde sau transmite prin mostenire) In Moldova apare proprietatea conditionata de slujba (proprietatea calarasilor), insa nu s-a dezvoltat. Mosiile ramin sistemate ca si pina la instaurarea dominatiei otomane: 1. patrimoniale (de neam) 2. achizitionate 3. donate (de catre domnitor) Mosia patrimoniala: - Avea un regim restrins (ca si in perioada de pina la instaurarea dominatiei otomane), adica nu putea fi vinduta liber, ci trebuia respectat dreptul de protimisis (dreptul preferential de cumparare a mosiei de neam de catre rude). Deosebiri: - spre sfirsitul sec. XVII apare gradul II de protimitari in cazul mosiilor patrimoniale coproprietarii, si de gradul III megiesii. - In caz de nerespectare a dreptului preferential de cumparare a mosiilor de neam de catre rude s-a stabilit termenul de 30 de ani in cazul rascumpararii (pe cind pina la instaurarea dominatiei otomane nu se cunoastea un termen sau era pentru tot parcursul vietii). Pentru fixarea refuzului rudelor de a cumpara o mosie de neam, acest fapt era intarit in documentul de vinzare a mosiei. - Mosiile patrimoniale nu se mai confiscau pentru inalta tradare (de la mijl. sec. XVI) Mosia achizitionata: - putea fi transmisa prin mostenire - putea fi vinduta sau daruita oricui - dupa ce o mosie achizitionate era primita in mostenire, aceasta isi insusea regimul juridic al mosiilor de neam Deosebiri: - de la inceputul sec. XVII, mosiile achizitionate nu mai puteau fi confiscate pentru inalta tradare (acest fapt demonstreaza intarirea puterii boierilor). Mosiile donate de catre domnitor: - erau donate pentru dreapta si credincioasa slujba - putea fi transferata prin mostenire - in cazul vinzarii unei mosii donate, dreptul preferential de cumparare il avea domnitorul Practic, mosiile donate nu sufera nici o schimbare din perioada de pina la instaurarea dominatiei otomane pina in perioada de dominatie otomana. Dreptul obligational in timpul dominatiei otomane: Obligatiile reieseau din: 1. contracte 2. pricinuirea daunei (este promovata conceptia ca din cauzarea unei daune decurg obligatii de recuperare a daunei respective) Obligatiile grevau: - averea - personalitatea debitorului (pentru datorii, oamenii isi vind capul vecinilor, iar taranii erau plini de datorii si nu aveau posibilitati de a le achita) (pina la instaurarea domninatiei otomane nu se greva persoana pentru datorii)

25

Contractul de imprumut ca forma de asigurare a contractului de imprumut se utiliza garantia personala (chezasia) si gajul (zalogul). Se putea ipoteca chiar si pamintul. Dobinda maximala a a dobinzii pe contractul de imprumut era de 25%. Contractul de donatie avea ca conditie ingrijirea pe viata si obligatia de a efectua toate formalitatile necesare unui crestin dupa moarte (ingropaciunea, pomenile, coliva). Contractul de arenda de obicei era a unui loc bun de moara, unde arendasul isi construia moara si oferea proprietarului locului o parte din veniturile morii. Dreptul familial in timpul dominatiei otomane: Femeia este mai supusa sotului, fiind reprezentata in proces de catre sot. Unicul motiv pentru care sotia putea cere desfacerea casatoriei este in cazul in care sotul o trateaza in mod dusmanos (amenintarea cu arma, bataia mare cind se farima batul).

29. DREPTUL DE MOSTENIRE (in timpul dominatiei otomane, mijl.sec. XVI-inceputul sec.XVIII) In dreptul succesoral se patreaza cele doua forme de mostenire: 1. prin testament 2. prin lege Testamentul: Forma scrisa dobindeste o raspindire mai larga (pina la instaurarea dominatiei otomane era obligatoriu in forma scrisa doar contractele ce contineau proprietatea funciara) Conditiile incheierii unui contract: - constiinta treaza, ratiunea sa nu fie tulburata - prezenta martorilor (in cazul testamentului oral). Testamentul scris nu necesita martori pentru a fi valabil. Conditiile dezmostenirii copiilor de catre parinti: - neascultarea testatorilor - atentarea la viata testatorilor - daca mostenitorii nu ingrijeau de testatorul bolnav - daca nu au adus la timp vraciul in caz de boala. Prin lege: S-au pastrat aceleasi grade de rudenie in privinta mostenirii:
Gradul I copii (din sec. XV inclusiv si fetele) Gradul II fratii (din sec. XV inclusiv si surorile) Gradul III parintii Gradul IV nepotii de frate (din sec XV inclusiv nepotii din surori+nepoatele din frate sau sora) s-a pastrat privilegiul mezinei si a mezinului la mostenirea casei parintesti.

s-a modificat faptul ca: - copii naturali (din afara casatoriei) nu mosteneau tatal conform legii, iar copiii infiati aveau drepturi egale cu copii din casatorie. - s-a marit dreptul sotului supravietuitor (mostenea jumatate din avere. Daca nu erau copii, mostenea toata averea si avea dreptul sa o transmita prin mostenire rudelor sale). Mostenitorul nu putea intra in posesia mostenirii daca testatorul avea datorii neachitate. El trebuia sa achite datoriile sau sa refuze mostenirea. Mosiile se transmiteau (in timpul dominatiei otomane): - satele se transmiteau in intregime (fara a se strica hotarele). Mostenitorii se intelegeau cui si care sate ii apartin, sau parintii specificau asta in testament. In caz de litigiu, mostenitorii se adresau Divanului (adunarea orasenesca) pentru a evalua valoarea fiecarui sat aparte. 26

30. INFRACTIUNE SI PEDEAPSA (in timpul dominatiei otomane, mijl.sec.XVI-inceputul sec.XVIII) In perioada din timpul dominatiei otomane, politica penala s-a inasprit considerabil (prin gramotele reformei de 40 de ani in privinta dreptului penal). In perioada reformei de 40 de ani in privinta dreptului penal (1588-1628) a inceput sa se lichideze justitia privata, cedind loc pentru justitia de stat. Astfel dreptul penal a devenit mai complex, mai dezvoltat. Infractiunile sunt de tipul urmator (ca si in perioada de inaintea instaurarii otomane, sec.XIV-mijl.sec.XVI): 1. vini mari 2. vini mici Circumstantele agravante: a) recidiva b) intentia directa asupra savirsirii infractiunii c) pluralitatea de infractori d) atentarea la viata si averea boierilor Circumstantele atenuante: a) virsta mica (pina la 14-15 ani) b) virsta prea inaintata c) neajunsurile fizice (obul, surdul, mutul) d) sanatatea mintala a infractorului e) starea de ebrietate f) daca actiunea este savirsita de o femeie. Probe intr-un proces puteau fi: - (vechi): juratorii - juramintul pe cruce si evanghelie - ducerea urmei - documentele scrise erau cele mai valoroase probe Infractiuni contra statului: - se pedepseau cu pedeapsa capitala, insa mosiile nu mai erau confiscate - tradarea domnului (in timpul dominatiei otomane apare si tradarea sultanului turc) Infractiuni contra averii: - tilharia si jaful se pedepsea cu moartea (pina la intaurarea dominatiei otomane numai tilharia era pedepsita cu moartea). Daca se constata ca infractorii nu sunt raufacatori aceasta pedeapsa se transforma in amenda judiciara. - Furtul era pedepsit in dependenta de volumul si averea furata. In dependenta de acest lucru, se decidea pedeapsa cu privatiunea de libertate sau amenda. - Mutarea semnelor de hotar sau folosirea fara voie a branistelor erau considerate infractiuni grave si se pedepseau prin mai multe metode: amenda judiciara, pedepse corporale sau confiscarea tuturor bunurilor infractorului cind a fost prins pe branistea straina. In caz de recidiva, se aplica pedeapde de mutilare sua chiar pedeapsa cu moartea. - Ca si in perioada de pina la instaurarea dominatiei otomane, stringerea frunctelor pentru consum imediat nu se pedepsea. Infractiuni contra justitiei si administratiei: - calupuzania (falsificarea monedelor) se pedepsea cu moartea. Era posibila rascumpararea - falsificarea documentelor pedepse de mutilare, corporale si amenda. - falsificarea pecetelor pedepse corporale, de mutilare si amenda. - abuzul de putere se pedepseau prin intoarcerea pagubei si mustrarii din partea Domnitorului. Practic nu era considerata infractiune penala, fiind socotita ca un delict civil. - depunerea marturiilor false se pedepsea cu pedepse de mutilare, corporale si amenda. Infractiuni contra personalitatatii:

27

omorul se pedepsea prin pedeapsa cu moartea. Daca omorul era savirsit de un :raufacator atunci pedeapsa cu moartea nu putea fi comutata cu amenda. Marimea amenzii varia in dependenta de circumstantele efectuarii infractiunii (omorul unui nou nascut era incasata cu o amenda de 2,5 ori mai mare decit un omor din impreundenta) - leziunile corporale se pedepsea prin privatiune cu libertatea (citeva saptamini) sau amenda. - Insultarea se pedepsea prin amenda judiciara. Insultarea unui boier de catre un taran dependent era pedepsita cu pedepsele corporale. Infractiunile contra familiei, moralei si bisericii: - incalcarile normelor dreptului familial - incheierea casatoriei intre rude (gradele interzise) se sanctiona in dependenta de originea sociala a infractorilor (conforma Syntagmei lui Vlastares, pentru nobili se aplica surghiunul, pentru clasa de jos-pedepsele corporale) - rapirea, violul, adulterul se considerau infractiuni din cele mai grave si se santionau prin desegubina. *prin adulter se considera, inca, nasterea unui copil in afara casatoriei. - hulirea lui Dumnezeu, erezia sau furtul averii divinizate a bisericii se pedepseau prin amenda. Apare, ca pedeapsa pentru infractiunile contra familiei si pedeapsa defaimaimatoare (ducerea prin sat cu obiectul furat sau plimbarea prin tirg calare pe un magar cu fata la coada).

31. REFORMELE SOCIALE ALE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT (in timpul regimului fanariot, sec.XVIII-inceputul sec. XIX) Pe parcursul dominatiei otomane in Moldova si Valahia, au avut loc incercari de a se elibera de sub jugul Portii. In sec. XVI aceste incercari au luat forma unei lupte armate. In sec. XVII, s-au facut incercari pe calea diplomatica, solicitind ajutor din partea tarilor vecine: Polonia, Rusia si Austria. Aceasta politica a dus la alianta lui Dimitrie Cantemir cu Rusia. Ca raspuns, Poarta a introdus in Moldova si Valahia un sistem de numire a domnilor din rindul grecilorfanarioti. Turcia a intensificat exploatarea tarilor romane, amestecindu-se tot mai frecvent in treburile interne. In prima jumatate a sec. XVIII situatia economica a Moldovei si Valahiei se inrautateste considerabil din cauza monopolului turcesc asupra comertului exterior si din cauza dependentei principatelor romane fata de Turcia. Spre sfirsitul sec. XVIII, relatiile tensionate intre Turcia si Rusia s-au ameliorat, ceea ce a dus la iesirea din criza si la dezvoltarea relatiilor capitaliste in Moldova si Valahia. Componenta sociala din Moldova si Valahia din timpul regimului fanariot era determinata de relatiile feudale de stat: Categoriile sociale privilegiate din timpul regimului fanariot: Boierii: - faceau parte din boierime doar dregatorii mari - feudalul care raminea fara slujba de stat raminea cu rangul de boier - rangul de boier putea fi transmis prin ereditate copiilor In 1741 Constantin Mavrocordat a emis un hrisov conform caruia: - boierii erau clasificati in: a) boieri mari (de rangul I) cei care detineau una din cele 19 dregatorii principale b) boieri de rangul II c) boieri de rangul III - doar boierii puteau detine dregatorii (numai dregatorii sint boieri si numai boierii detin dregatorii) - boierii au fost salarializati (salariul depindea in functie de rang. Oricum, salariile dregatorilor (boierilor) erau cu mult mai mari decit venitul pe care-l aducea paminturile) - boierii au fost scutiti de plata birului, iar celelalte plati le plateau in mod privilegiat - boierii se bucurau de privilegii judiciare (aveau dreptul la jurisdictia domnului iar pedepsele corporale nu li erau aplicate) Mazilii: - erau o clasa de provenienta nobila - se bucurau de privilegii: 28

a) plateau o dare fixa incasata de reprezentantii mazililor (astfel ei nu treceau prin frecventele abuzuri pe care le comiteau incasatorii de dari) b) asupra lor se rasfringea jurisdictia Divanului si nu li se aplicau pedepsele corporale - erau folositi la indeplinirea anumitor porunci domnesti sau ale administratiei Ruptasii: erau un grup privilegiat din punct de vedere fiscal acest grup era format din persoanele intoarse de peste hotare sau colonistii straini una din cele mai importante privilegii ale ruptasilor era faptul ca plateau o dare fixa timp de patru rate titlul de ruptas se transmitea prin ereditate indeplineau anumite porunci ale domnitorului (ca si mazilii) indeplineau functii politienesti, de executare a deciziilor administratiei si de curier (ca si mazilii)

Slujitorii: - Mavrocordat a intetit procesul de taranire a proprietarilor mici si a slujitorimii marunte, astfel numarul slujitorilor a scazut considerabil (deoarece ei au devenit tarani) - In a doua jumatate a sec. XVIII, taranii au fost atribuiti cu insarcinarea de a pazi hotarele, primind functia de slujitori. *functia de slujitor nu se da pe viata si nu se transmitea prin ereditate Slujitorii bisericii (duhovnicimea): - in legatura cu fiscalitatea excesiva din sec. XVIII, slujitorii bisericilor si a manastirilor erau intr-o stare de criza, iar pentru a-i sustine, domnitorii le confirmau un numar de tarani, si astfel o parte din veniturile statului a fost redistribuita duhovnicimii. a) b) c) Taranii: vecinii scutelnici holopii Vecinii: erau taranii dependenti de proprietarii funciari erau lipsiti de dreptul de stramutare erau vinduti (impreuna cu sotiile si copii), chiar si fara pamint, ceea ce ii apropia de rangul de robi (acest lucru ingreuna incasarea darilor de stat, deoarece taranii dependenti isi schimbau domiciliul unde erau inregistrai in registrele fiscale. Astfel, in reformele din 1746 si 1749, s-a lichidat dependenta taranilor fata de proprietarii funciari, intensificindu-se dependenta lor fata de stat. Dupa 1749, taranii plateau dijma si prestau boierescul (12 zile pe an). Taranii de la hotare aveau boierescul de 6 zile pentru ca ei indeplineau si straja la hotare. A fost stabilit volumul lucrarilor intr-o zi de boieresc nartul. Boierii cereau de la domnitori marirea boierescului, astfel, in 1805 domnitorul a marit boierescul pina la 36 de zile Scutelnicii: o categorie de tarani din sec. XVIII care plateau feudalului darile cuvenite statului. Erau inscrisi la un anumit feudal ca scutelnici. Holopii (tiganii): au ramas si ca mai inainte, cea mai joasa treapta a scarii sociale din cauza ca domeniul domnesc s-a epuizat, ei trec la stilul de viata nomad, fiind organizati in satre, avind seful lor propriu. 29

Din 1785, era interzisa vinzarea tiganilor aparte (adica despartirea parintilor de copii si a sotiilor la vinzare) Se interzicea casatoria intre liberi si tigani (chiar daca tiganii erau eliberati de stapinii lor) Hrisovul de Sobor din 1785 a fost o modalitate de a recunoaste niste conceptii mai umaniste despre holopi.

33. REFORMELE JUDICIARE ALE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT (in timpul regimului fanariot, sec.XVIII-inceputul sec. XIX) Constantin Mavrocordat a infaptuit reforme si in procesul judiciar, incercind unele modernizari. - s-a stabilit ca majoritatea dosarelor sa fie examinate in tinut - Divanul devine mai mult o instanta de apel care judeca cele mai periculoase infractiuni (omor, crime contra statului si tilharia), pentru ca sa oamenii sa nu sa se adreseze cu orice fleac la Divan. Divanul este impartit in 4 departamente: 2 aveau atributii judecatoresti, unul penal si al patrulea examina dosarele strainilor (s-a incercat separarea administratiei de justitie la nivel suprem) - A incercat sa creeze institutia moderna de judecatori de profesie fiind salarializati de stat - A incercat sa separe puterile judecatoresti si executive, insa nu a fost posibila pina la capat - A fost limitata jurisdictia bisericeasca (chiar si deciziile privind casatoria trebuiau sa fie confirmate prin semnatura si stampila domnitorului). Dosarele penale ale duhovniciimii erau analozate de divan cu domnitorul. - Litigiile funciare puteau fi judecate si de ispravnicul tinutului care era ajutat de 2 mazili. - S-a poruncit, de catre Mavrocordat, ducerea proceselor in scris. Fiecare ispravnic avea 2 exemplare de registru in care se inscriau procesele judiciare. In fiecare luna, aceste registre erau controlate de catre domnitor - Deciziile judecatoresti devin mai complexe, mai ample, mai argumentate, cu motivatie. Hotarirea poate fi data in prezenta ambelor parti. - Creste semnificativ rolul probelor rationale, in primul rind ale probelor scrise ai ale corpurilor-delicte (dovezile) - Se insista asupra trecerii prin toate etapele procesului: a) plingerea reclamantului b) apararea piritului c) administrarea probelor si dezbateri d) decizia - tortura nu mai era aplicata (decit foarte rar)

30

34. EVOLUTIA DREPTULUI CIVIL IN TIMPUL REGIMULUI FANARIOT (sec. XVIII-inceputul sec. XIX) Proprietatea: Andronache Donici caracterizeaza cele doua modalitati de dobindire a proprietatii: a) Primar (ocuparea si stringerea frunctelor) b) Derivat (decurgea din tranzactiile civile:cumparare-vinzare, schimb, donare, etc) Erau prevazute mai multe termene de prescriptie in vederea transformarii in proprietate: a) termenul obisnuit 10 ani b) termenul in caz ca proprietarul se afla peste hotarele Moldovei 20 ani c) termenul in caz de stapinire cu rea-credinta 30 ani d) termenul pentru averea bisericeasca 40 ani Mosiile: Mosiile erau de doua feluri: (dispare mosia donata de domnitor) 1. de neam (patrimoniale) 2. achizitionate Mosia de neam: - era limitat de dreptul protimisis (dreptul preferential de cumparare a mosiilor de neam apartineau: rudelor, coproprietarilor, vecinilor si creditorilor) - puteau fi schimbate si donate fara a se lua in considerare dreptul de protimisis (de aceea, in sec. XVIII creditorii bogati care imprumutau pe micii proprietari, care deseori nu aveau capacitati sa le intoarca datoria si ii obligau sa le vinda mosiia, insa inregistrarea era facuta ca donatie). Hrisovul de Sobor din 1785 dorea oprirea acestui lucru prin interzicerea donarii mosiilor de la saraci la boierii bogati. Succesiunea: Mostenirea putea fi transmisa: a) prin lege b) prin testament Testamentul: (putea fi efectuat atit in mod oral cit si in mod verbal, insa cu prezenta anumitor martori) Lege: (gradele de mostenitori ramineau aceleasi): Gradul I copii (din sec. XV inclusiv si fetele) Gradul II fratii (din sec. XV inclusiv si surorile) Gradul III parintii Gradul IV nepotii de frate (din sec XV inclusiv nepotii din surori+nepoatele din frate sau sora) Conditiile dezmostenirii copiilor de catre parinti: - neascultarea testatorilor - atentarea la viata testatorilor - daca mostenitorii nu ingrijeau de testatorul bolnav - daca nu au adus la timp vraciul in caz de boala. - Daca ii insultau - Daca nu l-au rascumparat din robie Dreptul sotului supravietuitor la avere era conditionat de faptul daca vaduva se recasatorea sau nu a doua oara: - daca nu se recasatorea avea dreptul la o parte din avere egala cu cea a copiilor - daca se recasatorea isi pastra dreptul numai asupra zestrei si cadourilor de dinaintea nuntii

31

Obligatiunile: In dreptul obligational se disting 2 perioade: (1746-1749 Crearea Hrisovului de Sobor) 1. pina la 1746-1749 - responsabilitatea pentru datorii se rasfringea asupra averii si asupra personalitatii 2. dupa 1746-1749 - responsabilitatea pentru datorii se rasfringeau numai asupra averii Se practicau: contractele de schimb, cumparare-vinzare, donatie, asociatie. Apar: - contractele de arenda a pamintului (mosierii recurgeau la acest tip de contract pentru a obtine profit de pe paminturile sale) - contractele de locatiune, angajare la lucru (se aplicau si in agricultura, argatilor li se plateau conform intelegerii intre parti) - ca mijloace de asigurare a contractelor de imprumut erau aplicate gajul si chezasia. La acest tip de contracte se incasau si procentele. Nu se stie o suma exacta, insa sursele ne informeaza despre 5%, 10% sau chiar si 20%. Casatoria: In domeniul familiei nu apar modificari importante, cu exceptia ca si adulterul barbatului devine motiv de desfacere a casatoriei, astfel, motivele de desfacere a casatoriei sunt aceleasi pentru soti si sotie.

36. IZVOARELE DREPTULUI IN MOLDOVA SI VALAHIA (in perioada de tranzitie de la evul mediu spre epoca moderna) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. dreptul cutumiar (a fost aplicata de catre populatia romaneasca) Deta Curtea de la Viena obiceiul juridic romanesc (s-a aplicat in instantele satesti pentru cauzele minore, dar a ajutat la pastrarea valorilor nationale) districtele graniceresti (faceau posibila eliberarea de iobagie, de autoritatea nobilimii locale) reformele sociale referitoare la tarani din 1847 de la Curtea de la Viena codificarea (Codul penal-1803 si Codul civil-1811) legislatia comerciala

32

37. ANEXAREA BASARABIEI LA IMPERIUL RUS. SCHIMBARI IN ORGANIZAREA SOCIALA A BASARABIEI (in prima jumatate a sex. XIX)
Soarta Principatelor Romanesti dependente de Turcia a fost in atentia imperiilor vecine: Rusia si Austria. Principatele romane vedeau in aceste doua imperii vecine forta care sa le ajuta sa-si recapete independenta, insa pentru Turcia si Austria, pamintul principatelor Romanesti, insemna teritoriul ce urma sa fie anexat propriului lor teritoriu. O intelegere secreta dintre imparateasa Rusiei, Ecaterina II, si imparatul Austriei, Iosif II, preconiza formarea unui stat romanesc Dacia. Insa acest fapt nu a mai fost realizat. Cu prilejul semnarii tratatului de la Erfurt (1808), tarul Alexandru I a obtinut permisiunea lui Napoleon I de a ingloba teritoriul Moldovei dintre Prut si Nistru- Rusiei. Acest fapt a fost realizat in 1812 in tratatul de la Bucuresti dintre sultanul Turciei si tarul Rusiei, chiar daca Sultanul nu avea dreptul sa efectueze vreo cedare teritoriala deoarece capitulatiile intocmite anterior nu-i ofereau decit dreptul de suzeranitate asupra paminturile romanesti. Astfel, Basarabia a fost anexata Imperiului Rus, politica interna a tarismului propagind mentinerea drepturilor si privilegiilor clasei dominante basarabene. 1. Conform Regulamentului infiintarea Basarabiei din 1818, boierii din Basarabia au fost egalati in drepturi si privilegii cu nobilii de neam din Rusia. 2. Boierilor le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra paminturilor si a muncii neplatite a taranilor. 3. Boierii din Basarabia ca si nobilii din Rusia au fost scutiti de dari fata de stat. 4. Ei isi mentineu si unele privilegii feudale ca monopolul asupra fabricarii bauturilor spirtoase si intretinerea fara taxe a abatoarelor. 5. Fostii boieri deveniti nobili de neam erau inlaturati de la pedepsele corporale 6. Nobililor ecleziastici le-a fost recunoscut dreptul asupra paminturilor, fiind scutiti de darile fata de stat. Boiernasii erau urmasii marilor boieri care nu aveau dregatorii mari care sa le dea dreptul sa se numeasca boieri. Aceasta categorie sociala s-a mentinut un oarecare timp, insa au fost contopiti cu categoriile sociale specifiece Rusiei. 1. Conform Regulamentului din 1818, boiernasii erau eliberati de dari si prestatii publice, insa copii lor erau inscrisi la mazili. 2. Legea din 10 martie 1847 a dat boiernasilor aceleasi drepturi ca si nobilii personali. Mazilii reprezinta o categorie aparte care conform regulamentului din 1818 ei si-au pastrat situatia precedenta, adica: 1. Daca mazilii aveau pamint, ei primeau renta feudala de la taranii dependenti, insa plateau dare statului si indeplineau prestatii publice supraveghind prestatiile feudale de catre tarani. 2. Ca si boierii, mazilii nu puteau fi supusi pedepselor corporale. 3. Prin Legea din 10 martie 1847, guvernul tarist a egalat mazilii cu odnotvortii din Rusia (adica urmasii slujbasilor care aveau paminturi la hotarele Rusiei si erau liber din punct de vedere personal) Conform Legii din 1847, mazilii erau clasificati in: 1.Cei asezati pe paminturile de stat 2.Cei asezati pe paminturile proprii 3.Cei asezati pe paminturile particulare

33

Mazilii ce traiau pe paminturile de stat: 1. aveau dreptul de libera stramutare 2. cei care aveau datorii de impozit erau stersi din categoria de mazili si transferati in categoria de tarani 3. Legea din 10 martie 1847 a hotarit ca odnodvortii erau pusi sub jurisdictia judecatoriei de voloste ( adica a judecatoriei taranesti) . Simtindu-se ofensati, mazilii din Basarabia, tranformati anterior in odnodvorti se simteau ofensati, astfel Legea din 10 martie 1847 a reflectat asupra situatiei mazililor basarabeni si a contopit mazilii saraci cu taranii. O categorie aparte o alcatuiau colonistii straini, in special gagauzii si bulgarii, populind in special judetele de sud. 1. Ei au fost dotati cu cite 60 desetine de pamint in folosinta vesnica cu dreptul de a transmite acele paminturi prin mostenire. 2. aveau dreptul sa cumpere pamint in proprietate 3. sa treaca dintr-o categorie in alta 4. aveau dreptul sa se ocupe cu comertul, mestesugurile devenind antreprenori. 5. erau eliberati de plata darilor si aprestatilor publice

Taranimea se diviza in: 1. Taranii statului 2. Taranii dependenti Taranii statului erau in principal taranii moldoveni, rusi, ucraineni stramutati la nodul sau sudul Basarabiei. 1. taranilor de stat li s-a dat cite 30 desetine de pamint de familie pentru stapinirea in comun de obste. 2. ei plateau darile si prestatile publice 3. nu aveau dreptul de stramutare Taranii dependenti erau taranii asezati pe teritoriul boierilor sau a manastirilor. 1. din punct de vedere juridic, ei erau personal liberi, insa deoarece nu aveau pamint, pentru folosirea lui trebuiau sa plateasca dijma si boierescul proprietarului. 2. desi ei aveau dreptul de stramutare, acesta era practic imposibil de realizat, deoarece taranul putea pleca de pe pamintul unui mosier doar daca il avertiza cu jumatate de an inainte si doar intre termenul de 1 octombrie pina la 1 aprilie. 3. spre deosebire de serbii rusi, taranii dependenti din Basarabia nu erau atit de neindreptatiti, prestatiile lor fiind reglementate de lege si se reduceau la dijma si la boieresc. 4. Guvernul tarist a incercat sa reglementeze relatiile dintre mosierii si taranii basarabeni prin implementarea Regulamentului din 1834 care ii numea pe taranii dependenti din Basarabia sateni liberi. Acesta presupunea o relatie dintre mosieri si tarani strict contractuala, unde taranilor li se incheia benevol in contract pe termen de la 3 la 20 de ani, unde era specificat atit suprafata pamintului cit si prestatiile taranilor in schimbul acelui pamint. Regulamentul nu a putut fi aplicat deoarece cerintele mosierilor erau exagerat de mari pentru capacitatile financiare ale taranilor. Intr-un raport oficial raportindu-se ca doar 49 din 849 de sate au incheiat contracte. 5. relatiile sociale au fost tensionate din cauza neintelegerilor mosierilor cu taranii dependenti, astfel in 1846 a fost incheiat un act normativ numit Contractul normal. Contractul normal presupunea ca taranilor sa li se fie incheiate contracte benevole cu privire la conditiile de folosire a paminturilor. Iar in caz de neintelegere, taranii sa fie grupati in grupuri in dependenta de mijloacele de productie de care dispuneau, in principiu le facilita munca in limitele decentei. 6. taranii dependenti erau obligati sa plateasca urmatoare dari fata de stat: birul, zeciuiala din oi, din miere, porci, fiind impusi si la prestari in munca. Razesii nu reprezentau o categorie sociala, ei distingindu-se prin caracterul de cotaparte al proprietatii funciare, adica cei care lucrau singuri pe paminturile lor. Guvernul tarist a dus o politica contradictorie fata de razesi, urmind sa fie socotiti nobili sau tarani in functie de cit pamint aveau. Razesii, prin anii 30 ai sec. al XIX-lea plateau darile fata de stat Serbi erau socotiti doar tiganii si un numar mic de servitori ai nobililor rusi transferati in Basarabia.

34

38. ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA SI CONDUCEREA BASARABIEI Fiind anexata Rusiei, romanii din Basarabia si-au pierdut statalitatea nationala. Cu intentia de a-si crea o imagine favorabila in Balcani, tarismul a dus o politica de autonomie in Basarabia in primele 2 decenii. In iulie 1812, prin decretul senatului despre instituirea unui guvern provizoriu in Basarabia pentru administrarea civila, a fost numit un boier moldovean: Scarlat Sturza (in functie de guvernator). Guvernatorul civil urma sa promoveze politica tarismului. In 1813 a fost adoptata o lege cu privire la guvernarea temporara a Basarabiei (Pravilele guvernarii vremelnice a Basarabiei). Conform acelor Pravile: 1. a fost creat un guvern regional condus de un guvernator civil 2. guvernul avea functii executive si judecatoresti judeca cauzele civile judeca cauzele penale conducea politia departament judiciar-politienesc 3. guvernul regional al doilea departament serviciul executiv serviciul de finante serviciul economic Administratia locala ramine aceiasi: tinuturi, ocoale, orase, sate administrate de ispravnici, ocolasi, capitani de mazili de tirg. Dupa moartea lui Sturza, in mai 1813, guvernator civil devine Garting, astfel una si aceiasi persoana intrunea puterea civila si cea militara. Garting a propus ca Basarabia sa fie tranfosrmata intr-o gubernie de tip rus, lichidindu-se particularitatile de administrare. Acest lucru i-a ingrijorat pe boierii paminteni, care s-au adresat tarului, rugindu-l sa-l numeasca guvernator pe unul din boierii paminteni. In 1816, Garting a fost concediat pe motiv de boala. Insa in acelasi an a fost infiintata functia de rezident cu functii depline, confirmind inca o data faptul ca directia dezvoltarii era cea spre introducerea administratiei dupa modelul guberniilor ruse. Autoritatea si functiile guvernatorului s-au redus. In aprilie 1818, a intrat in vigoare Regulamentul privind infiintarea regiunii Basarabiei. Conform acestui regulament: 1. boierii basarabeni au fost egalati cu nobilii rusi de neam 2. regulamentul prevedea crearea unui Consiliu Suprem al Basarabiei ca organ suprem executiv si judiciar (avind capacitatea sa inainteze unele opinii depsre schimbarea legii in Consiliul de Stat al Imperiului Rus) si partial avind initiativa legislativa. Consiliul Suprem era condus de presedinte. Consiliul Suprem era alcatuit din 11 membri (5 membri numiti de tar si 6 membri erau numiti de nobilime. In 1818, regiunea Basarabiei avea 6 tinuturi:hotin, Balti, Orhei, Bender, Izmail si Akkerman. In fiecare tinut era numit cite un capitan-ispravnic si 4 asesori. 1. Ei erau alesi de nobilime si intariti de rezident (presedintele Consiliului Suprem al Basarabiei) 2. aveau functii administrative si judecatoresti In fiecare tinut exita cite o judecatorie tinutala: 1. formata dintr-un judecator si 2 membri alesi de nobilime si intariti de rezident 2. judecatoria tinutala putea examina atit cauzele civile cit si cauzele penale (exceptie faceau infractiunile comise de nobili si functionari care erau examinate de Consiliul Suprem) pe linga judecatoriile tinutale functiona si cite un procuror: 1. procurorii supravegheau instantele judiciare 2. in caz de indentificare a abuzurilor sau incalcarilor in instantele judiciare, acesta informa pe procurorul regional Politia a fost organizata dupa modelul rus:

35

1. in fiecare oras centru era cite un sef de politie cu pristavi su supraveghetori de cartier. 2. infractiunile comise de nobili nu erau examinate in tinut si erau examinate in Consiliul Suprem al Basarabiei In 1823, ca rezident al Basarabiei a fost numit Vorontov, care era in acelasi timp si general guvernator al Novorosiei. El a activat energic in procesul lichidarii autonomiei Basarabiei. 1. Inca din 1823 a fost aprobata propunerea secretarului de stat ca in cazurile obisnuite toate chestiunile privitoare la Basarabia sa fie examinate de Comitetul ministrilor. 2. in 1825 functiile instantei de recurs pe dosarele examinate de judecatoriile din Basarabia au fost transmise Senatului Imperiului Rus. 3. in 1828 a fost lichidat Consiliul Suprem al Basarabiei fiind promulgata o noua lege, intitulata Institutie pentru conducerea regiunii Basarabia. A fost instituit un nou organ consultativ, numit Consiliul regional. Consiliul regional era constituit din 8 membri: 6 ocupau locul in virtutea functiei, iar 2 erau numiti de Senatul Imperiului Rus. Secretariatul a fost trecut in intregime in limba rusa. In baza Institutiei din 1828 in Basarabia functionau aceleasi organe judiciare ca si in Rusia: 1. toti functionarii erau numiti de general guvernator, astfel bastinasii erau inlaturati din administratie, ocupind doar a zecea parte din aparatul administrativ. Astfel, pentru populatia Basarabiei, anul 1812 a insemnat scoaterea violenta de sub jurisdictia domnitorului Moldovei, pierderea statalitatii reprezentind mijlocul de deznationalizarea a bastinasilor basarabeni.

39. IZVOARELE DREPTULUI SI LEGILE LOCALE ALE BASARABIEI (prima jumatate a sec. XIX) 1. legile Imperiului Rus au fost aplicate in dreptul penal in Basarabia (comform Regulamentului pentru infiintarea Basarabiei din 1818): a) Pravila de sobor a lui Alexei Mihailovici b) Svod zakonov a lui Speranski c) Codul penal al Rusiei din 1845 2. in domeniul civil: a) Manualul de legi a lui Andronache Donici (1814) b) Regulamentul din 1818 privind infiintarea Basarabiei c) Hrisovul de Sobor de la 1875 d) Cele sase carti de judecata din sec. XVIII e) Codul lui Calimach Legislatiei penale ruse, care era aplicata si in Basarabia, ii era caracteristic urmatoarele trasaturi: - prezenta discriminarii vadite in privinta pedepselor (erau impartite in 2: una pentru nobili alta pentru ceilalti) - se punea accent cel mai profund pe infractiunile impotriva statului (astfel, cineva care a deteriorat un obiect divinizat primea munca silnica pe viata, iar cel ce a ucis cu intentie primea 15-20 de ani) - comform Codului Penal din 1845, orice taran care se impotrivea unui nobil era considerat ca cauzatorul unei infractiuni impotriva statului. Daca e sa comparam legislatia Principatului Moldovei in prima jum. a sec. XIX cu legislatia penala rusa aplicata in Basarabia in prima jum. a sec. XIX, ne dam seama ca in ambele exista descriminarea in legatura cu apartenenta sociala, insa legislatia penala rusa considera ca fiind mai grave infractiunile impotriva statului decit impotriva persoanei (ca in Principatul Moldovei). In domeniul civil, s-a permis aplicarea legilor locale ale Basarabiei (legile Moldovei care s-au aplicat pe teritoriul Basarabiei). Legile locale ale Basarabiei se aplicau doar atunci cind ambele parti in litigiu erau persoane particulare si erau basarabeni (locuitori permanenti stabiliti in Basarabia). In caz de insuficienta a legilor locale se aplicau legile rusesti.

36

40. UNIREA PRINCIPATELOR MOLDOVA SI VALAHIA INTR-UN STAT NATIONAL UNITAR (a doua jum. a sec. XIX- sec. XX)
Sec. XIX-lea este considerat destul de important pentru unirea nationala a romanilor. Congresul de la Paris (1856) a reunit puterile europene in vederea elaborarii tratatului de pace menit in a incheia razboiul Crimeii. Tratatul continea si dispozitii referiotare la Principatele Romane: 1. trecerea Principatelor sub garantia marilor puteri Europene, astfel avind ca scop inlaturarea protectoratului rusesc, dar ele (principatele) ramineau in continuare sub suzeranitatea Inaltei Porti. 2. se prevedea revizuirea Regulamentelor Organice conform dorintelor romanilor. 3. convocarea, in fiecare Principat, a cite un Divan adHoc reprezentind toate clasele societatii. 4. Moldovei i-au fost retrocedate tinuturile Izmail, Bolgrad si Cahul, care in 1878 au fost, din nou, reanexate Rusiei. In septembrie, 1857, si-au efectuat lucrarile Divanurile adHoc care au hotarit: a) Unirea Principatelor intr-un stat unitar b) Recunoasterea autonomiei Principatelor c) Numirea unui principe strain d) Formarea unui organ reprezentativ si constitutional Aceste prevederei au fost discutate de catre puterile Europene la Conferinta de la Paris (1858) care a hotarit: I. unirea Moldovei si Valahiei sub forma Principatelor Unite II. dar fiecare Principat sa aiba organul sau de conducere III. Domnul sa fie numit dintre paminteni IV. Trebuia sa se formeze si unele organe unice, cum ar fi: a) Curtea de Casatie Unica b) Conducerea Armatei c) Comisie Centrala la Focsani (care trebuia sa se ocupe cu elaborarea proiectelor de legi comune) Puterile Europene nu s-au implicat amanuntit in procedura de alegere a Domnitorului, ceea ce a favorizat Principatele Romane. Astfel, la 5 ianuarie 1859, Adunarea Electiva din Moldova l-a ales in calitate de domnitor pe Alexandru Ioan Cuza, iar la 24 ianuarie-Cuza este ales domnitor si in Valahia. Astfel, statele romanesti s-au unit in mod personal. Cuza a infaptuit treptat unificarea organelor centrale ale statului: in guvernul Moldovei erau numite si persoane originare din Valahia, si invers in Adunarile Elective ale fiecarui principat erau alesi deputati din ambele principate a creat o retea unica de transport, posta, serviciu sanitar comun, etc. organele centrale ale ambelor Principate contactau direct si nu prin ministerele de externe Cuza a facut un singur Guvern in decembrie 1861 A fost convocata o singura Adunare Electiva Practic, de la inceputul anului 1862 uniunea personala s-a transformat in uniunea reala sta statul national Romania a devenit stat unitar o data cu crearea unui sistem unic de drept.

37

Realizarea statului national unitar a fost meritul tuturor paturilor sociale, a intregii natiuni. Reformele democratice se loveau insa de rezistenta marilor proprietari funciari, astfel Adunarea Electiva respingea proiectele de legi reformatoare si foarte des acorda vot de blam guvernului. La 2 mai 1864, cind Adunarea Electiva a refuzat sa voteze proiectul de lege electorala, prim-ministrul Kogalniceanu, din ordinul domnului, a dat citire decretului de dizolvare a Adunarii. Mai tirziu, printr-o adresare catre popor, s-au aprobat 2 legi, care au confirmat hotarirea poporului de a merge pe calea reformelor democratice: 1. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris-se baza pe principiul separatiei puterilor in stat si a permis adoptarea legilor care au stat la baza sistemului de drept modern in Romania, cum ar fi: legea rurala legile de administrare locala legile de organizare judecatoreasca 2. Legea electorala Reformele interne ale marelui domn al Unirii, Alexandru Ioan Cuza, i-au adus multi dusmani, in special din rindurile mosierimii expropriate si a unor oameni politici, care il invinuiau de dictatura. Pe fundalul acestor imprejurari, s-a creat un complot care l-a silit pe Cuza, in noaptea de 11 februarie 1866, sa semneze actul de abdicare de la tron.

41. DREPTUL CONSTITUTIONAL AL ROMANIEI (a doua jum. a sec. XIX-sec. XX) Dupa detronarea lui Cuza au inceput demersurile pe linga casele domnitoare din Europa in vederea alegerii unui domn strain. La 10 mai 1866, Carol I depune juramint de credinta Romaniei, devenind domnitorul al Romaniei. Principalele acte fundamentale care se refera la dreptul constitutional erau: 1. Conventia de la Paris (1858) 2. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (1864) 3. Constitutia din 1866 Conventia de la Paris si Statutul Dezvoltator au incercat sa stabileasca principalele directii si reglementari care trebuiau sa le contina o viitoare Constitutie. In 1866 a fost votata o noua Constitutie inspirata dupa modelul Constitutiei Belgiene, care era considerata cea mai liberala Constitutie Europeana, consfitind lipsa de stat a deosebirilor dintre clase, indicind ca toti cetatenii sunt egali in fata legii 1. Constitutia era formata din 8 titluri si 133 de articole Proclama urmatoarele principii: 2. principiul separatiei puterilor 3. principiul guvernamintului reprezentativ (adica toate hotaririle trebuiau sa tina cont de dorintele poporului) 4. principiul suveranitatii nationale 5. principiul irevocabilitatii monarhului 6. principiul responsabilitatii ministerelor 7. principiul rigiditatii constitutionale 8. principiul suprematiei Constitutiei-insemna ca toate legile trebuiau sa corespunda Constitutiei si ca aceasta nu poate fi suspendata nici total si nici partial 9. garanta libertatea invatamintului si declararea invatamintului fara plata in scolile de stat 10. proclamarea drepturilor si obligatiilor persoanelor: egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii inviolabilitatea domiciliului si a scrisorilor libertatea constiintei ( a religiei) libertatea individuala libertatea cuvintului 38

proprietatea este considerata sacra si inviolabila dreptul de a reclama in justitie faptele functionarilor publici care au lezat drepturile cetatenilor. Constitutia prevedea ca aceste drepturi pot fi exercitate doar de catre cetatenii romani. Conditiile de dobindire a cetateniei erau urmatoarele: adresarea guvernului cu cerere de naturalizare, in care se arata ce capital poseda, profesiunea sau meseria era absolut obligatoriu persoana sa locuiasca timp de 10 ani in tara, timp in care sa demonstreze ca ii este util tarii. De aceasta obligatie erau scutite persoanele care au adus in tara inventiuni, industrii, care au fondat stabilimente mari de comert sau industrie si cei care au servit sub drapel in timpul razboiului de independenta.

42. DREPTUL ADMINISTRATIV AL ROMANIEI (a doua jum.sec. XIX-sec.XX) Dreptul administrativ reglementeaza relatiile sociale din sfera administratiei de stat. Principalele izvoare ale dreptului administrativ erau in aceasta epoca: - Constitutia din 1866 - Legea pentru responsabilitatea ministeriala din 1879 - Legea pentru consiliile judetene - Legea comunala din 1864 Puterea executiva la nivel de tara ii apartine domnitorului (de la 1881-rege) si guvernului. Tronul se transmitea prin ereditate pe linie masculina. Regele, in cadrul monarhiei constitutionale indeplinea atributiile conform Constitutiei: - avea initiativa legislativa - sanctiona si promulga legile - intocmea regulamente cu privire la executarea legilor - confirma in toate functiile publice - conferea grade militare si decoratii - avea dreptul de amnistie si gratiere - putea incheia conventii cu alte state Ministrii : - erau numiti si revocati de domn (rege) - formau guvernul sub presedintia prim-ministrului - ei trebuiau sa fie din partea majoritara a partidului din Parlament - raspundeau atit pentru actele proprii cit si pentru actele domnitorului (regelui) Ministerele exercitau conducerea administrativa intr-un anumit domeniu de activitate, avind si functii de supraveghere asupra autoritatilor locale. 1. Ministerul de interne: - supraveghea administratia locala - asigura ordinea publica si siguranta statului 2. Ministerul de externe: - asigura desfasurarea relatiilor cu alte state 3. Ministerul Apararii Nationale 4. Ministerul Educatiei Nationale 5. Ministerul Agriculturii 39

6. Ministerul Industriei si comertului Conform Constitutiei din 1866, Romania era impartita in: 1. judete: o era ales consiliul judetean care lua decizii asupra unor probleme locale o organul executiv al consiliului era prefectul care era numit de rege 2. judetele-in plasi: o pretorii erau numiti de catre prefect sau ministerul de interne o pretorii aveau atributii de supraveghere asupra activitatii organelor comunale rurale o asigurau indeplinirea deciziilor organelor judetene 3. plasile-in comune (rurale su urbane): o administrarea era efectuata de un consiliu ales de alegatori in frunte cu primarul o primarul se ingrijea de bugetul comunei o primarul administra proprietatea comunala o atit judetul cit si comuna aveau personalitate juridica 43. CODUL CIVIL AL ROMANIEI (a doua jum.sec.XIX-sec.XX) Dupa unirea Principatelor in domeniul legislatiei civile se cerea infaptuirea nu numai a unei codificari unice ci si a unei codificari moderne de drept civil. Alexandru Ioan Cuza a cerut Comisiei de la Focsani sa alcatuiasca un Cod Civil. Acest Cod a fost criticat de junimisti deoarece nu a reglementat problema razeasca si mosneneasca, insa a fost laudat de alti autori. Si astazi Codul Civil este principalul izvor de Drept Civil. Codul civil a fost semnat in 1864 dat a intrat in vigoare in 1865. Ca izvoare a dreptului civil au fost: a) Codul lui Napoleon b) Proiectul Codului Italian in care se tinea cont de criticile aduse codului Francez. Codul Civil: a) b) c) avea 1914 articole era alcatuit dintr-un titlu preliminar si 3 carti: I carte-despre persoane II carte-despre bunuri III carte-despre diferitele moduri, prin care se dobindeste proprietatea. Codul asigura libertatea personala a individului Asigura protectia proprietatii private Asigura egalitatea juridica a cetatenilor in fata legii Interzicea incheierea contractelor de prestare a muncii pe un termen nedeterminat Capacitatea juridica a individului era in dependenta de virsta, sex si sanatate psihica

In materie de obligatii, Codul reiesea din urmatoarele principii: a) libertatea si egalitatea partilor in contract b) autonomia de vointa c) egalitatea in fata legii Codul recunoastea 4 izvoare ale obligatiilor: a) contractele b) delictele c) cvazicontractele 40

d) a) b) c) a) b)

c) d) e) f)

cvazidelictele Codul se ocupa si de modul de stingere a obligatiilor: prin plata prin novatiune (inlocuirea unei obligatii vechi prin alta mai noua) prin confuziune (reunirea asupra uneia si aceleiasi persoane a calitatilor incompatibile, de ex.:creditorul a devenit mostenitorul debitorului). Codul reglementa diferite contracte: cumparare-vinzare (era calificat ca contract consensual, ce prevedea obligatii reciproce din partea ambelor parti) locatiune (erau de 3 tipuri: locatiune a lucrurilor locatiune a serviciilor locatiune de antrepriza a intreprinderilor) societatea mandatul imprumutul depozitul

Casatoria (conform Codului Civil din 1865): Femeia casatorita avea capacitate juridica restrinsa, fiind reprezentata de sot (in justitie) Adoptiunea putea avea loc doar daca sotii nu aveau copii si diferenta dintre parintii adoptivi si copilul infiat sa fie de cel putin 18 ani. Copii adoptati erau egalati in drepturi cu cei nascuti in casatorie. Datorita Codului Civil, actele de stare civila au fost scoase din competenta bisericii si au fost atribuite autoritatilor laice. La baza casatoriei erau puse urmatoarele conditii: a) liberul consimtamint al partilor, pina la virsta de 21 de ani era necesar consimtamintul parintilor b) o virsta anumita-nu mai mica de 18 ani c) lipsa rudeniei chiar si a rudeniei prin alianta d) sotii divortati nu se mai puteau recasatori Continutul de baza al Codului se referea la proprietate: - Dreptul de proprietate ea formulat ca dreptul asupra unui lucru. - Posesiunea era determinata de stapinirea unui bun - Folosinta era formulata ca insusirea roadelor unui bun - Dispozitia se interpreta ca capacitatea de a hotari prin acte juridice asupra soartei acelui bun Codul reiese din cele 2 forme de mostenire: 1. mostenirea prin lege 2. mostenirea prin testament: testamentul putea fi efectuat in una din cele 3 forme legal constituite: - testamentul autentic (autoritatea judecatoreasca ii confirma autencitatea) - olograf (este scris in intregime si semnat de autor) - testamentul mistic sau secret (este scris de testator, sigilat si trimis tribunalului, care nu face cunostinta cu continutul lui ci doar autorizeaza ca actul este al unei persoane concrete. Legislatia muncii- a avut ca obiect reglementarea relatiilor de munca si cele strins legate de munca. - apar primele reglementari in privinta conditiilor de munca a minorilor si a femeilor - legile sanitare din 1885 41

legea din 1894 despre interzicerea muncii de noapte si in subteran a minorilor (sub 14 ani) si a femeilor - la 1897 este stabilit repausul duminical si la sarbatorile anuale - la 1902 se prevedea posibilitatea incheierii contractului individual de munca si ucenie - din 1910 se prevede obligativitatea asigurarilor pentru patronii a caror intrepinderi aveau motoare - legislatia romana a recunoscut dreptul la greva ( nu pentru toate categoriile de muncitori si functionari, minierii si functionarii publici nu aveau acest drept) - legea intocmelilor agricole din 1866 prevedea relatiile contractuale de munca in sfera agara ( posibilitatea de a incheia un contract nu mai mare de 5 ani) Ca consecinta rascoalei taranesti din 1907 a fost Legea din 1907, care prevedea raspunderea reciproca a partilor in caz de incalcare a obligatiilor. - pentru proprietari pedeapsa era pecuniara pentru tarani pedeapsa era privatiunea de libertate de la 15 zile la un an.

44. CODUL PENAL AL ROMANIEI (a doua jum.sec.XIX-sec.XX)


Codul penal a fost elaborat in 1864 de o comisie de specialisti tinindu-se cont de Codul penal francez din 1810. Codul Penal Roman nu continea pedepse corporale, de mutilare si nici pedeapsa cu moartea. Era cea mai blinda lege penala din Europa din acea perioada. Principiile Codului Penal: 1. Legalitatea incriminarii ( adica nu exista infractiune sau pedeapsa nearatata in lege) 2. egalitatea tuturor in fata legii 3. legea penala nu are putere retroactiva (adica infractiunile savirsite sub codicile vechi se pedepseau dupa legile vechi, iar infractiunile prevazute de codicile vechi dar neprevazute de codul actual-nu se pedepseau) Codul Penal a impartit infractiunile in 3 categorii: 1. crime 2. delicte 3. contraventii Codul Penal era structurat in 3 carti: 1. cartea I-a cuprindea dispozitii privitoare la pedepse si felul pedepselor 2. cartea II-a cuprindea norme cu privire la crime si delicte 3. carte II-a cuprindea contraventii politienesti si pedepsele lor. Infractiunea reprezenta actiunea sau inactiunea doloasa (vinovata) pe care legiuitorul a sanctionat-o penaliceste. Codul prevedea urmatoarele faze ale infractiunii; 1. faza oratorica (cind ideea criminala este comunicata altuia) 2. faza preparatorie (cind are loc pregatirea materiala a crimei) 3. tentativa de crima-se pedepseste tentativa de delict-nu se pedepseste tentativa de contraventie-niciodata nu se pedepseste 4. infractiunea consumata Codul reglementa tentativa, concursul de infractiuni, recidiva, complicitatea, circumstantele atenuante. Starea psihica nenormala a infractorului si legitima aparare eliberau de pedeapsa. Virsta minora si virsta inaintata (mai multi de 60 de ani) atenuau pedeapsa In cazul concursului a mai multor infractiuni de natura diferita: se determina pedeapsa cea mai grea. In cazul concursului a mai multor infractiuni de aceeasi natura: se da maximumul pedepsei

42

In cazul recidivei se pedepsea cu pedeapsa maxima. Daca au trecut 10 ani de la ultima infractiune, aceasta nu se considera recidiva. Complicii care ajutau la infaptuirea infractiunii primeau o pedeapsa mai joasa ca autorul Codul prevedea urmatoarele pedepse pentru crime: - munca silnica pe viata si pe termen (maximum 20 de ani) - recluzinea intr-o casa de munca - detentiunea mai mult de 2 ani - degradarea civica (destituirea de la orice oficiu public) - pierderea drepturilor politicie si sociale (interzicerea de a purta arma, de a fi inrolat in armata, de a fi in invatamint) Delictele se sanctionau: - prin privatiunea de libertate de la 15 zile pina la 2 ani Contraventiile politienesti: - se sanctionau prin amenda - se sanctionau prin inchisoare pina la 15 zile (pentru impiedicare circulatiei pe strada, tulburarea linistii publice pe timp de noapte, de tinerea in stare murdara a strazilor, a hogeagurilor, etc. ) Crime impotriva: - Constitutiei (impiedicarea de a vota, vinderea si cumpararea voturilor) - De inalta tradare (atitarea razboiului civil, rasturnarea guvernului tarii) - Impotriva intereselor publice (falsificarea monedei, a timbrului) - Impotriva intereselor particulare (omorul, furtul, s.a. )

45. CODUL DE PROCEDURA CIVILA DIN 1865 Justitia este exercitata de organele judecatoresti. Are scopul de a asigura fiecarui individ starea de legalitate, conform Constitutiei. A) Codul de procedura civila a fost adoptat odata cu Codul civil, adica in 1864 insa a intrat in vigoare in 1865. Se prevedeau urmatoarele instante: 1. judecatoria de plasa (nu a mai fost infiintata din cauza lipsei de cadre) 2. tribunalul de judet (avea componenta generala) 3. curtile de apel ( la inceput erau doar 4 : la Iasi, la Focsani, Bucuresti si Craiova) 4. Inalta Curte de Casatie si Justitie. Atacul deciziei judecatoresti avea urmatoarele cai: 1) apelul (cu ocazia asta se facea o noua judecata a fondului) 2) opozitia impotriva hotaririlor in lipsa 3) recursul (putea fi inaintat in Inalta Curte de Casatie si Justitie unde se evalua daca legea a fost bine aplicata si interpretata) Un proces judiciar civil: 1) chemarea in judecata 2) citarea persoanelor implicate (desi examinarea cauzei putea avea loc si in lipsa uneia din parti) Sedintele erau publice, orale si dezbaterile se petreceau in contradictoriu. Judecarea pricinilor putea avea loc prin mandatari, avocati sau la rind cu avocatii. Decizia se pronunta cu majoritatea de voturi. Cheltuielile judiciare erau reglementate de Codul de procedura civila. Probe in proces erau considerate: inscrisurile, probele cu martori, expertiza, cercetarea la fata locului, juramintul.

43

46. CODUL DE PROCEDURA PENALA DIN 1865 Codul de procedura penala a fost adoptat in 1864. A fost insipirat din Codul francez din 1808 si legea pentru organizarea judecatoreasca din 1865. Instantele: 1) judecatoriile de plasa (contraventiile) 2) tribunalele de judet (delictele) 3) Curtile cu jurati (crimele). Curtile cu juri erau compuse din: a. Presedinte (consilier de la curtea de apel) b. doi membri (de la tribunalul de judet) c. un juriu de 12 persoane. 4) Curtea de apel (avea o sectie penala compusa din 5 membri si un presedinte) 5) Curtea de casatie (primea recursurile penale) Structura Codului de procedura penala: - dispozitii preliminare - cartea I (despre politia judiciara) - cartea II (despre judecata) Politia judiciara era exercitata de: a) comisari b) subcomisari de politie c) procurorii Curtilor (efectuau urmarirea penala, controlau activitatea politiei judiciare, supravegheau executarea sentintei) d) judecatori de instructie e) primari f) subprefectii si ajutorii sai 44

g) avocati (contribuia la aflarea adevarului ca aparator al inculpatului. Legea din 1902 a dat dreptul inculpatului de a avea un avocat in cursul infractiunii si de a comunica cu el dupa interogatoriu). Dupa Unire, a avut loc unificarea sistemului penitenciar prin Dectretul din 1862. in 1874 regimul penintenciar a fost reglementat: - executarea pedepselor trebuiau sa aiba un caracter egal pentru toti - cei privati de libertate prestau munci nu numai pentru indimidarea condamnatului ci si pentru redresarea lui morala, reintegrarea lui in societate deoarece banii cistigati ii erau returnati la libertate. - Erau prevazute niste minime de conditii: plimbare zilnica, 2 ore de lectura pentru carturari, vizita periodica a rudelor.

47. REFORMA DE ZEMSTVA SI URBANA IN BASARABIA (a doua jum.sec.XIX-sec.XX)


Basarabia (ca gubernie a Imperiului Rus) era o monarhie absoluta. Duma de stat (17 octombie 1905, tarul a promis alegerea Dumei de stat): - organ ales de reprezentantii poporului - are putere legislativa - controleaza administratia de stat - pentru a fi ales in Duma era obligator cunoasterea limbii ruse - de fiecare data cind Duma discuta subiecte neagreabile pentru tarism, ea era dizolvata de catre tar. Tarul (conform legilor fundamentale ale Imperiului Rus din 23 aprilie 1906): - puterea suprema - functii legislative si administrative - putea emite legi fara acordul Dumei. La 1 ianuarie 1864, tarul a semnat Regulamentul cu privire la institutiile guberniale si judetele de zemstfa. Conform acestui Regulament s-au format organele de zemstfa: adunarile si uprava de zemstfa (ca organe elective). Aceste organe de zemstfa nu au fost introduse in unele raioane nationale deoarece autoritatile tariste se temeau ca vor produce divergente. Inca in 1863 Congresul nobililor din Basarabia se adresa guvernatorului Novorosiei de a introduce limba moldoveneasca in scoli, justitie, administratie, insa aceasta revendicare a fost respinsa. Infiintarea zemstfelor pe teritoriul Basarabiei permitea mentinerea nobilimii basarabene in tabara sustinatorilor guvernului si autocratiei tariste. La sfirsitul anului 1868 a fost emis Decretul cu privire la infiintarea organelor de zemstfa in Basarabia: zemstfa regionala si zemstfele judetene. Alegerea membrilor organelor de zemstfa (adunarile de zemstafa-ca organ deliberativ. uprava de zemstfa-ca organ executiv) se efectuau la 3 congrese elective: 1) congresul proprietarilor funciari 2) congresul electoratului orasenesc 3) congresul electoratului satesc De competenta instantelor de zemstfa tineau chestiunile de interes local: - comertul si industria locala - invatamintul - ocrotirea sanatatii - aisistenta publica (in Basarabia): - cereau scutirea de impozite a nobililor - infiintarea unui credit pentru nobili

45

manifestau interes pentru ameliorarea agriculturii a fost initiatoarea deschiderii scolilor inferioare de agricultura a alocat mijloace pentru cercetarea Nistrului in vederea folosirii lui navigationale ocrotirea sanatatii prin construirea spitalului gubernial de zemstfa se interesau de invatamintul primar alocind sume pentru contruirea si intretinerea unor scoli primare. Zemstfele activau paralel cu: guvernatorul si ispravnicii de judet (care supravegheau organele de zemstfa) Dupa asasinarea (1 martie 1881) a tarului Alexandru II se iau masauri in privinta zemstfelor. In 1890 a fost emis un nou Regulament de zemstfa, care: - a introdus din nou principiul medieval de stari - a intensificat drepturile organelor administrative - majoritatea deciziilor zemstfei trebuiau sa fie confirmate fie de Ministerul de interne, fie de guvernator. - au fost exluse chestiunile referitoare la invatamint Regulamentul urban din 1870 se referea la introducerea autoadministrarii limitate la nivelul oraselor. Conform acestuia: - in orase se creau dume si uprave orasenesti (ca organe elective), alese de oraseni in baza censului fiscal - seful Chisinaului era confirmat de Ministerul de Interne, iar in celelalte orase de catre guvernator - competenta organelor de autoadministrare oraseneasca includea chestiuni economice de interes urban, ca: a) amenajarea orasului, a pietelor si iarmaroacelor b) dezvoltarea comertului si industriei locale c) dezvoltarea invatamintului public d) ocrotirea sanatatii in oras (dumele orasenesti alocau resurse pentru intretinerea unui numar mic de medici si felceri) In 1892 a fost adoptat un nou Regulament urban, conform caruia: - se limita autoadministrarea oraseneasca - a fost stabilit censul de avere pentru alegatorii din orase (in locul celui fiscal) - la alegeri in Duma puteau participa doar proprietarii averii imobile (din afara orasului) si proprietarii intreprinderilor industriale. - Persoanele cu restante la dari nu puteau participa la alegeri Componenta dumelor orasenesti dupa 1892 a fost preponderent nobiliara.

48. REFORMA JUDICIARA SI IZVOARELE DREPTULUI IN BASARABIA (a doua jum.sec.XIX-sec.XX)


In prima jumatate a sec. XIX, adica dupa 1812, in Basarabia, organizarea judecatoreasca nu s-a schimbat radical din considerentul ca Imperiul Rus, dorea sa evite unele nemultumiri din partea bastinasilor. Insa in a doua jumatate a sec. XIX, Basarabia este supusa unui sir de reforme de diferite domenii. Unul din motive este ca in acea perioada, si Imperiul Rus, este supus reformelor. Reforma judecatoreasca infaptuita in guberniile rusesti in 1864 iar in Basarabia in 1869 a vut o importanta deosebita in realizarea dreptului. In Basarabia, infaptuirea reformei a inceput la 22 aprilie 1869, cind a fost emisa hotarirea Consiliului de Stat cu privire la realizarea Reformei Judecatoresti in Basarabia. In acest act erau expuse principalele reguli necesare de a fi respectate pentru efectuarea reformei: 1. Regulamentele din 20 noiembrie 1864 ( se vor aplica in Basarabia in stricta conformitate cu instructiunea din 19 octombrie 1865 si regulile suplimentare din 10 martie 1869 cu privire la modul de finisare a proceselor examinate in cadrul vechiului sistem judecatoresc) 2. se vor incheia structuri judecatoresti iar anchetatorii si executorii judiciari se vor numi in baza statelor de personal (se schimba numarul de judecatori). 3. o data cu inceperea activitatii, noile instante, functiile din cadrul vechilor structuri si in special functiile de procuror al regiunii se vor reduce. In urma realizarii acestei reforme, in Basarabia s-au format 2 tipuri de instante judecatoresti: 1. judecatorii generale: a) Judecatoria districtuala b) Curtea de Apel 2. judecatorii locale: c) Judecatoriile de Impacare d) Congresul Judetean al Judecatoriilor de impacare Senatul apare ca instanta superioara de casatie pentru toate tipurile de instante judecatoresti. De asemenea, dupa realizarea Reformei Judecatoresti, s-au pastrat si unele instante de judecata cu competente speciale: judecatoriile duhovnicesti judecatoriile militare judecatoriile de voloste (ca unitate administrativa teritoriala) judecatoriile comerciale Acest fapt ne demonstreaza regula privind continuarea activitatii Judecatoriei Comerciale din Basarabia, prin care Ministerul Justitiei propune permiterea activitatii temporare a Judecatoriei Comerciale din Basarabia pina se vor hotari soarta tuturor judecatoriilor comerciale din Imperiul Rus. Pentru a asigura continuitatea practicii judiciare din Basarabia, judecatoria Districtuala si-a inceput activitatea cu punerea pe rol a cauzelor restante ramase neexaminate de catre vechile instante, si anume: de catre Curtea Civica si Curtea Penala a regiunii Basarabia.

46

Judecatoria Districtuala din Chisinau judeca toate cauzele care nu puteau fi examinate de catre Judecatoriile de Impacare. Chiar si dupa efectuarea tuturor reformelor in cadrul Imperiului Rus existau neconcordante: Organizarea Judecatoreasca nu corespundea cu Organizarea Administrativ-Teritoriala. Din acest motiv, Judecatoria Districtuala din Chisinau a fost inclusa in circumscriptia Curtii de Apel din Odesa. Conform noilor statute judecatoresti Curtea de Apel este formata din doua departamente: civil si penal Judecatorii de Impacare sint comparati cu reprezentantii statului alesi de catre popor care erau investiti cu atributii judecatoresti. Deosebim urmatoarele judecatorii de impacare: 1. judecatorii de impacare de sector 2. judecatorii de impacare de onoare Stabilirea competentei Judecatoriilor de Impacare se stabileste tinind cont de 2 criterii: 1) caracterul patrimonial al litigiului: judecatoriile de impacare solutionau doar cauzele cu caracter patrimonial, iar cele cu caracter nepatrimonial erau solutionate doar daca legea stabilea acest lucru ( 1).stabilirea dreptului la educatie asupra copilului a parintilor divortati poate fi solutionata de judecatoria de impacare. 2). litigiile ce tin de apararea dreptului de autor nu pot fi solutionate). 2) marimea actiunii: judecatoriile de impacare puteau solutiona toate actiunile in valoare mai mica de 1000 de ruble. Pentru a deveni judecator de impacare, persoana trebuia sa detina urmatoarele conditii: sa detina cetatenie rusa sa aiba virsta de 25 de ani doar barbatii aveau dreptul la functie sa detina calitati morale ireprosabile sa fie localnic sa detina cenzul de avere necesare fetelor bisericesti li se interzicea sa devina judecatori de impacare Congresul Judetean al judecatoriilor de impacare avea functia: 1) de a participa la dezbaterile judiciare in calitate de instanta de gradul II 2) de a asigura administrarea sectorului 3) de a solutiona litigii dintre 2 Judecatorii de Impacare din aceeasi unitate administrativ teritoriala Principiile de realizarea a dreptului in justitie: principiul separarii puterii judecatoresti de cea administrativa inviolabilitatea judecatorilor si anchetatorilor principiul oralitatii principiul eligibilitatii principiul egalitatii in fata legii, etc.

49. FORMAREA SFATULUI TARII SI ACTIVITATEA LUI IN BASARABIA (1917-1918) Timp de 100 de ani, Basarabia a fost o colonie agrara a Imperiului Rus. Orice domeniu al vietii in Basarabia era supus regulilor si principiilor ruse. S-a rusificat toate categoriile de persoane. Monopolul in comertul Basarabiei apartinea Rusiei. O astfel de situatie nu putea tine la nesfirsit. In Basarabia ia nastere miscarea de eliberare nationala. Au inceput revolutii care au contribuit la trezirea constiintei nationale. Dupa revolutia din 1917, autocratia tarista cade, viata politica a intregii Rusii, inclusiv si a Basarabiei este activizata. Cel mai acceptat partid politic din Basarabia a fost: Partidul National Moldovenesc care a avut ca obiectiv principal eliberarea nationala de sub influienta Rusiei. Sfatul Tarii a fost propus in rezolutia despre autonomia teritoriala si politica a Basarabiei, si se mentiona ca Sfatul Tarii va fi folosit pentru conducerea Basarabiei. El a fost convocat in sedinta la 21 noiembrie 1917 si era considerat ca fiind unicul ce avea dreptul si obligatia de a pune capat anarhiei in Basarabia. Erau preconizati 120 de deputati in Sfatul Tarii: 70% erau rezervate pentru moldoveni iar 30% pentre celelalte etnii de pe teritoriul Basarabiei. Erau alesi deputati din partea: - zemstfelor - dumelor - Sovietului gubernial - Sindicatelor - Cooperatiei - Congresului invatatorilor - Taranilor - Partidul National Moldovenesc La 2 decembrie 1917, Sfatul Tarii a proclamat Republica Democrata Moldoveneasca. Se mentiona ca forul suprem al Republicii este Sfatul Tarii (format din reprezentantii tuturor organizatiilor democratice revolutionare). 47

Puterea executiva apartinea Guvernului Consiliului Directorilor Generali (responsabil numai in fata Sfatului Tarii) Erau declarate scopurile principale ale Sfatului Tarii: - convocarea Adunarii Constituiente a Republicii Moldovenesti (aleasa prin vot universal, direct, egal si secret) - trecerea pamintului fara despagubire in miinile poporului truditor si folosirea lui in mod egal. - Organizarea alegerilor democratice in organele autoadministrarii locale - Desfiintarea pedepsei cu moartea - Consolidarea tututror libertatilor politice - Inviolabilitatea persoanei si a locuintei - Stabilirea judecatii publice si egale pentru toti cetatenii - Egalitatea deplina in drepturi - Asigurarea autonomiei cultural-nationale a popoarelor conlocuitoare pe teritoriul republicii Moldovenestistabilirea duratei zilei de munca de 8 ore Sfatul Tarii a format Guvernul (Consiliul Directorilor Generali) alcatuit din directorii generali (invatamint, justitie, finante, agricultura, etc) Sfatul Tarii si Consiliul Directoilor Generali isi desfasurau activitatea in conditii extrem de grele: anarhie, soldati din partea Rusiei care provocau jafuri si nelegiuiri. Pentru a mentine ordinea publica, Republica Moldoveneasca nu avea suficiente forte, prin urmare a apelat la reprezentantii Antantei si comandantului rus a frontului roman. Romania a raspuns la acest apel prin punerea la dispozitie a fortelor armate. La 2 ianuarie 1918, Republica Populara Ucraina se proclama republica independenta. Astfel, republica Moldoveneascaa devenit izolata de Rusia si la 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii declara proclamarea Republicii Moldovenesti ca stat independent. Fiind amenintata de Ucraina ca ii apartine din punct de vedere etnologic, economic si politic, si neavind forte militare suficiente pentru a se impotrivi, tinara Republica Moldoveneasca ia amploare miscarea pentru unirea cu Romania. Din 138 de deputati: 86 au votat pentru unirea cu Romania, 3 impotriva, 36 s-au abtinut si 13 au fost lipsa. Unirea se facea pe urmatoarele baze: 1) Sfatul Tarii ramine mai departe pentru rezolvarea problemei agrare si aceste hotariri vor fi acceptate de guvernul Romaniei 2) Basarabia isi pastreaza autonomia provinciala avind un Sfat al Tarii (ales prin vot universal, secret, direct si egal) 3) Legile in vigoare si organizatia locala (zemstfa si orase) ramin in putere 4) 2 reprezentanti ai Basarabiei vor intra in Consiliul de Ministri al Romaniei 5) respectarea drepturilor minoritatilor din Basarabia 6) liberatatea personala, a tiparului, a cuvintului, a credintei vor fi garantate prin Constitutie 7) infractiunile savirsite din motive politice in vremuri tulburi din urma sunt amnistiate 8) recrutarea armatei se va face in principiu pe baze teritoriale. Aceasta declaratie a fost salutata si recunoscuta ca fiind legitima de Anglia, Franta, Italia. Guvernul Rusiei a declarat Sfatul Tarii ca fiind un organ mosieresc. - Prin componenta sa, Sfatul Tarii era reprezentantul diferitelor paturi sociale, diferitelor partide si forte politice. - Prin activitatea sa, Sfatul Tarii se prezenta ca un organ revolutionar democrat. Activitatea Sfatului Tarii: 1. la 27 noiembrie 1918 se adopta Reforma Agrara: prevedea exproprierea de pamint a proprietarilor (bisericesti) daca aveau mai mult de 100ha de pamint. Paminturile de stat, de udel, a bancii taranesti, 48

a zemstfelor erau expropriate si folosite pentru improprietarirea taranilor (pe baza rascumpararii efectuata de concursul statului care platea 75% din suma de rascumparare) 2. fiind indeplinite revendicarile centrale din 27 martie 1918, Sfatul Tarii, in sedinta din 27 noiembrie 1918 adopta Hotarirea despre unirea neconditionata cu Romania. 3. Dupa unirea Basarabiei cu Romania, au avut loc unificarile legislative (pina la ael moment, existau diferite sisteme de guvernare, administrare si de drept) 4. Sfatul Tarii mentine legea Oficiilor Guberniale (care conferea guvenratorului puteri administrative si judiciare). Dupa unirea cu Romania, administratia suprema a Basarabiei o constituia ministrul Basarabiei, domnul Ciugureanu, care trimitea in inchisoare orice persoana ii parea suspecta. Presedintele Curtii de Apel a observat ca in penitenciarul din Chisinau se aflau multe persoane inchise fara manadat de arest, ci doar din dorinta ministrului. Astfel, dupa multe straduinte, s-a renuntat la legea Oficiilor Guberniale. 5. prin decrete regale, asupra Basarabiei a fost pus in vigoare (in 1928) intreg Codul Civil al Romaniei. 6. dupa unire, in Basarabia a fost organizat si sistemul judecatoresc comform legislatiei romane: judecatoriile de pace si judecatoriile in circumscriptii. 7. in fiecare judet a fost infiintat Tribunalul de Judet, iar la Chisinau a fost infiintata Curtea de Apel. Ca instanta de recurs era Inalta Curte de Justitie si Casatie. 8. notariatul a fost stabilit comform legislatiei romane (pe linga fiecare tribunal de judet functiona cite un prim-notar) 9. au fost instituiti procurorii (care conduceau si coordonau instructiunea, sesizau instanta si sustineau invinuirea in judecata) 10. corpul avocatilor s-a constituit pe linga Curtea de Apel din Chisinau.

50. DREPTUL CONSTITUTIONAL IN ROMANIA INTERBELICA (1918-1939) Faurirea statului national unitar a fost opera intregului popor. La 27 martie 1918, Sfatul Tarii proclama unirea neconditionata a Basarabiei cu Romania. La 28 noiembrie 1918, Congresul Romanilor din Bucovina proclama unirea cu Romania, iar la 1 decembrie 1918 Marea Adunare Nationala a Romanilor din Transilvania proclama unirea Transilvaniei cu Romania. Pe plan international, Unirea a fost recunoscuta pe perioada anilor 1918-1920. Principalele Partide politice din acea perioada erau: 1. Partidul National Liberal 2. Partidul National Taranesc. Dupa 1918, se aplica si in continuare Constitutia din 1866, numai ca a suferit unele modificari in 1917. In 1866 a fost votata o noua Constitutie inspirata dupa modelul Constitutiei Belgiene, care era considerata cea mai liberala Constitutie Europeana, consfitind lipsa de stat a deosebirilor dintre clase, indicind ca toti cetatenii sunt egali in fata legii 11. Constitutia era formata din 8 titluri si 133 de articole Proclama urmatoarele principii: 12. principiul separatiei puterilor 13. principiul guvernamintului reprezentativ (adica toate hotaririle trebuiau sa tina cont de dorintele poporului) 14. principiul suveranitatii nationale 15. principiul irevocabilitatii monarhului 16. principiul responsabilitatii ministerelor 17. principiul rigiditatii constitutionale 18. principiul suprematiei Constitutiei-insemna ca toate legile trebuiau sa corespunda Constitutiei si ca aceasta nu poate fi suspendata nici total si nici partial 19. garanta libertatea invatamintului si declararea invatamintului fara plata in scolile de stat 20. proclamarea drepturilor si obligatiilor persoanelor: egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii inviolabilitatea domiciliului si a scrisorilor libertatea constiintei ( a religiei)

49

libertatea individuala libertatea cuvintului proprietatea este considerata sacra si inviolabila dreptul de a reclama in justitie faptele functionarilor publici care au lezat drepturile cetatenilor. Constitutia prevedea ca aceste drepturi pot fi exercitate doar de catre cetatenii romani. In 1923 este adoptata o noua Constitutie: - cuprinde 8 titluri si 138 de articole. Aceasta lege fundamentala este considerata una dintre cele mai democratice legi ale Romaniei. - Constitutia a consinfit ca forma de guvernamint:monarhia constitutionala cu regim democratic parlamentar - Puterea legislativa este exercitata colectiv de catre Parlament si Rege - Parlamentul este bicameral:Camera Deputatilor si Senatul - Puterea executiva apartine regelui si guvernului - Atributiile regelui erau reglementate prin lege - Constitutia prevedea separarea puterilor in stat - Era proclamat principiul suprematiei legii si al statului de drept, organizindu-se controlul constitutionalitatii legilor (Curtea Constitutionalitatii) si a contenciosului administrativ (procedura prin care o persoana are dreptul sa depuna plingerile in caz de abuz din partea unui act administrativ). Constitutia din 1923 avea o structura bine organizata, insa din pacate, dreptul la viata (aceasta lege fundamentala) a avut-o pe o perioada destul de scurta. In acest context, la 1939, regele aproba o alta Constitutie, care ulterior a fost supusa referendumului. Acest eveniment a marcat trecerea de la sistemul parlamentar la sistemul autoritar cu suprematia executivului. Principalele trasaturi ale Constitutiei din 1939 erau: - incalcarea principiului separatiei puterilor, datorita faptului ca puterea legislativa si cea executiva erau exercitata de rege - regimul parlamentar, prevazut de Constitutia din 1923, in care ministrii reprezentantii majoritatii parlamentare, era inlocuit cu principiul reprezentativ simplu: ministrii erau numiti de catre rege si raspund in fata regelui. - Regele conduce prin decrete-legi, care ulterior erau legiferate de catre Parlament (cu sau fara vointa lor) - Consiliul legislativ, din Organ Consultativ se tarnsforma in Organ de Decizie, la dispozitia regelui. La 5 septembrie 1940, aceasta Constitutie este abrogata (de catre Organul Legislativ) fiind inlocuita cu cea din 1923, astfel a luat sfirsit regimul dictatorial.

51. DREPTUL ADMINISTRATIV AL ROMANIEI (perioada interbelica, 1918-1939) Dupa realizarea Romaniei Mari, in tara existau 4 sisteme de organizare administrativa: 1) cel existent pe teritoriul Romaniei (pina la unire) 2) cel din Basarabia (sistemul administrativ rusesc) 3) cel din Bucovina (sistemul administrativ austriac 4) cel din Transilvania (sistemul administrativ unguresc) Ca urmare a acestei diversificari, era necesara unificarea atit pe plan central cit si local Organele administrative de pe aceste teritorii au fost mentinute pina in 1920, cind a fost ales noul Parlament al Romaniei si un Guvern unic. - puterea executiva era obtinuta de catre rege, iar Guvernul exercita aceasta putere in numele regelui - ministerele erau organele administratiei centrale si erau conduse de ministri. La inceput, legea privind organizarea ministerelor prevedea existenta a 10 ministere. Unificarea in administratia locala s-a definitivat in 1925. - Judetul era considerat atit unitate administrativa descentralizata (libera de puterea centrala) cu personalitate juridica, dar si o circumstanta teritoriala in care functionau servicii administrative ale altor ministere. Judetul avea: - Consiliu judetean organ deliberativ colegial - Prefectul organ executiv in judet. Era reprezentantul Guvernului si era numit prein decret legal. 50

Ca circumscriptie teritoriala, la fel era prefectul (ajutat de catre un consiliu de prefectura in calitate de organ consultativ). - Judetul a fost impartit in plase. Plasele erau formate din comune. Plasele erau conduse de catre un pretor (numit de catre ministerul de interne si este repartizat in cadrul judetului de catre prefect) Comunele erau impartite in: a) comune urmabe b) comune rurale Comunele se administrau de catre un primar (organ executiv) si un consiliu comunal (organ deliberativ). Comuna avea personalitate juridica In 1938, in calitate de unitate administrativ-teritoriala se infiinteaza tinuturile. - Tinuturile erau superioare judetelor - Tinutul era condus de catre un rezident legal (numit de catre rege) si un consiliu al tinutului (ales de consiliul comunelor si de catre functionarii tinutului)

55. FORMAREA R.A.S.S.M. Dupa unirea Basarabiei cu Romania, frontiera dintre Romania si statele sovietice a fost stabilita pe Nistru (desi Nistru nu a fost niciodata o frontiera etnica pentru populatia romana care traia la Est de Nistru). In februarie, 1924, se formeaza un grup de initiativa, care propune Partidului Comunist al Uniunii Soviete, formarea unui stat in componenta Ucrainei care la rindul ei sa se afle in componenta Uniunii Sovietice. La 12 octombrie, 1924, Comitetul Executiv al Ucrainei, hotaraste crearea R.A.S.S.M. in componenta Ucrainei. Capitala RASSM (de la inceput) a fost la Balta pina in 1929, (mai tirziu) este ales orasul Tiraspol. Republica, initial includea 12 raioane, iar in 1925 raionul Stavrov a fost lichidat raminind in componenta Republicii doar 11 raioane. Populatia acestui nou stat o forma aproximativ jumatate de milion. In concluzie putem afirma ca R.A.S.S.M. a fost creata mai mult din motive propagandistice, din motive politice, cu intentia de a se demonstra ca puterea sovietica rezolva problema nationala, dar de fapt, se ducea la o politica de deznationalizare prin crearea unei limbi aparte si prin izolarea culturala a moldovenilor din Transnistria de arealul limbii si culturii romane. La baza politicii in Republica a stat: romanofobia! Ea a fost promovata insistent prin toate mijloacele.

51

56. CONSTITUTIA RASSM DIN 1925 Proiectul Constitutiei a fost elaborat de catre Comisariatul Norodnic al Justitiei din Ucraina. La momentul elaborarii proietului se cerea o interdependenta a organelor locale si centrale de conducere, insa pina la sfirsit, directiile principale au fost indreptate spre o subordonare. Constitutia RASSM a fost aprobata (de catre Congresul I al Sovietelor din Moldoca) la 23 aprilie, 1925. Insa la 10 mai 1925 a fost intarita definitiv (de catre Congresul IX General al Sovietelor din Ucraina) . Era compusa din 7 capitole: I. dispozitii generale II. Organele Supreme ale Puterii de Stat III. Sovietul Comisarilor Norodnici IV. Organele Puterilor Locale V. Organele de Justitie VI. Bugetul RASSM VII. Stema si Steagul Constitutia din 1925 nu se referea la drepturi si libertati. Constitutia a fost adoptata pentru a oferi speranta romanilor de la est de Nistru ca vor avea autonomia pe care au cerut-o la formarea RASSM in componenta Ucrainei. Insa, recunoasterea dreptului de separare era formulat la general si nu se referea concret la RASSM. 52

De asemenea, Republicii autonome sovietice socialiste moldovenesti ii erau acordate aceleasi drepturi cit si celor state care nu aveau statutul de autonome. Constitutia din 1925 s-a aplicat in RASSM doar pina in 1938, cind a fost elaborata o noua Constitutie.

57. CONSTITUIREA SI EVOLUTIA APARATULUI DE STAT IN RASSM (1924-1939) Imediat dupa adoptarea Constitutiei din 1925, s-a trecut la constituirea aparatului Central al RASSM. Revcomul (Comitetul Revolutionar) al RASSM: - Aceste comitete erau neconstitutionale - ele se formau la ordinul Organelor de Partid Sovietice - era dator sa pregateasca convocarea Congresului Sovietelor - era dator sa petreaca realegerile in organele locale - infaptuia munca organizatorica de constituire a comisariatelor norodnice - revcomul a format 16 sectii, majoritatea dintre ele reprezentau nucleul viitorelor comisariate norodnice ale RASSM. Sectia organizatorica a Revcomului: - avea o importanta deosebita, deoarece conducea munca organizatorica, de transmitere a aparatului local - emitea directive si instructiuni in vederea perfectionarii aparatului statului Sectia de planificare a Revcomului: - avea functia de a studia economia - de a infaptui planificarea economiei nationale - de a alcatui begetul de stat al republicii. 53

Sectia de justitie a Revcomului: - era formata din 15 colaboratori - seful sectiei de justitie indeplinea si functia de procuror al republicii - era compus din comunisti Primul Organ care trebuia convocat era Congresul Sovietelor din Moldova: - aveau dreptul de a legifera - aveau dreptul de a coordona activitatea Guvernului - aveau functia de a intari bugetul republicii - aveau dreptul de a adopta si de a modifica Constitutia - erau niste organe greoaie, deoarece se intruneau o singura data intr-o componenta, ceea ce nu facea lucrul efectiv in domeniul legiferarii sau celui executiv. Organul suprem al puterii de stat: 1. Comitetul Executiv Central (C.E.C.) - functii executive si legislative - era ales la congres dintre delegati - era condus de organizatia de partid - avea atributii de a restabili drepturile electorale persoanelor private de acest drept (fosti jandarmi, ofiteri din armata alba, cei privati de drepturi electorale prin decizie judecatoreasca) 2. Prezidiul Comitetului Executiv Central din Moldova: - supraveghea executarea deciziilor Congresului Sovietelor si ale C.E.C. din Moldova - era condus de organizatia de partid

Organe executive ale puterii de stat: Guvernul (Sovietul Comisarilor Norodnici): era format din CEC al RASSM (presedintele, adjunctul, presedintele Consiliului Economiei Nationale) colabora cu comisariatele norodnice Comisariatele norodnice: 1) alipite (ale finantelor, muncii, comertului, inspectiei muncitoresti) 2) nealipite (de interne, de justitie, a invatamintului, sanatatii, agriculturii, asistentei sociale) Organele locale: 1. Congresele de conducere a raioanelor: - Congresele Raionale ale Sovietelor (erau convocate o data pe an pentru a alege comitetele executive raionale si supravegheau activitatea organelor locale si activitatea institutiilor si intreprinderilor) - Comitetul Executiv Raional ( avea functii executive, in perioada dintre congrese aveau si rolul de - Prezidiul Comitetului Executiv Raional (examina in prealabil toate chestiunile ce tineau de competenta comitetelor executive raionale) 2. Organele de Conducere a Satelor: - Sovietul Satesc (Selsovetul) (se alegea o data pe an, examina problemele de interes local. Sovietele satesti pe teritoriul carora traiau mai putin de 5000 de locuitori alegeau prezidiul sovietului, iar cu 54

mai mult de 5000 de locuitori alegeau presedintele, adjunctul si secretarul cu scopul de a duce tot lucrul curent). - Prezidiul Sovietului Satesc Organele de justitie: 1. judecatoria principala - supraveghea judecatoriile populare - era instanta de gr. I (pe dosare civile si penale) - putea reexamina orice sentinta - era instanta de recurs pentru judecatoriile din RASSM - dosarele examinate in prima instanta de Judecatoria Pincipala puteau fi reexaminate in ordine de recurs de Judecatoria Suprema a RSSUcrainene. 2. judecatoriile populare raionale - erau alese de CEC 3. judecatoriile populare orasenesti - erau alese de Sovietele Orasenesti pe un termen de un an Candidatii la functia de judecatori: - erau recomandati de Prezidiul CEC, prezidiurile sovietelor orasenesti si de comisarul justitiei

58. CONSTITUTIA DIN RASSM DIN 1938 In 1937, dupa ce Constitutia Ucrainei a fost adoptata, RASSM a fost impusa sa adopte si ea o noua Constitutie. De aceea, la 6 ianuarie 1938, Congresul VII Extraordinar al Sovietelor din Moldova a adoptat Constitutia RASSM. - avea 11 capitole si 114 articole (cu 4 articole mai mult decit cea din 1925) capitolele noi se refereau la orinduirea sociala, la drepturile si obligatiunile cetatenilor, sistemul electoral si procedura de modificare a Constitutiei. - Baza politica o constituie Sovietele de deputati ai oamenilor muncii - Baza economica o constituie sistemul socialist de gospodarie si proprietatea socialista (colhozurile) - Nu a fost realizata separatia puterilor in stat - Organul suprem era considerat Sovietul Suprem (insa nu detinea nici el puterea suprema fiind o marioneta a regimului totalitar) - Monopolul asupra puterii apartinea unui singur partid politic-partidul Comunist in persoana lui Stalin - Un alt organ pentru impartirea administrativ-teritoriala este Prezidiul Sovietului Suprem (compus din 11 membri si emitea decrete, interpreta legile, putea anula deciziile guvernului) - Organele locale ale puterii de stat erau Sovietele raionale, orasenesti si satesti - Constitutia a introdus dreptul de vot universal, direct, egal si secret - Se declara dreptul la munca (pentru unele persoane dreptul la munca insemna munca in conditiile ingrozitoare ale lagarelor staniliste, in exil, departe de locurile de bastina) 55

Dreptul la invatatura, odihna, asistenta medicala, libertatea cuvintului, a presei, a intrunirilor, mitingurilor si demonstratilor Libertatea era asociata cu faptul ca cei mai constienti de pericole trebuie sa se uneasca Partidului Comunist. Astfel, libertatea asocierii era limitata la un singur partid politic Intre drepturile si libertatile declarate si realitatea care exista la momentul respectiv era un decalaj mult prea mare.

59. DREPTUL CIVIL, AL MUNCII SI AL FAMILIEI IN RASSM (1918-1939)


In RASSM se aplicau actele normative ale Ucrainei si Uniunii Sovietice. Dreptul Sovietic da prioritate proprietatii de stat in detrimentul proprietatii private. In Uniunea Sovietica a fost elaborata o astfel de idee ca dreptul civil nu este necesar deoarece proprietatea privata trebuie neglijata in totalitate. - Proprietatea privata a fost desfiintata prin exproprierea fortata fara nici o despagubire, statul devenind proprietarul Suprem a tuturor bunurilor obtinute in urma exproprierii. - A fost introdus monopolul de stat in comercializarea marfurilor ( piine, textile, sapun, incaltaminte, chibrituri, etc.) - Satisfacerea minimului de necesitati se efectua in baza cartelelor, care se atribuiau reiesind din apartenenta la clasa In 1 februarie, 1922, CEC al RSS Ucraina, a declarat punerea in aplicare a unui Cod Civil: - era alcatuit din 4 parti: a) dispozitii generale b) dreptul real c) dreptul obligational d) dreptul succesoral - avea 435 de articole - referitor la proprietate: a) proprietate de stat b) proprietate cooperatista c) proprietate privata (privata imobila a fost exclusa din circuitul civic) - referitor la succesiune:

56

succesiunea testamentara a fost admisa dupa 1926. a fost stabilita rezerva succesorala de . Pina in 1926 se transmitea (prin mostenire) o avere de pina la 10 mii de ruble. Toata averea ce depasea aceasta suma era transmisa statului. In calitate de succesori legali erau socotiti; sotul supravietuitor, descendentii si persoanele incapabile care s-au aflat la intretinerea testatorului nu mai putin de 1 an. Legislatia muncii - prestatia de munca era obligatorie pentru paturile expropriate - s-a stabilit ziua de munca de 6 ore ( in 1927- de 7 ore) ( in 1929-saptamina de 5-6 zile) - au fost stabilite pensii (din sursele financiare ale statului) in caz de: batrinete, invaliditate, boala - a fost stabilit ca asigurarile sociale vor fi efectuatre din fondurile create de catre intreprinderi - au fost infaptuite masuri de protectie pentru minori si femei - litigiile de munca erau solutionate de catre Camerele de Impacare si Arbitraj Dreptul familiei principiile de baza care au stat la consolidarea unei familii au fost: - egalitatea in familie - incheierea si desfacerea unei casatorii se efectua de catre organele de stare civila ( si nu de catre biserica) - din 1924 pina in 1926 se aplica regimul separatiei bunurilor sotilor. Dupa 1926 se revine la regimul comunitatii bunurilor sotilor - se interzicea infierea. Dupa 1926 se accepta infierea. - se permitea incheierea unei casatorii printr-un act unilateral de vointa

60. DREPTUL PENAL SI DE PROCEDURA PENALA IN RASSM (1918-1939) Ideologia comunista si-a supus dreptul si l-a prefacut intr-un system totalitar ideologizat. Inca de la inceput, puterea sovietica a inceput sa foloseasca dreptul penal si de procedura penala in scopul apararii dogmelor sale prin violenta. Un izvor important al dreptului penal sovietic era: constiinta revolutioanara care justifica, in opinia bolsevica, violenta. In RASSM se aplica legislatia penala unionala si ucraineana. Se evidentiau 2 feluri de infractiuni: 1. cele mai grave (indreptate impotriva orinduirii sovietice) 2. toate celelalte Bazele admiteau analogia legii (adica judecatorii puteau sa sanctioneze actiuni care nu erau indicate in lege, dar aveau asemanare cu cele indicate in lege) Ca pedepse deosebim urmatoarele: a) pedeapsa cu moartea b) declararea de dusman al poporului si expulzarea din urss c) privatiune de libertate d) etc

57

Politica penala s-a inasprit considerabil, pina la aceea ca pentru unele infractiuni nu atit de grave, ca incalcarea regulilor pentru operatiile valutare, falsificarea banilor, spionajul economic, pedeapsa putea fi cea capitala (pedeapsa cu moartea). Deoarece proprietatea socialista era declarata ca fiind la baza orinduirii sovietice, legislatorii au considerat de cuviinta sa o protejeze de sanctiunile grave, de aceea nu se lua in considerare volumul celor sustrase. Deoarece in 1932 a fost foametea, sub incidenta acestei legi cadeau chiar si parintii care sustrageau o mina de graunte de pe cimpul colhoznic pentru a-si hrani copii. In 1934 a fost adoptat Legea cu privire la tardarea Patriei. Spionajul, trecerea de partea dusmanului, trecerea neautorizata a frontierei de stat erau considerate infractiuni care trebuiesc pedepsite cu moartea si confiscarea averii. Iar membrii infractorilor, chiar daca nu aveau nici o vina, erau lipsiti de drepturi electorale si deportai in Siberia. Persoanelor recunoscute ca fiind primejdioase in vederea condamnarilor penale din trecut li se putea interzice sa se afle pe un anumit teritoriu pina la 3 ani. Procedura penala a fost deformata grav din momentul formarii unui organ anticonstitutional extrajudiciar (care a fost format pentru justificarea represaliilor) Din 1 decembrie 1934 s-a stabilit o procedura urgenta de anchetare a cazurilor teroriste fara participarea avocatului si nu era admis recursul. Sentintele erau executate imediat si nu se permitea inaintarea cererii de gratiere. Aceste legi au servit drept motivare juridica a represaliilor dezlantuite pe tot teritoriul URSS. In RASSM (intre anii 1937-1939) au fost impuscati fostii activisti de stat si partid ca dusmani ai poporului. A fost impuscata apropate toata Uniunea Scriitorilor din RASSM. Victime ale represaliilor au fost nu numai conducatorii si intelectualitatea, ci si muncitorii si taranii.

61. PACTUL RIBENTROV-MOLOTOV SI CONSECINTELE LUI ASUPRA BASARABIEI SI BUCOVINEI DE NORD (RSSM) Despre Protocolul additional semnat de catre ministrii de externe a Germaniei si Rusiei, de la 23 august 1939, s-a aflat abia in 1946, deoarece in Uniunea Sovietica, in timpul regimului totalitar nici nu se putea evoca existenta unui astfel de act. Protocolul secret, a fost numit Pactul Molotov-Ribentrov la Congresul I al deputatilor poporului Uniunii Sovietice, iar la al II-lea Congres el a fost declarat ca fiind nul, nelegitim si neavenit din momentul semnarii lui. Protocolul secret se referea la impartirea sferelor de influienta in Europa dintre Germania si Uniunea Sovietica. Uniunea Sovietica demonstrind o atentie sporita asupra teritoriului Basarabiei, pe cind Germania nu era interesata deloc. Protoclolul secret este dovada unei politici externe agresive pe care o aplicau Uniunea Sovietica si Germania, deoarece prin incheierea acestui pact, ei hotarau soarta unor tari fara consultarea acestora. Pactul RibentrovMolotov reprezentind un act ce nu corespundea princiipiilor si normelor dreptului international. In opinia istoricilor, acest protocol secret insemna o intelegere de razboi, deoarece anexarea unor teritorii ale unor state terte se poate face doar in urma unui razboi sau un urma unei interventii cu forta. 58

Toate actiunile celor doua mari puteri au avut la baza Protocolul Secret, astfel au considerat toate anexarile lor ca fiind legale, cind de fapt, ei intreprindeau niste actiuni murdare si egoiste. Cea mai mincinoasa afirmatie a notei sovietice era aceea cu privire la populatia preponderent ucraineana a Basarabia, cind de fapt, Recensamintul din 1917 a confirmat ca in Basarabia erau 65% romani. In nota din 1940 inminata de catre Molotov ambasadorului roman la Moscova se lamurea si faptul ca Uniunea Sovietica a revendicat Bucovina de Nord pentru a recupera de catre Uniunea Sovietica pagubele aduse de exploatarea Basarabiei tipm de 22 de ani, desi Bucovina nu a facut parte niciodata din Imperiul Rus. Astfel, impotriva principiilor si normelor de drept international, prin amenintarea prin forta, Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta (vechi teritorii romanesti) au fost ocupate de Armate Rosie, fiind anexate vilent la Uniunea Sovietica, inpuninduli-se un regim totalitar comunist.
Proclamarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) act nelegitim al URSS Soarta Basarabiei si Bucovinei de Nord s-a hotarit in cabinetele de partid din Ucraina si Rusia. Sovietul comisarilor norodnici al RASSM a inaintat catre Organele Centrale o propunere de revendicare extra-teritoriala prin care populatia din RSSM sa se uneasca cu populatia din Basarabia. Aceasta presupunea ca teritoriile RASSM-ului, Basarabiei si Bucovinei de Nord sa formeze un stat unional care sa intre in componenta RSSU (Ucrainene). Aceasta propunere a fost studiata atit de catre Organele de conducere a Ucrainei, cit si de catre Uniunea Sovietica, elaborindu-se mai multe proiecte de formare a noului stat unional. Populatia din Basarabia nu era la curent cu ceea ce se intimpla, nimeni nu le cerea opinia sau nimeni nu era primit la vot. La 2 august 1940 a fost adoptata o lege (de catre Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice) despre formarea RSSM si de includere in componenta Ucrainei a Bucovinei de Nord. Intr-un sfirsit, populatia romaneasca a fost impartita in doua republici: Ucraine si Modova. La 4 noiembrie 1940, s-au stabilit hotarele conform unui decret adoptat de Prezidiul Sovietului Suprem al URSS prin care au fost stabilite hotarele dintre Ucraina si Moldova. Astfel, in componenta RSSM, din fost RASSM, au fost incluse doar 6 raioane, celelalte fiind alipine Ucrainei. Populatia moldoveneasca, care s-a pomenit in Ucraina, adopta hotariri la adunarile generale ale satenilor, trimiteau scrisori lui Stalin, Kalinin si altor conducatori sovietici cu rugamintea sa-i treaca in componenta RSSM, insa ei nu au fost luati in seama. Proclamarea din 2 august 1940 a RSSM a fost declarat ca fiind un act nelegitim din urmatoarele considerente: - anexarea a fost facuta prin forta (facind trimitere la Pactul Ribentrov-Molotov) - reprezentantii Basarabiei nu au participat la adoptarea legii din 1940 referitoare la formarea acestui stat - adoptarea acestei legi a presupus dezmembrarea teritoriala si a populatiei Basarabene intre RSSU (Ucraina) si RSSM (Moldova) - Constitutia Uniunii Sovietice interzicea crearea unei Republici Unionale si permitea doar primirea unor teritorii in componenta Uniunii Sovietice (URSS).

62. FORMAREA APARATULUI DE STAT INSTAURAREA REGIMULUI TOTALITAR IN RSSM (1940-1941) Prezidiul Sovietului Suprem al Ucrainei numeste, in Basarabia si Bucovina de Nord, membrii Comitetelor Executive din Judete. Acestia, la rindul lor, numesc membrii Comitetelor Executive din Raioane. Iar cei din Raioane numesc membrii Comitetelor Executive Satesti si Orasenesti. Dupa proclamarea RSSM si pina la formarea Organelor Centrale de Conducere, asupra intregului teritoriu au fost extinse atributiile Organelor de Conducere din fosta RASSM. In baza actelor de fondare a RSSM, Uniunea Sovietica se considera proprietarul resurselor materiale din RSSM. Intreg teritoriul Basarabiei (cu subsolul, padurile, apele) trec in proprietatea statului. Are loc exproprierea si crearea holhozurilor pe teritoriul RSSM. A fost lichidata proprietatea privata si declarata proprietate socialista (de stat). Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice dopta impozitul agricol al taranilor si mestesugarilor. Au fost lichidate companiile de asigurare, asigurarea devenind monopol de stat. La 15 august 1940, autoritatile sovietice adopta un decret privind nationalizarea bancilor, intreprinderilor, transportului feroviar si de apa si amijloacelor de comunicatii. In 1941, au avut loc alegerile membrilor Sovietului Suprem din RSSM, reprezentarea fiind un deputat pentru 10000 de locuitori. Cistigatorul a fost Partidul Comunist. 59

Membrii Comitetelor Executive Judetene, erau exclusiv membrii Partidului Comunist, de altfel, a fel, ca si toate celelalte Organe de Conducere (la nivel local si nivel central). Constituirea aparatului de stat al RSSM s-a facut fara acordul si implicarea populatiei bastinase. Regimul comunist, instituit in Basarabia si Bucovina de Nord, a fost un regim totalitar, caracterizat prin: - interzicerea partidelor de opozitie - monopolul partidului comunist asupra puterii de stat - limitarea principiului eligibilitatii organelor de stat (adica membrii erau numiti de catre partidul comunist, si nu erau alesi de popor) - populatia era supusa represiunilor politice, si a avut de suferit atit pe plan material cit si pe plan moral. - Lichidarea drepturilor esentiale ale omului: dreptul la viata, la proprietate, libertatea opiniei, presa, etc. - Dictatura personala - Control asupra tuturor sferelor de activitate a omului - Parlamentul a fost transformat intr-o marioneta a partidului-lider, avind doar functii consultative sau decorative Acest regim comunis s-a extins si pe teritoriul RSSM, odata cu proclamarea ei.

60