Nu tiu alii cum sunt, dar eu, cnd m gndesc la locul naterii mele, la casa printeasc din Humuleti,

la stlpul hornului unde lega mama o far cu motocei la capt, de crpau mele jucndu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care m ineam cnd ncepusem a merge copcel, la cuptorul pe care m ascundeam, cnd ne jucam noi, bieii, de-a mijoarca, i la alte jocuri i jucrii pline de hazul i farmecul copilresc, parc-mi salt i acum inima de bucurie!