Despre Le Roy Ladurie si capodopera sa Montaillou, sat occitan de la 1294 la 1324 s-a discutat adesea ca o varianta largita a microistoriei,

similara in directia unui Carlo Ginzburg din Branza si viermii. Distinctia ce separa cele doua abordari provine din dimensiunea investigatiei: in timp ce Le Roy Ladurie redacteaza monografia unui sat de 200-250 de locuitori in decursul a trei decenii, Ginzburg scrie o biografie taraneasca din care deduce si induce atribute ale civilizatiei agricole medievale din Italia de nord, atribute care nu sunt chiar atat de veridice pe cat ne-am dori. Asemanarea dintre cele doua lucrari este izbitoare: ambele se inalta pe manuscrisele Inchizitiei, cea care, in zelul sau de slujbasa a rugului, inregistreaza fara voie si indirect date esentiale cu privire la viata de toate zilele a lumii investigate romano-catolic. Le Roy Ladurie, devotat misiunii scolii sale istoriografice, inclina spre o istorie totala a satului Montaillou, una in care mentalitatile reies din evenimente istorice datate si indica structurile de adancime ale lumii rurale din Evul Mediu occitan, deci din Languedoc, asa cum s-a prelungit in durata lunga a istoriei (Le Roy Ladurie arata, ca fapt divers, ca in momentul scrierii lucrarii sale, la finalul anilor 1960, inca mai existau nume in Montaillou care trimit direct la cele ce populau satul in jurul lui 1300, dar nu creaza dintr-o coincidenta o cronologie fictiva). In cuvinte mai simple, Le Roy Ladurie povesteste, pe capitole superb segmentate, despre viata economica, raporturile politice si de putere, cutumele si obiceiurile, religia, dar si viata intima (cum s-ar spune azi) a satenilor din Montaillou. Procedand in acest mod, prejudecatile despre fanatismul religios al Evului Mediu ies la iveala facil. Stramosii francezilor din Pirinei, la granita cu Catalonia, erau oameni la fel de fascinanti ca cei mai multi dintre noi: Le Roy Ladurie a intentionat sa nareze o istorie a celor care adesea tac in istorie si apar ca grupuri anonime in manualele noastre scolare cand ni se preda istoria ca fapt implinit. O istorie a oamenilor simpli, una reala si fara ditirambi eroici, era exact ce avem nevoie sa mai citim din joi in Pasti. Cartea are la randul sau o intriga ce ar putea sa fie preluata intr-un roman prost, dar Le Roy Ladurie, cu vana academica, trece peste aceste chestiuni, cu toate ca ii fac monografia picanta si interesanta: practic, Jacques Fournier, pe atunci episcop de Pamier si viitor papa al crestinatatii apusene supranumit Benedict al XII-lea, zdrobeste cu pumnul sau de Inchizitor comunitatea taranilor din satul montan Montaillou, situat la 1300 de metri inaltime, din cantonul Ax-les-Thermes si arondismentul Foix, pe valea de sus a raului Ariege, pe motiv ca ar fi un focar de erezie albingeza, deci de catarism, boala mult urata de cler inca de la 1200 si pentru care Biserica se face vinovata de cateva timpurii pogromuri medievale intolite sub armura cruciatilor. Amorul curtenesc exprimat prin poezia provensala, credea Denis de Rougemont, are multe in comun cu erezia catara, dar pozitia sa este la randul sau contestata (printre alti istorici de H.-I. Marrou intr-o incantatoare carte, Poezia trubadurilor). Dar taranii din Montaillou, analfabeti in cea mai mare parte (cu exceptia preotului din sat si a fratelui sau,bayle un fel de judecator al seniorului nobil stapan peste sat al locului), sunt departe de subtilitatile elitelor culturale ale timpului,
1

de obicei situate in targuri si orase, unde viata detine o diversitate mult mai mare decat intr-un sat montan, multa vreme uitat de lume, dar nu atat de departe de ochii Bisericii Romano-Catalice si ai inchizitiei din Carcassonne, orasel prin care si-n prezent se scurge raul Aude. Jean Fournier intervine in forta, ii aresteaza pe toti adultii din sat, pe motiv de erezie, si ii interogheaza, pe unii pedepsindu-i cu inchisoarea, altora luandu-le viata. Cateva ceva despre fratii buni ai ereziei catare si enorm de multe despre viata cotidiana la tara in Evul Mediu. Aflam de pilda ca taranii din Montaillou nu se spalau aproape niciodata (dar se despaducheau la fel de des cum ne taiem noi unghiile) si ca erau victimele pe capete a sumedenii de epidemii care le scurtau vietile pana la o medie indecenta de 40 de ani. Nu prea existau batrani in medievalul Montaillou, iar batranele ajungeau sacre doamne peste un matriarhat satesc de sorginte folclorica. Aflam in plus ca o casa cu etaj insemna o gospodarie bogata in acele timpuri, dar si ca moneda (de slaba circulatie intr-o economie bazata inca pe troc) care circula in Montaillou era batuta in indepartatul Ile-de-France, ceea ce indica o anumita centralizare incipienta a statului francez datand cu multe secole in urma. Aflam, de asemenea, fara sa ne simtim cumva stanjeniti, ca barbatii (mai putin itinerantii ciobani, constransi la celibat) se casatoreau dupa 25 de ani (cand prindeau cheag la punga) cu fete de 14-15-16 ani, de regula dupa prima menstruatie, ceea ce explica institutia larg raspandita a vaduvelor in epoca medievala (parca si Chaucer are un personaj vaduva-sotie in Canterbury Tales) sau a nevestelor care ingroapa 2-3 soti. Aflam ca omul medieval este superstitios din fire si dispus sa creada in vraji si miracole babesti, dar nu mai putin crestin, un crestin cu mari spatii albe in educatia sa dogmatica, educatie (adevarat, corcita cu erezia transmisa pe cale orala) care permite o relativa laxitate sexuala si comportamentala, similara cu ce se intampla si cu noi in prezent, doar ca fara motivatia liberala cu care ne laudam noi. Aflam o multime de maruntisuri despre cat de redusa era mentalitatea satenilor vis--vis de spatiu geografic si timp, despre modul in care isi iubeau copiii (destul de similar cu al nostru, doar mai distant, tinand cont de mortalitatea infantila tulburator de ridicata) sau

despre consolamentumul eretic de dinaintea mortii (ceva apropiat maslului la noi) si a postului negru absolut de dinaintea ultimei suflari (endura in limba muntilor). Cel mai important element al vietii rurale il constituie familia si casa (domus in latina) care traiesc intr-o subzistenta economica (taranii nu au constiinta unei etici a muncii in vederea unei ulterioare imbogatiri chestiune protestanta aparuta ulterior) in care lenea relativa este alternata cu procrearea unor urmasi dispusi sa perpetueze domusul, cu cat mai multi (barbati, fetele saracind prin dota domusul) cu atat mai bine (mana de lucru indestulatoare pentru muncile anuale obligatorii, de obicei sezoniere, mestesugurile fiind subreprezentate la sat). Este o grozavie sa pot stoarce opulenta textului istoricului francez! Biserica este celalalt actor decisiv al feudalismului montan din Montaillou: plina de frati vagabonzi care din cersetorie se imbogatesc si de preoti venali pusi pe vandut indulgente, Biserica romano-catolica atrage ura si antipatia localnicilor din Montaillou. Biserica percepe o dijma anuala din
2

avutul taranilor care o imbogatesc fara drept de apel. Camatarii sunt iarasi detestati, ceea ce combinat cu originea evreiasca a ultimilor da nastere la un adanc antisemitism in targurile si oraselele de pe ambele parti ale Pirineilor. Cazurile de preoti desfranati, desi minore ca pondere din cler, sunt deranjante social, in ochii enoriasilor. Dar preotimea, indeosebi la sate, este compusa din singurii oameni educati si, de aceea, stapinii satelor, cei care joaca rolul atat de interfata cu societatea inglobanta din afara, cat si cei care pot inlesni mantuirea sufletelor in viata de apoi. Inutil sa adaug ca preotul comite acte de despotism aberant in comunitatea/colectivitatea rurala: Pierre Clergue, preotul satului Montaillou, este, alaturi de fratele sau bayle, cel mai bogat si cel mai influent om din sat. Eretic, cinic, materialist si, mai presus de orice, obsedat sexual (sau, oricum, cu un libido care ii permite sa insiruie o duzina de amante din mica societatea pe care o pastoreste), Pierre Clergue isi apara domusul si-l extinde pana la a totaliza mai bine de 20 de membrii (cam o zecime din populatia sateasca). Le Roy Ladurie demonsteaza la urma urmei in monografia satului francez ceea ce este comun civilizatiei mediteraneene (si Levantul ferice se lasa prins in reteaua sa mentalitara) in ansamblu: oikosul (casa la greci) este chintesenta vietii medievale. Casa si familia trebuie ajutate sa creasca, iar orice alt domus in afara celor compuse din prieteni, cumetri si aliati (casa si familia adunate intr-un cuvant) trebuie depasite, subjugate, inlaturate chiar prin omucidere (crima este o vendetta justificata in Montaillou). Sociologic, societatea taranilor (vulgus pecus) este una a clanurilor mafiote, care colaboreaza cu starile sociale superioare (seniorul, episcopul), in vederea sustinerii sau infrangerii altor clanuri. Sicilia actuala pare a fi modelul originar al Europei de Sud inca din secolul al XIV-lea. Ce confera farmec si splendoare cartii lui Le Roy Ladurie sunt oamenii, atat de vii si de asemanatori noua in fond, nu si-n forma. Religia, teroarea inchizitoriala, saracia ubicua, moartea ca amenintare de fiecare zi nu rapesc nimic din vanzoleala umana a locuitorilor analfabeti din Montaillou. Inteligenta si prostia lor sunt, schimbate conform epocii, identice cu ale noastre. Relativismul lor practic si batosenia lor principiala ne definesc si atunci ca si astazi. Daca Le Roy Ladurie nu ar fi pe ici-colo amorezat de taranii sai eretici (de parca ar fi un intelectual sindicalist care isi apara proletarii, a caror originalitate este subliniata dragastos) si nu ar scoate in relief doar coruptia Bisericii (anticlerical ca un republican de moda veche, adept al divinitatii ca emanatie spirituala a societatii influenta lui E. Durkheim este a priori), opera sa ar fi fara cusur. Dar fara a fi perfecta (ca acei parfait din volum), Montaillou, sat occitan de la 1294 la 1324tine de registrul lecturile istorice obligatorii. Prin analiza sa , Ladurie stabileste un raport intre istoria religiilor si istoria mentalitatilor> optica bisericii catolice asupra puritatii doctrine ei. \Raspunsurile date de taranii din Montaillou la ancheta inchizitiei dezvalue faptele unuicotidian ce asigura perenitatea si utilitatea unui document cu valoarea tensionalaLadurie isi propunesa redea Montaillou asa cum era el .

Cartea lui Ladurie este ca un film al satului Montaillou din Pirinei. Un sat n care mai bine de jumtate locuitorii erau mai mult sau mai puin catari, cretini rmai fr temple, fr ritualuri (n general) i fr majoritatea idolatriilor catolice. Cartea citeaz pe larg din mrturiile fcute de catari, mrturii sub teroare, sub tortur, consemnate de dumanii lor. Nu ne putem atepta la obiectivism din partea lor. Numii n mai multe feluri: catari, albingenzi, perfeci, cretinii cei buni sau altfel, se simte din tonul mrturiilor imensa stim de care se bucurau ntre oameni cei credincioi comparativ cu clerul catolic extrem de corupt. Erau ciobani muli din ei, i duceau oile n transhuman n Catalonia, pstrau legturi cu valdenzii din Lombardia. Erau greu de prins. Nu se poate vorbi despre unitate teologic ntre catari, nici despre puritate moral, au avut totui o mrturie i o influen despre care cel mai bine vorbete mrimea aparatului birocratic inchizitoral desfurat mpotriva lor. i nu i-au nvins. n anul 1308 ntregul sat Montaillou a fost arestat de inchiziie. Ce tine de afirmarea ca carte lui Ladurie este ca un film ..facem legatura si cu lucrarea lu Marin Preda :Morometii aici ne referim atit la carte cit si la filmul realizat in baza acestui roman sun acelasi titlu. Romanul ncepe cu ntoarcerea de la cmp a lui Ilie Moromete mpreun cu familia sa. Familia Moromeilor este numeroas, alcatuit din copii provenii i din alte cstorii: Ilie Moromete tatl, cu zece ani mai mare dect soia sa Catrina. Tatl venise n aceast a doua cstorie cu trei biei, Paraschiv, Nil i Achim, crora li se adugaser dou fete, Tita i Ilinca, i nc un biat, Niculae, mezinul de doisprezece ani. Moromeii se afl la cin, strni n tind, n jurul unei mese mici, joase, i rotunde. Atmosfera este tensionat fiecare dintre membrii familiei avnd nemulumiri. Catrina are unele discuii cu fii si vitregi, Paraschiv, Nil i Achim iar tatl Moromete poart o discuie tensionat cu fiul su cel mic Niculae care ar fi vrut s se duc la coal, s nvee, dar tatl l trimitea cu oile la pscut. Gospodria Moromeilor pare solid i grija conductorului ei este s-o menin intact. Ilie Moromete are dou loturi, al lui i al Catrinei, i o mulime de copii care s munceasc i totui ncepe s nu i merg prea bine Conflictele din familia Moromeilor ncep s apar, bieii cei mari sunt din ce n ce mai pornii mpotriva Catrinei dar i mpotriva surorilor vitrege Tita i Ilinca ntruct ele i fceau haine noi i mama lor le strngea zestre pentru mriti.
4

Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete i nevasata lui, deoarece Catrina l ntreab din ce in ce mai des de lotul ei de pmnt dar pe care Moromete l vnduse n timpul foametei de dup primul rzboi. Brbatul i promisese n schimb c i face acte pe cas ca ea s nu rmn pe drumuri dar acesta nu se ine de cuvnt. Bieii se afl n conflict i cu tatl lor deoarece acesta nu face nimic dar pe ei i pune la munc toat ziua. Bieii cei mari plnuiesc s plece cu oile la Bucureti, ca s fac bani. Datoriile familiei la banc, plata foncirii i traiul familiei deveneau din ce n ce mai apstoare pentru Moromete care trebuia s se descurce cumva fr s vnd pmnt. Acesta se hotrte s vnd salcmul din curte, lui Tudor Blosu, dar totui nu era mpcat cu gndul dar nu avea ce face. n faa fierriei lui Iocan se afl o poian mare unde n fiecare duminic se adunau ranii pentru a citii ziarul i a comenta politica ironic i cu umor. Moromete, Cocoila i Dumitru al lui Nae erau cei care citeau ziarul i comentau cel mai mult, Moromete era abonat la Micarea, Iocan la Curentul, iar Cocoila la Dimineaa dar dac ei veneau fr ziare insemna c erau suprai i nu aveau chef s vorbeasc. Pentru Moromete plata foncirii rmne motiv de ngrijorare deoarece nu ctiga suficeni bani pentru a pltii taxele pentru pmnt i ratele pentru mprumutul luat de la banc. Cnd se ntoarce de la fierrie pe prispa casei l ntmpin cei care veniser dupa plata foncirii. Moromete n acel moment face scandal dar pn la urm pltete o mie de lei reuind s i conving c va plti restul peste o sptmn dou. ncepe seceriul moment n care toat familia era prezent pe cmp i fcea cte ceva, fiecare aveau sarcinile imprite. Cel mai vrednic dintre copii este cel care pornete recoltarea grnelor, ceilali secer grul i l duc la capt iar tatl leaga snopii. Femeile se ocup de mncare pentru secertori. Bieii cei mari fug n Bucureti aa cum i propuseser chiar dac tatl lor nu era de acord. Paraschiv, Nil i Achim fugiser cu caii, oile toi banii i cele mai bune covoare. Vznd c nu se mai poate descurca Moromete vinde lui Blosu un lot de pmnt i locul din spatele casei reuind astfel s achite taxele pe foncire, datoria la banc, taxele colare pentru Niculae i i mai rmn i bani ca s si cumpere doi cai. n sat mai sunt familii n care conflictele se in lan.
5

Conflictul dintre Tudor Blosu i fica lui Polina pentru c aceasta fugise cu un biat srac din sat, Biric, cu care tatl nu este de acord. Fata inea foarte mult la Birica, l pune pe acesta s secere grul de pe pmntul care i se cuvenea ca zestre, apoi d foc casei printeti, iscndu-se i o btaie intre Biric, tatl i fratele Polinei. Vasile Booghin se ceart cu Angelina, nevasta lui deoarece el este bolnav de plmni i ar vrea s vnd un lot de pmnt pentru a avea bani ca s mearg la sanatoriu, s se trateze. Angelina se opune s vnd pmntul, deoarece ftizia era o boal incurabil i femeia tia c brbatul ei va muri cu sau fr tratament iar ea va rmne vduv i fr pmnt. Booghin se duce la sanatoriu, cheltuiete banii luai pe lotul de pmnt i simindu-se mai bine, nu ascult sfatul doctorului i se apuc de munc iar oboseala il rpune. Nici familia ugurlan nu o ducea prea bine, fcusera apte copii n treiseprezece ani dar n fiecare an i murea cte unul i puneau cte o cruce la stlpul porii. Aceast tragedie l face pe ugurlan agresiv, certret, se bate cu fiul primarului, cu eful de post i ajunge la nchisoare. Romanul Moromeii creeaz n manier realist-obiectiv universul specific al satului romnesc din Cmpia Dunrii, aflat la rscrucea istoriei. Prin aceast oper Marin Preda analizeaz probleme legate de mica proprietate rneasc in raport cu relaiile capitaliste i socialiste. n aceeai msur este urmrit i evoluia valorilor patriarhale in satul romnesc. El este prefigurat de cteva nuvele din volumul ntlnirea din pmnturi, i este publicat n dou volume care apar la 12 ani distan, n 1955, 1967. Romanul corespunde realismului prin prezentarea obiectiv a faptelor de ctre un narator obiectiv, omnipresent i omniscient, prin aspectul social al prezentrii vieii rurale interbelice, prin crearea unei tipologii determinate istoric i social, prin structura circular a primului volum. Concepia lui Marin Preda e aceea c autorul realist trebuie s realizeze o oper care s vorbeasc nu despre ea nsi, ci despre om. Tema o constituie destrmarea unei familii de rani din satul Silitea-Gumeti din Cmpia Dunrii, n perioada de dinaintea celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Problematica celor dou volume este diferit, dar tematica este unitar, reconstituindu-se imaginea satului romnesc ntr-o perioad de criz i nregistrnd transformri ale instituiilor i mentalitilor. Romanul are mai multe niveluri de interpretare: poate fi roman de dragoste, din perspectica cuplului Polina-Biric, dar i roman al formrii unei personaliti, prin evoluia lui Niculae. Volumul al II-lea propune alt lume i alte concepii i vizeaz o realitate social mai ntins. Una dintre temele simbolice ale romanului rmne ce a timpului istoric n raport cu destinul individului, urmrindu-se modul n care se poate pstra libertatea moral, individual, n lupt cu fatalitile istoriei.

In fine...locuitorii satelor in ambele cazuri duc o viata modesta, acestia locuind in case de chirpici sau uneori lemn. Deci, principalul cadru de locuire in evul mediu era obstea sateasca. Principalele ocupatii practicate erau agricultura, pastoritul, viticultura, pescuitul, apicultura si mestesugurile casnice.Cresc recoltele prin imbunatatirea calitatii solului cu ajutorul asolamentelor bi si trienale, inhamarea si injugarea
6

animalelor... In prezent traiesc deja un numar mare de oameni, care e in crestere. Sunt acei oameni care au ales sa uite si sa ierte trecutul, si sa se ocupe de rezolvarea problemelor din prezent, cu ce este la indemana. Ei pregatesc lumea de maine, si ajuta personal la crearea ei, dar nu ei o creeaza de fapt. Ei doar dau lumii de maine puterea sa devina reala, sa se intample, prin faptul ca, renuntand la trecut, fac schimbarile necesare in viata si gandirea lor actuala, pentru a lasa viitorul sa se manifeste, si astfel adopta idei si obiceiuri noi, netraditionale. Acesti oameni sunt celebri sau la moda, multi dintre ei, ca factori de progres si de inlaturare a prejudecatilor, dar adesea ei cad prada propriei lor celebritati sau propriilor lor ambitii de a parea ce vrea lumea din jur sau de a parea mai mult decat sunt. Ei schimba lumea, dar o schimba prea putin cei care nu se schimba pe ei insisi. Cei care traiesc in prezent au facut deja pasul de la trairea in trecut, si de aceea adesea o duc bine in lume la nivel social, dar pentru a gasi si o multumire sufleteasca, sunt datori cu inca un pas, acela spre trairea in viitor.

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA ISTORIE SI FILOSOFIE SPECIALITATEA ANTROPOLOGIE

Lucru individual La cursul de Etnoistrorie TEMA: Analiza comparative a lucrarii lui Marin PredaMorometii si Montaillou sat accitan de Le Roy Ladurie

Efectuat de :GRECU LARISA Verificat de : DODUL DUMITRU

CHISINAU,2012
8