Sunteți pe pagina 1din 10

Ariile Protejate in Romania

Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza in parte conditiilor fizico-geografice care includ munti, campii, retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei geografice a Romaniei, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest. In sfarsit, relativa stabilitate a populatiei in ultimii 60 de ani, lipsa mecanizarii in sectorul forestier si dezvoltarea economica redusa au determinat o exploatare mai redusa a resurselor decat in majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general consta in diversitatea florei si faunei, inclusiv in existenta unor populatii de lupi, ursi, capre negre si rasi, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum si in existenta unor extinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate lantului muntos al Carpatilor. Astfel valoarea capitalului natural al Romaniei a impus de-a lungul timpului luarea unor masuri de protectie a naturii. Analiza istorica a masurilor de protectie a naturii prin intermediul ariilor protejate releva urmatoarele etape: 1928-1944 - este o perioada de pionerat privind conservarea naturii si ariile protejate in Romania in care primul pas a fost facut in anul 1928 cand la Cluj a avut loc primul congres al naturalistilor din Romania, unde la propunerea lui Emil Racovita a fost adoptata o hotarare privind elaborarea legii referitoare la protectia naturii in Romania. Astfel, in 1930 apare legea nr. 213 pentru protectia monumentelor naturii din Romania. Pe baza acestei legi se infiinteaza "Comisiunea Monumentelor naturii", apoi sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de Ministri) primele monumente ale naturii in 1931 (floarea de colt si nufarul termal) si primul parc national in 1935 (Parcul National Retezat). Sintetizand, in aceasta perioada, sunt puse sub ocrotire prin "Jurnale ale Consiliului de Ministri" 36 de teritorii ca rezervatii naturale, parc national, monumente ale naturii, insumand o suprafata de 15.000 ha. Totusi datorita eforturilor specifice inceputurilor accentul a fost pus numai pe realizarea unui cadru legislativ si institutional incipient si pe constituirea unui numar limitat de arii protejate si aproape deloc pe administrarea ariilor protejate constituite. 1944-1989 - dupa 23 august 1944 masurile de protectie a naturii s-au bazat pe eforturile institutionale facute inainte de razboi de oameni de stiinta de renume cum au fost Al. Borza sau Emil Racovita. In 1972 numarul ariilor protejate constituite a crescut la 190 de obiective insumand aproape 100.000 ha. Din pacate masurile de protectie se rezumau numai la declararea de arii protejate si aproape deloc la administrarea acestora, acestea confruntandu-se cu pericole din ce in ce mai mari. Astfel investitiile alocate amenajarilor, pazei si masurilor practice de ocrotire ale ariilor protejate erau sporadice si nu depaseau suma de 500.000 de lei pe intreaga tara la nivelul anului 1972. Totodata, desi cresterea cantitativa a teritoriilor a fost insemnata, totusi suprafata protejata reprezenta in 1972 doar 0.0042% din teritoriul tarii, procent care nu acoperea nici pe departe intreaga diversitate specifica si ecologica a tarii. Astfel s-au facut proiecte de catre institute de cercetare pentru constituirea de alte arii protejate mari - parcuri nationale (Apuseni, Calimani, Ceahlau, Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Valea Cernei, Cheile Bicazului, Rodna) dar care nu s-au concretizat, si de asemenea a urmat o perioada in care s-au infiintat un numar mare de arii protejate cu suprafata mai mica (rezervatii naturale) prin intermediul unor HCM-uri si Decrete, cat si initiative legislative la nivel judetean. De multe ori initiativele locale pentru constituirea ariilor protejate s-au facut din "patriotism local" ci nu doar din considerente bazate pe valoarea naturala a zonelor respective. Totodata se repeta vechea meteahna a ariilor protejate romanesti, si anume acestea erau doar constituite dar nu si gospodarite. Din punct de vedere legislativ in anul 1973 s-a adoptat Legea nr. 9 (Legea Mediului) in care sunt incluse si prevederi legate de protectia rezervatiilor si monumentelor naturii si de asemenea "sunt trasate sarcini ce revin organelor centrale si locale...", dar alaturi de aceasta lege cadru nu s-a mai adoptat o lege specifica pentru ariile protejate care sa reglementeze administrarea acestora, asa cum s-a intamplat in Polonia sau Cehoslovacia, tari care aveau parcuri nationale cu administratie propie. In aceasta perioada s-au produs si primele recunoasteri internationale ale valorii ariilor protejate romanesti, cand in 1979, Retezatul si Pietrosul Rodnei au fost recunoscute ca Rezervatii ale Biosferei sub auspiciile programului UNESCO - Man and Biosphere (MAB). Dar nici macar aceasta recunoastere internationala nu a condus la o administrare a acestor arii protejate. 1990 - prezent - odata trecuta perioada comunista se astepta o deschidere si o eficienta mai mare in ceea ce priveste realizarea unei retele nationale a ariilor protejate care sa acopere intreaga diversitate a ecosistemelor la nivelul tarii dar si masuri concrete in plan legislativ si institutional care sa asigure un management eficient al ariilor protejate. Dar rezultatele au dovedit ca aceste deziderate sunt foarte greu de atins. Una dintre dificultati a fost legata de interpretarea diferita de catre diversi factori de decizie a masurilor ce trebuiesc intreprinse privind protectia naturii, pe fondul unei indecizii a autoritatii centrale de mediu - Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, in cadrul caruia abia dupa 1997 s-a constituit o Directie de Conservare a Biodiversitatii care sa planifice si sa coordoneze toate activitatile referitoare la conservarea naturii in arii protejate. Ca o prima masura, in anul 1990, MAPPM da Ordinul nr. 7 privind constituirea unui numar de 13 parcuri nationale intre care Parcul National Retezat era deja constituit, ordin care provoaca o oarecare confuzie deoarece se refera doar la suprafetele de fond forestier din parcurile nationale ci nu si la suprafetele ce contin goluri alpine. Suprafetele declarate in fond forestier erau foarte mari intinzandu-se si in zone in care se desfasurau activitati economice de exploatarea lemnului, care nu puteau fi stopate brusc si de asemenea cuprindeau si asezari umane. Din aceasta cauza acest ordin a primit multe contestari iar indrumarile tehnice pentru

punerea in practica a ordinului au fost blocate. O alta recunoastere internationala a valorii capitalului natural din Romania a reprezentat-o desemnarea Deltei Dunarii in 1991 ca sit Ramsar si ca sit al Patrimoniului Natural Mondial pentru 50% din suprafata sa. De asemenea in 1992 este recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei. Exista astfel paradoxul ca Delta Dunarii sa fie recunoscuta ca arie protejata mare la nivel international, iar la nivel national sa nu fie recunoscute decat anumite zone ca rezervatii naturale. Astfel, cu titlu exceptional, Delta Dunarii este recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei prin H.G 248 / 1994. Totodata din 1994 a inceput derularea unui proiect GEF (Fondul Global de Mediu) pentru constituirea administratiei parcului si realizarea planului de management. Dar din pacate Delta Dunarii a ramas pana in prezent singura arie protejata cu administratie proprie. Ca urmare a faptului ca Romania a aderat la Conventia pentru Diversitatea Biologica (Rio), in 1996 s-a realizat cu asistenta financiara a Bancii Mondiale "Strategia nationala si planul de actiune pentru conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor sale in Romania" care planifica pe termen scurt, mediu si lung activitatile care trebuiesc intreprinse in Romania. Din pacate aceasta strategie nu s-a bazat pe o evaluare facuta recent pentru capitalul natural al Romaniei, singurele informatii mai recente fiind date de un studiu terminat in 1994 privind Ecoregiunile Romaniei, care clasifica functie de tipul solului si covorul vegetal principalele regiuni ale tarii, fiind identificate astfel 22 de Ecoregiuni. In 1995 a fost adoptata Legea Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate de conservarea naturii si ariile protejate si totodata recunoaste toate ariile protejate declarate anterior prin orice lege, ordin, hotarare, decizie. Astfel in prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 de arii protejate (intre care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 4.8% din teritoriul Romaniei (1.140.590 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei in cadrul Programului UNESCO - MAB, si anume: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea inscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala. Din pacate aceasta Retea Nationala a Ariilor Protejate este doar o "retea pe hartie" ci nu una pentru care sa existe planuri de mangement si care sa fie administrata eficient. Cu exceptia Deltei Dunarii, restul parcurilor nationale sufera de asazisul "paper park syndrom" adica parcuri care nu sunt decat infiintate pe hartie. Totusi pentru majoritatea ariilor protejate constituite in fond forestier, Romsilva, prin filialele teritoriale asigura managementul forestier, dar care doar in putine cazuri corspunde viziunii ecologilor. Trebuie recunoscut faptul ca anumite arii protejate au fost protejate datorita interventiei silvicilor, dar in orice caz managementul acestora a fost doar unilateral -forestier. Si cum nu toate ariile protejate sunt in totalitate in fond forestier, exista mari conflicte intre toate institutiile cu expertiza in domeniu (ICBIOL, Romsilva, Academia Romana, ICAS) datorita punctelor de vedere diferite asupra managementului ariilor protejate. De asemenea trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor protejate din Romania s-au autoconservat in conditiile in care interventiile umane asupra acestora a fost in regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine exista nenumarate exemple in care arii protejate au fost pur si simplu distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca existente. Totodata se poate observa ca in ultimul timp tot mai multe organizatii neguvernamentale si-au adus intr-o oarecare masura aportul in protejarea unor arii protejate, chiar daca nivelul profesional al acestora nu este la asteptarile specialistilor. Dar este la fel de adevarat ca in Romania nu exista persoane specializate in domeniu, ci numai in domenii colaterale, fapt pentru care exista mari conflicte de idei intre silvici, biologi, ecologi s.a. In acest context Guvernul Romaniei a solicitat acordarea unei noi finantari din partea Fondului Global de Mediu (GEF) pentru conceperea si punerea in practica a unui proiect privind "Mangementul Integrat si Conservarea Ariilor Protejate in Romania". Scopul principal al proiectului GEF este intarirea capacitatii de pregatire si implementare a planurilor de management al ariilor protejate la nivel local si national. La nivel national se va acorda sprijin pentru realizarea si intarirea cadrului institutional necesar, pentru adoptarea atat de necesarei legi a ariilor protejate si intarirea cadrului legislativ, pentru pregatirea resursei umane si de asemenea exista o componenta de participare publica si de pupularizare a ideii de conservare a naturii si a ariilor protejate. La nivel local se vor realiza planurile de mangement si se vor constitui administratii (structuri de mangement) pentru trei arii protejate: Parcul National Retezat, Parcul Natural Bucegi-Piatra Craiului (obtinut prin insumarea a doua zone care in mod obisnuit erau nominalizate distinct ca doua parcuri nationale), Rezervatia de Zimbri Vanatori-Neamt (creata pentru reintroducerea zimbrului in stare de libertate), aceste trei zone urmand sa devina modele pentru replicarea structurilor de management si pentru alte arii protejate. Acest proiect a fost demarat la sfarsitul anului 1999. Deci in prezent pentru ariile protejate din Romania se ofera o noua sansa pentru a rezolva atat de complexele probleme legate de ariile protejate cum ar fi: - o evaluare corecta a capitalului natural al tarii - constituirea unei retele de arii protejate care sa acopere intreaga varietate a ecosistemelor din tara - administrarea eficienta a ariilor protejate pe baza unor planuri de managent si prin intermediul unor administratii ale ariilor protejate.

Rezervaia Biosferei Delta Dunrii


Aria protejat cu cea mai mare suprafa din Romnia, Rezervaia Biosferei Delta Dunrii (RBDD) deine n momentul de fa un triplu statut internaional: rezervaie a biosferei, sit ramsar (zon umed de importan internaional) i sit al Patrimoniului mondial natural i cultural. n anul 2000, datorit strii favorabile de conservare, Consiliul Europei a acordat RBDD Diploma European.

Localizare
Rezervaia Biosferei Delta Dunrii este situat n extremitatea estic a Romniei, la interfaa dintre gurile Dunrii i Marea Neagr. RBDD cuprinde delta propriu-zis, Lunca Dunrii, n amonte de Tulcea pn la Cotul Pisicii, complexul lagunar Razim-Sinoe i apele litorale ale Mrii Negre, pn la izobata de 20 m. Din punct de vedere administrativ, rezervaia se afl n judeul Tulcea i la limita nordic a judeului Constana.

Acces
Oraul Tulcea este poarta de intrare principal ctre toate componentele rezervaiei, iar dinspre mare se poate ajunge i prin localitatea Sulina. n complexul lagunar Razim-Sinoe se ajunge mai ales prin Jurilovca (dar i din alte comune), iar pentru partea sudic, prin Vadu.

Geologie i geomorfologie
n RBDD se disting patru diviziuni geomorfologice: delta fluvial, delta fluvio-maritim, Lunca Dunrii i complexul lagunar Razim-Sinoe. Delta fluvial este compus din reeaua de canale dintre cele trei brae (Sulina, Sf. Gheorghe i Chilia), n poriunea lor vestic, mrginite pe alocuri de grinduri longitudinale (sau fluviale) rezultate prin depunerea de sedimente transportate de Dunre. Delta maritim este caracterizat prin grindurile maritime, respectiv depozitele de aluviuni i nisip lsate de apa dulce a fluviului la contactul cu apa mrii, dispuse perpendicular pe direcia de scurgere a braelor Dunrii. Cele mai importante grinduri sunt: Chilia, tipoc, Letea, Caraorman, Crasnicol. La gura braului Sf. Gheorghe se afl Insula Sacalin, a crei form se schimb mereu sub aciunea apelor mrii. Delta Dunrii este o unitate de relief recent, format prin colmatarea unui golf maritim, devenit liman.

Hidrologie
n dreptul localitii Ptlgeanca, Dunrea se desface n dou brae: Chilia - la nord i Tulcea - la sud. Al doilea bra, foarte scurt, se ramific n braul Sulina (71 km) i braul Sf. Gheorghe (112 km). Braul Chilia (104 km) transport 60% din volumul de ap al fluviului, iar braul din mijloc, Sulina, este amenajat pentru circulaia vaselor maritime (fiind rectificat i drenat de aluviuni). ntre cele trei brae exist brae secundare, grle, mlatini, lacuri i canale artificiale, unele deschise navigaiei principale. Aproximativ 80% din suprafaa deltei este acoperit de ap. n partea de sud a rezervaiei este situat complexul lagunar Razim-Sinoe, format din lacurile Razim, Sinoe, Zmeica i Golovia, foste lagune, n prezent lacuri cu ap dulce sau salmastr, separate de mare de un cordon litoral ngust. Vechile legturi cu marea, de la Portia i Periboina, sunt nchise cu stvilare, scopul lor fiind ndulcirea apei lagunelor pentru a fi folosit la irigaii.

Clim

Delta Dunrii este zona cu nebulozitatea cea mai redus din ar, iar temperatura medie anual depete 11C. Datorit influenelor pontice, valoarea temperaturii medii a lunii ianuarie nu coboar sub -1C, pentru ca luna iulie s nu fie torid (media fiind de 21-22C). Precipitaiile sunt reduse, cca 350 mm/an n partea estic i 450 mm/an n cea vestic.

Flor i vegetaie
Flora caracteristic zonei este deosebit de interesant i bogat, plantele superioare fiind reprezentate de peste 950 specii. Pe un teritoriu relativ restrns se afl cca 1/3 din numrul total de specii cormofite cunoscute n flora Romniei. Dintre speciile periclitate prezente n Delta Dunrii, menionm: Alyssum borzaeanum, Centaurea jankae, Centaurium spicatum, Medicago marina, Trachomitum venetum. Tot aici i gsesc refugiul i o serie de specii rare, cum sunt: Ephedra distachya, Convolvulus persicus, Dianthus bessarabicus, liana Periploca graeca (ntlnit n pdurile Letea i Caraorman) etc. Endemite caracteristice Deltei Dunrii sunt: Centaurea jankae, Centaurea pontica, Elymus athericus ssp. deltaicus. n Delta Dunrii predomin vegetaia de mlatin, ocupnd cca 78% din suprafa. Aici se gsete cea mai ntins zon de stufriuri compacte din lume, gzduind 30 tipuri de ecosisteme. Vegetaia de srturi ocup cca 6% din total i apare la extremitatea estic, pe soluri halomorfe.

Faun
Fauna este reprezentat de peste 3.500 specii, fiind identificate pn n prezent 3.006 specii nevertebrate (425 specii viermi, 82 specii molute, 115 specii crustacee, 168 specii arahnide, 8 specii miriapode, 2.208 specii insecte) i 454 specii vertebrate (85 specii peti, 10 specii amfibieni, 11 specii reptile, 325 specii psri, 42 specii mamifere). Dintre reptile, amintim prezena unor specii protejate, precum: estoasa de uscat dobrogean (Testudo graeca ibera) i vipera de step (Vipera ursinii renardi), care are n delt unicul habitat din Romnia. n perimetrul RBDD au fost identificate peste 325 specii de psri, reprezentnd aproximativ 81% din avifauna Romniei. Aici ntlnim cele mai mari populaii europene de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) i pelican cre (Pelecanus crispus) - ambele specii au fost declarate monumente ale naturii -, peste 60% din populaia mondial de cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) i peste jumtate din populaia mondial de gsc cu gt rou (Branta ruficollis), vizitator de iarn, aflat pe Lista roie a speciilor ameninate cu dispariia. Printre mamifere se afl dou specii alohtone: bizamul (Ondatra zibethica) i cinele-enot (Nyctereutes procyonoides).

Habitate i ecosisteme
Delta Dunrii este zona cea mai ntins de stufriuri compacte din Europa. Aici s-au dezvoltat 30 tipuri de ecosisteme, n majoritate acvatice. O formaiune specific ecosistemelor deltei este plaurul, alctuit dintr-un strat gros de peste un metru de mpletituri de rizomi de stuf i de rdcini ale altor plante acvatice, n amestec cu resturi organice i sol. Incinta ndiguit Pardina a fost asanat n anii 70, aici aflndu-se n prezent culturi agricole.

Peisaje caracteristice
De la vest ctre est, se succed dou categorii de peisaje: canale i lacuri, mrginite de stufriuri, bruri de slcii sau mici petice de pdure; luciul apei este brzdat de stoluri de psri sau este parial acoperit de cuverturi compacte de nuferi; grindurile Letea i Caraorman, cu un relief surprinztor de variat, unde dune prelungi alterneaz cu fii de vegetaie lemnoas - aa-numitele hamacuri - sau pduri cu vegetaie luxuriant.

Istorie, cultur, tradiii i activiti specifice


Multitudinea de specii vegetale sau animale care constituie importante resurse naturale, exploatabile economic, au atras locuitori din cele mai vechi timpuri. n prezent, n perimetrul RBDD, n cele 25 aezri, locuiesc circa 15.000 persoane, nregistrndu-se o drastic scdere fa de deceniile anterioare. Structura etnic a populaiei este deosebit de interesant, un adevrat mozaic de identiti etnice, culturale, religioase i tradiionale: romni (79%), lipoveni (11%), ucrainieni (9%), greci, turci, bulgari, armeni i alte naionaliti. Activiti permise n parc Dat fiind suprafaa foarte mare i statutul de rezervaie a biosferei, n Delta Dunrii sunt permise, pe lng turism, i o serie de alte activiti, precum: recoltarea stufului, vntoarea, pescuitul sportiv i industrial, dar conform reglementrilor impuse de administraia rezervaiei.

Arii protejate incluse n parc


Roca-Buhaiova (9.625 ha); Pdurea Letea (2.825 ha); Lacul Rducu (2.500 ha); Lacul Nebunu (115 ha); Vtafu-Lungule (1.625 ha); Pdurea Caraorman (2.250 ha); Srturi-Murighiol (87 ha); Ariniul Erenciuc (50 ha); Insula Popina (98 ha); Sacalin-Ztoane (21.410 ha); Periteaca-Leahova (4.125 ha); Capul Doloman (125 ha); Istria-Sinoe (400 ha); Grindul Chituc (2.300 ha); Lacul Rotundu (228 ha); Lacul Potcoava (652 ha); Lacul Belciug (110 ha). Suprafa 5.800 km2.

Parcul Naional Ceahlu


Importana acestui parc este dat de bogia floristic i de vulnerabilitatea deosebit a ecosistemelor montane, ca i de frumuseea peisajelor din zona sa nalt.

Localizare
Masivul Ceahlu, n a crui zon central a fost delimitat parcul, este situat n zona central-nordic a Carpailor Orientali, n extremitatea vestic a judeului Neam, ntre Bistricioara - la nord, lacul Izvorul Muntelui-Bicaz - la est, rul Bicaz - la sud, praiele Pntec i Bistra - la sud-vest.

Acces
Principalele puncte de acces n Masivul Ceahlu sunt staiunea turistic Duru (comuna Ceahlu) i satul Izvorul Muntelui. La Duru se poate ajunge dinspre Toplia (pe DN15), din Bicaz, n lungul lacului de acumulare Izvorul Muntelui (pe DN15 sau pe drumul de pe malul drept) sau din Tg.-Neam (pe DN15B).

Geologie i geomorfologie
Munii Ceahlu sunt alctuii n totalitate din roci sedimentare (mezozoice i parial neozoice), predominnd cele detritice. Toate acestea sunt dispuse sub forma unor strate paralele, cu orientare N-S, prezentnd o cdere nspre E.

De la V nspre E apar strate de Sinaia, Bistra, Ceahlu, Palanca, Cotumba i Audia. n morfologia masivului se impun ns stratele de Ceahlu, care cuprind gresii grosiere, conglomerate i intercalaii de gresii i blocuri de calcar. Acestea alctuiesc edificiul zonei somitale care se ridic cu 600-700 m deasupra subunitii inferioare (care ajunge pn la 1.200-1.300 m). Este cea mai interesant zon a masivului, datorat eroziunii difereniate a conglomeratelor care, la rndul lor, au dat natere abrupturilor stncoase (sub Vf. Ocolau Mare), turnurilor (Panaghia, Claia lui Miron etc.), coloanelor, stlpilor etc. Vrful Toaca (1.904 m) reprezint altitudinea maxim a masivului.

Hidrologie
Toate apele care i au obria n Parcul Naional Ceahlu sunt tributare Bistriei, precum i lacului Izvorul Muntelui. Cele mai importante sunt: Bistricioara, Schitu, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui i Bicazul cu Neagra i Bistra. Datorit rupturilor de pant din lungul unor vi, apar repeziuri i cascade, renumit fiind Cascada Duruitoarea. n partea rsritean a Munilor Ceahlu se ntinde lacul de acumulare Izvorul Muntelui-Bicaz (format n scop hidroenergetic, n 1960), avnd cea mai mare suprafa (29,5 km2) i cel mai mare volum de ap (1,23 mild. m3) dintre lacurile de acelai gen amplasate pe rurile interioare.

Clim
n partea nalt a Parcului Naional Ceahlu domin un climat montan mai aspru, cu temperaturi medii anuale de 0,7oC, pentru ca la baza acestuia valorile medii de temperatur s creasc pn la 7,2oC. Valorile medii ale temperaturilor pentru luna iulie sunt de 9oC, respectiv 23,4oC, pentru ca luna ianuarie s prezinte valori de -9,5oC, respectiv -0,4oC. Numrul zilelor de nghe n masiv este de 192 (ntre octombrie i mai). Durata stratului de zpad nu depete 165 de zile, iar ceaa este un fenomen frecvent (70% din zilele anului). Precipitaiile sunt relativ reduse (700 mm/an). Vnturile sunt puternice, predominnd cele din est.

Flor i vegetaie
Flora este dispus etajat, cuprinznd un complex de elemente fitogeografice cu origini diferite. Plantele inferioare, lichenii (141 specii), mai ales cei saxicoli, sunt bine reprezentai, ca i muchii (194 specii), ntre care sunt dou specii endemice pentru Ceahlu. Plantele superioare sunt reprezentate de peste 1100 specii, dintre care 62 taxoni din flora Ceahlului sunt endemite ale Romniei. Printre endemite i subendemite se numr: Ranunculus carpaticus, cruceavoinicului (Hepatica transsilvanica), cdelnia (Campanula carpatica), Pedicularis baumgartenii, Hieracium pojoritense, ciuboica-cucului (Primula elatior ssp. leucophylla), Centaurea pinnatifida. Dintre speciile protejate, pot fi enumerate: floarea de coli (Leontopodium alpinum), sngele-voinicului (Nigritella rubra, Nigritella nigra), papucul-doamnei (Cypripedium calceolus), tisa (Taxus baccata), laricele (Larix decidua ssp. carpatica) etc. Endemite specifice doar acestui munte sunt: Hieracium caesium, Hieracium erythrocarpum, Hieracium pietroszense. Pe stncile de conglomerate s-au pstrat dou relicte glaciare: Saxifraga paniculata i Sesleria coerulans, iar n zonele mltinoase ntlnim specia Lycopodium inundatum. Vegetaia este foarte variat, reprezentativ fiind aceea a stncriilor, n special populaia natural de zad (sau larice) - Larix decidua ssp. carpatica - care a constituit i motivul declarrii nc din 1955 a rezervaiei Polia cu crini - crin fiind numele local al zadei. Aici se afl una dintre cele mai impresionante populaii naturale de larice ai crei arbori realizeaz dimensiuni impuntoare (nlimi de pn la 33 m i diametre de pn la 90 cm).

Faun
Fauna nevertebratelor terestre este dominat de insecte, masivul Ceahlu fiind un centru genetic important pentru Europa. Din cele 72 specii de plecoptere identificate, 5 sunt noi pentru tiin, iar din cele 36 specii de himenoptere calcidoide, 2 sunt noi pentru tiin. Plecopterul Arcinopterix comparata este considerat de ctre specialiti o fosil vie.

Fauna vertebratelor este, de asemenea, divers. Au fost identificate peste 90 specii de psri, multe tipic montane, la care se adaug, dintre mamifere, capra neagr (Rupicapra rupicapra), care a fost introdus n acest masiv. Dintre carnivore pot fi ntlnite: rsul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), ursul (Ursus arctos) i jderul de copac (Martes martes). n locurile umede din pduri triete tritonul carpatic (Triturus montandoni), endemit al Carpailor Orientali.

Habitate i ecosisteme
Principalul tip de ecosistem ntlnit aici este cel forestier din zona montan, iar ca habitate de o importan deosebit sunt poliele i brnele cu substrat de calcar pe care vegeteaz multe specii din flora endemic. Cele mai importante sunt poliele cu larice (Larix decidua var. carpatica), aceste fitocenoze tipice dominate de larice fiind cele mai extinse din Romnia.

Peisaje caracteristice
Tipic pentru acest parc este peisajul montan etajat, n care se regsete att mreia masivelor formate din cristalin, ct i graia formaiunilor de calcare i conglomerate, ce anim peisajul prin numeroase vrfuri i muchii dantelate.

Istorie, cultur, tradiii i activiti specifice


Numele Muntelui Ceahlu vine probabil de la Kogaion (Koghion, n elen), muntele sacru al Daciei antice. Ceahlul este unul dintre stlpii strvechii spiritualiti romneti, cel mai reprezentativ munte al Carpailor Orientali. Biserica veche a Mnstirii Duru a fost pictat n interior de renumitul pictor Nicolae Tonitza i elevii si, ntre anii 1920-1921. Activiti permise n parc n zona parcului sunt permise activitile economice ce nu pericliteaz echilibrul ecologic: sunt extrai numai arborii dobori care blocheaz traseele turistice, iar punatul este permanent controlat i monitorizat.

Arii protejate incluse n parc


Rezervaia Polia cu Crini (370 ha); Cascada Duruitoarea cu o suprafa de 1 ha. De asemenea, s-a creat o zon de cercetare tiinific cu o suprafa de 5.830 ha, cuprins ntre Complexul Lespezi, Piciorul chiop (la vest de Cabana Dochia) i Scaunele Zeilor - Ocolau Mare, la sud. Suprafa: 8.396 ha.

Parcul Naional Retezat


Importana florei, faunei i peisajului n Munii Retezat a dus la constituirea, n 1935, a primului parc naional din Romnia. Parcul Naional Retezat este, n acelai timp, i rezervaie a biosferei.

Localizare

Munii Retezat sunt situai n vestul Carpailor Meridionali, fiind cuprini ntre Depresiunea Haeg, Depresiunea Petroani, Valea Lpunicului Mare i Rul Mare. Parcul se desfoar integral n judeul Hunedoara.

Acces
n Parcul Naional Retezat se poate ajunge din localitile situate la periferia masivului: Clopotiva, Brazi, cabana Gura Zlata, colonia Tomeasa (n V), Nucoara-Mleti, Hobia, Pui (n N) i Petroani, Lupeni, Uricani, Cmpu lui Neag, cabana Buta, Cmpuel (din Depresiunea Petroani, n S-E i S).

Geologie i geomorfologie
Petrografia Parcului Naional Retezat este dominat de cele dou blocuri granitice i granodioritice (cu caracter intruziv), desprite de o fie de isturi cristaline (situat n vile Lpunicului Mare i rului Brbat). n partea de SV a masivului apar calcare de vrst jurasic i cretacic, care determin prezena reliefului carstic (Retezatul Calcaros). Relieful are un caracter ruiniform, determinat, la rndul su, de altitudinile mari de peste 2.000 m - Vf. Peleaga, 2.509 m -, de existena n trecut (cuaternar) a ghearilor montani i de proprietile granitului (roc uor dezagregabil prin procesele de nghedezghe). Relieful conturat n timpul glaciaiunilor pleistocene etaleaz o serie de circuri i vi glaciare de dimensiuni mari, flancate de versani abrupi a cror baz este necat de mrile de pietre (grohotiuri). n general, crestele sunt nguste, ascuite, cu aspect de creneluri, dar pe alocuri sunt mai domoale, chiar plate, existnd vaste platforme de eroziune. Relieful carstic, spat n calcare mezozoice, este localizat n partea de SV a masivului, n Culmea Drganu-aua Scorotei-Vf. Piule-Vf. Plea, precum i n zonele limitrofe. Vile din aceast zon sunt slbatice, dominate de perei abrupi (Cheile Buii, vile Scocu Urzicaru, Scorota etc.). Culmile secundare care se desprind din nucleul masivului sunt masive i au un profil rotunjit, cznd n trepte nspre periferia Munilor Retezat.

Hidrologie
Funcionnd ca un veritabil castel de ape, Munii Retezat cuprind obria a numeroase ruri care sunt tributare Mureului sau Jiului (Rul Mare, Streiul, Jiul de Vest). Cele mai reprezentative elemente hidrologice sunt lacurile glaciare (cunoscute i sub numele de turi, iezere sau znoage), situate n circurile de sub linia crestelor somitale. Exist circa 100 de lacuri din care 40 sunt mari i mijlocii, 18 sunt mici dar permanente, pentru ca diferena (cca 40) s fie dat de lacuri foarte mici care seac vara. Parcul Naional Retezat cuprinde n perimetrul su i superlative ale lacurilor glaciare: Lacul Bucura (8,8 ha, cel mai ntins) i Lacul Znoaga (29 m, cel mai adnc din Romnia). n sectoarele carstice apar cascade de dimensiuni mici.

Clim
La altitudini de peste 2.000 m temperatura medie anual este sub 0oC, pentru ca nspre periferia parcului s ajung pn la 6oC. n timpul lunii ianuarie prezint valori ntre -10 i -6oC (n funcie de altitudine), iar vara ntre 6 i 14oC. Precipitaiile cele mai abundente cad n zona somital (peste 1.400 mm/an), predominnd cele n stare solid. Durata stratului de zpad pe culmi depete 160 zile/an. Predomin vnturile de vest.

Flor i vegetaie
Munii Retezat constituie unul dintre centrele genetice ale genului Hieracium (vulturic). Sunt prezeni n acest masiv numeroi taxoni aparinnd acestui gen, dintre care menionm cteva endemite: Hieracium borbasii, Hieracium kotschyanum, Hieracium magocsyanum etc. Aproape 2% din fondul floristic al parcului este reprezentat de endemite, proprii acestor muni, cum sunt: Barbarea vulgaris ssp. lepuznica, Carduus kerneri ssp. lobulatiformis, Draba

dorneri, Centaurea phrygia ssp. ratezatensis. Dintre speciile rare, amintim: Lycopodium alpinum, Dianthus glacialis, sngele-voinicului (Nigritella rubra), Pedicularis exaltata, anghelina (Primula halleri), bunghiorul (Erigeron uniflorus), Pseudorchis frivalii, Lilium carniolicum ssp. jankae. Limitele exterioare ale parcului sunt situate n subetajul fgetelor. n partea superioar s-au instalat molidiuri cu diseminaii de fag i molidiuri pure. Etajul subalpin este dominat de raritile de molid, de jnepeniuri i de pajiti. Tot aici vegeteaz zmbrul (Pinus cembra). Zona alpin este o alternan de stnci golae i pajiti.

Faun
Fauna de nevertebrate este reprezentat printr-un numr de aproximativ 1.750 specii, dintre care 35 sunt endemice, iar alte 91 sunt noi pentru fauna Romniei. Dintre lepidoptere, pn n prezent, au fost identificate aproximativ 1.000 specii; cteva sunt endemice sau foarte rare, precum: Parnassius mnemosynae transsylvanicus, Coenonympha tullia schmidtii, Psodos coracina dioszeghyi, Abrostola agnorista, Conisania poelli, Colostigia collariaria i Erebia melas koenigella, considerat un endemit al Retezatului Calcaros. Valea Berhina a fost declarat arie de importan lepidopterologic. Vertebratele sunt reprezentate de un numr de cel puin 150 specii, grupate astfel: ciclostomi - 1, peti - 10, batracieni - 6, reptile - 9, psri - peste 150 i mamifere - 26. Dintre reptile, dou sunt considerate rare i periclitate: arpele lui Esculap (Elaphe longissima) i vipera cu corn (Vipera ammodytes). n Retezat triesc specii rare de psri, cum ar fi: ciocrlia urecheat (Eremophila alpestris), acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila iptoare mic (Aquila pomarina), oimul cltor (Falco peregrinus), lstunul de stnc (Ptyonoprogne rupestris) etc. Speciile de psri-cheie pentru pdure includ: ciocnitoarea cu spate alb (Dendrocopus leucotos), specie n declin n centrul Europei, muscarul mic (Ficedula parva), muscarul gulerat (Ficedula albicollis). Prezena acestor specii indic faptul c pdurile din Retezat sunt naturale i au o mare biodiversitate. Este bine reprezentat avifauna caracteristic pdurilor boreale de conifere. Pdurile adpostesc i populaii numeroase de mamifere mici. Densitatea mare a populaiilor de roztoare asigur o resurs important de hran pentru unele mamifere carnivore i psri rpitoare. Cel puin 15 specii diferite de lilieci au fost nregistrate n parc, inclusiv liliacul mare cu potcoav (Rhinolophus ferrumequinum), ameninat la nivel global, precum i specia Pipistrellus pipistrellus. Rurile din Retezat sunt populate de pstrvi, iar pe malurile lor triesc vidre (Lutra lutra). Parcul adpostete o comunitate complex de mamifere, incluznd erbivore mari, precum: capra neagr (Rupicapra rupicapra), cerbul carpatin (Cervus elaphus), cprioara (Capreolus capreolus) i carnivore mari, precum: lupul (Canis lupus), ursul (Ursus arctos), rsul (Lynx lynx), pisica slbatic (Felis silvestris). Marmota (Marmota marmota) a fost colonizat n masivul Retezat.

Habitate i ecosisteme
Dintre cele 54 habitate ce caracterizeaz parcul, cele mai importante pentru conservare sunt punile alpine i subalpine, stncriile, jnepeniurile, aniniurile, pdurile boreale de conifere, respectiv pdurile montane de foioase (fgete), habitatele acvatice i tufriurile de pe vile rurilor. Peisaje caracteristice

Este specific relieful ruiniform, cu aspecte alpine, dominat de circurile i vile glaciare, de acumulrile imense de grohoti stabilizat, n parte, de jneapn i ienupr. Lacurile glaciare apar n numr mare, pentru ca n sectoarele carstice s fie specifice i peterile, cheile, vile slbatice i repeziurile de ap. Istorie, cultur, tradiii i activiti specifice ara Haegului, care se ntinde la nord-est de masivul Retezat, are o ndelungat istorie, marcat de cele cteva biserici construite nc din secolele XIII i XIV (Densu, Sntmria Orlea i Strei). Activitile economice specifice zonei (exploatarea lemnului, punatul) sunt permise doar n afara zonelor strict protejate i sunt permanent monitorizate. Munii Retezat constituie o mare atracie pentru turiti. Activiti permise n parc Pentru c parcurile naionale au ca principal obiectiv de management meninerea ecosistemelor n stare natural i conservarea diversitii biologice, activitile umane permise aici sunt foarte restrnse. Sunt acceptate activitile tradiionale practicate de comunitile din zona parcului, n condiiile n care nu contravin obiectivelor principale de management, activitile tiinifice i turismul cu scop educativ, n special ecoturismul. Arii protejate incluse n parc Rezervaia tiinific Gemenele-Tu Negru (1.629,40 ha), care reprezint nucleul parcului naional; Petera cu Corali, cu ntinderea ariei protejate la suprafa de 0,50 ha; Petera Zeicului, cu ntinderea ariei protejate la suprafa de 1 ha. Suprafa 38.047 ha.