Sunteți pe pagina 1din 27

Abuz de incredere - decizia nr.

3286 din 28 septembrie 1999


Imprumutul unei sume de bani. Nerestituire. Litigiu civil. Abuz de incredere. Imprumutul unei sume de bani. Nerestituire. Litigiu civil. Prin sentinta penala nr. 467/17.02.1997 a Judecatoriei Slatina, inculpatii D.F. si D.A. au fost achitati pentru infractiunea de abuz de incredere prevazuta de art. 213 C.pen., in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C.pr.pen., intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala. S-a retinut ca, la data de 01.02.1995, inculpatii au imprumutat suma de 16.800.000 de lei de la partea vatamata P.I., pe care nu i-au restituit-o la data convenita, mentionata in chitanta intocmita intre ei si a considerat ca fapta nu constituie infractiune. Tribunalul Olt, prin decizia penala nr. 251/29.05.1997, a admis recursul partii vatamate si a condamnat pe inculpati pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prevazuta de art. 213 C.pen. S-a declarat recurs in anulare, cu motivarea ca fapta nu este prevazuta de legea penala; acesta este fondat. Conform art. 213 alin. 1 C.pen., constituie infractiune de abuz de incredere insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Din analiza textului de lege rezulta ca, pentru savarsirea acestei infractiuni, este necesar, in primul rand, sa existe un raport juridic intre subiecti, in temeiul caruia faptuitorul dobandeste detentia bunului mobil si totodata, are indatorirea sa-l pastreze, sa-l restituie la termenul si in conditiile stabilite, ori sa-i dea destinatia indicata de cel de la care l-a primit. Examinand probele dosarului, se constata ca, in speta, este vorba de un contract de imprumut, in baza caruia partea vatamata a dat o suma de bani inculpatilor. Potrivit art. 1576 si 1577 C.civ., imprumutul este un contract prin care una din parti da celeilalte o oarecare catime din lucruri, cu indatorirea pentru dansa de a-i restitui tot atatea lucruri de aceeasi specie si calitate; in urma acestei operatiuni, cel imprumutat devine proprietarul lucrului imprumutat. Asadar, imprumutand bani, bunuri consumptibile, partea vatamata a transmis dreptul de proprietate asupra lor, iar refuzul restituirii, la scadenta, poate genera numai un litigiu civil. Ca urmare, decizia atacata a fost casata si s-a mentinut sentinta judecatoriei. Data publicarii: 2003-06-01 Tematica: Penal Nota: 5

Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 3286 din 28 septembrie 1999

Abuz de incredere - decizia nr. 518 din 16 februarie 1999


Data publicarii: 2003-06-01 Tematica: Penal Nota: 5

Conditii pentru existenta acestei infractiuni Abuz de incredere Conditii pentru existenta acestei infractiuni.

Prin sentinta penala nr. 669/25.03.1997 a Judecatoriei Ploiesti au fost condamnate inculpatele B.J. si V.P. pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prevazuta de art. 213 C. pen. Instanta a retinut ca, dupa data de 09.11.1992, cand a fost pusa in executare o hotarare judecatoreasca prin care inculpatelor le-a revenit un imobil, in urma partajului succesoral cu fratele lor, acestea au refuzat sa-i restituie unele bunuri mobile ramase in locuinta. Tribunalul Prahova, prin decizia penala nr. 359/22.09.1997, a admis recursul procurorului, constatand ca pedepsele sunt gratiate prin Legea nr. 137/1997. S-a declarat recurs in anulare, motivandu-se ca fapta inculpatelor nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii pentru care au fost condamnate. Recursul in anulare este fondat. Art. 213 alin. 1 C.pen. prevede ca abuzul de incredere consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau in dispunerea de acest bun pe nedrept ori in refuzul de a-l restitui. Existenta acestei infractiuni este conditionata, deci, de detinerea bunului in gaj, depozit, pentru transport sau in baza oricarui alt contract netranslativ de proprietate, care transfera detentia juridica a bunului. Din actele si lucrarile dosarului nu rezulta, insa, ca inculpatele au acceptat sa primeasca in custodie bunurile partii vatamate aflate in imobilul ce le-a revenit in urma partajului succesoral. Din constatarea faptului ca nu s-a realizat translatia detentiei bunurilor catre inculpate, rezulta ca fapta lor de a refuza sa le restituie proprietarului acestora nu intruneste

elementele constitutive ale infractiunii de abuz de incredere. Prin urmare, admitandu-se recursul in anulare, s-a dispus achitarea inculpatelor in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 518 din 16 februarie 1999

Inselaciune in conventie - decizia nr. 1255 din 12 mai 1998


Data publicarii: 2003-06-01 Tematica: Penal Nota: 5

Continutul infractiunii Inselaciune in conventie. Continutul infractiunii.

Prin sentinta penala nr. 362/02.08.1996 a Judecatoriei Sighisoara, ramasa definitiva prin neapelare, a fost condamnat inculpatul S.V. pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in conventie prevazuta de art. 215 alin. 3 C.pen. In fapt, s-a retinut ca, la 10.09.1995, inculpatul a incheiat un contract de imprumut cu partea vatamata E.V., in baza caruia a obtinut 2500 dolari SUA, cu o dobanda de 2500 dolari pana la data de 20.01.1996, cand urma sa restituie intreaga suma. Imprumutul a fost garantat cu un apartament care, in cazul nerestituirii sumei, urma sa fie preluat de partea vatamata prin asumarea, de catre inculpat, a obligatiei de a incheia contract de vanzare cumparare. Desi nu a restituit imprumutul pana la termenul scadent, inculpatul a instrainat apartamentul, la data de 28.03.1995, prin act autentic. In cursul urmaririi penale, inculpatul a restituit partii vatamate atat suma imprumutata, cat si dobanda cuvenita. Procurorul general a declarat recurs in anulare, sustinan ca solutia de condamnare este gresita, deoarece intre cele doua parti a intervenit un contract civil, iar un eventual litigiu intre ele ar trebui solutionat de instanta civila, ci nu de instanta penala. Recursul in anulare este fondat. Conform art. 215 alin. 3 C.pen., constituie infractiunea de inselaciune inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsit in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate. Din aceasta dispozitie, coroborata cu cerintele inscrise la alin. 1 din acelasi text de

lege, se constata ca, pentru existenta infractiunii de inselaciune in conventie, este necesara desfasurarea unei activitati de inducere sau mentinere in eroare a persoanei vatamate, prin manopere frauduloase, fara de care nu s-ar fi incheiat contractul. Dar, in cazul in care partile au fost de buna credinta cu ocazia incheierii contractului, nu se poate vorbi de existenta unei actiuni frauduloase de inducere in eroare si, deci, nici de savarsirea infractiunii de inselaciune in conventie. Imprejurarea ca ulterior, pe parcursul executarii contractului, una din parti nu-si indeplineste obligatia asumata, nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere in eroare sau cu o manopera frauduloasa de genul celor incriminate prin art. 215 C.pen. Asadra, daca una dintre parti nu-si respecta obligatia la care a convenit, partea lezata se poate adresa instantei civile, pentru a hotari cu privire la incalcarea de catre cealalta parte a prevederilor inscrise in contract. Se observat ca, in speta, la data incheierii conventiei, inculpatul nu s-a folosit de nici o manopera care sa induca in eroare pe partea vatamata, deoarece la acea data bunul cu care el a garantat restituirea sumei imprumutate se afla in proprietatea sa. Faptul ca, dupa expirarea termenului de restituire a imprumutului, inainte de plata sumei datorate, inculpatul a instrainat apartamentul, nu putea fi apreciat decat ca un act de nerespectare a clauzei inscrise in contract, susceptibil a fi supus examinarii instantei civile. In acest caz, condamnand pe inculpat pentru infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 3 C.pen., in conditiile in care nu s-a dovedit intentia sa de a induce in eroare pe partea vatamata, instanta a pronuntat o solutie nelegala. Prin urmare, recursul in anulare a fost admis si, casandu-se sentinta, s-a dispus achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C.pr.pen. Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 1255 din 12 mai 1998

Abuz de incredere - decizia nr. 783 din 28 martie 1997


Data publicarii: 2003-06-01 Tematica: Penal Nota: 5

Nerespectarea unei conventii civile Abuz de incredere Nerespectarea unei conventii civile

Prin sentinta penala nr. 1584/27.04.1995 a Judecatoriei Iasi, inculpata S.S. a fost condamnata pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prevazuta in art. 213

C.pen. S-a retinut ca, intre inculpata si partea civila, statiune de cercetari agricole, a intervenit o conventie privind efectuarea lucrarilor agricole pentru 2 ha teren arabil, in sensul ca cea dintai sa primeasca pentru munca depusa 20% din productia de stiuleti de porumb, iar diferenta sa revina unitatii agricole. Incalcand conventia, inculpata si-a insusit intreaga cantitate de porumb rezultata de pe cele 2 ha de teren, refuzand sa predea statiunii de cercetari agricole 80% din productie. Tribunalul Iasi, prin decizia nr. 151/18.04.1996, a respins recursul inculpatei. Recursul in anulare declarat in cauza este fondat. Conform art. 213 C.pen., constituie infractiunea de abuz de incredere insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Din probele administrate in cauza, se constata ca intre cele doua parti a intervenit o conventie prin care inculpata s-a angajat sa efectueze muncile agricole manuale pe 2 ha teren aflate in detentia partii civile, urmand ca din recolta sa-i revina 20%, iar diferenta sa o predea unitatii. Aceasta intelegere are caracter civil si, deci, fapta inculpatei de a nu-si respecta obligatia asumata nu cade sub incidenta legii penale. Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 783 din 28 martie 1997

Abuz de incredere - decizia nr. 2216 din 8 octombrie 1997


Data publicarii: 2003-06-01 Tematica: Penal Nota: 5

Elementele constitutive ale infractiunii Abuz de incredere Elementele constitutive ale infractiunii

Prin sentinta penala nr. 757/21.03.1995, Judecatoria Piatra Neamt a condamnat pe inculpatul N.C. la 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prevazuta in art. 213 C.pen. In fapt, s-a retinut ca intre inculpat si partea civila a intervenit, la 15.09.1993, un contract de imprumut, in baza caruia partea civila imprumuta pe inculpat cu 400 de marci germane, acesta obligandu-se sa restituie banii pana la 31.12.1993, fapt ce nu s-a intamplat.

Prin decizia penala nr. 211/14.06.1996, Tribunalul Neamt a admis recursul declarat de inculpat si a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, constatand ca prejudiciul este acoperit prin restituirea imprumutului. Recursul in anulare declarat in cauza este fondat. Analizand prevederile art. 213 C.pen., care incrimineaza abuzul de incredere, se constata ca, pentru existenta infractiunii, se cere ca faptuitorul sa detina bunul mobil ce constituie obiectul material al infractiunii pe baza unui titlu, a unui raport juridic patrimonial si ca el sa-si insuseasca acel bun, sa dispuna de acesta pe nedrept ori sa refuze a-l restitui. Faptuitorul, devenit detentor al bunului, interverteste in mod abuziv aceasta detentie intr-o stapanire deplina, se comporta ca si cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzand de increderea celui care i l-a incredintat. Conduita abuziva a faptuitorului se realizeaza prin una din cele trei actiuni incriminate, si anume: insusirea bunului, dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui. Din plangerea partii civile rezulta ca inculpatul nu si-a respectat obligatia de a-i restitui imprumutul pana la 31.12.1993; avand in vedere ca acesta se refera la un bun consumptibil, forma de realizare a abuzului de incredere nu poate fi decat refuzul restituirii. Actiunea privitoare la refuzul de a restitui trebuie sa fie certa, intrucat o simpla intarziere, invocarea unor obiectii serioase care sa justifice intarzierea restituirii banilor la scadenta nu echivaleaza cu un refuz. Examinand probele administrate in cauza, se constata ca inculpatul s-a aflat intr-o asemenea situatie datorita insuficientei veniturilor. El nu a negat datoria sa catre partea civila si, ulterior, a restituit suma imprumutata. In consecinta, fapta savarsita de inculpat nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz de incredere, nici din punctul de vedere al laturii obiective, nici al celei subiective, ea situandu-se in afara ilicitului penal, putand constitui o fapta de natura civila. Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 2216 din 8 octombrie 1997

Abuz de incredere - decizia nr. 301 din 9 februarie 1996


Data publicarii: 2003-06-01 Tematica: Penal Nota: 5

Nerestituirea imprumutului Abuz de incredere

Nerestituirea imprumutului Prin sentinta penala nr. 42/19.01.1994 a Judecatoriei Oltenita, ramasa definitiva prin neatacare cu apel, inculpatul I.I. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prevazuta in art. 213 C.pen. Instanta de fond a retinut ca, la 09.09.1992, partea vatamata a imprumutat inculpatului suma de 60.000 lei, iar la scadenta a refuzat sa o restituie. Recursul in anulare declarat in cauza este fondat. Conform art. 213 C.pen., constituie infractiunea de abuz de incredere insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Savarsirea acestei infractiuni consta, deci, in luarea in stapanire frauduloasa a unui bun mobil al altuia, pe care faptuitorul il detinuse cu titlu legitim. In cauza de fata, insa, intre parti, intervenise un contract de imprumut privind o suma de bani, in conditiile art. 1576 si urm. C.civ. Prin urmare, instanta trebuia sa constate ca nerestituirea sumei imprumutate a generat un litigiu ce poate fi solutionat conform legii civile si, in consecinta, fapta, nefiind prevazuta de legea penala, se impunea achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C.pr.pen. Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 301 din 9 februarie 1996

Nerespectarea clauzelor contractuale (termen) stipulate in contract. Consecinte

Prin actiunea nregistrata la aceasta instanta sub nr. 432/331/20.02.2008, reclamantul P. E, a chemat n judecata pe prta D. E., solicitnd instantei ca prin hotarrea ce va pronunta sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 3000 lei reprezentnd dublul sumei primite de prta ca avans la antecontractul de vnzare-cumparare ncheiat la B.N.P.G. F. si aut.sub nr.2322/2.10.2006; penalitati n cuantum de 0,1 \% pe fiecare zi de ntrziere,incepind cu data de 15 noiembrie 2007, si pina la achitarea integrala a sumei; obligarea prtei sa-i plateasca cheltuielile efectuate cu ntocmirea actelor pentru terenul ce urma sa l cumpere de la prta cu act de vinzare-cumparare n forma autentica si

nscrierea proprietatii n cartea funciara a dreptului de proprietate apartinind partii colitigante, cu cheltuieli de judecata. n drept, si-a ntemiat actiunea pe disp.art. 969 Cod civil, art. 1068 cod civil, art. 1066 cod civil,art. 1079 si urm.cod civil Analiznd actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele: La data de 02.10. 2006 ntre reclamant si prta s-a ncheiat antecontractul de vnzarecumparare nr. 2322/ 2.10. 2006 prin care prta s-a obligat sa vnda reclamantului terenul n suprafata de cca. 600 mp. situat n comuna Maneciu, sat Maneciu Pamnteni, Jud.Prahova. Pretul convenit de parti a fost n suma de 21.000 lei din care cumparatorul promitent a achitat un avans de 1500 lei la data autentificarii antecontractului. Partile s-au obligat sa ncheie contractul de vnzare-cumparare n forma autentica n maxim o luna de la autentificarea antecontractului. S-au stabilit ca si clauze contractuale ca " n cazul neperfectarii contractului din culpa vnzatorului, acesta va plati cumparatorului dublul sumei primite ca avans, prezentul act constituind titlul executoriu", iar " n cazul neperfectarii contractului din culpa cumparatorului, acesta va pierde suma platita drept avans". Din declaratiile martorilor audiati, respectiv, C. C., M C si M G L a rezultat ca reclamantul se face vinovat de nerespectarea termenului de o luna mentionat n antecontract pentru perfectarea contractului de vnzare-cumparare. Martorele C C si M C au fost de fata n ziua cnd prta mpreuna cu reclamantul au plecat la notariat n vederea ncheierii antecontractului de vnzare-cumparare. Cu aceasta ocazie, prta i-a nmnat reclamantului toate actele n original, inclusiv cartea de identitate pentru ca acesta sa se ocupe de perfectarea actelor si suma de 350 RON. Totodata s-a stabilit acestuia un termen n care sa se finalizeze perfectarea actelor deoarece prta avea nevoie urgenta de bani, necesitnd o interventie chirurgicala datorita starii grave de sanatate. Martorele au relatat ca stiu de la prta ca reclamantul nu a respectat termenul stabilit, tergiversnd perfectarea actelor de vnzare-cumparare pe parcursul mai multor luni. Din declaratia martorului M G L, propus de reclamant, reiese ca acesta a mers mpreuna cu martorul abia dupa un an, respectiv octombrie 2007 la domiciliul prtei sa discute despre perfectarea actelor de vnzare-cumparare.

De altfel, la interogatoriul ce i s-a luat de catre prta, reclamantul a recunoscut ca aceasta i-a nmnat toate actele ( titlul de proprietate, adeverinta de rol, carte de identitate) n original pentru a se ocupa de cadastru. Toate aceste probe dovedesc buna-credinta a prtei care si-a ndeplinit obligatiile pe care si le-a asumat, prednd reclamantului actele n original si suma de 350 Ron n vederea participarii la cheltuielile necesare ntocmirii schitei cadastrale. Din raspunsul dat la interogatoriu de catre prta a reiesit ca reclamantul nu s-a mai ocupat de actele cadastrale, acestea fiind ridicate de la topometrist tot de prta dupa 8 luni. Mai mult, avnd n vedere starea sanatatii precare a prtei care avea nevoie urgent de o interventie chirurgicala si un tratament costisitor, probeaza nca odata buna-credinta a acesteia cu privire la ncheierea contractului de vnzare-cumparare n forma autentica, n termenul de o luna stabilit n antecontract pentru a putea ncasa pretul convenit de parti. Potrivit art.969 cod civil conventiile legal facute, au putere de lege ntre partile contractante si potrivit art. 970 cod civil ele trebuie executate cu buna credinta si obliga la toate urmarile pe care echitatea, obiceiul sau legea le da obligatiei dupa natura sa.Instanta constata ca n cauza nu snt ndeplinite conditiile prev.de art. 1073 -1077 cod civil, clauzele contractuale stabilite n antecontractul de vnzare-cumparare nefiind respectate n speta dedusa judecatii. Deoarece n cauza s-a facut dovada ca reclamantul, respectiv promitentul-cumparator se face vinovat de nerespectarea termenului de o luna stabilit n antecontract, potrivit clauzei contractuale acesta urmeaza sa piarda suma platita drept avans. n consecinta, n raport de considerentele aratate n cele ce preced, instanta urmeaza sa respinga actiunea, ca nentemeiata.

nelciunea n convenii. Antecontract de vnzare-cumprare. Fals mandatar al promitentului-vnztor. Nulitatea antecontractului de vnzare-

cumprare. Clauz penal. Inaplicabilitate


Dosar Nr. 597 (04.11.2009)

TITLU: nselaciunea n conventii. Antecontract de vnzare-cumparare. Fals mandatar al promitentului-vnzator. Nulitatea antecontractului de vnzare-cumparare. Clauza penala. Inaplicabilitate C. pen., art.215 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen., art.14 alin. (3), 346, 348 REZUMAT: Fapta inculpatului care, n perioada 2002-2003, n baza aceleiasi rezolutii infractionale, pretinznd n mod fals ca este mandatat sa vnda un imobil, folosind o traducere legalizata falsa, a indus-o si a mentinut-o n eroare pe partea vatamata, determinnd-o pe aceasta sa ncheie un antecontract de vnzare-cumparare, n contul caruia i-a dat inculpatului mai multe sume de bani, ntruneste elementele constitutive ale infractiunii de nselaciune n conventii, n forma continuata. Antecontractul de vnzare-cumparare astfel ncheiat se impune a fi desfiintat, avnd n vedere lipsa elementelor esentiale, structurale ale actului juridic, consimtamntul si cauza, respectiv vointa juridica, manifestarea vointei facuta n scopul de a produce efecte juridice, precum si principiul ,,quod nullum est, nullum producit effectum. Prin restabilirea situatiei anterioare, inculpatul trebuie obligat la restituirea catre partea civila a sumei primite de la aceasta, cu titlu de avans. Cererea partii civile, ca inculpatul sa fie obligat la executarea clauzei penale stipulate n antecontract, este nentemeiata, ntruct aceasta are un caracter accesoriu, validitatea obligatiei principale constituind o conditie esentiala pentru existenta clauzei penale. n speta, obligatia principala (antecontractul de vnzare-cumparare) este nula, astfel ca si clauza penala este nula. (Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala, Decizia nr. 597/A din 4.11.2009, nedefinitiva) COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PRESEDINTE: TUDOR GEORGIANA

JUDECATOR: CONSTANTINESCU LUCHIAN CONSIDERENTE: Prin sentinta penala nr.357/24.02.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti n dosarul penal nr.820/302/2008, n temeiul art.334 C.proc.pen., s-a admis cererea de schimbare a ncadrarii juridice, formulata de instanta din oficiu, si schimba ncadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis n judecata din infractiunile prev. de art.215 alin.1, 2 si 3 cu aplic. art.41 alin.2 si art.37 alin.1 lit.a C.pen., art.288 alin.1 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen., art.291 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen., n infractiunile prev. de art.215 alin.1, 2 si 3 cu aplic. art.41 alin.2 si art.37 alin.1 lit.a C.pen., art.288 alin.1 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen., art.25 rap. la art.288 alin.2 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen., art.291 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen. n temeiul art.215 alin.1, 2 si 3 cu aplic. art.41 alin.2 si art.37 alin.1 lit.a C.pen., a fost condamnat inculpatul G.A.N., la pedeapsa de 3 (trei) ani nchisoare, pentru savrsirea infractiunii de nselaciune n forma continuata mpotriva partilor vatamate M.G. si G.W. n temeiul art.25 rap. la art. 288 alin.2 cu aplic. art.31 si art. 37 alin.1 lit.a C.pen., a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani nchisoare, pentru savrsirea infractiunii de fals material n nscrisuri oficiale, n forma participatiei improprii a instigarii, n data de 27.09.2002. n temeiul art.291 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen., a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an nchisoare, pentru savrsirea infractiunii de uz de fals, n data de 03.10.2002. n temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.proc.pen., a fost achitat acelasi inculpatul G.A.N. pentru savrsirea infractiunii de fals material n nscrisuri oficiale, din anul 2002. n temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b C.pen., s-a constatat ca infractiunile deduse judecatii sunt concurente si, contopind pedepsele, dnd spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani nchisoare, sporita cu 6 luni, n final avnd de executat 3 (trei) ani si 6 (sase) luni nchisoare. n temeiul art.71 C.pen., i-a fost aplicata inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen. n temeiul art.14 alin.3 lit.3 lit.a si art.348 C.proc.pen., s-a anulat traducerea legalizata sub nr.11632/27.09.2002 la B.N.P.A. C.M. si L.M. a nscrisului denumit procura emisa de Consulatul General al Romniei la New York, din 24.09.2002, precum si a actului subsecvent antecontract de vnzare-cumparare autentificat sub nr.3241/3.10.2002 la B.N.P. N..

n temeiul art.14 alin.3 lit.3 lit.a C.proc.pen., s-a restabilit situatia anterioara, obligndu-l pe inculpat la restituirea partii din pretul primit catre partea civila M.G., si anume la plata sumei de 24.500 euro, n echivalentul n lei la cursul B.N.R. din data platii. n temeiul art. 191 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 300 lei reprezinta onorariul avocatului din oficiu. n fapt, s-a retinut ca la data de 12.02.1997, partea vatamata G.W. a cumparat de la SC AVL BERCENI SA apartamentul nr. 1, compus din demisol si parter, din imobilul situat n Bucuresti, Aleea Titus nr.25, sector 4, conform contractului de vnzare cumparare nr. 1479/12.02.1997, imobil ce a fost detinut anterior de inculpatul G.A.N. n baza contractului de nchiriere pentru suprafetele locative cu destinatia de locuinta nr. 23197/03.05.1995, ncheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti, prin SCAVL Berceni SA, n calitate de titular al dreptului de administrare. Inculpatul G.A.N. - titularul contractului de nchiriere cu privire la acel imobil - si-a exprimat n mod expres acordul pentru cumpararea locuintei de catre fiul sau, partea vatamata G.W., la nceputul lunii februarie 1997, prin declaratia pe propria raspundere a inculpatului autentificata sub nr.351. ntruct partea vatamata G.W. domicilia de mai multi ani n Statele Unite, n cursul anilor 1999 si 2001, acesta a ntocmit mai multe procuri prin care l mputernicea pe tatal sau, inculpatul G.A.N., sa administreze acest imobil. n cursul anului 2002, urmarind sa nstraineze imobilul si neavnd acest drept n baza procurilor date, inculpatul a solicitat traducatorului autorizat D.I., cu care de altfel, se afla n relatii de prietenie, sa i ntocmeasca n fals o traducere a unei procuri pe care sa o poata folosi n mod valabil, la nstrainarea imobilului situat n Bucuresti, Aleea Titus nr.25, sector 4, fara a ridica suspiciuni cu privire la validitatea ei. n aceste conditii, traducatorul autorizat D.I., a ntocmit, n fals, o traducere a unui act autentic inexistent, ce ar fi reprezentat o procura de administrare/vnzare a imobilului sus mentionat, data n limba engleza, n fata Consulului General al Romniei la New York, de catre partea vatamata G.W., cu privire la care a fost legalizata semnatura traducatorului la notarul public Marin Lucica din cadrul Biroului Notarilor Publici Asociati C.M. si L.M., din Brasov, str. M. Sadoveanu nr.1, prin ncheierea nr. 11632/27.09.2002. Deoarece martora D.I. a negat constant orice contributie a sa la plasmuirea traducerii pretinsei procuri, dar n acelasi timp, nici nu s-a descoperit nscrisul n limba engleza care sa fi stat la baza traducerii, instanta fondului a constatat ca exista mai multe aspecte ce nu vor putea fi lamurite n privinta existentei nscrisului original. Cu aceasta procura tradusa, falsificata, inculpatul s-a prezentat la Biroul Notarial Public "N" Bucuresti, B-dul Elisabeta nr.23, sector 5, unde a fost autentificat antecontractul de vnzare-cumparare sub nr. 3241/03.10.2002 de catre notarul public C.F., antecontract avnd ca obiect acelasi imobil. Potrivit acestui nscris autentificat, ncheiat ntre "G.W., prin mandatar G.A.N., mputernicit n baza procurii din 24.09.2002 de Consulatul General al Romniei la New York, traduse si legalizate sub nr. 11632/27.09.2002 de

Biroul Notarilor Publici Asociati C.M. si L.M.", n calitate de promitent-vnzator si M.G., cetatean italian cu resedinta n Bucuresti, n calitate de promitent cumparator, partile se obligau sa ncheie contractul de vnzare-cumparare n forma autentica n termen de 35 de zile de la data cnd dispozitiile Legii nr.112/1995 o vor permite. Pretul contractului convenit de comun acord a fost de 50.000 euro, din care la data ncheierii antecontractului de vnzare-cumparare s-a achitat suma de 13.000 euro, iar pna la data de 18.06.2003, a fost achitata de catre partea vatamata M.G., n transe de cte 400-500 euro, suma totala de 24.500 euro, inculpatul si partea vatamata M.G. recunoscnd plata si respectiv primirea sumei de bani sus mentionate. La sosirea sa n tara, partea vatamata G.W., constatnd ncheierea antecontractului sus mentionat, fara consimtamntul sau, si ocuparea imobilului de catre promitentulcumparator M.G., a schimbat ncuietorile, reintrnd n posesia imobilului. n acelasi timp, partea vatamata G.W. a ntocmit o procura de revocare a mandatului din 08.10.2001, dat tatalui sau n vederea administrarii imobilului din Bucuresti, Aleea Titus nr.25, sector 4, autentificata sub nr. 1644/12.08.2003 de Biroul Notarilor Publici asociati F.M. si F.B.. Cu privire la existenta procurii originale, n limba engleza, falsificate, prima instanta a apreciat ca exista un dubiu, care nu poate dect sa i profite inculpatului. Astfel, acest nscris original redactat n limba engleza nu a fost descoperit n materialitatea sa pe parcursul urmaririi penale, nici inculpatul si nici cei doi notari unde ar fi trebuit sa fie depus nscrisul original (chiar si falsificat) nefiind n masura sa prezinte chiar si o copie a procurii n limba engleza. Aceste aspecte sunt de altfel confirmate att de martora D.I., care arata ca, desi i s-ar fi prezentat de catre inculpat, un nscris original n limba engleza, purtnd nsemnele Consulatului General al Romniei la New York si un timbru n relief, ce reprezenta procura de administrare/vnzare tradusa n anul 2002, nu a pastrat originalul sau copia acelui nscris, ct si de martora M.L.R., care a aratat ca, cu ocazia legalizarii semnaturii traducatorului autorizat D.I., i s-a prezentat, cu siguranta, nscrisul original al acestuia, dar nu a pastrat o copie a nscrisului, actul n cauza neputnd fi prezentat instantei. n ceea ce priveste veridicitatea declaratiilor celor doua martore (D.I. si M.L.R.), instanta a apreciat ca martorele nu ar fi fost n masura sa confirme afirmatiile inculpatului cu privire la inexistenta nscrisului n limba engleza, caci daca ar fi facut-o sar fi autoincriminat. Din coroborarea declaratiei inculpatului cu adresele nr.1038/SC, nr.686/07.02.2005, SC/2769/05.07.2006 emise de Consulatul General al Romniei, n care se arata pe de o parte, ca, n arhiva Consulatului General al Romniei la New York nu este autentificata nici o procura ntocmita pe numele G.W., n anii 1998, 2001-2003, pentru vnzarea apartamentului din Bucuresti, Aleea Titus nr.25, sector 4, iar pe de alta parte, faptul ca la acest consulat nu sunt autentificate dect procuri ncheiate n limba romna, cele n limba engleza, putnd fi ncheiate doar n fata unui notar public american si apostilate de secretarul general al statului de resedinta al mandatarului, conform Conventiei de la Haga din 1961, rezulta ca la baza nscrisului falsificat n limba engleza nu putea sta ca model

vreun nscris eliberat de Consulatul General al Romniei n limba engleza, Consulatul emitnd doar acte n limba romna. Sub aspectul laturii civile, instanta fondului a retinut ca, n cauza, partea vatamata M.G. s-a constituit parte civila cu suma de 2 miliarde lei, reprezentnd prejudiciul suferit, la data de 18.03.2008, n sedinta publica. n fata instantei de judecata, partea vatamata M.G. a declarat nsa ca ntelege sa renunte la orice fel de pretentie baneasca mpotriva inculpatului solicitnd nsa mentinerea antecontractului de vnzare-cumparare, renuntare de care s-a luat act, n baza art. 346 C.proc.pen. Constatnd n cauza ca actul oficial reprezentat de traducerea legalizata sub nr. 11632/27.09.2002 de catre BNPA C.M. si M.L., a nscrisului denumit procura emisa de Consulatul General al Romniei la New York, din 24.09.2002, ce a stat la baza ncheierii antecontractului de vnzare-cumparare autentificat sub nr.3241/3.10.2002 la B.N.P. N., este fals, instanta a desfiintat aceste nscrisuri si a restabilit situatia anterioara savrsirii infractiunii, n temeiul art.14 alin.3 lit.3 lit.a C.proc.pen. mpotriva acestei hotarri au declarat apel Parchetul de pe lnga Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, partea vatamata M.G. si inculpatul G.A.N.. Parchetul a apreciat ca sentinta este netemeinica n ceea ce priveste achitarea pentru infractiunea de fals n nscrisuri oficiale, probele administrate n cauza( declaratiile inculpatului partii vatamate, martorilor M.L.R. si D.I.), fiind de natura a rasturna prezumtia de nevinovatie a inculpatului. Partea vatamata M.G. a invocat urmatoarele motive de netemeinicie si nelegalitate: - gresita achitare a inculpatului pentru infractiunea de fals n nscrisuri oficiale; - nu s-a facut o corecta apreciere asupra gravitatii faptelor savrsite cu consecinte asupra ncadrarii juridice si a prejudiciului cauzat; - pedeapsa pentru infractiunea de nselaciune si sporul aplicat sunt prea mici; - omiterea clauzei contractuale din antecontract care acopera penalitatea, ntrzierea, prejudiciul cauzat prin activitatea ilicita a inculpatului ridicndu-se la suma de 49.000 euro; - inculpatul trebuia obligat la restituirea sumelor datorate partii civile n moneda euro. Inculpatul G.A.N. a sustinut ca cercetarea judecatoreasca este incompleta, n mod eronat fiind obligat la restituirea sumei de 24.500 lei, netinndu-se seama de situatia de fapt care reiese chiar din declaratia partii civile M.G., considernd ca se impunea achitarea, n temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp; de asemenea, a solicitat sa

fie expertizat medico- legal pentru a se stabili daca avea discernamnt la semnarea contractelor. n subsidiar, a apreciat ca se impune retinerea de circumstante atenuante si coborrea pedepselor sub minimul special. Prin ncheierea de sedinta din data de 01.07.2009, Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care sa stabileasca daca inculpatul a avut discernamntul pastrat n raport cu faptele pentru care este cercetat, la data de 30.10.2009 fiind depus la dosar raportul nr. A1/7861/2009 ntocmit de INML. Examinnd hotarrea apelata, n raport de motivele invocate ct si din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca apelurile sunt nefondate. Referitor la latura penala, n mod corect instanta de fond a apreciat ca circumstantele concrete n care s-au desfasurat actiunile inculpatului G.A.N., asa cum sunt oglindite de probe, judicios analizate n considerentele sentintei, conduc fara echivoc la concluzia ca n perioada 2002-2003, n baza aceleiasi rezolutii infractionale, pretinznd ca este mandatat sa vnda imobilul situat n Bucuresti, str. Aleea Titus, nr. 25, sector 4, proprietatea partii vatamate G.W., a indus si a mentinut n eroare pe partea vatamata M.G., prin folosirea de mijloace frauduloase, determinndu-l pe acesta sa ncheie antecontractul de vnzare-cumparare autentificat sub nr. 3241/03.10.2002 de BNP N. Constantinescu Florica, pricinuind o paguba n patrimoniile partilor vatamate G.W. si n M.G. . De asemenea, n data de 27.09.2002, cu intentie, inculpatul i-a determinat pe traducatorul autorizat Dan Ildiko si pe notarul public M.L.R. ca, n timp ce se aflau n exercitiul atributiilor de serviciu, sa traduca, respectiv sa legalizeze n fals, acestea actionnd fara intentie dovedita, un nscris denumit procura de administrare/vnzare, nscris tradus de D.I., a carei semnatura a fost legalizata prin ncheierea de legalizare nr. 11632/27.09.2002, act folosit ulterior de inculpat la ncheierea frauduloasa a antecontractului de vnzare cumparare nr. 3241/03.10.2002. Tribunalul constata ca prejudiciul cauzat de inculpat prin savrsirea infractiunii de nselaciune se ridica la suma de 24.500 Euro, nefiind produse consecinte deosebit de grave, n sensul dispozitiilor art. 146 din Codul penal, asa cum sustine apelantul - parte vatamata M.G.. Desi inculpatul prezinta diagnosticul de tulburare de personalitate disociala a avut discernamntul pastrat n raport cu aceste fapte, conform concluziilor raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. A1/7861/2009 ntocmit de INML. Instanta a facut o justa individualizare a pedepselor aplicate, conform criteriilor prev. de art.72 Cod penal, tinnd seama de gradul concret de pericol social al faptelor, de modalitatea si mprejurarile n care au fost comise, de rezultatul produs, precum si de circumstantele personale ale inculpatului.

n privinta infractiunii prevazute de art. 288 alin.1 C.pen., desi martorii D.I. si M.L.R. au declarat ca inculpatul le-a prezentat procura n limba engleza, originala, lipsa n materialitatea sa a acestui nscris, coroborata cu declaratiile inculpatului si cu adresele emise de Consulatului Romn la New York, creeaza un dubiu cu privire la existenta procurii. Asadar, avnd n vedere principiul de drept conform caruia dubiul profita inculpatului, justificat prima instanta a dispus achitarea inculpatului pentru aceasta fapta. Cu privire la latura civila, n mod corect prima instanta a desfiintat antecontractul de vnzare-cumparare autentificat sub nr. 3241/03.10.2002 de BNP N. C.F. ncheiat n baza traducerii legalizate sub nr.11632/27.09.2002 la B.N.P.A. C.M. si L.M. a nscrisului denumit procura emisa de Consulatul General al Romniei la New York, din 24.09.2002, din urmatoarele considerente: ntruct s-a constatat ca traducerea legalizata este falsa, n aceste conditii lipsesc cu desavrsire elementele esentiale, structurale ale actului juridic, consimtamntul si cauza, respectiv vointa juridica, manifestarea vointei facuta n scopul de a produce efecte juridice. n consecinta, tinnd seama de principiul ,,quod nullum est, nullum producit effectum, justificat s-a anulat si actul ncheiat n baza nscrisului fals, neopernd niciuna din exceptiile care anihileaza aceasta regula. Asadar, justificat s-a dispus restabilirea situatiei anterioare, inculpatul fiind obligat la restituirea catre partea civila M.G. a sumei primite de la acesta, n echivalentul n lei la cursul BNR din data platii, avnd n vedere ca potrivit reglementarilor n vigoare, ncasarile si platile pe teritoriul Romniei se efectueaza numai n moneda nationala leul. Cererea partii civile M.G., ca inculpatul sa fie obligat la executarea clauzei penale stipulate n antecontract, este nentemeiata, ntruct aceasta are un caracter accesoriu, validitatea obligatiei principale constituind o conditie esentiala pentru existenta clauzei penale. n speta, obligatia principala (antecontractul de vnzare-cumparare autentificat sub nr. 3241/03.10.2002 de BNP N. C.F.) este nula, astfel ca si clauza penala este nula. Fata de considerentele ce preced, n temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., va respinge apelurile ca nefondate, iar n baza art.192 al.2 din Codul de procedura penala, va obliga pe apelantii M.G. si G.A.N. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. DISPOZITIV: Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lnga Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, apelantul-parte vatamata M.G. si apelantul-inculpat G.A.N. mpotriva sentintei penale nr.357/24.02.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti n dosarul penal nr.820/302/2008.

n baza art.192 al.2 din Codul de procedura penala, obliga pe apelantul-parte vatamata la 100 lei cheltuieli judiciare catre stat si pe apelantul-inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare catre stat, onorariul aparatorului din oficiu al apelantului-inculpat urmnd a fi avansat din fondurile MJLC. Cu recurs n termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru parti. Pronuntata n sedinta publica azi, 04.11.2009.

Plngere mpotriva rezoluiei procurorului. nelciune n convenii. Litigiu civil. Lipsa prevederii faptei n legea penal.
Plngere mpotriva rezolutiei procurorului. nselaciune n conventii. Litigiu civil. Lipsa prevederii faptei n legea penala. Prin sentinta penala nr. 481 din 04.06.2008 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a dispus respingerea plngerii formulate de petenta A. C. formulata n contradictoriu cu intimatii M.N., M.M. si G. A. ca nentemeiata. n baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. a fsot mentinuta solutia dispusa prin ordonanta nr. 1679/P/2005 din 15.01.2008 a Parchetului de pe lnga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, mentinuta prin rezolutia nr.459/II-2/2008 din 15.02.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lnga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti. n baza art. 192 alin. 2 C.p.p., a fost obligata petenta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare catre stat. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele: Prin plngerea nregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus petenta A. C. a solicitat n contradictoriu cu intimatii M. N., G.M. si G.A.desfiintarea solutiilor date n

dosarul 1679/P/2005 de catre Parchetul de pe lnga Judecatoria Sector 1 criticndu-le pentru nelegalitate si netemeinicie. n motivare a aratat ca fapta intimatilor este de natura penala si nu civila asa cum s-a retinut n Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din 15.01.2008, intimatii inducnd-o n eroare la momentul ncheierii antecontractului de vnzare-cumparare, aspect pe care daca l-ar fi cunoscut ar fi determinat-o sa nu ncheie acest contract . La dosar a fost atasat dosarul de urmarire penala nr. 1679/P/2005, intimatii desi legali citati neprezentndu-se si nici neformulnd vreun punct de vedere fata de plngerea petentei. Analiznd actele si lucrarile dosarului prin prisma plngerii formulate de catre petenta si a nscrisurilor depuse, instanta retine urmatoarele: prin Ordonanta 1679/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatilor M.N. si G. M., referitor la infractiunea prev. de art 215 al.1,3 C.p. si nenceperea urmaririi penale fata de intimata G. A.referitor la infractiunile prev. de art. 192 al.1 si 217 al.1 C.p. La data de 31.01.2005 petenta a reclamat faptul ca n cursul anului 2004 mpreuna cu sotul sau a cumparat imobilul din strada M.V., , de la intimati, a mutat o parte din bunuri n noua locuinta dupa care a plecat din tara. Cnd a revenit a gasit locuinta locuita de G.A. iar bunurile mutate n alta ncapere. Petenta a reclamat pe aceasta intimata pentru violare de domiciliu si distrugere. n ceea ce i priveste pe ceilalti doi intimati fata de faptul ca acestia au ncheiat cu G.A. un antecontract n forma autentica ulterior contractului ncheiat de ei, astfel nct se fac vinovati de savrsirea infractiunii de nselaciune n conventii. Instanta retine ca la data de 10.09.2004 s-a ncheiat nscrisul sub semnatura privata chitanta de mprumut prin care intimatii M.N. si M.( G.) M. au declarat ca au mprumutat de la petenta suma de 7800 Euro preciznd ca aceasta reprezinta acontul pentru locuinta detinuta de ei, urmnd ca n termen de 10 zile sa perfecteze actul de vnzare-cumparare pentru suma de 12.800 Euro. Ulterior n data de 23.12.2004 M. N. a dat o declaratie autentica prin care a aratat ca a primit suma integral, aceasta reprezentnd pretul apartamentului pentru care urmeaza sa ncheie contractul autentic fara a mai stipula vreo data. n data de 19.01.2008 intimatii au ncheiat antecontractul autentificat sub nr. 221/2005 prin care se obligau sa vnda, iar intimata G.A. sa cumpere acelasi apartament promis petentei dupa trecerea termenului prevazut de art. 9 din Legea 112/1995, de la data ncheierii acestui contract promitenta cumparatoare avnd dreptul sa foloseasca imobilul. Art. 215 al.1,3 C.p incrimineaza fapta de inducere n eroare a unei persoane cu prilejul ncheierii sau executarii unui contract, savrsita n asa fel nct fara aceasta eroare cel nselat nu ar fi ncheiat sau executat contractul n conditiile stipulate. Fapta descrisa mai sus presupune existenta unei actiuni de inducere n eroare savrsita de una dintre partile cocontractante fata de cealalta parte care nu are cunostinta ca cele prezentate nu sunt reale. n speta intimatii nu au savrsit o asemenea actiune prezentnd

n mod real situatia juridica a imobilului iar faptul ca ulterior acelasi imobil a fost promis altui potential cumparator nu se circumscrie infractiunii de nselaciune ci poate atrage raspunderea civila contractuala a partii care si-a nesocotit obligatia asumata. n ceea ce priveste infractiunea de violare de domiciliu instanta nu poate retine existenta laturii obiective a acesteia, intimata G.A. aflndu-se n imobilul n litigiu n virtutea antecontractului si mandatului ncheiat cu ceilalti intimati prin care s-a nascut dreptul sau de folosinta asupra imobilului neputnduse vorbi de o patrndere fara drept. Infractiunea de distrugere presupune ca faptuitorul sa distruga, degradeze sau sa aduca n stare de nentrebuintare un bun ce apartien altei persoane, fapt nedovedit n prezenta cauza intimata nefacnd altceva dect sa pastreze bunurile petentei ntr-o ncapere pna la venirea acesteia, bunuri identificate de petenta cu ocazia cercetarii la fata locului efectuate de catre organele de politie, care nu au suferit vreo degradare si care au fost predate acesteia pe baza de proces-verbal. n consecinta fata de considerentele ce preced va respinge plngerea formulata de petenta A. C. ca nentemeiata. n baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. va mentine solutia dispusa prin ordonanta nr. 1679/P/2005 din 15.01.2008 a Parchetului de pe lnga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, mentinuta prin rezolutia nr.459/II-2/2008 din 15.02.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lnga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti. n baza art. 192 alin. 2 C.p.p., va obliga petenta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare catre stat .

nelciune n convenii. Lipsa motivelor de fapt i de drept pe care se sprijin soluia de condamnare
Dosar Nr. 226 (24.04.2008)

nselaciune n conventii. Lipsa motivelor de fapt si de drept pe care se sprijina solutia de condamnare. Nelegalitate. Condamnarea, n apel a inculpatului pentru savrsirea infractiunii de nselaciune, fara a administra probe si fara a arata temeiurile de fapt si de drept de natura a convinge asupra legalitatii si temeiniciei solutiei adoptate supune decizia cazului de casare prevazut de art. 385/9 pct. 9 Cod procedura penala. Sectia penala Decizia penala nr. 226/24 aprilie 2008 Prin sentinta penala nr. 1413/2003 d Judecatoriei Deva s-a dispus condamnarea inculpatului J.E. la pedeapsa rezultanta de 3 ani nchisoare pentru savrsirea infractiunii prevazuta de art. 215 alin. 2,3 Cod penal; art. 290 alin. 1 cu art.41 alin.2 Cod penal; art.291 Cod penal si art. 25 raportat la art. 292 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal. n baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. b Cod procedura penala, inculpatul J.E. fost achitat de sub nvinuirea savrsirii infractiunii prevazuta de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal ( partea vatamata T.V. si T.Y.) Actiunea civila a fost lasata nesolutionata. n ce priveste infractiunea de nselaciune de sub nvinuirea careia inculpatul a fost achitat, s-a motivat ca actiunile inculpatului nu pot angaja raspunderea penala, ntruct vnzarea autoturismului catre partea vatamata se circumscrie sferei raporturilor juridice de natura civila. mpotriva sentintei a declarat apel Parchetul si partile civile T.V. si T.Y. Prin decizia penala nr. 573/A/2004 a Tribunalului Hunedoara au fost admise apelurile Parchetului si al partilor civile T. V. si T.Y. desfiintndu-se hotarrea penala atacata cu consecinta condamnarii inculpatului si pentru savrsirea infractiunii de nselaciune, prevazuta de art.215 alin. 1,2,3 Cod penal n dauna partii vatamate sus aratate. Decizia adoptata n apel a fost atacata cu recurs de catre inculpatul J.E. , pe motivul lipsei considerentelor de fapt si de drept ce au condus la stabilirea vinovatiei. Recursul este fondat. Instanta de apel nu a motivat hotarrea de condamnarea inculpatului de fapta de nselaciune n dauna partilor vatamate T.V. si T.Y., sub aspectul expunerii temeiurilor de fapt si de drept, de natura a convinge despre legalitatea si temeinicia solutiei adoptate. Nemotivarea si motivarea insuficienta reprezinta motiv de casare, deoarece statul de drept nu accepta pronuntarea unei hotarri discretionare, iar din perspectiva jurisprudentei CEDO, existnd doua hotarri contrare, de condamnare n prima instanta si de achitare n apel, nu se poate accepta o motivare neexplicita, prin simpla enuntare a vinovatiei.

Recursul a fot admis, iar decizia penala casata conform art.385/15 pct. 2 lit. c Cod procedura penala cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleasi instante de apel, Tribunalul Hunedoara.

Infraciunea de nelciune n convenii, prevzut de art.215 alin.1,3 Cod penal. Neexecutarea obligaiilor ce deriv dintr-un contract
Dosar Nr. 447 (10.10.2008)
Prin decizia penala nr. 447/10.10.2008 a Tribunalului Suceava, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de petentii T.M. si T.S.I. mpotriva sentintei penale nr. 158/11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Vatra Dornei. Petentii recurenti au fost obligati sa plateasca statului suma de cte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs. Pentru a decide astfel, Tribunalul Suceava a retinut urmatoarele: Prin sentinta penala nr. 158 din data de 11.06.2008, Judecatoria Vatra Dornei, n baza art. 278/1 pct. 8 lit. a Cod procedura penala, a respins ca nentemeiata, plngerea formulata de partea vatamata T.M., faptuitor fiind C. I. n baza art. 192 al.2 Cod procedura penala partea vatamata a fost obligata sa plateasca statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotar astfel, prima instanta a retinut ca la data de 4 aprilie 2008, s-a nregistrat plngerea partii vatamate T.M., mpotriva rezolutiei Parchetului, considernd ca exista indicii suficiente pentru a se efectua urmarirea penala mpotriva faptuitorului C.I., pentru comiterea infractiunii de nselaciune, astfel nct considera rezolutia ca nelegala si nentemeiata. Din probatoriul administrat n cauza, instanta de fond a retinut ca petenta a ncheiat cu faptuitorul un antecontract de vnzare cumparare, la data de 14.09.2007, autentificat la Notariat, prin care C.I. s-a obligat sa construiasca o casa de locuit pe un teren proprietatea acestuia, imobile care se vor vinde petentei. S-a achitat un avans, dupa care au aparut discutii privind executarea lucrarilor.

Avnd n vedere existenta acestor relatii contractuale dintre parti, prima instanta a considerat ca rezolutia Parchetului este ntemeiata, ca a fost ntocmita legal, astfel nct, n baza art. 278 ind. pct. 8 lit. a Cod procedura penala, a respins plngerea formulata de partea vatamata T.M., ca nentemeiata. mpotriva acestei sentinte, n termen legal, au declarat recurs petentii T.M. si T.S.I., criticnd-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Analiznd actele dosarului si sentinta recurata att prin prisma criticilor formulate, ct si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept n conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Tribunalul a apreciat ca recursurile sunt nefondate. Astfel, Tribunalul a retinut ca prin rezolutia Parchetului s-a confirmat, n temeiul art. 228 al. 6 comb. cu art. 10 lit. d Cod procedura penala, propunerea de nencepere a urmaririi penale fata de intimatul C.I. pentru infractiunea de nselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal. n motivarea acestei solutii, s-a aratat ca numitii T.M. si S.T.I. l-au reclamat pe intimatul C.I. ca le-ar fi vndut o suprafata de teren si s-ar fi angajat sa le construiasca niste case de vacanta a caror temelii erau pe acel teren, dar care ulterior nu le-a mai construit. n urma verificarii celor aratate n plngeri a rezultat ca nu sunt ntrunite toate elementele constitutive ale acestei infractiuni, ntruct nici la ncheierea contractului de vnzarecumparare, nici pe parcursul executarii acestuia, intimatul nu a facut acte de inducere n eroare a reclamantilor, ci a cautat sa-si ndeplineasca obligatiile asumate prin contract, dar nu a reusit. S-a constatat ca nendeplinirea acestor obligatii contractuale constituie litigii civile si nu infractiune, astfel ca raspunderea penala este nlaturata. mpotriva rezolutiei sus-mentionate, petenta T.M. a formulat plngere, care a fost respinsa prin rezolutia procurorului ierarhic superior, motivat de faptul ca din analiza dosarului rezulta ca solutia data n cauza este corecta. Petenta T.M. a formulat plngere mpotriva actelor procurorului la instanta de judecata, care a fost respinsa ca nentemeiata prin sentinta penala recurata. Tribunalul a constatat ca solutiile dispuse de catre organele de urmarire penala sunt legale si temeinice, ntruct n cauza nu sunt ntrunite elementele constitutive ale infractiunii de nselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, respectiv sub aspectul laturii subiective, lipsind intentia intimatului C.I. de a-i induce/mentine n eroare pe recurentii T.M. si S. T.I. Astfel, din actele si lucrarile dosarului s-a retinut ca recurentii T.M. si S.T.I. au ncheiat cu intimatul C.I. un antecontract de vnzare-cumparare autentificat la Notariat, prin care intimatul s-a obligat sa le vnda sotilor T.M. si S.T.I. un imobil constnd din teren curti constructii, mpreuna cu o casa de locuit si anexe. Imobilul casa se afla n constructie, dar pretul a fost stabilit pentru casa finalizata cu materiale de constructie alese de vnzator. A fost stabilit pretul total al vnzarii, din care nainte de semnarea antecontractului,

intimatul a primit un avans si s-a obligat sa construiasca casa pe terenul sus-mentionat, urmnd ca diferenta sa fie achitata n doua transe. Pe parcursul executarii lucrarilor la imobilul cu destinatie de locuinta, recurentii T.M. si S.T.I. au constatat deficiente n executarea acestora, astfel nct i-au solicitat intimatului rezilierea antecontractului de vnzare-cumparare si restituirea avansului. Desi recurentii T.M. si S.T.I. au aratat ca au fost nselati de catre intimatul C.I., ntruct acesta nu avea proiect si nici autorizatiile necesare, mentinndu-i astfel n eroare cu ocazia acelui antecontract, Tribunalul a constatat ca n cauza nu sunt ntrunite elementele constitutive ale infractiunii de nselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, respectiv sub aspectul laturii subiective, ntruct nu s-a dovedit, dincolo de orice ndoiala, faptul ca intimatul C.I. a avut intentia de a-i induce/mentine n eroare pe recurentii T.M. si S.T.I. Astfel, avnd n vedere faptul ca n cuprinsul antecontractului de vnzare-cumparare nu s-a facut nici o referire cu privire la existenta sau nu a proiectului de constructie si a autorizatiei de constructie, n cauza nu exista probe cu privire la existenta vreunei actiuni de inducere/mentinere n eroare din partea intimatului. Recurentii T.M. si S.T.I. aveau posibilitatea ca, anterior ncheierii antecontractului, sa efectueze verificari cu privire la existenta proiectului de constructie si a autorizatiei de constructie si sa solicite sa se efectueze mentiuni n antecontract cu privire la acestea. mprejurarea ca recurentii T.M. si S.T.I. au constatat grave deficiente n constructie, nu conduce la concluzia ca intimatul C.I. ar fi savrsit infractiunea de nselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, att timp ct nu s-a dovedit, dincolo de orice ndoiala, faptul ca intimatul C.I. a avut intentia de a-i induce/mentine n eroare pe recurenti, la dosar neexistnd probe n acest sens. Astfel, att n literatura juridica de specialitate, ct si n practica judiciara, s-a decis ca neexecutarea obligatiilor ce deriva dintr-un contract ncheiat nu constituie infractiunea de nselaciune, daca nu s-a stabilit ca s-au folosit manopere dolosive fata de creditorul obligatiei cu ocazia ncheierii contractului. Litigiul dintre parti decurgnd din antecontractul de vnzare-cumparare poate fi solutionat pe calea unei actiuni civile, n cauza nefiind ntrunite elementele constitutive ale infractiunii de nselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, respectiv sub aspectul laturii subiective, lipsind intentia intimatului C.I. de a-i induce/mentine n eroare pe recurentii T.M. si S.T.I.

nelciune . Elementele constitutive.

Dosar Nr. 12/A (27.01.2006)

Nerespectarea de catre avocat a dispozitiilor contractuale ce decurg din contractele de asistenta juridica ncheiate cu mai multi justitiabili, pentru care s-au ncasat onorariile convenite, nu ntruneste elementele constitutive ale infractiunii de nselaciune prev.de art.215 Cod penal, putnd cel mult sa atraga raspunderea materiala sau disciplinara a acestuia. Prin sentinta penala nr.139 din 22.04.2005 Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpatul F.F.L. la 6 pedepse de trafic de influienta si l-a achitat pentru savrsirea infractiunii de nselaciune prev.de art.215 alin.1 si 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal. Pentru a pronunta aceasta hotarre instanta a retinut ca n perioada iulie 2000-11 septembrie 2002, inculpatul a functionat ca avocat n Baroul Harghita si n aceasta calitate , pretinznd si primind diferite sume de bani, s-a angajat la rezolvarea unor probele personale extrajudiciare n beneficiul unor persoane, raspndind ideea ca ar avea cunostinte pentru diferite probleme ale unor oameni care doreau o rezolvare rapida si cautau o cale simpla si eficienta. De asemenea, n aceeasi calitate de avocat, inculpatul a racolat mai multe persoane fata de care s-a angajat , dupa caz, la asistarea sau reprezentarea acestora n fata organelor judiciare, pretinznd diferite sume de bani cu titlu de onorar avocatial nsa fara a le acorda asistenta judiciara. mpotriva acestei hotarri a declarat apel parchetul, care, ntre altele, solicita condamnarea inculpatului si pentru infractiunea de nselaciune. Apelul nu este fondat. Fapta inculpatului care n calitate de avocat nu si-a respectat obligatiile care decurgeau din contractele de asistenta juridica ncheiate cu diferiti justitiabili , chiar daca s-au platit onorariile convenite de parti, nu ntruneste elementele constitutive ale infractiunii de nselaciune, ntruct inculpatul, la ncheierea contractelor nu le-a prezentat ca adevarata o fapta mincinoasa sau ca mincinoasa o fapta adevarata , aceste neglijente manifestate n exercitarea profesiei de avocat pot, cel mult, sa atraga raspunderea materiala sau disciplinara a inculpatului. n consecinta, apelul parchetului a fost respins sub acest aspect.

Drept penal. partea GENERAL. Fapta este prevzut de legea penal. nelciune.
Dosar Nr. 750/P/08.10.2004 (08.10.2004)

Nu s-a putut retine comiterea infractiunii de nselaciune prev.de art.215 al.3 cod penal, n sarcina aceluiasi inculpat, constnd n aceea ca dupa ce a obtinut certificatul de mostenitor, prin contractul de vnzare-cumparare autentificat sub nr.2422/octombrie 2000, a nstrainat imobilul situat n Municipiul Constanta str.D., partii civile C.V., inducndu-l pe acesta n eroare cu privire la mprejurarea ca ar fi unicul mostenitor al defunctilor sai parinti si deci singurul detinator al bunului ce a format obiectul contractului. Infractiunea de nselaciune presupune o actiune de inducere n eroare, care poate fi savrsita prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, n scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul, un folos material si daca s-a pricinuit o paguba. n speta, cerintele acestor dispozitii legale nu sunt ndeplinite, deoarece la ncheierea contractului de vnzare-cumparare, partile vatamate V.F. si B.C. nu au fost induse n eroare de catre inculpatul B.Gh., iar o eventuala ntelegere cu privire la nstrainarea imobilului nu a fost dovedita. n speta, este lipsita de temei solicitarea partii civile, facuta n calea de atac, n sensul de a fi angajata raspunderea penala a inculpatului B.Gh., pentru infractiunea de nselaciune deoarece inculpatul nu a fost trimis n judecata pentru savrsirea acestei infractiuni fata de partea civila C.V. Potrivit art.317 cod proc.penala, judecata se margineste la fapta si persoana aratata n actul de sesizare si prin urmare, instanta a fost obligata numai cu privire la fapta retinuta n rechizitoriu si la persoana trimisa n judecata.

Plngere mpotriva rezoluiei procurorului. nelciune n convenii. Litigiu civil. Lipsa prevederii faptei n legea penal.
Plngere mpotriva rezoluiei procurorului. nelciune n convenii. Litigiu civil. Lipsa prevederii faptei n legea penal.Prin sentina penal nr. 481 din 04.06.2008 a Judectoriei Sectorului 1 Bucureti s-a dispus respingerea plngerii formulate de petenta A. C. formulat n contradictoriu cu intimaii M.N., M.M. i G. A. ca nentemeiat.n baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. a fsot meninut soluia dispus prin ordonana nr. 1679/P/2005 din 15.01.2008 a Parchetului de pe lng Judectoria Sectorului 1 Bucureti, meninut prin rezoluia nr.459/II-2/2008 din 15.02.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lng Judectoria Sectorului 1 Bucureti.n baza art. 192 alin. 2 C.p.p., a fost obligat petenta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare ctre stat.Pentru a pronuna aceast soluie, instana a reinut urmtoarele:Prin plngerea nregistrat la aceast instan sub numrul de mai sus petenta A. C. a solicitat n contradictoriu cu intimaii M. N., G.M. i G.A.desfiinarea soluiilor date n dosarul 1679/P/2005 de ctre Parchetul de pe lng Judectoria Sector 1 criticndu-le pentru nelegalitate i netemeinicie. n motivare a artat c fapta intimailor este de natur penal i nu civil aa cum s-a reinut n Ordonana de scoatere de sub urmrire penal din 15.01.2008, intimaii inducnd-o n eroare la momentul ncheierii antecontractului de vnzare-cumprare, aspect pe care dac l-ar fi cunoscut ar fi determinat-o s nu ncheie acest contract.La dosar a fost ataat dosarul de urmrire penal nr. 1679/P/2005, intimaii dei legali citai neprezentndu-se i nici neformulnd vreun punct de vedere fa de plngerea petentei.Analiznd actele i lucrrile dosarului prin prisma plngerii formulate de ctre petent i a nscrisurilor depuse, instana reine urmtoarele: prin Ordonana 1679/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmrire penal a intimailor M.N. i G. M., referitor la infraciunea prev. de art 215 al.1,3 C.p. i nenceperea urmririi penale fa de intimata G. A.referitor la infraciunile prev. de art. 192 al.1 i 217 al.1 C.p. La data de 31.01.2005 petenta a reclamat faptul c n cursul anului 2004 mpreun cu soul su a cumprat imobilul din strada M.V.,, de la intimai, a mutat o parte din bunuri n noua locuin dup care a plecat din ar. Cnd a revenit a gsit locuina locuit de G.A. iar bunurile mutate n alt ncpere. Petenta a reclamat pe aceast intimat pentru violare de domiciliu i distrugere. n ceea ce i privete pe ceilali doi intimai fa de faptul c acetia au ncheiat cu G.A. un antecontract n form autentic ulterior contractului ncheiat de ei, astfel nct se fac vinovai de svrirea infraciunii de nelciune n convenii.Instana reine c la data de 10.09.2004 s-a ncheiat nscrisul sub

semntur privat chitan de mprumut" prin care intimaii M.N. i M.( G.) M. au declarat c au mprumutat de la petent suma de 7800 Euro preciznd c aceasta reprezint acontul pentru locuina deinut de ei, urmnd ca n termen de 10 zile s perfecteze actul de vnzare-cumprare pentru suma de 12.800 Euro. Ulterior n data de 23.12.2004 M. N. a dat o declaraie autentic prin care a artat c a primit suma integral, aceasta reprezentnd preul apartamentului pentru care urmeaz s ncheie contractul autentic fr a mai stipula vreo dat. n data de 19.01.2008 intimaii au ncheiat antecontractul autentificat sub nr. 221/2005 prin care se obligau s vnd, iar intimata G.A. s cumpere acelai apartament promis petentei dup trecerea termenului prevzut de art. 9 din Legea 112/1995, de la data ncheierii acestui contract promitenta cumprtoare avnd dreptul s foloseasc imobilul.Art. 215 al.1,3 C.p incrimineaz fapta de inducere n eroare a unei persoane cu prilejul ncheierii sau executrii unui contract, svrit n aa fel nct fr aceast eroare cel nelat nu ar fi ncheiat sau executat contractul n condiiile stipulate.Fapta descris mai sus presupune existena unei aciuni de inducere n eroare svrit de una dintre prile cocontractante fa de cealalt parte care nu are cunotin c cele prezentate nu sunt reale. n spe intimaii nu au svrit o asemenea aciune prezentnd n mod real situaia juridic a imobilului iar faptul c ulterior acelai imobil a fost promis altui potenial cumprtor nu se circumscrie infraciunii de nelciune ci poate atrage rspunderea civil contractual a prii care i-a nesocotit obligaia asumat.n ceea ce privete infraciunea de violare de domiciliu instana nu poate reine existena laturii obiective a acesteia, intimata G.A. aflndu-se n imobilul n litigiu n virtutea antecontractului i mandatului ncheiat cu ceilali intimai prin care s-a nscut dreptul su de folosin asupra imobilului neputnduse vorbi de o ptrndere fr drept. Infraciunea de distrugere presupune ca fptuitorul s distrug, degradeze sau s aduc n stare de nentrebuinare un bun ce aparien altei persoane, fapt nedovedit n prezenta cauz intimata nefcnd altceva dect s pstreze bunurile petentei ntr-o ncpere pn la venirea acesteia, bunuri identificate de petent cu ocazia cercetrii la faa locului efectuate de ctre organele de poliie, care nu au suferit vreo degradare i care au fost predate acesteia pe baz de proces-verbal.n consecin fa de considerentele ce preced va respinge plngerea formulat de petenta A. C. ca nentemeiat.n baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. va menine soluia dispus prin ordonana nr. 1679/P/2005 din 15.01.2008 a Parchetului de pe lng Judectoria Sectorului 1 Bucureti, meninut prin rezoluia nr.459/II-2/2008 din 15.02.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lng Judectoria Sectorului 1 Bucureti.n baza art. 192 alin. 2 C.p.p., va obliga petenta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare ctre stat.