Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS ARAD AN I PSIHOLOGIE ID

PSIHOLOGIA COPILULUI INTRE 3 -7 ANI

DRAGAN RADU-GRIGORE

Copilul de la 3 la 6-7 ani

Incepand cu intrarea n grdini tipul de relaii se nuaneaz i se diversific, amplificndu-se conduitele din cadrul colectivelor de copii. Are loc concomitent i diferenierea conduitelor fa de persoane de diferite vrste i ocupaii, aflate n ambiana cultural-social a copilului. Dezvoltarea fizic este evident n perioada precolar. De la 3 la 7 ani are loc o cretere de la aproximativ 92 cm la 117 cm ca statur i o cretere de la cca 14 kg la 22 kg ponderal. Organismul n ntregime devine mai elastic, micrile mai suple i mai sigure. Persist o oarecare iritabilitate a cilor rinofaringiene i implicit o sensibilitate fa de bolile copilriei, precolarul fiind expus la o uoar contractare de gripe i afeciuni bronho-pneumonale.

Deosebit de activ este formarea comportamentelor implicate n dezvoltarea autonomiei, prin organizarea de deprinderi i obinuine. Dintre acestea, mai specifice sunt comportamentele alimentare, de mbrcare i igienice. O problem interesant prin latura psihologic pe care o implic este aceea a coninutului buzunarelor copiilor. Copilul de 3-4 ani are buzunarele relativ goale. Spre 5 ani ncep s conin dulciuri (i anvelope de dulciuri), spre 6 ani unele obiecte mici, dopuri, baloane, pietricele colorate, capse i chiar cioburi de sticl colorat. Prezint interes o serie de aspecte legate de somn. n perioada precolar, copilul accept mai greu s mearg la culcare, spectacolul relaionrii cu ceilali, interesul pentru ce fac adulii (adultrism) ca i plcerea jocului fiind de mare atracie. Importana deprinderilor exprimate prin conduite alimentare, vestimentare (de mbrcare-dezbrcare) i igienice este foarte mare pentru toat viaa i creeaz personalitii un suport de adaptare i un suport de responsabilitate pentru propria persoan i de autonomie real, dar i de contribuie la structura contiinei de sine, a eului corporal Caracteristici psihice generale Perioada precolar este una din perioadele de intens dezvoltare psihic. Presiunea structurilor sociale culturale, absorbia copilului n instituiile precolare solicit toate posibilitile lui de adaptare. Diferenele de cerine din grdini i din familie solicit la rndul lor o mai mare varietate de conduite. Ca atare, contradiciile dintre solicitrile externe i posibilitile interne devin mai active. Aceste forme de contradicii constituie puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziv a comportamentelor, a conduitelor sociale difereniate, a ctigrii de modaliti diverse de activiti, a dobndirii de abiliti nscrise n programele grdinielor. Comunicativitatea i sociabilitatea copilului cresc n aceste condiii.

Perioadele prescolare

Perioada precolar poate fi mprit n trei subperioade: (a) precolarul mic (3-4 ani) (b) precolarul mijlociu (4-5 ani) (c) precolarul mare (5-6/7 ani).

a) perioada precolar mic se caracterizeaz printr-o cretere a intereselor, a aspiraiilor i a aptitudinilor mrunte implicate n satisfacerea plcerii de explorare a mediului. De la un relativ echilibru la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprim o mare decentrare de pe obiectele concrete i manipularea lor pe integrarea obiectelor n strategii mai largi de utilizare n care li se confer funcii simbolice. Integrarea n grdini se face cu oarecare dificultate la aceast vrst, dat fiind dependena mare a copilului precolar mic de mama sa i de ambiana

familiar. Ca expresie a dezvoltrii, perioada precolar mic este vdit de trecere de la centrarea activitii organismului pe satisfacerea necesitilor imediate, adeseori dominant biologice - prin mijloace simple - spre activiti n care devin mai complicate modalitile de satisfacere a unor trebuine psihologice. Precolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plnge rznd i trece uor de la o dispoziie la alta. Durerea sa ca i bucuria sunt explozive, totale. b) Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar i mai nendemnatic. Micrile sale devin mai brutale, fapt explicabil prin antrenarea i constituirea (nc instabil) de foarte numeroase conduite implicate n cerinele de autonomie. n perioada precolar mijlocie copilul traverseaz un uor puseu de cretere. Pe plan psihologic se intensific dezvoltarea limbajului (ntre 3 i 5 ani se ctig cam 50 cuvinte pe lun). Tot evident este dezvoltarea autonomiei datorit progreselor ce se realizeaz n planul deprinderilor alimentare, de mbrcare, igienice. Se intensific, de asemenea, dezvoltarea contiinei, fapt ce se exprim prin creterea opozabilitii, a bravadei, a dorinei de a atrage atenia asupra sa .Jocul devine n perioada precolar mijlocie activitatea de baz, ncrcat de caracteristici active de valorificare a experienei de via, a observaiilor, emoiilor, a aciunilor i conduitelor ce se vehiculeaz n ambiana sa. Jocul pune n eviden experiena social achiziionat i capacitatea de a crea verbal i comportamental roluri prin care copilul reconstituie episoade din realitatea nconjurtoare. Curiozitatea devine mai ampl .Copilului i plac povetile, prezint interes pentru cri cu imagini, pentru desen, modelaj, jocuri cu cuburi, teatru de ppui ori de marionete, TV, desene animate.

c) Precolarul mare (5-6/7 ani) manifest n ansamblu o mai mare for, agilitate, inteligen, reticiene n situaii uor penibile. Cmpul ateniei este dominat de o nelegere mai profund a situaiilor. Exist i n perioada precolar mare o oarecare opoziie fa de aduli, opoziie ce se manifest spontan ca atare, urmat de dorine vdite de reconciliere. La unii copii, atitudinile opozante sunt oprimate n comportament, dar alimentate subcontient. Se manifest n conduitele alimentare (anorexie) i pune n eviden susceptibiliti nesatisfcute o stare mai tensional dintre dorinele de autonomie i dependena afectiv uor contrariat de rivaliti fraternale. Cu att mai mult, n numeroase familii copilul precolar mai are unul sau doi frai mai mici. Caracteristic este la precolarul mare i adaptarea mai evident a conduitelor fa de diferite persoane, de caracteristicile acestora n cele dou medii concurente, familia i grdinia. n acest sens, copilul poate fi acas destins, disponibil, iar n grdini rsfat, nervos, i invers, fapt ce pune, de asemenea, probleme legate de dificultile sale de adaptare, manifestate prin aceste mari distane psihologice de conduit n cele dou medii.

Din punctul de vedere al teoriei piagetiene, copiii se afl n stadiul preoperator, caracterizat prin:

Concretee - raportare doar la obiecte concrete, prezente fizic. Ireversibilitate incapacitate de a parcurge pe plan mental aciunile i n sens invers. Egocentrism - convingerea c oricine vede lumea prin ochii si, i oricine o experieniaz n mod similar. Centrare atenie acodat unei singure dimensiuni la un moment dat. Focalizare pe stare, nu pe transformare - concentrare pe felul n care se prezint perceptiv lucrurile, i nu pe transformrile care au dus la aceste stri. Gndirea transductiv- dac A cauzeaz pe B, atunci i B cauzeaz pe A.

Atenia selectiv este mai puin eficient dect la copiii mai mari; stimulii din mediu sunt scanai mai puin sistematic i exist o mai mare vulnerabilitate la distragerea ateniei de ctre stimulii nerelevani. Precolarii mai mari sunt mai capabili s i automonitorizeze atenia, comparativ cu cei mai mici.

Memoria este i ea mai puin performant dect mai trziu. Recunoaterea este totui mai bun dect reactualizarea. Exist mai multe explicaii posibile ale acestui deficit: 1) o baz de cunotine mai srac, ce duce la lipsa de familiaritate cu stimulii care urmeaz s fie reamintii; 2) lipsa unor strategii eficiente de codare i reactualizare a materialului de memorat; 3) o capacitate redus a memoriei de lucru, determinat de limitri de ordin maturaional ale nivelului de activare a cunotinelor. Limbajul se rafineaz din punct de vedere sintactic i semantic, dar i pragmatic apare o capacitate sporit de adaptare la necesitile asculttorului. Pe lng limbajul social, o caracteristic a acestei vrste este reprezentat de vorbirea cu sine, care nsoete aciunile i are rol de ghidare i monitorizare a aciunilor.

Capacitatea sporit de a combina performana la sarcini dificile cu comunicarea eficient pare s se datoreze unui numr sporit de scenarii cognitive pe care copiii le posed la aceast vrst. Asemenea scenarii rutine permit automatizarea aciunii i eliberarea de spaiu mental pentru monitorizarea eficienei comunicrii. Cunotinele acumulate se organizeaz treptat i n naraiuni, categorii, teorii. Un capitol important al dezvoltrii cognitive la aceast vrst l reprezint cogniia social. Intregul plan perceptiv se subordoneaza actiunilor de decodificare a sem-nificatiilor, care incep sa se constientizeze. Actiunile perceptive se incarca cu intentii si capata directie, focalizare si functii de intretinere si satisfacere a inten-tiilor. In aceste conditii, perceptia devine observatie perceptiva ce serveste invatarii in larga masura. In ansamblu, satisfacerea trebu-intelor biologice devine dependenta de trebuintele psihologice care se dezvolta si se dilata, fiind intretinute de curiozitate, care capata un statut similar cu cel al jocului. Senzatiile si perceptiile furnizeaza materia prima extrem de im-portanta pentru planul mintal si al actiunilor desfasurarii in mediul inconjurator si in cel cultural. Copilul prescolar incepe sa cunoasca interiorul si exteriorul lo-cuintei si al gradinitei, strada pe care merge spre gradinita, sau eventual magazinul alimentar. Incepe sa cunoasca denumirea mo-bilierului, camerele, particularitatile acestora, poate identifica locul a diferite obiecte. Curiozitatea copilului exploreaza caracteristicile fiecarui membru al familiei, identitatea acestora, comportarea, iar cunoasterea persoanelor din gradinita se realizeaza ca o identificare a lor. Copilul incepe sa fie interesat de conditiile de viata, de activitatile si profesiunile umane de baza, ca si de bunurile implicate in aceste activitati. Lumea uneltelor incepe sa fie cunoscuta: bicicleta, motocicleta, automobilul, troleibuzul, tramvaiul, camionul, trenul, vaporul, barca, avionul etc. Incep sa fie cunoscute semnele de circulatie, pentru pietoni, semafoarele colorate. Se construiesc cunostinte cu privire la oras si sat si se fac avansuri importante in ceea ce priveste cunoasterea naturii: plantele si viata lor, partile lor, animalele. Incep sa se consolideze generalizari cantitative, logica practica a relatiilor: marimea (lung, lat, inalt), cantitatea (mult, putin, foarte putin, deloc), spatiale (langa, pe, sub, aproape, departe), ecuatia temporala si spatiala, parte-intreg (putin, tot, nimic, mai mult, mai putin, amandoi, sfert, jumatate, inca unul), succesiunea si simultaneitatea (acum, dupa aceea, intai, dupa, deodata), compa-ratia (la fel, tot atat). Perceptia de spatiu si timp incepe sa devina operativa. La copiii orbi si ambliopi perceptia si logica spatiala prezinta caracteristici care arata ca in formarea lor au un rol important coor-donarea miscarilor de pipaire. La copiii cu tulburari evidente de limbaj, planul relationarilor este mai putin dezvoltat, procesul de decentrare mai lent. Reprezentarile sunt incarcate de impresii concrete.

Transformari calitative importante permit sa creasca gradul de intelegere. Reprezentarile sunt de mai multe feluri: repre-zentari privind obiecte vazute, evenimente traite, dar si reprezentari ale evenimentelor evocate care circula liber dinspre adult si dinspre viata culturala. Astfel, au loc combinatii de rezerve de experiente acceptate care sunt reprezentari ale imaginatiei si se construiesc in situatii ce necesita completari pentru a fi intelese aspectele noi, in situatii in care este solicitata anticiparea sau in situatii de constructii mentale fantastice. Un rol de seama in dezvoltarea planului perceptiv si al activarii reprezentarilor poate fi atribuit jocului care solicita si antreneaza vigoarea, forta fizica, rapiditatea, supletea si coordonarea, echilibrul, evaluarea spatialitatii, abilitatea in folosirea diferitelor parti ale corpului. Concomitent jocul solicita coordonare oculomotorie, coordonare audio-motorie, tact, sensibilitate cutanata, presiune, temperatura. Deosebit de activa se manifesta dupa 4 ani, capacitatea de memorare. Datorita vorbirii, memoria capata caracteristici psihice si sociale importante. Ea este mai activa in joc, copilul intuind cerinta fixarii si pastrarii sarcinilor care i se traseaza. Copilul invata poezii si le reproduce cu placere, insa are unele aspecte in care se evidentiaza o oarecare rigiditate: copilul nu poate continua recitarea unei poezii daca este intrerupt, trebuie sa reproduca poezia in intregime. Evidenta este implicatia memoriei ca proces de fixare, pastrare, recunoastere si reproducere in fixarea de conduite care redau pe cele ale celor din jur. Imitatia pe acest plan se asociaza cu observatia, fapt ce creeaza pana la urma numeroase asemanari intre stilul conduitelor celor din aceeasi familie. Prescolarul uita repede fiindca fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala. Campul, inca relativ restrans al capacitatilor de percepere si implicit de fixare, confera pastrarii si reproducerii caracteristici fragmentare. Recunoasterea este in plina dezvoltare ca insusire individuala, manifestandu-se tot mai pregnant ca un fel de sira a spinarii pentru activitatea psihica. In dinamica dezvoltarii gandirii, corectia, dar si eroarea pe aceste planuri se datoreaza perceptiei si reprezentarilor care opereaza inca lacunar. Totusi, aceste scheme de evaluare logica se formeaza. Spre 6 ani copilul evalueaza cu mai multa corectitudine obiectele de la distanta ca fiind mici sau mari, late sau inguste. Dupa 5 ani si marimea persoanelor este evaluata relativ mai bine de la distanta. Marea frecventa a intrebarii "de ce ?", la 4 ani, constituie un indiciu pentru marea foame de realitate si de sesizare de relatii a gandirii copilului prescolar.

COMUNICAREA

Dezvoltarea exprimarii verbale face importante progrese. In aceasta etapa se exprima aproximativ valorile existente ale vocabularului - la 3 ani, vocabularul maxim - aproximativ de 1000 de cuvinte, minim de 400, mediu de 700-800 cuvinte - la 6 ani vocabularul maxim sa fie de 2500 cuvinte, cel minim de 1500, iar cel mediu de 2000 cuvinte. Raportul dintre limbajul activ si cel pasiv se modifica similar, limbajul pasiv apropiindu-se de cel activ ca valoare de comunicare. Se dezvolta cerinta interna de folosire de cuvinte noi, creatii verbale si fantezii verbale. Constructia propozitiilor se complica. Expresivitatea vorbirii se amplifica, la fel nuantarea ei, intonatiile. Limbajul copiilor conserva aspecte dialectale din familie, fapt ce evidentiaza rolul foarte mare al acesteia in dezvoltarea vorbirii. In vorbire incep sa fie folosite numeroase adjective, structuri comparative si de evaluare dar si acordari de sensuri aproximative sau incorecte. In general, limbajul fixeaza experienta cognitiva si organizeaza activitatea. Aceasta functie a vorbirii se pune in evidenta cand copilul intocmeste un colaj sau deseneaza. Activitatea este marcata de exclamatii, evaluari exprimari de intentii Dezvoltarea vorbirii se realizeaza si in directia alcatuirii contextului. Propozitiile devin mai lungi si, mai complexe. Dezvoltarea vorbirii confirma punctul de vedere generativ. Se observa faptul ca un cuvant nou insusit de copil se implica in foarte scurt timp intr-un anumit numar de combinatii, fara o invatare organizata a acestora, evidentiindu-se astfel structura generativa a limbajului. Exista diferenta sesizabila intre vorbirea (comunicarea) dintre copii, dintre copii si adulti, copii si comunicarea cu mama. Spre 6 ani se manifesta diferente de comunicare intre acestia si copiii mici. In acest caz diferentele apar ca reducere a lungimii propozitiei, evitare a cuvintelor dificil de pronuntat, inlocuiri pe alocuri ale acestora cu cuvinte din lim-bajul mic. In cazul comunicarii cu copii mai mari, se manifesta reticente, ceva mai reduse decat in cazul comunicarii cu adultii mai putin cunoscuti. In comunicarea cu educatoarea din gradinita, eforturile principale ale copilului se orienteaza spre alcatuirea de propozitii complete si usor stereotipe. In comunicarea cu

mama se manifesta cea mai libera forma de exprimare ca topica si cea mai mare deschidere spre largirea "performantei". Defectele de vorbire in perioada prescolara cer o activitate pedagogica adecvata. Comunicarea nonverbala devine mai discreta la prescolari si insoteste comunicarea verbala, integrand-o sau anihilandu-i, in parte, mesajul. In recitarea de poezii, prescolarul foloseste insa o gestica pregnanta. Atunci cand prescolarul comunica, avand partener un copil mai mic decat el, gestica este mai pregnanta decat in comunicarea cu adultii. Cu cat este mai mic partenerul, cu atat este mai incarcata comunicarea ce i se adreseaza cu elemente de gestica si mimica accentuate. Gesturile si mimica sunt folosite in diferite prilejuri pe langa limbajul vorbit uneori substituindu-l. Exista o gestica sociala care devine parte constitutiva a comunicarii in diferite arii culturale. Se considera ca mimica se consolideaza prima si poate fi dezordonata, fapt evident in perioada prescolara. Miscarile mainii sunt mai spontane si incarcate de energie, iar ale corpului mai proiective si mai dense in structura totala a comunicarii la acest nivel. Complexul lui Oedip Complexul lui Oedip const n sentimente care decurg din ataamentul erotic al copilului fa de printele de sex opus. Analiznd nevrozele, Freud a descoperit fapte care, n mod schematic, se pot reduce la dou tendine interdependente: dragostea pentru printele de sex opus i ostilitatea pentru printele de acelai sex. El le-a grupat ntr-un ansamblu numit prin referire la mitologia elen, complexul lui Oedip. Ne amintim, ntr-adevr, c destinul lui Oedip, fiul lui Laios, regele Tebei, i al Iocastei, era de a-i ucide tatl i de a se cstori cu mama sa. Exilat de mic copil, ntr-o zi s-a luat la ceart cu un necunoscut (tatl su, Laios), pe care l-a omort, a dezlegat enigma Sfinxului i, ca recompens a primit mna Iocastei. Complexul lui Oedip nu are nimic patologic, doar dezvoltrile sale n caz de nerezolvare pot s devin patologice. El constituie o etap normal n creterea psihologic a copilului. Ca urmare a descoperirilor fcute de psihanaliti, nu se mai contest existena unei sexualiti infantile. Ctre vrsta de 4-5 ani, biatul se ndrgostete de mama sa (care este pentru el persoana de sex feminin cea mai demn de interes i cea mai apropiat) i, n acelai timp, se arat agresiv fa de tatl su, n care vede un rival cruia i admir i i invidiaz puterea i calitile. Conflictul interior i tensiunea care rezult de aici se rezolv n mod normal prin refularea tendinelor sexuale pn la pubertate i prin identificarea cu tatl: ca i acesta, biatul va nva s devin viril (fr revolt) i mai puin dependent de mam. La feti se observ o situaie simetric. Complexul lui Oedip i caracterizeaz pe copiii din familiile monogame. El este, n esen, un efect al culturii. n civilizaia noastr acest complex ocup o poziie fundamental, determinnd anumite trsturi de caracter (ostilitatea fa de tat poate fi deplasat asupra autoritii n general, asupra efilor ierarhici, asupra Bisericii, statului, etc.) i ducnd la nevroz atunci cnd evoluia nu se face n mod normal.