Sunteți pe pagina 1din 27

Test Biogeografie Sub 1: Clasificarea factorilor de mediu

-abiotici (orografici, climatici, edafici); -biotici (vegetali, animali); -antropici (societatea uman).

Sub 2: Lumina

- radiaie solar i - radiaie caloric; - radiaia solar variaz pe suprafaa Globului, n funcie de fact.geogr., relief, altit., expoziie - n mediul acvatic, radiaia este absorbit diferit, funcie de suspensiile din ap.

= fluxul de energie de la soare ce acioneaz sub form de

Sub 3: Influenta luminii asupra organismelor

- prin intensitate, compoziie i durata iluminrii diurne i anuale; - la plante influeneaz fotosinteza, transpiraia, germinaia, creterea; - la animale determin coloritul, ritmul activitii, bioritmurile etc.; - la organisme au aprut adaptri care le permit existena n anumite condiii de iluminare: homocromia, - coloraia de dezagregare, - fitomimarea, - coloraia de avertizare, - mimetismul sau copierea celor periculoi.

Sub 4: Categorii ecologice de plante si animale separate in functie de factorul de lumina


Adaptari ale speciilor vegetale fata de intensitatea luminii : cresterea si forma plantelor coloramentul arborilor competitia pt lumina

Dupa lumina sunt mai multe categorii de plante(plante indicatoare de lumina) :

o plante fotofile(heliofile sau eurifote) adaptate la intensitatea mare a luminii si sunt specifice mediilor de tundra, stepa, preerie, pampas, deserturi, stratul superior al padurilor si versantilor cu expunere S, S-V, E o plante heliosciofile care suporta o usoara umbrire(semiumbra)

o plante ombrofile(sciofile sau fotofobe) care sunt in stratul inferior al padurilor tropicale umede, versantii umbriti sau in pesteri Influenta luminii asupra animalelor : asupra coloritului asupra ritmului activitatii

asupra bioritmurilor zilnice si sezoniere care duc la diapauza insectelor, reproducerea pasarilor, a mamiferelor, migratia, hibernarea Adaptari ale animalelor in conditii diferite de iluminare : -homocromia permanenta care este capacitatea organosmelor de a copia culoarea mediului de viata -culoarea de avertizare care reprezinta schimbarea aspectului coloristic in functie de situatie Dupa lumina sunt : - animale fotofile -animale ombrofile

Sub 5: Bioritmurile zilnice


Bioritmurile zilnice (circadiene, nictimerale) afecteaza multe functii vitale (fotosinteza si respiratia plantelor), inchiderea si deschiderea florilor, perioadele de activitate ale animalelor. In functie de durata iluminarii, organismele se impart in 2 grupe: de zi lunga(hemeroperiodice) specifice zonelor temperat-continetale, si de zi scurta ( nyctiperiodice) specifice zonelor calde.

Sub 6: Bioritmurile sezoniere


Se datoreaza schimbarii sezoniere a regimului de lumina.In zona temeperata, fotoperioada este unul din cele mai importante semne dupa care organismele isi ordoneaza in timp activitatea.Modificarea duratei zilnice de la un sezon la altul este sincronizata prin

intermediul ceasului biologic cu procesele fiziologice care duc la inflorirea plantelor, reproducerea pasarilor si mamiferelor, diapauza insectelor, migratia pasarilor etc.

Sub 7: Limitele de toleranta a organismelor fata de temperatura


- 0-50 grade C, cu o zon optimal 16-28 grade C; - exist organisme care pot suporta temp. mult mai mari sau mai mici; - fiecare specie i are limitele ei de temperatur: un minim, un max. i un optimum, iar tolerana fa de variaii i este specific; - funcie de toleran, organismele se grupeaz n: - org. euriterme sunt ubicviste - org. stenoterme (criofile i termofile) au areale mici

Sub 8: Categorii ecologice de plante si animale in functie de temperatura


In functie de toleranta la factorul termic plantele si animalele se grupeaza in doua categorii ecologice: euriterme si stenoterme. Euritermele-suporta variatii mari ale temperaturii si in consecinta au areale cosmopolitesunt ubicviste.Ex: lepidopterul Vanessa cardui, soarecele Mus Musculus. Stenotermele-se caracterizeaza printr`un interval strict si limitat intre minimum si maximum si au arii de raspandire restranse.Se deosebesc stenotermele criofile- de temperatura scazuta, si stenotermele termofile- in zonele calde ale globului.

Sub 9: Adapatari ale plantelor la temperaturi scazute


a) adaptri morfologice la temperaturi sczute: Salix repens, Sallx retua);
dispunerea ramurilor la suprafaa solului, rezultnd forme pitice (Betula nana, creterea sub form de perni semisferic sau covor, cu scopul meninerii unui microclimat mai cald (Dianthus gelidus, Silene acaulis, specii de muchi); formarea tulpinilor i a ramurilor n sol, la suprafa aprnd numai frunzele i florile (Salix polaris); trecerea anotimpului nefavorabil din punct de vedere termic, sub diferite

forme de rezisten: semine, bulbi, rizomi, etc.

b) adaptri fiziologice la temperaturi sczute:

acumularea n celule a zaharurilor i srurilor; transformarea n timpul iernii a amidonului n glucide simple; secretarea unor pigmeni diferii n funcie de anotimp, astfel nct iarna, culorile mai nchise s absoarb mai bine cldura; pierderea aparatului foliar n sezonul rece

Sub 10: Adaptari ale plantelor la temperature ridicate


a) adaptri morfologice la temperaturi ridicate:
formarea unei pturi de periori la baza tulpinii, pentru protejarea plantei de razele calorice reflectate de sol; dispunerea vertical a frunzelor, paralel cu razele soarelui; dezvoltarea la nivelul epidermei frunzelor a unei cuticule lucioase decear (frunze coriacee), menit s reilecte razele solare;

b) adaptri fiziologice la temperaturi ridicate: - dezvoltarea suberului, ca esut izolator de protecie.

Sub 11: Enumerati principalele forme biologice (bioforme) la plante si caracteristicile lor
- au aprut n cursul evoluiei istorice ca o necesitate de a se apra contra intemperiilor iernii; plantele i-au format organe regenerative (muguri, rizomi, bulbi, semine) care rezist la diferite niveluri fa de suprafaa solului; - dup poziia acestor organe, plantele se includ n mai multe f.b. numite i bioforme: - fanerofitele (Ph) au muguri protejai de catafile la peste 25 cm de suprafaa solului; funcie de nlimea la care se gsesc, categoria se difereniaz n: megafanerofite (arbori mari) - mezofanerofite - nanofanerofite (arbuti i subarbuti)

- fanerofite suculente arborescente; - camefitele (Ch) au muguri protejai de solzi i stratul de zpad fa de sol; - cuprind arbuti pitici, subarbuti; - hemicriptofite (H) au mugurii la suprafaa solului, iarna prile aeriene ale plantei pier (Taraxacum, Bellis, Capsella); la 25-30 cm

- criptofitele (geofite) iarna rezist numai mugurii organelor subterane (bulbi,


rizomi, tuberculi): lcrmioare, brndua, cartoful; - helohidatofitele (Hh) plante ierboase palustre i acvatice ale cror muguri se gsesc pe rizomi (la trestie, nuferi, linti); - terofitele (T) plante care pier n timpul iernii i pe care o trec sub form de semine; sunt 2 categorii: terofite anuale (Th) (macul) - terofite bianuale (TH) (varza) - epifite (Ep) plante ce triesc pe organele vegetative ale altor plante, pe care le folosesc ca substrat (ex.: bromeliaceele)

Sub 12: Adaptarile animalelor fata de factorul termic


- mecanismele de reglare termic sunt diferite la cele 2 categorii: Astfel: Poikilotermele nu posed mecanisme de termoreglare; Homeotermele menin constant i ridicat temperatura corpului prin adaptri morfologice: talia animalelor: viteza reaciilor metabolice este - poikiloterme (ectoterme) - homeoterme (endoterme)

mai mare n z.calde i mai mic n z.reci; prin urmare, animalele arctice se maturizea - dimensiunile extremitilor cresc de la z.reci spre cele calde; fiziologice: frigul produce acel tremur care elibereaz cldur; transpiraia are rolul de a pierde o cantitate de E; - comportamentale: cutarea de microhabitate favorabile, - migraii pe vertical i orizontal - construirea de galerii, tuneluri, vizuini - traiul n colonii aglomerate. - hipotermia adaptativ: hibernare i estivaie.

Sub 13: Categorii ecologice de organisme separate in functie de preferintele pentru apa
n funcie de preferinele pentru ap, s-au separat 4 categorii ecologice: - org. acvatice hidrofite, animale hidrofile triesc n ap; - org. higrofite i respectiv, animale higrofile triesc n mediu cu umiditate excesiv i sunt stenohigrice; - org. mezofite i respectiv, animale mezofile de umiditate moderat; sunt eurihigrice; - org. xerofite i respectiv xerofile de zone uscate, aride; sunt stenohigrice.

Sub 14: Adaptarile organismelor pentru evitarea deshidratarii


- la plante: - sunt prezente mai ales la xerofite:

- sistem radicular dezvoltat, n adncime sau suprafa; - prezint esuturi acvifere dezvoltate; - epiderma frunzelor i tulpinii cuticulat, cu stomate n cripte pentru reducerea transpiraiei; - reducerea pn la cderea total a frunzelor. La animale: - impermeabilizarea tegumentelor; - alungirea pasajelor nazale pentru reducerea pierderilor de ap (la cmil); - substane de excreie n soluii concentrate; - producerea de ap metabolic prin arderea grsimilor (cmil); - adaptri de comportament.

Sub 15: Influenta umiditatii asupra distributiei geografice ale organismelor


Se considera ca vegetatia oricarui loc este un produs al climatului acelui loc in care rol esential au umiditatea si temperatura.Rolul umiditatii asupra distributiei geografice a vegetatiei pe Glob, dar si pe plan local, este foarte vizibil si, ca urmare, a fost atent studiat, formarea fitocenozelor din zonele mari de vegetatie fiind strict controlata de acest factor.

Sub 16: Grupari de plante separate in functie de proprietatile fizice ale solului
- psamofitele i plantele arenarii (psamofitele sunt plante de nisipuri mobile, plantele arenarii sunt plante de nisip i soluri argiloase); - flora nisipurilor prezint o mare diversitate:

- adaptarile plantelor sunt legate de mobilitatea nisipului: sistemul poate fi extensiv i superficial (Carex arenaria) sau intensiv (Elymus arenarius);

radicular

- rdcinile pot prezenta formaiuni de protecie mpotriva dezgolirii de nisip i a variaiilor mari de temperatur i umiditate ca: mpletirea perilor absorbani i cimentarea lor cu firele de nisip, crendu-se un fel de manoane. alte adaptri apar la nivelul celorlalte organe: reducerea sau lipsa frunzelor, dezvoltarea continu pe vertical a plantei (Aristida, Elymus) etc.

- plantele arenarii nu prezint adaptri strict legate de natura substratului-majoritatea sunt xerofile, care pot crete pe nisipuri i pe soluri bine aerisite sau nisipoase. n legtur cu proprietile fizice ale solului s-au separat i alte grupe de plante ca - hasmatofite - plante de crpturi de stnci (Lloydia serotina); petrofite - plante fixate pe suprafaa pietrelor (Pleurococcus); plante saxicole - plante de stncrii (Saxifraga luteo-viridis); plante rupicole plante de stncrii, coaste, versani abrupi, (Cerastium

transsilvanicum);
psihrofite plante de soluri reci i umede.

Sub 17: Psamofitele


Psamofitele sunt plante de nisipuri mobile.Nisipurile se deosebesc mult dupa compozitia minerala,regimurile termice, hidrice si de aeratie, dupa zonaclimatica unde sunt situate, dupa originea lor etc.Datorita acestor cauze, flora nisipurilor preznta o mare diversitate.In functie de mobilitatea stratului, aceasta flora prezinta unele particularitati morfologice si biologice.Radacinile pot prezenta formatiuni de protectie impotriva dezgolirii de nisip si a variatiilor mari de temperatura si umiditate ca: impletirea perilor absorbantisi cimentarea lor cu firele de nisip, creandu-se un fel de mansoane, formarea unui suber de protectie pe scoarta radacinii.

Sub 18: Influenta proprietatilor fizice ale solului asupra vegetatiei


proprietile fizice ale solului influeneaz vegetaia prin compoziia mecanic, n msura n care aceasta determin regimurile caloric, de ap i de aeraie: solurile calde i uscate condiioneaz instalarea unei vegetaii xerofitice;

solurile moderat umede i temperate favorizeaz o vegetaie mezofil; cele cu exces de umiditatea favorizeaz instalarea unei vegetaii higrofile; pe solurile nisipoase - vegetaie specific psamofil i arenacee, care prezint adaptri; n mlatinile de pe coastele continent. tropicale i subtropicale, la locul de vrsare al unor ruri, se dezvolt o vegetaie tipic de mangrove (n jurul Ecuatorului, Indonezia, Noua Guinee i pe insulele Filipine). - n tundre se dezvolt o vegetaie pitic cu sistemul radicular superficial, solul dezghetndu-se, numai superficial i pentru puin timp, vara.

Sub 19: Categorii ecologice de plante separate in functie de troficitatea solului


Compoziia mineralogic a solului, determinat de roca parental i aportul n materie organic, supuse proceselor pedogenetice condiioneaz o anumit compoziie chimic i o anumit aciditate a solului. Substane minerale indispensabile plantelor: N, P, K, Ca, Mg, Fe; Gradul de saturare al solului n elemente nutritive, numit i grad de saturare n baze indic troficitatea unui sol; Troficitatea = nsuire fundamental a solului care se manifest prin capacitatea de asigurare a plantelor cu elemente nutritive; Fondul de elemente nutritive stabilit la un moment dat reprezint troficitatea potenial; Dup gradul de saturare n baze, solurile se mpart n:

soluri cu troficitate foarte sczut (V=0-25%), soluri cu troficitate sczut (V=25-50%), soluri cu troficitate mijlocie (V=50-70%), soluri cu troficitate ridicat (V=70-85%), soluri cu troficitate foarte ridicat (V=85-100%).

Din categoria elementelor vitale fac parte i microelementele: B, Cl, Co, Zn, Cu, Mn, care intr n compoziia enzimelor i catalizatorilor.

Sub 20: Categorii speciale de plante aparute pe soluri caracterizate prin prezenta in exces a unor elemente chimice
- pe soluri cu exces n unele elemente chimice au aprut categorii speciale de plante: - plante nitrofile: Urtica dioica, Chenopodium album, Rubus idaeus; - plante calcifile = plante de mediu alcalin = plante de step: Adonis vernalis,

Artemisia austriaca, Festuca valesiaca etc.;


- plante silicicole = plante de mediu acid: Calluna vulgaris, Juncus trifidus; - plante halofile pe soluri cu exces de sruri solubile de Na i Mg. - plantele halofile: - obligate cresc numai pe srturi (Aster tripolium) - preferante cresc de obicei pe srturi (Puccinelia distans) - suportante cresc pe alte soluri, dar...(Poa bolbosa)

- dup adaptrile la excesul de sruri: - halofite tipice - halofite cu unele elemente de halomorf. Structura halomorf special: tulpini suculente,

- frunze solziforme sa lips; - esut acvifer dezvoltat etc. - plante indicatoare de Zn: Viola calaminaria,

Populus grandidentata, Achillea millepholium


- plante indicatoare de Pb: Amorpha; - plante indicatoare de roci cu gips indicatoare de petrol: Hippophae rhamnoides

Sub 21: Plantele halofile


-prefer solurile srturoase, halomorfe; rspndire: cele mai numeroase specii halofile apar n regiunile de step i semideerturi adaptri fiziologice i morfologice rdcinile acestora pot absorbi ap cu concentraie ridicat de NaCl (5%); haloftcle prezint adaptri la xerofilismul fiziologic, respectiv reducerea gradului de absorbie a apei i a procesului de cvapotranspiraie; - n general, tulpinile plantelor halofile sunt groase i suculente; exemple: n deserturile peruano-chiliene (Deertul Costero) pe solurile halomorfe, apar specii halofile, ca: Salicornia ambigua, Batis maritima, Paspalum vaginatum); n stepele semiaride, cum este cazul Brganului romnesc, pe plaje etc. apar adesea rnca {Salicornia herbace), srria sau ghirinul (Sueda maritima), chiurlanul (Salsola pestifer) ctc.

Sub 22: Ce sunt oxilofitele?


Sunt o categorie de plante caracteristice mediului puternic acid al lastinilor de turba oligotrofa, care se dezvolta la un pH de 3-3,5 (datorat acumularii de acizi humici liberi), pe un substrat cu temperature mai scazuta, aerare slaba si apa in exces retinuta in stratul de turba, continut ridicat de toxine rezultat din descompunerea partial a resturilor organice.Aceste conditii impiedica o absorbtie normal a apei, producand o seceta fiziologica ce determina la oxilofite adaptari xerofitice.O alta particularitate a plantelor de tinov este procurarea substantelor nutritive traind in simbioza cu ciupercile de micoza.

Sub 23: Categorii de plante dupa forma de humus a solului


Humusul este componentul fundamental al solului care are capacitatea de a retine si de a pune la dispozitia plantelor elementele chimice necesare nutritiei, conferindu`I calitatea de a fi fertile, si de asemenea are un rol pedogenetic important.Humusul se clasifica in urmatoarele tipuri principale: Mull, moder, mor si turba. Mull-ul este humusul cel mai fertile, cu raportul C/N=10.Dintre speciile de mull amintim: Actaea spicata, mercurialis perennis, dalacul etc. Moder-ul(15-25) este alcatuit din materie organica mai slab humificata, partial legata de partea mineral a solului.Specii de moder:Luzula albida, nardus stricta etc. Mor-ul este alcatuit din resturi organice slab humificate, slab legat de partea mineral, puternic acid, sarac in azot (C/N=30-40), ce se formeaza in climatele umed-reci, in zona molidului, in subalpin si alpinul inferior. Turba prezinta un stadiu de humificare foarte redus, se formeaza in regiuni umede, reci, pe soluri sarate.Plante de turbarii eutrofe: Equisetum palustre, Comarum palustre etc.

Sub 24: Grupari ecologice acvatice separate in functie de factorul de salinitate (not found!!!!!! )

Sub 25: Diferente calitative si cantitative intre mediul marin si cel dulcicol privind compozitia in saruri minerale
Sarurile minerale solvite sunt reprezentate de cloruri, sulfati si carbonate, care se gasesc in proportii diferite in mediul dulcicol fata de cel marin.Astfel, in apele dulci clorurile reprezinta in medie 6.9%, sulfatii 13,2% si carbonatii 79.9%, in timp ce apele marine contin 88,8% cloruri, 10.8% sulfati si doar 0.4% carbonati.Aceste diferente calitative in compozitia sarurilor minerale din mediul marin si dulcicol se datoreaza in mare parte organismelor care extrag calciul necesar scheletului, iar dupa moarte, acesta se depunde pe fundul marii, formand depozite de CaCo3 saracind apa.

Sub 26: Influenta salinitatii asupra organismelor


- diversitatea faunei acvatice - arealul de rspndire; Astfel: - apele marine conin toate tipurile de organizare; - Marea Mediteran: sal. 35 la mie - >7000 specii; - Marea Neagr: sal. 19 la mie aprox. 1200 specii; - Marea de Azov: sal. 12 la mie aprox. 100 de specii. Speciile marine: eurihaline la locul de vrsare a fluviilor - stenohaline apele pelagice; Apele cu salinitate mare ca i cele cu variaii foarte mari au puine specii, dar reprezentate prin populaii mari. Diversitatea plantelor i animalelor marine: - anim. dulcicole < anim. marine - flora dulcicol > flora marin.

Sub 27: Rolul altitudinii in dispunerea formatiunilor vegetale


Variatiile de altitudine se reflecta prin modificarea factorilor ecologici: odata cu cresterea altitudinii, temperatura si presiunea atmosferica scad, iar vantul, luminozitatea si umiditatea se intensifica.Cresterea altitudinii determina modificari comparabile cu cele ce se petrec cu cat ne departam mai mult de ecuator spre poli.Ca o consecinta, vegetatia se dispune etajat, in regiunile de ses intalnindu`se o vegetatie de pajisti si tufisuri, in zonele colinare se instaleaza o vegetatie prepoderent lemnoasa iar la altitudini de peste 2000 m intalnim pajisti si tundre alpine.

Sub 28: Actiunea vantului asupra organismelor


Vantul este unul dintre factorii cei mai importanti pentru evolutia diverselor conditii climatice dintr`o anumita regiune participand la uniformizarea temperaturilor si umiditatii,

la racirea sau incalzirea unui areal, la modelarea reliefului in pustiuri etc. Vntul are efecte pozitive i efecte negative cnd se manifest extrem. Efecte pozitive:-polenizarea plantelor -raspandirea semintelor -raspandirea sporilor si microorganismelor -raspandirea animalelor mici in interiorul arealului -facilitarea termoreglarii homeotermelor Efecte negative:-actiunea mecanica modifica portul arborilor care cresc in bataia vantului -raspandirea buruienilor in culturile agricole -uscarea solului prin evaporare

Sub 29: Ce sunt factorii biotici si cum se clasifica acestia?


Factorii biotic reprezinta interactiuile dintre vietuitoare si se individualizeaza la nivelul sistemului populational, prin relatii intraspecifice si relatii interspecifice.

Sub 30: Relaiile intraspecifice au caracter de necesitate, asigurnd integritatea populaiei;


- exist 2 tipuri de relaii: - n interesul individului - asigur supravieuirea; - n interesul populaiei perpetuarea speciei.

Nu ntotdeauna relaiile n interesul individului sunt i n interesul populaiei: se deosebesc astfel 2 forme de relaii: - relaii de ntrajutorare: efect de grup pozitiv (poate trece n efect de mas) - relaii de concuren = competiia intraspecific se ajunge la eliminarea

indivizilor firavi de ctre cei viguroi;

Competiia intraspecific poate fi pasiv la plante i activ (direct sau indirect) la animale; ex.: c.direct: canibalismul c.indirect: comportamentul ierarhizrii - eliberarea de secreii n mediu

Sub 31: Relaiile interspecifice


- se stabilesc ntre indivizi de specii diferite, dar din aceeai biocenoz; - s-au dezvoltat dea lungul istoriei i au caracter de necesitate; - se regleaz numrul de indivizi din biocenoz; Dup efectul lor, se clasific n 7 tipuri: - neutralism cele 2 specii nu se afecteaz reciproc; - pop. de cprioare i pop. de lepidoptere din pdure; - majoritatea relaiilor dintro biocenoz sunt neutre; - protocooperare interac. pozitiv pentru ambele populaii, dar neobligatorii; - peti; hipopotam o specie de psri; mutualism (simbioz) interaciunea este pozitiv i obligatorie pentru ambele populaii; Ex.: nodozitile de pe leguminoase, micorizele;

Plante insecte polenizatoare comensalism: interaciune pozitiv i obligatorie pentru comensal, pentru gazd este indiferent; ex.: plantele epifite arbori tropicali;

Insectele i depun oule pe frunze, ramuri, tulpini; Pagurii folosesc cochilii goale de gasteopode;

Sub 32: Definiti arealul geografic


Majoritatea speciilor de plante i animale triesc ntr-un spaiu geografic limitat teritoriu sau acvatoriu ce poart denumirea de areal geografic.

Sub 33: Elementele floristice


S-a constatat c arealele unor specii de plante, ori de plante i animale se suprapun, relevndu-se astfel anumite tipuri de areale. S-a ajuns astfel la diferenierea unor categorii de specii floristice ce se ncadreaz tipurilor de areal, reflectnd condiiile fizico-geografice ale arealului respectiv, numite elemente floristice sau fitogeografice. Denumirea elementului corespunde cu denumirea arealului respectiv. Principalele elemente floristice din Europa: 1. europene; 2. continentale sau estice (irano-turaniene); 3. arctice i alpine; 4. balcanice sau sud-estice; 5. mediteraneene sau sudice; 6. atlantice sau vestice; 7. cosmopolite; 8. adventive; 9. endemice.

Sub 33: Metode de stabilire a arealului


Arealografia este disciplina care se ocup cu studiul structurii arealelor i al legilor de distribuie i mobilitate a populaiilor biologice.

instrument de lucru hrile de rspndire.

Tipuri de areale funcie de densitatea localizrilor - areale ntregi sau continui; - areale discontinui sau disjuncte; - punctiforme. Arealele continui pot prezenta discontinuiti ecologice care nu afecteaz limitele arealului (ex. n arealul iepurelui se includ i zonele intens populate, apele continentale). Discontinuitile corologice afecteaz limitele arealului geografic

Sub 34: Marimea areaelor


Variaz foarte mult. este determinat de mai muli factori: vechimea sau istoria geologic a speciei valena ecologic a speciilor posibilitile de rspndire (pasive sau active) ntmplarea.

Speciile marine au cele mai extinse areale; sunt urmate de speciile terestre; speciile dulcicole au n general areale mici; cele mai mici areale se ntlnesc la speciile cavernicole. n cadrul arealelor mari se disting mai multe tipuri: Areale zonale se prezint sub form de benzi latitudinale ce se suprapun zonelor climatice: areal circumpolar areal pantropical. Areale meridiane se prezint sub form de fii pe direcia N-S Areale regionale ocup teritorii mari dintr-un continent. Speciile cosmopolite sunt rspndite pe tot Globul. Exemple:

animale: strcul cenuiu (Ardea cinerea), striga (Tyto alba), lepidoptere din genul Vanessa, unele animale pelagice;

Plante acvatice i palustre: lintia de balt (Lemna), broscaria

(Potamogeton), trestia (Phragmites australis), papura (Typha latifolia, T.angustifolia);


Plante terestre: urzica (Urtica dioica), ppdia (Taraxacum officinalis), troscotul (Polygonum aviculare), ptlagina (Plantago major). n cazul unitilor endemice, cnd limitarea arealului se datoreaz factorului timp, se menioneaz prin prefix tipul de endemism, respectiv, neo-endemism i paleo-endemism. Nu exist limit de mrime pentru arealele endemismelor.

Sub 36: Paleoendemismele


- uniti taxonomice de plante i animale cu origine strveche, care au supravieuit schimbrilor climatice majore din erele geologice. Ex.: plante: Welwitschia mirabilis (tumboa);

Ginkgo biloba (arborele pagodelor); Sequoia sempervirens, S. Gigantea.


- animale: Latimeria chalumnae oceanul Indian; - petii Dipnoi (Neoceratodus forsteri);

- marsupialele din ordinul Monotrema

(Ornithorhynchus anatinus).

Sub 37: Neoendemismele


- specii aprute recent (Pliocen, Cuaternar) prin izolare geografic sau specializare strict la anumite condiii de mediu; - au o evident tendin de extindere;

- ex.: endemismele carpatice: Dianthus callizonus - speciile vicariante specii noi din cadrul aceluiai gen difereniate ca urmare a unei mari diversiti a condiiilor de mediu.

- speciile relicte - au supravieuit erelor geologice, rezistnd pe teritorii restrnse; tipuri: relicte teriare: Nymphaea lotus var. termalis (nufr)

Syringa josikaea (liliac ardelenesc) Hepatica transilvanica (crucea voinicului)


- relicte glaciare rmie din timpul glaciaiunilor ce ocup unele enclave: 40 sp. n mlatini eutrofe (Betula humilis- Tunadu Nou; Viola

epipsila Baz Ciuc; Pedicularis sceptrum carolinum Hrman Braov i Zvoritea


Botoani, Angelica palustris- Blneti- Neam)

Sub 38: Relictele


Unitatile taxonomice relicte au supravietuit erelor geologice si ocupa areale restranse ca urmare a schimbarii in timp a conditiilor climatice.Cercetarile fitogeografice au evidentiat prezenta in flora tarii noastre a numeroase relicte tertiare si glaciare.Dintre relictele tertiare amintim: Nymphaea lotus(nufar)-Baile felix Oradea,Syringa josikaea (liliac ardelnesc)-In Carpati etc. Unele specii au intregul areal fragmentat ca urmare a schimbarilor, iar altele au un areal foarte mic ramas din cel vechi.Relictele glaciare sunt ramasite din timpul glaciatiunilor traind si azi in unele enclave din zonele muntoase.Ex: Betula luminis-Harghita, Viola epipsila-Bazinul Ciuc, Carex loliacea-Dragoiasa etc.

Sub 39: Raspandirea speciilor in cadrul arealului


- distribuia nu este uniform, discontinuitile mari fiind o consecin a condiiile variate: disc. mici la speciile marine, mai mari la sp terestre,cele mai mari la sp. cavernicole, speciile de munte i speciile de munte. Ex. capra neagr are arealul fragmentat n 7 zone principale: Pirinei, Alpi, Apenini, Dinarici, Carpai, Caucaz, Taurus.

- speciile acvatice dulcicole au arealul cu att mai fragmentat cu ct specia este mai legat de partea superioar a rului. Salmo trutta fario (pstrvul) este reprezentat la noi de 100 de populaii.

Regul general: majoritatea speciilor de plante i animale au arealul fragmentat .

Sub 40: Barierele


Obstacole de natur geografic fizice i climatice sau biologic cu rol n delimitarea arealului unei specii. Tipuri: abrupte acestea delimiteaz clar arealul; ex.: b. fizice - au o poziie fix spaiu i permanent n timp (lant muntos, un desert, un fluviu lat); - discrete arealele sunt separate prin zone de tranziie; - n general sunt de natur climatic; se deplaseaz pe directia N-S, conditiile se nrutesc treptat (temp., precipitaiile).

Sub 41: Modificari ale arealelor


Desi in aparenta arealele sunt stabile, in decursul timpului geologic, acestea suntn supuse continuu unor modificari mai rapide sau mai lente, cu restrangerea sau extinderea teritoriului, ca urmare a schimbarilor climatice.

Ele se produc ca o consecin a tendinei de extindere a oricrei specii. - ex.: extinderea buruienilor, expansiunea speciilor mediteraneene; expansiunea speciilor siberiene; - areale artificiale i areale naturale

Sub 42: Migratiile pestilor


Unele specii de pesti migreaza pe distante mai scurte sau mai lungi in mediul in care acestea traiesc in mod obisnuit,altele migreaza din mare in ape dulci. - pe cursul aceluiai ru nu au o semnificaie biogeografic; - din mediul marin n cel dulcicol i invers, pentru reproducere sau hrnire, funcie de care se clasific n: - peti anadromi trec din mare n apele dulci pentru reproducere ex.: somonul urc din M.Nordului pe fluviile Europei; scrumbia de Dunre urc pe Dunre, Nistru i Don; acipenseridele urc pe Dunre;

- petii catadromi se hrnesc n apele dulci i coboar n mare pentru reproducere ex.: anghila migreaz din fluviile Europei n Marea Sargasselor;Alte specii migreaz din America de Nord, Japonia, Australia n mri tropicale unde se reproduc. S-a tras concluzia c originea speciilor respective este n locul de reproducere.

Sub 43:Migratiile pasarilor


Sunt o consecin a lipsei hranei ntr-un anumit sezon (speciile ecuatoriale nu migreaz!). Arealul speciilor migratoare este format din teritoriul de reproducere, cel de iernat i cile de migraie. Cile de migraie sunt constante i specifice pentru fiecare specie, uneori pentru fiecare regiune: - cele din vestul Europei migreaz prin pen. Iberic; - cele din est prin Asia Mic, Siria, Valea Nilului sau, alte specii, prin Italia, Sicilia, Tunisia; - toate evit ntinderile mari de ap. Originea migraiilor este legat de modificrile climatice din trecut i de schimbarea regimului de hran.

Sub 44: Ce sunt plantele autochore?


Plantele autochore sunt plantele care isi raspandesc semintele prin mijloace proprii.

Sub 45: Ce sunt plantele allochore?


Plantele allochore sunt plantele care isi raspandesc fructele si semintele cu ajutorul unor agenti straini, functie de care plantele se numesc anemochore, zoochore si hidrochore.

Sub 45: Adapatari ale plantelor la raspandirea cu ajutorul vantului


Diseminare: 1. pasiv prin intermediul unor factori externi: vnt, ap, animale, 2. activ prin mijloace proprii. Diseminarea pasiv caracteristic plantelor i mai puin animalelor. - Anemochoria presupune numeroase adaptri: - greutate redus a seminelor (poroinic, smirdar, portulac);

- semine sau fructe sferice (leguminoase, crucifere); - semine prevzute cu peri (salcie, plop, pufuli, bumbac); - fructe aripate (arar, ulm, frasin, mesteacn); - fructe cu umbrel de puf (ppdie, plmid, bumbcri) sau cu o arist (colilie); - inflorescen cu o bracteie la tei; - ntreaga plant are form sferic (roza Ierichonului)

Sub 46: Zoochoria


Este raspandirea pasiva sau activa de catre animale a plantelor. activ la animalele frugivore pantele se numesc endozoochore; pasiv cnd animalele transport pe blana, pene, picioare semine sau fructe prevzute cu crlige, epi, etc.- plantele sunt epizoochore.

Sub 47: Diseminarea Activa


Este intalnita mai mult la animale si mai putin la plante. Plantele autochore isi raspandesc semintele prin mijloace proprii, avand unele adaptari cum ar fi:-prezenta in structura fructului a unor tesuturi mecanice in fruct care prin deschiderea brusca arunca semintele: - ex.: Impatiens nolli-tangere (slbnog), plesnitoare,

Hura crepitans
Animalele avand posibilitati proprii de deplasare sunt capabile sa isi extinda arealele raspandindu`se activ pe mari distante.Animalele acvatice prin inot iar cele terestre prin fuga.

Sub 48: Teoria puntilor continentale


Aceasta admite existenta unor legaturi intre continente in anumite perioade din trecut.Se accepta cinci continente intermediare si punti intercontinentale: -puntea sau continentul Nord-Atlantic (I, II, III) -Gondwana (Carbonifer-Mezozoic)

-puntea africano-brazilian, -Lemuria (Madagascar-India), -puntea antarctic (lega terit.sudice) -alte puni mai puin importante: M-ii Urali (Oligocen), America Central , I-lele Indoneziei.

Sub 49: Teoria permanentei continentelor si oceanelor


Aceast teorie se opune teoriei punilor continentale, susinnd ideea pstrrii configuraiei continentelor i oceanelor din Paleozoic pn n zilele noastre, singurele modificri pe care le recunosc fiind limita dintre uscat i mare i mrile epicontinentale care naintau sau se retrgeau. Teoria a fost emis mai ales pe baza unor argumente geofizice, dar a fost acceptat de numeroi biogeografi care, n imposibilitatea unei explicaii a rspndirii unor grupe au recurs la rolul vntului ori al curenilor marini.

Sub 50: Teoria translatiei continentelor


Cunoscut i sub numele de teoria lui Wegener", dup numele geofizicianului care a elaborat-o sau a driftului continental", susine existena iniial a unui singur bloc continental Pangea", care s-a fragmentat n timp, pstrndu-se legturi intercontinentale periodice care au favorizat schimburi de flor i faun; prin aceast teorie s-a constatat paralelismul rmurilor,iar biogeografii au explicat asemnrile floristice i faunistice ntre rmurile opuse, ntre continentele legate prin puni;

Sub 51: Evolutia climatului si a vegetatiei cuaternare


Scderea temperaturii de la nceputul cuaternarului a determinat nlocuirea florei termofile pliocene cu una mai microterm. Primele glaciaiuni - Gnz i Mindel - au fost mai puin riguroase, iar interglaciarul care le-a separat a fost scurt i nu a permis reinstalarea esenelor termofile. Interglaciarul Mindel-Riss (Holstein) a fost mult mai lung dect primul i cu un climat mult mai cald dect cel actual.

Glaciaiunea Riss a fost cea mai extins, nregistrnd dou stadii cataterme separate de o oscilaie anaterm. Europa Central era acoperit de tundre cu slcii pitice, mesteacn pitic, arginic (Dryas octopetala). Interglaciarul Riss-Wurm care a urmat a fost mai blnd dect cel actual, favoriznd dezvoltarea asociaiilor termofile. Glaciaiunea Wrm (aprox. 65000 ani) a constat ntr-o succesiune de stadii (reci) i interstadii (temperate). n decursul stadiilor se dezvolta o flor arctic-alpin i subarctic ierboas i arbustiv, iar n timpul interstadiilor vegetaia era alctuit din pduri de molid, stejar, ulm, frasin, carpen i alun. Ultima perioad a complexului wrmian (Tardiglaciarul), numit i Dryas (ntre 20000-8800 ani n urm) a avut temperatura medie mai cobort cu 8-12 grade C dect cea actual.

Sub 52: Consecintele biogeografice ale glaciatiunilor


1.Oscilaiile climatice pleistocene i alternana dintre perioadele glaciare i interglaciare au determinat migraii, deplasri alternative de la nord spre sud i invers (pentru emisfera boreal i invers pentru cea austral) ale florei i faunei mai adaptabile (deoarece contactul cu factori de mediu schimbai - substrat geologic, sol, altitudine, factori biotici - a dus la eliminarea speciilor cu cerine stricte i supravieuirea celor cu valen ecologic mai larg, mai uor adaptabile). Prin urmare, s-a nregistrat o srcire general i treptat a florei i faunei preglaciare 2. Elementele faunistice i floristice arcto-teriare, cu rspndire circumpolar aproape uniform n cele trei continente la sfritul Teriarului, datorit condiiilor climatice asemntoare, au fost cel mai afectate de schimbrile climatice deoarece deplasrile spre sud n timpul recrudescenei frigului i revenirile spre nord n interglaciare nu s-au petrecut uniform. Ca urmare a deosebirilor mari de migrare nord-sud i invers, au supravieuit un numr mare de elemente arcto-teriare n Asia estic i sud-estul Americii de Nord, un numr mic n sudul Europei (i de asemenea n Asia vestic i nordul Africii) i aproape deloc n Siberia. Arealul continuu al multor genuri a devenit discontinuu sau disjunct. Se cunosc mai multe tipuri de disjuncii:

- disjuncii est asiatice-nordamericane - disjuncii eurasiatice-nordamericane - disjuncii europeo-nordamericane - disjuncii palearctice 3. Tot o consecin a schimbrilor climatice majore sunt relictele teriare care au supravieuit n refugiile glaciare, extinzndu-i apoi arealele; aceste refugii au devenit astfel centre de rspndire postglaciar 4. Zonele tropicale au fost, de asemenea, afectate de oscilaiile climatice cuaternare, alternana de perioade pluviale i interpluviale favoriznd pe rnd expansiunea florei i faunei de pdure ecuatorial, respectiv a savanei, n perioadele interpluviale secetoase. 5. Numrul de taxoni din flor i faun a suferit numeroase modificri, nu toate n sensul reducerii acestuia, ci i al apariiei de noi specii n urma proceselor de subspeciaie i speciaie favorizate de izolarea geografic.

Sub 53:Insusirile comune ale sistemelor biologice


Ecologia se ocupa cu studiul sistemelor supraindividuale:populatie,biocenoza,ecosystem si biosfera. Acestea sunt sisteme deschise cu insusiri comune tuturor sistemelor biologice: -caracter istoric-caracter informational-poseda o cantitate de informatie pe care o transmit mai departe fara alterarea ei -integralitate-sunt constituite din ansambluri diferentiate cu functii proprii si dependente intre ele si fata de intreg -echilibru dinamic-autoreglare-capacitatea de a-si controla activitatea cu ajutorul mecanismelor de autoreglare

Sub 54:Populatia
- Sistem supraindividual cu caracter universal in lumea vie si valoare de nivel de organizare alcatuit dintro grupare de indivizi de aceeasi specie in relatie cu aceleai condiii de mediu, ntrun spaiu determinat. - populaii locale comuniti reproductive ex. oareci de cmp - populaii geografice (rase geografice), ex. g.Larix - populaii ecologice.

Sub 55:Organizarea (structura) populatiei


Dintre elementele principale ale organizarii populatiei amintim: -structura demografica-se refera la eleml cantitative ale populatiei -structura spatiala-se refera la elemente privind spatiul -structura ecologica-reprezentata prin diferite grupe ecologice de varsta si sex -structura functionala-se refera la anumite capacitate sau potente ale populatiei

Sub 56:Rolul populatiei pentru evolutia speciei


Pentru evolutia specie,populatia este foarte importanta deoarece este sediul in care se produce selectia naturala, process care elimina de la reproduce indivizi mai putin adaptati conditiilor de mediu, pastrandu`I pe cei ale caror caractere fenotipice si genetice sunt cel mai bine armonizate mediului.

Sub 57:Biocenoza
Biocenoza este o grupare de fiinte vii, corespunzand prin pozitia sa, prin nr de specii si de indivizi la anumite conditii de mediu, care se mentin pentru reproducere intr-un anumit loc in mod permanent. Biocenoza este un nivel de organizare a materiei vii, foarte mobil, istoric constituit n biosfer, n care populaiile sunt interdependente nu numai teritorial ci i funcional. Biocenoza este alcatuita dintr-o fitocenoza,zoocenoza si o microcenoza sau microbocenoza, ale caror combinatii de specii sunt determinate de proprietatile biotopului.