www.referat.

ro

Parlamentul european
Parlamentul European reprezinta, in formularea Tratatului de la Roma din 1957, "popoarele statelor unite in Comunitatea Europeana". Primele alegeri directe in Parlamentul European s-au tinut in iunie 1979. Parlamentul European, a carui legitimitate deriva din sufragiul universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a acumulat constant puteri si influenta prin modul in care au fost incheiate tratatele europene. Aceste tratate, in special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor nationale. Parlamentul European este singura institutie comunitara care se intalneste si isi tine dezbaterile in public. Dezbaterile, opiniile si rezolutiile Parlamentului se publica in Monitorul Oficial al Uniunii Europene. Una din problemele esentiale care sa intareasca procedurile uniforme de alegere a membrilor Parlamentului dar si legitimitatea sa a fost rezolvata prin Raportul Comitetului Afacerilor Institutionale care a propus parlamentului alegerea candidatilor prin sistemul proportional. Statele membre cu o populatie mai mare de 20 de milioane tebuie sa aiba liste regionale si ca se introduce un prag de 5% pentru ocuparea unui loc in parlamentul european 959t1919j 1999 Sisteme electorale in statele membre la alegerile din iunie

State membre circumscriptie

959t1919j

sistem electoral

Austria

959t1919j R P cu prag de 4%

o circumscriptie

nationala Belgia circumscriptii Danemarca circumscriptie nationala Grecia 959t1919j RP 959t1919j o 959t1919j RP 959t1919j o 959t1919j 959t1919j R P 959t1919j 4

circumscriptie nationala Finlanda circumscriptii Franta circumscriptie nationala Germania circumscriptie Irlanda Italia circumscriptii Luxemburg circumsciptie Olanda circumscriptie Portugalia circumscriptie Spania 959t1919j 959t1919j R P 959t1919j o 959t1919j RP 959t1919j o 959t1919j RP 959t1919j o 959t1919j RP 959t1919j o 959t1919j 959t1919j R P vot transferabil 959t1919j R P 4 circumscriptii 959t1919j 5 959t1919j R P cu prag de 5% landul este 959t1919j 959t1919j R P cu prag de 5% o 959t1919j RP 959t1919j 4

circumscriptie Suedia circumscriptie Regatul Unit circumscriptii Understanding the European Union Sir William Nicoll, Trevor C. Salmon, Pearson Education, Londra, 2001. Numarul locurilor din Parlamentul European alocate pe tari membre, iunie 1999 959t1919j RP 959t1919j 11 959t1919j 959t1919j R P cu prag de 4% o

State membre 959t1919j

locuri locuri

State membre

Germania 959t1919j 87

959t1919j

99

Franta

959t1919j

Regatul Unit 959t1919j Belgia 959t1919j 64 Suedia 16 Grecia 25 Irlanda 16 Austria 87

959t1919j 959t1919j 959t1919j

87

Italia

959t1919j

25

Spania

959t1919j

959t1919j

22

Finlanda

959t1919j

959t1919j

25

Portugalia

959t1919j

959t1919j

15

Danemarca

959t1919j

959t1919j

21

Luxemburg

959t1919j

6 Olanda 959t1919j 31

Understanding the European Union Sir William Nicoll, Trevor C. Salmon, Pearson Education, Londra, 2001

Organizarea Parlamentului Presedintele este ales prin scrutin secret de catre membrii Parlamentului si are un mandat de doi ani si jumatate. El reprezinta Parlamentul in situatii oficiale fata de celelalte institutii comunitare si in relatiile internationale. Presedintele Parlamentului prezideaza sedintele plenare si intalnirile Biroului, participa si tine un discurs la deschiderea lucrarilor Consiliului European. Parlamentarii aleg de asemenea vice-presedintii si chestorii reponsabili cu gestionarea administratiei parlamentare. In formula Biroului Parlamentului, acesta este responsabil cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de personal. Conferinta Presedintilor este formata din Presedinte si sefii grupurilor parlamentare si este organismul politic conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si delegatiilor parlamentare. Pe masura ce s-a intensificat procesul de integrare europeana, competentele Parlamentului European au crescut, fiind inca departe de cele ale unui parlament obisnuit, dar in acelasi timp si departe de lipsa de competente de la inceput. Asadar, functiile Parlamentului European au crescut progresiv, de la avizele din anii 60 (Parlamentul putea emite avize conforme si avize consultative), la competentele bugetare de la mijlocul anilor 70 si procedura numita codecizie castigata la Maastricht in 1992. Daca initial Parlamentul European avea functii mai curand decorative, treptat acesta a capatat o serie de alte functii importante din punct de vedere politic si material. Astfel ca, Parlamentul European imparte cu Consiliul competentele in materie bugetara (autoritatea

bugetara este vitala din punct de vedere material), participa la procesul legislativ (consultare, aviz, cooperare, codecizie) si, de asemenea, dispune de unele capacitati de control asupra Comisiei. Dupa Tratatul de la Amsterdam doar procedura de aprobare ( assent), co-decizie si procedurile referitoare la Buget sunt semnificative pentru competente Parlamentului. Inainte de Tratatul de la Amsterdam urmatoarele domenii constituiau subiect al codeciziei: libera deplasare a muncitorilor, dreptul de stabilire, tratamentul acordat cetatenilor europeni aflati in alt stat decat cel de origine, recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale, coordonarea prevederilor referitoare la self-employment, libertatea de a oferi servicii, piata interna, masuri de motivare educationala, cultura, sanatate publica, protectia consumatorului, retele trans-europene, cercetare si dezvoltare, adoptarea programelor de actiune in protectia mediului.
Dupa Amsterdam, noi domenii au intrat in sfera co-deciziei: masuri de motivare a ocuparii fortei de munca, politica sociala, cooperare a vamilor, statistica, combaterea fraudei fata de interesele financiare ale comunitatii, reguli de protectie pentru combaterea discriminarii pe baza de nationalitate, politica de transport, Fondul Social European, pregatirea profesionala, deciziile de implementare a politicii europene de dezvoltare regionala, dezvoltarea cooperarii si altele.

Pentru a pregati activitatea sesiunilor plenare ale Parlamentului, Membrii lucreaza in comisii permanente: afaceri externe, drepturile omului si politica de securitate si aparare; buget; control bugetar; libertati si drepturi cetatenesti, justitie si afaceri interne; afaceri economice si monetare; afaceri legale si piata interna; industrie, comert extern, cercetare si energie; angajare si politica sociala; mediu, sanatate publica si politica consumatorului; agricultura si dezvoltare rurala; pescuit; politica regionala, transport si turism; cultura, tineret, educatie si media; dezvoltare si cooperare; drepturile femeilor si oportunitati egale; petitii. Pe langa aceste comisii permanente, Parlamentul mai poate infiinta si subcomisii, comisii temporare care se ocupa de probleme specifice, precum si comisii de ancheta. . Secretariatul Activitatea Parlamentului este organizata de un secretariat, condus de un Secretar

General, si care are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe langa care mai functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii membrilor parlamentarilor. Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o treime din personalul secretariatului sa lucreze in domeniul lingvistic (traducere si interpretare). Cu toate acestea, in ciuda constrangerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de lucru, bugetul operational al Parlamentului este doar unu la suta din bugetul Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la fiecare persoana care traieste in Uniunea Europeana. Puterile Parlamentului European Ca toate parlamentele, Parlamentul European are trei puteri fundamentale: puterea legislativa, puterea administrativa financiara, puterea de a supraveghea executivul. Prin procedura c-odeciziei Parlamentul European si Consiliul se afla la egalitate, actele fiind adoptate impreuna de Consiliu si de Parlamentul European. Prin procedura de co-decizie, mult mai multe amendamente ale Parlamentului sunt introduse in legile comunitare; de asemenea, nici un text nu poate fi adoptat fara acordul oficial al Parlamentului European si al Consiliului European. Desi co-decizia este procedura standard, exista domenii importante, cum ar fi problemele fiscale, sau revizuirea anuala a preturilor agricole, in care parlamentul isi exprima doar parerea. Autoritatea in materie bugetara este impartita intre Consiliu si Parlament. Prin Tratatul de la Bruxelles din 1975 s-a stabilit ca procedura bugetara sa aiba urmatorul traseu: Comisia propune un ante-proiect de buget Consiliului; ante-proiectul, dupa ce sufera interventia Consiliului, este transmis

Parlamentului, care poate sa-l aprobe sau nu. In legatura cu bugetul comunitar, se impune, in primul rand, o distinctie intre cele doua tipuri de cheltuieli comunitare:

cheltuieli obligatorii reprezinta 70% din buget (ex.: angajamente externe); cheltuieli non-obligatorii reprezinta 30% din buget (ex.: fondurile structurale,

strategii industriale, cercetare). Parlamentul European poate aproba sau propune modificari pentru cheltuielile obligatorii, in timp ce pentru cheltuielile non-obligatorii Parlamentul dispune de ultimul cuvant, amendamentele sale fiind hotaratoare. Deci, daca pentru cheltuielile obligatorii ultimul cuvant il are Consiliul, Parlamentul, in schimb, are un veritabil drept de amendament asupra cheltuielilor non-obligatorii si isi impune decizia cand exista o majoritate de trei cincimi din voturile exprimate, ceea ce reprezinta peste jumatate din numarul celor prezenti. Competentele Parlamentul European au crescut din ce in ce mai mult, de asemenea si controversele dintre acesta si Consiliu. Astfel, Parlamentul, avand o alta legitimitate, a respins bugetele din anii 1980 si 1985. Probleme, insa, au aparut si la aprobarea proiectelor de buget din 1982, 1984 si 1986. Bugetul din 1986 a fost chiar anulat de catre Curtea de Justitie, principala cauza a conflictului fiind lipsa de claritate in delimitarea cheltuielilor obligatorii de cele non-obligatorii, adica in delimitarea cheltuielilor asupra carora Parlamentul European nu avea nici un cuvant de spus, de cele in care Parlamentul avea putere de decizie. Parlamentul este in masura sa respinga bugetul in ansamblu daca are motive importante. In baza acestor motive intemeiate, Parlamentul are posibilitatea de a respinge bugetul prin votul a 2/3 din parlamentari. Daca se intampla acest lucru, Consiliul este obligat sa elaboreze un nou proiect, a carui adoptare va fi tardiva, in acest caz Comunitatea trebuind, timp de mai multe luni, sa functioneze intr-un regim de supravietuire al celor doisprezecimi provizorii. Aceasta inseamna ca, pana la prezentarea noului buget, Comunitatile Europene functioneaza cu a 12-a parte din bugetul anului precedent al fiecarui capitol. Executia bugetara reprezinta sarcina Comisiei. Alaturi de competentele legislative si bugetare apar si cele de control al activitatii altor institutii, in special Comisia. Parlamentul European dispune de anumite instrumente de informare si control: intrebari scrise si orale, declaratii ale

presedintiei, precum si motiunea de cenzura asupra Comisiei. Parlamentul are dreptul de interventie, printr-o serie de mijloace, in structura altor organisme si institutii. De asemenea, Parlamentul se poate informa vis-a-vis de activitatile comunitare si poate chiar sa-si exprime parerea despre acestea. Parlamentul poate exercita atat un control organic, cat si unul functional. Controlul organic poate conduce la o serie de rezultate pozitive sau negative. In primul caz, Parlamentul poate aproba prin vot nominalizarea presedintelui si a membrilor Comisiei. In al doilea caz, Parlamentul poate depune o motiune de cenzura, iar in cazul in care aceasta motiune este adoptata, Comisia este constransa sa demisioneze. O motiune de cenzura poate fi initiata de catre un grup parlamentar si este aprobata doar in cazul in care sunt intrunite doua treimi din voturile exprimate; efectul acestei aprobari a motiunii este demisia colectiva a Comisiei. Printre capacitatile de control ale Parlamentului se inscrie si dreptul pe care il are acesta de a sesiza Curtea de Justitie in cazul in care se considera ca, prin abtinere, Comisia sau Consiliul intra in contradictie cu tratatele constitutive. Parlamentul are, deci, capacitatea de a controla activitatea Comisiei si a Consiliului, adica de a controla daca acestea isi desfasoara activitatea in baza dreptului comunitar sau a unor criterii sau judecati politice. Parlamentul European poate de asemenea elabora un Recurs pentru inactivitate, omisiune sau lipsa, daca Consiliul sau Comisia se fac vinovate de lipsa de activitate normativa, altfel spus, daca nu adopta un act normativ (directiva, regulament) pe care Parlamentul il considera important. In anumite conditii, Parlamentul poate depune recurs in anulare pentru orice act normativ al Consiliului care a fost adoptat fara participarea sa, in cazul in care acest fapt este prevazut in documentele comunitare. Controlul functional are in vedere o serie de mijloace de informare, cum ar fi chestionare scrise sau orale, anchete, adunarea si examinarea rapoartelor sau declaratiilor Comisiei sau Consiliului. Orice cetatean are posibilitatea de a sesiza mediatorul sau poate sa adreseze o plangere Parlamentului referitoare la o problema ce priveste domeniile de activitate ale Comunitatii. Plangerea trebuie facuta la cel mult doi ani de cand reclamantul si-a dat seama de respectiva iregularitate. Daca se

constata iregularitatea, respectiva institutie va fi informata si, in termen de trei luni aceasta trebuie sa se justifice. Acest raspuns, precum si o expertiza a cazului, prezentand situatia reclamantului, va ajunge in fata Parlamentului European. Din 1970, bugetul este finantat din resurse proprii, acceptate de Statele Membre dupa consultarea Parlamentului European. Aceste resurse sunt limitate la ora actuala la 1.27% din produsul intern brut. In acest moment, resursele proprii cuprind: Taxele vamale percepute la granitele externe ale Uniunii; Taxele pe produsele agricole importate de la tarile care nu sunt membre ale Uniunii; 1% din taxa pe valoare adaugata (TVA) pe produse si servicii in cadrul Uniunii;

o "a patra resursa", calculata pe baza prosperitatii relative a fiecarui Stat Membru produsul intern brut al acestor state. De la Tratatele de la Luxemburg din 1970 si 1975 care au creat resursele proprii ale Comunitatii, Parlamentul European si Consiliul European ele impart puterea administrativa financiara. Parlamentul are ultimul cuvant in chestiuni care privesc cheltuielile pe regiuni (Fondul European pentru Dezvoltare Regionala), lupta impotriva somajului, mai ales in randurile tinerilor si femeilor (Fondul Social European), in chestiuni legate de programe culturale si educationale, cum ar fi programele Erasmus si Socrates; Parlamentul poate mari bugetul de cheltuieli in limitele unui plafon acceptat de Consiliul European si de Comisia Europeana. Parlamentul isi foloseste puterile pentru a mari fondurile pentru ajutor umanitar si programelor pentru refugiati. In ceea ce priveste cheltuielile cu agricultura, Parlamentul poate propune modificari, dar Consiliul are ultimul cuvant in acest sens. Parlamentul monitorizeaza utilizarea corespunzatoare a fondurilor publice, prin Comisia de Control Bugetar. Aceasta inseamna controlul asupra administrarii fondurilor si actiuni permanente pentru imbunatatirea procedurilor de impiedicare, detectare si pedepsire a fraudelor, stabilind daca cheltuielile comunitare au dat cele mai

bune rezultate posibile. Parlamentul elaboreaza o evaluare anuala asupra folosirii fondurilor de catre Comisia Europeana, inainte de a acorda o apreciere de "indeplinire" a implementarii bugetului Parlamentul exercita o supraveghere democratica asupra tuturor activitatilor comunitare. Aceasta putere, care initial se aplica numai asupra activitatilor Comisiei Europene, a fost extinsa si asupra Consiliului de Ministri, asupra Consiliului European si a organismelor de cooperare politica raspunzatoare in fata Parlamentului. Parlamentul European poate de asemenea constitui comisii de ancheta. Acest lucru a fost facut de cateva ori - spre exemplu, in chestiunea "bolii vacii nebune", care a dus la constituirea unei Agentii Veterinare Europene la Dublin. Tot Parlamentul a asigurat si crearea Oficiului European impotriva Fraudei (OLAF) in chestiuni bugetare. Prin Tratatul asupra Uniunii Europene s-a creat postul de Ombudsman. El este numit doar de Parlament si poate, la initiativa sa proprie sau la cerere, sa investigheze cazurile de posibile de proasta administrare a institutiilor comunitare El are acces la documentele necesare si poate solicita informatii de la functionarii institutiilor europene. De asemenea, membrii Curtii de auditori sunt numiti de Consiliu dupa consultarea Parlamentului. Totodata, presedintele, vice-presedintele si cei patru membri ai Bancii Centrale Europene sunt numiti de Statele membre dupa consultarea Parlamentului. Parlamentul European nu exercita nici o influenta asupra numirii membrilor Comitettului Economic si Social, ai Comitetului Regiunilor sau ai Comitetului de Management al Bancii Europene de Investitii. In schimb, Parlamentul European joaca un rol important in procesul numirii Comisiei Europene. Dupa ce aproba nominalizarea pentru Presedintele Comisiei, Parlamentul audiaza membrii nominalizati pentru Comisiei, numind apoi Comisia printr-un vot de incredere. Aceasta putere vine sa completeze dreptul Parlamentului de a cenzura Comisia - o arma politica puternica, de vreme ce adoptarea unei motiuni de cenzura ar obliga Comisia sa demisioneze. Parlamentul isi exercita puterile de supraveghere zilnic, examinand un mare

numar de rapoarte lunare sau anuale pe care Comisia Europeana este obligata sa le prezinte (spre exemplu, raportul anual general si rapoartele lunare cu privire la implementarea bugetului). Puterile bugetare si legislative extinse ale Parlamentului au marit influenta acestuia asupra Consiliului European. In special procedura de codecizie a ajutat la crearea unui echilibru al puterii legislative intre Consiliul European si Parlamentul European. 959t1919j Codecizia

Codecizia devine procedura legislativa ordinara, acordand astfel aceeasi importanta Parlamentului si Consiliului Uniunii Europene intr-o gama larga de domenii (de exemplu: transport, mediu si protectia consumatorilor). Doua treimi dintre legile europene sunt adoptate in comun de catre Parlamentul European si Consiliu. Comisia trimite propunerea sa Parlamentului si Consiliului. Aceste institutii o examineaza si o discuta in doua lecturi succesive. Daca nu ajung la un acord dupa a doua lectura, propunerea este transmisa unui Comitet de conciliere format dintr-un numar egal de reprezentanti ai Consiliului si ai Parlamentului. Reprezentantii Comisiei asista, de asemenea, la intrunirile Comitetului de conciliere si participa la discutii. Odata ce Comitetul ajunge la un acord, textul convenit este trimis Parlamentului si Consiliului pentru o a treia lectura, astfel incat acesta sa poata fi adoptat in final ca text legislativ. Acordul final al celor doua institutii este indispensabil pentru adoptarea textului. Chiar si in cazul in care Comitetul de conciliere convine asupra unui text comun, Parlamentul poate respinge actul propus cu majoritatea absoluta a membrilor sai. Componenta Parlamentului European Grupuri politice (septembrie 1999) EPP- ED PES ELDR Greens/EFA EUL/NGL UEN EDD Grupul Partidului Poporului European si al Democratilor Europeni Grupul Partidului Socialistilor Europeni Grupul Partidului European Liberal, Democrat si Reformist Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana Grupul Confederal al Stangii Europene Unite/Stanga Verde Nordica Grupul Uniunii pentru o Europa a Natiunilor Grupul Europa Democratiilor si Diversitatii

TDI

Grupul Tehnic al Membrilor Independenti - Grupul Mixt

Parlamentul european este alcatuit din grupuri politice si lucreaza in comitete functionale. Grupurile politice din Parlament sufera schimbari dupa alegeri si in termeni parlamentari. Cele mai mari grupuri sunt crestin-democratii care formeaza Partidul Poporului European ( Centru- dreapta) si Partidul Socialistilor Europeni ( Stanga)
Din totalul de 626 de mandate, 223 au revenit Partidului European al Poporului si Democratilor Europeni, 180 Socialistilor Europeni, 50 Grupului Reformist si Democratic Liberal European, 48 Ecologistilor, 42 Grupului Confederal al Stangii Europene Unite, 21 Uniunii pentru Europa Natiunilor, 16 mandate au revenit Grupului pentru Europa Democratiilor si Diversitatilor, 18 TGI ( Grupul Radical Bonino din Italia, Vlaams Blok din Belgia, Frontul National din Franta si Separatistii Basci), 18 Independentilor. Alegerile din Iunie 1999 au marcat o schimbare majora in compozitia Parlamentului European intrucat pentru prima data din 1979 Partidul Socialist European nu a mai reusit sa castige cel mai mare numar de mandate.

Membrii Parlamentului European se intalnesc la Strasburg in sedinta plenara, timp de o saptamana la sediul Parlamentului European. Comisiile parlamentare se intalnesc in general doua saptamani pe luna la Bruxelles, pentru a usura contactul cu Comisia si Consiliul European. Cea de a treia saptamana este rezervata intalnirilor grupurilor politice, iar cea de a patra, pentru sedinta plenara de la Strasbourg. Parlamentul mai are si intalniri plenare suplimentare la Bruxelles. Secretariatul se afla la Luxemburg.
Intrebari

1. Care este compozitia Parlamentului European? 2. Evolutia puterilor Parlamentului European?