Academia de Teologie Ortodox din Chiinu A.T.O.M.

Tema: Catehez despre: Rolul tinerilor n biserica ortodox

A elaborat: A controlat:

Iftodii Mihai prot. Iulian Ra

Chiinu 2012

 Lasati copiii sa vina la mine si nu-i opriti, ca imparatia cerurilor este a acelora ca ei(Matei, 19, 24). Lasati copiii sa vina la biserica!, zic astazi parintilor, preotii si dascalii de religie. De ce trebuie sa le urmam indemnul? Pentru ca educatia crestina a Bisericii urmareste realizarea comuniunii omului cu Dumnezeu, ceea ce presupune din partea tanarului o permanenta purificare de patimi si o crestere in virtuti. Acest lucru se realizeaza prin participarea activa a individului la activitatile Bisericii, in primul rand la cele cu caracter spiritual. Prin educatia crestina a tanarului se urmareste formarea si perfectarea a doua componente de baza: sufletul si trupul. Formarea caracterului si a personalitaii desavarsite, reprezinta idealul prioritar al educatiei religioase. Spre acest ideal se ajunge prin scopuri care urmaresc cunoasterea si interiorizarea unor valori morale, estetice, intelectuale, care, stranse laolalta pot garanta atingerea finalitatii propuse. Biserica este o comunitate a oamenilor reunita in jurul unor valori commune pentru a le celebra, intari si transmite mai departe. In traditia crestina, Biserica este trupul lui Iisus present in lume. Ideea de Dumnezeu unifica si formeaza, pregateste si transfigureaza sufletele tinerilor in perspectiva receptarii valorilor de credinta, a adevarurilor teologice respective, dar si a unor valori profane. Nu exista mantuire in afara Bisericii, asa cum nu exista o educatie desavarsita in afara Bisericii. Influenta pedagogica a Bisericii poate fi deosebit de importanta. In primul rand ea ne face partasi la tainele vietii supranaturale, la misterele participarii la manifestarea in lume a divinitatii. Biserica ofera tineretului un model de conduita in persoana si actele instantei transcendente cu un puternic impact asupra tineretului. Biserica este o comunitate care promite mantuirea si iertarea. In Biserica ne reglam constiintele si conduitele fata de divinitate si fata de semeni. Devenim mai buni in fata oamenilor si in fata lui Dumnezeu.

Biserica completeaza opera educativa inceputa de parinti si se dovedeste a fi o modalitate complementara alaturi de scoala in materie de formare spirituala , de educatie morala , de activism cetatenesc. Formarea este presupusa si de valoarea pedagogica a dogmelor promulgate, a cultului sfintilor si a icoanelor, a Sfintei Liturghii, a sfintei traditii, etc. , prin nuantarile si distribuirea diferentiata a ponderii fiecarui element in functie de orientari confesionale diferite. Biserica urmareste sa dezvolte la tineri virtutea iubirii, iubire care nu este indreptata numaispre prieten ci si spre dusman. Iubirea aproapelui nu inseamna pasivitate, acceptare a orice ci presupune o relatie de bunavoie, fraternitate si iertare a celor care, din anumite ratiuni se afla in eroare sau gresesc fata de noi. Dragostea crestina trebuie sa fie naturala, fireasca, sa fie deplina, sa fie puternica , lucratoare , sa n u fie abstracta ci convertita in fapte de milostenie. Dragostea autentica nu este inchisa, ci iradiaza spre ceilalti. Acest lucru este pe deplin perceput de tineri , care participa activ la proiectele Bisericii pentru ajutorarea celor nevoiasi. Dezvoltarea la maximum a fiecarui individ , conturarea si fortificarea spiritului critic , inocularea vointei de autodepasire , acestea sunt scopuri le educatiei, in general. Dezvoltarea personalitatii sub toate aspectele sale , sau mai mult a virtualitatilor sale , apare in aceeasi masura ca o miza centrala , pe deplin valorizata de catre pedagogii crestini. Insa polisemia acestei formule permite inscrierea expansiunii individului in materie de educatie , isi propune ca scop punerea copilului in contact cu valorile ce ii vor facilita intrarea in relatie cu un Dumnezeu, personal. Acesta finalitate spiritualista nu este incompatibila cu un oarecare modernism pedagogic, cu conditia ca acesta din urma sa ramana la rangul unui mijloc ce serveste scopurilor superioare. Valorile religioase il ridica pe tanar, il mentin intr-o permanenta moralitate si exemplaritate comportamentala.

In conceptia tomista, toate scopurile educatie(transmiterea mostenirii culturale, pregatirea pentru viata si insertia sociala, formarea cetateanului)sunt subordinate dobandirii gratiei divine. Omul scrie Jaques Maritain-nu exista pur si simplu ca o fiinta a naturii. In el este o existenta mai bogata si mai nobila:supraexistenta spirituala de cunoastere si de dragoste. El este astfel, dintr-un anumit punct de vedere, un tot si nu pur si simplu o parte;este un univers in el insusi, un microcosmos in care marele univers poate fi adus prin cunoastere. Dar aceasta cunoastere se refera la cunoasterea superioara a lui Dumnezeu, prin meditatie, prin contemplare. De aceea educatia , ca scop final si cel mai elevat , tinde sa dezvolte capacitatea contemplativa a spiritului uman. Scopul educativ consta intr-o integrare optimala a tinarului in ordinea existenta , in societate. Educatia pare a fi cea mai dificila arta , care se realizeaza in numele moralizarii si perfectionarii personalitatii umane. Nu realizezi educatie religioasa prin mijloace de mana forte , prin obligare, prin supunere . Drumul tanarului spre libertate este calea prin care ii este posibil sa-l intalneasca pe Dumnezeu . Fara Dumnezeu tanarul nu va ajunge la desavarsirea sa. Ceremoniile religioase aduna tinerii la un loc, le creaza sentimentul unei apartenente, ii solidarizeaza si ii intareste intr-un mod specific. Toti devin egali si se simpt solidari. Sentimentul religios nu mai este o traire personala , singulara, ci se difuzeaza inspre ceilalti. El se raspandeste, trece de la un individ la altu, sprijinindu-se pe confidenta, dar cautand si martori. Sarbatoare religioasa este o modalitate de rememorare spirituala care conduce efectiv la un surplus de duhovnicire, de purificare a spiritului. Cinstim sarbatorile Domnesti raportandu-ne la faptele Mantuitorului, pentru a fi mai atenti la faptele noastre. Ii serbam pe marii sfinti pentru a ne raegasi in ei sau pentru a face la fel ca ei. Orice traire intru ceva sau pentru cineva, ii conduce pe tineri sau ii predispune catre o recladire a lor in consens cu zarile unei idealitati generatoare de valori

inalte. In timpul unei ceremonii religioase prticipantul nu e un simplu spectator, ci devine un fauritor si un autor al actului sacru. Tanarul nu ramane exterior ceremonialului, ci se implica in el prin intregul sau comportament(rosteste rugaciuni canta, darueste, are o anumita conduita fata de oficiant sau fata de coparticipanti. ritualul sacru are o valoare initaiatica, formative. Persoana care participa la acest act dobandeste un statut aparte:atributele divinitatii se raspandesc in subiectivitatea care se deschide ei. Participantii se implinesc din punct de vedere spiritual si devin mai eficienti in ceea ce urmeaza sa intreprinda. Se deruleaza o educatie implicita, cu reverberatii adanci, nebanuite, in personalitate tinerilor care iau parte la ritual. Spectatorul participa si este angajat intr-un scenario educativ subtil, dar decisive. Sarbatoare inseamana activitate, este o lucrare a spiritului, devine un moment orientat catre perfectionarea sufletului tanarului. Cei care se dedica unui cult in mod masinal, in virtutea traditiei, pt ca asa se cade, aplicand prescriptiile automat, intr-un mod nereflectat, se afla doar la inceputul drumului catre credinta intr-o faza cat se poate de lumeasca. Trebuie ca Biserica sa aiba grija ca tinerii sa nu alunece in acest soi de sarbatorire pervetita, sa cinsteasca cum se cuvine cele sfinte, sa-si insarbatoreasca sufletele cat mai mult si cat mai des. Un rol important in acest sens il are preotul. Educatia pe care o exercita preotul este atat implicita, prin intregul sau comportament din biseirca si din afara ei, cat si explicita, prin aceea ca el a devenit professor, integrat corpului profesoral, predand efectiv in ora de religie, intarind astfel legatura dintre scoala si Biserica. Ca profesor, preotul va poseda temenice cunostinte psihologice si pedagogice, va fi apropiat si iubitor de copii si tineri, isi va insusi aparatul conceptual specific psihopedagogiei, limbajul comun intru buna intelegere cu ceilalti profesori.

Relatia dintre preot si copil este aceea dintre un maestru si un discipol. Orice discipol poseda o experienta personala , un mod de a fi, care se cere a fi cunoscut si respectat de catre magistru. Preotul are de jucat rolul unui ghid spiritual, care nu poate fi inlocuit de parinti sau profesori. Atitudinea sa va fi de intelegere si bunavointa nu de maltratare a sufletelor. Educatia religioasa nu este o simpla meseria pe care o poate indeplini oricine, ci constitue o insusire care este cucerita si insusita cu efort si credinta exemplara. Pesonalitatea preotului isi lasa direct amprenta asupra profilului spiritual al copilului sau tanarului. Preotul este un apostol al neamului si al comunitatii pe care o slujeste, si va fi cuprins de entuziasm si incredere in legatura cu ceea ce face dand dovada de intelegere, rabdare si ingaduinta fata de cei pe care ii asista si ii indruma spiritual. El isi asuma aceasta misiune de calauza spirituala, de luminator si sfatuitor al sufletelor plapande de copii. In calitate de duhovnic preotul devine partasul nelinistilor, indoelilor si problemelor tinerilor cu care vine in contact. Tine de tactul sau pastoral dar si psihologic sa inlature din sufletele lor toata rautatea, indoaiala si multimea de nelinisti si sa-i conduca in urcusul duhovnicesc spre inaltarea lor spirituala. De ce nu vin tinerii la Biseric?

nti de toate, pentru c nu-i cheam nimeni. Aceast afirmatie nu trebuie s surprind. Este usor s critici pe cineva c nu vine la Biseric, dar cine mai cheam astzi lumea la Biseric? Cel mai adesea, cei care cred c cheam, de fapt gonesc; cei din Biseric sunt primii care gonesc lumea afar din Biseric.n al doilea rnd, tinerii nu vin la Biseric pentru c nu vd rostul

acestui lucru. Ei spun c se poate tri si fr Biseric. Nu trebuie criticati pentru aceast viziune. Nici printii lor nu merg la Biseric si, evident, nu i-au nvtat de mici cele de trebuint despre Dumnezeu. Dac copilul a fost crescut fr de Dumnezeu, dac a nvtat c se poate tri si fr Dumnezeu, evident c la maturitate se va ntreba ce rost are mersul la Biseric. Pe de alt parte, dac se ntmpl s aib ntrebri existentiale, rareori se gseste cineva care s le arate, n cuvinte simple, pe ntelesul lor, c viata poate fi trit si altfel o viat mai bun, mai mplinit dect cea a modei, a MTV-ului si a altor lucruri trectoare din lumea aceasta.Cele sfinte li se par tinerilor complicate si inutile. Teologia Bisericii Ortodoxe este una adnc, ns trebuie s avem si capacitatea s o prezentm pe ntelesul tuturor al celor nedeprinsi cu vorbirea nalt sau cu cuvinte teologice. Sf. Ap. Pavel spune c credinta vine n urma auzirii. Dar cum s crezi, dac nu ntelegi ce auzi? Evanghelia si viata n Hristos trebuie prezentate tinerilor pornind de la lucruri simple, fundamentale si, pe msur ce le nteleg si si le nsusesc pe acestea, trebuie trecut la lucruri mai profunde. Vorba aceluiasi Apostol, de la hran moale la hran tare.n Biseric, cnd ntrebm de ce un lucru este n cutare fel, cel mai frecvent rspuns primit este "Asa se face". Ei bine, tinerii nu accept explicatii de genul "asa se face". Acesta nu este un argument. Ei vor s stie de ce Sfnta Liturghie este asa si nu altfel, de ce ne nchinm la icoane, de ce cntrile noastre sunt asa si nu altfel. Vor s stie rostul tuturor lucrurilor din biseric. Au aprut n ultimii ani o serie de autori tineri care ncearc s prezinte credinta pe ntelesul tinerilor. Crtile lor se gsesc de vnzare exclusiv n biserici si mnstiri, de aceea nu atrag prea multi tineri, care cred c au din nou de-a face cu o scriere nalt si, spun ei, rupt de realitate. De ce mergem si de ce trebuie s mergem la Biseric? Cu riscul de a deveni prea teologic sau idealist si deci n conflict cu realitatea, voi prezenta rspunsul meu la aceast ntrebare fundamental.Pe scurt, mergem la Biseric pentru c, oameni fiind, ne ntlnim acolo cu Creatorul nostru, cu cel

de la care avem viata si prin care putem avea o viat mai bun. Prin relatia cu El, care porneste din Biseric, ne pregtim n aceast viat pentru viata de dincolo.Acesta este rspunsul. Desigur, acceptarea lui este n sine un act de credint.Mergem la Biseric pentru a ne ntlni cu Cel ce este pentru noi reperul fundamental n viat: Iisus Hristos. Tot omul are nevoie de repere sau principii solide n viat, de valori care s nu se schimbe de la o zi la alta. Toate valorile oamenilor sunt relative si pot fi puse n discutie. Valorile reprezentate de Hristos vin din afara sistemului omenesc, sunt dumnezeiesti si sunt deci mai presus de mruntul cotidian al omului. Cine se ntemeiaz pe ele va avea stabilitate si sigurant n viat, si ajutor de la Dumnezeu.Multi tineri spun: De ce s vin la biseric, cnd pot sta si acas s m rog si s meditez la Dumnezeu? Sigur, te poti ruga si acas, dar dac nu vii la biseric, stii crui dumnezeu te rogi? l cunosti pe dumnezeul cruia te rogi? Este Dumnezeul cel adevrat, despre care afli la biseric, sau este o nchipuire a mintii tale, un dumnezeu amabil care ti cnt n strun n toate faptele tale?Tot ce se face la biseric, toate slujbele, rugciunile si cntrile sunt menite a-l face cunoscut pe Dumnezeul cerurilor si al pmntului. Numai n biseric l putem cunoaste pe Dumnezeu. Mersul la Biseric, cel putin la Sfnta Liturghie, este o rentlnire periodic cu El. Asa cum nu poti s stai departe de cineva care are important pentru tine, pentru viata ta, de o persoan iubit, de exemplu, asa nu poti sta departe nici de Cel din care simti c-ti vine viata.n Sfnta Evanghelie, Iisus Hristos se prezint pe sine ca fiind o stnc. O stnc pe care ne putem cldi viata, o stnc pe care construim ceva care rezist n fata vitregiilor vietii. Dac ne construim viata si ne hrnim sufletul cu altceva, de pild cu sistemul trector de valori ale oamenilor, vom sfrsi prin a ne simti goi pe dinuntru, cci lucrurile despre care am crezut c pot da substant vietii si-au pierdut gustul si azi nu mai sunt. Locul lor a fost luat de alt croial a pantalonilor sau a fustei, de un nou telefon mobil cu camer foto de rezolutie mai mare si de un nou album de muzic. Sufletul omului nu se poate hrni cu ceva care astzi e sus iar mine e la cosul de gunoi. El are nevoie de ceva mai profund, mai adnc si mai

adevrat, iar asa ceva nu se gseste printre oameni, ci n afara sistemului lor, la Dumnezeu.Cine si construieste viata pe Hristos si cultiv legtura cu El are un sens n viat. Stie de unde vine, stie ce are de fcut si stie unde merge. Contrar prerii celorlalti, el nu consider c se priveaz pe sine de bucuriile vietii. Pur si simplu ceea ce i ncnt pe ceilalti nu are valoare pentru el. El si gseste plcerea n alte lucruri, care sunt la fel de gustoase astzi ca si acum o mie sau dou mii de ani.De ce s vin tinerii si tot omul la Biseric? Psalmistul spune: "Gustati si vedeti c bun este Dumnezeu". Greu poti descrie n cuvinte ce gust are un fruct nou. De aceea, alturi de psalmistul David, Biserica spune de dou mii de ani "Veniti, gustati si vedeti ce bun este Dumnezeu". Cretinismul e o religie n excelen pentru tineri, cu toate c lumea o percepe ca pe a unor batrni i babe care, m rog, au i ei rolul lor, dar poate c nu sunt prea atractivi pentru o anumit categorie de tineri. Este o religie a tinerilor i de asta noi ne mirm fr temei: Vai, ce muli tineri sunt n Biseric! De ce a tinerilor? Pentru c e o religie a jertfei, a jertfelniciei. Cnd i pierde omul capul? La tineree. El s-a ndrgostit, nu poate s nu se jertfeasc pentru ceea ce iubete. El caut fie fiina, fie ideea pentru care s se jertfeasc, dar, pn la urm, ideea nu-l satisface. Noi avem geniile mari care au creat o art pe care lumea o numete mare, dar nu le-a fost suficient. Fiecare a avut o iubire pentru care i-a pierdut capul. Van Gogh i-a tiat urechea i a trimis-o iubitei ca s o impresioneze. Pn la urm, noi avem nevoie de o fiin ca s ne jertfim pentru ea, nu o idee, o fiin vie. i de aici putem porni, abia de aici ncolo omul cruia i vorbim ne va nelege. Atunci cnd vorbim despre cretinism, trebuie s vorbim n primul rnd despre Fiina cretin, s-i vorbim despre Hristos. Apostolii vorbeau despre Hristos, dar noi vorbim despre reguli morale, reguli pe care ei le tiu i aa foarte bine. Cine nu tie c a pune unei btrnele piedic pe ghea nu-i frumos? Noi mergem la oamenii tia, care sunt stui de toat viaa asta, neinteresant pentru ei, plictisii, i le spunem lucruri pe care ei deja le cunosc. E o foarte mare greeal!

Ce este Biserica? Biserica e locul prezenei lui Dumnezeu, loc de comuniune divino-uman, nu un simplu spaiu de utilitate public unde oamenii vin ca la orice alt instituie. Biserica nu este prestatoare de servicii de utilitate public, aa cum sunt slile de fitness sau de yoga. Trupul lui Iisus Hristos este prezent permanent pe masa Sfntului Altar i prin urmare prezena lui Dumnezeu nu este doar una nevzut ci i una perceptibil ochiului uman, i mai ales palbabil. Iar dac acolo e prezent Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu siguran e prezent i Mama Lui, i heruvimii i serafimii, i apostolii, i sfinii, i mucenicii... ca ntr-o mare familie. Biserica Ortodox nu ofer servicii religioase! Biserica l face accesibil pe Dumnezeu oamenilor prin Sfintele Taine!

Viata cotidiana a devenit nefireasca Oricine priveste viata noastra contemporana din perspectiva vietii normale duse de oamenii vremilor de mai dinainte sa zicem din Rusia, din America, sau din oricare alta tara a Europei Occidentale din secolul al 19-lea nu poate sa nu fie izbit de cat de anormala a devenit viata din ziua de astazi. Intregul concept al autoritatii si al ascultarii, al decentei si al politetei, al comportarii publice si private toate s-au schimbat dramatic, s-au intors cu susul in jos, in afara unor grupulete izolate de oameni de obicei crestini de vreun fel care incearca sa pastreze un mod de viata asa-zis de moda veche. Viata noastra anormala de astazi poate fi caracterizata ca fiind rasfatata, ghiftuita. Din frageda pruncie, copilul de azi este tratat, ca o regula generala, drept un mic zeu sau o zeita in familie: toanele ii sunt ascultate, dorintele implinite; este inconjurat de jucarii, distractii, placeri; nu este educat si crescut conform principiilor stricte ale comportamentului crestin, ci lasat sa se dezvolte asa cum tind dorintele sale. Este suficient ca el sa spuna Vreau asta! sau N-o s-o fac!, pentru ca parintii sai indatoritori sa i se plece in fata-

i si sa il lase sa faca precum doreste. Poate aceasta nu se intampla tot timpul in fiecare familie, dar se petrece suficient de des pentru a fi regula educatiei contemporane a copiilor, si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa pe deplin acestei influente. Chiar daca parintii incearca sa isi creasca copiii cu strictete, cei din jurul lor incearca sa faca altceva. Trebuie ca ei sa ia in consideratie acest lucru, atunci cand isi educa copilul. Cand un astfel de copil devine adult, se inconjoara, in mod natural, cu aceleasi lucruri cu care a fost obisnuit din copilarie: placeri, distractii si jucarii pentru cei mari. Viata lui devine o cautare continua dupa distractie care, apropo, este un cuvant complet necunoscut in orice alt vocabular; in Rusia secolului al 19-lea sau in orice alta civilizatie serioasa nu s-ar fi inteles ce inseamna acest cuvant. Viata este o cautare constanta dupa distractie, care este atat de goala de orice inteles serios, incat un vizitator din orice tara a secolului al 19-lea, privind la programele noastre populare de televiziune, la parcurile de distractii, la reclame, filme, muzica la aproape orice aspect al culturii noastre de masa ar crede ca a nimerit intr-un tinut de imbecili care si-au pierdut orice contact cu realitatea. Este un lucru pe care noi nu prea il luam adesea in consideratie, deoarece traim in societatea aceasta, luand-o asa cum este. Unii observatori recenti ai vietii noastre contemporane au numit tineretul de astazigeneratia eu si vremurile noastre evul narcisismului, caracterizat de veneratia si fascinatia pentru sine care impiedica dezvoltarea unei vieti normale. Altii au vorbit de un univers de plastic sau de o lume de vis, in care atat de multi oameni traiesc astazi, incapabili sa infrunte ori sa inteleaga realitatea lumii ce ii inconjoara sau a problemelor din launtrul lor. Cand generatia eu se intoarce catre religie ceea ce s-a intamplat extrem de des in ultimele decenii o face de obicei catre o forma de religie de plastic sau fantastica: o religie a dezvoltarii de sine (in care sinele ramane obiectul venerarii), a spalarii creierului si a controlului mintii, a unor guru si swami zeificati, a unei goane dupa OZN-uri si fiinte extraterestre, a unor stari si simtiri spirituale anormale.

Concluzie Deci care este rolul tinerilor in Biserica ortodoxa? Tinerii au un rol primordial in biserica ortodoxa si anume de a promova religia si principiile acestia printre generatia tinara, ei au posibilitatea de a educa acest spirit ortodox si, tot cei tineri sunt cei ce dau valoare tuturor traditiilor si obiceiurilor pe care le aduce biserika in societate.Ei trebuie educati in acest spirit religios, parintii, de mici fiind trebuie sa ii invete ce este biserica, ce este religia si cine este Dumnezeu.

Poate Biserica s aduc un plus de sinceritate i educaie n rndul tinerilor? Cum poate s fac acest lucru? Biserica sau nvtura cretin, nvtura Bisericii cretine este o nvtur bazat pe optimism, iar noi preoii trebuie s fim ncreztori n lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai noi, ci toi cei care se ocup cu educaia. Se i spune c scepticul nu poate s fac educaie, pentru c eecul este garantat. Noi avem ncredere c poate Biserica s ajute foarte mult pe tineri i aceasta pentru c specificul cretinismului este de a avea n orice situaie speran n lucrarea lui Dumnezeu. Dealtfel, mesajul Mntuitorului Hristos este ndrznii, Eu am biruit lumea! sau Nu v temei!. Teama de multe ori, de cele mai multe ori nu e de la Dumnezeu, e de la Diavol, care ncearc s intimideze i s ndeprteze i s inoculeze asemenea idei n mintea omului i a tnrului destul de des, pentru a-l pune n aceast stare de vulnerabilitate, s alunece uor spre locuri i lucruri care nu i sunt de folos. Ei bine, Biserica vine cu mijloacele sale, i dac m ntrebai la ce mijloace m refer, sigur c v voi rspunde. E vorba de mijloacele tradiionale n primul rnd, i aici e rugciunea, spovedania, foarte important, pstrarea legturii ntre tnr i duhovnic i sigur celelalte mai noi, cum am spus i mai nainte , ncercnd s i implicm pe tineri n diferite activiti sociale, s ncercm s i sensibilizm pe cei care sunt n suferin i atunci mulumirea lor sufleteasc va fi deosebit pentru c a ajuta un

om, aa de pe poziia fiecruia dintre noi, e un lucru deosebit i sigur, pot fi ei nii la rndul lor mesageri ctre ali tineri, care poate trec prin experiena lor de mai nainte. Pot tinerii dobndi o libertate contient i responsabil fa de Dumnezeu, dar concretizat cu ajutorul Bisericii? Da, n msura n care au credin n Dumnezeu. Libertatea este nu s faci ce vrei, ci nseamn libertate s faci ce trebuie, iar noi Biserica, nvtura cretin, spune c libertatea omului este deplin atunci cnd omul este liber fa de pcat. Adic pcatul este considerat ca un lucru ne necesar omului intrat n viaa omului i nu trebuie considerat ca un lucru firesc, ci trebuie s luptm pentru a ndeprta pcatul din viaa omului, iar omul, tnrul, n msura n care are credin n Dumnezeu, sigur c el se va strdui ca s i mplineasc voia lui Dumnezeu, pentru c atunci cnd iubeti o persoan, te strduieti s nu superi acea persoan. Aa spiritual gndind, dac avem dragoste fa de Dumnezeu, ne strduim s nu l suprm pe Dumnezeu, pentru c atunci, prin pcatele pe care le facem noi artm contrariul a ceea ce spunem.