Broatele de George Toprceanu Am ascultat din umbr cntarea lor nalt. Buchetele de trestii dormeau cu fonet lin.

Era o lun plin n fiecare balt, i-n fiecare und o piatr de rubin. Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroap Cnd i-a-nchegat n tremur lumina unui val, Preau luceferi galbeni, czui adnc n ap S-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal. Ostroave mari de umbr nchipuiau corbii, Iar papura, micat n treact de zefiri, Nla mnunchi n aer tremurtoare sbii, Prin pnza de lumin a undelor subiri. i broatele semee cntau cu glasuri multe Pe cnd, din nlime, privindu-i faa-n lac, Un nour singuratic sttea uimit s-asculte Cum bat ca toaca toate i-o clip toate tac. Se ridicau departe prelungi bti din palme i note-adnci de flaut ieeau de jos, din stuh. Prea c lapideaz tcerea nopii calme O grindin de note zvrlite n vzduh. i cum deasupra apei s-amestecau ntruna Umplnd singurtatea de freamt viu, prea C toate laolalt apostrofeaz luna. C fiecare broasc se ceart cu o stea. Erau ocri n larma lunaticei orchestre i rug arztoare n tainicul ei zvon. Spuneau Nemrginirii durerile terestre Cu imnul lor zadarnic, solemn i monoton... Cum le-ascultam din umbr acvatica fanfar, Sub cerul vast al nopii cu ele-am retrit O noapte luminoas din era teriar. Nefericit i singur ca primul troglodit.