1

TEORIA COMUNICRII














I. TEORIA PROCESELOR
DE COMUNICARE
















id24037239 pdfMachine by Broadgun Software - a great PDF writer! - a great PDF creator! - http://www.pdfmachine.com http://www.broadgun.com
2

Toate definiiile date comunicrii umane, indiferent de colile de gandire
Frora le aparin sau de orientrile in care se inscriu, au cel puin
Xrmtoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de
Lnformaii, idei, opinii, preri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup
Oa altul, nici un fel de activitate, de la banalele activiti ale rutinei
Fotidiene pe care le trim fiecare dintrH noi :ilnic i pan la activitile
Fomplexe desfurate la nivelul organi:aiilor, societilor, culturilor, nu
pot fi concepute n afara procesului de comunicare.





1. COMUNICAREA -DEFINIII
. PARTICULARITI ALE COMUNICRII
. COMUNICARE $I INFORM$IE
4. PROCESUL DE COMUNICARE
5. ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE


1. COMUNICAREA DEFINIII

Ca si cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comunica si
substantivul comunicare sunt ambele polisemantice, altIel spus comport o pluralitate de
semniIicaii. Cei care se ocup de domeniile Fomunicaiei si Fomunicrii, ntlnesc astfel,
de la bun nceput, o diIicultate major: acestia nu au de a Iace cu o operaiune bine
determinat, ci cu o multitudine de operaiuni, despre care este greu de spus cu
certitudine n ce msur se aseamn.
,'icionarul enciclopedic vol. I oIer termenului ,comunicare o deIiniie deosebit de
complex, acoperind aproape toate domeniile n care acest termen este Iolosit:
nstiinare, stire, veste. (DR) Aducere la cunostiina prilor dintr-un proces a unor
acte de procedur (aciune, ntmpinare, hotrre) n vederea exercitrii drepturilor si
executrii obligaiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, n limita unor termene care
curg obisnuit de la data comunicrii.
Prezentare ntr-un cerc de specialisti a unei lucrri stiiniIice.
3 (SOCIOL) ,Mod Iundamental de interaciune psiho-social a persoanelor, realizat
n limbaj articulat sau prin alte coduri, n vederea transmiterii unei inIormaii, a
obinerii stabilitii sau a unor modiIicri de comportament individual sau de grup.

Ce este comunicarea? Este o ntrebare la care au ncercat s oIere rspuns toi autorii
literaturii de specialitate. DeIiniiile sunt numeroase si diIerite. n cele ce urmeaz vom
prezenta dou dintre acestea, mai largi ca sIer de cuprindere.
,n sensul cel mai general, se vorbete de comunicare de fiecare dat cand un sistem,
3
Uespectiv o surs influenea: un alt sistem, in spe un destinatar, prin miflocirea unor
semnale alternatiYe care pot fi transmise prin canalul care le leag (Charles E. Osgood,
A vocabulary for Talking about Communication).
,Cuvntul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin
care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris
Vau vorbit, ci i mu:ica, artele vi:uale, teatrul, baletul i, in fapt, toate comportamentele
Xmane. In anumite ca:uri, este poate de dorit a lrgi i mai mult definiia comunicrii
pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul
Dutomat de reperaf al unui avion i de calcul al traiectoriei acestuia) afectea: un alt
Pecanism (spre exemplu, o rachet teleghidat in urmrirea acestui avion) (Shannon si
Weaver).
Cnd un cuvnt este la mod, cum este astzi cazul cuvntului ,comunicare,
cnd activitile sau evenimentele pe care le reprezint se multiplic, sensul su tinde s
se lrgeasc datorit chiar interesului de care se bucur. AstIel, odat cu diversiIicarea si
masificarea comunicrii, oamenii politici, seIii de ntreprinderi, artistii cunoscui chiar si,
n general, orice persoan a crei carier depinde ntr-o msur mai mic sau mai mare de
opinia pe care publicul si-o Iace despre ea, apeleaz la serviciile specialistilor numii
Fonsilieri in domeniul comunicrii.
n acest caz, trebuie s nelegem prin comunicare transmiterea unei imagini,
transmitere care se realizeaz mai ales prin mass-media. n mod Iiresc, trebuie ca aceast
imagine, altfel spus, reprezentarea pe care ne-o Iacem despre persoana n cauz, s Iie
puternic si n acelasi timp Iavorabil; n caz contrar, vom spune c persoana vizat nu
are ,trecere la public, c ,nu reuseste s comunice. Imaginea sa nu este cea pe care
doreste s o oIere. n loc s o lase astIel la voia ntmplrii, este n interesuul ei s o
consolideze si s Iac n asa Iel nct s Iie pozitiv.
ns aceasta depinde de o multitudine de Iactori, cum ar Ii mbrcmintea,
aspectul fizic, timbrul vocii, elemente care adesea nu au nimic de-a face cu personalitatea
real a persoanei respective. Rmne de stabilit dac vorbim de comunicare n adevratul
sens al cuvntului doar n msura n care acest imagine este voit (Iie de persoana n
cauz, Iie de ctre mandatarii si) sau si atunci cnd anumite indicii spun neintenionat
,ceva asupra persoanei n cauz.


(voluia yi semnificaia termenului comunicare

Comunicarea a Iost perceput ca element Iundamental al existenei umane nc
din antichitate. n Iapt, nssi etimologia termenului sugereaz acest lucru; cuvntul
,comunicare provine din limba latin; ,communis nseamn ,a pune de acord, ,a Ii n
legatur cu sau ,a Ii n relaie, desi termenul circula n vocabularul anticilor cu sensul
de ,a transmite si celorlali, ,a mprtsi ceva celorlai. Desi termenul este de origine
latin, primele preocupri, cu deosebire practice pentru comunicare le-au avut grecii.
Pentru acestia, arta cuvntului, miestria de a-i construi discursul si de a-l exprima n
agora era o condiie indispensabil statutului de cetean (trebuie ns s avem n vedere
Iaptul ca accesul la Iunciile publice ale cetii era accesibil oricrui cetean grec doar
prin tragere la sori. Mai mult, legile din Grecia Antic stipulau dreptul cetenilor de a se
4
reprezenta pe ei nsisi n Iaa instanelor de judecat, textul lui Platon ,Aprarea lui
Socrate Iiind un exemplu n acest sens).
Elemente concrete de teorie a comunicrii apar ns prima dat n lucrarea lui
Corax din Siracuza, ,Arta retoricii, n secolul VI ante.Hr.. Platon si Aristotel vor
continua aceste preocupri, instituionaliznd comunicarea ca disciplin de studiu alturi
de IilosoIie sau matematic, n Lyceum si n Academia Greac.
Romanii vor prelua de la greci aceste preocupri, dezvoltndu-le si elabornd n
jurul anului 100 ante Hr. primul model al sistemului de comunicare.
Evul Mediu, odat cu dezvoltarea bisericii si a cresterii rolului su n viaa
oamenilor, odat cu dezvoltarea drumurilor comerciale si cu cristalizarea primelor
Iormaiuni statale, va conferi noi dimensiuni comunicrii. Putem vorbi chiar de o
instituionalizare a acestei activiti, n sensul c n toate statele exista pe lng liderul
autohton indivizi instruii care aveau tocmai menirea de a se ocupa de redactarea actelor
oficiale, de consemnarea faptelor, de elaborarea legilor. Mai mult, putem chiar vorbi de
existena unui sistem comun de semne si simboluri pentru anumite zone ale lumii. Este
vorba, de exemplu pentru Europa, de Iolosirea cu preponderen a limbii slave n zona
rsritean, ca limb de circulaie, ca sistem comun de semne si simboluri, si a limbii
latine pentru zona apusean. Un rol important n extinderea comunicrii l-a avut si
dezvoltarea drumurilor comerciale; acestea au Iacilitat crearea postei ca principal sistem
de comunicare, ncepnd cu secolul XIV. Epoca modern a reprezentat boom-ul
dezvoltrii comunicrii sub toate aspectele ei. Progresul tehnico-stiiniIic a Iavorizat
apariia telefonului, a trenului, a automobilului, intensificnd comunicarea nu att ntre
indivizi, ct mai cu seam ntre comuniti; de asemenea, a determinat crearea de noi
sisteme si modaliti de comunicare.


2. 3ARTICULARITI ALE COMUNICRII

Avnd n vedere cele de mai sus, putem identiIica cteva din particularitile
comunicrii:
comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni n legatur unii cu ceilali, n mediul n
care evolueaz;
n procesul de comunicare, prin coninutul mesajului se urmreste realizarea anumitor
scopuri si transmiterea anumitor semniIicaii;
orice proces de comunicare are o tripl dimensiune: comunicarea exteriorizat
(aciunile verbale si nonverbale observabile de ctre interlocutori), metacomunicarea
(ceea ce se nelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizat de
fiecare individ n Iorul su interior, la nivelul sinelui);
orice proces de comunicare se desIsoar ntr-un context, adic are loc ntr-un anume
spaiu psihologic, social, cultural, Iizic sau temporal, cu care se aIl ntr-o relaie de
strns interdependen;
procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorit Iaptului c orice comunicare,
odat iniiat, are o anumit evoluie, se schimb si schimb persoanele implicate n
proces;
procesul de comunicare are un caracter ireversibil, n sensul c, odat transmis un
mesaj, el nu mai poate Ii ,oprit n ,drumul lui ctre destinatar.
5


La cele enumerate mai putem aduga:
n situaii de criz, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sIer mai mare
de cuprindere;
semniIicaia dat unui mesaj poate Ii diIerit att ntre partenerii actului de
comunicare, ct si ntre receptorii aceluiasi mesaj;
orice mesaj are un coninut maniIest si unul latent, adeseori acesta din urm Iiind mai
semnificativ.


3. &OMUNICARE $I INFORMAIE

,Comunicare (apud J.J Cuilenburg, O.Scholten, G.W.Noomen tiina
Fomunicrii) si ,inIormaie sunt dou concepte att de nrudite astzi, nct nici o
consideraie asupra comunicrii nu poate Ii deplin Ir o explicitare a inIormaiei.
n stiina comunicrii, inIormaia este, n general, ,Feea ce se comunic intr-unul
sau altul din limbajele disponibile. Cu alte cuvinte, inIormaia trebuie considerat ca o
combinaie de semnale si simboluri. Semnalele ne pot duce cu gndul la undele sonore pe
care le emitem n actul vorbirii, la undele radio sau cele de televiziune. Purttoare de
inIormaie, semnalele sunt n sine lipsite de semniIicaie. Ele pot ns purta semniIicaii
care datorit unor convenii sociale pot Ii decodate. AltIel spus, semniIicaia unui
simbol este dependent de un consens n practica social. IndiIerent care este natura
semnalelor Iolosite de emitor pentru ca inIluenarea receptorului s se produc si s se
obin eIectul scontat, ambele instane att emitorul ct si receptorul trebuie s
atribuie aceeasi semniIicaie semnalelor utilizate.

Putem distinge astIel trei valene ale conceptului de inIormaie:
Dspectul sintactic al informaiei succesiunea impus semnalelor graIice, auditive
sau electrice; succesiunea este impus de ctre emitor;
aspecWul semantic al informaiei semniIicaia ce le este acordat semnalelor pe
baza conveniilor sociale. SemniIicaia nu are cum s Iie identic pentru cei ce
particip la actul comunicativ. AstIel, trebuie Icut distincia ntre inIormaia
semantic intenional (inIormaia pe care emitorul vrea s o transmit) si
inIormaia semantic realizat (inIormaia pe care receptorul o desprinde din mesajul
receptat).
aspectul pragmatic, ceea ce se ntmpl cu inIormaia primit sau cu eIectul acesteia
asupra receptorului.

Comunicarea porneste de la emitorul care intenioneaz s transmit inIormaia
si care Ioloseste un cod care i serveste cel mai bine scopului su. Actul comunicrii se
ncheie cu implicaiile pragmatice pentru receptor, etapa Iinal a transferului de
inIormaie.



6


9aloarea informativ a mesajului

S-au nregistrat diverse tentative de a stabili ,obiectivitatea valorii inIormative,
la nivel Iormal sau la nivel semantic. Formal, valoarea inIormativ poate Ii stabilit
printr-un calcul diIereniat al tuturor sanselor posibile de iesire dintr-o situaie dat. ns
,valoarea inIormativ rmne, de Iapt, un concept pragmatic. Cel care determin pn la
urm ct de mare este valoarea inIormativ a unui mesaj este publicul. Dou aspecte sunt
n acest cadru importante. n primul rnd, gradul de incertitudine presupus de un anumit
eveniment (probabilitatea ca acel eveniment s se produc); dac, pentru o anumit
categorie de public, aceast incertitudine este Ioarte pronunat, valoarea inIormativ
pragmatic a mesajului este Ioarte mare. n al doilea rnd, importana pe care o categorie
sau alta de public o acord evenimentului n cauz: cu ct importana acordat
evenimentului este mai mare, cu att mai mare este valoarea inIormativ (pragmatic) a
stirii care se reIer la el.
Asadar, valoarea inIormativ a mesajului este dependent:
1. nainte de emiterea/receptarea mesajului, de incertitudinea receptorului n ceea
ce priveste posibilitile de a iesi dintr-o situaie; aceast incertitudine trebuie corelat
cu importana pe care receptorul o acord Iiecrei posibiliti de a depsi situaia
dat.
2. dup receptarea mesajului, de improbabilitatea care nconjura evenimentul
nainte ca acesta s se Ii produs si de importana social a evenimentului nsusi.

4. PROCESUL DE COMUNICARE

J.J.Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W.Noomen deIinesc comunicarea ,un proces
Srin care un emitor transmite informaii receptorului prin intermediul unui canal, cu
scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte (tiina comunicrii). Altfel
spus, Iiecare proces de comunicare are o structur speciIic reprezentat de un
anume tip de relaie dezvoltat de trinomul emitor-mesaj-receptor.

Cea mai simpl schem a structurii procesului de comunicare a Iost propus nc din anul
1934 de Karl Buhler, n lucrarea ,Die Sprachtheorie (Iigura 1).



7


Ulterior, Roman Jakobson, urmrind schema lui Karl Buhler, dezvolt structura
procesului de comunicare, adaugndu-i nc trei componente: cod, canal, reIerent (Iigura
2). Relaia de comunicare se realizeaz astIel: emitorul transmite un mesaj ntr-un
anumit cod (limbaj) ctre receptor, care va iniia o aciune de decodare a mesajului ce i-a
fost transmis. Acest mesaj este constituit ntr-un anume cod care trebuie s Iie comun
celor doi parteneri aIlai n contact. ntre emitor si receptor are loc un transIer de
inIormaie. InIormaia pleac de la emitor si devine inIormaie pentru receptor. Att
emitorul, ct si receptorul sunt entiti orientate ctre un scop. Emitorul are scopul de
a oIeri, receptorul are scopul de a primi inIormaie.
Cum am mai spus, transmiterea mesajului se realizeaz ntr-un anume cod. ntre
mesaj si cod exist o anumit discrepan. AstIel, n vreme ce mesajul se caracterizeaz
prin coeren, cursivitate, claritate, Iiind determinat de loc, de timp, de starea psihic a
emitorului, codul e Iix, invariabil, abstract, redus la un numr destul de mic de semne.




J.J.Van Cuilenburg, O.Scholten si G.W.Noomen realizeaz un ,model
fundamental al procesului de comunicare (Iigura nr.3)









8

Pentru ,citirea acestuia, autorii menionai oIer urmatoarea explicaie: ,Gac un
Hmitor dorete i transmite informaia (x) unui receptor, informaia trebuie s fie
Lnteligibil. Emitorul trebuie s-i gseasc cuvintele, s se exprime. Pentru a se face
vneles, oral sau in scris, el trebuie si code:e mesaful, s foloseasc coduri. Odat
Fodat, mesaful este transpus in semnale (v) care pot strbate canalul spre receptor.
Receptorul trebuLe s decode:e mesaful transpus in semnale i s-O interprete:e (x). In
Iine, comunicarea poate fi ingreunat de un surplus nerelevant de informaie (:) sau de
]gomotul de fond (noise)(...). Reuita in comunicare implic intr-R msur oarecare
izomorfismuO dintre (x) i (x), receptorul acord mesafului o semnificaie (x) care e
Dceeai ca i pentru emitor (x-[). Acelai model indic ins obstacolele ce pot
Lnterveni astfel incat i:omorfismul s nu se reali:e:e. pot interveni erori de codare sau de
decRdare, precum i :gomotul de fond (tiina comunicrii)
n Iuncie de criteriul luat n considerare, distingem mai multe forme ale
Fomunicrii.
Un prim criteriu luat n clasiIicarea Iormelor comunicrii l constituie
modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului. IdentiIicm astIel, dup Ioan
Drgan, (3aradigme ale comunicrii de mas) Fomunicarea direct, n situaia n care
mesajul este transmis uzitndu-se mijloace primare - cuvnt, gest, mimic; si
Fomunicarea indirect, n situaia n care se Iolosesctehnici secundare - scriere,
tipritur, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sisteme grafice etc.
n cadrul comunicrii indirecte distingem ntre:
comunicare imprimat (pres, revist, carte, aIis, etc.);
comunicare nregistrat (Iilm, disc, band magnetic etc.);
comunicare prin fir (telefon, telegraf, comunicare prin cablu, fibre optice etc.);
comunicare radioIonic (radio, TV, avnd ca suport undele hertziene).
n Iuncie de Podul n care individul, sau indivizii, particip la procesul de
comunicare identiIicm urmtoarele Iorme ale comunicrii:
comunicare intrapersonal (sau comunicarea cu sinele; realizat de Iiecare individ n
Iorul su interior);
comunicare interpersonal (sau comunicare de grup; realizat ntre indivizi n cadrul
grupului sau organizaiei din care Iac parte; n aceast categorie intr si comunicarea
desIsurat n cadrul organizaiei);
comunicare de mas (este comunicarea realizat pentru publicul larg, de ctre
instituii specializate si cu mijloace specifice);
Un alt criteriu l reprezint modul de realizare a procesului de comunicare n
Iuncie de relaia existent ntre indivizii din cadrul unei organizaii; putem astIel
identifica:
comunicare ascendent (realizat de la nivelele inIerioare ale unei organizaii ctre
cele superioare);
comunicare descendent (atunci cnd Iluxurile inIormaionale se realizeaz de la
nivelele superioare ctre cele inIerioare);
comunicare orizontal (realizat ntre indivizi aIlai pe poziii ierarhice similare sau
ntre compartimentele unei organizaii n cadrul relaiilor de colaborare ce se stabilesc
ntre acestea).

9




5. ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE

IndiIerent de Iorma pe care o mbrac, orice proces de comunicare are cteva
elemente structurale caracteristice :
existena a cel puin Goi parteneri (emitor yi receptor) ntre care se stabileste o
anumit relaie;
capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale ntr-un anumit cod, cunoscut de
ambii parteneri (de menionat Iaptul c, n general, n orice proces de comunicare
partenerii ,joac pe rnd rolul de emitor si receptor);
existena unui canal de transmitere a mesajului.
Procesul de comunicare ia astIel nastere ca urmare a relaiei de interdependen ce
exist ntre elementele structurale enumerate mai sus. Aceast relaie de interdependen
Iace ca orice proces de comunicare s se desIsoare astIel: exist cineva care iniiaz
comunicarea, emitorul, si altcineva cruia i este destinat mesajul, destinatarul. Acest
mesaj este o component complex a procesului de comunicare, datorit Iaptului c
presupune etape precum codiIicarea si decodiIicarea, presupune existena unor canale de
transmitere, este inIluenat de dependena modului de recepionare a mesajului, de
deprinderile de comunicare ale emitorului si destinatarului, de contextul Iizic si
psihosocial n care are loc comunicarea.
Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal, neverbal sau
paraverbal.
Limbajul verbal reprezint limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor.
Limbajul nonverbal este limbajul care Ioloseste alt modalitate de exprimare
dect cuvntul (gesturi, mimic etc.).
Limbajul paraverbal este o Iorm a limbajului nonverbal, o Iorm
vocal reprezentat de tonalitatea si inIlexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de
accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale.
Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt: feed-back-ul,
canalele de comunicare, mediul comunicrii, barierele comunicaionale.
Feed-back-ul este un mesaj speciIic prin care emitentul primeste de la destinatar
un anumit rspuns cu privire la mesajul comunicat.
Canalele de comunicare reprezint ,drumurile, ,cile urmate de mesaje.
Exist dou tipuri de canale de comunicare:
1. canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organizaie;
2. canale neIormale stabilite pe relaii de prietenie, preIerine, interes personal.
Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele
tehnice care pot veni n sprijinul procesului de comunicare (mijloace de comunicare):
telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video.
0ediul comunicrii este inIluenat de mijloacele de comunicare; exist mediu
oral sau mediu scris, mediu vizual.
Filtrele, zgomotele, barierele reprezint perturbaiile ce pot interveni n procesul
de comunicare. Perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate, nct
10
ntre acesta si mesajul primit s existe diIerene vizibile. Perturbaiile pot Ii de natur
intern - factori fiziologici, perceptivi, semantici, factori interpersonali sau intrapersonali
si de natur extern - care apar n mediul Iizic n care are loc comunicarea (poluare Ionic
puternic, ntreruperi succesive ale procesului de comunicare). n procesul de
comunicare, ,barier reprezint orice lucru care reduce Iidelitatea sau eIiciena
transIerului de mesaj. n Iuncie de caracteristicile pe care le au, barierele pot Ii clasiIicate
n bariere de limbaj, bariere de mediu, bariere datorate poziiei emitorului si
receptorului, bariere de concepie.

Bariere de comunicare

Doctor Leonard Saules, de la Grand School of Business, Universitatea Columbia,
considera c n procesul de comunicare pot interveni urmtoarele bariere:

Bariere de limbaj:
aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
cel ce vorbeste si cel ce ascult se pot deosebi ca pregtire si experien;
starea emoional a receptorului poate deIorma ceea ce acesta aude;
ideile preconcepute si rutina inIlueneaza receptivitatea;
diIiculti de exprimare;
utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

Barierele de mediu sunt reprezentate de:
climat de munc necorespunztor (poluare Ionic ridicat);
Iolosirea de supori inIormaionali necorespunztori;
climatul locului de munc poate determina angajaii s-si ascund gndurile adevrate
pentru c le este Iric s spun ceea ce gndesc.

Poziia emitorului yi receptorului n comunicare poate, de asemenea, constitui
o barier datorit:
imaginii pe care o are emitorul sau receptorul despre sine si despre interlocutor;
caracterizrii diIerite de ctre emitor si receptor a situaiei n care are loc
comunicarea;
sentimentelor si inteniilor cu care interlocutorii particip la
comunicare.

O ultim categorie o constituie Earierele de concepie, acestea fiind reprezentate
de:
existena presupunerilor;
exprimarea cu stngcie a mesajului de ctre emitor;
lipsa de atenie n receptarea mesajului;
concluzii grbite asupra mesajului;
lipsa de interes a receptorului Iaa de mesaj;
rutina n procesul de comunicare.
11
Desi mbrac Iorme diIerite, constituind reale probleme n realizarea procesului
de comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existnd cteva aspecte ce trebuie luate n
considerare pentru nlturarea lor:
- planiIicarea comunicrii;
- determinarea precis a scopului Iiecrei comunicri;
- alegerea momentului potrivit pentru eIectuarea comunicrii;
- clariIicarea ideilor naintea comunicrii;
- folosirea unui limbaj adecvat.














































12













,.2.VOCABULARUL $TIINELOR
&OMUNICRII
1






'ac polisemantismul cuvantului ,comunicare` ridic probleme
Fercettorilor, la fel stau lucrurile i cu termenii ce formea: vocabularul
specific al disciplinei. Este simplX s utili:e:i cuvinte ca . semn, simbol, cod,
Pesaf fr a da impresia c se pun probleme serioase de inelegere. Ins
Hfortul definirii lor nu inseamn pur i simplu crearea unei esturi de
Fuvinte de dragul cuvintelor, ci exist o complexitate real pe care nu o
Soate acoperi o singur formul, o complexitate care are mai multe surse, in
Dfara cantitii de elemente i etapelor implicate.














1
Atuncicand nu este specificat alt autor, coninutul acestei teme a fost preluat dup Christian
Baylon, Xavier Mignot, ,&omunicarea`

13
A comunica / comunicare

Actul de comunicare se constituie ca un proces de transmitere a inIormaiilor,
ideilor si sentimentelor (atitudinilor, opiniilor), de la un individ la altul, de la un individ
ctre un grup social si de la acesta la altul. Comunicarea este procesul prin care se Iace un
schimb de semniIicaii ntre persoane. The World Book Dictionary, editat de Clarence L.
Barnhart si Robert K. Iace distincie ntre comunicare si comunicaii, deIinindu-le pe
acestea din urm drept:

un sistem de comunicare prin teleIon, telegraI, radio, televiziune si altele;
un sistem de rute sau Iaciliti pentru transportarea proviziilor militare, a vehiculelor
si a trupelor;
studiul transmisiei inIormaiei si divertismentului prin vorbire sau scriere, prin reviste
si ziare, prin radio, televiziune, discuri, IonograI sau alte mijloace.

Pentru Robert Escarpit, ,D comunica nu inseamn numai a emite i a primi, ci a
Sarticipa, la toate nivelurile, la o infinitate de schimburi felurite care se incruciea: i
Lnterferea: unele cu altele ('e la sociologia literaturii la teoria comunicrii).
Dup cum am vzut, comunicarea este neleas ca un proces al transmiterii expresiilor
semnificative ntre oameni, ca un concept care include toate acele procese prin care
oamenii se inIlueneaz unii pe alii. Actul comunicrii se realizeaz atunci cnd o surs
de mesaje transmite semnale, prin intermediul unui canal, la receptor, cnd emitorul
transmite o inIormaie, o idee sau o atitudine. Studiat ca proces social, comunicarea a
devenit obiect de cercetare al stiinelor sociale. S-a constituit astIel o stiin autonom, a
comunicrii, caracterizat prin pluralitatea modurilor de abordare a comunicrii
(lingvistic, semiotic, psiho-social, sociologic, cibernetic etc).

Indice/Semnal

Din punctul de vedere al comunicrii, putem numi indice ceea ce oIer inIormaii
asupra unei stri psihologice care, prin natura sa, neIiind nici vizibil, nici accesibil nici
unuia din celelalte simuri ale noastre, rmne ascuns n msura n care nu se maniIest
prin consecine perceptibile. n principiu, indicele, nu serveste comunicrii voluntare
dect ca accesoriu, atunci cnd ntreste sau modiIic inIormaiile pe care destinatarul le
are asupra coninutului comunicat sau inteniei comunicante.

Semnalul este orice element purttor de inIormaie, cu condiia ca acesta s Ii Iost
produs n mod deliberat de cineva care se asteapt ca acesta s Iie neles ca atare. Vom
spune deci c este vorba de un indice intenional. Spre deosebire de indicele non-
intenional, care nu este exclus din procesele de comunicare, dar care nici nu este necesar
acestora, semnalul joac un rol Iundamental. Nu exist comunicare deplin Ir semnal.
De exemplu, cuvintele constituie semnale cu ajutorul crora inIormaiile sunt transmise.
De multe ori, sensul cuvintelor comunicate nu poate fi stabilit n ntregime dect dac ne
servim de indici. AstIel, diIerena dintre indice si semnal devine relativ, deoarece si unii
si alii au acelasi rol. Indicele nu oIer inIormaii dect n mod ocazional, n timp ce
14
semnalul le Iurnizeaz prin chiar natura sa. Indicele este un dat al realitii, care nu este n
sine un indice, dar care devine un indice atunci cnd este Iolosit de creierul uman ca surs
de inIormaii. n ce priveste semnalul, acesta este produs pentru a Ii semnal, el nu pre-
exist sensului pe care i-l dm atunci cnd l emitem. Cu toate acestea, aceleasi realiti
pot servi uneori drept indici, alteori drept semnale. Cnd cineva apare la televizor,
spectatorii si Iac asupra sa o opinie nu numai n Iuncie de ce a spus, ci si n Iuncie de
coaIura sa, inuta sa, aspectul Iizic etc. Dac acestea constituie aspectul su obisnuit,
cruia nu i-a acordat atenie n mod deosebit, putem vorbi de indici. Dac le-a adoptat n
mod deliberat n vederea emisiunii, putem vorbi de semnale. Doar c, n aceast situaie,
pentru a obine maximum de eIicacitate, este bine ca spectatorii s nu-si dea seama de
inteniile celui pe care l privesc si ca semnalul s Iie interpretat drept indice. Va trebui,
deci, s distingem, n cadrul semnalelor, pe cele care sunt emise pentru a Ii percepute ca
semnale si cele care sunt emise pentru a Ii percepute ca indici. ntr-un semnal vzut din
punctul de vedere al destinatarului, intenia comunicatorului poate Ii aparent, sau,
dimpotriv, ascuns. Bineneles, ine de strategia comunicatorului de a prevedea, nu Ir
riscul de a gresi, cum va Ii interpretat semnalul de ctre destinatar: dac este receptat ca
atare, ca semnal, sau, dimpotriv, ca indice.

Mesaj
Se spune n mod obisnuit c se comunic prin mesaj. Acest termen desemneaz
un semnal, sau un ansamblu de semnale, transmise n cursul unui act de comunicare.
Exist si alte cuvinte, cu extensie mai redus, dar tot att de importante, pentru a desemna
mesajele. Unul dintre acestea este enunul: un enun este un mesaj lingvistic, n general
sub Iorm oral, deoarece un mesaj sub Iorm scris este denumit mai degrab text. Un
mesaj nu poate Ii eIicace dect dac este neles: semnalelor din care este constituit din
punct de vedere material, trebuie s le Iie asociat un sens. Acest idee conduce la
noiunea de semn.

Semn
Termenul semn primeste n lingvistic, ncepnd cu Ferdinand de Saussure un
sens precis, destul de diferit de cel din limbajul curent unde este echivalent uneori cnd
cu indicele, cnd cu semnalul; el desemneaz o unitate complex, compus din alte dou
uniti: semnalul si sensul su. Pentru aceste dou entiti, Saussure a utilizat alte
denumiri, Iolosite deja de gramaticienii stoici ai antichitii grecesti. n loc de semnal, el
propune semnificant si pentru sens - semnificat, ceea ce are avantajul de a pune n valoare
complementaritatea termenilor: unui semnificant i corespunde n mod necesar un
semniIicat si invers. Se utilizeaz Irecvent (Hjelmslev, Eco) termenul ,expresie pentru
semniIicant si ,coninut pentru semniIicat.
Saussure utilizeaz cuvntul semn avnd n vedere un Ienomen complex, compus
dintr-o ,imagine acustic si un ,concept (obiectul semniIicat). Un cuvnt sau o
combinaie de cuvinte dintr-o limb indic sau se reIer la un obiect exterior sau o idee
existent. Acesta este sensul comun al semnului, cnd discutm comunicarea prin
intermediul limbajului. Semnul este asociat n mod arbitrar si convenional unui concept,
iar utilizarea sa convoac imaginea mental a conceptului. ConIorm modelului dominant
n lingvistic, semnalele incluse n semn, nu au, prin ele nsele, nimic n comun cu sensul
pe care sunt destinate s-l transmit. Se spune n acest caz (Saussure) c semnele
15
lingvistice sunt arbitrare, cu alte cuvinte c nu exist o justiIicare pentru alegerea unui
anumit semnal n detrimentul celorlalte, pentru un anumit sens. De aceea, n limbi
diferite, unui anumit sens i corespund semnale complet diferite.

Exist si semne motivate, cele n care semnalele prezint analogii cu semniIicaia
lor. n limbaj se dau ca exemple de semne motivate ,onomatopeele, cuvinte a cror
Ionie reprezint un zgomot sau un sunet. Dar corespondena nu este dect relativ. De
altfel, sunetul emis de unul si acelasi animal (de exemplu, un cocos), este transcris
fonetic diferit n Iuncie de limb (cock-a-doodle-doo, quiquiriqui etc.) n concluzie,
motivaia semnelor lingvistice nu este dect relativ si este impregnat de un arbitrar care
rmne predominant. Acest arbitrar se regseste si n alte domenii dect cel al limbajului.
Exemplul clasic este cel al semaIoarelor rutiere, unde semniIicaia culorilor este pur
arbitrar. Totusi, atunci cnd pe un panou rutier desenul unei curbe semnaleaz
utilizatorilor c vor aborda o curb, avem de-a face cu un semn motivat. Curba a fost
aleas pentru asemnarea sa cu virajul. n general, atunci cnd comunicarea se Iace altfel
dect prin limbaj, partea de motivaie creste. O imagine este mai puin si mult mai rar
arbitrar dect un cuvnt sau o Iraz, si, de aceea, comunicarea prin intermediul imaginii
este mult mai eficace. Se pare c semniIicaia se transmite cu att mai usor cu ct ea este
mai solid ancorat n suportul su, cu ct diIerena dintre sens si semnal este mai mic.
Ne putem pune ntrebarea de ce sunt, nc, des preIerate cuvintele imaginilor. Aceasta se
ntmpl deoarece imaginea nu poate vehicula toate tipurile de sensuri, ci doar acele
sensuri crora le ,seamn: n esena ei chiar, vorbim de imaginea unui element cruia i
seamn, si exist o multitudine de noiuni care nu se preteaz sau se preteaz cu
diIicultate unei reprezentri vizuale. Limbajul, care utilizeaz semne arbitrare, nu este
supus acestei limitri, el permind comunicarea oricrui tip de semn. Acest caracter
universal, numit Rmnipoten, caracterizeaz limbajul n cadrul mijloacelor de
comunicare: sunt cazuri n care nu putem alege ntre limbaj si un alt mijloc, deoarece
acesta este singurul care nu este atasat unui domeniu limitat. n acelasi Iel, nelegem de
ce televiziunea tinde s nlocuiasc radioul, unde comunicarea se face prin limbaj.
Televiziunea cumuleaz omnipotena limbajului si eIicacitatea imaginii. Pentru
aceleasi motive, un aIis, care ine de domeniul imaginii, comport aproape ntotdeauna o
parte scris: inIormaiile pe care imaginea nu reuseste s le redea sunt ncredinate
cuvintelor.

Cuvnt
Prototipul semnului lingvistic este cuvntul, dar rareori vorbim de cuvinte
izolate. Cuvintele nssi sunt Icute pentru a se combina n Iraze complexe, care
reprezint macrosemne, (semne formate la rndul lor din alte semne). Aceast proprietate
este vizat n general atunci cnd spunem c limbajul este articulat. Unitatea de
comunicare n acest caz este fie fraza, fie ansamblul de Iraze pe care l putem numi enun
sau text. Dar putem generaliza la toate tipurile de comunicare ceea ce este evident pentru
limbajul vorbit sau scris? Comunicarea nu opereaz ntotdeauna cu ajutorul mesajelor
articulate, n sensul deIinit mai sus. Un aIis, un clip publicitar se descompun mult mai
greu n elemente semniIicante, n semnale distincte avnd un sens, dect o Iraz pe care o
putem descompune n cuvinte.

16
Cod
Cnd se vorbeste de comunicare, se Ioloseste adeseori cuvntul cod. Este un
termen diIicil din cauza polisemiei sale. S plecm de la codiIicare: aceasta desemneaz
uneori operaiunea care Iace s corespund unei semniIicaii anumite semnale, elaborarea
unui mesaj plecnd de la o semniIicaie care, chiar dac nu a Iost dat n prealabil, cel
puin nu a Iost nc raportat la o serie de semnale. Alteori, codiIicarea desemneaz
operaiunea care const n a nlocui semnale care aparin unui anumit sistem, cu semnale
care aparin unui alt sistem. n acest al doilea sens, vom merge de la un mesaj deja
constituit, n general un text, la un alt mesaj. n cazul codiIicrii lingvistice, n cauz este
semniIicaia. Comunicatorul produce un mesaj, deci o suit de semnale, dar l elaboreaz
n Iuncie de sensul cruia acest mesaj va trebui s-i corespund. Si decodiIicarea va
reprezenta acum nelegere: n momentul n care percepe un mesaj constituit din semnale,
destinatarul i aIecteaz un sens, ct mai apropiat de sensul la care se gndea
comunicatorul.
n sens lrgit, codul este un sistem de nelesuri comun membrilor unei culturi sau
subculturi. El const att n semne, ct si n reguli sau convenii care determin n ce mod
si n ce context semnele sunt Iolosite si cum pot Ii ele Iolosite pentru a Iorma mesaje
complexe. Orice aspect al vieii noastre sociale (J.Fiske, Introduction to communication
studies) care este convenional sau guvernat de reguli la a cror aplicare consimt membrii
unei societi, poate Ii numit ,codat. Trebuie s distingem ntre coduri ale
comportamentului (numite convenii sociale) si coduri de semniIicaii. Codurile de
semniIicaii sunt sisteme de semne (lingvistice, imagistice, gestuale etc). Fcnd aceast
distincie, trebuie totusi s admitem c cele dou tipuri de coduri sunt interconectate. Nici
un cod de semniIicaii nu poate Ii separat de practicile sociale si de utilizatorii si.

Fiske consider c orice tip de cod are urmtoarele trsturi:
conine un numr de elemente din care poate Ii Icut o selecie; aceasta este
dimensiunea paradigmatic (semantic). Aceste uniti pot Ii combinate prin
intermediul regulilor si conveniilor; aceasta este dimensiunea sintagmatic
(sintactic);
depinde de un acord prealabil ntre cei ce l Iolosesc si care mprtsesc acelasi
Iundament cultural. Codurile si cultura interacioneaz dinamic;
ndeplineste o Iuncie comunicativ sau de identiIicare social;
este transmisibil prin mijloacele de comunicare sau canalele care i sunt aplicabile.

Umberto Eco (7ratat de semiotic general) este autorul unei semiotici speciale,
bazate pe teoria codurilor, care pleac de la presupoziia c un cod nu poate fi separat de
cultura n care s-a Iormat si pe care o deserveste. Premisa de la care autorul pleac n
ealizarea acestei semiotici este c, pentru a explica Iuncionarea sistemelor semiotice nu
avem nevoie de conceptul de reIerent: ,dac reIerentul este condiia necesar pentru
proiectarea modelului semiotic nu e si condiia Iuncionrii semiotice. La surs se poate
aIla o minciun (un Iapt care nu este real), dar asta nu nseamn c nu mai exist
osibilitatea de semnificare. Astfel, semiotica lui Eco este, conIorm propriei deIiniii, o
semantic bazat numai pe condiiile de semniIicare (teoria codurilor) si nu pe condiii de
adevr (teoria reIerinei). Concepte ca semn, cod, mesaj si text, capt o accepie diIerit.
Codul asociaz elementele unui sistem vehiculant (expresia) elementelor unui sistem
17
vehiculat (coninutul). n aceast teorie, Iuncia semn se realizeaz atunci cnd o expresie
este corelat cu un coninut, iar ambele elemente corelate devin Iunctive ale corelaiei.
Astfel, putem denumi semnul ca fiind constituit din unul sau mai multe elemente ale unui
plan al expresiei corelate convenional cu unul sau mai multe elemente ale unui plan al
coninutului. Ca si la Saussure, dar exprimat n ali termeni, semnul este corespondena
dintre un semniIicant si un semniIicat. Semnul nu este o unitate Iizic sau o unitate
semiotic Iix, ci locul de ntlnire al unor elemente reciproc interdependente, provenind
din dou sisteme diIerite si asociate printr-o relaie codiIicant. Un semnificant
ehiculeaz coninuturi diIerite si nlnuite, iar ceea ce se numeste ,mesaj este de cele ai
multe ori un text al crui coninut este un discurs cu mai multe nivele. Textul este
ezultatul coexistenei unor coduri diIerite, sau, cel puin, al unor subcoduri diferite. n
iziunea lui Eco, din punctul de vedere al Iuncionrii codului, referentul trebuie exclus ca
prezen stnjenitoare; chiar dac referentul poate fi obiectul numit, trebuie admis din
rincipiu c o expresie nu desemneaz un obiect, ci vehiculeaz un coninut cultural.


&od restrns yi cod elaborat
Bernstein, n lucrarea Class, Codes and Control (apud Christian Baylon, Xavier
Mignot, omunicarea) examineaz raporturile dintre limb si societate, Iolosind
cercetrile proprii supra esecului scolar. Exist, observ Bernstein, dou modaliti
fundamentale de a vorbi, ilustrate n experiena urmtoare: niste copii de vrst scolar
trebuie s povesteasc cu voce tare episoadele dintr-o band desenat n Iaa unui adult
care urmreste textul ntr-o carte. Unii copii nu pot transmite dect un numr mic de
inIormaii interlocutorului ce cunoaste deja povestirea (Iolosesc un cod restrns), n timp
ce ali copii descriu coninutul complet al imaginilor Ir s uite nici un amnunt
(folosesc un cod elaborat). Bernstein vrea s arate c acei copii provenii din mediile
deIavorizate nu ntrebuineaz dect codul restrns, n timp ce elevii provenii din clasele
superioare se folosesc la fel de bine de ambele coduri. Autorul nu aIirm c Iiecare clas
social ar poseda un limbaj distinct, dar raportul variaz n Iuncie de importana care se
d n Iamilie nsusirii si Iolosirii corecte a limbajului. Ori, spune Bernstein, ,limbajul
vorbit este principalul mijloc prin care un Lndivid particulari:ea: regulile sociale. n
clasele superioare, discursului i este acordat o atenie special: copilul este obisnuit s
reIlecteze asupra sensului cuvintelor, s reIormuleze Irazele incorecte, s-si exprime
sentimentele personale. n mediile populare, folosirea limbajului vizeaz nainte de toate
respectarea unei norme. Limbajul comun pune accentul pe evidenele proprii
interlocutorilor si nu pe crearea unor semniIicaii noi.
Teza lui Bernstein, numit si teza Geficienei lingvistice a fost prost ntrebuinat,
Iiind acuzat de Iaptul c ,Qu urmrete decat s inculce valorile clasei mijlocii copiilor
clasei muncitoare prin vnsuirea vorbirii elaborate. Dincolo de cauzele care duc ns la
Iolosirea codurilor restrnse sau a celor elaborate, distincia n sine poate Ii Iolosit cu
mult succes n a analiza raporturile pe care codurile le au cu societatea.




18

Feed-back
Noiunea de Ieed-back desemneaz acele rspunsuri ale receptorului care
Iormeaz si deIormeaz mesajul ulterior al emitorului. El reprezint reversul fluxului de
comunicare. Emitorul devine receptor, iar receptorul devine noul emitor. Specialistii
n comunicare au identiIicat dou Ieluri de Ieed-back pozitiv si negativ.
Feed-back-ul pozitiv ncurajeaz comportamentul comunicaional care se
desIsoar (de exemplu, dac ntr-un amIiteatru de studeni, proIesorul a reusit s capteze
atenia elevilor, acestia transmit un Ieed-back pozitiv: nu vorbesc, au ochii aintii asupra
profesorului, figura lor denot atenie si concentrare, dac sunt ntrebai rspund la obiect
etc; toate aceste semne constituie un feed-back pozitiv ce ncurajeaz proIesorul s
continue n acelasi mod).
Feed-back-ul negativ ncearc s schimbe comunicarea sau chiar s o ntrerup
(pornind de la acelasi exemplu, dac proIesorul nu a reusit s capteze atenia studenilor,
acestia sunt neateni, vorbesc, se Ioiesc, unii chiar citesc altceva sau si copiaz cursuri la
alt disciplin etc; aceste semne constituie un feed-back negativ care ar trebui s
determine proIesorul s schimbe modul de comunicare).

=gomot (barier de comunicare)
Orice lucru care intervine n transmiterea mesajului. Exist trei Ieluri de zgomot:
a) zgomotul semantic care apare atunci cnd oameni diIerii au diIerite nelesuri pentru
aceleasi cuvinte sau fraze;
b) zgomotul mecanic apare atunci cnd exist o problem cu mecanismul Iolosit pentru a
ajuta comunicarea;
c) zgomotul de mediu se reIer la zgomotele externe care intervin n proces (un
restaurant zgomotos pentru cineva care doreste s ntrein o conversaie etc). Feed-back-
ul este important n reducerea efectelor zgomotului.

Feed-back este un termen preluat din limba englez si este ntrebuinat cu
deosebire n cibernetic, semniIicnd Ueacie invers.Victor Shlenu consider c
principiul reaciei inverse este important pentru controlul eIicienei unei aciuni, pentru
asigurarea corectrii ei n scopul atingerii unui obiectiv fixat. De obicei, emitorul este
cel care trebuie s cear un Ieed-back, dar n situaia n care el nu Iace precizarea
necesar, atunci cellalt va trebui s eIectueze reacia invers. n decursul timpului s-au
putut structura inIormaiile despre tehnica si rolul Ieed-back-ului n comunicare. Cele mai
des Iolosite si eficiente tehnici de feed-back sunt:

1. Parafraza a reda mesajul cuiva cu propriile cuvinte, spre deosebire de citat,
cnd textul respectiv este reprodus; ea este util atunci cnd dorim s clariIicm poziia
pe care o susinem ntr-o discuie, sau cnd dorim s clariIicm o nenelegere.

2. ntrebarea dLrect este interogaia prin care se poate rspunde prin da sau
nu. Necesitatea unor astIel de ntrebri este dovedit atunci cnd se doreste obinerea
unor inIormaii scurte si concise, cnd ne aIlm n Iaa unui interlocutor laconic, Ioarte
zgrcit la vorb. Acest gen de ntrebri nu trebuie puse n cazul n care cel ntrebat nu stie
nimic, iar cellalt stie totul.
19

3. ntrebarea indirect acesta este ntrebarea la care nu se poate oferi un
rspuns categoric da sau nu, necesitnd o anume dezvoltare. Este Iolosit ori de cte ori
se ncearc a determina pe cineva s-si exprime sincer o prere.

4. ntrebarea cu rspuns sugerat acest gen de ntrebri conin deja o prere,
intenia nedeclarat Iiind aceea de a-l inIluena pe cellalt s-si nsuseasc acea opinie.
Cu alte cuvinte, se ncearc conducerea discuiei n mod deliberat spre a obine de la
interlocutor rspunsul dorit, acest lucru realizndu-se Ir ca acesta s constientizeze
acest Iapt. n cele mai multe cazuri, aceste ntrebri au un pronunat caracter manipulator.
Atunci cnd dorim s iniiem o comunicare sincer este bine s ne Ierim de a pune sau de
a rspunde la astIel de ntrebri.

5. $scultarea activ Prin modul n care ascultm punctul de vedere al
interlocutorului ne exprimm acordul sau dezacordul Ia de acesta. Un rol aparte n acest
tip de feed-back l are comunicarea nonverbal (mimic, gestic). Cercetrile lui Thomas
Gordon au relieIat Iaptul c o comunicare poate s se desIsoare optim doar n cazul n
care fiecare receptor i dovedeste transmitorului mesajului c l accept ca partener de
discuie. Acceptarea partenerului de dialog trebuie dovedit prin gesturi sau mesaje
tipice. Un individ nesigur interpreteaz automat lipsa unui mesaj de acceptare ca pe unul
de refuz, astIel nct pot aprea divergene de preri. Limbajul (verbal sau nonverbal) al
neacceptrii se exprim prin sentine, critici, ameninri, dojeni, gesturi speciIice etc;
aceste semnale de neacceptare i provoac partenerului de dialog team, indispoziie,
disconfort, pretext de interiorizare.

'enotaie/conotaie
Cuvintele au, pe lng semniIicaie, un surplus semantic. ,American are drept
semniIicaie ,orice individ care are cetenie american. Aceasta este denotaia, sau
latura denotativ pe care o semniIic ,american. Denotaia este acea latur a
semniIicaiei care, pentru toi cei care aparin unei comuniti de limb, este mai mult sau
mai puin identic. ,American poate avea ns diIerite adaosuri semantice: pentru
islamisti dup deschiderea de ctre SUA a rzboiului mpotriva terorismului n
AIganistan, de pild, ,american vizeaz acea persoan, cultur care le amenin modul
de via si sistemul de valori. Aceste asociaii pe care le declanseaz cuvintele sunt
conotaiile. Conotaia aduce cu sine o asociere cu aspectul evaluativ si valoric al
cuvintelor. Cuvintele au o semniIicaie general (valabil pentru toi vorbitorii) si una
variabil (prezent doar la unii dintre vorbitori). Asa cum am vzut, ,american, poate
avea variabile semniIicaii secundare, eventual n asociere cu o evaluare diIerit (pozitiv
sau negativ) (apud Cuilenburg, tiina Fomunicrii).

Simbol
Un alt tip de semnal este simbolul. Din neIericire, nu exist un acord general
asupra coninutului exact al termenului. Pentru Saussure, simbolul este un semnal care nu
este, sau nu n totalitate, ales n mod arbitrar: de exemplu, balana care serveste drept
semniIicant justiiei, deoarece, metaIoric, justiia cntreste aciunile oamenilor. Pentru
ali specialisti ns, simbolul este si el un semn arbitrar. Dar simbolul este un termen
20
comod pentru a desemna un semnal emblematic cruia i se identiIic un grup social, o
doctrin, o idee-Ior: drapelul naional, crucea crestin, semiluna Islamului, zvastica.

Simbolizarea este procesul prin care unui cuvnt, unui obiect, unui desen
Iigurativ i se atribuie o valoare particular, recunoscut pe plan social: cuvntul nu mai
are doar sensul su primar, obiectul nu se mai reduce la utilizarea sa imediat, desenul
exprim altceva dect ceea ce reprezint. n termeni tehnici, putem Iolosi cuplul
denotaie/conotaie pentru a explica aceast distincie. Denotaia unui semn este realitatea
pe care acesta o desemneaz n mod direct; prin conotaie, trebuie s nelegem realitile
desemnate n mod secundar de ctre semn, ca si eventualele evaluri (judeci Iavorabile
sau defavorabile) care sunt asociate realitilor primare sau secundare.
Putem considera simbolizarea (Denis McQuail, Comunicarea) un proces prin
care, n primul rnd, sensul este asociat cu obiecte, concepte, practici, naraiuni speciIice
sau cu reprezentri ale acestora. n al doilea rnd, prin aceste mijloace, ideile si imaginile
(puternice, ncrcate emoional, sacre, proIund semniIicative si extinse n timp si spaiu
dincolo de experiena imediat), sunt transmise ntr-un mod economic si sigur acelora
care au Iost socializai ntr-o cultur sau ntr-o societate. Simbolismul este un proces
esenial colectiv. Utiliznd simbolurile pentru a comunica, individul face apel la fondul
colectiv de semniIicaii pe care le mprtseste cu interlocutorii si. Simbolurile sunt
exprimate ntr-un limbaj de semne, iconi, semnale, dar limbajul simbolic l constituie de
fapt obiectele sau evenimentele fizice la care se reIer limbajul.

Pentru a da numai cteva exemple: steagul semniIic
identitatea unei naiuni sau comuniti si ntruchipeaz ideea de
naiune; sabia este un simbol al dreptii, legii sau armatei; crucea
este simbolul crestinismului n general, leul este un simbol al
puterii si curajului. AstIel, putem spune c simbolurile, Iie
obiecte, practici sau mituri au o Iorm material concret,
relaionndu-se unei idei abstracte; n al doilea rnd, ele sunt
proprietatea unei colectiviti si acioneaz pentru a lega individul
de colectivitate. Faptul care trebuie subliniat aici este limitarea
sIerei expresiei simbolice la anumite granie de spaiu si timp si
proprietile sale mediatice pentru colectivitate.

n Iigura 1 putem regsi legtura dintre denotaie, conotaie si simbol.



21



Figura 1 reprezint modelul lui Barthes reIeritor la cele dou nivele ale
semniIicaiei. La al doilea nivel, sistemul de semne al primului nivel este inserat n
sistemul cultural de valori.

Raymond Firth, n lucrarea sa teoretic, Symbols, Public and Private (apud Denis
McQuail, Comunicarea), prezint teoria lui Durkheim asupra simbolurilor si eIectueaz
un comentariu pertinent al ideilor acestuia. n opinia lui Firth, pentru Durkheim, existena
sentimentelor sociale depinde de procesul de simbolizare: ,Yiaa social sub toate
Dspectele ei i in toate momentele istoriei sale este posibil numai datorit unui vast
simbolism. Simbolul este un obiect sau o activitate direct experimentabile, asociate unor
concepte si idei generale a cror experien direct nu o putem avea, dar care sunt
importante pentru Iuncionarea unui grup sau a unei colectiviti. Plecnd de la aceste
considerente, Firth Iace dou observaii: una priveste simbolul ca ,depozit de
semniIicaie, care, ne ajut s Iacem Ia problemelor comunicrii n timp, sprijinind
rememorarea si prentmpinnd nevoia reIormulrii ideilor. Simbolul este un bun cultural
n special pentru societi preliterale sau pentru societi ce prezint diversitate cultural
si lingvistic. Valoarea sa depinde de gama de interpretri posibile ntr-un caz dat:
,pentru ca simbolul s Iie un instrument de comunicare eIicient, este esenial ca el s
transmit n mare acelasi lucru persoanelor implicate. Aceasta nu exclude ns
ambiguitatea si caracterul aluziv al simbolului. Astfel, simbolul poate fi utilizat lesne de
individ, permindu-i s Iac reIerine, s acioneze n relaie cu ceilali si s neleag de
o manier mulumitoare ceea ce constituie o entitate complex, greu deIinibil n alte
moduri.


22
Sens
Deoarece orice mesaj este compus din semnale si deoarece Iiecrui semnal i este
asociat un sens sau o semniIicaie, un mesaj comport un sens, simplu sau complex, dac
nu mai multe. Sensul nu este transmisibil pe cale material; nu exist sens dect pentru
mintea uman, si sensul nu poate exista n afara acesteia. Din acest punct de vedere,
comunicarea este deci paradoxal. Destinat sensului, care este singurul important, ea nu
este capabil s-l vehiculeze. Ea opereaz prin substituie. Transmisiunea este legat de
elemente materiale sau mai exact perceptibile, semnalele, dar comunicarea nu reuseste
dect n msura n care comunicanii stabilesc o aceeasi echivalen ntre semnalele
percepute si semniIicaiile atribuite. Dar nu se ntmpl dect rar ca echivalena s Iie
exact aceeasi si aproape ntotdeauna ne mulumim cu o echivalen apropiat. Reusita
comunicrii nu este niciodat dect relativ si acest lucru nu trebuie neglijat; astIel se
explic Iaptul c un acelasi mesaj poate primi sensuri Ioarte diIerite. Este totusi posibil, n
anumite tipuri de comunicare cum ar Ii literatura, s vedem n aceast diversitate o
bogie si nu o imperIeciune.

Sistem de semne
n linia tradiiei saussuriene, limba este caracterizat nu ca un cod, ci ca un sistem
de semne. Termenul de sistem indic Iaptul c ntre elemente, n cazul de Ia semnele si
componenii lor, semnale si sens, exist relaii care le reunesc pentru a constitui o unitate,
sistemul. Noiunea de sistem implic coerena ntre elementele constitutive, ,un ansamblu
n care totul se leag. Acest sistem poate Ii Ioarte bine el nsusi complex si constituit din
mai multe subansamble, n cadrul crora exist, ntre elemente, raporturi speciIice. Este
cazul sistemelor lingvistice, ceea ce l-a condus pe Gustave Guillaume la a declara c
limba este nu att un sistem, ct un sistem de sisteme.

6emiologia (semiotica) yi domeniile sale
DeIinind limbile ca sisteme de semne, Saussure admitea Iaptul c putem ntlni
semne si n alte domenii dect limbajul. De aceea, din punctul su de vedere, lingvistica
este un capitol dintr-o stiin mai general, care se ocup de semnele de toate tipurile. El
sugera numele de semiologie, dar astzi este preIerat termenul de Vemiotic, care
corespunde, de altfel, termenului de semiotics al specialistilor anglo-saxoni, ncepnd cu
Pierce. Partea de semiologie care se ocup de limbaj si care se numeste lingvistic
prezint o mare diversitate, ca si obiectul nsusi. Poate si de aceea denumirea de
lingvistic cedeaz adeseori n ziua de astzi n Iaa unei expresii plurale: stiinele
limbajului. Vom cita doar pe cele mai importante, cu denumirile utilizate n momentul de
Ia:


Fonologia, (care studiaz constituenii semnalelor Ionetice, si, mai ales, dar nu numai,
pe cei pe care le numim foneme (fonetica, care studiaz semnele sub triplul aspect al
produciei, structurii si percepiei lor, este, din punct de vedere semiologic o disciplin
auxiliar a Ionologiei);

Morfologia, care studiaz Iorma cuvintelor;

23
Sintaxa care studiaz capacitatea combinatorie a semnelor n
cadrul macro-semnului numit Iraz;

Semantica, care studiaz sensul semnelor sau, dup cum aIirma
Charles Morris, raportul lor cu realitatea;

Pragmatica, care studiaz utilizarea semnelor sau (Morris)
relaia lor cu utilizatorii;

Lexicologia - modul n care se organizeaz ansamblul de
cuvinte, cu Iorma si sensul lor, ntr-o anumit limb;

Semiotica textelor, literare sau nu, numit si analiza discursului
(scris sau oral, inclusiv conversaia);

Sociolingvistica, care studiaz relaia dintre limbaj si societi;

Psiholingvistica, care ine de psihologia limbajului.

n aIara limbajului, orice ansamblu de semne, si chiar un semn izolat constituie un
sector al semiologiei. Ca orice clasificare, clasificarea ansamblelor de semne pune si
probleme legate de frontierele dintre diferite tipuri de semne. Astfel, putem ezita n a
califica drept sisteme de semne diverse forme de activitate n care comunicarea pare s
joace totusi un rol. Spre exemplu, cinematograIia, utilizeaz att cuvntul, deci limbajul,
ct si imaginea mobil. Dac cinematografia este ntr-adevr un sistem de semne, aceasta
integreaz, la rndul su, altele dou, dintre care unul este mult mai arbitrar dect cellalt.
Dar semiologia cinematografiei nu se reduce la o simpl nsumare a semiologiei
limbajului si semiologiei imaginilor mobile: unitatea reprezint mai mult dect suma
prilor sale.















24











,.3. TEORII $I MODELE
ALE
&OMUNICRII





Exist astzi un Iundal, un ansamblu de teorii si modele care Iormeaz un Iel de
patrimoniu comun al stiinelor comunicrii. Putem regsi aici lingvistica si derivatele sale
(pragmatica, retorica si semiotica), Scoala de la Palo Alto si comunicarea paradoxal,
cercetrile sociologice asupra impactului media (Lasswell, Lazarsfeld, Katz),
antropologia riturilor interaciunii (GoIIman, analiza conversaiei etc). Iat prezentate mai
jos, momentele de reIerin ce marcheaz ,istoria de 100 de ani a stiinelor comunicrii
si inIormaiei (apud Jean Francois Dortier, n La communication, Etat des savoirs):




25











26
,.3.1. TEORII $I MODELE CLASICE
$LE COMUNICRII


n ultimii 50 de ani, fundamentele teoretice ale tiinelor informaiei i
Fomunicrii s-Du imbogit cu aporturi multiple. Totui, in ciuda negrilor
i criticilor, trei curente ocup intotdeauna un loc central. este vorba de
Furentele fondatoare iniiale. modelul cibernetic, abordarea empirico-
Iuncionalist a comunicrii de mas, metoda structural i aplicarea sa in
lingviVtic. Pre:entarea acestor modele face subiectul temei de fa.




. PARADIGME ALE STUDIULUI COMUNICRII:
COALA PROCES $I $COALA SEMIOTIC

. $COALA PROCES
Modelul Shannon & Weaver
Modelul lui Gerbner
Modelul lui Lasswell
Modelul lui Newcomb
Modelul Westley MacLean

. $COALA SEMIOTIC
Modelul lui Peirce
Modelul Ogden si Richards
Modelul Saussure












27

. PARADIGME ALE STUDIULUI COMUNICRII:
COALA PROCES $I $COALA SEMIOTIC

ntr-o carte clasic dedicat studiului teoretic al comunicrii, John Fiske
(Introduction to Communication Studies), ncearc s dea o unitate acestui studiu; pentru
aceasta, el pleac de la prezentarea presupoziiilor de baz asupra naturii comunicrii:

toate tipurile de comunicare implic semne si coduri. Semnele sunt artefacte sau acte
care se reIer la altceva dect la ele nsele; prin aceasta, ele sunt construcii semniIicative.
Codurile sunt sisteme n care semnele sunt organizate si n care sunt precizate ce semne
pot fi corelate cu altele, precum si n ce mod.
semnele si codurile sunt transmise altor persoane, iar transmiterea si receptarea lor este
o practic social;
comunicarea este punctul central n viaa culturilor: Ir comunicare, orice cultur nu
poate supravieui; n consecin, studiul comunicrii trebuie s implice si studiul culturii
n care ea este integrat; Plecnd de la aceste considerente, Fiske deIineste comunicarea
drept interaciune social prin intermediul mesajelor, si consider c, n studiul
comunicrii, putem deosebi dou mari scoli: scoala proces si scoala semiotic.

coala proces vede comunicarea ca transmitere a mesajelor; important este
modul n care emitorii si receptorii codeaz si decodeaz un mesaj, modul n care
transmitorul Ioloseste canalele si mediile comunicrii. Scoala proces este interesat n
special de probleme ca eIiciena si acurateea transmiterii mesajului. Aceast scoal vede
comunicarea ca un proces prin care o persoan aIecteaz comportamentul sau starea de
spirit a unei alte persoane. Dac efectul este diIerit de ceea ce se inteniona s se
comunice, tendina este s se interpreteze acest lucru drept un esec al comunicrii si s
caute motivul esecului de-a lungul desIsurrii procesului de comunicare.
Pentru coala semiotic, deIsurarea comunicrii reprezint o producere si un
schimb de sensuri (semniIicaii). Obiectul de interes l reprezint studierea modului n
care mesajele (textele) interacioneaz cu oamenii pentru a produce nelesuri (sau
semniIicaii) si rolul textelor n cultura noastr. Scoala semiotic Ioloseste termeni ca
semniIicaie si nu consider nenelegerile ca Iiind neaprat eIecte ale esecului de
comunicare, ci consider c ele pot rezulta din diIerenele culturale dimtre emitor si
receptor. Pentru aceast scoal, studiul comunicrii este studiul textului si a culturii.
Principalele metode de analiz provin din interiorul semioticii.
coala proces tinde s s rsIrng asupra stiinelor sociale, mai ales asupra
psihologiei si sociologiei si se autodeIineste ca studiul actelor de comunicare. coala
Vemiotic inIlueneaz lingvistica, studiul Ienomenelor artistice si se autodeIineste n
termeni de producere ai comunicrii. Fiecare scoal interpreteaz deIiniia dat
comunicrii (interaciune social a mesajelor) n termenii speciIici. Prima deIineste
interaciunea social ca Iiind procesul prin care o persoan relaioneaz cu altele sau
aIecteaz comportamentul, starea de spirit sau reaciile emoionale ale unei alte persoane
si invers. Acesta este nelesul obisnuit. Semiotica deIineste interaciunea social ca Iiind
ceea ce constituie individul ca membru al unei culturi specifice sau al unei societi. Cele
dou scoli se diIereniaz, de asemenea, prin concepia lor despre ceea ce nseamn
28
mesaj. coala proces vede n mesaj ceea ce este transmis prin procesul de comunicare.
Muli dintre continuatori consider c intenia este un Iactor esenial n deIiniia
mesajului. Intenia emitorului poate Ii declarat sau nedeclarat, dar ea este esenial
pentru a putea analiza mesajul.
coala semiotic vede mesajul ca o construcie a semnelor care, prin
interaciunea cu receptorii, produc nelesuri. Emitorul, deIinit ca transmitor al
mesajului, si declin importana, accentul este pus pe text si pe cum este el citit. Cititul
este procesul descoperirii nelesurilor, atunci cnd receptorul interpreteaz textul.
Aceast negociere are loc pe msur ce cititorul introduce aspecte ale experienei sale
culturale n desciIrarea codurilor si semnelor din care este constituit textul. De asemenea,
este de la sine neleas multiplicitatea de interpretri pe care o poate lua unul si acelasi
text n interaciune cu diIerii cititori. Trebuie doar s vedem cum diIerite texte transmit
acelasi eveniment (Iapt) n mod diIerit pentru a ne da seama de ct de important este
acest nelegere, acest concepie asupra lumii pe care fiecare text o mparte cu cititorii
si. Faptul c receptori provenii din diIerite culturi interpreteaz diIerit acelasi text, nu
este un eIect al esecului de comunicare, ci al diIerenei de orizonturi culturale. Mesajul nu
este ceva trimis simplu de la A la B, ci este un element dintr-o relaie structural ale crei
elemente includ att realitatea extern, ct si productorul de text/cititorul. Producerea si
citirea textului sunt vzute ca procese paralele, dar nu identice, n care A si B ocup
acelasi loc n relaia structural. Am putea modela aceast structur ca un triunghi n care
sgeile reprezint interaciunea constant; structura nu este static, ci este o realitate
dinamic
(figura 1).






29

. $COALA PROCES

Modelul Shannon &Weaver
Modelul de baz al comunicrii creat de cercettorii americani are o reprezentare
linear.



n acest model, a comunica nseamn a transmite un semnal (o inIormaie) care
este primit. Unitatea de msurare a comunicrii este de natur binar, ceea ce nseamn
c transmiterea inIormaiei (emiterea si receptarea semnalelor) se poate realiza sau nu.
Noiunile principale ale modelului sunt cele de: emitor, receptor, canal, cod (dispozitive
tehnice de codiIicare, transmitere si decodiIicare a inIormaiei).

Sursa; este vzut ca un Iactor de decizie; aceasta nseamn c sursa decide ce mesaj s
trimit, sau, mai degrab, s aleag unul dintr-o serie de mesaje posibile. Acest mesaj
selectat este schimbat apoi de emitor ntr-un semnal care este trimis prin canal
receptorului.

Zgomot; este ceva care se adaug semnalului n procesul transmiterii care nu este
intenionat de surs. Poate avea loc la toate cele trei niveluri speciIicate de cercettori.

,nformaia; n acest model, inIormaia este neleas ca ,Psur a ceea ce este transmis,
Wransportat de la emitor ctre receptor, msur a incertitudinii din sistem. Deci
inIormaia nu se identiIic cu semniIicaia a ceea ce este transmis.

5edundana/entropia; redundana conceptul este strns legat de cel de inIormaie.
Poate Ii deIinit drept ceea ce poate Ii predictibil sau convenional ntr-un mesaj. Opus
redundanei este conceptul de entropie. Redundana este rezultatul predictibilitii
ridicate, iar entropia, a unei predictibiliti sczute. Un mesaj cu o predictibilitate redus
poate Ii numit entropic si avnd un nivel ridicat de inIormaie. Invers, un mesaj cu o
predictibilitate ridicat este redundant si cu un nivel sczut de inIormaie.

Canalul; este pur si simplu mijlocul Iizic prin care este transmis semnalul. Principalele
canale sunt undele de lumin, de sunet si de radio, caburile teleIonice, sistemul nervos.
30
Mijloc de comunicare; reprezint mijlocul Iizic sau tehnic prin care mesajul este
convertit ntr-un semnal capabil s Iie transmis prin intermediul unui canal. Proprietile
fizice sau tehnologice ale mijlocului de comunicare sunt determinate de natura canalului
sau canalelor care l folosesc.




Mijloacele pot fi clasificate n trei mari categorii:
mijloace prezentaionale: vocea, Iaa, corpul;
mijloace reprezentaionale: cri, picturi, IotograIii, arhitectura, decoraiunile interioare
etc.;
mijloace mecanice: telefon, radio, televiziune, teletext.

Codul este un sistem de nelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi. Const
att n semne (semnale Iizice care trimit la altceva dect la ele nsele), ct si n reguli sau
convenii care determin cum si n ce contexte pot Ii Iolosite si combinate aceste semne
pentru a Iorma mesaje mai complexe (morIologie, sintax, n raport cu sistemul
lingvistic).

ConIorm comentariului realizat de Ioan Drgan (3aradigme ale comunicrii de
Pas), aceast teorie rspunde, n principal, la dou ntrebri:
1. cum poate Ii transmis o inIormaie n modul cel mai rapid si cu costurile cele mai
reduse;
2. cum se poate asigura identitatea dintre inIormaia primit si cea emis.

Dac prima ntrebare este generat de contextul crerii teoriei (n timpul celui de-
al doilea rzboi mondial cnd autorii se ocupau de eIiciena liniilor telegraIice), rspunsul
la a doua ntrebare nu poate Ii oIerit dect dac se iau n calcul cele trei nivele de
cercetare identiIicate de Shannon &Weaver n studiul comunicrii:
Nivelul A probleme tehnice; cu ct acuratee pot Ii transmise simbolurile de
comunicare;
Nivelul B probleme semantice; ct de precis transmit simbolurile nelesurile dorite;
Nivelul C probleme de eficacitate; ct de mult poate fi modificat comportamentul
receptorului n sensul dorit de emitor.

Modelul lui Gerbner
George Gerbner, proIesor la universitatea din Pensylvania a ncercat s realizeze
un model de comunicare cu utilizare general. Modelul realizat a Iost semniIicativ mai
complex dect cel al lui Shannon & Weaver. Modelul lui Gerbner (figura 3) introduce ca
elemente originale: percepia, producia, semniIicaia mesajului; mesajul ca unitate a
Iormei si coninutului; noiunea de intersubiectivitate ca expresie a raportului dintre
producia mesajelor si percepia evenimentelor si mesajelor; ConIorm acestui model,
procesul de comunicare este un proces subiectiv, selectiv, variabil si imprevizibil.


31











$xa orizontal red procesul de percepie:
la originea procesului de comunicare se aIl percepia unui eveniment; primul element
al modelului este M (cel care percepe);
percepia implic o legtur ntre eveniment (E) si reconstituirea lui senzorial, creativ
si cognitiv de ctre M; E poate Ii un eveniment natural sau un eveniment mediatizat care
va fi un mesaj de tipul S/E;
percepia lui E este o reacie a lui M, reacie care se maniIest prin diIerite mijloace;
Reacia si receptarea se produc ntr-o situaie dat care le poate inIluena si modiIica.
Situaia are dimensiuni psihologice, Iizice si sociale. ntre E (eveniment) si E1 (percepie,
mesaj) intervin:
Aciunea de selecie;
Accesibilitatea evenimentului (posibilitatea de a fi perceput);
Contextul n care se produce.
32

$xa vertical cuprinde elemente care caracterizeaz producia mesajelor (produsul
comunicrii) si controlul relaiei dintre M (agent) si S/E (mesaj). Este axa ,mijloacelor
comunicrii, a mijloacelor utilizate pentru creaia, transmiterea si distribuirea mesajelor.
aceste mijloace sunt formate din:
ageni care permit transmiterea semnalelor (canale, mijloace tehnice, media);
procedee de alegere si combinare a mijloacelor utilizate;
resurse administrative, instituionale pentru controlul produciei si distribuirii
mesajelor;
Toate aceste mijloace permit transIormarea unei reacii (percepii) ntr-un mesaj care
poate fi perceput.
mijlocele servesc s Iac disponibile pentru destinatar elementele componente ale
mesajului;
Iorma S este dat de enunul mesajului; ea este legat de mijloacele utilizate si este
indisolubil legat de coninutul mesajului. Mesajul trebuie s posede o Iorm si o
structur bine deIinite;
enunul mesajului se produce ntr-un context dat. Contextul se reIer la elementele
care intervin pentru a Iace ca un eveniment s Iie selectat pentru a fi perceput;
orice transmisie structurat si nealeatoare este un semnal. Forma semnalului
(mesajului) cuprinde caliti de reprezentare, de reIerin, de simbolizare sau de
coresponden. Deci semnalul cuprinde elemente de Iorm si coninut ale mesajului,
adic de semniIicaie a mesajului (S si E sunt indisolubile), ceea ce Iace ca mesajul s
aib caliti de Iorm si de coninut speciIice;
orice percepie a unui enun produce eIecte (consecine); unele in de eIicien
(atingerea obiectivelor vizate, a obiectivelor iniiale ale comunicrii), altele sunt
consecine neintenionate sau nedorite ale comunicrii.

Modelul indic n primul rnd importana elementelor care intervin n percepia
evenimentelor: punctele de vedere si experienele trecute ale lui M inIlueneaz percepia
- E1. Acesta este un Iapt ,creat prin percepie, Iiecare persoan avnd o percepie
proprie. Diversi M pot percepe diIerit acelasi eveniment. n al doilea rnd, modelul arat
c sistemul comunicrii este dinamic si deschis, n sensul c eIectele (consecinele) sunt
parial previzibile, parial imprevizibile. El poate Ii aplicat n analiza diIeritelor situaii de
comunicare, pentru analiza de coninut a mesajelor, a corespondenei dintre realiti si
mesajele comunicrii de mas, a receptrii mesajelor de ctre publicuri. (G. Gerbner,
Toward a General Model of Communication, apud Ioan Drgan, Paradigme ale
Fomunicrii de mas).

Modelul lui Lasswell

Modelul lui Harold D. Lasswell este un model specific studiului comunicrii de
mas. Autorul susine c, pentru a nelege procesul comunicrii de mas, noi avem
nevoie s studiem nivelele ce corespund urmtoarelor ntrebri:

Cine?
Ce spune?
33
Prin ce canal?
Cui?
Cu ce efect?

Aceast Iormul a Iost Iolosit de Lasswell n 1948 pentru a nzestra cu un cadru
conceptual sociologia Iuncionalist a mass-media. Tradus n termeni de sectoare de
cercetare, ea duce la urmtorul rezultat: analiza controlului, analiza coninutului, analiza
mijloacelor de comunicare sau a suporturilor, analiza audienei si analiza eIectelor
(Armand, Michelle Mattelart, ,storia teoriilor comunicrii).
Pentru Fiske (op. cit), acest model reprezint versiunea verbal a modelului
Shannon & Weaver; este un model liniar care priveste comunicarea ca o transmitere de
mesaje si este mai interesat de eIectele comunicrii dect de semniIicaii. Prin ,eIect se
nelege c o schimbare observabil si msurabil a strii receptorului este cauzat de un
element identificabil n proces. Modificnd unul din elementele procesului, vom modifica
si eIectul. Dup Lasswell, procesul de comunicare ndeplineste trei Iuncii principale n
societate: ,supravegherea mediului, dezvluind tot ceeea ce ar putea amenina sau aIecta
sistemul de valori al unei comuniti sau al prilor care o compun, Sunerea n relaie a
Fomponentelor societii, pentru a produce un rspuns Ia de mediu, transmiterea
Poytenirii sociale. (Lasswell, 1he Structure and Function of Communication in
6ociety", apud Mattelart, op. cit). LazarsIeld si Merton adaug la aceste trei Iuncii o a
patra, cea de entertainment sau distracie.

n tradiia Iuncionalist a cercetrii comunicrii de mas se nscrie si studiul lui
Lazarsfeld despre alegerile prezideniale din 1940. Acest studiu panel, destinat a stabili
contribuia unor surse diIerite la modiIicarea opiunii politice n timp, a ajuns la concluzia
c discuia avea un rol mai important n acest sens dect mass-media. Un studiu ulterior,
care a testat eIiciena inIluenei personale, a conIirmat acest idee si a propus ipoteza unei
,comunicri n dou trepte. Conform rezultatelor acestui studiu, s-au putut decela cteva
grupuri mari de cauze ce acioneaz mpreun care pot explica Iaptul c indivizii sunt mai
predispusi s in seama de inIormaiile si sIaturile venite din partea celor pe care i
cunosc personal, respectiv:
au mai mare ncredere n ei;
un contact personal poate exercita o presiune inIormal n sensul conIormrii;
se oIer posibilitatea discutrii si argumentrii, persuasiunea fiind rezultatul schimbului
reciproc de opinii;
o sugestie venit din partea unei cunostine din propriul cerc de contacte sociale poart
n sine garania conIormrii la normele de grup.
Pentru a comunica cu succes trebuie, deci, s se acorde o mai mare atenie
grupurilor si procesului de comunicare nonIormal de diIuziune a inIormaiilor n
interiorul Iiecrui grup sau categorie de public vizat.






34
Modelul lui Newcomb

SemniIicaia principal a acestui model const n Iaptul c este primul model care
introduce problematica rolului comunicrii ntr-o societate sau ntr-o relaie social.
Pentru Newcomb acest rol este simplu: acela de a menine echilibrul n cadrul unui sistem
social. Modul n care Iuncioneaz acest model este urmtorul (Iigura 4): A/B este
comunicator/receptor; ei pot Ii indivizi sau conducerea unei ntreprinderi/reprezentanii
sindicatelor, sau guvern/guvernai etc. X este o parte din mediul social. ABX este un
sistem, ceea ce nseamn c relaiile interne sunt interdependente.














Componentele minimale ale sistemului ABX sunt:
orientarea lui A ctre X incluznd n acelasi timp atitudinea Ia de X ca obiect
abordabil sau de evitat, caracterizat prin semn si intensitate, precum si atributele
cognitive (credine si structuri cognitive);
orientarea lui A spre B n exact acelasi sens (pentru a evita conIuzia ne vom reIeri la
atracie pozitiv sau negativ Ia de A sau B ca persoan si la atitudini Iavorabile sau
neIavorabile ctre X);
orientarea lui B ctre X;
orientarea lui B ctre A.
Acest model presupune, desi nu declar explicit, c oamenii au nevoie de
inIormaie. ntr-o democraie, inIormaia este de obicei privit ca un drept, dar nu se
constientizeaz c inIormaia este, n primul rnd, o necesitate. Fr ea, nu ne putem simi
ca o parte a societii. Trebuie s avem inIormaie potrivit despre mediul nostru social
pentru a sti cum s reacionm la el si pentru a identiIica n reacia noastr Iactori pe care
35
putem s-i mprtsim cu membrii grupului, ai subculturii sau culturii din care facem
parte. Denis McQuail (Comunicarea) susine c modelul lui Newcomb este un model al
,tensiunii ctre simetrie, de acelasi tip cu modelele inspirate de psihologia gestaltist.
Dinamica actelor de comunicare const n tensiunea produs de dezacord.



0odelul Westley yi MacLean

Acest model (Iigura 5) este inspirat de modelul lui Newcomb si descrie procesul
comunicrii interpersonale. Pe scurt, modelul arat c inIormaia, Iie este dat de un
individ A altui individ B, fie este cutat de B la o surs A dispunnd de competene
specifice n raport cu nevoile lui B.






X1, X2, X3, X4..X reprezint ,obiectele de orientare, adic multitudinea de
evenimente si obiecte care compun mediul lui A si B si care pot eventual forma obiect de
comunicare ntre ei;
A si B reprezint indivizi;
X` reprezint mesajul;
I BA reprezint Ieed-backul, adic un mesaj transmis de B spre A asupra situaiei lui
B, transIormat ca eIecte al X`;
I reprezint Ieed-backul.
Potrivit acestei reprezentri simple asupra comunicrii dintre doi actori, persoana
A transmite o inIormaie ctre persoana B asupra evenimentului X. A este comunicatorul,
iar B este n situaia receptorului de inIormaie Iie c o cere, Iie pur si simplu c o
primeste. Comunicarea ncepe, de Iapt, prin selecionarea de ctre A a ,obiectelor de
36
orientare X crora le d o Iorm abstract (le transIorm n mesaj X` si l transmite ctre
B). Acesta din urm poate avea si el o percepie direct a lui X (X1, B) sau suport eIectul
lui X`, rspunznd lui A prin retroaciunea IBA. Modelul Westley & MacLean subliniaz
nevoia social de inIormaie pe care a pus-o n eviden modelul lui Newcomb. Ei vor
adapta acest model si pentru studiul mass-media.








. $COALA SEMIOT,C


Termenii cu care opereaz semiotica (semn, semniIicaie, icon, denotaie,
conotaie) sunt termeni care se reIer la diverse modaliti de producerea a sensului, a
nelesului. Modelele propuse de coala semiotic diIer de cele propuse de coala
proces nu numai prin Iaptul c nu sunt lineare, ci si prin Iaptul c nu conin indicaii
despre etapele transmiterii mesajului. Aceste modele sunt de tip structural, si indic
relaiile care se stabilesc ntre elementele prin care se creeaz sensul.

n centrul acestei stiine st conceptul de semn. Semiotica are trei domenii
principale de studiu:

1. semnul nsusi; acesta const n studiul diIeritelor varieti de semne, n studiul
diIeritelor moduri n care acestea transmit nelesul, precum si n studiul modului n care
semnul relaioneaz cu oamenii care l Iolosesc. Semnele sunt deIinite ca Iiind niste
constructe umane si pot Ii nelese numai n utilizrile pe care oamenii le atribuie.
2. codurile (sistemele n care semnele sunt utilizate); acest studiu cuprinde modurile n
care o varietate de coduri s-a dezvoltat pentru a satisIace nevoile unei societi sau culturi
sau pentru a exploata canalele de comunicare disponibile pentru transmiterea lor.
3. cultura n care aceste coduri si semne opereaz. La rndul ei, aceasta este dependent
pentru propria ei existen si Iorm de Iolosirea acestor coduri si semne.

Pentru a nelege n mod ct mai adecvat originalitatea modelelor semiotice (n
special lingvistice) (Ioan Drgan, 7eorii ale comunicrii de mas) este important de
reinut ceea ce unii autori numesc dubla situare sau dimensiune a mesajului:
prima se reIer la Iaptul c mesajul este un element al circuitului comunicaional: trimis
de ctre emitor, el circul printr-un canal si ajunge la receptor (este, s spunem, o
37
,inIormaie care circul ntre cei doi poli ai circuitului comunicaional);
sub alt aspect, mesajul poate Ii, totodat, descris ca element al unui proces de
reprezentare, ca intermediar ntre o realitate si imaginea acestei realiti (realitatea la care
mesajul se reIer sau la care trimite). Modelele semiotice iau n considerare dubla situare
(inIormaional si simbolic) a mesajului; acestea se situeaz si se cristalizeaz la
intersecia celor dou procese de comunicare si de reprezentare (figura 6)














Modelul lui Peirce

Pentru Peirce, orice proces semiotic este o relaie ntre trei componente: semnul
nsusi, obiectul reprezentat si interpretantul (Iigura 7).

38




DeIiniia semnului implic, deci, un model triadic: ''Un semn, sau un
Uepre:entamen este ceva care ine locul a ceva in anumite privine sau in virtutea
Dnumitor insiiri. El se adresea: cuiva, creand in mintea acestuia un semn echivalent,
sau poate un semn mai dezvoltat. Semnul acesta pe care l creez il numesc
Lnterpretantul primului semn. Semnul ine locul a ceva, anume al obiectului su. El ine
Oocul acestui obiect nu in toate privinele, ci cu referire la un fel de idee pe care am
numit-o uneori fundamentul representamenului'' (Peirce, Comunicarei aciune,
apud Umberto Eco, Lector in fabula).
Un semn se reIer la altceva dect la el nsusi (obiectul) si este neles de cineva:
acesta este efectul pe care l produce n mintea receptorului (interpretantul).
Interpretantul nu este interpretul semnului, ci este un concept mental produs deopotriv
de semn si de experiena obiectului pentru cel ce utilizeaz semnul. Interpretantul unui
obiect nu este o semniIicaie deIinit de dicionar, ci variaz n Iuncie de experiena pe
care utilizatorul semnului a avut-o vis-a vis de acel obiect. O semniIicaie nu este
niciodat o relaie ntre un semn si ceea ce reprezint semnul (obiectul). SemniIicaia
rezult din relalaia triadic, n care interpretantul are un rol mediator de inIormare, de
interpretare sau chiar de traducere a unui semn prin alt semn. Interpretantul este o alt
reprezentare, care se reIer la un acelasi obiect pe baza unui alt Iundament (ground-ul
reprezentrii); acesta este punctul de plecare al semiozei nelimitate: relaia semn-obiect
nu este posibil dect prin raportare la un alt interpretant care se explic pe sine printr-un
alt interpretant. n cadrul teoriei codurilor, (Umberto Eco, 7ratat de semiotic general)
interpretantul poate Ii identiIicat cu ntrega serie de denotaii si conotaii succesive ale
unei expresii.
Dup Peirce, exist trei tipuri de semne: iconul, indicele (sau indexul) si simbolul.
Un semn iconic este un semn bazat pe o anumit asemnare cu obiectul real sau Iictiv, de
exemplu, o IotograIie, o schem, o diagram; un indice este un semn care se aIl ntr-o
relaie real, nu de reIlectare cu obiectul, Iuncionnd ca o indicaie sau o reIerin; de
exemplu, un indicator de drum, simptomele unei boli etc.; simbolul este un semn
determinat numai n cadrul unei interpretri, dar nu are legtur Iizic sau de asemnare
cu obiectul: de exemplu, un steag.

39











0odelul lui Ogden yi Richards

Modelul Ogden si Richards corespunde modelului lui Peirce. n aceast
perspectiv, n analiza comunicrii se poate da prioritate:
realitilor (lucrurilor);
psihicului, gndirii (ideilor);
limbajului (cuvintelor), reinndu-se atunci dubla Iuncie a cuvintelor noi
gndim cu ajutorul cuvintelor si comunicm cu alii prin intermediul lor.







40



Modelul lui Saussure

Saussure este considerat ntemeietorul lingvisticii moderne si al semiologiei, Iiind
cel care a construit primul proiect al unei ,teorii generale a sistemelor de semniIicare,
iniiind studierea ,vieii semnelor n snul vieii sociale. El se concentreaz, ca lingvist,
asupra semnului nsusi. Semnul, pentru Saussure, este unitatea ntre semniIicat si
semnificant. Semnificantul este imaginea acustic, Iorma Iizic a semnului pe care noi o
percepem, iar semnificantul este conceptul mental la care se refer acesta. Acest concept
mental este n mare msur comun tuturor membrilor unei culturi care mprtsesc
acelasi limbaj. Sunt vizibile similaritile ntre diada semniIicant/semniIicat al lui
Saussure, si cea peircean semn/interpretant. Saussure este ns mai puin interesat de
relaia semnului ca ntreg cu realitatea extern (obiectul, la Peirce) (Iigura 9).



Modelul arat c relaia dintre concept si obiectul real pe care l reprezint este
operaia de semniIicare: prin intermediul acestei operaii omul acord nelesuri realitii,
o nelege. Este important s reamintim c semniIicatul este, n aceeasi msur ca si
semniIicantul, producia unei culturi particulare. Este evident c semniIicanii (cuvintele)
sunt diIerite n Iuncie de limb. Acelasi lucru se ntmpl si cu semniIicaiile cuvintelor:
ele diIer, mai mult sau mai puin, de la cultur la cultur, Iiecare avnd propria
experien a obiectelor (vezi ipoteza Shapir-Worf).




DE REINUT:

Conform lui Fiske (Introduction to Communication Studies), putem considera c
exist dou paradigme clasice n studiul comunicrii: scoala proces si scoala semiotic
41
3rin ce se caracterizez ycoala proces yi care sunt principalele modele ale
Fomunicrii care o reprezint?
Caracteristicile colii proces:
vede comunicarea ca transmitere a mesajelor;
este interesat n special de probleme ca eIiciena si acurateea transmiterii mesajului;
dac eIectul este diIerit de ceea ce se inteniona s se comunice, tendina este s se
interpreteze acest lucru drept un esec al comunicrii si s se caute motivul esecului
de-a lungul desIsurrii procesului de comunicare;
se autodeIineste ca studiul actelor de comunicare;
deIineste interaciunea social ca Iiind procesul prin care o persoan relaioneaz cu
altele sau aIecteaz comportamentul, starea de spirit sau reaciile emoionale ale unei
alte persoane si invers;
vede n mesaj ceea ce este transmis prin procesul de comunicare.
intenia emitorului poate Ii declarat sau nedeclarat, dar ea este esenial pentru a
putea analiza mesajul.

Modele reprezentative:
Modelul Shannon & Weaver;
Modelul lui Gerbner;
Modelul lui Lasswell;
Modelul lui Newcomb;
Modelul Westley MacLean.

3rin ce se caracterizez ycoala semiotic, yi care sunt principalele modele ale
Fomunicrii care o reprezint?
Caracteristicile colii semiotice:
deIsurarea comunicrii reprezint o producere si un schimb de sensuri (semniIicaii),
obiectul de interes l reprezint studierea modului n care mesajele (textele)
interacioneaz cu oamenii pentru a produce nelesuri (sau semniIicaii) si rolul
textelor n cultura noastr;
nu consider nenelegerile ca Iiind neaprat eIecte ale esecului de comunicare, ci
consider c ele pot rezulta din diIerenele culturale dimtre emitor si receptor;
se autodeIineste n termeni de producere ai comunicrii;
deIineste interaciunea social ca Iiind ceea ce constituie individul ca membru al unei
culturi speciIice sau al unei societi;
vede mesajul ca o construcie a semnelor care, prin interaciunea cu receptorii,
produce nelesuri.
Modele reprezentative:
Modelul lui Peirce;
Modelul Ogden si Richards;
Modelul Saussure.





42








I.3.2. NOI MODELE ALE
COMUNICRII





&a reacie la modelele inspirate de paradigmele structural-
Iuncionaliste,care au dominat mult vreme scena teoretic a anali:ei
Fomunicrii, au aprut Fontribuii recente animate de ambiia de a depi
modelele clasice ,Lnformaionale` (procesuale) i ,lingvistice` (semiotice)
ale comunicrii. Potrivit acestor modele, comunicarea nu se reduce la
transmiterea ,Lnformaiei` Vau ,mesafelor` prin codificare i decodificare
Vau prin indicaii ale inteniilor comunicative. Comunicarea trebuie
vneleas ca o comprehensiune reciproc, ca intercomprehensiune (acces la
Vubiectivitatea altuia, la inteniile i motivele sale). Aceste demersuri
Fonsacr alte uniti de anali: persoana, grupurile, raporturile
intersubiective in experiena vieii cotidiene.


1. FUNDAMENTE TEORETICE ALE NOILOR
MODELECOMUNICAIONALE
. $COALA DE LA PALO ALTO
. ANALIZA CONVERSAIEI
. TEORIA CONVERSAIEI


43



1. FUNDAMENTE TEORETICE ALE NOILOR


0ODELE COMUNICAIONALE

Noile paradigme ale comunicrii (care valorizeaz teoriile interacionismului
simbolic, etnometodologiei, Ienomenolgiei sociale) nu mai trateaz obiectivitatea lumii si
subiectivitatea actorilor ca date predeIinite. Acestea sunt raportate la o ,activitate
Rrgani:at, mediat simbolic,efectuat impreun de ctre membrii unei comuniti de
Oimbaf i de aciune n cadrul Foordonrii aciunilor lor practice. Din aceast
perspectiv, comunicarea reprezint ,modelarea unei lumi comune prin intermediul unei
Dciuni confugate. Aceast perspectiv comun nu nseamn o simpl convergen a
unor puncte de vedere personale, ci Iaptul c partenerii construiesc mpreun locul comun
(norme, reguli) pornind de la care se vor raporta unii la alii, se vor raporta la lume si si
vor organiza aciunile mpreun. (Ioan Drgan, 3aradigme ale comunicrii de mas)
n aceast concepie, limbajul este o parte integrant a activitilor sociale; el articuleaz
practicile, orientrile si relaiile interumane ntr-o Iorm de via. Aceast abordare se
ndeprteaz de optica epistemologic clasic, ,Qu se mai acord prioritate reprezenWrii
Gin punctul de vedere al unui observator de:angafat, a proprietilor unei lumi
Hxterioare i al unei lumi interioare predeterminate, ci activitii organi:ante/confugate a
Dctorilor sociali, prin care o lume comun, un spaiu public, un camp practic, un sens
vmprtit al Uealitii comune sunt continuu modelate i meninute drept condiii i
Ue:ulate ale aciunii. (Dup Luis Quere, 'un modele epistemologique de la
communication a un modele praxeologique, apud Drgan, op. cit.)



,nteracionismul simbolic

Herbert Blumer inaugureaz ,interacionismul simbolic si rezum cele trei
premise ale acestui demers, care si alege drept obiectiv studierea modului n care actorii
sociali interpreteaz simbolurile nscute din ,activitile lor interactive: ,3rima premis
Hste c Ramenii acionea: fa de lucruri pe ba:a semnificaiilor pe care le au pentru ei
Dceste lucruri. A doua este c semnificaia acestor Oucruri deriv i se nate din
Lnteraciunea social a unui individ cu Feilali actori. A treia esWe c aceste semnificaii
Vunt utili:ate i modificate pintr-un proces de interpretare efectuat de un individ n
Uaportul su cu lucrurile pe care le intalnete. (H. Blumer, Symbolic Interactionism:
Perspective and Method, apud Armand si Michele Mattelart, Istoria teoriilor
Fomunicrii)
Noile modele ale comunicrii se ndeprteaz de modelele iniiale ale teoriei
inIormaiei si de modelul behaviorist care limitau comunicarea la transmiterea si
receptarea mesajelor unice (univoce, sens unic), circulnd ntr-un singur canal n acelasi
44
timp si la un receptor pasiv. DeIiniia si abordarea comunicrii se vor mbogi prin
elaborarea unor modele complexe care iau n considerare circularitatea comunicrii
(alternana participanilor la procesul de comunicare n rolurile de emitor si receptor),
deosebirile individuale n stpnirea codurilor de comunicare, rolul opiniilor si al
atitudinilor n procesul comunicrii, importana contextului social si cultural al
schimbului, inclusiv n cazul comunicrii de mas. Unele modele vor merge chiar mai
departe (scoala caliIornian de la Palo Alto); potrivit acestei scoli, comunicarea este nu
numai circular, ci si continu, presupunnd o interaciune nencetat ntre Iiinele
umane, desIsurat simultan prin multiple canale si prin mijloace variate. Noiunea
clasic de mesaj este si ea depsit: mai importante dect coninuturile comunicrii
sunt interaciunile celor care particip la comunicare si interdependenele dintre
ansamblul comportamentelor lor: comunicarea este asemenea Iuncionrii unei orchestre
Ir dirijor, n care Iiecare interacioneaz cu toi si toi ntre ei, iar n acest proces de
interaciuni continue se creeaz realitatea social, care este o realitate socio-
comunicaional. Este o iluzie de a crede c exist o singur realitate: realitatea este de
ordinul atribuirii de semniIicaie, care este produsul interaciunilor umane si al
comunicrii.



$ciunea comunicaional

Un model de reIerin n teoria comunicrii prin amploarea construciei teoretice a
fost formulat de Jurgen Habermas, (&omunicare i aciune), reprezentant al ultimei
generaii a Scolii de la FrankIurt. Prelucrnd teoriile sociologiei aciunii iniiate de
Talcott Parsons, Habermas elaboreaz n 1981 o sociologie a ,aciunii comunicaionale.
Aciunea si interaciunea nu mai sunt considerate doar ca producere de efecte, ci se
analizeaz ca Iiind asociate unor schimburi simbolice si contexte de limbaj. Atitudinile,
opiniile care nsoesc aciunea nu pot da seam de realitate doar luate ele singure.
Sociologia critic trebuie s studieze reelele de interaciune ntr-o societate constituit
din relaii comunicaionale, ,unirea n comunicare a subiecilor opusi. ,Aciunii
strategice, adic raiunii si aciunii cu scop strict utilitar si instrumental (al cror
dispozitiv privilegiat l constituie mijloacele de comunicare de mas) si care risc s
colonizeze ,lumea social trit, Habermas le opune alte moduri de aciune sau de
raportare la lume, fiecare cu propriul su criteriu de validitate: aciunea obiectiv,
cognitiv, care si impune s spun adevrul, aciunea intersubiectiv, care inteste
dreptatea moral a aciunii, aciunea expresiv, care presupune sinceritate. El consider
c, n principal, criza democraiei se datoreaz Iaptului c dispozitivele sociale care ar
trebui s Iaciliteze schimburile si desIsurarea raionalitii sale comunicaionale au
devenit autonome; ele Iac s circule inIormaia, dar blocheaz relaiile comunicaionale,
adic activitile de interpretare ale indivizilor si grupurilor sociale. Jean Marie Vincent
consider ns c noiunea de raionalitate comunicaional a lui Habermas este ,puternic
Lmpregnat cu Hlemente normative, repre:entand un principiu de explicaie metasocial
(apud Armand si Michele Mattelart, Istoria teoriilor Fomunicrii, Polirom 2001,
Mattelart), ceea ce ne poate Iace s ne ntrebm dac nu cumva relaiile comunicaionale,
45
pe care filosoful german le consider Iundamentul socialului, nu sunt copiate dup o
concepie a dialogului dintre Iilosofi.



2. COALA DE LA PALO ALTO

Poziia teoretic a scolii de la Palo Alto se caracterizeaz prin considerarea
comunicrii ca Ienomen social integrat, ncercnd prin ,gramatica (sau ,logica
comunicrii) s construiasc o punte de legtur ntre aspectele relaionale si cele
organizaionale, ntre mecanismele care regleaz raporturile interindividuale si cele care
regleaz raporturile sociale. Paul Watzlawick precizeaz: ,ascultm n permanen de
regulile de comunicare, dar regulile n sine, gramatica comXnicrii, sunt lucruri pe care
nu le cunoastem (Une logique de la communication). Precursor al noului model al
comunicrii teoretizat de Scoala de la Palo Alto, este recunoscut Gregory Bateson,
antropolog si ecologist englez, Iormat iniial ca biolog. Lucrarea sa, Spre o ecologie a
spiritului, a ncercat s introduc o perspectiv ,organicist asupra comunicrii. Bateson
opune metaIora masinii (care ar Ii adecvat ca metaIor Iondatoare pentru modelul
matematic), metaIorei organismului, mai adecvat n a exprima natura sistemului
inIormaional-comunicativ. Gndirea organicist situeaz inIormaia ca dimensiune
relevant a unui subiect aflat ntr-un mediu determinat, ambele neputnd fi definite dect
printr-o relaie de reciprociate: eu-l trieste ntr-o lume a crei parte este el nsusi, dar el
contribuie, la rndul lui, la constituirea acestei lumi. Metafora organismului introduce n
studierea comunicrii o gndire holist. Comunicarea nssi este oper si instrument:
opera si produsul nu sunt distincte de ceea ce le d nastere. Dup Bateson, comunicarea
este un schimb al subsistemelor unei totaliti, un schimb de inIormaie. La rndul ei,
inIormaia este o ,diIeren care produce diIerene. Ea este sursa dinamicii totalitii sau
sistemului, deoarece ,inWeraciunea dintre prile unui spirit este Geclanat prin
Giferen.
Scoala de la Palo Alto, proiectnd organic comunicarea, va ajunge imediat la teza:
Totul este comunicare. Comunicarea este noul termen care exprim relaia omului cu
lumea. Comunicarea Iurnizeaz regulile de nelegere pentru toate lucrurile din lume,
deoarece stiina, arta sau practicile cotidiene nu sunt dect sectoare coninute n
comunicarea care le nglobeaz. Comunicarea va reIlecta ntregul joc al raiunii si al
activitilor ei. Cartea 2 logic a comunicrii, scris de trei membri ai Colegiului
Invizibil: Paul Watzlawick, Janet Beavin, Don Jackson are drept scop s explice cum se
poate spune c Iiecare individ particip la comunicare, mai mult dect c s-ar afla el la
originea comunicrii sau c ar Ii inta ei. Ei au Iormulat cteva principii de comunicare
interuman, numite axiome.

$xioma 1. Comunicarea este inevitabil. (Imposibilitatea de a nu comunica; nu
putem s nu comunicm). Aceast axiom are sens numai n condiiile n care nglobm
n sfera comunicrii si transmiterea neintenionat de inIormaie, ce se realizeaz prin
intermediul indicilor. Dac acceptm c orice comportament are o anumit valoare
comunicativ, c nu doar mimica si gesturile, ci si absena lor este elocvent, vom putea
accepta usor prima axiom. ,'ac vom admite c, intr-R interaciune, orice
46
comportament are valoarea unui mesaj, cu Dlte cuvinte, c este o comunicare, urmea:
Ge aici c nu se poate s nu se comunice, indiferent Gac se vrea sau nu. Activitate sau
Lnactivitate, vorbire sau tcere, orice are valoare de mesaf. Asemenea comportamente
Lnfluenea: altele, iar acestea, la randul lor, nu pot s nu reacione:e Oa comunicri i
Srin insui acest fapt s comunice. (Watzlawick, Une logique de la communication).
Comunicarea nu se mai reduce astIel la limbajul verbal si, mai ales, la
intenionalitate. Noi comunicm doar atunci cnd inteniile, constiente sau reusite se
transmit si sunt nelese de receptor. Din punctul de vedere al noii teorii, comunicarea
verbal si intenional reprezint doar vrIul unui iceberg urias, care nchide ntr-o unitate
ntregul comportament al unui individ integrat organic ntr-o totalitate cuprinznd alte
moduri de comportament: tonul, postura, contextul. Evident, pentru nevoile analizei
putem distinge ,uniti ale comunicrii: mesajul (unitatea elementar), interaciunea (o
serie de mesaje schimbate ntre indivizi), modele de interaciune.

$xioma 2. ,Comunicarea se desfyoar la dou niveluri: informaional yi
reOaional, cel de-Dl doilea oferind indicaii de interpretare a coninutului celui
Ginti (Orice comunicare se analizeaz n coninut si relaie; Orice comunicare prezint
dou aspecte: coninutul si relaia, astIel nct al doilea l nglobeaz pe primul si prin
aceasta este o metacomunicare). Asta nseamn c orice comunicare nu se limiteaz s
transmit o inIormaie, ci induce n acelasi timp un comportament. n termenii lui
Bateson, se pot numi cele dou aspecte ,indicele respectiv ,ordinea oricrei
comunicri. Indicele este sinonimul coninutului mesajului. Un mesaj, sub aspectul lui de
,indice transmite o inIormaie: n comunicarea uman, acest termen este de aceea
sinonim cu coninutul mesajului. El poate avea ca obiect orice este comunicabil;
problema de a sti dac o asemenea inIormaie este adevrat sau Ials, valid ori nevalid
sau indecidabil nu intr aici n calcul. Aspectul de ,ordine dimpotriv, desemneaz
maniera n care este neles mesajul si, n cele din urm, relaia ntre parteneri. Un raport
interesant se maniIest ntre cele dou aspecte ale comunicrii: cu ct o relaie este mai
spontan si sntoas, cu att aspectul relaie al comunicrii trece n plan secund. Invers,
relaiile bolnave se caracterizeaz printr-o dezbatere Ir sIrsit asupra naturii relaiei, iar
coninutul comunicrii sIrseste prin a-si pierde orice importan. Vorbitorii acord
planului relaional o importan decisiv si dac nenelegerile de ordin inIormaional pot
Ii aplanate usor, cele ce privesc relaia genereaz adesea conIlicte ireconciliabile. Una din
descoperirile cercettorilor de la Palo Alto e tocmai aceea c atenia acordat comunicrii
distruge comunicarea.

$xioma 3. ,Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat n
termeni de cauz efect sau stimul rspuns. Aceast a treia axiom se poate obine din
studiul interaciunii sau schimbului de mesaje ntre parteneri. Vzut din aIar, o serie de
comunicaii poate Ii neles ca un sir nentrupt de schimburi de elemente inIormaionale.
Interlocutorii par a avea iniiativa sau preeminena, sau pot avea un statut de dependen;
se puncteaz rolurile pe care si le asum sau le revin partenerilor si care-i determin de
Iiecare dat ca ,stimuli sau ,rspuns ai secvenei comunicaionale.

A[ioma 4. ,Comunicarea mbrac fie o form digital, fie una analogic.
Termenii provin din cibernetic, unde un sistem este considerat digital atunci cnd
47
opereaz cu o logic binar de tipul 0 si 1 si analogic, n cazul utilizrii unei logici cu o
infinitate continu de valori. Dup Watzlawick, comunicarea analogic, n care se
include, practic, orice comunicare non-verbal (care nu ntreine ntre semn si obiect o
relaie pur convenional), si aIl rdcinile n stadiile arhaice ale evoluiei umane si are
o extensiune mult mai general dect comunicarea digital, verbal, relativ recent si
mult mai abstract, capabil s reprezinte nu numai sensuri, ci si logica limbajului.
Numai n comunicarea interuman sunt posibile cele dou tipuri. AltIel spus, omul este
singurul gen de organism capabil s utilizeze cele dou moduri de comunicare, digital si
analogic. Apariia si utilizarea comunicrii digitale a avut o importan capital pentru
evoluia omului, a culturii, ea Iiind cea care condenseaz o cantitate mai mare de
inIormaie si permite conservarea ei n timp precum si recuperarea ei recurent la orice
moment ulterior. Cum au artat ns studiile de etologie ale lui Timbertgen, Lorentz sau
Bateson, pentru aspectul de relaie al comunicrii rolul Iundamental l are tipul analogic
de comunicare. Intervenia n cadrul comunicrii a dimensiunii relaionale explic de ce
comunicarea analogic are o conexiune att de strns cu contextul comunicrii; acelasi
gest, de exemplu, pare normal ntr-un context si transmite o inIormaie de un anumit tip si
pare anormal ,bolnav, ntr-un alt context, alerteaz pe ceilali oameni asupra strii
mentale a omului, nu-i Iace s reacioneze doar la inIormaia cuprins n comunicare.
Cele dou tipuri de comunicare nu exist paralel sau complementar; ele pot s
coexiste si s se completeze n orice mesaj. Dup toate probabilitile, coninutul se
transmite digital si relaia analogic. Relaia analogic digital n cadrul comunicrii,
exempliIicat de diIerena dintre tipurile corespunztoare de calculatoare, are numeroase
consecine pragmatice n diverse domenii ale aciunii sociale. Prezena si
complementaritatea celor dou tipuri n mesajele comunicrii, Iace necesar traducerea
continu ntre ele, att de cei care emit semnale, ct si de cei care le recepioneaz;
aceasta nu se poate Iace ns n chip complet Ir pierderi de inIormaie si de sensuri.
Limbajul digital posed o sintax logic complex si comod, dar e lipsit de o semantic
adecvat pentru relaie. Limbajul analogic posed semantica, nu ns si sintaxa
corespunztoare unei deIiniii neechivoce a naturii relaiilor. Exist o strns legtur
ntre axiomele 2 si 4: componenta inIormaional a comunicrii e transmis cu precdere
pe cale digital, pe cnd cea relaional prin mijloace analogice. Privirea, gestul, mimica,
tonul sunt parametrii de care depinde bunul mers al relaiei si tot ei Iac obiectul
incriminrilor atunci cnd raporturile dintre comunicatori nu mai Iuncioneaz normal.

Axioma 5. Pornind de la studiile antropologice si psihologice ale lui Bateson,
adepii Scolii de la Palo Alto au Iormulat o alt idee de baz a analizei comunicrii: n
comportamentul comunicaional se pot distinge sisteme simetrice n care partenerii
adopt un ,comportament n oglind, (ntemeiat pe egalitate) si sisteme complementare,
centrate pe diIeren (de exemplu, doctor-pacient, profesorstudent). n Ielul acesta se
ajunge la urmtoarea axiom: Orice proces se comunicare este simetric sau
Fomplementar, dac el se ntemeia], respectiv, pe egalitate sau diferen.

$xioma 6. ,Comunicarea este ireversibil. Aseriunea trebuie pus n legtur
cu proprietatea oricrei comunicri de a produce, odat receptat, un eIect oarecare
asupra celui ce a primit-o, mai intens sau mai slab, prompt sau manifest cu ntrziere,
perceptibil ori nu pentru un observator din aIar.
48

$xioma 7. Comunicarea presupune procese de ajustare yi acomodare.
nelesul cuvntului nu exist nicieri altundeva dect n mintea vorbitorului, iar
semnificantul sonor, neIiind un crus al semniIicatului, ci doar un simplu stimul
senzorial, l poate evoca receptorului numai n msura n care acesta l posed deja.
Unicitatea experienei de via si lingvistice a Iiecruia dintre noi atrage dup sine
necoincidena sensurilor pe care locutori diIerii le conIer acelorasi cuvinte.
n Iinalul studiului lor programatic, autorii modelului Iac urmtoarele consideraii
generale (apud Prvu, )ilosofia comunicrii):
Prima observaie: axiomele propuse sunt prime ncercri de a da o Iorm logic
sistematic unui proces extrem de complex si de aceea nu trebuie nelese dect ca studii
preliminare la o teorie adecvat.
A doua observaie: aceste axiome sunt Ioarte eterogene, deoarece ele sunt extrase
din observarea unor fenomene sau genuri de comunicare diferite, sau din observarea
fenomenelor de comunicare n registre Ioarte diIerite. Dac ele au o unitate, aceasta nu
rezid n originea lor, ci n importana lor pragmatic. Aceasta conduce la punerea
accentului nu pe ,actele individuale, ci pe conotaiile interpersonale.
Axiomatica global pe care o propun autorii, prin care se ncearc s se determine
prin condiii o ntreag ,situaie comunicaional este astIel n acord stilistic cu natura
sistemic a comunicrii, redat de Birdwhistell: ,Xn individ nu comunic, el ia parte la
comunicarea n care Gevine un element. El se poate mica, poate face :gomot.dar el nu
Fomunic. El poate vedea, Soate inelege, simi, gusta, atinge, dar el nu comunic. In ali
termeni, el nu este autorul Fomunicrii, el particip la ea. Comunicarea, in calitatea ei
Ge sistem, nu trebuie s fie conceput Gup modelul elementar al aciunii i reaciunii,
Rricat de complex ar fi enunul lui. Ca sistem, Fomunicarea nu trebuie s fie definit
dect la nivelul unui schimb (apud Prvu, Filosofia Fomunicrii).
n acest gen de prezentare structural a comunicrii, Iiecare axiom particip
determinativ la deIinirea global a situaiei de comunicare si si extrage semniIicaia
numai din acest participare.
,$stfel, imposibilitatea de a nu comunica face ca orice situaie care comport
Gou sau Pai multe persoane s fie o situaie interpersonal, o situaie de comunicare`.
Aspectul relaie` al unei asemenea comunicri preci:ea: mai bine acest punct.
ImporWana pragmatic, Lnterpersonal a modurilor de comunicare digital i analogic nu
Ue:id doar intr-un izomorfism Sresupus cu coninutul i relaia, ci in ambiguitatea,
Lnevitabil i semnificativ, in care se afl Hmitorul i receptorul atunci cand se pune
problema traducerii unui mod n altul. Ceea ce am spus despre problemele de punctare
Ve ba:ea: tocmai pe metamorfo:a implicit a modelului Flasic ,aciune-Ueaciune`. In
fine, paradigma simetrie-complementaritate este poate cea care se apropie cel mai mult
Ge conceptul matematic de funcie, po:iiile indivi:ilor nefiind decat variabile
Vusceptibile de a lua o infinitate de valori al cror sens nu este absolut, ci nu se relev
Gecat in relaia lor reciproc`. (P.Watzlawick, Une logique de la communication).
Importana concepiei de la Palo Alto const n considerarea comunicrii ca o
activitate colectiv, condus de reguli nvate inconstient. Modelul orchestral al
comunicrii tinde s pun n eviden necesitatea gramaticii comunicrii Ir de care
aceasta nu-si poate realiza Iunciile eseniale.

49



Asa cum arat B. Miege (La pense communicationnelle), modelului comunicrii
elaborat de Scoala de la Palo Alto i-au fost aduse trei critici importante:

Fritic logic. Aceasta se reIer la o presupoziie epistemologic a modelui; nivelului
metacomunicaional, care permite s se dea un sens nivelului comunicrii, trebuie s i se
confere posibilitatea de a-i observa Iuncionarea pentru a-i decela eventualele distorsiuni
introduse n comunicarea ,pur; rezult de aici c acest model este ntemeiat pe ideea c
observatorul a Iost dotat cu o capacitate de observaie si percepie care nu introduce
distorsiune. Or, acest postulat epistemologic este astzi cel mai adesea respins.

Fritic intern. Pornind de la o observaie a lui Peirce, D. Bougnoux identiIica
distinciile Scolii de la Palo Alto dintre comunicarea de relaie si de coninut cu distincia
dintre comunicarea indicial si cea simbolic; prima este ns opac, puin mobil si
intranzitiv (Ir obiect). Ea nu se cunoaste pe sine nssi si e lipsit de intenie; de
aceea, nu poate avea rolul major acordat de modelul scolii de la Palo Alto.

Fritic teoretic. Scoala de la Palo Alto este pandantul psihologic al Iuncionalismului
clasic: psihoterapia realizat de aceast scoala urmreste s evite suIerina care rezult
din comportamentele disIuncionale prin conIormarea la normele sociale. Ca si
Iuncionalismul, aceast scoal are ca premis nevoia de comunicare a individului n
cadrul unui sistem; integrarea n sistem (lingvistic, psihologic, comportamental)
presupune ns mereu preeminena, autonomia si raionalitatea sistemului.




3. $NALIZA CONVERSAIEI

,Analiza conversaiei este o component important a etnometodologiei. Loc
privilegiat al schimburilor simbolice, conversaia este abordat ca o aciune, nu doar
pentru studierea limbii, ci si ca practic de limbaj, pentru a nelege n ce Iel construiesc
locutorii operaiunile acestei Iorme predominante de interaciune social si pentru a
dezvlui procedurile si asteptrile prin care este produs si neleas aceast interaciune.



Etnometodologia

ntemeietor al etnometodologiei este Harold Garfinkel. Elev al lui Parsons si
apoi profesor la Universitatea California, Los Angeles, el pune bazele acestei abordri n
1967 cu lucrarea Studies in Ethnomethdology. Etnometodologia are ca obiectiv studierea
50
raionamentului practic de sim comun n situaiile obisnuite de aciune. Pentru GarIinkel
(Studies in Ethnomethdology, Prentice Hall, 1967) (apud $rmand yi Michele Mattelart,
Istoria teoriilor Fomunicrii), analiza evenimentelor lumii sociale dintr-un punct de
vedere stiiniIic adecvat, adic exteriorul obiectului, este departe de a Ii o strategie ideal
n cazul n care se abordeaz Iluxul evenimentelor curente. ,Cercetarea
Htnometodologic anali:ea: Dctivitile de toate :ilele ca metode folosite de membrii
grupului cu Vcopul de a face aceste activiti vi:ibil-Uaionale-i-raportabile-(n sensul n
Fare se poate da seam de ele)-pentru scopuri practice, Ddic observabile i descriptibile
Fa organi:are a activitilor Rbinuite de :i cu :i. Reflexivitatea acestui fenomen este o
activitate Vpecial, constand in imprefurri practice, in cunoaterea comun, n
Vtructurile sociale i raionamentul Vociologic practic. Aceast Ueflexivitate ne ingduie
V reperm i s anali:m ocurena lor. ca Dtare, d posibilitatea de a le anali:a.
Autorul insist asupra caracterului metodic al aciunilor practice, iar sarcina
etnometodologului este s identiIice operaiunile prin care oamenii si dau seama si dau
seam despre ce sunt si ce Iac ei n activitile curente si n diIerite contexte de
interaciune. Conceperea relaiei dintre aciune si contextul ei este nnoit din temelii de
etnometodologie. Nu doar contextul inIlueneaz coninutul presupus al aciunii, ci si
aciunea contribuie la sensul elaborat progresiv al contextului, al situaiei nsesi.

Conversaia, mai exact orice comunicare verbal n care mprirea interveniilor
verbale nu este preformat, devine centru de interes Iiindc este una dintre Iormele
Iundamentale de organizare social, relativ simplu de deIinit si de delimitat. Este un
proces ce se desIsoar pe msur ce participanii Iac schimb de enunuri verbale; acestea
se construiesc n comun, Iiindc exist reciprocitate si cooperare n producerea unui text.
n cartea &onversaia structuri i strategii, Liliana Ionescu Ruxndroiu deIineste
conversaia prin comparaie cu discuia. ConIorm autoarei, conversaia reprezint
prototipul utilizrii limbii. Ea reprezint tipul Iamiliar curent de comunicare oral,
dialogic, n care doi sau mai muli participani si asum n mod liber rolul de emitor.
Discuia presupune un cadru instituional si, cel puin parial, prealocarea rolului de
emitor. n cazul conversaiei, participanii se maniIest ca indivizi (intervenia
consideraiilor de rol si de statut ca Iactor restrictiv, Ir s Iie exclus, nu este esenial),
pe cnd discuia se poart din perspectiva rolului social al participanilor. DiIerenele
dintre conversaie si discuie sunt legate si de temele care pot Ii abordate: conversaia nu
implic limitri sub acest aspect, pe cnd tema de discuie este strict determinat de
cadrul instituional n care aceasta are loc.
&onversaia (apud Liliana Ionescu Ruxndroiu, &onversaia structuri i
strategii) se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi:
este creat continuu, prin interaciune; este rezultatul interaciunii unor indivizi care
au obiective conversaionale diIerite si adesea divergente. Evoluia conversaiei este,
n general, nepredictibil, dar att n producerea, ct si n interpretarea enunurilor, se
ine seama cu necesitate de partener. Att emitorul, ct si receptorul valoriIic n
cursul proceselor speciIice Iiecruia dintre aceste roluri datele pe care le posed n
legtur cu cellalt, date care conIigureaz orizontul productiv si cel interpretativ al
partenerului. Preocuparea emitorului de a Iacilita receptarea este reIlectat si de
gradul ridicat de redundan al enunurilor speciIice conversaiei;
toate aspectele semnalate pun n eviden caracterul de interaciune social speciIic al
51
conversaiei. Aceasta presupune existena unui teritoriu comun participanilor, dorina
de a mprtsi cu alii anumite inIormaii despre lume, realizarea unui anumit
echilibru ntre necesitile individuale si necesitile altor membri ai comunitii.
Pragmatic, conversaia apare ca o activitate serioas si necesar, cu Iuncie coeziv,
facilitnd cele mai diverse forme de interaciune social;
conversaia este inerent contextual; contextul este parte integrant a conversaiei,
Iuncionnd ca un criteriu esenial de a decide dac aceasta este coerent sau nu;
este structurat; conversaia si are propria ei organizare. Ea se desIsoar sub Iorma
unei succesiuni de intervenii alternative ale unor participani. n cursul unei
conversaii se actualizeaz dou tipuri de roluri: Hmitor i receptor. Se vorbeste si
despre un rol de auditor, prin care se desemneaz situaia celui care asist la
conversaie Ir a interveni. n situaia n care la conversaie particip mai multe
persoane, una (sau unele) dintre ele pot s nu Iie selectate ca destinatari ai anumitor
intervenii, emitorul orientndu-se explicit spre cel de la care asteapt rspuns.
Ordonarea conversaiei nu este determinat n primul rnd de ordonarea diverselor
secvene componente, ci de Iaptul c interaciunea dintre emitor si receptor presupune
coordonarea interdependenei context/aciune puse n eviden de etnometodologie.
activitii de producere a semniIicaiilor: negocierea sensurilor, crearea unor contexte
interpretative etc. Conversaia poate Ii deIinit prin trei caracteristici eseniale:
interaciune, ordine si ndeplinire (realizare). Un enun verbal, complex sau nu, chiar si o
singur Iraz nu este produsul unui singur locutor, ci rezultatul unui proces interactiv.
Chiar dac unul dintre participani nu contribuie verbal, sau dac este vorba
despre intervenia verbal a unui singur locutor, partenerul contribuie la realizarea
enunului prin simplul Iapt c locutorul i se adreseaz lui: prin nssi existena sa,
interlocutorul contribuie la randamentul discursiv al locutorului, care nu poate vorbi Ir
a construi ipoteze asupra celuilalt. Datorit unei coordonri Ioarte precise ntre cel care
vorbeste si cel care ascult, discursul apare ntotdeauna ca o construcie. Fiecare
participant arat cum nelege sau interpreteaz el activitatea celuilalt si cum ar dori s o
neleag sau s o interpreteze cellalt pe a sa. Prin activitatea lor, participanii ncep s se
cunoasc repede si stabilesc aceleasi raporturi si cu partenerii, n vederea activitilor care
vor urma. Fiecare element al conversaiei poate constitui obiectul unei negocieri, de la
sensul unui cuvnt pn la tipul de activitate ce trebuie ndeplinit, ori pn la
interpretarea unei activiti deja realizate. Participanii si ndeplinesc activitile
conversaionale n mod organizat. Ei dispun de metode (n sensul prestiiniIic), care le
permit rezolvarea sarcinilor conversaionale pe care le-au propus sau pe care le-au
negociat la nceputul interaciunii si, de asemenea, s-si organizeze conversaia n acord
cu aceste sarcini. Aceast organizare este Iormat din secvene: ea se constituie prin
succesiunea interveniilor verbale. O intervenie verbal asociat aceleia care o precede si
aceleia ce va urma Iurnizeaz contextul ,local pentru nelegerea si interpretarea
sensului activitilor conversaionale. Intervenia verbal, moment Iundamental, nu
constituie o unitate lingvistic, ci una interacional, care acoper o multitudine de
mijloace lingvistice, mergnd de la construcii lexicale autonome pn la Iraze complexe.
Activitile partenerilor sunt determinate Ioarte puin de norme sau de concepte
exterioare; importana lor este, mai curnd, determinat de randamentul dat, constituirea
sensului rezultnd tocmai din activitatea participanilor.

52





. TEORIA CONVERSAIEI

O direcie posibil a regndirii comunicrii pn la nivelul condiiilor ei de
posibilitate o oIer programele ,teoriei conversaiei. Conversaia pare a introduce un
ecran de barare a tentativelor stiiniIice. Ea mobilizeaz, n primul rnd, Iuncia Iatic,
cea centrat pe canalul de comunicare si distorsiunile acestuia. Fr. Berthet scria (apud
Mihai Dinu, Comunicarea): ,ntr-Xn anumit sens, funcia fatic Hste conversaia prin
Hxcelen. Dac obiectul funciei fatice este contactul sau accentuarea lui, pe scurt
Gac ceea ce e vi:at este legtura social ca atare (stabilireD ca i verificarea ei,
Fondiia Hi de existen ca i consolidarea ei), atunci toate celelalte obiective ale
schimbului de cuvinte nu Vunt decat secundare, iar a vorbi nu mai inseamn a schimba
Lnformaii, ci a stabili posibilitatea schimbului.
Teoria lui Paul Grice (Logic and Conversation, 1975) intenioneaz s degajeze
principiile care prezideaz orice comunicare, pe baza Iormulrii cadrului a priori implicit
al acesteia prin analiza conversaiei, a investigrii condiiilor ei de existen si adecvare.
Aceste condiii (,maxime ale aciunii comunicaionale) care se aplic conversaiei n
sine, indiferent de tema ei, sunt Iormulate ca principii ale comunicrii, pornind de la
presupoziia c exist o conexiune substanial ntre structura conversaiei si natura
discursului n genere. De fapt, teoria lui Grice (apud Cristian Baylon, Xavier Mignot,
Comunicarea) ncearc s rspund la urmtoarele ntrebri: n ce mod emitorul,
adoptnd poziia rezonabil de a nu spune tot (cci nu avem aproape niciodat timpul de
a spune tot), poate prevedea c mesajul su va Ii neles asa cum doreste el? n ce mod
destinatarul nelege altceva, sau mai mult dect ceea ce s-a spus? Ambii se sprijin pe
cunoasterea regulilor comunicative care ghideaz construcia sensului dincolo de simpla
echivalen ntre expresie si coninut. AltIel spus, pentru a se nelege, interlocutorii
trebuie nu numai s Ii memorizat sensul cuvintelor, asa cum ncearc dicionarele s-l
descrie, ci s si posede principiile generale care i vor permite mai mult.
Grice a ncercat s enumere, sub numele de maxime conversaionale, regulile
crora trebuie s se conIormeze actorii unui dialog. Maximele conversaiei vor avea astIel
de-a face direct cu ,Wrsturile generale ale discursului. Aceste maxime sunt formulate
pornind de la un principiu general, principiul cooperrii: ,&ontribuia ta la conversaie
Wrebuie s corespund cu ceea ce se Fere din partea ta, cu stadiul atins de conversaie, cu
Vcopul sau direcia acceptat a discuiei in care Hti angajat.
Legnd o conversaie, nterlocutorii intreprind o activitate colectiv n care Iiecare
dintre ei trebuie s poat conta unul pe cellalt pentru ca aceasta s Iie dus la bun sIrsit.
Acesta este un Iel de transcendental al comunicrii, n sensul c dac ai acceptat s
conversezi, ai admis tacit un principiu normativ si etic prin care te angajezi s supui orice
diIerend argumentelor menite s realizeze un consens. Principiul de cooperare a lui Grice
conduce la Iormularea maximelor conversaiei; aceste categorii devin condiii pentru ca
acel ,implicit prezent n orice practic a comunicrii, s nu violeze principiul cooperrii.
53
Maximele Fantitii se reIer la msura sau cantitatea inIormaiei de respectat
ntr-o conversaie; cele ale Falitii invit la veridicitate si adevrul susinerilor; maxima
Uelaiei (,Fii relevant! - se reIer la situaia partenerilor n cadrul conversaiei; cele ale
Podalitii i cer s Iii clar si precis. Toate aceste maxime organizeaz nucleul potenial
al comunicrii si induc, n viziunea lui Grice, un caracter reflexiv necesar teoriei
comunicrii.



0aximele conversaionale

&ategoria cantitii
1. Contribuia voastr s Iie pe att de inIormativ pe ct se cere
(pentru Iinalitile din acel moment ale schimbului);
2. Contribuia voastr s nu Iie mai inIormativ dect se cere.
&ategoria calitii
Supermaxim:
ncercai s Iacei n asa Iel nct contribuia voastr s Iie adevrat.
Dou maxime mai precise:
1. Nu spunei ceea ce considerai c este Ials;
2. Nu spunei lucruri asupra crora nu avei inIormaia adecvat.
&ategoria relaiei
Fii relevant!
&ategoria modalitii
Supermaxim:
Fii clar!
Maxime variate:
1. Exprimarea s nu Iie obscur;
2. Evitai ambiguitatea;
3. Fii concis! (evitai orice prolixitate care nu este necesar);
4. Exprimai-v cu ordine.
n ce msur principiul cooperrii al lui Paul Grice, precum si
maximele stabilite plecnd de la acesta sunt respectate ntr-o
conversaie obisnuit? Comentai rspunsul la aceast ntrebare. Ce
v spune acest rspuns despre natura teoriei lui Paul Grice?



'E REINUT:

&e este yi care sunt premisele de la care pleac interacionismul simbolic?
Interacionismul simbolic reprezint studierea modului n care actorii sociali interpreteaz
simbolurile nscute din activitile lor interactive;
Premisele interacionismului simbolic (dup H.Blumer):
1. oamenii acioneaz Ia de lucruri pe baza semniIicaiilor pe care le au pentru ei aceste
lucruri;
54
2. semniIicaia acestor lucruri deriv si se naste din interaciunea social a unui individ cu
ceilali actori;
3. aceste semniIicaii sunt utilizate si modiIicate pintr-un proces de interpretare efectuat
de un individ n raportul su cu lucrurile pe care le ntlneste.






&are sunt axiomele comunicrii elaborate n cadrul Scolii de la Palo Alto?
Teza: Totul este comunicare.
2pera de baz: cartea 2 logic a comunicrii, scris de trei membri ai Colegiului
invizibil: Paul Watzlawick, Janet Beavin, Don Jackson. Ei au formulat cteva principii de
comunicare interuman, numite de autori axiome.
Axiome
1. Comunicarea este inevitabil;
2. Comunicarea se desIsoar la dou niveluri: inIormaional si relaional, cel de-al doilea
oIerind indicaii de interpretare a coninutului celui dinti;
3. Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate Ii tratat n termeni de cauz-efect
sau stimul-rspuns;
4. Comunicarea mbrac Iie o Iorm digital, Iie una analogic;
5. Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, dac el se ntemeiaz,
respectiv, pe egalitate sau diIeren;
6. Comunicarea este ireversibil;
7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare.
'$stfel, imposibilitatea de a nu comunica face ca orice situaie care comport dou sau
Pai multe persoane s fiH o situaie interpersonal, o situaie de comunicare. Aspectul
relaie` al unei asemenea comunicri preci:ea: mai bine acest punct. Importana
Sragmatic, interpersonal a modurilor de comunicare digital i analogic nu re:id doar
ntr-un izomorfism preVupus cu coninutul i relaia, ci in ambiguitatea, inevitabil i
Vemnificativ, in care se afl emitorul i receptorul atunci cand se pune problema
Wraducerii unui mod in altul. Ceea ce am spus despre problemele de punctare se ba:ea:
tocmai pe metamorIo:a implicit a modelului clasic 'aciune-Ueaciune`. In fine,
paradigma simetrie complementaritate este poate cea care se apropie cel mai mult de
Fonceptul matematic de funcie, po:iiile indivi:ilor nefiind decat variabile susceptibile
de a lua o infiniWate de valori al cror sens nu este absolut, ci nu se relev decat in
Uelaia lor Ueciproc. (P.Watzlawick, Une logique de la communication)

&are sunt trsturile conversaiei?
Conversaia se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi:
este creat continuu, prin interaciune;
are un caracter de interaciune social;
conversaia este inerent contextual;
este structurat; se desIsoar sub Iorma unei succesiuni de intervenii alternative ale
unor participani.
55

,.4. COMUNICARE $I LIMBA1;
&OMUNICAREA ORAL

(xist vorbitori care ne fascinea:. Iar fascinaia nu vine numai din
Feea ce se comunic, ci, mai ales, din felul in care se comunic. In astfel de
Vituaii suntem in pre:ena a ,dou limbafe`, spune Paul Wat:lawick, intr-
Xn eseu care poart chiar acest titlu. Unul dintre ele poate fi transpus n
Ueguli, i se pot identifica elementele constitutive. este limbaful raional,
Fuantificabil in fra:e, fudeci, propo:iii, cuvinte, silabe, sunete. Cellalt
Hste metaforic, figurat, operea: nu cu semne, ci cu simboluri. Din punctul
Ge vedere al anali:elor de limbaf i comunicare, primul limbaf este atribuit
Xnor fenomene de gandire dirifat, cellalt unor fenomene de gandire
Qedirifat. Limbaful datorat fenomenelor de gandire dirifat urmea: legile
lingvistice se supune regulilor gramaticale, ale sintaxei i semanticii.
/imbaful datorat fenomenelor de gindire nedirifat constituie o estur in
Fare sunt prinse repre:entrile, experienele, gesturile, atitudinile,trsturile
Ge personalitate, ,farmecul` vorbitorului. Formele gndirii nedirijate se
Govedesc a avea un caracter pronunat individual i sunt mai puin
susceptibile de normare n vederea constituirii unei discipline de studiu.
Formele gndirii dirijate, care nu au un specific individual accentuat, ci
unul general, au fost asamblate ntr-R disciplin, intr-o teorie a limbajului.
'e aceea doar acestea pot fi studiate cu pertinen i in mod sistematic. La
acest limbaj ne vom referi in continuare.



. LIMB LIMBA1: CLARIFICRI CONCEPTUALE
. OPERAIONALIZAREA LIMBAJULUI
. LIMBA1 $I ACIUNE
. COMUNICAREA LINGVISTIC MODELE TEORETICE
. COMUNICAREA ORAL STILURI DE COMUNICARE
. COMUNICAREA INTERPERSONAL
. COMUNICAREA VERBAL




56
1. /IMB LIMBA1: CLARIFICRI CONCEPTUALE

,7oate popoarele de pe pPant, in ciuda diversitii idiomurilor, vorbesc unul i
Dcelai limbaj susine Beauzee. Toate limbile au un Iundament comun, o raiune
Iondatoare comun, datorit Iaptului c servesc aceluiasi scop: semniIicrii prin
intermediul limbii, transmiterii gndurilor personale unor altor oameni. Vorbirea este o
oglind, uneori o Iereastr, a noastr, a eu-lui, a persoanei. Persoana nu apare numai n
hainele care nvesmnteaz corpul nostru, ci si n cuvintele care mbrac ceea ce dorim s
comunicm.

Limbaj - desemneaz ceea ce este comun n modul n care toate Iiinele omenesti
Iolosesc cuvntul sau scrisul. Este un cuvnt Iolosit mai ales la singular; el reprezint o
aptitudine care este singular n lumea animal; l putem deIini drept orice sistem sau
ansamblu de semne care permite exprimarea sau comunicarea; n sens strict, reprezint o
instituie universal si speciIic umanitii, care comport caracteristici proprii.

/imb (sens comun) produs social particular al Iacultii limbajului, ansamblu de
convenii necesare comunicrii, schimbului de inIormaii, adoptate n mod mai mult sau
mai puin convenional de ctre vorbitorii unei societi, pentru exercitarea acestei Iuncii
prin vorbire. Dac limbajul este Iacultatea sau aptitudinea de a construi un sistem de
semne, intraductibil sau universal, limba este instrumentul de comunicare propriu unei
comuniti umane. Limbile, ca expresii particulare, ca realizri conjuncturale ale
limbajului, sunt susceptibile de a fi traduse.

Vorbirea actul prin care se exercit Iuncia lingvistic; vorbirea ntr-o limb este
activitatea de codare, iar ascultarea este activitatea de decodare a comunicrii.
Distincia dintre limb si vorbire constituie, dup cum se stie, dihotomia saussurian
primordial creia i se subordoneaz toate celelalte opoziii evideniate de lingvistica
structural. Pentru Saussure, limba constituie un sistem existent n mod virtual n
constiina unei comuniti umane determinate sub Iorma unui ansamblu de reguli si
convenii acceptate tacit de membrii corpului social, care le permite acestora exercitarea
Iacultilor limbajului. Actualizarea limbii se realizeaz sub Iorma vorbirii, ce constituie
latura concret, de maniIestare practic a posibilitilor lingvistice ale indivizilor. Aceeasi
distincie se regseste sub o terminologie diIerit la mai toi lingvistii structuralisti
(schem/uzaj la Hjelmsev, competen /perIorman la Chomsky).

Sistem de semne uniti convenionale, abstracte, care prin combinare pot Iorma uniti
semantice, cuvinte cu semniIicaie, expresii cu sens; sensul intrinsec al lor nu este altul
dect reIerenialitatea lor.

Codul lingvistic limba este necesar att emitorului ct si receptorului, pentru a
realiza comunicarea. El const ntr-o multitudine de semne izolate, care se pot asocia
pentru a desemna un referent, dintr-un set de reguli dup care se Iace asocierea acestor
designatori pentru a exprima o imagine mental, o reprezentare. Organizarea semnelor si
combinarea sensurilor lor in de sintaxa propoziiei sau a frazei. Practicile discursive
tipuri de organizare ale comunicrii reprezint utilizarea limbii n vorbire. Actul
57
enunrii, al vorbirii, presupune recurgerea la semniIicant si semniIicat, entiti statice ale
codului lingvistic. Pentru a reusi, comunicarea ntre indivizi are nevoie de nelegerea
codului. Vorbirea este un act individual, pe cnd limba este un fenomen social, de grup.
,Jocurile de vorbire (L. Wittgenstein) consacr sensul Iolosirii unor expresii n
conIormitate cu ntrebuinarea lor. SemniIicaiile termenilor unei limbi se regsesc n
dicionare. Fiecare vorbitor are pentru un termen una sau mai multe semniIicaii. Asadar,
Iiecare vorbitor are un dicionar propriu pentru limba/limbile pe care o/le vorbeste.
Sensurile cuvintelor se pot schimba, n Iuncie de interpretrile care apar n cursul
comunicrii. Asa se Iace c unii vorbitori pot Iolosi cuvintele cu sensuri gresite, false
(adic neconIorme cu sensul de dicionar sau cu cel atribuit de grupul social n a crei
limb se exprim). De aceea, N. Chomsky gseste de cuviin s Iac distincia dintre
competena lingvistic si perIormana lingvistic.

&ompetena lingvistic este dat de ansamblul posibilitilor pe care le are un subiect
vorbitor al unei limbi n ceea ce priveste capacitatea de a construi si de a recunoaste Iraze
corecte din punct de vedere gramatical, de a le interpreta pe cele cu sens si de a le
identifica pe cele ambigue dintr-o anumit limb.

3erformanele lingvistice ale vorbitorului unei limbi nu in neaprat de competenele
lingvistice pe care le poate demonstra, ci de capacitatea de a pune ,n joc zestrea
acumulat de termeni (semniIicani) si complexul de reguli pentru a obine sensuri noi.
PerIormanele lingvistice mai reclam si ansamblul cunostinelor despre lume ale
subiectului si o anumit practic n abordarea si gestionarea relaiilor interumane, care
pot Iunciona independent de competena lingvistic.
O alt distincie care se Iace n acest domeniu este cea ntre Oimb si discurs. Aici
discursul joac un rol analog vorbirii, att doar c e vorba de o vorbire specializat.
Specializarea implicat este datorat relaiei speciIice care se stabileste n cadrul
discursului ntre sens si efect de sens. Dac n cazul vorbirii, termenilor (cuvintelor) li se
puteau atribui mai multe sensuri, Iiind la latitudinea interlocutorilor s aleag sensul care
le convine sau cel pe care-l cunosc, n cazul discursului se pleac de la asumia c n
poIida inIinitii de valori ale unui termen, unei uniti de semniIicaie minimale i
corespunde un sens si numai unul.


/imb yi gndire
n lingvistic, o teorie Ioarte larg acceptat aIirm, cu argumente puternice, c o
limb impune gndirii o organizare original. Saussure (apud Cristian Baylon, Xavier
Mignot, Comunicarea), consider c, Ir limbaj, gndirea ar rmne o nebuloas
dezorganizat: doar el permite gndirii s se organizeze. Cum nu exist un limbaj n sine,
ci doar limbi multiple si diIerite, gndirea unui individ rmne ntr-o larg msur
dependent de limba pe care a nvat-o. Formulei celebre a lui Humboldt, potrivit creia
o limb este ,o viziune a lumii (Weltanschauung) i rspunde, n deIiniia lui Martinet, o
aIirmaie orientat n acelasi sens: limba este caliIicat drept ,instrument de comunicare
n funcie de care experiena uman Ve anali:ea:, in mod diferit de la o comunitate la
Dlta. Toate acestea contrazic opinia general, dar complet Ials, potrivit creia
diversitatea limbilor se reduce la o diversitate de etichete, sau de semnale, legate de
58
semniIicaii invariabile care ar reIlecta direct realitatea. Limba are anumite Iunciuni, are
o anumit utilizare. Printre aceste Iunciuni, specialistii consider ca predominant Iie
Iuncia de comunicare, Iie Iuncia de reprezentare. Aceasta se explic foarte usor: cele
dou sunt legate, dup cum s-a constatat nc din Evul Mediu. Gndirea devine
comunicabil doar pentru c limba permite s se afecteze semnale unor elemente de
gndire, deci sensului. Si necesitile comunicrii, n mod reciproc, conduc la obligaia de
a se pune ordine n gndire. Aceasta nu se ntmpl doar n momentul n care ne
exprimm. De achiziia unei limbi, Iie n primii ani de via, Iie mai trziu, se leag cu
siguran o structurare speciIic a gndirii care, Ir s o limiteze la tipare rigide si
deIinitive, i permit s corespund gndirii celuilalt, multiplicnd n acelasi timp
posibilitile de mbogire. Chiar dac n ansamblu lingvistii sunt de acord asupra
Iaptului c limba inIlueneaz gndirea, opinia lor variaz asupra profunzimii acestei
inIluene. Pentru unii ipotez aIirmat de Humboldt-Sapir- Whorf, decupajul semantic
astIel indus de o limb este n ntregime original, n asa Iel nct ntre dou decupaje
innd de dou limbi diIerite, nu exist multe puncte comune. Pentru alii, universul
semantic al umanitii conserv o anumit unitate, limbile nu sunt n ntregime
ireductibile unele Ia de celelalte. Dac ar Ii altIel, cum ar fi posibile traducerile?



. OPERAIONALIZAREA LIMBA1ULUI

ntrebri legitime se ridic atunci cnd se pune problema achiziionrii de ctre
Iiina uman a limbajului. Cum se nva sensurile si modurile de combinare ale
cuvintelor si expresiilor? Cum se ajunge la perIormane lingvistice? Acestor ntrebri li se
poate rspunde parcurgnd urmtoarele trei etape ale operaionalizrii limbajului:
analiza indicilor acustici;
sinteza si elaborarea reprezentrilor lexicale;
nelegerea.

Analiza indicilor acustici
percepia categorial nvarea sunetelor elementare si gruparea lor;
adaptarea selectiv pentru a identiIica mai muli termeni e nevoie de o prezentare
variat de Ioneme si de parametri lingvistici;
combinaii de Ioneme reprezentarea silabic: capacitatea de a uni n silabe mai multe
semne.

6inteza yi elaborarea rHprezentrilor lexicale
lexicul intern ansamblul de reprezentri corespunztoare unitilor semniIicative
dintr-o limb;
eIectul de Irecven lexicul intern creste cu ct cuvintele sunt Iolosite mai des;
efectul de amorsare lexicul intern scade n condiiile neIolosirii cuvintelor.

nelegerea nu se reduce la identificarea cuvintelor dintr-un mesaj, unitatea sintactic pe
care trebuie s o poat prelucra vorbitorul pentru a comunica este Iraza. Percepia
lingvistic este dat de nivelul competenei lingvistice, iar nelegerea este consecina
59
direct a gradului de perIorman lingvistic a subiectului. Aceste dou aspecte ale
procesului de operaionalizare a limbajului se completeaz reciproc, abia aici, la nivelul
nelegerii ntlnindu-se competena si perIormana lingvistic care, n aIara procesului de
operaionalizare, Iuncioneaz independent.


. LIMBA1 $I ACIUNE

O importan deosebit pentru ntemeierea limbajului este dat de relaia acestuia
cu aciunea. Dac se consider c exist o distan ntre ,limb si ,vorbire, cum cred
gnditorii neo-pozitivisti, atunci nu trebuie s se analizeze dect codul lingvistic.
Considernd pentru nceput aceast supoziie, analizele lingvistice pun n lumin
trei tipuri de abordri si de ntemeieri posibile:
sintactic;
semantic;
pragmatic.

3erspectiva sintactic const n determinarea regulilor care permit, prin combinarea
simbolurilor elementare, construirea de fraze sau fomule lingvistice corecte.
3erspectiva semantic si propune s Iurnizeze mijlocul de interpretare a Iormelor
lingvistice si s le pun n coresponden cu altceva, altceva care poate Ii realitatea sau
formele altei limbi sau ale altui limbaj (non-verbal).
3erspectiva pragmatic si propune s analizeze Iormele limbii asa cum le utilizeaz
vorbitorii care intenioneaz s acioneze unii asupra altora prin intermediul limbii.


coala de la Oxford

Austin ncearc o abordare a limbajului din perspectiva enunurilor. El distinge
enunuri constatative si enunuri perIormative. (nunurile constative descriu un
eveniment ,A:i e Ouni.`) Ir a avea pretenia de a induce o modiIicare n relaia
emitor-receptor. (nunurile performative ncearc s modiIice relaia emitor-
receptor, s produc un eIect, cel mai adesea asupra receptorului. Ulterior Austin si va
modiIica punctul de vedere, constatnd c orice act de vorbire, fie el constativ sau
performativ, poate induce o atitudine n receptor. Astfel, adncind analiza, el constat c
orice tip de act al vorbirii comport trei aspecte concomitente, ns n grade diferite de
intensitate. Aceste trei aspecte snt:
locuia;
ilocuia;
perlocuia.
/ocuia const n articularea si combinarea de sunete, n evocarea si combinarea
sintactic a noiunilor si sensurilor, n actul de vorbire propriu-zis;
,locuia enunul exprimat n Iraz reprezint el nsusi un act, o anume transIormare a
raporturilor dintre interlocutori. De exemplu, cnd spun ,promit. nseamn c m
angajez la o aciune care va modiIica asteptarea interlocutorului; la fel cum atunci cnd
60
spun ,i interzic. doresc s ntrerup o aciune a interlocutorului. Printr-un act
ilocutoriu al enunrii angajez o aciune speciIic.
3erlocuia enunul are ,ncapsulat o teleologie de ordin comunicaional. Scopul
explicit al enunrii poate s nu Iie exprimat sau s nu Iie identiIicabil n enun, dect n
urma unei eventuale cerereri de confirmare sau de explicitare din partea interlocutorului.
Actul perlocuionar este inserat n interstiiile unei situaii de Iapt. El poate exprima si
recursul la un alt tip de cod comunicaional sau de situaie, cunoscut de ctre unii dintre
vorbitori. Un enun, n momentul n care este emis, are mai multe obiective care se
articuleaz unul pe cellalt: enuntorul ncearc s Iac n asa Iel nct acesta s Iie
corect constituit (locuie), ca sensul su s Iie recunoscut (ilocuie), ca acesta s produc
din partea auditorului o anumit reacie (perlocuie).



. COMUNICAREA LINGVISTIC MODELE TEORETICE

Jakobson a fost printre primii care au sugerat o schem a comunicrii lingvistice.
Din punctul su de vedere, n orice act de comunicare verbal intervin urmtorii Iactori
constitutivi:
,Destinatorul trimite un mesaj destinatarului. Pentru a fi operant, mesajul
Qecesit mai ntL un context la care s fac trimitere (ceea ce, intr-o terminologie
Rarecum ambigu, este Qumit ,referent`), context sesi:abil de ctre destinatar i care fie
este verbalizat, fie este Vusceptibil de a fi verbali:at, apoi mesaful necesit un cod comun,
n intregime sau cel puin Sarial, atat destinatorului, cat i destinatarului (sau, in ali
Wermeni, celui care codific i celui Fare decodific mesaful), in fine, mesaful necesit un
Fontact, un canal fi:ic i o conexiune Ssihologic intre emitor i destinatar, contact
Fare le permite s stabileasc i s menin comunicarea. (Jakobson, Closing
statements: Linguistics and Poetics, apud Christian Baylon, Xavier Mignot,
Comunicarea)

Astzi, din punctul de vedere al lingvistului, se impun anumite completri si
rezerve. De exemplu, situaia n care se desIsoar comunicarea, nu Iigureaz n aceast
schem: de Iapt, prin termenul context, Jakobson a desemnat n bloc trei factori pe care
trebuie s-i diIereniem:

a) 6ituaia comunicatorilor (emitorul si destinatarul sunt, n momentul producerii
mesajului sau al recepiei sale, ntr-un anumit loc si ntr-un anumit moment si au, unul n
raport cu cellalt, Iuncii net diIereniate);
b) Contextul, adic mesajele care Iac parte din acelasi ansamblu si de la care anumite
elemente ale mesajului trebuie s-si primeasc sensul, Iiind adeseori greu de stiut pe cine
desemneaz acestea dac nu exist date Iurnizate n partea precedent a mesajului;
c) Referentul, la ceea ce trimite mesajul, ceea ce ncearc acesta s descrie (atunci cnd
descrie).
Jakobson adopt un punct de vedere Iuncional n interpretarea schemei sale, n
sensul c, un sistem cum este limbajul este utilizat n scopuri care trebuie explicitate.
Astfel, factorii pe care Jakobson i-a delimitat n schema sa pot reprezenta obiectul unei
61
analize separate n analizarea limbajului. DealtIel, n cunoscuta sa ,teorie a limbii, din
1934, Karl Buhler, plecnd de la o schem mai simpl, deIineste actul comunicrii
lingvistice prin analogie cu transmisia radiofonic, ceea ce l determin s adopte, pentru
prima dat, termenii de emitor, mesaj si receptor. Buhler constat c vorbirea poate fi
conceput ca expresie n raport cu emitorul, ca reprezentare n raport cu mesajul
si ca apel n raport cu destinatarul. n consecin, ele distinge Iunciile expresiv,
reprezentativ si apelativ.
Roman Jakobson opereaz distincia dintre Iorma si coninutul mesajului, atasnd
Iuncii distincte acestor dou componente. Se ajunge astIel la o clasiIicare cuprinznd
urmtoarele Iuncii:
1. )uncia emotiv a comunicrii const n evidenierea strilor interne ale emitorului.
O valoare emoional Ioarte mare au interjeciile, unele Iorme verbale (modul optativ),
epitetele si o sum ntreag de mijloace stilistice prin care exprimm reacile noastre
suIletesti la contactul cu o realitate oarecare.
2. )uncia conativ, persuasiv, sau retoric ndreptat ctre destinatarul comunicrii de
la care se intenioneaz s se obin un anume tip de rspuns. Forma verbal conativ prin
excelen este modul imperativ. n calitatea sa de art a construirii discursurilor
persuasive, retorica avea n vedere tocmai valoriIicarea potenelor conative ale
comunicrii interumane.
3. )uncia poetic e centrat pe mesaj. Trebuie ns observat c ea nu are n vedere si
reIerina, sau Ienomenul real pe care l vizeaz comunicarea. Asa se si explic alegerea de
ctre Jakobson a denumirii acestei Iuncii. Se stie c, spre deosebire de limbajul stiiniIic,
pentru care ceea ce conteaz cu precdere este despre ce se vorbeste, limbajul poetic pune
accentul pe cum se spune. Dac cel dinti privilegiaz semniIicatul, cel de-al doilea
semniIicantul. n spatele cuvintelor dintr-un text stiiniIic se vd nelesurile pe care ele ni
le dezvluie, pe cnd cuvintele unui poem sunt, n mare msur, opace, ele reinnd
atenia cititorului asupra aspectului lor concret, ceea ce face ca orice ncercare de a le
nlocui cu sinonime s distrug poeticitatea textului.
4. )uncia referenial acoper reIerina mesajului, dar ea vizeaz, n concepia lui
Jakobson, si cadrul situaional n care are loc transmiterea acestuia. Ideea de a trata
mpreun aceste dou aspecte pare s se Ii nscut din dorina de a separa printr-o cenzur
unic aspectele ce in de sintaxa mesajului de tot ceea ce priveste relaia acestuia cu
realiti exterioare, adic de componentele semantic si pragmatic. Desi logic,
abordarea aceasta a Iost receptat de ali cerecttori drept insuIicient de pertinent, motiv
pentru care Derill Hymes a propus scindarea Iunciei jakobsiene n dou: una propriu-zis
reIerenial, axat pe subiectul comunicrii si alta contextual sau situaional, orientat
ctre cadrul n care se desIsoar procesul de comunicare.
5. )uncia metalingvistic se maniIest ori de cte ori n cadrul comunicrii apare
necesitatea de a se atrage atenia asupra codului utilizat. PeriIrazele explicative care
precizeaz accepiunea n care trebuie neles un termen, gesturile sau tonul ce indic
receptorului cheia n care trebuie decodificat mesajul, aparin toate sIerei
metalingvisticului.
6. )uncia fatic are n vedere caracteristicile mijlocului de comunicare si controlul
bunei Iuncionri a acestuia. Nenumrate semnale Iatice nsoesc comunicarea
interpersonal: conIirmri verbale sau prin miscri ale capului, dar mai ales jocul
privirilor prin care se reconIirm mereu pstrarea contactului.
62
Potrivit concepiei lui Jakobson, cele sase Iuncii pe care el le-a deIinit coexist
practic n orice comunicare. DiIerit de la caz la caz este numai ierarhia lor de
importan, stratiIicarea rezultat constituind un criteriu de clasiIicare a evenimentelor
verbale. Asa cum a Iost prezentat, schema comunicrii al crei autor era Jakobson,
necesita o proIund reorganizare conIorm cu noile cercetri; Catherine Kerbrat-
Orecchioni a conceput o schem a comunicrii lingvistice (figura 1) destinat s o
nlocuiasc pe cea a lui Jakobson. Aceast schem prezint diverse avantaje si rspunde
n ansamblu cererilor de revizuire.






S analizm aceast schem. Situaia de comunicare, despre a crei absen
aminteam la Jakobson, nu Iigureaz aici sub acest nume, deoarece ea este nglobat,
mpreun cu ,constrngerile tematico-retorice n cadrul ,constrngerilor impuse de
universul discursului. Acestea din urm sunt dedublate. Schema scoate n eviden n
repetate rnduri Iaptul c statutele emitorului si receptorului nu sunt identice, c trebuie
s Iacem distincia clar ntre modelul de producie si modelul de interpretare. Acesta este
si motivul pentru care limba (care, n modelul lui Jakobson, era situat ca Iactor autonom
n aIara comunicaiilor), este, n aceast schem, integrat acestora. Schema prevede c
63
anumite esecuri ale comunicrii sunt datorate unei distane exagerat de mari ntre limba
asa cum o posed emitorul, sau crede c o posed si limba pe care o posed receptorul,
sau crede c o posed. Limba nu mai este considerat o unitate stabil si unic ca la
Jakobson; apare n schimb conceptul de competen lingvistic, cu o valoare explicativ
mare n cadrul acestei scheme.
n comunicarea lingvistic intervin trei elemente care pun probleme de codiIicare
si decodiIicare:
variabilitatea enunurilor lingvistice (Iiecare individ are modul su personal de a
utiliza limba, cuvintele, sintaxa, intonaia, etc.). Competena lingvistic presupune
cunoasterea codului limbii utilizate, dar si capacitatea de a desciIra si nelege enunuri
foarte variat compuse;
Polisemia si sinonimia semnelor lingvistice. A decodiIica un mesaj nseamn a alege
semniIicaia unui ansamblu de semne n Iuncie de contextul lingvistic;
Existena mesajelor paralele (verbale, paralingvistice etc.) care pot Ii complementare
sau contradictorii unele n raport cu altele. Cele paralele pot conIirma, nuana,
relativiza si chiar contrazice mesajul lingvistic propriu-zis;
CodiIicarea si decodiIicarea mesajelor implic si procesul de interpretare: sensul pe
care receptorul l d mesajului n Iuncie de contextul comunicrii (n care intervin
personalitatea, experiena, starea de spirit, sentimentele reciproce, starea interacional a
celor care comunic etc. n genere este acceptat c prin decodiIicarea unui mesaj aIlm
semniIicaia mesajului, iar prin interpretare i atribuim sensul nostru. SemniIicaia este
oarecum mesajul obiectiv, n timp ce sensul se reIer la ceea ce Iacem noi cu mesajul
respectiv (cum reacionm la un mesaj).


. COMUNICAREA ORAL. STILURI DE COMUNICARE

Comunicarea oral reprezint, ca si comunicarea scris, un sistem propriu de
reguli si norme, doar c sensibil mai bogat si mai complex, datorit Iactorilor extra si
para lingvistici si a inIluenei decisive a cadrului situaional. O analiz nuanat l-a Icut
pe cercettorul Martin Joos (apud Mihai Dinu, Comunicarea) s disting un numr de
cinci trepte ale comunicrii orale, ce constituie toi atia pasi ai ndeprtrii acesteia de
rigorile exprimrii scrise:
6tilul ce caracterizeaz formele de comunicare necooperativ, n care emitorul
nu si cunoaste receptorul, iar acesta din urm nu e n msur s inIlueneze n vreun
fel discursul celui dinti. E cazul unor emisiuni de radio sau televiziune, cu texte atent
elaborate tocmai pentru c se stie c inexistena Ieed-backului Iace imposibil ajustarea
lor pe parcurs.
Stilul formal corespunde adresrii ctre un auditoriu numeros, ale crui reacii sunt, de
data aceasta, perceptibile pentru vorbitor. Si n acest caz, discursul prezint un nivel
nalt de coeren, Irazele Iiind construite cu grij dintr-un material lexical ct mai variat.
Se evit sistematic repetiiile, recurgerea la expresii argotice sau prea Iamiliare, elipsele si
lsarea n suspensie a unor propoziii ncepute.
Stilul consultativ este cel al discuiilor cu caracter proIesional, de aIaceri, al
negocierilor si tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activ. Nu
64
se mai poate vorbi de un plan detaliat al comunicrii, ci numai de inIormaie de baz,
mbogit pe parcurs, n conIormitate cu solicitrile partenerilor de discuie. Absena
unei preelaborri a discursului determin apariia unor elemente lexicale parazite, a
ezitrilor si a relurilor, a unor exprimri semigramaticale, ori chiar a dezacordurilor.
Stilul ocazional e speciIic conversaiilor libere ntre prieteni. De data aceasta a disprut
chiar si baza inIormaional minim pe care trebuia s se construiasc dialogul.
Participanii trec Ir restricii de la un subiect la altul, ntr-o manier neglijent. n plus,
si Iac apariia expresiile eliptice si Iolosirea unor termeni n accepiuni speciale,
cunoscute interlocutorilor din interaciuni verbale anterioare. Apelul la elemente de argou
este si el destul de Irecvent.
Stilul intim se caracterizeaz prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are
drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci oIer inIormaii despre strile si
tririle intime ale subiectului. Asadar, Iuncia reIerenial e cu totul pus n umbr de
Iuncia expresiv, emotiv a comunicrii. Clasificarea lui Joos are meritul de a semnala
Iaptul c n mprejurri diIerite, vorbim ,limbi diferite, cunoscute tuturor membrilor
grupului social, dar alternate dup necesiti. Ceea ce distinge lingvistica de
sociolingvistic este tocmai Iaptul c cea dinti se ocup de studiul unei limbi unice si
unitare, n timp ce a doua are n vedere o multitudine de modaliti paralele de
comunicare verbal. Dac lingvistica pune accentul pe unitatea limbii, sociolingvistica
insist cu precdere asupra diversitii, determinate att de varietatea statutelor
locutorilor, ct si de contextul n care se desIsoar comunicarea.

n cadrul unui nivel determinat
al piramidei stilurilor, variaiile
de exprimare verbal de la un
vorbitor la altul sunt reflectate
prin intermediul conceptului de
idiolect, definit drept
inventarul deprinderilor
verbale ale unui individ ntr-o
anumit perioad a vieii sale
(Liliana Ionescu Ruxndroiu,
6ociolingvistic Rrientri
actuale).
La nivel de grup, echivalentul idiolectului este sociolectul, definit de Fishman ca
o varietate a limbii semniIicativ pentru grupul considerat si care integreaz trsturile
comune ale idiolectelor membrilor acestuia. Un al treilea termen din aceeasi serie este
dialectul, obiect al geografiei lingvistice.

6til yi comunicare
Comunicarea eIicient si eIicace depinde n mare msur de Ielul n care
comunicm, adic de stilul comunicrii. Potrivit unei celebre Iormulri ,stilul este omul
vnsui, este evident c Iiecrui individ i este caracteristic un anumit mod de exprimare,
un anumit stil, care poart pecetea propriei personaliti, a culturii, a temperamentului si a
mediului social n care acesta trieste. Stilul nu este o proprietate exclusiv a textelor
literare, el este speciIic oricrui act de comunicare.
65




&alitile generale ale stilului:
Indiferent de stilul de comunicare abordat, acesta trebuie s ndeplineasc, n
principal, urmtoarele caliti:
claritatea expunerea sistematizat, concis si usor de neles; absena claritii
impieteaz asupra calitii comunicrii, conducnd la obscuritate, nonsens si la echivoc;
corectitudinea o calitate care pretinde respectarea regulilor gramaticale n ceea ce
priveste sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice se numesc
solecisme si constau, cu precdere, n dezacordul dintre subiect si predicat;
proprietatea se reIer la modalitatea Iolosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a
exprima mai exact inteniile autorului;
puritatea are n vedere folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii
literare; potrivit cu evoluia limbii putem identifica arhaisme, care reprezint cuvinte
vechi, iesite din uzul curent al limbii, neologisme, cuvinte recent intrate n limb, al cror
uz nu a Iost nc pe deplin validat si regionalisme, cuvinte a cror ntrebuinare este
local, speciIic unei zone. Potrivit cu valoarea de ntrebuinare a cuvintelor, cu sensurile
n care acestea sunt folosite de anumite grupuri de vorbitori, putem identiIica dou
categorii de termeni: argoul, un limbaj folosit doar de anumite grupuri de vorbitori care
conIer cuvintelor alte sensuri dect cele de baz pentru a-i deruta pe cei care nu cunosc
codul si jargonul, care este un limbaj de termeni speciIici unor anumite comuniti
proIesionale, Iolosii pentru a realiza o comunicare mai rapid;
precizia are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru
nelegerea comunicrii;
concizia urmreste exprimarea concentrat pe subiectul de comunicat, Ir divagaii
suplimentare si neavenite;

&alitile particulare ale stilului
Qaturaleea const n exprimarea Iireasc, Ir aIectare, Ir o cutare Iorat a unor
cuvinte sau expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul;
demnitatea impune utilizarea n exprimarea oral numai a cuvintelor sau a
expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviine; mai nou este invocat n
acest sens si atitudinea politically corectnnes, evitarea reIeririlor cu caracter rasial, sovin,
antisemit, misogin sau androgin.
armonia obinerea eIectului de ncntare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si
expresii capabile s provoace auditoriului reprezentri conIorme cu intenia vorbitorului;
opusul armoniei este cacofonia;
Iineea folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprim ntr-un mod indirect
gnduri, sentimente, idei.

O tipologie a stilurilor de comunicare
Stilul neutru se caracterizeaz prin absena deliberat a oricrei forme de exprimare a
strii suIletesti, pentru c ntre emitor si receptor nu se stabilesc alte relaii dect cele
oficiale, de serviciu;
66
Stilul familiar se caracterizeaz printr-o mare libertate n alegerea mijloacelor de
expresie, ca urmare a unor intense triri aIective; presupune o exprimare mai puin
pretenioas, mai apropiat, Iolosit n relaiile cu membrii Iamiliei, prietenii, colegii;
Stilul solemn sau protocolar, are ca trstur speciIic cutarea minuioas a acelor
formule, cuvinte sau moduri de adresare, menite a conIeri enunrii o not evident de
ceremonie, solicitat de mprejurri deosebite, n vederea exprimrii unor gnduri si
sentimente grave, mree, proIunde;
Stilul beletristic speciIicitatea acestui stil const n marea bogie de sensuri la care
apeleaz si pe care le Ioloseste; este stilul care ncearc s abordeze dicionarul unei limbi
n exhaustivitatea sa;
Stilul ytiinific se caracterizeaz prin aceea c n procesul comunicrii se apeleaz la
Iormele de deducie si de inducie raional ingnorndu-se ntr-o oarecare msur,
sensibilitatea si imaginaia;
Stilul administrativ un stil Iuncional, care are ca element deIinitoriu prezena unor
Iormule sintactice cliseu, cu ajutorul crora se eIectueaz o comunicare speciIic
instituiilor;
Stilul publicistic abordeaz o mare varietate tematic, Iapt ce l apropie de stilul
beletristic, dar l deosebeste de acesta Iaptul c pune accentul pe inIormaie mai mult
dect pe forma de prezentare, urmrind inIormarea auditoriului;
6tilul de comunicare managerial stilul n care mesajul managerului caut s aib un
impact puternic asupra auditoriului, urmrind s activeze eIiciena si eIicacitatea acestuia,
angajarea la rezolvarea de probleme, informarea, dirijarea spre anumite scopuri.

Diversitatea situaiilor de comunicare d nastere altor disticii, mai Iine, ntre
modurile de adresare oral. Din aceast categorie Iac parte registrele de exprimare, ce
corespund rolurilor pe care vorbitorii le joac ntr-un context dat. Provenit din teatru,
conceptul de rol ocup un loc aparte n sociologia contemporan, el stnd la baza unei
ntregi viziuni asupra comportamentului social, a crei expresie de maxim coeren a
Iost dezvoltat de Ervin GoIIman n lucrrile sale. nscris n tradiia teoretic si
metodologic a Scolii de la Palo Alto, el combin interacionismul simbolic cu alte
abordri analiza dramaturgic, de pild pentru a demonstra retorica vieii cotidiene. n
1959, GoIIman cunoaste, cu La representation de soi dans la vie quotidienne, un succes
rsuntor n rndul sociologilor si al studenilor: dezvoltnd sistematic ideea potrivit
creia lumea este un teatru, el prezint contactele si raporturile dintre indizi ca pe
niste ritualuri n care mecanismele de identiIicare, de obedien sau de recunoastere
ascult de o gramatic implicit. El si ntreprinde minuioasa analiz a ritualurilor pe
parcursul mai multor lucrri: acordnd o mare importan conceptului de interaciune, el
aIirm c Iiecare individ posed o anumit imagine despre el nsusi, pe care ncearc s o
impun la Iiecare nou ntlnire. Viaa social este asemenea unui repertoar plin cu
situaii tip, iar interlocutorii caut nainte de toate s reprezinte un rol. Nu este vorba s
ne aliniem pasiv la o norm, Iiindc Iiecare ncearc s se impun n lumina cea mai
avantajoas pentru el. Conversaiile cele mai banale constituie, de Iapt, mici lupte
simbolice. Acionnd ntr-un cadru cu caracteristici date, indivizii adopt atitudini si
comportamente (mbrcminte, gesturi, discurs) deduse din practica interaciunii sociale,
pe care le alterneaz dup mprejurri. De-a lungul unei singure zile, putem juca, pe rnd,
rolul de Iii, de prini, de subalterni, sau de seIi, de pacieni, de cumprtori etc. Fr
67
precizarea relaiei de rol ntre persoanele care interacioneaz, alegerea varietii
lingvistice adecvate ntlnirii, adic a registrului comunicrii, are de suferit. Rolul este
deci Iactorul determinant n stabilirea registrului, pe care l selecteaz din mulimea
modurilor de exprimare diIerite nvate de individ pe parcursul vieii.







. COMUNICAREA INTERPERSONAL


Prima si probabil cea mai rspndit situaie de comunicare verbal este
Fomunicarea interpersonal. n aceast situaie, o persoan (sau un grup)
interacioneaz cu alte persoane (sau grup) Ir ajutorul unui mijloc mecanic. Sursa si
receptorul n aceast Iorm de comunicare se aIl unul n imediata apropiere Iizic a
celuilalt. Convorbirea cu o persoan din Iamilie, participarea la o discuie si conversaia
sunt toate exemple de comunicare interpersonal. Sursa (emitorul) n aceast situaie de
comunicare poate Ii unul sau mai muli indivizi; asemenea si receptorul. CodiIicarea este
de regul un proces care const ntr-o singur etap, de vreme ce sursa transIorm
gndurile n discurs si/sau gesturi. Se pot Iolosi mai multe canale. Receptorul poate
vedea, auzi sau atinge sursa. Mesajele sunt relativ greu de ntrerupt si sunt produse Ir
cheltuieli mari. n plus, mesajele interpersonale pot Ii private sau publice. Mesajele pot si
trebuie s Iie alctuite n asa Iel nct s corespund situaiei si partenerului de
comunicare. Decodarea este tot un proces ntr-o singur etap Iolosit de acei receptori
care pot percepe mesajul. Feed-back-ul este imediat si se Iace uz de canale vizuale si
auditive. Zgomotul poate Ii semantic sau de mediu. Exist si un alt tip de comunicare
interpersonal, cea ajutat de mecanisme. Cea mai important caracteristic a comunicrii
interpersonale ajutat de masini este Iaptul c permite sursei si receptorului s Iie
desprii att n spaiu, ct si n timp. Ea combin att caracteristicile comunicrii
interpersonale Ia-n-Ia, ct si cele ale comunicrii de mas. Cel mai simplu mod de a
nelege relaiile de comunicare interpersonal pare s Iie Podelul ,fereastra 1ohari
(Iigura 2). Datorm cercettorilor americani Joseph LuIt si Harry Ingham (Joseph LuIt,
Group Processes: An Introduction to group Dynamics, apud Mihai Dinu, Comunicarea)
ideea de a reprezenta nivelul de cunoastere reciproc a persoanelor angajate ntr-o
interaciune comunicativ sub Iorma unui desen, botezat, dup prenumele aglutinat al
celor doi autori, Johari. Este o Iereastr cu patru ptrate, Iiecare ptrat reprezentnd
persoana n relaie cu ceilali.







68









3tratul 1 arat n ce msur dou sau mai multe persoane pot da si primi n mod liber
inIormaii, pot lucra mpreun, se pot bucura de experiene comune. Cu ct este mai mare
acest ptrat, cu att contactul cu realitatea este mai bun si persoana este pregtit s-si
ajute prietenii si pe sine.
3tratul 2 este numit si ,zona oarb. Cea mai simpl ilustrare o reprezint ticurile
verbale de care persoana respectiv nu este constient, dar care sunt evidente pentru
ceilali. De exemplu, tendina de a vorbi mult n cadrul unui grup poate Ii evident pentru
toat lumea n aIara aceluia care o Iace.
3tratul 3 se numeste si ,agenda ascuns. Mai exact, acestea sunt inIormaii
conIideniale pe care le am despre mine si nu m-am hotrt s le mpart cu ceilali. Nu
este neaprat vorba despre intenii negative.
3tratul 4 stim c aceast zon exist pentru c att individul, ct si ceilali cu care
acesta intr n contact, descoper din cnd n cnd noi comportamente care existau
dintoteauna. Un individ poate Ii surprins, de exemplu, de Iaptul c preia conducerea
grupului ntr-un moment critic, sau o alt persoan poate descoperi c individul respectiv
este Ioarte capabil s mpace Iaciuni aIlate n rzboi.





69



Figura 3 ilustreaz care este proporia aproximativ a celor 4 zone cnd un individ
se aIl ntr-un grup nou sau cnd ntlneste alt persoan necunoscut. Conveniile
sociale pun la dispoziie un tipar pentru a Iace cunostiin si se consider gresit s se
reacioneze prea prietenos, prea repede si s se dezvluie prea mult de la nceput. Aceiasi
Iigur poate reprezenta si pe cineva care are diIiculti de comunicare cu ceilali.



n cazul reprezentat de Iigura 4, cu ct primul ptrat este mai mare, cu att
realitatea personal a individului depinde de acesta, n sensul c si poate aIirma dorinele
folosindu-si abilitile si interesele, Iiind, n acelasi timp, mai util celorlali. Individul a
aflat cu ajutorul
Ieedbackului prerea si
sentimentele celorlali
relativ la el.

Fie c este vorba de
relaii ntre prieteni,
colegi, asociai, ntre
superior si subaltern,
ntre pri si
organizaie,
relaiile de comunicare
conform figurii 4 se
bazeaz pe mai mult
nelegere, colaborare si
libertate n activiti. S-
70
a demonstrat, de asemenea, c acest comportament stimuleaz creativitatea si d rezultate
mai bune, att din punctul de vedere al individului, ct si al organizaiei.
Relaiile care urmeaz modelul din Iigura 3 se caracterizeaz prin suspiciune,
nencredere, tensiune, Iric si atac pe la spate, care au ca rezultat scderea eIicienei
muncii si Irnarea dezvoltrii individului si a organizaiei.



Formele comuQicrii orale

Monologul Iorm a comunicrii n care emitentul nu implic receptorul; n aceast
Iorm a comunicrii exist totusi Ieed-back, dar nu exist un public anume; n acelasi
timp nici nu se poate vorbi de existena unui monolog absolut.
ConferiQa Fonferin clasic presupune o adresare direct, public, n care cel care
susine conIerin conIereniarul evit s enune propriile judeci de valoare,
rezumndu-se s le prezinte cu Iidelitate pe cele ale autorilor despre care conIereniaz;
Fonferina cu preopineni n cadrul acestei Iorme de comunicare se prezint mai muli
conIereniari, care prezint idei opuse pe aceeasi tem; conIerina cu preopineni poate Ii
regizat sau spontan.
Expunerea este Iorma de discurs care angajeaz n mod explicit personalitatea,
opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbeste, care si transmite opiniile cu privire la
un subiect.
Prelegerea este situaia comunicativ n care publicul care asist la o prelegere a avut
posibilitatea s sistematizeze inIormaii, Iapte, evenimente anterioare angajrii acestui tip
de comunicare; presupune un nivel de abordare mai ridicat, Ir o introducere de
acomodare cu subiectul pus n discuie.
Relatarea o Iorm de comunicare n care se Iace o decodiIicare, o dezvluire, o
prezentare, apelnd la un tip sau altul de limbaj, a unei realiti obiective, a unor stri de
Iapt, a unor aciuni Ir implicarea celui care particip, Ierit de subiectivism si de
implicare personal.
Discursul Iorma cea mai evoluat si cea mai pretenioas a monologului, care
presupune emiterea, argumentarea si susinerea unor puncte de vedere si a unor idei
inedite, care exprim un moment sau o situaie crucial n evoluia domeniului respectiv.
Toastul o rostire angajat cu prilejul unor evenimente deosebite; nu trebuie s
depseasc 3, 4 minute; trebuie s Iie o comunicare care Iace apel la emoionalitatea celor
prezeni, dar cu msur.
$locuiunea reprezint o intervenie din partea unui vorbitor ntr-un context
comunicaional, avnd drept scop ilustrarea unui punct de vedere; nu trebuie s
depseasc 10 minute.
Povestirea este Iorma cea mai ampl a comunicrii, n care se Iolosesc cele mai variate
modaliti, care Iace apel la imaginaie si sentimente, la emoii, la cunostine anterioare;
n mod deosebit i este speciIic angajarea dimensiunii temporale sub Iorma trecutului;
subiectivitatea povestitorului este prezent din plin, lsndu-si amprenta pe Iorma si stilul
mesajelor transmise.
Pledoaria este asemntoare ca Iorm si Iuncie discursiv cu alocuiunea,
diIereniindu-se de aceasta prin aceea c prezint si susine un punct de vedere propriu.
71
Predica tip de adresare n care posibilitatea de contraargumentare si maniIestare critic
sunt reduse sau chiar anulate; specific instituiilor puternic ierarhizate.
,ntervenia situaia n care emitorul vine n sprijunul unor idei ale unui alt participant
la discuie, acesta din urm declarndu-si, Iie si tacit, acordul cu mesajul enunat; prin
intervenie emitentul adnceste un punct de vedere si l susine.
Interpelarea situaia n care cineva, aIlat n postura de distribuitor de inIormaie, cere
unor anumite surse o mai bun precizare n anumite probleme, pe anumite domenii.
Dialogul comunicare n cadrul creia mesajele se schimb ntre participani, Iiecare
Iiind pe rnd emitor si receptor; participanii la dialog Iac un schimb de inIormaii; toi
participanii la dialog se consider egali, si acord acelasi statut.
Dezbaterea o Iorm a comunicrii n care nu sunt implicate structuri evaluative; este
destinat clariIicrii si aproIundrii unor idei; nu are un centru de autoritate vizibil, dar
are un moderator.
Seminarul Iorm de comunicare dialogal care implic serioase structuri evaluative;
are un centru autorizat de comunicare, care este si centrul de conducere al discuiilor din
cadrul seminarului.
Interviul Iorma rigid a dialogului, n care rolurile de emitent si receptor nu se
schimb; este Iolosit ca metod de obinere de inIormaii n pres; de aceea cunoaste o
ntreag teorie; Iormele dialogului: ,n plnie, ,liniar, ,tunel.
Colocviul este Iorma de comunicare n care participanii dezbat n comun o anumit
idee, n baza unei discuii, pe un anumit subiect, prin participarea Iiecruia la discuii
mbogindu-se sfera subiectului abordat.



. COMUNICAREA VERBAL

n procesul de comunicare pot Ii identiIicai o serie de stimuli care impun acestui
act speciIic uman un caracter individual. Acestia sunt de natur intern sau de natur
extern.
Stimulii Ge natur intern:
experienele personale, mentale, Iizice, psihologice si semantice, ,istoria Iiecruia;
atitudinile personale datorate educaiei si instruciei Iiecruia, nivelului si poziiei
sociale, profesiei;
percepia si concepia noastr despre lume, despre noi nsine, despre interlocutori;
propriile deprinderi de comunicator si nivelul de comunicare al interlocutorului.
6timulii de natur extern:
tendina de abstractizare operaie a gndirii prin care se urmreste desprinderea si
reinerea doar a unei nsusiri si a unor relaii proprii unui Iapt;
tendina deductiv tendina de a aseza Iaptele sau enunurile ntr-un raionament
care impune concluzii ce rezult din propuneri si elemente evidente;
tendina evalurii tendina de a face aprecieri prin raportarea la propriul sistem de
valori, la alte sisteme, la alte persoane.
Vorbitorul
Situaia ,vorbirii, a trecerii limbii n act presupune o serie de abiliti necesare
72
interlocutorilor pentru a reusi o comunicare eIicient. Dac pn aici am prezentat
condiiile teoretice ale comunicrii, e cazul s ne ndreptm atenia spre condiiile cerute
de operaionalizarea comunicrii. Si vom aborda mai nti condiiile care in de
personalitatea vorbitorului, a comunicatorului:
claritate organizarea coninutului de comunicat astIel nct acesta s poat Ii usor
de urmrit; Iolosirea unui vocabular adecvat temei si auditorului; o pronunare corect si
complet a cuvintelor;
Dcuratee presupune folosirea unui vocabular bogat pentru a putea exprima sensurile
dorite; cere exploatarea complet a subiectului de comunicat;
empatie vorbitorul trebuie s Iie deschis tuturor interlocutorilor, ncercnd s
neleag situaia acestora, poziiile din care adopt anumite puncte de vedere, s
ncerce s le neleag atitudinile, maniIestnd n acelasi timp amabilitate si prietenie;
sinceritate situaia de evitare a rigiditii sau a stngciei, recurgerea si meninerea
ntr-o situaie natural;
atitudinea evitarea miscrilor bruste n timpul vorbirii, a poziiilor ncordate sau a
unora prea relaxate, a modiIicrilor bruste de poziie, a scprilor de sub control a
vocii;
contactul vizual este absolut necesar n timpul dialogului; toi participanii la dialog
trebuie s se poat vedea si s se privesc, contactul direct, vizual, Iiind o prob a
credibilitii si a dispoziiei la dialog;
vnfiyarea reIlect modul n care te privesti pe tine nsui: inuta, vestimentaia,
trebuie s Iie adecvate la locul si la Ielul discuiei, la statutul social al interlocutorilor;
postura poziia corpului, a minilor, a picioarelor, a capului, a spatelui, toate
acestea trebuie controlate cu abilitate de ctre vorbitor;
vocea urmrii dac suntei auzii si nelesi de cei care v ascult, reglai-v
volumul vocii n Iuncie de sal, de distana pn la interlocutori, Iaa de zgomotul de
fond;
viteza de vorbire trebuie s Iie adecvat interlocutorilor si situaiei; nici prea mare,
pentru a indica urgena, nici prea nceat, pentru a nu pierde interesul asculttorilor;
pauzele de vorbire sunt recomandate atunci cnd vorbitorul doreste s pregteasc
auditoriul pentru o idee important.


$sculttorul
Pentru a nelege de ce aciunea de a asculta este important n comunicare, e necesar s
trecem n revist Iazele ascultrii.
auzirea actul automat de recepionare si transmitere la creier a undelor sonore
generate de vorbirea emitentului; exprim impactul Iiziologic pe care-l produc
undele sonore;
vnelegerea actul de identificare a coninutului inIormativ comunicat,
recompunerea sunetelor auzite n cuvinte, a cuvintelor n propoziii si Iraze;
traducerea n sensuri este implicat memoria si experiena lingvistic, cultural,
de vorbire a asculttorului;
Dtribuirea de semnificaLi informaiei receptate n Iuncie de nivelul de
operaionalizare a limbii, a vocabularului, a perIormanelor lingvistice;
evaluarea eIectuarea de judeci de valoare sau adoptarea de atitudini valorice din
73
partea asculttorului. Dup ce am detaliat Iazele ascultrii, nelegem c o comunicare
verbal nu este deplin dac n relaie nu se aIl si un receptor; o bun comunicare, o
reusit a acesteia, depinde si de atitudinea asculttorului. Iat, deci, care sunt Falitile
Xnui bun asculttor:
disponibilitatea pentru ascultare ncercarea de a ptrunde ceea ce se comunic,
de a urmri ceea ce se transmite;
manifestarea interesului a asculta astIel nct s Iie evident c cel care vorbeste este
urmrit; celui care vorbeste trebuie s i se dea semnale n acest sens;
ascultarea n totalitate nu v grbii s intervenii ntr-o comunicare; lsai
interlocutorul s-si expun toate ideile, s epuizeze ceea ce vrea s spun;
Xrmrirea ideilor principale nu v pierdei n amnunte; dac cerei reveniri asupra
unui subiect, ncercai s v reIerii la ideile principale din ceea ce a Iost spus si nu
insistai pe lucruri Ir importan;
Dscultarea critic ascultai cu atenie si identiIicai cu exactitate cui i aparin ideile
care se comunic, interlocutorului sau altcuiva;
Foncentrarea ateniei concentrai-v pe ceea ce se spune, nu pe ceea ce nu se spune,
pe eIectele secundare ale comunicrii sau pe cele colaterale, accidentale care pot s apar
n timpul comunicrii;
Ouarea de notie ajut la urmrirea mai exact a ideilor expuse; permite elaborarea
unei schie proprii a ceea ce a Iost expus;
Vusinerea vorbitorului o atitudine pozitiv si ncurajatoare din partea auditoriului
pentru a permite emitentului s izbuteasc n intreprinderea sa.


'E REINUT:

&are sunt semnificaiile principalelor concepte folosite n studiul limbii yi al
limbajului?
Limbaj orice sistem sau ansamblu de semne care permite exprimarea sau comunicarea;
n sens strict, reprezint o instituie universal si speciIic umanitii, care comport
caracteristici proprii.
/imb (sens comun) produs social particular al Iacultii limbajului, ansamblu de
convenii necesare comunicrii, schimbului de inIormaii, adoptate n mod mai mult sau
mai puin convenional de ctre vorbitorii unei societi, pentru exercitarea acestei Iuncii
prin vorbire.
Vorbirea actul prin care se exercit Iuncia lingvistic; vorbirea ntr-o limb este
activitatea de codare, iar ascultarea este activitatea de decodare a comunicrii.
Sistem de semne uniti convenionale, abstracte, care prin combinare pot Iorma uniti
semantice, cuvinte cu semniIicaie, expresii cu sens; sensul intrinsec al lor nu este altul
dect reIerenialitatea lor (adic litera ,a, spre exemplu, nu trimite la altceva dect la
litera ,a).
&ompetena lingvistic este dat de ansamblul posibilitilor pe care le are un subiect
vorbitor al unei limbi n ceea ce priveste capacitatea de a construi si de a recunoaste Iraze
corecte din punct de vedere gramatical, de a le interpreta pe cele cu sens si de a le
identifica pe cele ambigue dintr-o anumit limb.
3erformanele lingvistice ale vorbitorului unei limbi nu in neaprat de competenele
74
lingvistice pe care le poate demonstra, ci de capacitatea de a pune "n joc" zestrea
acumulat de termeni (semniIicani) si complexul de reguli pentru a obine sensuri noi.
PerIormanele lingvistice mai reclam si ansamblul cunostinelor despre lume ale
subiectului si o anumit practic n abordarea si gestionarea relaiilor interumane, care
pot Iunciona independent de competena lingvistic.

&are sunt cele trei tipuri de abordri posibile ale limbajului?
Analizele lingvistice pun n lumin trei tipuri de abordri posibile ale limbajului:
3erspectiva sintactic const n determinarea regulilor care permit, prin
combinarea simbolurilor elementare, construirea de fraze sau fomule lingvistice
corecte.
3erspectiva semantic si propune s Iurnizeze mijlocul de interpretare a
Iormelor lingvistice si s le pun n coresponden cu altceva, altceva care poate fi
realitatea sau formele altei limbi sau ale altui limbaj (non-verbal).
3erspectiva pragmatic si propune s analizeze Iormele limbii asa cum le utilizeaz
vorbitorii care intenioneaz s acioneze unii asupra altora prin intermediul limbii.

Care sunt principale concepte pe care le introduce Austin n analiza limbajului?
(nunurile constative descriu un eveniment Ir a avea pretenia de a induce o
modiIicare n relaia emitor-receptor.
(nunurile performative ncearc s modiIice relaia emitor-receptor, s produc un
eIect, cel mai adesea asupra receptorului. Ulterior Austin si va modiIica punctul de
vedere, constatnd c orice act de vorbire, Iie el constativ sau perIormativ, poate induce o
atitudine n receptor. AstIel, adncind analiza, el constat c orice tip de act al vorbirii
comport trei aspecte concomitente, ns n grade diIerite de intensitate.
Aceste trei aspecte sunt:
/ocuia const n articularea si combinarea de sunete, n evocarea si combinarea
sintactic a noiunilor si sensurilor, n actul de vorbire propriu-zis;
,locuia enunul exprimat n Iraz reprezint el nsusi un act, o anume transIormare a
raporturilor dintre interlocutori. Printr-un act ilocutoriu al enunrii angajez o aciune
speciIic.
3erlocuia enunul are "ncapsulat" o teleologie de ordin comunicaional. Scopul
explicit al enunrii autorului poate s nu Iie exprimat sau s nu Iie identiIicabil n enun,
dect n urma unei eventuale cerereri de confirmare sau de explicitare din partea
interlocutorului. Actul perlocuionar este inserat n interstiiile unei situaii de Iapt. El
poate exprima si recursul la un alt tip de cod comunicaional sau de situaie cunoscut de
ctre unii dintre vorbitori.











75




I.5. COMUNICAREA NON-9ERBAL

n contextul tipurilor de comunicare, comunicarea non-Yerbal (bodv
Oanguage) pre:int interes din cel puin dou motive.
1) rolul ei este adesea minimalizat;
2) ntr-R comunicare oral, 55 din informaie este perceput i reinXt
Srin intermediul limbafului neverbal (expresia feei, gesturile, postura
corpului, etc.).
Acest procentaj a fost stabilit pe la mijlocul anilor 0 de A. Mehrabian i
0. Weiner ,Decoding of inconsistent comunication`. Ei au stabilit
Xrmtorul raport al percepiei informaiei de ctre receptor intr-o
Fomunicare oral.



Comunicarea non-Yerbal are, datorit ponderii ei mari in cadrul
Fomunicrii reali:at de un individ, un rol deosebit de important. Limbaful
non-verbal poate sprijini, contrazice sau suEstitui comunicarea verbal.
Mesajul non-Yerbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului i este cel
Fruia i se acord de ctre interlocutor atenia cea mai mare.
76



1. KINETICA
.1. EXPRESIA FEEI
1.2. MISCAREA CORPULUI
2. PROXEMICA


1. KINETICA

Observarea tuturor gesturilor este o ax Iundamental pentru nelegerea dinamicii
comunicrii. Ea este punctul de plecare al kineticii,
teorie care studiaz ansamblul semnelor
comportamentale emise n mod natural sau cultural;
aceast disciplin a aplicat metodele lingvisticii
structurale sistemelor de gesturi, Ir a le disocia de
interaciunea verbal. Cartea lui Ray Birdwhisteell,
Introduction to kinetics, reprezint primul mare
studiu sistematic al faptelor gestuale. Fonemelor,
uniti distinctive ale fonologiei le corespund
kinemele, cele mai mici uniti de aciune ale gestului sau mimicii: de exemplu, ,ochiul
stng nchis. MorIemelor, cele mai mici uniti semniIicative ale lexicului le corespund
kinemorfemele, de exemplu clipit. Kinetica devine o gramatic a gesturilor. Fondat pe
aceasta, se instituie o parakinetic, prozodie si poetic a gesturilor: intensitate, durat,
ntindere, dar si ritmuri constante, Ilux constant. Aceast dimensiune mai larg se
integreaz ntr-un context psihologic, social si cultural. ,$ccentele gestuale exprim
Sarticulariti, in funcie de regiune, de mediu, ca i cele ale limbii. Kinetica se bazeaz
n mare parte pe opera lui Ray Birdwhistell, care a predat n universitile din
Philadelphia, Washington si Toronto. Apropiat din punct de vedere personal si intelectual
de Margaret Mead si de Gregory Bateson, el ntrepinde n Statele Unite diverse lucrri
etnologice n care inuta corpului si gestica devin instrumente privilegiate. El se
integreaz n echipa pluridisciplinar de la Palo Alto si devine celebru printr-un studiu
minuios al unei secvene de nou minute de Iilm, ,igara lui Doris. Aceast analiz
exemplar ilustreaz urmtoarea tez: gesturile, limbajul vorbitul, pipitul, mirosul,
spaiul si timpul reprezint tot attea moduri ale aceluiasi sistem de comunicare. De
aceea, cercettorul se aIl n contact strns cu lingvistii, ale cror instrumente le preia si
adapteaz. Analiza sa asupra comunicrii non-verbale se sprijin pe o concepie a
,stratiIicrii sociale cu trei clase (lower, middle, higher), Iiecare divizat n dou (upper,
lower). Apartenena la unul din aceste straturi este determinat printr-o combinaie de
sase caracteristici (proIesie, valoarea veniturilor etc.), la care se adaug o multitudine de
indicii de ,stil de via care merge de la numrul camerelor la culoarea perdelelor din
salon. Birdwhistell i nva pe studenii si s observe indiciile corporale care permit
clasiIicarea autorilor lor n aceast tipologie. Acest tip de determinare intelectual a
apartenenei sociale, reperajul n teren al indicilor de statut, se sprijin pe o sesizare
77
Iilmic a realitii. Dar Birdwhistell, care dorea ntr-adevr s creeze ,o lingvistic
corporal, d napoi astzi corpul nu este creativ, generativ, ca limbajul: nu putem
spune c este un limbaj si s-a retras ctre o abordare metodologic.

O alt problem ndelung
dezbtut este cea a
clasiIicrii gesturilor.
Majoritatea cercettorilor
iau ca punct de pornire
raporturile gestului cu
cuvntul. nc din 1949,
H.Wespi (apud Mihai Dinu,
Comunicarea), mprea
gesturile n substitutive,
completive si de nsoire a
discursului verbal. Astzi
se consider c n relaia cu
planul lingvistic,
comunicarea non-verbal poate ndeplini Iuncii de accentuare, de completare, de
contrazicere, de reglaj, de repetare sau de substituire. O alt clasiIicare mult citat este
cea datorat cercettorilor americani Paul Ekman si Wallace Friesen potrivit creia
gesturile pot Ii: embleme, ilustratori, maniIestri aIective, gesturi de reglaj si adaptori.
Emblemele sunt miscri substitutive ce in locul cuvintelor si pot, la nevoie, s se
constituie ntr-un limbaj de sine stttor.
Ilustratorii ndeplinesc deopotriv Iuncia de nsoire si de completare a comunicrii
verbale. Prezint un caracter mult mai puin arbitrar dect emblemele, o parte dintre ei
Iiind chiar reacii gestuale nnscute si, ca atare, universale.
Gesturile de reglaj dirijeaz, controleaz si ntrein comunicarea. Funcia lor este
expresiv si Iatic, deoarece releveaz atitudinea participanilor Ia de intreraciune
si oIer asigurri receptorului privind continuitatea contactului, iar emitorului i permit
s-si ajusteze, prin Ieed-back, parametrii enunrii, n Iuncie de reaciile interlocutorului.
0anifestrile afective comunic strile suIletesti prin care trece emitorul. Ele se
prezint precumpnitor sub Iorm de indicii si numai n subsidiar ca semnale.
Adaptorii constituie clasa de gesturi cea mai puin legat de comunicare. Ea include
miscrile ce rspund unor necesiti umane si pot Ii eIectuate att n prezena, ct si n
absena observatorilor. Sub numele de alteradaptori sunt cunoscute gesturile de
manipulare a obiectelor ntr-un scop practic. Autoadaptorii se reIer la nevoile propriului
nostru trup si ei pot satisIace necesitile trupesti. Gesturile din aceast categorie
dobndesc valoare comunicativ atunci cnd sunt eIectuate n scop didactic. Alminteri,
pot transmite inIormaii despre cel care le svrseste numai n calitate de indicii, nu si de
semnale. Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia Ieei, miscarea
corpului (gesturi), Iorma si poziia corpului, aspectul general si prin comunicarea tactil.




78

1.1. (XPRESIA FEEI

Comunicarea prin expresia Ieei include mimica (ncruntarea, ridicarea
sprncenelor, ncreirea nasului, uguierea buzelor, etc.), zmbetul (prin caracteristici si
momentul Iolosirii), si privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, direcia
privirii, etc.). Faa este cea mai expresiv parte a corpului si expresia acesteia constituie
un mijloc de exprimare inestimabil. n mod normal, ochii si partea de jos a Ieei sunt
privite cel mai intens n timpul comunicrii. Se consider, de exemplu, c ntr-o
conversaie cu o Iemeie, ceea ce exprim ochii este mult mai important dect ceea ce
exprim cuvintele.

Mimica este acea parte a Ieei noastre care comunic: Iruntea ncruntat semniIic
preocupare, mnie, Irustare; sprncenele ridicate cu ochii deschisi mirare, surpriz; nas
ncreit neplcere; nrile mrite mnie sau, n alt context, excitare senzual; buze
strnse nesiguran, ezitare, ascunderea unor inIormaii.

Zmbetul este un gest Ioarte complex, capabil s exprime o gam larg de inIormaii, de
la plcere, bucurie, satisIacie, la promisiune, cinism, jen. Interpretarea sensului
zmbetului variaz ns de la cultur la cultur (sau chiar subcultur), Iiind strns corelat
cu presupunerile speciIice care se Iac n legatur cu relaiile interumane n cadrul acelei
culturi.

Privirea
Se spune c ochii sunt ,oglinda suIletului. Modul n care privim si suntem privii are
legtur cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, ncredere si prietenie. Chiar si a privi
sau a nu privi pe cineva are un neles. Privind pe cineva conIirmm c i recunoastem
prezena, c exist pentru noi; interceptarea privirii cuiva nseamn dorina de a
comunica. O privire direct poate nsemna onestitate si intimitate, dar n anumite situaii
comunic ameninare. n general, o privire insistent si continu deranjeaz. Realizarea
contactului intermitent si scurt al privirilor indic lipsa de prietenie. Miscarea ochilor n
sus exprim ncercarea de a ne aminti ceva; n jos - tristee, modestie, timiditate sau
ascunderea unor emoii. Privirea ntr-o parte, sau a nu privi pe cineva poate denota lipsa
de interes, rceal. Evitarea privirii nseamn ascunderea sentimentelor, lips de conIort
sau vinovie. Pupilele dilatate indic emoii puternice. Pupilele se lrgesc, n general, la
vederea a ceva plcut, Ia de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele se micsoreaz
ca manifestare a nesinceritii, neplcerii. Clipirea Irecvent denot anxietate.
Dup Mark Knopp (Nonverbal Communication n Human Interaction, apud
Mihai Dinu, Comunicarea) Iunciile mai importante ale comunicrii vizuale sunt n umr
de patru:
1. Fererea de informaie; privirea joac un rol determinant n realizarea Ieed-back-ului,
ea constituind principalul mijloc de reglare a interaciunii.
2. semnalul dat altor persoane c pot vorbi; ntr-o comunicare de grup, selectarea
vorbitorului urmtor poate Ii Icut pe ci lingvistice, sau prin orientarea deictic a
privirii.
3. Lndicarea naturii relaiei; orientarea si durata privirii nu se asociaz numai cu
79
interesul sau cu ostilitatea, ea poate semnala si existena unui raport social de un tip
anume.
4. Fompensarea distanei fizice; interceptarea privirii cuiva aIlat la distan, ntr-un loc
aglomerat, ne Iace s ne simim mai apropiai de el, chiar dac, practic, rmnem departe
unul de altul. n paralel cu proxemica spaial, privirea instaureaz o proxemic vizual,
ce poate intra n contradicie cu cea dinti. De natura relaiei depinde si amplasamentul
punctului ctre care ne aintim privirea. ntr-o convorbire oficial se vizeaz, n cea mai
mare parte a timpului, un loc situat n mijlocul Irunii interlocutorului. O conversaie
amical coboar punctul ochit undeva ntre ochi si gur, pentru ca un grad mai mare de
intimitate s l aduc mai jos, ntr-o regiune situat ntre brbie si zona coapselor.



1.2. 0I$CAREA CORPULUI

Gesturile
Pentru a ne da seama ct de Irecvente sunt gesturile pe care le Iolosim, putem s
ncercm s vorbim cu minile la spate. Cteva elemente ale limbajului gesturilor ar fi:
strngerea pumnilor - denot ostilitate si mnie, sau, depinznd de context, determinare,
solidaritate, stres; brae deschise - sinceritate, acceptare; mn la gur - surpriz si
acoperirea gurii cu mna - ascunderea a ceva, nervozitate. Capul sprijinit n palm
semniIic plictiseal, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriva, denot interes extrem.
Minile inute la spate pot s exprime superioritate sau ncercare de autocontrol. Atenie
ns si la diIerenierile culturale. De exemplu, prin miscarea capului de sus n jos spunem
,da, n timp ce oamenii din Sri Lanka redau acelasi lucru prin miscarea capului de la
dreapta la stnga. Gestul de artare cu degetul este considerat nepoliticos la noi, insult n
Thailanda si absolut neutru, de indicare, n SUA. Utilizarea gesticulaiei excesive este
considerat ca nepoliticoas n multe ri, dar gesturile minilor au creat faima italienilor
de popor pasional. Modul n care americanii si ncruciseaz picioarele (relaxat, miscri
largi, Ir nici o reinere) diIer de cel al europenilor (controlat, atent la poziia Iinal);
cel al brbailor diIer de cel al Iemeilor. Un american va pune chiar picioarele pe mas
dac aceasta nseamn o poziie comod sau dac vrea s demonstreze control total
asupra situaiei. La noi oamenii tind s Iie destul de constieni de modul n care Iac acest
gest si l asociaz n moduri diIerite cu Iormalitatea, competiia, tensiunea. Bitul
picioarelor denot plictiseal, nerbdare sau stres.

Postura corpului
Postura/poziia comunic n primul rnd statutul social pe care indivizii l au, cred c l
au, sau vor s l aib. Sub acest aspect, constituie un mod n care oamenii se raporteaz
unii Ia de alii atunci cnd sunt mpreun. Urmrile posturii corpului ne dau inIormaii
si despre atitudine, emoii, grad de curtoazie, cldur suIleteasc. O persoan dominant
tinde s in capul nclinat n sus, iar cea supus n jos. n general, aplecarea corpului n
Ia semniIic interesul Ia de interlocutor, dar uneori si neliniste si preocupare. Poziia
relaxat, nclinat pe scaun spre spate, poate indica detasare, plictiseal sau autoncredere
excesiv si aprare la cei care consider c au statut superior interlocutorului. Posturile pe
80
care le au oamenii, corelate cu relaia dintre ei atunci cnd sunt mpreun se pot clasifica
n trei categorii:
1. de includere/neincludere, postur prin care se deIineste spaiul disponibil activitii
de comunicare si se limiteaz accesul n cadrul grupului. De exemplu, membrii grupului
pot Iorma un cerc, pot s se ntoarc/aplece spre centru, s-si ntind un bra sau picior
peste intervalul rmas liber, indicnd prin toate acestea c accesul la grup este limitat.
. de orientare corporal - se reIer la Iaptul c doi oameni pot alege s se aseze Ia-n
Ia (vis-a-vis) sau alturi (paralel). Prima situaie comunic predispoziia pentru
conversaie, iar a doua - neutralitate.
. de congruen/necongruen, postur care comunic intensitatea cu care o persoan
este implicat n ceea ce spune sau Iace interlocutorul. Participarea intens conduce la
postura congruent (similar cu a interlocutorului); schimbarea posturii interlocutorului
declanseaz n acest caz schimbarea posturii celui puternic implicat n comunicare. n
cazul n care exist ntre comunicatori divergene de statut, de puncte de vedere sau de
opinii, apar posturile necongruente: persoana nu priveste spre interlocutor, nu
interacioneaz sub nici o Iorm.

0odul de miycare a corpului
Modul de comportament al unei persoane ntr-o comunicare din punct de vedere al
modului de miscare a corpului poate Ii:
caracterizat de miscri laterale, se consider buni comunicatori;
caracterizat de miscri Ia-spate, se consider om de aciune;
caracterizat de miscri verticale, se consider om cu putere de convingere;

ComunLcarea tactil
Acest tip de limbaj non-verbal se maniIest prin Irecvena atingerii, prin modul de a da
mna, modul de mbrisare, de luare de bra, btutul pe umr, etc. Cunoastem ce
semniIic aceste atingeri pentru romni, dar n diIerite culturi ele pot comunica lucruri
diferite. De exemplu, la japonezi, nclinarea capului nlocuieste datul minii ca salut, n
timp ce la eschimosi acest salut se exprim cu o usoar lovitur pe umr. Unii oameni
evit orice atingere. Fora si tipul de atingere depinde n mare msur de vrst, statut,
relaie si cultur. Stanley Jones si Elaine Yarbrough (apud Joseph De Vito, Human
Communication, The Basic Course, apud Mihai Dinu, Comunicarea) au ncercat s
clasiIice Iunciile comunicrii tactile, delimitnd cinci clase principale:
1. atingeri care transmit emoii pozitive;
2. atingeri n joac; nzestrate cu un potenial metacomunicativ de invidiat, acestea
usureaz interaciunea, Ir ca, totodat s angajeze rspunderea celui ce atinge;
3. atingeri de control, viznd dirijarea comportamentelor, a atitudinilor sau chiar a
sentimentelor persoanei atinse. n majoritatea cazurilor, atingerea de control implic o
relaie de dominare si, ca atare, ea nu poate Ii eIectuat dect unidirecional;
4. atingere ritual; cea mai cunoscut si mai Irecvent utilizat este strngerea minii n
semn de salut si de desprire. Gestul are mai multe implicaii dect pare si mbrac
nenumrate Iorme. Atitudinile de dominare, egalitate sau supunere sunt comunicate
prin intermediul poziiei minii celui ce iniiaz gestul de salut; Iora cu care se strnge
mna, constituie si ea un parametru semnificativ.
81
5. atingerea n alt scop dect comunicarea propriu zis. Ea poate mbrca o multitudine de
Iorme, de la susinerea unei persoane care urc si coboar dintr-un vehicul, la atingerea
Irunii unui bolnav, ori a ncheieturii. Chiar dac obiectivul urmrit este altul, n
majoritatea acestor cazuri se transmit si inIormaii aIective.



3rezena personal
Prezena personal comunic, de exemplu, prin intermediul formei corpului, a
mbrcmintei, a mirosului (parIum, miros speciIic), a bijuteriilor si a altor accesorii
vestimentare. Avem n cultura noastr anumite atitudini privind legtura dintre Iorma
corpului, aspectul exterior si personalitate. Distingem trei tipuri de fizicuri:
1- ectomorI (Iragil, subire si nalt);
2- endomorf (gras, rotund, scurt);
3- mezomorf (musculos, atletic, nalt).

Datorit condiionrilor sociale am ,nvat ce s ne ,asteptm de la oamenii
aparinnd diIeritelor categorii. AstIel tindem s-i percepem pe ectomorfi ca fiind tineri,
ambiiosi, suspiciosi, tensionai, nervosi si mai puin masculini; pe endomorfi i percepem
ca Iiind btrniciosi, demodai, mai puin rezisteni Iizic, vorbrei, buni la suflet,
agreabili, de ncredere, prietenosi, dependeni de alii; pe mezomorfi i percepem ca fiind
ncpnai, puternici, aventurosi, maturi n comportare, plini de ncredere n sine, vesnic
nvingtori. mbrcmintea, n msura n care este rezultatul unei alegeri personale,
oglindeste personalitatea individului, este un Iel de extensie a eului si, n acest context,
comunic inIormaii despre aceasta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general
sau al celor din jur. mbrcmintea se poate Iolosi pentru a crea un rol. mbrcmintea si
accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. De exemplu, femeile care acced la o
Iuncie managerial nalt vor tinde s se mbrace ntr-un mod particular (costum sobru
din dou piese), purtnd accesorii similare celor brbtesti (serviet diplomat).
mbrcmintea non-conIormist comunic Iaptul c purttorul este un original, rzvrtit
social, posibil creator de probleme sau artist. Pentru situaii de aIaceri este apreciat
mbrcmintea elegant si de calitate, dar nu sofisticat.






2. PROXEMICA

Limbajul spaiului trebuie interceptat simultan n Iuncie de 5 dimensiuni:
mrime, grad de intimitate, nlime, apropiere - deprtare, nuntru - n aIar.
Fiecare din noi are preIerine n legtur cu distana Ia de cei cu care comunicm. n
majoritatea culturilor europene, nu se apreciaz apropierea cu mai mult de 40-50 cm
dect n cazul celor din Iamilie sau a persoanelor iubite; aceasta deIineste Vpaiul intim.
82
,Invadarea acestui spaiu produce senzaia de disconIort. Apropierea exagerat poate
comunica ameninare sau relaii de natur strict personal; deprtarea excesiv poate
comunica arogan, importan, statut social superior. Cu ct o persoan este mai
important, cu att va tinde s aleag o mas de birou mai mare, care impune o distan
mai mare Ia de interlocutor. Dac urmrim modul n care oamenii tind s-si aleag
locul ntr-o ncpere (atunci cnd exist posibilitatea de a alege) si cum si marcheaz
spaiul personal prin mprstierea Ioilor, ntinderea picioarelor etc., devine evident ce vor
acestea s ne comunice. Modul n care managerul Ioloseste spaiul n timpul sedinelor
poate comunica ceva despre personalitatea sa, despre stilul de conducere si luare a
deciziilor. Managerul ce st n spatele biroului indic lipsa dorinei de aciune. Probabil
c acest tip de manager va lua deciziile singur si stilul su de conducere este mai degrab
autocratic dect democratic. n general, spaiile mici sunt percepute ca Iiind mai
prietenoase, calde si intime. Cele mari sunt asociate cu puterea, statutul si importana. De
aceea, adeseori suntem intimidai intrnd ntr-un spaiu mare, nalt si cu mobilier masiv.
Proxemica este cea care studiaz toate aceste relaii spaiale ca mod de
comunicare. Jocul teritoriilor, modul de a percepe spaiul n diIerite culturi, eIectele
simbolice ale organizrii spaiale, distanele Iizice ale comunicrii in de aceast
disciplin. De aceast disciplin este legat si numele lui Edward Hall, (/imbaful tcut,
Dimensiunea Dscuns, Dincolo de cultur). El tinde s dea o deIiniie a culturii ca
ansamblu de coduri si va aplica aceast codiIicare n cea mai celebr lucrarea a sa, The
Hidden Dimension Dimensiunea ascuns, adevrat gramatic a spaiului. El pleac de
la idea c animalele au un teritoriu adaptat nevoilor lor si c omul posed si el aceast
noiune de spaiu individual, de Eul psihologic. Orice spaiu personal se organizeaz cu
o parte interioar si cu una exterioar; el posed zone private, zone publice. AstIel, lumea
nord occidental comunic n Iuncie de patru distane: intim, personal, social, public
(figura 1).
83




Limbajul culorilor

Culoarea, dincolo de percepia si trirea ei aIectiv, este si o oglind a
personalitii noastre si deci inIlueneaz comunicarea. Gndirea creatoare are loc optim
ntr-o ncpere cu mult rosu, iar cea de reIlectare a ideilor ntr-o camer cu mult verde.
Culorile strlucitoare sunt alese de oamenii de aciune comunicativi, extravertii, iar cele
pale de timizi, intravertii. SemniIicaia culorilor poate Ii diIerit n diverse culturi. De
exemplu, rosu este asociat n China cu bucurie si Iestivitate, n Japonia cu lupt si mnie;
n cultura indienilor americani semniIic masculinitate; n Europa dragoste, iar n SUA
comunism. n rile cu populaie aIrican, negru sugereaz binele, iar albul rul. Pentru
europeni, negru este culoarea tristeii, n timp ce aceste stri sunt exprimate la japonezi si
84
chinezi prin alb. Verdele semniIic la europeni invidie, la asiatici bucurie, iar n anumite
ri speran n timp ce galbenul comunic la europeni lasitate, gelozie, la americani este
culoarea intelectualitii, iar la asiatici semniIic puritate. Culoarea aIecteaz
comunicarea sub urmtorul aspect: culorile calde stimuleaz comunicarea, n timp ce
culorile reci inhib comunicarea; monotonia, precum si varietatea excesiv de culoare,
inhib si-i distrag pe comunicatori.


Limbajul timpului

Modul n care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:
- precizia timpului
- lipsa timpului
- timpul ca simbol.

Precizia timpului
Timpul este considerat ca ceva preios si personal si, n general, atunci cnd cineva si
permite s ni-l structureze, acesta comunic diIerena de statut. A veni mai trziu sau
ceva mai devreme la o ntlnire de afaceri sau a Ii punctual sau nu la o sedin are
anumite semniIicaii: comunic atitudinea Ia de interlocutor sau Ia de activitatea
respectiv, percepia statutului si a puterii, respectul si importana acordat.
ntrzierea poate irita si insulta. Cu ct oamenii sunt Icui s astepte mai mult, cu att ei
se simt mai umilii; se simt desconsiderai si inIeriori ca statut social. AstIel, limbajul
timpului se poate Iolosi, n mod voit sau nu, pentru a manipula, supune si controla sau
pentru a comunica respect si interes.

Lipsa timpului
Percepem timpul ca pe o resurs personal limitat si, de aceea, modul n care Iiecare
alegem s l Iolosim comunic atitudinea noastr Ia de cel care solicit o parte din
aceast resurs. Dac nu acordm timp pentru o anumit comunicare se va percepe ca
neacordare de importan. Studiile sociologice au artat c, n general, relaia de
comunicare pozitiv se dezvolt proporional cu Irecvena interaciunii (deci timp
petrecut mpreun).

Timpul ca simbol
Acest aspect ine de o anumit obisnuin, cum este ritmul (de exemplu: mncm de trei
ori pe zi si la anumite ore). Similar, anotimpurile impun anumite activiti si un anume Iel
de via clar situate n timp. Srbtorile si ritualurile, de asemenea, sunt marcate de timp.
AstIel, oamenii de aIaceri stiu c n preajma srbtorilor de iarn se cumpr mai mult si
se lucreaz mai puin. n Iinal, dup ce a Iost caracterizat Iiecare tip de limbaj n parte,
este bine s cunoastem anumite aspecte ale limbajului non-verbal de care trebuie s inem
cont n interpretarea lui:
Pentru a evita interpretarea gresit a unui element de limbaj non-verbal este bine s-l
interpretm n contextul tuturor celorlalte elemente verbale si non-verbale.
Caracteristicile de personalitate individuale, de educaie, experien de via etc.,
sunt elemente care trebuie luate n considerare n interpretarea corect a limbajelor
85
non-verbale.
Modul de Iolosire si interpretare a limbajelor non-verbale diIer sub multe aspecte: de
la individ la individ; de la profesie la profesie; de la colectivitate la colectivitate; de la
cultur la cultur.




































86


,II.5. COMUNICARE $I NEGOCIERE

n via, dac stpaneti arta negocierii, ai o ans in plus s catigi
Pai mult i s mai i Sstre:i o relaie bun cu partenerul. Cand negocie:i
Eine poi s oriente:i, s influene:i i s manipule:i partenerul pentru a-l
Iace s coopere:e. Secretul const in a reui s-l antrenezi ntr-un joc de-a
Hai s catigm impreun'`







1. CONCEPTUL DE NEGOCIERE
. PRINCIPII DE BAZ ALE NEGOCIERII
3. TIPURI FUNDAMENTALE DE NEGOCIERE
4. MARJA DE NEGOCIERE



















87


1. CONCEPTUL DE NEGOCIERE

IndiIerent unde si ntre cine sunt purtate, negocierile apeleaz la retoric, la logic
si la elemente de teoria argumentrii. Uneori Iolosesc tehnici de comunicare si
manipulare perIormante, precum analiza tranzacional, programarea euro-lingvistic etc.
Noiuni precum oIerta, cererea, poziia, pretenia, obiecia, compromisul, concesia,
argumentul, tranzacia, argumentaia, proba etc, pot interveni Irecvent n procesul de
negociere. Totodat elementele de comunicare non-verbal, precum Iizionomia, mimica,
gestica, postura, mbrcmintea, aspectul general s.a. pot avea o importan care nu
trebuie neglijat. Cultura partenerilor si puterea de negociere a prilor negociatoare sunt
alte elemente de care trebuie s in seama.

Elementele de tactic si strategie,
capcanele si trucurile retorice ca si
cunostinele de psihologie a
percepiei pot juca un rol decisiv n
obinerea de avantaje mari n
schimbul unor concesii mici.
n lumea aIacerilor contemporane,
negocierea si negociatorul
dobndesc o importan
considerabil. Niciodat n
istorie tranzaciile comerciale nu au
fost mai multe si nu s-au purtat la valori mai mari. Pentru productor, importator sau
distribuitor en-gross, un negociator bun poate face n trei ceasuri tot att ct fac
zece sau o sut de executani n cteva sptmni sau luni. Un negociator slab poate
pierde la fel de mult. O marj de cteva procente la pre, la termenul de garanie, la
condiiile de livrare si transport, la termenul de plat sau o marj de cteva procente la
comision sau dobnd, rmn oricnd negociabile. n marile tranzacii, pe piaa
industrial, unde se negociaz contracte cu valori de ordinul miliardelor, aceast marj
negociabil poate nsemna sume de zeci sau sute de milioane. De pe poziia Iiecreia
dintre pri acestea pot Ii pierdute sau cstigate. Negocierea este un talent, un har
nnscut, dar si o abilitate dobndit prin experien, Iormare si nvare. Meseria de
negociator este una de elit, n aIaceri, n diplomaie, n politic.



'efiniie; tipologie

n sens larg, negocierea apare ca Iorm concentrat si interactiv de comunicare
interuman n care dou sau mai multe pri aIlate n dezacord urmresc s ajung la o
nelegere care rezolv o problem comun sau atinge un scop comun. nelegerea prilor
poate fi un simplu acord verbal. Consolidat printr-o strngere de mn, poate Ii un
88
consens tacit sau o scrisoare de intenie sau un protocol, o convenie sau un contract,
redactate cu respectarea unor proceduri si uzane comune; mai poate nsemna un
armistiiu, un pact sau un tratat internaional, redactate cu respectarea unor proceduri si
uzane speciale. n raport cu zona de interes n care se poart negocieri, putem Iace
distincie ntre mai multe forme specifice de negociere. Prin negociere nelegem orice
Iorm de conIruntare nearmat, prin care dou sau mai multe pri cu interese si poziii
contradictorii, dar complementare urmresc s ajung la un angajament, reciproc
avantajos ai crui termeni nu sunt cunoscui de la nceput (SteIan Prutianu, Comunicare
i negociere in afaceri). n aceast conIruntare, n mod principal si loial, sunt aduse
argumente si probe, sunt Iormulate pretenii si obiecii, sunt Icute concesii si
compromisuri pentru a evita att ruperea relaiilor, ct si conIlictul deschis. Negocierea
permite crearea, meninerea sau dezvoltarea unei relaii interumane sau sociale, n
general, ca si a unei relaii de aIaceri, de munc sau diplomatice, n particular. Mai
trebuie menionat Iaptul c negocierile nu urmresc totdeauna cu necesitate rezultate
maniIestate n direcia unei nelegeri. Adesea ele sunt purtate pentru efectele lor
colaterale cum ar Ii: meninerea contractului, cstigarea de timp, mpiedicarea deteriorrii
situaiei n conIlict. n aIar de acestea, ntlnirile negociatorilor pot Ii privite ca un canal
potenial de comunicri urgente n situaii de criz. Absena comunicrii poate Ii
considerat ca un semn alarmant al imposibilitii de desIsurare a negocierii; prezena ei
este un indiciu al sanselor ca negocierea s se produc. n acelasi timp, trebuie s
acordm suIicient grij climatului de discreie si de construcie gradual temeinic.



2. 3RINCIPII DE BAZ ALE NEGOCIERII

Att timp ct negocierea este purtat cu participarea constient si deliberat a
prilor care caut mpreun o soluie la o problem comun, abordarea implic o
anumit etic si principialitate.


Avantajul reciproc (WIN-WIN)

n principiu, n cadrul negocierilor, Iiecare dintre pri si ajusteaz preteniile si
revizuieste obiectivele iniiale. AstIel, n una sau mai multe runde succesive, se
construieste acordul Iinal, care reprezint un compromis satisIctor pentru toate prile:
negocierea Iuncioneaz, deci, dup principiul avantajului reciproc.
&onform acestui principiu, acordul este bun atunci cnd toate prile negociatoare
Du ceva de cytigat yi nici una ceva de pierdut. Fiecare poate obine victoria, Ir ca
nimeni s Iie nIrnt. Important este Iaptul c, atunci cnd toate prile cstig, toate
susin soluia aleas si respect acordul ncheiat. Principiul avantajul reciproc (WIN-
WIN) nu exclude, ns, Iaptul c avantajele obinte de una dintre pri s Iie mai mari sau
mai mici dect avantajele obinute de cealalt sau celelalte pri aIlate n negocieri.



89

Do ut des

n psihologia comunicrii, se vorbeste de o asa-numit Oege psihologic a
Ueciprocitii, lege conIorm creia, dac cineva d sau ia ceva, partenerul va resimi
automat dorina de a-i da sau, respectiv, de a-i lua altceva n schimb. Chiar dac nu dm
ceva n schimb n mod eIectiv, rmnem oricum cu sentimentul c suntem datori, c ar
trebui s dm. Urmare a aciunii subtile a acestei legi psihologice, orice Iorm de
negociere este guvernat de principiul aciunilor compensatorii. Consecina este
reciprocitatea concesiilor, a obieciilor, a ameninrilor, a represaliilor etc. Expresiile
latinesti ale acestui principiu sunt: ,Do ut des si ,Facio ut Iacio. n romneste
principiul poate Ii regsit n expresii de genul: ,Dau dac dai, ,Fac dac Iaci, ,Dac
mai dai tu mai las si eu sau ,Dac Iaci concesii, voi Iace si eu, ,Dac ridici pretenii,
voi ridica si eu etc.


0oralitatea yi legalitatea

Legea este lege si cei mai muli o respect si dincolo de principii. Pentru a evita
neplcerile, moralitatea nelegerilor comerciale, acolo unde legea nu o apr, rmne
adesea o chestiune de principiu, de deontologie. Respectarea riguroas a acestui principiu
nu este cu adevrat posibil. Controlul eticii comunicrii este relativ. Aspectele juridice
ale tranzaciilor Iac excepie, dar si din acest punct de vedere, n negocierile
internaionale, prile trebuie s convin din start asupra normelor de drept comercial pe
care le vor respecta. Atunci cnd acestea diIer de la o ar la alta, Iiecare dintre pri
ncearc s rmn sub incidena normelor juridice din ara sa. Acest Iapt poate genera
situaii conIlictuale, ce pot Ii depsite prin adoptarea normelor de drept comercial si a
uzanelor internaionale.



3. TIPURI FUNDAMENTALE DE NEGOCIERE

Analiza tipului de negociere n care ne angajm este ntotdeauna important. A-l
cunoaste si a-l evalua nseamn, deja, a prevedea n linii mari comportamentul pe care l
va adopta partenerul si a pregti propriul comportament, n ntmpinare. n acest Iel,
riscul unei rupturi de a ncheia un acord dezavantajos scade. Literatura de specialitate
Iace distincie ntre trei tipuri fundamentale de negociere:
1egocierea distributiv este cea de tip ori/ori, care opteaz ntre victorie/nfrngere.
Este cea care corespunde unui joc cu sum nul si ia Iorma unei tranzacii n care nu este
posibil ca o parte s cstige Ir ca cealalt parte s piard. Fiecare concesie Icut
partenerului vine n dauna concedentului si reciproc. n aceast optic, negocierea pune
Ia n Ia doi adversari cu interese opuse si devine o conIruntare de Iore, n care una
din pri trebuie s cstige. Orice concesie apare ca un semn de slbiciune. Orice atac
reusit apare ca un semn de putere. Obiectul negocierii va fi un acord Fare nu va ine
seama de interesele partenerului si care va Ii cu att mai bun cu ct va lovi mai dur
90
partea advers. 7acticile yi Wehnicile de negociere folosite n negocierea distributiv
sunt tipice pentru rezolvarea strilor conIlictuale. Sunt dure si tensionate. ntre tacticile
uzuale, pot fi amintite:
polemica purtat prin contre permanente si prin deviere sistematic de la subiect;
Dtacul n for;
intimidarea;
manevrele retorice bazate pe disimulare, pe mascarea inteniilor, ascunderea
inteniilor, ascunderea adevrului si pe culpabilizarea adversarului;
descalificarea prin rea-credin, prin atac la persoan si prin cderea n derizoriu.
Acest tip de negociere este posibil atunci cnd opoziia de interese este puternic, iar
dezechilibrul de Iore este semniIicativ.
1egocierea integrativ (victorie/victorie) este aceea n care sunt respectate aspiraiile
si interesele partenerului, chiar dac vin mpotriva celor proprii. Se bazeaz pe respectul
reciproc si pe tolerarea diIerenelor de aspiraii si de opinii. Avantajele acestui tip de
negociere sunt acelea c ajunge la soluii mai bune, mai durabile, prile se simt mai bine,
iar relaiile dintre pri se consolideaz. Ambele cstig si ambele susin soluia si acordul
ncheiat. Negocierea integrativ creeaz, salveaz si consolideaz relaiile interumane si
de aIaceri pe termen lung. Ea determin pe Iiecare dintre prile negociatoare s-si
modiIice obiectivele si s-si ajusteze preteniile n sensul rezolvrii intereselor comune.
Aceast optic de negociere ocoleste si evit strile conIlictuale. Climatul negocierilor
este caracterizat de ncredere si optimism, iar acordul, o dat obinut, are toate sansele s
fie respectat. Tacticile speciIice se bazeaz pe reciprocitatea concesiilor (termene de
livrare mai scurte contra unor pri imediate, spre exemplu).
1egocierea raional este aceea n care prile nu-si propun doar s Iac sau s obin
concesii, consimminte de pe poziii de negociere subiective, ci ncearc s rezolve litigii
de Iond de pe o poziie obiectiv, alta dect poziia uneia sau alteia dintre ele. Pentru
aceasta, trebuie definite clar interesele mutuale n cadrul unei transparene si sinceriti
totale, Ir apelul la cea mai mic disimulare sau suspiciune. Se ncepe cu Iormularea
problemelor care trebuie rezolvate, cu rspunsuri la ntrebri de genul: Ce nu merge?
Unde se aIl rul? Cum se maniIest acesta? Care sunt Iaptele care contravin situaiei
dorite? Se continu cu un diagnostic al situaiei existente insistndu-se asupra cauzelor
care mpiedic rezolvarea problemelor. Apoi, se caut soluiile teoretice si se stabilesc de
comun acord msurile prin care, cel puin unele din acestea, pot Ii puse n practic.

Algoritmul raionalitii nseamn deci:
definirea problemelor;
diagnosticarea cauzelor;
cutarea soluiilor.

Negociatorul caut s neleag miza pus n joc de partener, s cunoasc
sentimentele acestuia, motivaiile si preocuprile sale. Divergenele care rmn
nerezolvate sunt reglate prin recursul la criterii obiective, precum si reIerinele
stiiniIice, normele legale, normele morale sau prin recursul la oficiile unui arbitru neutru.
Evaluarea comparativ a acestor tipuri de negocieri este prezentat n Anexa nr.1.


91
3. MARJA DE NEGOCIERE

Orice nceput de negociere presupune deIinirea obiectivelor. Acestea ne oIer
simul direciei, o deIiniie a ceea ce plnuim s realizm si o senzaie de mplinire, odat
ce au fost atinse. n principiu, negociatorul se prezint la masa tratativelor atunci cnd are
deja n minte Wrei poziii de negociere, constientizate mai mult sau mai puin precis.
3oziia declarat deschis (PD), numit si Soziie de plecare. Aceast poziie este
astIel Iormulat nct s-i asigure o marj de manevr n raport cu preteniile partenerului.
Ca regul general, de exemplu ntr-o negociere comercial, vnztorul va declara mai
mult, iar cumprtorul mai puin dect spera s obin, Iiecare n parte. SIatul
negociatorilor experimentai este acela ca, atunci cnd cumperi, s ncepi de jos, iar
atunci cnd vinzi, s ncepi de sus. Aproape ntotdeauna are importan ordinea n care se
Iac declaraiile. De regul, cel care declar primul este dezavantajat n raport cu cel care
declar ulterior.
3oziia de ruptur (PR), numit si Soziie limit minimal/maximal. Sub, sau
dup caz, peste nivelul acesteia, negociatorul nu mai este dispus s angajeze nici o
discuie. Poziia de ruptur nu este desconspirat de parteneri (adversari), dar Iiecare
dintre ei trebuie s intuiasc si s evalueze cu grij si delicatee poziia secret a celuilalt.
Dincolo de interesele strict tehnice si Iinanciare, orice declaraie Icut n aIara poziiei
de ruptur a partenerului antreneaz, de regul, si o anumit doz de orgoliu si Irustrare.
3oziia obiectiv (PO), numit si Soziie ayteptat. Este poziia realist la care se pot
ntlni si echilibra preteniile contradictorii ale partenerilor (adversarilor). Aceasta
reprezint ceea ce negociatorul sper c va putea obine sau smulge de la partener, Ir a
leza inacceptabil interesele acestuia. Prin suprapunerea celor trei poziii de negociere ale
ambilor parteneri, va rezulta o zon n care ei se pot nelege. Aceast zon de acord
posibil poart numele de marj de negociere si este delimitat de poziia de ruptur ale
prilor negociatoare. Cheia succesului o constituie estimarea corect a poziiei de
ruptur.



7ehnici yi tactici de negociere

n literatura de specialitate se prezint adeseori Iaptul c, n orice Iorm de
interaciune uman, este pus n joc o anumit strategie si tactic. Orice Iorm de
negociere implic o conIruntare de voine, sentimente si interese. n acelasi timp, a
stpni interaciunea voinelor implicate n negociere nseamn a nu cdea prad unor
reacii spontane, Ir o determinare logic si raional. Deseori se ntmpl ca o aciune
spontan, o reacie impulsiv a adversarului s duc la ,alegerea tacticii de negociere.
Asta nseamn cu totul altceva dect o linie de aciune raional. Tactica premeditat
poate Ii o tehnic de comunicare eIicace, o capcan retoric sau un truc psihologic. Ea ne
ajut s pstrm controlul, s prelum iniiativa.




92

Tactica Oui DA.DAR

Este genul de tactic care ne Iace mai agreabili pentru partenerul de negociere. Nu
cost nimic. Diplomaii nu spun niciodat NU. Ca si negociatorii buni din toat lumea, ei
au nvat acest lucru de la asiatici. ntors din lungul su drum asiatic, Marco Polo, unul
dintre cei mai buni negociatori, scria c a ntlnit adevrate scoli n care erau Iormai solii
si purttorii de cuvnt ai cpeteniilor mongole si tibetane. Acestia primeau, seara, attea
vergi la tlpi ci de NU le scpau peste zi de pe buze. Oamenii ursc Iaptul de a Ii negai,
contestai, contrazisi. ,NU este o negaie direct si categoric ce taie, rupe si loveste.
Prezint riscul de a oIensa partenerul si de a bloca discuia. ,NU irit si nversuneaz.
Este lipsit de delicatee. Oamenii cu tact l evit cu mult grij. Exprimat simplu, clar si
Ir echivoc, negaia ,NU rmne Ir variante de opiune ulterioar. Nu las loc de
ntors. Rupe negocierea. n schimb, o Iormulare de genul ,DA.DAR poate Ii Iolosit
cu sensul de negaie, pstrnd si alte dou variante de opiune. Ea are trei nuane posibile:
una care nseamn ,DA, una care nseamn ,poate si nc una care nseamn chiar
,NU. Oricnd se poate continua pe varianta dorit. Secretul lui ,da.dar este acela c
permite formularea opiniei proprii ca pe o continuare a ceea ce a spus partenerul si nu ca
pe o contrazicere direct a opiniei acestuia.





Tactica falsei oferte

Pe scurt, se poate caracteriza ca ,un truc de negociere cu. puin teatru.
Negocierea preului este mai ntotdeauna un joc cu sum nul, n care unul nu poate
cstiga Ir ca cellalt s piard. Pe ct posibil, adversarii se manipuleaz ntre ei, mcar
pn la limita loialitii si moralitii. Una dintre tacticile oarecum neloiale, ntlnit rar
n manuale si des n practic, este acela n care cumprtorul Iace vnztorului o oIert de
pre atrgtoare pentru a elimina concurena si a-l motiva n derularea tranzaciei. Odat
ce a obinut acest lucru, el gseste un motiv pentru a-si modiIica oIerta iniial. Apoi
ncepe ,trguiala prin care convinge vnztorul s accepte noua oIert, de regul mult
mai moderat. Pe ct posibil, vnztorul este pus n situaia s nu prea mai aib de ales.



7actica stresrii yi tracasrii

ntr-un cuvnt, slbeste rezistena Iizic si psihic a adversarului. Ca excepie si
ct mai rar posibil, atunci cnd negociem cu un adversar diIicil, neprincipial si
dezagreabil, dispus s se angajeze inutil n tratative dure si prelungite, se recomand
folosirea unor tertipuri si tactici de stresare si tracasare. n cadrul acestora se recomand o
contraaglomeraie insistent si vicioas. Pot fi folosite fel de fel de manevre laterale, care,
desi nu sunt, n mod direct, oIensatoare si umilitoare, au rolul de a sci si deranja
93
adversarul, punndu-l n situaia de a grbi Iinalul negocierilor. Adversarul poate fi purtat
insistent prin halele de Iabricaie si depozitele firmei. Poate fi cazat ntr-o ncpere
expus unor zgomote inIernale care s-l mpiedice s doarm. La masa tratativelor, poate
fi asezat cu ochii n soare sau o alt surs de lumin iritant. Poate Ii asezat cu spatele la o
us care scrie si pe care cineva o nchide si o deschide insistent, ca din ntmplare.
Poate Ii asezat pe un Iotoliu aparent luxos, dar incomod, care scrie, singurul
disponibil, din pcate. Va sta eapn si va obosi repede. Poate Ii asezat n apropierea unei
surse puternice de cldur (se Iolosesc si surse direcionale de cldur radiant) sau ntr-
un curent de aer umed si rece. Poate fi invitat la o mas la care i se oIer, cu mult
generozitate, exact ceea ce nu-i place sau nu poate mnca. Se pot oIeri buturi tari
peste limita rezistenei sale psihice. Cnd relaia pe termen lung nu ne intereseaz si ne
propunem folosirea unor astfel de mijloace de presiune, trebuie s Iacem acest lucru sub
masca celei mai desvrsite nevinovii si amabiliti, cerndu-ne scuze si preIcndu-ne
victime alturi de adversar.





Tactica mituirii

Apreciem c este o tactic total neloial care se bazeaz pe slbirea rezistenei
psihologice a adversarului pus n situaia s accepte daruri mai mici sau mai mari. Desi
rar ntlnit n manuale, Iie c cerem, Iie c nu si orict am condamna-o de (ne)sincer,
aceast tactic este posibil, n practica negocierilor, oriunde n lume. La capitolul
corupie, la nivelul anului 1997, Romnia se afla pe locul 37 n lume. Mita se poart, Iie
si numai pentru simplul motiv c negocierile sunt purtate de oameni crora nimic din ce-i
omeneste nu le este strin. Tactica mituirii este Iavorizat atunci cnd negocierile sunt
purtate prin intermediari insuIicient motivai de pe partea pe care o reprezint. Desigur,
exist o diIeren major ntre protocol si cadou, pe de o parte, si mit, pe de alt parte.
Exist ns si asemnri majore. Rolul protocolului si cadoului oIerit clientului sau
partenerului de negocieri este acela de a amorsa o atitudine psihologic si un
comportament Iavorabil celui care oIer. n aIaceri, Iuncia cadoului si protocolului este
una pragmatic si nu una Iilantropic. Micile atenii plasate pe masa tratativelor (pixuri,
calendare, brelocuri, agende, caIele, buturi etc.) sunt, pn la un anumit nivel, absolut
Iiresti si au rolul de a crea o ambian Iavorabil negocierilor. Uzanele diplomatice ale
unor state limiteaz protocolul si atenia la cel mult un prnz (sau dineu) acceptat pe
cheltuiala gazdei. Adevrata mituire ncepe de la pragul valoric peste care ,atenia
rencepe s Iie acceptat. Pragul depinde de demnitatea, onestitatea, averea, lcomia, si
gradul de risc la care se preteaz negociatorul. Din acest punct de vedere, prudena poate
lua n considerare si Iaptul c orice negociator are preul lui. Nu se va compromite pentru
mai puin dect acest pre. Relaiile de aIaceri stabile pe termen lung pot fi compromise
prin mit, dar Iavorizate prin cadouri mari. DiIerena dintre cadou si mit rmne una
psihologic si strategic. Legea rmne neputincioas atta timp ct dai sau primesti ntr-
un cadru conIidenial.

94


Tactica presiunii timpului

Aceast tactic se bazeaz pe ideea simpl dup care, mai ntotdeauna, exist un
program de negocieri si o agend de lucru a negociatorilor. Aceste elemente pot fi
organizate si manipulate astIel nct problema delicat s rmn la limita expirrii
timpului alocat procesului de negociere. n acest scop, se pot Iolosi orice tertipuri si
manevre de tergiversare, ocolire, amnare. Spre sIrsitul negocierilor, de obicei, lucrurile
ncep s se precipite. Unul dintre partenerii de discuie trebuie s prind avionul sau
trenul, o grev este pe cale s izbucneasc etc. n asemenea condiii, ritmul negocierilor
trebuie grbit si adversarul poate comite usor erori. Una din manevrele simple, dar
eficace pentru ntrzierea finalului, este recapitularea si desprinderea de concluzii
intermediare. Alte manevre de tergiversare pot fi bazate pe invocarea lipsei unor
documente, pe starea sntii cuiva, plecarea n concediu, pe nevoia de deplasri urgente
etc.




7actica ,feliei de salam

Numit si tehnica ,pasilor mici sau tactica ,salami, aceasta se bazeaz pe ideea
simpl c este mai usor a obine salamul Ieliu cu Ieliu dect tot deodat. Cnd cerem
prea mult, prea repede, adversarul poate Ii coplesit pentru moment si are tendina de a se
mpotrivi. I se pare mult mai usor s rspund printr-un refuz. Pentru el devine tot mai
diIicil s continue jocul, sub stare de presiune. n schimb, prin obinerea de avantaje
pariale repetate, cu un consum mai mare de timp si rbdare, se poate ajunge mai usor la
o victorie total, n Iinal. Succesele mrunte pot trece neobservate, dar se pot cumula mai
multe succese mici si Ir rsunet, pentru consolidarea poziiei si obinerea marilor
realizri. Nu trebuie s ne aIlm n posesia ntregului salam ca s ne nIruptm din el.


TactiFa alternrii negociatorilor

Ideea de baz este c, atunci cnd partenerul schimb negociatorul, esti nevoit s
iei totul de la capt. O prim versiune a acestei tactici Iace ca seIul echipei de negociere
s par cu adevrat blnd si rezonabil, dar cu totul neputincios n Iaa presiunilor Icute
de specialistii din echipa sa. n mod deliberat si ndelung premeditat si simulat, restul
oamenilor de echip sunt duri, ncpnai si, aparent, iresponsabili. Pe parcursul
procesului de negociere sunt introdusi, pe rnd, ingineri, merceologi, juristi, contabili etc.
care aIiseaz o poziie dur si intransigent. n acest Iel, ei creeaz o presiune psihologic
Ia de care partenerul preIer s lucreze doar cu seIul echipei si s accepte propunerile
mai rezonabile ale acestuia. El, chipurile, nu este de acord ntru totul cu coechipierii si,
dar nici nu poate trece prea mult peste ei. O a doua versiune const n schimbarea
eIectiv a negociatorului. Asta nseamn c, pe parcursul negocierilor, tocmai atunci cnd
95
te astepi mai puin, partea advers nlocuieste negociatorul. Poate Ii o lovitur dur,
creia i se Iace Ia cu diIicultate, pentru c este mai puin plcut s iei totul de la capt.
Noul negociator are posibilitatea s invoce noi argumente, s revoce unele din
nelegerile Icute, sau chiar s retrag unele din nelegerile Icute deja sau chiar s
retrag unele din concesiile acordate de predecesorul su. Noul negociator este, de regul,
omul de vrf, care te ia de odihnit cnd predecesorul su te-a extenuat deja. Totusi, nu
trebuie s te pierzi cu Iirea. Este bine s nu te obosesti repetnd vechile argumente si s-i
modifici atitudinea dac partenerul o Iace. n diplomaie, tactica d rezultate excelente
(cI. SteIan Prutianu, &omunicare i negociere in afaceri).



'E REINUT:

Cum putem caracteriza procesul de negociere?
n sens larg, negocierea apare ca Iorm concentrat si interactiv de comunicare
interuman n care dou sau mai multe pri aIlate n dezacord urmresc s ajung la o
nelegere care rezolv o problem comun sau atinge un scop comun. Prin negociere
nelegem orice Iorm de conIruntare nearmat, prin care dou sau mai multe pri cu
interese si poziii contradictorii, dar complementare urmresc s ajung la un angajament
reciproc avantajos ai crui termeni nu sunt cunoscui de la nceput. n aceast
conIruntare, n mod principal si loial, sunt aduse argumente si probe, sunt formulate
pretenii si obiecii, sunt Icute concesii si compromisuri pentru a evita att ruperea
relaiilor ct si conIlictul deschis. Adesea negocierile sunt purtate pentru efectele lor
colaterale cum ar Ii: meninerea contractului, cstigarea de timp, mpiedicarea deteriorrii
situaiei n conIlict. n aIar de acestea, ntlnirile negociatorilor pot fi privite ca un canal
potenial de comunicri urgente n situaii de criz.














96

97
BIBLIOGRAFIE


,. TEORII $I MODELE ALE COMUNICRII

I.1. Comunicarea o introducere
Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universitii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
Philippe Cabin (ed) La communication, Etat des savoirs, Sciences Humaines ditions,
1998;
J.J Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, tiina comunicrii, Humanitas, Bucuresti,
1998;
Emilian M. Dobrescu, 6ociologia comunicrii, Editura Victor, Bucuresti, 1998;
Ioan Drgan, 3aradigme ale comunicrii de mas, Sansa, Bucuresti, 1996;
Mihai Dinu, Comunicarea, Editura StiiniIic, Bucuresti, 1997;
Jean Lohisse, Les systme de communication, Armand Colin, Paris, 1998;
Andre de Peretti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface, Tehnici de comunicare, Polirom,
Iasi, 2000;
Nicki Stanton, Comunicarea, Societatea de Stiin si Tehnic, Bucuresti, 1995;


,.2. Vocabularul ytiinelor comunicrii
Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universitii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
J.J. Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, tiina comunicrii, Humanitas, Bucuresti,
1998;
Robert Escarpit, 'e la sociologia literaturii la teoria comunicrii, Ed. StiiniIic si
Enciclopedic, Bucuresti, 1980;
Umberto Eco, 7ratat de semiotic general, Ed. StiiniIic si Enciclopedic, Bucuresti,
1982;
J. Fiske, Introduction to communication studies; Methuen, New York, 1982;
Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European Iasi, 1999;


I.3. TeoUii yi modele ale comunicrii
Cristian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universitii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
Mihai Dinu, Comunicarea, Editura StiiniIic, Bucuresti, 1997;
Ioan Drgan, 3aradigme ale comunicrii de mas, Sansa, Bucuresti, 1996;
John Fiske, Introduction to Communication Studies, Methuen, New York, 1982;
Umberto Eco, Lector in fabula, Univers, Bucuresti, 1991;
Umberto Eco, 7ratat de semiotic general, Ed. StiiniIic si Enciclopedic, Bucuresti,
1982;
98
Jurgen Habermas, 6fera public yi transformarea ei structural, Univers, Bucuresti,
1998;
Armand si Michelle Mattelart, ,storia teoriilor comunicrii, Polirom, Iasi, 2000;
Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European Iasi, 1999;
B. Miege, La pense communicationnelle, Presses Universitaires de Grenoble, 1995;
Alex Mucchielli, Douze cas et exercices sur la communication, Armand Colin, Paris, 1998;
Ilie Prvu, )ilosofia comunicrii, Ed. Facultii de Comunicare si Relaii Publice David
Ogilvy, Bucuresti, 2000;
Charles Peirce, &omunicare yi aciune, Humanitas, Bucuresti, 1990;
Liliana Ionescu Ruxndroiu, &onversaia structuri yi strategii, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1975;
Paul Watzlawick, Janet Helmick Beavin, Don D. Jackson, Une logique de la
communication, Seuil, Paris, 1972;
Comunicarea n cmpul social, ed. Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 1996;


,.4. Comunicare yi limbaj; Comunicarea oral
Cristian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universitii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
Mihai Dinu, Comunicarea, Ed. StiiniIic, Bucuresti, 1997;
Les Giblin, $rta dezoltrii relaiilor interumane, Curtea Veche Publishing, Bucuresti,
2000;
Roman Jakobson, /ingvistic yi poetic n 3robleme de stilistic, Ed. StiiniIic, Bucuresti,
1964;
Catherine Kerbrat-Orecchioni, /nonciation. De la subjectivit dans le langage, Armand
Colin, Paris, 1980;
Liliana Ionescu Ruxndroiu, 6ociolingvistic orientri actuale, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1975;
Vasile Tonoiu, Omul dialogal, Editura Fundaiei Culturale Romane, Bucuresti, 1995;
I.5. Comunicarea non-Yerbal
Ray Birdwhisteell, Introduction to kinetics, 1952;
Mihai Dinu, Comunicarea, Ed. StiiniIic, Bucuresti, 1997;
Edward Hall, La dimension cache, Seuil, Paris, 1978;
Michael Kunczik, Astrid Zipfel, ,ntroducere n ytiina publicisticii yi a comunicrii,
Editura Presa Universitar Clujean, Cluj, 1998;


II. COMUNICAREA IN CAMPUL SOCIAL

II.1. Comunicarea proces de influen social
Jean-Claude Abric, Psychologie de la communication, Armand Colin, Paris, 1999;
Camelia Beciu, 3olitica discursiv, Polirom, Iasi, 2000;
R. Boudon, Tratat de sociologie, Humanitas, Bucuresti, 1997;
St. Buzrnescu, Sociologia opiniei publice, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti;
99
Ioan Drgan, 3aradigme ale comunicrii de mas, Sansa, Bucuresti, 1996;
Jurgen Habermas, 6fera public yi transformarea ei structural, Univers, Bucuresti,
1998;
Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European Iasi, 1999;
Bernard Miege, 6ocietatea cucerit de comunicare, Polirom, Iasi, 2000;
John B. Thompson, 0edia yi modernitatea, Antet, Bucuresti;
D. Wolton, Les contradictions de la communication politique, n La communication,
Etat des savoirs, Sciences Humaines ditions, 1998;
Ctlin ZamIir, Lazr Vlsceanu (ed), 'icionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti,
1993;


,I.2. Comunicarea de mas
Francis Balle, Mdias et societ, Ed. Mont-chrestien, Paris, 1990;
Pierre Bourdieu, Despre televiziune, Meridian, Bucuresti, 1998;
Ion Bucheru, Fenomenul Televiziune, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti,
1997;
Jean Cazeneuve, /a societ de l`ubicuit, Denel-Gonthier, Paris, 1972;
Rogers Clausse, Brevs considerations sur la terminologie et la mthodologie de la
communication sociale, n Economies et societ, aprilie 1972;
Mihai Coman, Manual de jurnalism, Polirom, Iasi, 1997;
Dennis DeFleur, Understanding Mass Comunication, Hougton Mifflin Company, Boston,
1991;
Melvin DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii alH comunicrii de mas,. Polirom, Iasi,
1999;
J.R. Dominick, Dynamics of Mass Comunication, Addison Westley, London, 1983;
John Downing, Ali Mohammadi, Questioning the media, Sage, 1991;
Georges Friedman, Dictionnaire des mdias, Mome, Paris, 1971;
Rose-Marie Haines, &omunicarea televizual, EIicient, Bucuresti, 2000;
J. Lazar, Sociologie de la communication de masse, Armand Colin, Paris, 1991;
Guy Lochard, Henri Boyer, &omunicarea mediatic, Institutul European, Iasi, 1998;
Marshall McLuhan, The Medium is the Massage, New York, 1967;
Marshall Mc Luhan, Mass-media sau spatiul invizibil, Nemira, Bucuresti, 1997;
Denis McQuail, Mass Communication Theory, Sage, 1983;
Jean Nol Jeanneney, 2 istorie a mijloacelor de comunicare de la origini yi Sn astzi,
Institutul European Iasi, 1997;
Ignacio Ramonet, 7irania comunicrii, Doina, Bucuresti, 2000;
Alvin Tofler, Powershift Puterea n miycare, Antet, Bucuresti, 1996;
Bernard Voyenne, La presse dans la socit contemporaine, Armand Colin, Paris, 1962;






100
,I.3. Comunicarea public
Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universitii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
Gerard Leclerc, La socit de communication, Puf, Paris, 1999;
Bernard Miege, 6ocietatea cucerit de comunicare, Polirom, Iasi, 2000;
,I.4. Comunicarea publicitar
Jean Baudrillard, La socit de consommation, Gallimard, Paris, 1970;
Bonange & Thomas, 'on 1uan sau Pavlov, Eseu despre comunicarea publicitar, Editura
Trei, Bucuresti, 1999;
Franois Brune, )ericirea ca obligaie -Psihologia yi sociologia publicitii, Editura Trei,
1996;
Riccardo Cervelli, Giuseppe Mariani, Come fare pubblicita, Sperling&Kupfer Editori,
1997;
Vasile Dncu, &omunicarea simbolic, Dacia, Cluj-Napoca, 2001;
John Keane, Mass-Pedia yi democraia, Institutul European Iasi, 2000;
Maria Moldoveanu, Dorina Miron, Psihologia reclamei. Publicitatea n afaceri;


,I.5. Comunicarea politic
Camelia Beciu, 3olitica discursiv, Polirom, Iasi, 2000;
Philip Braud, *rdina deOiciilor democraiei, Globus, Bucuresti, 1995;
Keit Downing, Puterea, Du Style, Bucuresti, 1995;
Gilbert Durand, Structuri antropologice ale imaginarului, Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 1998;
Murray Edelman, 3olitica yi utilizarea simbolurilor, Polirom, Iasi, 1999;
R. Girardet, 0ituri yi mitologii politice, Institutul European, Iasi 1997;
RoseMarie Haines, Discursul politic televizual, Era, Bucuresti, 2000;
Niccolo Machiaveli, Principele, Minerva, Bucuresti, 1994;
Bernard Miege, Societatea cXcerit de comunicare, Polirom, Iasi, 2000;
Doru Pop, Mass-Pedia yi politica, Institutul European Iasi, 2000;
Gabriel Thoveron, &omunicarea politic azi, Antet, Bucuresti, 1996;
R.G. Schwartzenberg, Statul spectacol, Scripta, 1995;
SteIan Stnciugelu, 9iolen, mit yi revoluie, All, Bucuresti, 1998;
Andrei Stoiciu Comunicarea politic, Humanitas, Bucuresti, 2000;
&onstrucia simbolic a cmpului electoral, Institutul European Iasi, 1998;
Andrei Stoiciu, nigmes de la sduction politique, Humanitas, Bucuresti, 2000;
D. Wolton, Les contradictions de la communication politique, n La communication,
Etat des savoirs, Sciences Humaines ditions, 1998;






101
,I.6. Manipularea informaional yi structurile mediatice
St. Buzrnescu, Sociologia opiniei publice, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti;
H.P.Cathala, (poca dezinformrii, Antet, Bucuresti,
Mihai Coman, Din culisele celei de-a patra puteri, Carro, Bucuresti, 1996;
Constantin Cucos, Minciuna, contrafacere, simulare, Polirom, Iasi, 1997;
Bogdan Ficeac, Tehnici de manipuulare, Nemira, Bucuresti, 1998;
R.V. Joule si J.L. Beauvois, Tratat de manipulare, Antet, Bucuresti, 1997;
Noel Kapferer, Zvonurile, Humanitas, Bucuresti, 1993;
Rmi Kauffer, &orporaiile americane n lupt contra Europei, Incitatus, 1999;
James Lull, Mass-media Comunicare, Manipularea prin informaie, Samizdat,
Bucuresti, 1999;
Isabelle Nazare Aga, Manipulatorii sunt printre noi, Niculescu, Bucuresti, 1999;
Ignacio Ramonet, 7irania comunicrii, Doina, Bucuresti, 2000;
Grard de Selys, Minciuni mass-media, Scripta, Bucuresti, 1992;
Ctlin ZamIir, Lazr Vlsceanu (ed), 'icionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti,
1993;
Vladimir Volkoff, 'ezinformarea, arm de rzboi, Incitatus, Bucuresti;
Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, Antet, Bucuresti;
Piotr Wierzbicki, Structura minciunii, Nemira, Bucuresti, 1996;


,II. COMUNICAREA N CADRUL ORGANIZAIILOR
Annie Bartoli, Communication et Organisation, Les Editions D`organisation, 1990;
Michael Bland, Communicating Out of a Crisis, MacMillan, 1998;
Philippe Cabin, Communication et organization, La communication, Etat des savoirs,
Sciences Humaines ditions, 1998;
Rodica Cndea, &omunicarea managerial, Expert, Bucuresti, 1996;
Helena Cornelius, tiina rezolvrii conflictelor, ed. Stiin si Tehnic, Bucuresti, 1996;
Stephen Covey, (ficiena n yapte trepte, All, Bucuresti, 1994;
Jean Hiltrop, Sheila Udall, Arta negocierii, Teora, Bucuresti, 1998;
Gary Johns, Comportament organizational, Ed. Economic, Bucuresti, 1998;
Gavin Kennedy, Negocieri, Nemira, Bucuresti, 1998;
George Moldoveanu, $naliz organizaional, Ed. Economic, Bucuresti, 1996;
Dan Popescu, Arta de a comunica, ed. Economica, Bucuresti, 1998;
SteIan Prutianu, &omunicare yi negociere n afaceri, Polirom, Iasi, 1997;
Hassan Souni, Manipularea n negocieri, Antet, Bucuresti, 1998;
William Ury, Dincolo de refuz, Editura de Vest, Timisoara, 1994;
Monica Voicu, A.b.c.-ul managerului, Danubius, 1998;