PRIMA PERIOADA A EPOCII FIERULUI(cca 1200/1150 - 450 bc)

Prezentarea caracteristicilor generale, periodizarii si cronologiei primei epoci a fierului n spatiul carpato-danubiano-pontic;

Prezentarea evolutiei etno-culturale a primei epoci a fierului din spatiul carpato-danubiano-pontic cu principalele sale fenomene etno-culturale.

V. 1. Caracterizare generala a epocii V. 1. 1. Definirea si continutul perioadei. Prima perioada a epocii fierului este cunoscuta pe plan european sub numele de Hallstatt, (abreviere uzuala Ha), dupa descoperirile tipice acestei perioade, facute ntr-o salina din Austria. Descoperirile de pe teritoriul Romniei au avut, nsa, caracteristici proprii fata de cele din Europa centrala, si, de aceea, la noi denumirea de Hallstatt are doar o valoare conventionala, desemnnd numai perioada de nceput a epocii fierului. n legatura cu momentul trecerii de la epoca bronzului la cea a fierului s-au exprimat opinii diverse. Astfel, n Europa centrala se considera ca epoca bronzului ar continua si cu o etapa finala, care cuprinde primele doua etape ale Ha (A si B). n consens cu majoritatea cercetatorilor romni, consideram ca principiul de baza pentru stabilirea nceputului epocii fierului

l reprezinta aparitia primelor indicii de utilizare a obiectelor din acest metal, adica chiar prima etapa a Ha (A), cnd, si pe plan cultural, se o 959i88j bserva formarea unor sinteze, care s-au raspndit pe ntreg teritoriul carpato-danubiano-pontic. Introducerea fierului a nsemnat un urias progres n toate domeniile vietii, datorita sporirii randamentului uneltelor si armelor. Totusi, nlocuirea bronzului cu fierul s-a facut treptat, ntr-un timp ndelungat, deoarece, n etapa de nceput a metalurgiei fierului, vechea metalurgie a bronzului, dupa o evolutie de secole, atinsese apogeul, iar noul metal era nca rar si scump. Asa se explica de ce, la nceputul epocii fierului, gasim foarte putine obiecte de fier si foarte multe de bronz. Uneltele de baza, turnate din fier, precum brazdarul pentru plug si toporul, s-au generalizat doar n a doua perioada a epocii fierului. Cu timpul, oamenii s-au convins de avantajele noului metal si fierul a nlocuit, n cele din urma, bronzul, dar si piatra, ceea ce bronzul nu reusise. n decursul epocii fierului, pe lnga civilizatiile din partea rasariteana a bazinului mediteranean (Asia Anterioara si Egipt), s-au dezvoltat cele din zona sa centrala (Grecia si Italia). n acest context, civilizatiile care s-au dezvoltat n spatiul carpato-danubianopontic au beneficiat de impulsurile culturale primite, direct sau indirect, din centrele evoluate ale lumii contemporane. V. 1. 2. Apogeul metalurgiei bonzului, nceputurile metalurgiei fierului si prelucrarea metalelor pretioase. Prima vrsta a fierului s-a caracterizat printr-o nflorire deosebita a metalurgiei bronzului, dovezi deosebit de importante fiind piesele ncadrate n seriile: Cincu - Suseni (sec. XII), Turia - Jupalnic (sec. XI); Moigrad Tauteu (sec. X), Fizesu Gherlii - Sngeorgiul de Padure (sec. IX), somartin - Vetis (sec. VIII), Bilvanesti - Vint (sec. VII) si depozitele-turnatorii (Uioara de Sus/Alba, spalnaca, Gusterita, Aiud, Band, Dipsa, n centrul Transilvaniei, si Bicaz/Maramures), vorbind despre unul dintre cele mai importante si masive centre de productie a bronzului din Europa est-centrala, ale carui piese s-au raspndit ndeosebi la sud si la est de Carpati.

De la primul popor (hittitii) care, ncepnd din jurul anului 1600, si-a bazat dezvoltarea pe cunoasterea fierului, noul metal s-a raspndit destul de repede n regiunile limitrofe. n spatiul nostru metalurgia fierului a putut patrunde pe mai multe cai: a. sud-tracica. Se stie ca mai multe triburi tracice balcanice, printre care trerii, au ntreprins expeditii n Asia Mica, de unde au putut prelua, ca si cimmerienii, metalurgia fierului, raspndind-o apoi si la tracii nord-dunareni. De asemenea, metalurgia fierului a putut sa se dezvolte, la tracii sud-balcanici, si sub influenta Eladei; b. calea nord-vest balcanica (pe culoarul Vardar- Morava sau dintr-un centru secundar nord-vest balcanic) si italica a actionat n vestul tarii. Influentele au pornit de la centrele de metalurgie illirice, precum si de la cele pre-etrusce (cultura de tip Villanova) si, apoi, etrusce. Nu se poate exclude nici existenta unor centre locale, carpato-balcanice, unde sa se fi practicat o metalurgie timpurie a fierului; c. calea vest-pontica (maritima si pe uscat), favorizata de dezvoltarea unei navigatii costiere n Marea Neagra, nca de la sfrsitul epocii bronzului (asa cum arata descoperirile din regiunea litoralului bulgaresc), completata printr-un traseu pe uscat, prin Dobrogea, Muntenia spre Transilvania d. nord-pontica (sau cimmeriana). Cimmerienii erau o populatie indo-europeana (din ramura nord-iraniana), cu un accentuat caracter pastoral, nomad si razboinic. Localizati n nordul Marii Negre, ei atacau mereu Asiria si Urartu, n mod deosebit partea estica a Asiei Mici, prelund de aici si cunostintele despre metalurgia fierului, pe care le-au raspndit apoi n Europa est-centrala, deci si pe teritoriul tarii noastre; Pe aceasta cale au putut patrunde, printre altele, topoarele de fier cu brate laterale (aripioare), descoperite n cteva locuri din estul Romniei (de ex., la Brlad) si care au fost datate n secolul al VIII-lea .Chr. Aceasta a fost o cale trzie de raspndire a unor obiecte de fier. Diferitele cai de patrundere a metalurgiei fierului au putut fi convergente si, uneori, chiar sincrone.

Dintre piesele timpurii de fier din cadrul Hallstattului timpuriu carpatodanubiano-pontic, pot fi mentionate: celtul de la Lapus, limba de mner (probabil de cutit) de la Rozavlea, pumnalul de la Deva , cutitul de la suncuius, jud. Bihor, pumnalul de bronz cu miez de fier de la Tirol, o spada si acul de bronz cu miezul de fier descoperite n localitati necunoscute din Banat, fibula de la Bobda (jud. Timis), cutitul de la Cauas (jud. Satu Mare) si cel de la Corni-Liteni (jud. Suceava) si fragmentele de zgura de fier de la Susani (jud. Timis), Peteni si Cernatu de Sus (jud. Covasna) sau Dervent (jud. Constanta). Ulterior, dovezile de prelucrare locala a fierului si numarul pieselor (cutite, topoare plate cu aripioare, topoare bipene, seceri, dalti, teci pentru spade etc.) se nmultesc, mai ales odata cu trecerea la cultura Basarabi. n perioada hallstattiana au continuat sa se realizeze si sa se foloseasca tezaure cu obiecte de aur, cum este cel de la Hinova (jud. Mehedinti), de cca. 5 kg, reprezentnd, probabil o depunere rituala, si Radeni (com. Pastraveni, jud. Neamt) sau cele de la sfrsitul Hallstattului si nceputul perioadei Latne (Stncesti-Botosani, BaiceniCucuteni-Iasi, Agighiol-Tulcea, Peretu-Teleorman etc.). V. 1. 3. Viata economica si sociala. Daca la nceputul primei epoci a fierului pastoritul pare sa fi avut un caracter predominant, ulterior este evident echilibrul dintre agricultura si cresterea animalelor si sedentarizarea mai accentuata a comunitatilor umane, poate si ca urmare a unei relative limitari a migratiilor de populatii si a unor conditii de mediu favorabile. Pe plan social, ca urmare a sporirii produselor si a acumularilor de avutii, s-a accelerat si accentuat procesul de stratificare n cadrul comunitatilor, continund procesele din perioada anterioara. Prin consolidarea uniunilor de triburi, conflictele intertribale au luat forma unor adevarate razboaie. Epoca fierului, a fost, din acest punct de vedere, nu numai a plugului si a toporului de fier, dar si a spadei de fier. Uniunile de triburi aveau centre ntarite, adevarate cetati, cu valuri uriase de pamnt (cu structura interioara de brne si pietre), cu santuri si palisade, de felul celor de la Sntana-Arad (cu o suprafata de 78 ha), Ciceu, Medias, Teleac (n Transilvania), Siret (Moldova), n Hallstatt-ul timpuriu, Stncesti (Botosani), Arsura, Bunesti-Averesti (jud.Vaslui), Mosna si Cotnari, jud. Iasi (n Moldova), Butuceni (n Basarabia), Satu Nou (Dobrogea), Albesti (Muntenia), Verbicioara (n Oltenia), pentru perioadele urmatoare,

unele dintre acestea, aflate n asociere cu mormintele si tezaurele princiare putnd vorbi de existenta unor formatiuni politice si militare, anonime din pacate. Din punct de vedere social-politic si militar, adunarea luptatorilor mpreuna cu conducatorul politico-militar, poate si religios, (rege, chiefdom) au reprezentat forma curenta de conducere a uniunii tribale. Astfel, n unele necropole, precum cea de la Balta Verde (Oltenia), numarul mare de arme depuse n morminte indica existenta unor luptatori specializati. Din rndurile acestor luptatori, s-a detasat o aristocratie militara tribala, asa cum dovedesc unele morminte cu un inventar deosebit de bogat, caracteristica unei etape mai avansate a ceea ce s-a definit, n istoriografia marxista, drept democratie militara, care ar fi corespuns sfrsitului societatii primitive. n acelasi timp, pe lnga progresele realizate n domeniul metalurgiei fierului, sub impactul influentelor grecesti, manifestate din secolul al VII-lea . Chr., s-a raspndit procedeul lucrarii ceramicii cu ajutorul rotii olarului (a se vedea ceramica din necropolele Gogosu si Eselnita (jud. Mehedinti) si Alexandria (jud. Teleorman), care s-a extins n sec. VI-IV n ntreg spatiul carpato-danubiano-pontic. V. 1. 4. Populatiile primei perioade a epocii fierului n spatiul carpatodanubiano-pontic. n stadiul actual al cercetarilor, se admite ca, cel mai trziu la nceputul epocii fierului, s-a definitivat diferentierea etnico-lingvistica dintre traci si illiri. Pe cea mai mare parte a teritoriului tarii noastre, elementul etnic dominant era cel tracic. Tracii detineau, de asemenea, un ntins teritoriu balcanic, pna n nordul Marii Egee, extinzndu-se si n vestul Asiei Mici (frigieni, lidieni, licieni, carieni sa). Spre nord si spre est, depaseau cu mult granitele actuale ale Romniei, extinzndu-se, la nceput pna prin mijlocul Polonei de astazi si pna la Nipru, dar n aceste zone au fost treptat integrati de catre valurile migratoare ale populatiilor nord-iraniene (cimmerieni, sciti, sarmati). Spre vest si sud-vest, tracii se interferau cu illirii, cam prin zona Dunarii mijlocii (pannonice), a Banatului si Serbiei. Drept urmare, n zonele sud-vestice ale Romniei se constata prezenta a numeroase obiecte de factura illirica, dar acestea nu trebuie puse att pe seama unor prezente efective ale populatiei illirice, ci, mai plauzibil, pe seama unor importuri, explicabile prin deosebita nflorire a metalurgiei fierului n centrele illirice din

nord-vestul Balcanilor. Despre aceasta deosebita raspndire vorbea si Herodot, care i considera pe traci drept cei mai numerosi lume, dupa indieni. Cu timpul, s-au produs, n aceasta arie uriasa, patrunderi ale unor populatii straine, avnd drept efect o restrngere a spatiului tracic. De asemenea, si n interiorul lumii tracice s-au produs o serie de delimitari si individualizari, n functie de zonele geografice. Pe ansamblu, s-au separat doua ramuri principale: sud-tracica si nord-tracica, delimitate de Muntii Haemus (Balcani). n timp ce ramura sudica a fost mult influentata de civilizatia elenica, lumea nord-tracica (numita ulterior si geto-dacica) a ramas pastratoarea cea mai fidela a specificului tracic. V. 1. 5. Spiritualitatea perioadei hallstattiene. Desi sunt nca greu de definit, n perioada hallstattiana se sesizeaza o anumita continuitate spirituala din epoca bronzului, materializata n perpetuarea cultului solar, demonstrat de o bogata simbolistica geometrica (cercuri si cruci solare, spirale si capete de spirale) si reprezentari figurative ale unor pasari de apa (lebedele reprezentau n mitologia greaca vehiculul/carul cu care calatorea, n fiecare primavara, Apollon, zeul hiperborean al luminii) pe unele vase legate de cultura Basarabi, n special: canile de la Iernut (jud. Mures), protomele caruluirecipient de cult de la Bujoru (jud. Teleorman), pandantivul de la Ghidici (jud. Dolj), reliefurile de pe situla de la Remetea Mare (jud. Timis). De asemenea, este posibil sa fi continuat procesul de configurare a panteonului politeist traco-geto-moeso-dac, la sfrsitul perioadei avnd loc, n spatiul getic, reforma religioasa a lui Zalmoxis. n acelasi timp, se cunosc o serie de depuneri votive de ceramica, n locuri speciale (Popesti-Novaci, jud. Giurgiu, Iernut, jud. Mures, n cadrul culturii Basarabi, si Bistrita, jud. Vlcea, n secolul al VI-lea . Chr.) si n morminte (Susani, jud. Timis)m, sau cu obiecte din aur (Hinova, jud. Mehedinti). n ceea ce priveste ritul funerar, se observa o folosire, n functie de zone geografice, traditii si influente, a inhumatiei si incineratiei. Catre sfrsitul perioadei, n spatiul geto-dacic s-a generalizat incineratia, n multe cazuri n necropole tumulare, ritul inhumatiei fiind propriu, mai ales, populatiilor alogene (greci, illiri, sciti) sau copiilor si tinerilor geto-daci care nu au atins maturitatea religioasa.

V. 1. 6. Periodizarea primei perioade a epocii fierului. Multa vreme, datorita lipsei cercetarilor proprii pentru aceasta perioada, s-a preluat si la noi sistemul centraleuropean, elaborat de Paul Reinecke (cu patru faze: A-D), perfectionat, prin subdiviziuni, de catre Hermann Mller-Karpe. n urma cercetarilor efectuate pe teritoriul Romniei, ndeosebi n deceniul al saselea, s-a elaborat o schema proprie de periodizare, cu trei faze (Ha timpuriu/Ha A si B, cca. 1200/1150 - 800 . Chr, mijlociu/Ha C, cca. 800 - 650/600 . Chr, si trziu/Ha D, 650/600 - 500/450 . Chr). n acest sistem au fost ncadrate principalele serii de depozite de bronzuri, precum si fenomenele culturale specifice (vezi tabelul 5, anexa la capitol). V. 2. Hallstatt-ul timpuriu (1200/1150 - 800 . Chr.) V. 2. 1. ncadrarea si evolutia culturala a fazei. ntre epoca bronzului si cea a fierului nu a fost constatata o ntrerupere a continuitatii etno-culturale, deoarece purtatorii culturilor epocii bronzului nu au fost nlocuiti de altii, care sa fi patruns din afara, aducnd cu ei civilizatia fierului. Aceasta continuitate este demonstrata, n primul rnd, de exceptionala bogatie a obiectelor de bronz, care arata ca metalurgia bronzului din aria carpato-dunareana a atins apogeul tocmai n secolele care au precedat cristalizarea civilizatiei fierului, precum si de faptul ca n cadrul vestigiilor de cultura materiala se gasesc multe elemente mostenite sau evoluate din epoca anterioara, si atunci cnd nu se poate sesiza, din punct de vedere arheologic, continuitatea temporala, aceasta este suplinita de asa-numita continuitate mobila, spatiala. Miscarile demografice, ncepute din perioada de sfrsit a epocii bronzului, au continuat si n aceasta etapa, fiind afectate mai ales partile vestice ale spatiului carpatodanubiano-pontic. Caracterul probabil predominant pastoral al economiei este reflectat, printre altele, de descoperirea unui mare numar de figurine zoomorfe de lut, cunoscute sub numele de "turma de la Lechinta" (Lechinta, jud. Mures) sau cele de la Lapus si Siret, din diferitele grupe culturale ale Hallstattului canelat. Peste aria culturii Noua s-a suprapus, extinzndu-se dinspre vest spre est si sud, un orizont hallstattian timpuriu, de tip Ha A, caracterizat printr-o ceramica lustruita,

neagra la exterior si rosie la interior, ornamentata cu caneluri (si uneori cu proeminente), apartinnd complexului cultural Gva-Holihrady, cu variatele sale aspecte. Ritul funerar specific acestui orizont era incineratia n urne bitronconice, documentata, printre altele, n necropolele de la Balta Verde (Oltenia) si Bobda (Banat). Prin fibulele n forma de arcus de vioara, numite de tip Peschiera (dupa o localitate din Etruria), descoperite la Jupa (Banat) si Orlea (Oltenia), acest orizont se dateaza n secolele XII-XI bc. Dupa principalele descoperiri din Transilvania si Banat, orizontul poate fi numit Lapus-Pecica-Reci-Medias-Susani-Bobda, iar n Oltenia i corespund descoperirile de tip Balta Verde si n Muntenia cele de tip Chitila. n Ungaria, Slovacia si Ucraina subcarpatica a evoluat cultura Gva-Holihrady propriu-zisa, reprezentata n Moldova prin grupele Granicesti (n Podisul Sucevei) si Moldovei). Ceva mai trziu, ncepnd cu Ha B, partile de sud si est ale tarii au cunoscut evolutia unui alt orizont cultural, de origine balcano-carpatica si a Dunarii de Jos, cu ceramica neagra, lustruita, decorata prin impresiuni si incizii, uneori si cu ncrustare cu culoare alba, care continua stilul ornamental al Bronzului mijlociu si trziu din sudvestul Romniei. Acest orizont s-a extins dinspre Peninsula Balcanica, de la sud spre nord, acoperind, n mare masura, vechiul orizont cu ceramica canelata. Este reprezentat prin culturile nrudite Insula Banului (Oltenia si cea mai mare parte a Munteniei), Babadag (ndeosebi Dobrogea), Tamaoani (sudul Moldovei) si Cozia-Brad-SaharnaSoloceni (centrul Moldovei). Acest orizont are analogii perfecte n cultura sud-balcanica Psenievo, iar prin intermediul acesteia fragmente ceramice asemanatoare cu cele de la Babadag au ajuns pna n stratul VII b2 de la Troia, care urmeaza distrugerii cetatii homerice. n marea arie de raspndire a celor doua complexe (cel cu ceramica decorata prin caneluri si cel au ceramica imprimata si incizata) au aparut, prin firesti interferente culturale, grupe mixte si sinteze, corespunzatoare procesului de hallstattizare a acestui spatiu tracic. Astfel, s-au pus acum bazele viitoarei unitati geto-dacice, ca principala ramura nordica a tracilor. V. 3. Hallstatt-ul mijlociu (800 - 650/600 . Chr.) Corlateni-Chisinau-Lucaseuca (n restul

Dupa unii cercetatori, de abia din acest moment ar fi nceput perioada propriu-zisa a Hallstatt-ului, deoarece de abia acum metalurgia fierului depaseste si nlocuieste aproape complet pe cea a bronzului. n aceasta perioada, dupa framntarile etno-culturale care au marcat sfrsitul epocii bronzului si faza timpurie a Hallstatt-ului, s-a format o mare sinteza culturala nord-tracica, ce a acoperit aproape tot teritoriul vechii Dacii. Este vorba de complexul cultural Basarabi (localitatea eponima din jud. Dolj). n Basarabia e cunoscut prin descoperirile de tip soldanesti. n zonele necuprinse de cultura Basarabi, par sa continue, n forme trzii, grupurile culturale existente si n Ha timpuriu, dar apar si grupe noi, cu evidente influente nord-pontice, cum ar fi cele de la Stoicani si Trestiana, din sudul si centrul Moldovei. Complexul Basarabi-soldanesti s-a individualizat printr-o ceramica decorata deosebit de variat, prin incizie, excizie, canelare si imprimare, la care se adauga incrustatia cu alb. Se pare ca, n cadrul acestui complex, s-a ajuns la revitalizarea, prin intermediul complexului cultural Insula Banului-Cozia-Solonceni-Saharna (Ha timpuriu), a traditiilor vechii ceramici tracice a Bronzului dezvoltat, ndeosebi din cadrul culturilor Grla Mare, Tei si Wietenberg, ceea ce demonstreaza nca o data unitatea si continuitatea etno-culturala existenta ntre epoca bronzului si cea a fierului n spatiul carpatodunareano-balcanic, asa cum a presupus-o Vasile Prvan. Asezarile erau att fortificate (Remetea-Poganici, jud.Caras-Severin, Hunedoara, Popesti, jud. Giurgiu, Poiana, jud. Galati, Teleac, jud. Alba etc.), ct si deschise, de tip salas (sezoniere), fiind raspndite pe toate formele de relief, trasatura specifica ulterior si civilizatiei geto-dacice. Ritul funerar prezinta nca oscilatii ntre incineratie si inhumatie, dar incineratia tinde sa se impuna din ce n ce mai mult. n viata spirituala se remarca n mod deosebit cultul soarelui (continund, de asemenea, traditiile epocii bronzului), figurat prin care solare, trase de pasari, precum cel descoperit la Bujoru (Teleorman), sau prin pandantive n forma de luntre solara. O caracteristica a complexului Basarabi, avnd mare valoare cronologica, este lipsa totala n inventarul sau a oricaror obiecte de factura greceasca sau scitica, fapt pentru care este numit si orizont prescitic. Din punct de vedere al evolutiei istorice, se considera ca orizontul cultural Basarabi reprezinta un reflex al individualizarii grupului

geto-dacic din marele neam al tracilor, la sfrsitul secolului al VI-lea . Chr, getii fiind mentionati clar de izvoarele scrise (Herodot). V. 4. Hallstatt-ul trziu ( 650/600 - 450 . Chr.) Acum societatea carpato-dunareano-pontica a evoluat treptat, n cadrul unei

"unitati n diversitate", spre a doua perioada a epocii fierului. Aceasta trecere s-a facut pe baza evolutiei firesti a fondului local traco-geto-dacic, de traditie Basarabi, care a fost influentat de factori externi, cum ar fi: n special cel grecesc, n oarecare masura cel scitic si, ulterior, cel celtic. Perioada Ha trziu reprezinta momentul n care populatia locala geto-dacica a realizat trecerea spre evolutia istorica propriu-zisa. Momentul trecerii spre Latne nu a fost pretutindeni acelasi n spatiul carpatic, fiind cuprinsa ntr-un interval destul de larg: cca. 500/450 - 300 . Chr. Pe vechiul fond de tip Basarabi-soldanesti, Babadag III si Hallstattian mijlociu din zona de nord a spatiului carpato-danubiano-pontic s-au format mai multe complexe si grupe culturale geto-dace sau mixte. Astfel, n zona Dunarii de Jos, zona de dealuri si munte a Banatului, Olteniei, Munteniei si sudul Moldovei, pna n Ucraina subcarpatica, a evoluat complexul cultural Ferigele (com. Costesti, jud. Vlcea) - Brsesti (jud. Vrancea), n interiorul caruia se manifesta, asupra fondului traco-getic o serie de influente greco-scitice si, poate, illirice. Acest complex cultural s-a caracterizat prin necropole tumulare de incineratie, cu un bogat inventar de vase ceramice si arme de fier, continund, n mare masura, traditiile anterioare ale culturii Basarabi, mai ales n decorul ceramicii. n sud-vestul Romniei si n nord-vestul Bulgariei, n zona de interferenta traco-illira, se constata, n continuare, o influenta pregnanta a triburilor illirice asupra celor tracice, asa cum demonstreaza inventarul unor necropole de inhumatie, precum cele de la Gogosu, Balta Verde sau Gruia din sudul Olteniei. Tipic illirice sunt si fibulele de tip Glasinac si Donja Dolina, descoperite aici. n spatiul dintre Balcani si Dunare, descoperirile hallstattiene trzii au fost ncadrate n grupul cultural Vraca (Vrata), considerat ca apartinnd tracilor triballi care ar fi receptionat influente illirice. n teritoriul cuprins ntre Dunare si Mare (Dobrogea si

NE Bulgariei), ntr-o zona de interferenta dintre geti si tracii odryzi, a fost definit grupul cultural Dobrina - Ravna (dupa necropolele de incineratie din apropiere de Varna), n cadrul caruia se resimt importante influente grecesti. Regiunile sudice si sud-estice de la Dunarea Inferioara (de la confluenta cu Tisa pna la gurile fluviului) se aflau n legatura directa cu influentele elenice, intrnd ntr-un ritm de dezvoltare mai accelerat. Aici se includ Banatul, Oltenia, Muntenia, Dobrogea si Moldova de sud. Legaturile cu lumea Eladei se realizau fie direct, prin coloniile grecesti de la Marea Neagra, recent nfiintate, fie indirect prin intermediul lumii sud-tracice si illirice. Drept urmare, ntr-o serie de asezari si necropole din aceasta perioada (sec. VII-V . Chr), precum Tariverde, Bugeac, Canlia, Satu Nou (Dobrogea), Alexandria, Zimnicea (Muntenia), Curteni-Vaslui, Bradicesti-Iasi (Moldova) sa se ntlnesc nu numai importuri de ceramica greceasca, ci si imitatii locale dupa astfel de piese, care au accelerat procesul transformarii treptate, nca din secolul al V-lea, a grupurilor si complexelor hallstattiene trzii ntr-o cultura Latne timpurie de tip Canlia-Murighiol. n Transilvania si Moldova nordica, unde influentele elenice au fost slabe n aceasta perioada, un rol mai important a revenit patrunderilor efective sau influentelor scitice. Se delimiteaza si n aceasta arie mai multe aspecte locale hallstattiene trzii, cum ar fi grupul Cimbrud, din Podisul Transilvaniei, caracterizat prin necropole de inhumatie, care ar putea sa semnifice prezenta scitilor agatrsi n mediul tracic (Valentin Vasiliev), si grupul cultural tracic vest-podolian sau podolo-bucovinean/nord-moldav (Mircea Ignat), ultimul nrudit cu grupul care a evoluat, catre sfrsitul perioadei hallstattiene, n partea nordica a tarii, reprezentat prin necropole tumulare de incineratie, de tipul celor de la Sanislau (jud. Satu Mare), Kustanovice (lnga Uzgorod, n Ucraina transcarpatica), Kruglik (Cernauti), tumulare birituale ca Chotin (Slovacia) sau ale grupului SzentesVekerzug (Cmpia Tisei) si necropole plane de incineratie ca cea de la Strahotin (jud. Botosani). n arealul est carpatic, n faza finala a Hallstattului, sunt cunoscute statiunile de la Curteni si Corni-Husi (jud. Vaslui), Barboasa si Gaiceanca (jud. Bacau), Bradicesti (jud. Iasi), si unele cetati de pamnt, lemn si piatra, de tipul celor de la Stncesti (Botosani), Cotnari si Mosna (Iasi), (sec. VI-V . Chr), Meresti (Suceava), Arsura si Bunesti-Averesti

(Vaslui), Butuceni (Rep. Moldova), (sec. IV . Chr) sa, care indica gradul de organizare social-politica a populatiei locale geto-dacice, procesul complex de trecere la cea de-a doua perioada a epocii fierului (Latne) si ncercarile ei de a stopa invaziile scitice. O serie de descoperiri funerare, care atesta utilizarea inhumatiei, ca cele de la Trestiana (jud. Vaslui), Cimbala (Izvoru Berheciului, jud. Bacau), datate n secolul al VI-lea . Chr, si Milesti-Parincea (jud. Bacau), mpreuna cu prezenta unor piese considerate de tip scitic (pumnale si spade de tip akinakai, vrfuri de sageata n trei muchii etc.), pot fi puse n legatura cu o posibila influenta scitica, directa sau indirecta, si o ncadrare vremelnica a unor zone din spatiul est-carpatic n Scitia (Herodot). V. 5. Colonizarea greaca pe litoralul Pontului Stng. Cea mai importanta influenta, exercitata n spatiul carpato-danubiano-pontic, pna la cea romana, a fost influenta greceasca, exercitata indirect, prin intermediul popoarelor din zona de la sud si vest de Balcani (tracii si illirii), si direct, prin coloniile pe care diferite metropole grecesti le-au ntemeiat n jurul Marii Negre. Din motive economice, sociale si politice, grupe de populatie greaca din Asia Mica, au plecat, sub conducerea unor reprezentanti ai aristocratiei, si au ntemeiat, n secolele VII-VI . Chr, colonii si pe tarmul nordic si vestic al Pontului Euxin. Pentru spatiul geto-dacic, ne intereseaza coloniile din Pontul Stng ntemeiate, la date si n conditii diferite de Milet (Olbia, Tyras, Orgame, Histria, Apollonia, Tomis, Odessos), Heracleea Pontica (Callatis), chalcidieni si megarieni (Mesambria), ionieni si dorieni (Dionysopolis). Mai este mentionata colonia Parthenopolis (probabil n apropierea Costinestiului). Aceste cetati ale "grecilor de peste mari" au cunoscut o rapida si puternica dezvoltare economica, mestesugareasca si comerciala, si-au ridicat ziduri puternice, aveau un teritoriu, au batut moneda proprie, si au prezentat aceiasi organizare ca a oraselor metropola: alternanta regimurilor oligarhice cu cel democratic. Au fost antrenate n disputele politice si militare din estul Peninsulei Balcanice, cautndu-si protectia, contra unor stipendii, la mai durabilii sau vremelnicii conducatori locali: geti, sciti, macedoneni, traci, sfrsind prin a ajunge sub dominatie romana (sec. I . Chr). Gratie influentelor pozitive exercitate de grecii din colonii, prin intermediul acelor mixhellenes (rezultati din convietuiri mixte: greco-trace, greco-getice, greco-scitice) partea de sud-est a spatiului carpato-danubiano-pontic a trecut, asa cum am

aratat mai sus, mai repede la cea de-a doua vrsta a fierului. Aceste influente au continuat, cu toata puterea, n epoca elenistica, cu efecte benefice asupra societatii getodacice. V. 6. Influenta illirica. Illirii au reprezentat o importanta populatie indoeuropeana care a evoluat n partea de vest a Peninsulei Balcanice (pna n bazinele Dravei si Moravei, pe coastele Marii Adriatice si Ionice, Peninsula Istria), fara a se putea stabili, cu certitudine, stabili limitele cu celelalte popoare vecine (greci, traci). Se pare ca partea de sud-vest a spatiului carpato-danubiano-pontic a constituit o zona de interferenta ntre lumea geto-dacica si cea illira. Pe seama unei influente illire sau a prezentei vremelnice a unei "enclave illirice", care a fost treptat asimilata, au fost puse descoperirile funerare (morminte tumulare de inhumatie cu un bogat inventar compus din arme si piese de harnasament) de la Basarabi si Balta Verde (jud. Dolj). V. 7. Influenta scitica. Scitii, populatie indoeuropeana care au stapnit, n al doilea sfert al mileniului I . Chr, stepele ponto-caspice si Caucazul de Nord, unde au nlaturat dominatia cimmeriana, au naintat, ntr-un prim val, spre vest, asezndu-se n Transilvania (agatrsii), unde au format grupul cultural Ciumbrud. n scurta vreme, dupa conflictele din Asia cu assyrienii, s-au stabilit n stepele nord-pontice (Scythia Mare), unde au fost atestate mai multe uniuni tribale: "scitii regali", "scitii plugari" si cei dintre Marea de Azov si Coban. Avnd un mod de viata pastoral, nomad, au dominat, n secolele VI-V . Chr, spatiul de la rasarit si sud de Carpati, unde au fost descoperite: pumnale akinakes, vrfuri de sageata cu trei muchii si, ulterior, cu trei aripioare, piese de harnasament decorate ntr-un stil animalier specific, nmormntari n morminte tumulare bogate, cazane de sacrificiu (Scortaru, jud. Braila, Castelu, jud. Constanta, IacobeniDngeni, jud. Botosani), statui (stele) funerare de piatra (Sibioara si Stupina, jud. Constanta), oglinzi de bronz etc. Ca urmare a dominatiei politico-militare si a modei scitice, acestia au transmis getilor si dacilor piese de armament si podoaba, din cele enumerate, tactica arcasilor calari, poate unele forme de organizare militara. Din sec. IV . Chr, unele grupe de sciti au patruns n Dobrogea (a se vedea necropola birituala de la Celic-Dere, jud. Tulcea), unde au ntemeiat regate dupa model elenistic (sunt cunoscuti regii sciti: Ailios, Sariakes, Tanusa, Akrosas, Charaspes, Kanites), care au batut, prin

secolele III-II . Chr, moneda proprie, fapt care a determinat ca mai trziu, n timpul Dominatului, acest teritoriu sa fie numit Scythia Minor, pentru a se deosebi de fosta Scythia Major, mpotriva careia a ntreprins, n 514-513, o mare expeditie regele persilor Darius.