Sunteți pe pagina 1din 2

Va invitam sa cititi un fragment din cartea Calomnii Mitologice de Octavian Paler si anume "Paradis fara sarpe - Pledoarie rostita

de o femeie la procesul lui Don Juan". Modernitatea nu mai poate crea mituri, era de parere scriitorul. In "Calomnii mitologice", Octavian Paler creeaza niste "conferinte nerostite" si-si imagineaza procesul lui Don Juan, unul din putinele mituri ce pot fi asociate modernitatii. Este o pledoarie a unei femei la presupusul proces al lui Don Juan, o pledoarie in care ni se dezvaluie viziuni despre iubire, barbati, societate, batranete si despre FEMEIE. "Barbatilor nu le place sa le spui in fata ce crezi despre ei. Au nevoie sa fie laudati, chiar cand nu merita, si sa li se dea impresia ca omenirea depinde de ei, chiar cand sunt niste ratati. E mult mai usor sa admiti adevarul decat sa minti. Pentru ca numai minciuna trebuie nascocita. Adevarul nu cere decat sa-l recunosti, pe cand, ca sa minti, trebuie sa-ti bati capul, sa ai imaginatie si memorie buna, ca sa nu te incurci. Daca nu suntem curve, barbatii ne cred niste gaste visatoare care abia asteapta sa fie mintite. Si, uneori, chiar asa ne comportam, din pacate. N-am putut iubi niciodata un barbat pe care-l simteam inferior mie. Am simtit nevoia sa admir pentru a ma darui. Barbatii nu pricep decat foarte rar ca femeia este o fiinta curioasa. Nu-i place sa fie sclava decat daca isi leaga singura lanturile. Daca altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revolta, sufera sau se ofileste. Nu se poate simti fericita in robie decat daca a vrut. Unii ma invidiaza pentru tineretea mea. Acestora imi vine sa le strig: Pentru Dumnezeu, sunt mai batrana decat voi, o ruina stralucitoare. Pot sa stralucesc fizic, si o fac, recunosc, din orgoliu, dar pe dinauntru sunt o ruina. Si n-as exagera, va asigur. Ma imbrac cu grija, tin sa fiu eleganta, fiindca o femeie nefericita nu-si poate ingadui sa umble oricum. Daca vrea sa nu inspire mila, e obligata sa fie atenta cand pleaca de acasa. (...) Toate adulterurile au in spatele lor o mare plictiseala. El, Don Juan, isi face loc in golul creat de ceea ce nu le oferiti voi, barbatii, femeilor. Barbatii isi imagineaza ca femeile exista pentru a fi ei fericiti.
Orice femeie vrea sa fie iubita pentru ea insasi, nu fiindca exista iubire pe lume.

Barbatii care mint jurand pe vesnicie. Ei jura pe ceea ce n-au! Vesnicia nu e a nimanui.

()

Don Juan nu lasa amintiri urate in urma lui, cand isi ia talpasita, deoarece femeia cu care a petrecut o noapte de dragoste n-a apucat sa se deprinda cu el. Nu s-au creat obisnuinte. Nu ajungi sa te certi cu el, sa te impaci, sa-i afli metehnele, sa-i ghicesti reactiile, sa banuiesti cand te minte si sa te induiosezi cand iti cere iertare. In clipa in care pleaca, Don Juan e un necunoscut care ti-a oferit cateva clipe de extaz. Pe cand un barbat de care te-ai legat prin nenumarate nimicuri te raneste in momentul cand pleaca. Si, uneori, rana nu se mai vindeca.

Barbatilor nu le place decat sa le canti in struna si sa te transformi in obiect. Daca n-o faci, se plictisesc si te tradeaza. Cauta pe alta care intelege mai repede ce vor ei. Barbatii vor cariera, vor glorie, vor bani, nu dragoste. Amintiti-va ca Penelopa a stat zece ani sa-l astepte pe Ulise. Si n-a gasit ceva mai bun sa destrame noaptea decat panza pe care o tesea ziua. In vremea asta, Ulise se distra cu nimfa Calypso.

Nu eram potrivita nici pentru o manastire, nici pentru un bordel.

Simteam pentru el un fel de dragoste amestecata cu mila. Aveam, parca, o misiune in armata salvarii.

As dori sa traiesc iubirea, nu sa emit teorii despre ea.

Amintirile iti pot otravi viata."

Octavian Paler - Calomnii mitologice"

S-ar putea să vă placă și