Sunteți pe pagina 1din 4

Sistemul circulator

Inima, considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul sentimentelor. Rolul sau nu este nsa mai putin important. Ea asigura circulatia sngelui n ntregul corp. Este un organ muscular gol pe dinauntru, n forma de para, situat n partea mediana a cavitatii toracice, ntre plamni. Nu mai mare dect pumnul, greutatea sa medie este de 260g si lungimea variaza de la 12 la 14cm, la o latime de aproximativ 9cm. Vrful sau, denumit apex, se sprijina pe diafragm si este usor orientat spre stnga. Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila, miocardul, acoperita si protejata spre exteriorul de epicard, strat foarte rezistent care o leaga de diafragm, de stern si de vasele mari, iar n interiorul de endocard-membrana fina, alba, care tapeteaza interiorul cavitatii cardiace. Miocardul este constituit cea mai mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din celule musculare cardiace care i confera capacitatea de a se contracta. Aceste contractii ritmice sunt denumite batai cardiace. n interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga ntre ele celulele musculare si formeaza fascicule care se ntrepatrund n spirala. Aceasta retea de fibre dense si elastice ntareste peretele intern al miocardului. Miocardul are propriul sau sistem de irigare arterele coronare care i aduc substante nutritive si oxigenul necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza aortei si ncercuiesc inima. Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si doua inferioare, ventriculele. n atrii patrunde sngele mai sarac n oxigen, dupa ce a circulat prin organism. Data fiind dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la activitatea de pompa a inimii si nici la umplerea ventriculelor a 3 linguri de snge. Atriile sunt separate de o membrana, septul interatrial, sl fiecare dintre ele se prelungeste, n partea sa superioara, printr-un corp plat si plisat., urechiusa, care i mareste volumul. Venele pulmonare, ca si alte vene ale inimii, se deschid n urechiusa stnga. Ventriculele sunt cavitati n forma de con, a caror baza este dirijata n sus. Ele sunt separate, de asemenea, de o membrana, septul interventricular, si constituie punctul de plecare a circulatiei sanguine. Acestea sunt pompele propriu-zise ale inimii. Ventriculul drept trimite sngele spre plamni pentru a permite schimburile de gaze. El este pompa circulatiei pulmonare. Ventriculul stng trimite sngele spre aorta, aceasta pornind circulatia sistemica. Doua orificii dotate cu valvule se observa la intrarea fiecarui ventricul, patru valvule. Datorita acestor patru valve, sngele circula n sens unic

prin cele patru cavitati ale inimii. Valvele se deschid si se nchid ca niste clapete, straturile lor externe fiind sensibile la variatiile presiunii sanguine. Sngele urmeaza ntotdeauna acelasi traiect n inima, de la dreapta, spre stnga: sarac n oxigen, intra n urechiusa dreapta apoi n ventriculul drept, traverseaza trunchiul pulmonar pentru a ajunge la plamni, unde se oxigeneaza. Sngele mbogatit cu oxigen se rentoarce apoi spre urechiusa stnga prin venele pulmonare. El trece prin ventriculul stng, apoi este ejectat de aorta, care l distribuie n corp prin ramificatiile sale. Venele aduc atunci sngele sarac n oxigen spre urechiusa dreapta. Astfel se nchide sistemul... Inima este deseori comparata cu o pompa. Acest muschi cu patru cavitati se contracta si se relaxeaza n permanenta, ntr-un ritm regulat. Este compus n cea mai mare parte din miocard. Contractia muschiului este complet independenta de vointa noastra. Mecanismul contractiei se bazeaza pe emiterea si transmiterea de impulsuri electrice denumite potentiale de actiune. Aceste semnale sunt propagate dupa un mecanism denumit depolarizare. Din o suta de fibre ale miocardului, una singura poate declansa un potential de actiune. Sistemul de conducerea a inimii este compus din noduri, aglomerari tisulare globuloase, ansambluri de fibre nervoase paralele. Nodul sinusal se gaseste n peretele urechiusei stngi. Minuscul, el ofera cea mai rapida frecventa de impulsuri dintre toate elementele sistemului de conducere, cca 70+700 de ori pe minut. Unda potentiala creata de nodul sinusal ce traverseaza atriile este dirijata spre nodul atrio-ventricular. Este nevoie de aproximativ 0.22 secunde pentru ca influxul sa se propage n ntreg sistem de conducere a inimii. Contractia ventriculara are loc imediat dupa sosirea influxului, de la apexul cardiac spre partea superioara a ventriculelor. Valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid atunci si sngele este ejectat n vase. n timpul unei bti a inimii se produc multiple evenimente. Reunite sub denumirea de revolutie cardiaca. Aceasta cuprinde doua faze. n timpul primei faze, diastola, peretele atriilor si ventriculelor se relaxeaza, iar sngele umple cavitatile. Cea de a doua faza, sau sistola, cuprinde contractia peretelui si golirea sa de continut. n cursul diastolei, presiunea e mica, sngele umple atriile relaxate, trecnd apoi n ventricule prin orificii cu valvele deschise. Valvele aortei si trunchiul pulmonar sunt nchise. n timpul sistolei, presiunea crete lent. Atriile se contract i tot sngele este ejectat n ventricule. Muschii peretilor ventriculari se contracta, comprimnd sngele prezent n cavitatile lor si crescnd n acelasi timp presiunea ventriculara.

Valvele atrio-ventriculari se nchid brusc pentru a mpiedica orice reflux al sngelui. Apoi valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid, permitnd ejectia sngelui spre aorta si spre trunchiul pulmonar. Dupa aceasta expulzate, ventriculele se destind si presiunea ventriculara scade sensibil. Sngele ramas n aorta si trunchi reflueaza atunci spre ventricule, care si nchid automat valvele. Dupa nchiderea valvelor, ncepe un nou ciclu, o noua diastola. Circulaia sngelui este un mecanism complet n a carui reglare intervin diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umoral. Trei parametri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina al rezistenta periferica. Debitul sanguin este definit de volumul de snge care se scurge n sistemul vascular ntr-o perioada precisa de timp. El este constant atunci cnd corpul este n repaus, dar poate varia n orice moment, dupa starea sau nevoile organismului. Presiunea sanguina desemneaza, n ceea ce o priveste, forta pe care sngele o exercita asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sngele circula datorita diferentelor de presiune care l propulseaza n sistemul vascular. Acest lichid se scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de nalta presiune, cum este aorta, spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene. Propulsarea sngelui este controlata de aparatul cardio-vascular si de sistemele nervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al doilea control al volumului sanguin se realizeaza prin intermediul unei duble inervatii a inimii implicnd fibre simpatice si parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei si asupra volumului de snge ejectat, celelalte modereaza frecventa cardiaca. Ambele actioneaza elibernd substante chimice care exercita sau inhiba celulele cardiace. Atunci cnd organismul sufera un stres, sistemul nervos simpatic emite noradrenalina care determina inima sa bata mai repede. Cnd corpul este n repaus, sistemul parasimpatic ncetineste ritmul cardiac elibernd aceticolina. Circulaia sngelui este frnata de frecarea lichidului de peretii vaselor. Este ceea ce se numeste rezistenta periferica. Vscozitatea sngelui, diametrul sau lungimea vaselor pot face ca aceasta rezistenta sa varieze. O vscozitea crescuta, ca si ngustimea unui vas pot ncetini sensibil scurgerea sngelui. O usoara crestere a diametrului sau este suficienta pentru a reduce rezistenta si presiunea arteriala. Atunci cnd ventriculul stng se contracta, sngele este expulzat spre sorta cu o forta care i permite sa curga cu foarte mare viteza, destinznd peretii aortei. n mod obisnuit, sunt masurate doua feluri de

presiune arteriala. Presiunea sistolica sau maximala, care se masoara n timpul unei contractii cardiace si se situeaza n medie ntre 10 si 14 cm de mercur. Aceasta presiune scade apoi foarte rapid si atinge minima n timpul fazei de repaus a inimii. Presiunea minima, diastolica, variaza ntre 6 si 9 cm de mercur. Aceasta sunt cifre pe care vi le comunica medicul, dumneavoastra atunci cnd ca ia tensiunea: 14 cu 8 sau 10 cu 6. Circulatia sngelui variaza dupa tesuturile pe care le deserveste, fiecare organ avnd propriile sale nevoi sanguine. Acest fenomen denumit rezistenta periferica variaza n functie de vscozitatea sngelui, diametrul sau lungimea vaselor. Astfel, muschii scheletici necesita un debit sanguin adaptat la activitatile lor de moment. Pielea, care ndeplineste mai multe functii, printre care reglarea temperaturii corporale, necesita un debit sanguin de aproape 2,5 litri pe minut. Creierul, are nevoie de un debit sanguin mai stabil, de ordinul a 0.75 litri pe minut. Debitul sanguin raspunde astfel exigentilor fiecarui organ si ale miliardelor de celule care compun organismul.