Sunteți pe pagina 1din 24

2.

PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA


2.3. Caracterizarea transferului caldurii ( conductie, convectie,
radiatie )
Se pot distinge 3 categorii distincte ale tranferul de caldura, si anume:
-Conductia -evidentiaza transmiterea caldurii printr-un mediu anume
(solid, lichid sau gazos), si este determinata de proprietatea mediului
(direct masurabila), aceea de a fi mai bun sau mai slab conducator de
caldura;
-Convectia -evidentiaza transmiterea caldurii relativ la interfata fluid -
perete solid, si spre deosebire de conductie, convectia nu poate fi atit
de usor caracterizata, deoarece necesita selectarea din rindul unor
relatii (asa zis -relatii criteriale determinate prin experiment de
specialitate) a relatiei emprico-experimentale care s-ar potrivi cel mai
bine cazului concret analizat;
1
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
-Radiatie -evidentiaza transmiterea caldurii de la o sursa de caldura
radianta (adica de temperatura suficient de mare) a carui emisie de
energie termica strbate mediul inconjurator si este receptionata (mai
mult sau mai putin) de suprafatele aflate in cale.
Nota: Desigur ca in realitate caldura se transmite prin toate cele trei
categorii distincte deodata, cu observatia ca de cele mai multe ori -una
dintre aceste categorii, va juca un rol dominant.
Fluxul de caldura global schimbat
Q
.
[W],
va fi determinat de Coeficientul global de transfer termic k [W/m
2 o
K]
care caracterizeaza transferul de caldura global dintre doua fluide de
temperaturi diferite situate de o parte si de alta a unui perete
despartitor. Acest coeficient k va fi format prin compunerea
coeficientilor de transfer termic -care caracterizeaza fiecare categorie
de transfer termic in parte:
T
fl,1

2

k
+ +
1
1 1
1 2


(2.3-1)
m
1
.

Nota: -este de notorietate analogia dintre


transmiterea caldurii si a curentului electric:
1
T
fl,2

I

q
.
caci:

I
U
R


q
T T
k
fl fl
.
. .
/

1 2
1

Fig.2.3-1
- coeficientul caracterizeaza transferul de caldura conductiv (prin
perete);
2
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
- este grosimea peretelui despartitor ;
- coeficientii
1
si
2
-caracterizeaza transferul de caldura convectiv de
la fluidul 1 la un din fetele peretelui scaldat, si respectiv de la fluidul 2
la cealalta fata a peretelui scaldat.
Nota: -in multe situatii poate reprezenta global, atit aportul
transferului de caldura de natura convectiva cit si al aceluia de natura
radiativa.
Fluxul de caldura unitar
q
.
transmis pe o directie (ex: stinga/dreapta
daca T
fl,1
>T
fl,2
) perpendiculara pe directia de curgere este: (2.3-2)
( ) ( )
q T T
T T
T T
P stg fl
P dr P stg
fl P dr
.
, ,
, ,
, ,

1 1 2 2
[W/m
2
K]
unde
T
P stg ,
si
T
P dr ,
-reprezinta temperatura de pe fata din stinga si
respectiv fata din dreapta peretelui despartitor.
Fluxul de caldura global
Q
.
transmis prin suprafata A,
este:
Q k A T
med
.

[W] (2.3-3)
unde: A -reprezinta aria suprafetei medii de schimb de caldura, aferenta
unei lungimi parcurse L .

T
med
-reprezinta diferenta de temperatura mediu logaritmica, la
care are loc shimbul de caldura -relativ la intreaga lungime parcursa L
Obs: acesta diferenta de temperatura
T
med
se exprima diferit de la
caz la caz -in functie de precizarile facute in studiile de specialitate.
3
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
Nota: -acest flux de caldura
Q
.
este egal cu fluxul de caldura cedat sau
primit de fluidul 1 care curge cu debitul
m
1
.
[kg/sec], pe portiunea
parcursa L [m]

( )
Q m c T T
p fl fl
. .
,
'
,
''

1 1 1
[W] (2.3-4)
unde, T
fl,1
si T
fl,1
reprezinta temperatura de intrare si respectiv
temperatura de iesire a fluidului 1 -cu referinta la traseul parcurs L [m].
In continuare -sa caracterizam fiecare categorie a transferului
de caldura in parte:
Conductia
este definita matematic prin intermediul Legii fundamentale a lui
Fourier, care precizeaza ca fluxul de caldura unitar
q
.
[W/m
2
] transmis
conductiv printr-un mediu/material, este proportional cu gradientul de
temperatura. Coeficientul de proportionalitate se numeste
conductivitate termica specifica [W/m
o
K].
q
dT
dx
.
[W/m
2
]. (2.3-5)
Aceasta inseamna ca fluxul de caldura unitar
q
.
12
transmis conductiv in
directie normala intre doua planuri paralele 1 si 2 ale mediului, este
4
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
proportional cu raportul dintre diferenta de temperatura T
P,2
- T
P,1
[
o
K]
a celor doua planuri, si distanta x

[m] dintre ele:


q
T T
x
P P
.
, ,

2 1

Nota: Fluxul de caldura


Q
.
[W] transmis prin aria A [m
2
], va fi: (2.3-6)
Q q A
. .

[W] .
Din punctul de vedere al valorilor conductivitatii termice
specifice , diferite medii pot fi catalogate in: -medii bune
conducatoare de caldura -cu mai mare de 100 [W/m
2
K] , slab
conducatoare, si izolatoare -cu mai mic de 2 [W/m
2
K].
Astfel spre exemplificare se pot extrage din tabele de
specialitate citeva valori orientative, pentru a evidentia diferenta -ca
ordin de marime, intre diferite medii si materiale:
in [W/mK]:
gaz

0.02 ;
apa

0.5 ;
caramida

2 ;
otel

20 ;

Alumin

200 ;
Cupru

400 ; etc.
Nota: Desigur ca -pentru simplicitate- s-au prezentat aici doar niste
valori medii orientative.
Uneori, pentru o mai mare rigurozitate va trebui sa se tina sema
si de faptul ca -asa cum arata literatura de specialitate- aceasta
proprietate de material (conductivitatea termica specifica ) poate varia
-mai mult sau mai putin semnificativ- cu temperatura.
5
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
Convectia
este definita matematic prin intermediul Legii fundamentale a lui
Newton, care precizeaza ca fluxul de caldura unitar
q
.
[W/m
2
], transmis
convectiv prin unitatea de arie, este proportional cu diferenta dintre
temperatura fluidului si aceea a solidului pe care il scalda.
Coeficientul de proportionalitate se numeste coeficientul de convectie
termica [W/m
2
K}.

( )
q T T
perete fluid
.

[W/m
2
] (2.3-7)
iar fluxul de caldura
Q
.
[W] transmis printr-o suprafata A [m
2
] scaldata
de fluid, va fi:
Q q A
.

[W] .
Valoarea coeficientului de convectie depinde de mai multi
factori, cum ar fi: viteza, temperatura, viscozitate, ..... si geometria
curgerii, si se calculeaza cu ajutorul criteriului de similitudine Nusselt:
N
D
u

N
D
u
(2.3-
8)
prin intermediul unor relatii criteriale specifice -diferite de la caz la
caz. (Obs: D -este dimensiunea caracteristica a sectiunii de curgere.)
Relatiile criteriale sint determinate pe standuri de laborator, si pot fi
gasite in literatura de specialitate sub numele cercetatorilor sau a
laboratoarelor care au determiat aceste relatii.
6
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
O forma oarecum -generica de reprezentare a astfel de relatii
criteriale este: N
u
= C R
e
m
P
r
n
(2.3-9)
unde: R
e
-este criteriul de similitudine Reynolds ( R
wD
e

);
w -este viteza fluidului; v -viscozitatea cinematica; D -este
dimensiunea caracteristica a sectiunii de curgere.
P
r
-este criteriul de similitudine Prandtl (
P
c
r
p

);
C, m si n -sint coeficienti care iau valori diferite de la caz la caz, dupa
cum -spre exemplu- curgerea se face perpendicular sau in lungul
dimensiunii caracteristice.
In scop orientativ doar, se pot propune trei categorii mari de
incadrare a convectiei (a valorilor coeficientilor ) pentru curgerea
diferitilor agenti. Intr-o prima aproximare (fara rigurozitatea necesara
unui studiu mai temeinic), convectia poate fi catalogata orientativ in :
Convectie libera (curgeri cu viteze nesemnificative, cauzate
doar de diferenta de temperatura):
-pentru gaze

2 -10 [W/m
2 o
K]; -pentru apa

100-500[W/m
2 o
K].
Convectie fortata (curgeri sub actiunea unei pompe/ ventilator:
-pentru gaze

10 - 100 [W/m
2 o
K]; -pentru apa

500 - 4000
[W/m
2 o
K];
Convectia mediilor bifazice -curgeri in zona schimbarii de faza:
-pentru abur saturat umed

5.000 - 30.000; -pentru freoni


coeficientul de convectie poate depasi 30.000 [W/m
2 o
K]; s.a.m.d.
7
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
Pentru o exemplificare completa (riguroasa), sa vedem in
continuare, cum se calculeaza coeficientul de convectie termica , in
cazul concret al curgerii printr-o teava cu pereti netezi:
-Cautind in literatura de specialitate -spre supriza noastra- vom
gasi 2 sau chiar mai multe relatii criteriale -aparent toate potrivite
pentru cazul nostru.
Astfel, o relatie ar putea fi aceea a lui Sieder & Tate

N R P
d
L
u e r
Fl
P

_
,

_
,
186
0 33 0 33
0 33
0 14
.
. .
.
.

(2.3-10)
unde:
Fl
-reprezinta viscozitatea la temperatura fluidului,

P
-reprezinta viscozitatea la temperatura peretelui
scaldat
relatie care -speram noi- s-ar fi obtinut in conditii de masuratori
experimentale similare cu cazul care ne intereseaza pe noi.
Aceasta incertitudine se datoreaza faptului ca, continuind
cautarile in literatura de specialitate se mai gaseste inca o relatie
criteriala (cu specificatii referitoare la conditiile de aplicabilitate foarte
asemanatoare cu acelea care se potrivesc cazului nostru) :

N R P
d
L
u e r

_
,
0 036
0 8 0 33
0 055
.
. .
.
, valabila pentru 10< L/d <400
Obs: -dimensiunea caracteristica a sectiunii de curgere este D

d iar L
reprezinta lungime conductei.
Este evident ca in atare situatii -alegerea relatiei criteriale celei
mai adecvate, va depinde de cantitatea si calitatea informatiilor la care
avem acces.
8
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
In final -odata ce am optat pentru o relatie criteriala de calcul a
criteriului de similitudine N
u
, se calculeaza valoarea acestuia, si abia
apoi se poate calcula valoarea coeficientului de convectie, cu relatia:

N
D
u
(2.3-11)
Obs: uneori, in literatura de specialitate se pot intilni relatii de
calcul direct a coeficientului de convectie , cu polinoame determinate
prin masuratori experimentale, in functie de temperatura, viteza, si
parametrii termofizici ai fluidelor.
Radiatia
este definita matematic -de la caz la caz- prin intermediul unei legi
selectate din categoria larga a Legilor fundamentale referitoare la
transmiterea energiei prin radiatie, legi care au fost stabilite de
cercetatori de prestigiu pe plan mondial.
Aspectul particular al transmiterii energiei termice sub forma
radiatiei emise de un corp avind temperatura T, este rezultatul
transformarii energiei interne a corpului -in energie a undelor
electromagnetice cu o lungime de unda cuprinsa in domeniul 0.1 m si
100 m , si frecventa intre 10
12
Hz si 10
15
Hz.
Acest domeniu de lungimi de unda/frecvente este cunoscut si
sub denumirea de spectru infrarosu si vizibil- si reprezinta doar o mica
parte din spectrul mai larg al undelor electromagnetice.
9
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
(Obs: -spre exemplu o alta categorie de unde electromagnetice este
aceea corespunzatoare domeniului undelor electromagnetice emise pe
lungimi de unda mai mari si frecvente mai mici -aceste unde au
proprietati specifice manifestarii lor in domeniul audio&video).
Vis-a-vis de aceste radiatii, mediile in care sint raspindite -pot fi
mai puternic sau mai slab Reflectante, Absorbante, sau Permisive.
Coeficientii care caracterizeaza aceste proprietati R, A, P pot lua
valori cuprinse intre 0 si 1, in functie de temperatura, de starea
suprafetei si de structura intima a corpului/mediului (-adica de
compatibilitatea dintre miscarea intermoleculara interna a
materialului, si frecventa/lungimea de unda a radiatiei incidente).
Din acest punct de vedere corpurile (mediile) pot fi catalogate
astfel:
- corp negru absolut (-este corpul pentru care A=1 si R=0 si P=0);
- corp alb absolut (-este corpul pentru care R=1 si A=0 si P=0);
- corp cenusiu (-este corpul care absoarbe -intr-o proportie mai mare
sau mai mica- radiatia termica incidenta: 0<A<1).
Nota : Felul in care mediile se comporta fata de diferite radiatii
termice, se poate exemplifica prin intermediul asa numitului efect de
sera :
Exempul cel mai la indemina este efectul de sera pe care il
manifesta sticla fata de domeniul termic al radiatiei solare incidente -
care strabate sticla obisnuita intr-o proportie covirsitoare (P

1).
Radiatia solara de natura termica care trece de ecranul sticla, poate fi
absorbita intr-o proportie mai mare sau mai mica de obiectele care se
10
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
afla in spatele sticlei. Se va constata ca daca pe bordul autoturismului
se afla un obiect din plastic -acesta se va incalzi (deci va absorbi
energie termica pina la inmuiere), spre deosebire de un obiect din
bumbac care va ramine neafectat de radiatia solara incidenta.
In continuare -o parte din fluxul de energie termica patruns in aceste
obiecte va fi -la rindul lui- reflectat (spre parbriz), dar pe o lungime de
unda si o frecventa diferita de aceea cu care radiatia a strabatut sticla
spre interior. De aceasta data -fata de noii parametrii ai radiatiei- sticla
de parbriz se va dovedi a fi nepenetranta (P

0). Rezultatul este


supraincalzirea interiorului autoturismului.

S
Sticla
Fig.2.3-2 Corp
In conformitate cu notatiile consacrate din literatura de
specialitate a transmiterii caldurii prin radiatie, Fluxul de caldura
unitar radiat (puterea emisiva totala) se va nota cu E [W/m
2
] si
reprezinta fluxul de caldura unitar radiat de unitatea de suprafata a uui
corp -in toate directiile si pe toate lungimile de unda:
E = dQ/dS [W/m
2
] , (2.3-12)
11
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
unde cu S s-a notat aria suprafetei de radiatie.
Factorul de emisie (emisivitatea) este raportul dintre fluxul
de caldura unitar radiat de suprafata unui corp oarecare (E), si fluxul
de caldura unitar radiat de suprafata corpului absolut negru (E
o
):
= E/E
o
[-]
(2.3-13)
Conform Legii lui Kirchoff -orice corp absoarbe din fluxul incident (de
energie radiata), pe numai pe o anumita plaja -cu lungimea de unda
aceeasi cu lungimea de unda pe care va emite. Deci, valoarea
coeficientului de emisivitate este egal cu valoarea coeficientului A de
absorbtie (

A) .
Corpurile solide sau cele lichide(suficient de groase) absorb sau
emit radiatii termice prin suprafata, deci emisivitatea () lor depinde
de natura chimica, calitatea si desigur de temperatura acestor suprafete.
Spre exemplificare se pot evidentia citeva valori aproximative:
pentru: Ag~0.02; Al_polizat~0.04; Al_oxidat~0.2; Cu_polizat~0.03;
Cu_oxidat~0.75; Otel_polizat~0.5; Otel_oxidat~0.8;
Caramida, Tencuiala, Lemn, Cauciuc, Vopsea alba/neagra ~0.9_0.96
(Scurt comentariu: Din observatie directa se poate constata ca un
obiect expus mai mult timp la radiatia solara, daca este din aluminiu
-nu ne va arde la atingere - desi are conductivitate mare (=200
W/mK), pentru ca, coeficientul de absorbtie si emisivitatea acestuia sint
reduse.
Pe de alta parte corpuri de otel sau de lemn -desi au un
coeficientul de absorbtie si emisivitate similari (foarte mari), otelul ne
va arde la atingere -deoarece are conductivitate relativ
12
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
mare (=20W/mK), spre deosebire de lemn care are o conductivitate
redusa (=1 W/mK).
Atentie -o dezbatere comparativa completa pe aceasta tema, trebuie sa
tina seama si de valoarile difuzivitatii termice a = /c, a fiecarui
material in parte.
In cazul mediilor gazoase, fenomenul de absorbtie si respectiv
emisie se petrece in volum (si este relevant numai pentru gaxele
poliatomice >triatomice ex: CO
2
, vapori de H
2
O, etc.), este determinat
de grosimea stratului parcurs de radiatie si de densitatea mediului (care
se exprima prin intermediul presiunii partiale la care se gaseste gazul in
discutie).
Legea lui Stefan-Boltzman a stabilit (pornind de la Legea lui
Planck-pentru corpul absolut negru), ca fluxul de caldura unitar E
[W/m
2
] radiat de o suprafata oarecare intr-un mediu inert (mono sau
biatomic), este:
E E C
T

_
,

0 0
4
100
[W/m
2
] , (2.3-14)
unde C
o
este constanta (Stefan-Boltzman) de radiatie al corpului
absolut negru:
C
o
=5.67 W/m
2 o
K
4
(Obs: -uneori se poate regasi notatia
o
10
8
C
o
)
Constanta de radiatie a unei suprafete, se va putea scrie: C = C
o
sau deoarece

A , se mai pote scrie ca: C =AC


o
(2.3-15)
Fluxul de caldura q
12
schimbat prin radiatie intre 2 suprafete
13
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
de temperaturi diferite -separate intre ele de un mediu neabsorbant
(format din gaze mono sau biatomice).
q
1-2
= (E1) - (E2)

[W/m
2
] (2.3-16)
E2
E1
E1A2
E2 A1 E1(1-A2)

[E1(1-A2)]A1 [E2(1-A1)]A2
T1 (T1>T2) T2
Fig.2.3-3
Fluxul de caldura cumulativ (E2) radiat de suprafata 2
-cumuleaza fluxul radiativ datorat propriei temperaturi, si fluxul de
caldura reflectat (cota partea neabsorbita din fluxul incident radiativ E
1
emis de suprafata 1 situata vis-a-vis de sprafata 2 ) .
Deci, acest E2 se va compune din termenul specific E
2
= C
2
( T
2
/100 )
4

plus cota parte din fluxul de caldura ramas dupa ce suprafata 2 a
absorbtit o pare din fluxul de caldura incident E
1
: (2.3-17)
( )
( ) E C
T
E A 2
100
1
2
2
4
1 2

_
,
+


[W/m
2
] , unde C
2
=
2
C
o

A
2
C
o
Similar se procedeaza si pentru exprimarea fluxului de caldura
cumulativ (E1) radiat de suprafata 1 : (2.3-18)
( )
( ) E C
T
E A 1
100
1
1
1
4
2 1

_
,
+
[W/m
2
] , unde C
1
=
1
C
o

A
1
C
o
In concluzie, fluxul de caldura unitar schimbat prin radiatie
intre
cele doua suprafete paralele (per m
2
), se va putea scrie:
14
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
q C
T T
1 2 1 2 0
1
4
2
4
100 100

_
,

_
,

1
]
1
1
[W/m
2
] (2.3-19)
unde prin
1-2
s-a notat coeficientul reciproc de emisivitate :


1 2
1 2
1
1 1
1

+
(2.3-20)
In cazul cel mai general -cind cele doua suprafete sint de
forma, marime, si pozitie oarecare, fluxul de caldura schimbat prin
radiatie va fi:
Q C
T T
S
1 2 1 2 0
1
4
2
4
1 2
100 100

_
,

_
,

1
]
1
1
[W] (2.3-21)
unde, cu S
1-2
s-a notat suprafata de radiatie reciproca a sistemului
care este egala cu :
S
1-2
=
1-2
S
1
=
2-1
S
2
(2.3-22)
unde
1-2
este coeficientul unghiular de radiatie reciproca, denumit
uneori si Factor de forma (F
1-2
) .
Acesta se calculeaza pe principiul de calcul integral al unghiului solid
sub care cele doua suprafete se vad reciproc. Avind in vedere
complexitatea calculului implicat, este de preferat ca sistemul studiat sa
se aproximeze cu un caz mai simplifcat, pentru care valoarea
Factorului de forma (F
1-2

1-2
) a fost calculata si se gaseste in
tabelele din literatura de specialitate ( Obs: valoarea acestuia este
intotdeauna subunitara).
15
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
Nota: In cazul analizat anterior, se presupune ca cei doi pereti
sint din materiale fara transparenta (sau sint de grosime nesfirsita) P=0.
Daca intre acesti pereti se plaseaza un ecran (perete relativ
transparent P>0), atunci se poate arata ca fluxul de caldura transmis
intre cei doi pereti va putea fi exprimat pornindu-se de la faptul ca
fluxul de caldura q
1-e
schimbat intre peretele 1 si ecranul e , este egal cu
fluxul de caldura q
2-e
schimbat intre ecranul e si peretele 2, si este egal
defapt cu fluxul de caldura q
1-e-2
schimbat intre cei doi pereti intre
care s-a plasat ecranul e . Relatia de calcul va fi:
q C
T T
e e 1 2 1 2 0
1
4
2
4
100 100

_
,

_
,

1
]
1
1
[W/m
2
] (2.3-23)
unde


1 2
1 2
1
1 1

+
e
e e
.
Sa observat ca, de cele mai multe ori
prin plasarea unui ecran se poate
constata ca fluxul de caldura q
1-2

schimbat, se va injumatati defapt.

Fig.2.3-4
Transmiterea caldurii prin radiatie prin medii gazoase
poliatomice
16
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
Cantitatea de energie absorbita si aceea emisa de gazele mono si
biatomice ( O
2
, CO , N
2
, H
2
) este neglijabila. Spre deosebire de
acestea, gazele poliatomice -in special CO
2
, vaporii de H
2
O, SO
2
, NH
3
au o capacitate semnificativa de absorbtie si emisie.
Evaluarea modului in care radiatia se propaga si este absorbita in medii
gazoase, prezinta interes deosebit in cazul focarelor. Aceasta deoarece
in urma arderii combustibililor rezulta contitati mari de vapori de H
2
O
si CO
2
.
Pentru calcule aproximative (dar suficient de veritabile), coeficientul
de emisie (
g
) a amestecului de gaze rezultate din ardere se poate
calcula cu:
g
=
CO2
+
H2O
(2.3-24)
unde:
CO2 ,

H2O
si ( este un coeficient de corectie cu valori intre
1si1,6) se obtin cu ajutorul diagramelor din literatura de specialitate, in
functie de temperatura medie a gazelor de ardere, si produsul dintre
presiunea partiala p a gazelor, si lungimea echivalenta l strabatuta
(intre flacara si peretele focarului) l = 3.6 V/S , unde V reprezinta
volumul ocupat de tubul invelitor al gazelor de ardere, iar S
-suprafata invelitoare a peretilor focarului. Obs. -valorile coeficientilor
de emisie
CO2 ,

H2O
sint cuprinse de obiciei intre 0.005 si 0.5 .
Fluxul termic Q
r
transmis prin radiatie intre gazele de ardere si
suprafata invelitoare S a focarului, va fi:
Q C
T
A
T
S
g ef g
gaze
g
Perete
.

_
,

_
,

1
]
1
1

0
4
4
100 100
[W] (2.3-25)
unde
ef
-reprezinta emisivitatea efectiva:
ef
=0.5(
Perete
+1) ,
iarA
g
-reprezinta coef. de absorbtie a gazelor -la temp.peretilor focarului
17
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
A
g
= '
CO2
( T
gaze
/ T
perete
)
0.65
+ '
H2O
unde de aceasta data coeficientii
de emisie sint evaluati la temperatura peretilor focarului.
In astfel de cazuri (in medii gazoase triatomice), coeficientul de
transmitere a caldurii prin radiatie se va putea nota cu
r
-deoarece in
asemenea medii (saturate in vapori de apa) puternic absorbante
coeficientul de radiatie are o valoare si o semnificatie similara cu aceea
a coeficientului de convectie. Aceasta echivalare se poate face mai ales
in cazul flacarilor slab luminoase (cum sint cele provenite din arderea
gazului metan), prin contrast cu modul de transmitere a caldurii prin
radiatie in medii mono si biatomice (cum poate fi considerat aerul
atmosferic obisnuit).
Valoarea lui
r
se va putea obtine astfe:

r
gaze perete
Q
t t

(2.3-
26)
Exemplificare:
In cazul unui focar cu diametrul 0.6m, in care gazele rezultate din
ardere contin 8% CO
2
, si 10% H
2
O , temperatura medie a gazelor este
t
g
= 900
o
C, iar suprafata invelitoare a curgerii/a focarului are
temperatura medie t
P
=300
o
C si are emisivitatea
P
= 0.8 . Presiunea
totala a gazelor de ardere din focar este de 1 bar.
Fluxul termic radiativ al gazelor de ardere, fata de o suprafata
invelitoare a focarului de 0.98m
2
, apreciind ca tubul invelitor al
gazelor (cu putere de radiatie-adica cu o temperatura medie suficient
de ridicata >600
o
C) are o lungime echivalenta l = 0.52m , se va putea
obtine astfel:
18
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
Factorul produs (pl)
CO2
= 0.08 x 0.52 = 0.043 [m--bar]
Factorul produs (pl)
H2O
= 0.1 x 0.52 = 0.054 [m--bar]
Cautind in diagrame emisivitatea gazelor triatomice (H
2
O si CO
2
) la
temperatura de 900
o
C si la factorii produs (pl) mentionati, vom afla ca:

g
=
CO2
+
H2O
= 0.085 + 1.01 x 0.075 = 0.16
Coeficientii de absorbtie a gazelor H
2
O si CO
2
se gasesc in aceleasi
diagrame, doar ca de aceasta data temperatura la care trebuie cautati
va fi aceea a suprafetei invelitoare a tubului de curgere a gazelor:
A
g
= '
CO2
( T
gaze
/ T
perete
)
0.65
+ '
H2O
= 0.09 + 1.01x0.1 = 0.2

ef
= 0.5 (
P
+1) = 0.5 ( 0.8+1) = 0.9
Efectuind inlocuirile cuvenite, se va obtine:
Q C
T
A
T
S
g ef g
gaze
g
Perete
.

_
,

_
,

1
]
1
1

0
4
4
100 100
= 14122 W
Nota: Daca neglijam radiatia peretilor focarului catre gazele
rezultate din ardere (deoarece de cele mai multe ori temperatura
peretilor este mult mai scazuta -fiind apropiata de temperatura
apei/aburului care scalda focarul), atunci fluxul de caldura receptionat
de peretii focarului (prin radiatie) va fi:
Q C
T
S
g g
gaze
.

_
,

1
]
1
1

0
4
100
= 16830 W
Obs: -de multe ori se poate constata ca rezultatul astfel obtinut
nu difera prea mult, de rezultatul obtinut prin inlocuire in formula
anterioara.
Coeficientul de transmitere a caldurii prin radiatie, va fi:
19
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE

r
gaze perete
Q
t t

=
16830
900 300
= 28 W/m
2
K
2.4. Bilantul termic al schimbatoarelor de caldura
Schimbul de caldura intre doi agenti termici care curg printr-un
schimbator de caldura, poate fi apreciat pornind de la urmatorul bilant:
-fluxul de caldura cedat de agentul termic primar (mai cald)
Q
.
1
[W],
care curge cu un debit
m
.
1
[Kg/sec], si se raceste de la temperatura de
intrare T
1
la temperatura de iesire T
1
, va fi egal cu fluxul de caldura
Q
.
2
[W] preluat de agentul termic secundar (mai rece) care curge cu
un debit
m
.
2
[Kg/sec] incalzindu-se de la temperatura de intrare T
2
la
o temperatura de iesire T
2
, plus fluxul de caldura
Q
ext
.
cedat catre
mediul ambiant prin suprafata exterioara a schimbatorului S
ext
[m
2
]:

Q
.
1
=
Q
.
2
+
Q
ext
.
(2.4-1)
20
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
unde:
Q
.
1
=
m
.
1
( i
1
- i
1
) ( i -reprezinta entalpia agentilor termici)

Q
.
2
=
m
.
2
( i
2
- i
2
) (2.4-2)

Q
ext
.
=k S
ext
(T
m
- T
amb
) (Obs: Acest flux trebuie sa fie cit mai
mic -chiar neglijabil -motiv pentru care se aplica straturi de izolatie)
k -este coeficientul global de transfer termic prin suprafata exterioara
T
amb
-este temperatura mediului ambiant
T
m
-reprezinta temperatura medie a supraf. exterioare a schimbatorului
Pentru calculul de dimensionare a suprafetei de schimb de
caldura S
schi
, trebuie pe de o parte sa avem in vedere vitezele de
antrenare a agentilor termici -din considerente fluidodinamice (pierderi
de presiune minime), si pe de alta parte sa optam pentru felul curgerii
(in echicurent, contracurent sau incrucisat), pentru ca astfel sa se poata
identifica in literatura de specialitate -formula cea mai adecvata de
scriere a temperaturii medii de schimb termic dintre cei doi agenti
(formula ei depinzind de schema curgerii).
In momentul inlocuirii valorilor in ecuatia de bilant prezentata,
se obtine o ecuatie( Q
1
= k S
schi
t
med
[W]

) cu 2 necunoscute:
-suprafata S
schi
-corelata cu geometria curgerii si pierderile de pres.
-temperatura de iesire a agentului termic primar T
1
-sau temperatur
medie de schimb termic t
med
-corelata cu geometria curgerii
Obs: In multe cazuri, se poate utilizata formula de calcul:

t
t t
t
t
med

max min
max
min
ln
(2.4-3)
21
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
unde: t
max
poate fi t
max
= t
1
-t
1
sau t
max
= t
1
-t
2
in functie de
valoarea efectiva a temperaturilor.
Valorile coeficientilor de schimb termic convectiv
1
si
2

prezenti in formula de calcul a coef. global k de transfer termic, depind
de aprecierea corecta a temperaturii medii t
m
a agentilor.
In cazul schimbatoarelor cu agenti in schimbare de faza (asa zis
condensatoare sau vaporizatoare), temperatura medie t
m
la care are loc
schimbul de caldura se poate calcula cu formula:
t t
t t
m p
+

_
,

1 1
2
1
2
" '
(2.4-4)
unde t
p
reprezinta temperatura medie a peretelui -care poate sa
corespunda cu temperatura de condensare (sau vaporizare).
In alte cazuri temperatura medie t
m
a agentilor de lucru
-temperatura la care se evalueaza parametrii fizici aferenti exprimarii
coeficientilor de convectie, se va putea calcula cu ajutorul unui factor
de corectie R
t t
t t

1 1
2 2
' "
" '
, astfel: (2.4-5)
- pentru schimbatoare la care curgerea agentilor se face in echicurent:
t R t t t
m
ec
m 1 2 2 1
+ ( )
' '
si
t
R t t t
R
m
ec m
2
2 1 1

+
' '
(2.4-6)
- pentru schimbatoare la care curgerea agentilor se face in contracurent
t R t t t
m
cc
m 1 2 2 1
+ ( )
"' '
si
t
R t t t
R
m
cc m
2
2 1 1

+
" '
(2.4-7)
22
2. PROCESE TERMICE SPECIFICE PRODUCERII SI TRANSFERULUI DE ENERGIE TERMICA
In concluzie, toate valoarile reesite din formulele de calcul a
temperaturilor medii si valorile parametrilor fizici la aceste temperaturi
ale agentilor, vor trebui sa se armonizeze cit mai exact in cadrul
ecuatiei de bilant.
Avind in vedere ca de multe ori am putea fi tentati sa crestem
oricit de mult viteza de antrenare a agentilor termici -in scopul sporirii
coeficientului de convectie, trebuie sa avem in vedere limitatrea acestei
viteze la puterea de antrenare(circulare) a pompelor/ventilatoarelor
celor mai putin costisitoare.
De aceea calculul de proiectare al unui schimbator trebuie ca pe
linga calcul termic sa implice si calculul fluidodinamic.
2.5. Pierderi de presiune in antrenarea agentilor termici
Calculul fluidodinamic consta in evaluarea pierderii de presiune
pe traseele agentilor termici. Aceasta pierdere de presiune trebuie sa
poata fi invinsa de pompa/ventilatorul prevazut a realiza debitul
preconizat ( Obs: P
pompa
=
p V
.
[W] ) pentru circularea agentilor
termici prin instalatie. (2.5-1)
Aceasta pierdere de presiune este compusa din suma pierderilor
de presiune locale{ p
loc
) si suma pierderilor de presiune
liniare{ p
lin
).
Pierderile de presiune liniare se calculeaza cu (formula lui Darcy):
23
UTILIZAREA ENERGIEI TERMICE PRODUSE PRIN COMBUSTIE
p f
L
D
w
lin

_
,

2
2
[N/m
2
] (2.5-2)
unde, w[m/s] -este viteza de antrenare a fluidului; [kg/m
3
] -este
densitatea fluidului; L[m] este lungimea diferitelor tronsoane liniare de
conducta; D[m] -este diametrul fiecarui tronson liniar de conducta;
f[-] -este coeficientul de frecare liniara -valorile acestuia sint
determinate experimental, si se gasesc in tabele sau diagrame
(Orientativ pentru curgerea laminara a fluidelor cu Re<2300, f -poate
fi calculat cu relatia f=64/Re ).
Pierderile de presiune locale se calculeaza cu (formula lui Weisbach):

p
w
lin

_
,

2
2
[N/m
2
] (2.5-3)
unde [-] -este coeficientul de pierderi locale de presiune,
si se gaseste in tabele si diagrame de specialitate (in functie de valoarea
raportului de strangulare/opturare -definit diferit de la caz la caz).
In final, dupa ce toate aceste pierderi de presiune sint
preevaluate, se calculeaza suma lor -pierderea de presiune totala, si se
inmulteste cu debitul de volum optim ales. Valoarea obtinuta trebuie sa
fie corelata cu caracteristica de functionare a celei mai potrivite
pompe/ventilator care ar trebui in asa fel aleasa -incit antrenarea sa fie
posibila cu un randament de functionarea maxim posibil.
24

S-ar putea să vă placă și