Sunteți pe pagina 1din 6

Matricele Progresive Raven

Consideratii generale
Matricele progresive Raven formeaza o proba perceptiva neverbala utilizata pentru examinarea inteligentei generale. Cercetarile factoriale arata ca anumite functii mintale sunt n strnsa legatura cu inteligenta generala, adica sunt foarte "saturate" n inteligenta. Prin "masurarea" performantelor unor astfel de functii puternic saturate n inteligenta, se poate determina nivelul inteligentei generale, adica se pot construi teste de inteligenta, care sa nu fie compuse din sarcini psihometrice eterogene, ci sa cuprinda probe omogene. Testul "Matricelor Progresive Standard" (Standard Progresive Matrices), setul A, B, C, D si E, elaborat n 1938 de J.C. Raven n colaborare cu L.S. Penrose, revizuit n 1947 si 1956, este un test omogen de inteligenta generala. Matricele Progresive Standard (sau Matricele Progresive Raven sau Raven necolorat, seriile A, B, C, D si E) sunt construite astfel nct sa "acopere" nivele variate (slab - mijlociu - bun) ale abilitatilor mintale si sa fie aplicabile la toate vrstele (copii, adulti, batrni), indiferent de nivelul de scolarizare, nationalitate sau conditie fizica. n 1947 J.C. Raven construieste "Matricele Progresive Colorate" (The Coloured Progresive Matrices, set A, Ab and B), publicate n 1949, revizuite n 1956, destinate examinarii inteligentei generale a copiilor (ntre 5 ani si jumatate si 11 ani) si batrnilor (ntre 65 si 85 de ani). n practica examinarii inteligentei generale a aparut nsa necesitatea elaborarii unui test fidel si sensibil de eficienta mintala, aplicabil la persoanele cu capacitati intelectuale bune si foarte bune, n vederea stabilirii diferentelor interindividuale ntre persoane cu aptitudini superioare. Testul "Matricele Progresive Avansate" (Advanced Progresive Matrices, set I, II) elaborat de catre Raven (1941-1943, revizuit n colaborare cu G.A. Foulds, ambele serii n 1947 si numai seria a II-a n 1962), serveste acestui scop practic si poate fi aplicat ncepnd de la vrsta de 11 ani.

Matricele Progresive Standard


Consideratii generale

M.P. (s) - seriile A, B, C, D si E

J.C. Raven formuleaza n 1936 principiul "matricelor progresive", care sta la baza constituirii testului M.P (s). n 1938 apare prima forma a testului (revizuita pe baza rezultatelor experimentale, n 1937 si n 1956). Testul si are originea n gndirea psihologica a lui C.H. Spearman, C. Burt s.a. si n teoria psihologiei configurationiste (Gestaltpsychologie). Desi datele asupra validitatii conceptuale prezinta unele discordante, majoritatea psihologilor gasesc ca testul M.P. standard este puternic saturat n factorul "g" si "K:m". J.C. Raven accentueaza ca testul propus de el nu masoara pur si simplu o performanta intelectuala, ci o capacitate generala de organizare a Gestaltului si de integrare a relatiilor. Faptul ca rezolvarea corecta a M.P. Raven presupune o buna performanta la testul Bender - Gestalt (Bender - Santucci) - proba de structurare perceptiv motrica a spatiului -, arata ca perceperea figurilor structurate, adica performantele vizualmotrice joaca un rol important n reusitele la testul Raven. S-ar putea spune ca daca testul M.P. (s) "masoara functia intelectuala", atunci realizeaza acest lucru bazndu-se pe performantele vizual-motrice. Scorul total la M.P (s) este influentat pe lnga factorii amintiti, de capacitatea inductiva, de ntelegerea relatiilor spatiale etc. si de factori nonintelectuali de personalitate (temperament, afectivitate, motivatie etc.) n cursul celui de-al doilea razboi mondial M.P. (s) a fost utilizat pe scara larga n Anglia (fiind aplicat la cca.3 milioane recruti). De atunci si pna n prezent matricele progresive Raven (necolorat) si-au dovedit validitatea att n orientarea scolara si profesionala a normalilor, devenind un test de inteligenta aproape "international", ct si n examinarea surzilor, a deficientilor mintali si a bolnavilor psihici. Prezentarea testului Testul M.P. (s) cuprinde 60 de itemi sau probe elementare. Fiecare item consta dintr-un desen abstract, adesea dintr-un grupaj de figuri ("matrice"), din care lipseste o parte (un element). n urma examinarii matricei, subiectul trebuie sa decida care este figura unica (din cele 6 sau 8 oferite pe aceeasi plansa sub matrice) potrivita pentru "ncheierea" corecta a matricei. Probele simple sunt grupate n serii de cte 12 matrici, seriile fiind notate de la "A" la "E". Fiecare serie dezvolta o tema diferita ("A" - stabilitatea de relatii n structura matricei continue; "B" - analogii ntre perechile de figuri ale matricei, "C" - schimbari progresive n figurile matricei; "D" - permutari, adica grupari de figuri n interiorul matricei; "E" - descompuneri n elemente ale figurilor matricei). Testul M.P. (s) desi cuprinde un singur gen de sarcini, prin varietatea temelor sale poate evidentia, n strnsa legatura cu inteligenta generala, capacitatea de restructurare (mobilitatea - rigiditatea mintala) si de transfer ntruct subiectul si exerseaza tehnica de rezolvare n cursul parcurgerii probelor. Fiecare proba ncepe cu o sarcina usoara (a carei rezolvare pare "de la sine"), urmata apoi de 11 probleme de dificultate crescnda. Unele cercetari arata nsa, ca ordinea de dificultate

a itemilor nu este riguros progresiva si se propune reordonarea itemilor n interiorul testului. Seriile se succed tot n ordinea dificultatii gradate, ceea ce favorizeaza o nvatare reala pe parcursul problemelor. Seria A Cuprinde matrici statice cu modele omogene. Subiectul poate sa gaseasca figura unica necesara pentru completarea matricei din cele 6 figuri asezate sub matrice prin: analiza si diferentierea perceptiva fina a elementelor matricei, ntelegerea relatiilor ntre elementele structurii, identificarea partii lacunare, completarea marginilor partii lacunare (a "cmpului") cu fiecare figura din cele 6, date sub matrice si prin sinteza marginilor. Seria B n seria B fiecare matrice se compune din 4 elemente dintre care cel de-al IV-lea lipseste. n itemii B1 si B2, cele 4 parti ale matricei sunt identice. n itemii urmatori elementele difera si formeaza un ntreg cu o structura relationala logica. Sarcina subiectului consta n descoperirea analogiei ntre doua figuri (stabilirea relatiilor), prin diferentierea treptata a elementelor (capacitatea de a concepe simetria ntre figuri). Elementul potrivit pentru completarea matricei se alege din 6 figuri. Seria C Seria C este formata din matrici de cte 9 elemente ordonate (3 x 3) din care unul lipseste. Probele seriei se rezolva prin descoperirea schimbarilor progresive ale figurilor n interiorul matricei. Figurile prezinta modificari continue de pozitie si schimbari spatiale dinamice, care determina mbogatirea figurilor att n plan orizontal, ct si n plan vertical (totalizarea elementelor noi n figura care lipseste). Raspunsul corect se alege din 8 posibilitati. Seriile D si E Seriile D si E cuprind cte 12 matrici, fiecare fiind compusa din cte 9 elemente (dar unul lipseste). Partea care lipseste se alege din 8 figuri prezentate sub matrice. Probele din seriile D sunt repartizate dupa principiul restructurarii figurilor pe plan orizontal si vertical. Rezolvarea corecta presupune urmarirea regularitatii consecutive a figurilor si alternarea lor n structura matricei (descoperirea criteriilor schimbarii complexe). Probele din seria E se rezolva prin operatii de abstractizare si sinteza dinamica ce au loc n procesul gndirii superioare. Se cere observarea evolutiei complexe, cantitative si calitative, a sirurilor cinetice (dinamice). Elementul care lipseste poate fi completat pe baza de operatii algebrice (adunare, scadere) efectuate asupra elementelor matricei. Desfasurarea examinarii Testul poate fi aplicat individual sau n grup (ncepnd de la 8 ani), fie cu timp limitat, fie cu rezolvarea n ritm propriu (n care caz se rezolva n maximum o ora). J.C. Raven este de

parere ca n scopul cercetarilor cu caracter genetic sau n studiile clinice, este de preferat sa nu se fixeze un timp limita de rezolvare, deoarece "capacitatea maxima de gndire clara" variaza mai putin n functie de sanatate si se perfectioneaza mai putin prin practica dect viteza unei activitati intelectuale de precizie. n acest caz testul M.P (s) "masoara" n primul rnd capacitatea maxima de observatie si de gndire clara. Examinatorul poate sa nregistreze n aplicarea individuala a testului, timpul scurs de la nceperea si pna la terminarea rezolvarii problemelor. Timpul mediu necesar rezolvarii celor 60 de itemi este de 40-50 minute; ritmul de activitate al subiectului poate fi considerat normal pna la timpul maxim de 60 de minute. Se stie nsa ca sub 30 de ani ritmul rezolvarii testului este mult mai rapid, timpul mediu fiind de 30-35 minute. n cazurile n care testul M.P (s) se aplica n scopul ierarhizarii membrilor unui anumit grup cum ar fi selectia profesionala a candidatilor, este preferabila respectarea unui timp limita (se recomanda timpul maxim de 30 minute), ceea ce se comunica subiectilor. Testul "masoara" n acest caz capacitatea efectiva de rezolvare a subiectului n timpul dat. Datorita faptului ca rezolvarea primelor probe este deosebit de usoara, subiectul ntelege sarcina cu o instructie prealabila minima. Vom prezenta totusi, n cele ce urmeaza, o instructie mai detaliata, destinata examinarii colective, care poate fi utilizata cu schimbari minime si n testarea individuala. n situatia de examinare colectiva, se distribuie fiecarui subiect un exemplar din test tiparit (sub forma de caiet) si o fisa personala de cotare pentru nregistrarea raspunsurilor. Caietul test ramne nchis (n fata subiectilor) pna la semnalul dat pentru nceperea probei. Subiectii completeaza nti cu datele personale (numele, vrsta, locul de munca (scoala), ocupatia, data examinarii, data nasterii) n rubricile corespunzatoare ale fisei de cotare, dupa care toate creioanele se pun pe masa. Cerem atentie sporita si avertizam sa nu se scrie nimic pe caietul test. Consemnul: "Aveti n fata un caiet cu 60 de planse (desene). Ele sunt aranjate n 5 grupe, notate cu literele A,B,C,D si E. n fiecare serie (grupa) sunt 12 probleme, aranjate n asa fel nct la nceputul fiecarei serii sunt probe mai usoare, iar la sfrsitul lor probele sunt mai grele. Deschideti caietele la prima pagina. n partea de sus a paginii (li se arata matricea A1) se afla un desen notat cu A1, din care lipseste o parte (li se arata pata ramasa alba). Sub aceasta imagine mare se afla 6 figuri, asemanatoare ca forma cu portiunea goala ramasa alba din desenul mare. Numai una din aceste figuri completeaza n mod corect, ca forma si ca desen, imaginea mare (li se arata matricea A 1). Care este acea figura unica ? Daca cineva raspunde corect spunem: "Foarte bine". Daca cineva raspunde gresit spunem: "Mai gnditi-va!". Apoi, indiferent daca au gasit sau nu figura adecvata, continuam: "Daca alegem figura nr.1, observam ca ea completeaza desenul ca forma, dar n interior nu are acelasi desen. Acelasi lucru l constatam si n cazul figurilor 3 si 5. Figura nr.2 este nepotrivita fiindca nu cuprinde nici un desen. Limitele din interiorul figurilor nr.4 si 6 sunt la fel cu cele din imaginea mare, care trebuie completata. Care se potriveste dintre 4 si 6 ? Figura nr.6 nu, deoarece are o parte alba, incompleta (li se arata). Deci figura nr.4 este cea corecta, fiindca primele 2 liniute orizontale din interiorul ei (li se arata) si cele 4 liniute verticale de la marginea interioara

(li se arata) continua exact liniutele ncepute, dar neterminate ale imaginii mari (li se arata din A1). si acum, scrieti n rubrica corespunzatoare (A1) a fisei primite de fiecare numarul 4, adica numarul figurii corecte. Aveti grija sa scrieti raspunsul vostru n rubricile care poarta seria si numarul problemei. Ati nteles cum trebuie sa lucrati? n cazul n care subiectii (sau unii dintre ei) nu au nteles sarcina, examinatorul va repeta explicatiile. Daca toti subiectii au nteles, examinatorul continua: "n fiecare proba, ntr-un cadru mare se afla o imagine compusa din anumite figuri. Aceste figuri sau desene nu sunt alcatuite la ntmplare, ci dupa o anumita regula. Aceasta regula trebuie sa o descoperiti la fiecare proba, ca sa puteti completa partea ramasa alba, cu una din cele 6 sau 8 figuri care se afla sub imaginea mare. Treceti succesiv de la o proba la alta. Sa nu omiteti si sa nu sariti peste nici o plansa. Respectati neaparat ordinea lor. Chiar daca aveti impresia ca ati rezolvat gresit o proba, sa nu va ntoarceti la ea. Raspunsul vostru, adica numarul figurii alese, l scrieti cu atentie n rubrica corespunzatoare a fisei personale. Eventualele greseli le corectati prin taiere (cu creionul) numarul gresit si nu cu guma. Dupa ce examinatorul s-a convins (pe baza probelor exercitiu: A 1 - A5 la care este indicat sa se dea ajutor) ca toti subiectii nteleg sarcina, li se precizeaza timpul de rezolvare si se da comanda: "ncepeti sa lucrati ct mai corect si ct mai repede posibil" - fiind vorba de o examinare cu limitarea timpului. Sau: "Lucrati atent. Sa nu va grabiti prea mult. ncepeti." - atunci cnd timpul este nelimitat (maximum o ora). Instructia de fata poate fi prescurtata n functie de nivelul de ntelegere al subiectilor (subiectului). Examinatorul nu va oferi celor examinati nici un fel de ajutor care depaseste limitele instructiei. n cazul examinarii individuale, nsusi examinatorul noteaza raspunsurile subiectului n fisa de cotare. si n acest caz se respecta instructia (cu mici modificari impuse de aplicarea individuala a testului si cu prescurtari posibile). Daca subiectul si modifica raspunsul ales, examinatorul noteaza "corectarea" prin taierea raspunsului anterior si nscrierea celui nou n aceeasi rubrica. La evaluarea rezultatelor, raspunsurile se coteaza ca si n cazul evaluarii colective, adica ultimul raspuns indicat de subiect. Cotarea raspunsurilor Se acorda 1 punct pentru fiecare raspuns corect. Raspunsurile corecte la cei 60 de itemi sunt date n tabelul 1. Punctajul obtinut prin numararea raspunsurilor corecte se calculeaza att pentru fiecare serie (cote partiale), ct si pentru testul ntreg (cota totala). Subiectul poate realiza cel mult

60 de puncte (cota maxima). Pentru numararea si cotarea rapida a raspunsurilor corecte se recomanda folosirea grilei de corectie (care se va aseza peste fisa personala a subiectului). Interpretarea rezultatelor Cota bruta, adica numarul total de raspunsuri corecte obtinute de catre subiect, nu are semnificatie psihologica luata izolat. Ea primeste valoare diagnostica n raport cu rezultatele standardizate (etalon) si comportamentul subiectului n situatia de examen. Datele adunate formeaza un "limbaj al sistemelor", care contine si vehiculeaza n forma codificata informatii, sensuri psihologice. ntelegerea semnificatiei psihologice cuprinse n conduite si n performante presupune "interpretarea" (decodificarea) lor, pe baza cunoasterii codului.