Sunteți pe pagina 1din 2

FULERENELE

Fulerenele sunt, impreuna cu diamantul, grafitul si carbonul amorf forme alotropice ale carbonului. Caracteristica prin care se diferentiaza de restul compusilor alotropici ai carbonului este structura lor moleculara, de altfel asemanatoare cu cea a grafitului (fiecare atom se leaga cu 3). Cel mai cunoscut reprezentant al clasei fulerenelor este Buckyball (C60), in a carui molecula, atomii sunt aranjati intro stuctura icosaedrica (aproape sferica). Buckyball a fost descoperit in 1985 de catre Richard Smalley si Robert Curl. Acestia au primit Premiul Nobel pentru Chimie pentru descoperirea lor. O categorie speciala de fulerene o reprezinta nanotuburile de carbon. Acestea sunt practic niste fulerene cilindrice, alungite. Nanotuburile de carbon sunt uile in nanotehnologie, electronica si multe alte stiinte, fiind excelente conducatoare de current (spre deosebire de restul familiei). Firele fabricate din nanotuburi

2011 Zurini Lorenzo

de carbon au o conductivitate mai buna decat cuprul si aluminiul. Nanotuburile se aliniaza in mod natural, formand un material foarte rezistent numit fibra de carbon. Structura lor este asemanatoare cu cea a unui strat de grafit cu o grosime de un atom, rulat pentru a forma un cilindru. Nanotuburi naturale se gaseau in otelul de Damasc din secolul al 17-lea, fapt caruia i se datora rezistenta legendara a sabiilor confectionate din el. Cea mai importanta aplicatie practica a fulerenelor este confectionarea celulelor fotovoltaice. Moleculele Buckyball captureaza electronii, iar nanotuburile ii colecteaza si ii transporta.

Molecula Buckyball

Nanotub de carbon

2011 Zurini Lorenzo