Sunteți pe pagina 1din 1

COCOUL, SOARELE I LUNA

(poveste greceasc) CU MII I MII DE ANI n urm, cocoul, soarele i luna triau n mpria cerului ca trei frai. Cel mai vesel era cocoul. Cnta de diminea pn seara. Nici soarele nu era un posomort. Mohort i mbufnat era numai luna... ntr-o zi, se nfurie pe bietul coco, fiindc, spunea ea, nu cnta precum i era ei voia, i nici una, nici dou, l lovi att de tare, de-l rostogoli din cer pe pmnt. Cnd rsri soarele i auzi cele petrecute, se gndi s-l rzbune pe bietul coco, lipsind-o pe luna cea rea de prietenia lui. - Uite ce e, lun-nebun, tu care eti urcioas, nelinitit i nemulumit, i pentru un fleac, l-ai alungat pe veselul coco de lng noi, stricndu-ne prietenia, s tii c nici cu mine nu vei mai tri alturi de azi ncolo, strig soarele. - mi pare ru, ncepu luna a se tngui, recunosc c am fost prea aspr. Dar acum ce s fac? Pe el l-am pierdut, dar tu, venic strlucitor de cldur i buntate, cu sufletul tu de aur, nu m pedepsi, lipsindu-m de lumina ta, mult mai sclipitoare i mai cald dect a mea. - Nu m mai amgi cu tot felul de cuvinte linguitoare. De azi nainte, tu vei domni peste noapte, iar eu, peste zi. Nu vom mai tri unul lng altul ca pn acum. Drumurile noastre se vor despri pe vecie. i cocoul va ti aceasta i va cnta de bucurie i va bate din aripi o dat cu sosirea mea n zori, i se va ascunde apoi n grab, la venirea ta. i luna a amuit i s-a ntristat tare c i-a pierdut cei doi prieteni deodat. Dar aa a rmas de atunci i pn azi. Cocoul, de cte ori simte apropierea soarelui, trmbieaz zorile, iar cnd presimte apropierea lunii, nu mai tie cum s se ascund mai repede n culcu. ]]