Sunteți pe pagina 1din 16

1.

Definiia criminologiei istoric


Criminologia este tiina multidisciplinar care se ocup de fenomenele infracionale , de particularitile aciunilor individuale i de grup,de structurile psihice particulare ale persoanei criminalului i de mijloacele de reeducare. ( P.P. Nereanu - Dicionar de psihologie ). Criminologia este tiinta care studiaz fenomenul social al criminalitii n scopul prevenirii i combaterii acestuia. 1)Cesare BECCARIA (1738-1794) - este ntemeietorul colii cu acelai nume a incercat introducerea ca metod de studiu delicvenial ntr-un sistem de cercetri experimentale punnd accentul ndeosebi pe aspectul psihiatriei judiciare. 2) Cesare LOMBROSO (1836-1909) Medic i criminolog italian. Intemeietorul colii antropologice a dreptului este autorul teoriei infractorului nnascut 3)Enrico FERRI (1856- 1929) - jurist i om politic - este considerat ntemeietorul criminologiei sociologice . Sociologia criminal- 1929. - coala lui Enrico Ferri apreciaz ca factori favorizani ai criminalitii : cauzele sociale , determinrile sociale. 4) Rafaelle GAROFALO (1851- 1934) - jurist italian , profesor la Napoli. In lucrarea sa monumental Criminologia ( Napoli 1885 ) incearc s defineasc criminologia ca pe o tiinta separat de dreptul penal - doreste s creeze o teorie a criminalitii naturale. 5) Franz von LISZT cercetator german susine necesitatea unei tiine totale a dreptului penal n care s fie incluse antropologia criminologic , psihologia criminal i statistica criminologic. In 1934 la Paris s-a creeat Societatea internaional de crimnologie avand ca principal obiectiv promovarea internaional a stereotipului tiintific al criminalitii abordndu-se teme precum: crima organizat, criminalitatea gulerelor albe , criminalitatea transnaional , delicvena juvenil etc. - S-au creeat centre de cercetare stiintific n domeniu ( Montreal , Geneva). - In 1968 la Roma sub egida Consiliului Economic i Social al ONU (ECOSOC) s-a creeat institutul de cercetare pentru aprare social a UNSARI care n 1989 a fost transformat n Institutul Internaional de Cercetare asupra Crimei i Justiiei ( UNIERI). - La nivel naional n 1990 a fost nfiintata Societatea Roman de Criminologie i Criminalistic n cadrul Ministerului Justiiei Institutul pentru Prevenirea Criminalitatii i n M.I. Instuitutul pentru Cercetarea i Prevenirea Criminalitii.

2. Obiectul criminologiei
Obiectul criminologiei este definit ca fiind : criminalitatea ca fenomen social , infraciunea , infractorul ,victima i reacia social mpotriva victimei. 1) Criminalitatea ca orice fenomen social reprezint un sistem cu proprieti i funcii proprii. Analiza tiintific specific criminologia opereaz cu termeni specifici , cum sunt : - criminalitatea real este un concept ce persupune totalitatea faptelor penale svarite pe un anumit teritoriu , ntr-o perioad determinat . - criminalitatea aparent cuprinde totalitatea faptelor penale sesizate justitiei i cercetrii criminologice. - criminalitatea legal cuprinde totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunat hotrri definitive de condamnare . - cifra neagr a criminalitii faptele infracionale comise i rmase necunoscute din diferite motive reprezint diferena dintre criminalitatea reala i criminalitatea aparent. 1) Infraciunea ca domeniu al sistemului face obiectul cercetrii criminologiei n cadrul criminalitatii ca fenomn social.

3) Infractorul face obiectul cercetrii criminologice datorit condiiilor bio- psiho- sociale care l determin pe om s ncalce legea. 4) Victima imprejurrii cercetri de dat recent releva existenta unei realitti cauzale ntre victim i autor. 5) Reacia social prezint interes n identificarea modalitatilor prin care fenomenul infractional poate fi prevenit si combatut. Astfel reactia social poate interveni ante factum prin programe i msuri de prevenire dar i post factum prin aciuni de socializare , reeducare etc.

3.Funciile criminologiei
1) Funcia descriptiv const n studierea i consemnarea datelor privind volumul criminalitatii pe un anumit teritoriu i ntr-o anumit perioada de timp. 2) Funcia explicativ const n prezentarea de explicaii privind combaterea fenomenului infractional n urma studierii acestuia , explicaii ce pot sta la baza fundamentarii politicilor de perevanire i combatere. 3) Funcia predictiv (previzional, anticipativ ) vizeaz anticiparea unei modificri cantitative , calitative. Dongoroz : Criminologia este o busola in orientarea practicii procesual penale. 4) Functia profilactic presupune dezvoltarea unor politici de prevenire a cauzelor si fenomenelor .

4. .Ramurile criminologiei
Criminologia general este acea ramur a criminologiei, care studiaz fenomenul criminalitii n ansamblul su, crima, criminalul, cauze ale criminalitii, soluii de combatere a criminalitii, Criminologia teoretic este acea ramur a criminologiei care studiaz explicarea aciunii infracionale. Criminologia special se ocup cu studiul unor pri sau sectoare de criminalitate( criminalitatea minorilor, crima organizat etc). Criminologia clinic este o ramur de tiin aplicativ, asemntoare cu medicina clinic, avnd misiunea de a efectua examene complexe ale unui singur criminal, n urma cruia pune un diagnostic privind cauza comiterii infraciunii i apoi face o estimare asupra conduitei viitoare a criminalului respectiv. Criminologia aplicat este acea ramur care se ocup n principal de studiul tiinific al mijloacelor de lupt contra delincvenei ( mijloace juridice sau empirice) Criminologia etiologic este acea ramur a criminologiei care se ocup de studierea cauzelor, condiiilor sau factorilor care determin sau care favorizeaz fenomenul criminal( explicaii biologice, sociologice, psihologice sau multifactoriale). Criminologia dinamic este acea ramur a criminologiei teoretice care se ocup cu studierea fenomenului criminal din punctul de vedere al mecanismelor i proceselor care nsoesc trecerea la actul criminal. Criminologia empiric este acea ramur a criminologiei care folosete metoda empiric de cercetare a fenomenului infracional, fr a se lsa influenat de teoriile criminologice ale comportamentului infracional n general Criminologia restaurativ este acea ramur a criminologie n care victim devine un actor important i care se concentreaz pe repunerea lucrurilor n situaia anterioar comiterii infraciunii, n msura n care mai este posibil, att n ceea ce-l privete pe autor ct i pe victim( medierea ntre autor i victim, sanciuni alternative, etc).

5.Raportul criminologiei cu alte stiinte


a..criminologia si drept penal Criminologia pornete de la unele concepte de drept penal ( infraciune, pedeaps), dar spre deosebire de dreptul penal ea nu are un caracter normativ. Ea analizeaz fenomenul criminal ca realitate individual i social i nu doar ca fenomen juridic. b.criminologia si criminalistica Criminalistica cuprinde ansamblul metodelor i tehnicilor utilizate pentru stabilirea faptelor i dovedirea vinoviei infractorilor, cuprinznd medicina legal, balistica, etc. Criminalistic nu are o legtur direct cu criminologia pentru c ea are un scop exclusiv probator al faptelor, innd mai mult de desfurarea procesului penal, pe cnd criminologia are ca obiectiv explicarea aciunii criminale. Cu toate acestea pot fi evideniate anumite legturi n sensul c informaiile

oferite de criminalistic cu privire la modul de comitere a unor fapte, pot fi folosite de criminologi n elaborare explicaiilor actului infracional. i reciproca este valabil, n sensul c cercetrile criminologice pot ajuta criminalitii la perfecionarea metodelor de identificare a infractorului. c. criminologie i sociologia devianei Deviana din punct de vedere sociologic se refer la orice conduit social i la orice act social, care sunt diferite de comportamentele i aciunile generale ale membrilor unei societi i care risc, prin aceast diferen, s provoace reacii ostile sau sanciuni din partea colectivitii. Criminologia din acest punct de vedere are o sfer mai restrns dect sociologia devianei, deoarece studiaz n principal deviant criminal comis cu vinovie , pe cnd sociologia devianei studiaz orice comportament deviant, cu sau fr semnificaie penal. Criminologia studiaz infraciunea i din perspectiv psihologic sau biologic, nefiind limitat la o abordare sociologic a criminalitii.

6.conceptul de crima. crim -1. infraciune de omor n oricare dintre variantele sale. 2. infraciune mai grav. n unele legislaii penale infraciunile se clasific n crime i delicte sau crime, delicte i contravenii (clasificare consacrat de codurile penale anterioare).
8. Cunoasterea descriptiva.
Cunoasterea despciptiva utilizeaza categorii precum: volumul, structura si dinamica fenomenului criminal colectiv. Volumul criminalitatii reprezinta o evaluare strict cantitativa, referindu-se la numarul total de fapte penale comise volumul criminalitatii reale poate fi cel mai aproximat, pe baza unor indicii asupra cifrei negre. Structura criminalitatii presupune o delimitare a acesteia in functie de diversele categorii de fapte penale ori alte criterii. Este vorba si aici de o evaluare cantitativa, deoarece are la baza comparatii numerice. Dinamica privitoare la criminalitate se refera la evolutia si variatia acesteia in timp si spatiu. 9.dinamica criminalitatii in timp si in spatiu Evolutia in timp a criminalitatii comporta la randul ei trei tipuri de descriere: tendintele pe termen lung(ceea ce corespunde notiunii de trend utilizata in literatura de limba engleza);

variatiile sezoniere(respectiv oscilatiile criminalitatii in functie de succesiunea anotimpurilor); miscarile accidentale(datorate unor evenimente exceptionale, cum ar fi starea de razboi, catastrofele naturale etc). Variatia in spatiu a criminalitatii pot fi estimata in functie de diferitele teritorii luate ca termeni de comparatie, fie in sens pur geografic, fie in sens statal, administrativ(diferente nordsud, est-vest, diferente intre state, intre continent etc).

10.felurile criminalitatii
a. n funcie de gradul de cunoatere a criminalitii exist: - criminalitatea real, care cuprinde toate infraciunile comise ntr-un anumit spaiu i ntr-un anumit interval de timp, i care nu este influenat de gradul de descoperire sau de cunoaterea fenomenului infracional; - criminalitatea aparent, care cuprinde toate infraciunile care sunt descoperite fie de autoriti, fie de orice alt persoan dect infractorul, fiind lipsit de importan dac cel care descoper infraciunea i sesizeaz autoritile judiciare. - criminalitatea judiciar, care cuprinde toate infraciunile care au ajuns n orice mod la cunotina autoritilor, indiferent dac infractorul a fost prins , a fost condamnat sau procesul a ncetat din cauza unor motive procesuale ( prescripiie, amnistie etc). - criminalitatea legal, care cuprinde toate infraciunile pentru care autorii lor au fost sancionai penal, indiferent dac e vorba de o pedeaps sau msur educativ b. n funcie de sexul infractorului exist criminalitate masculin i criminalitate feminin. c. n funcie de vrsta infractorilor exist criminalitate a minorilor i criminalitate a majorilor. d. n funcie de locul comiterii exist criminalitate urban i criminalitate rural; sau criminalitate zonal, criminalitate naional sau criminalitate internaional. e. n funcie de statutul social al infractorilor se poate face o diferen ntre criminalitatea oamenilor obinuii i criminalitatea gulerelor albe. f. n funcie de gradul de organizarea al infractorilor exist criminalitate neorganizat i criminalitate organizat. g. n funcie de gravitatea infraciunilor

11.notiune de comportament deviant


Cu alte cuvinte, devianta cuprinde orice act, conduita sau manifestare care violeaza normele scrise sau nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular. Ea reprezinta un comportament care se opune celui conventional sau conformist, cuprinde nu numai incalcarea legii (infractiuni, delicte), ci orice deviere (abatere) de la regulile de convietuire si imperativele de ordine ale unei forme de viata colectiva (societate, grup, organizatie, institutie, cultura, subcultur). In acest sens devianta include o gama larga de cate sau conduite, de la cele excentrice ori bizare (imbracaminte, limbaj, gest nonconformist) incompatibile cu codurile culturale ale grupului sau societatii, la cele

asa zis imorale (indecenta, obscenitatea) care nu sunt intotdeauna sanctionate de lege, si pana la cele cu caracter antisocial (actele infractionale) sau asocial (bolile psihice).

13. narcomania Una dintre consecinele cele mai grave ale abuzului de droguri, dincolo degradarea moral i fizic a toxicomanilor, este creterea criminalitii. Motivele pentru care tinerii accept un astfel de mod de via sunt de natur psihologic: frica de problemele zilnice, sentimentul singurtii i al inutilitii, lipsa respectului i a ncrederii n sine, sau chiar complexele legate de viaa sexual. Recuperarea i integrarea n societate a toxicomanilor, n general, este foarte greu de realizat. Un numr restrns de specialiti ncearc imposibilul n lupta cu moartea alb, dar lipsa spaiilor i a dotrilor necesare, plus neimplicarea efectiv a societii civile n lupta cu acest flagel rmn adevratele probleme irecuzabile. 14. alcoolismul Se tie c alcoolismul favorizeaz declanarea unor comportamente impulsive, a unor tendine agresive care se pot materializa n svrirea unor infraciuni. Deseori alcoolul este considerat un mijloc de a depi inhibiiile ce mpiedic manifestarea agresiv. Astfel, un individ care n condiii normale nu ar trece la svrirea actului infracional, dup ce a consumat o anumit cantitate de alcool, pierzndu-i puterea de ai controla i de a-i dirija propriul comportament, va ajunge s svreasc o fapt antisocial, bineneles n raport cu mprejurrile obiective existente n momentul svririi faptei. Alcoolismul constituie un factor cel puin favorizant, dac nu determinant, n svrirea de infraciuni care se comit att cu intenie ct i din culp. 15.suicidul
- Suicidul si tentativa de suicid. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reactii antisociale din cadrul patologiei medicale n general, ideile, tentativele si reusitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburari instinctivo-afective foarte profunde. Suicidul este actul prin care o persoana, n mod intentionat, si cauzeaza moartea. Aparnd sporadic la vrsta copilariei, el creste brusc ca incidenta n adolescenta. Din fericire, suicidul reusit este de 10 ori mai putin frecvent dect tentativele de suicid, cauzele fiind de ordin psihologic; aparent, el pleaca de la lucruri minore, dar niciodata nu trebuie eliminata potentialitatea lor. Exista deosebirea ntre "suicidul sincer", bine motivat, al disperarii autentice, si "suicidul-

santaj", ipocrit, cu amprenta isterica, deosebit responsabilitatea unei persoane.

care

este

implicata

mod

Frecventa sinuciderilor n adolescenta n societatea actuala constituie un semnal al disperarii, baietii sinucigasi reprezentnd un procent mai mare dect fetele, cei din populatia urbana avnd o nclinatie mai accentuata spre suicid comparativ cu cei din mediul rural, acelasi raport fiind valabil si pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali).

16. Scoala geografica


L. Quetelet( 1796-1874) i A. Guerry ( 1802-1866), adepi ai colii geografice au elaborat legea termic a criminalitii. Conform acesteia, infraciunile contra persoanei predomin n sud i n anotimpul cald, n schimb infraciunile contra patrimoniului predomin n nord i mai ales iarna.

17. Scoala lyoneza


A. Lacassagne ( 1843-1924) mentor al colii lyoneze a elaborat o teorie sociologic ce poate fi rezumat n cteva aforisme. Orice act duntor existenei unei colectiviti este o crim Orice crim este un obstacol n cale progresului Mediul social este supa de cultur a criminalitii; microbul este criminalul, un element care nu are importan dect n ziua n care gsete supa care l face s fermenteze Societile i au criminalii pe care i merit.

18. Scoala socialista


K. Marx ( 1818-1883) i F. Engels ( 1820-1895), reprezentani ai colii socialiste au susinut c infracionalitate este generat de inegalitate economic, iar pentru c baza capitalismului este inegalitate economic, acesta este tot o cauz a criminalitii.

19. Scoala interpsihologica


G. Tarde ( 1843-1904), fondatorul colii interpsihologice, a susinut c mediul este factorul criminogen principal iar imitaia are rolul preponderent n formarea comportamentului infracional (coala strzii este ca o academie pentru infractori). Astfel un comportament imoral va iei n evident i va putea fi imitat de ceilali.

20. Scoala sociologica


E. Durkheim ( 1858-1917) principalul reprezentant al colii sociologice, el a susinut c infraciunea este un fenomen de normalitate social, criminalitatea existnd de cnd se cunoate lumea. Faptele de ordin moral fiind fapte sociale nseamn c infracionalitatea este un fapt normal al societii, este un fenomen natural legat de condiiile fundamentale ale vieii sociale. c. Tot el introduce i conceptul de anomie, cu sensul de slbire a rolului normelor sociale, atunci cnd acestea nu permit individului satisfacerea unor idealuri de bunstare economic sau

status social. ntr-o astfel de situaie, individul, ca s-i ating idealurile, este capabil s treac peste prescripiile normei.

21. Premisele pozitivismului Italian Cesare Lombroso.


Influenat de ideile evoluioniste a lui Darwin i teoria recapitulaiei a lui E. Haeckel, el afirm c infractorul nu este dect o varietate biologic inferioar omului normal. Infraciunea nu este dect un produs, al cauzelor sau anomaliilor antropologice. Criminalul este nnscut iar pedeapsa nu se poate justifica pe considerente morale, pentru c infractorul nu are nici o vin c s-a nscut infractor. Pedeapsa este doar o msur de aprare a societii, nefiind nici mcar necesar ca infractorul nnscut s comit infraciuni. Din raiuni de aprare mpotriva unei poteniale infraciuni a criminalului nnscut se pot lua preventiv msuri de siguran.

22.teoria anormalitatii biologice


La originea cercetarilor lombrosiene a stat descoperirea, la craniul unui criminal, in zona occipitala medie, a unei adancituri accentuate, trasatura ce se regasea la unele cranii primitive. Aceasta descoperire i-a sugerat lui Lombroso ipoteza atavismului (adica oprirea in dezvoltare pe lantul filogenetic). Pentru verificarea acestei ipoteze Lombroso a efectuat numeroase cercetari, ajungand la studierea a 383 de cranii. Printre altele a constatat faptul ca lipsa durerii (analgezia) il apropie pe criminal de omul salbatic. O a doua faza a cercetarilor s-a referit la unele malformatii morfo-functionale de natura degenerativa. In acest context Lombroso a stabilit existenta unor analogii intre nebunul moral si criminalul nascut , mai ales sub aspectul simtului moral. Intr-o ultima etapa Lombroso se concentreaza asupra studiului epilepsiei. El considera ca epilepsia este , pe de o parte , una dintre psihozele cele mai atavice iar , pe de alta parte , nucleul tuturor degenerescentelor . In teoria lombrosiana fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologica bazata pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica.

23.Teoria anormalitatii morale


Intreaga constructie teoretica elaborata de Garofalo se intemeiaza pe notiunea de delict natural. Garofalo porneste de la premisa ca notiunea de crima trebuie privita din punct de vedere sociologic, si nu juridic. Crima este in fapt, intotdeauna, o actiune daunatoare care, in acelasi timp, raneste acele sentimente pe care le numim simtul moral al unei colectivitati umane64. Pe baza celor doua sentimente considerate de Garofalo drept fundamentale: mila si probitatea, se poate realiza identificarea delictelor naturale. Pe baza acestei evaluari, Garofalo admite ideea ca ,,delincventi sunt fiinte aparte". El constata totodata ca ,,din punct de vedere antropologic tipul criminal este foarte departe de a fi

conturat si isi exprima scepticismul in legatura cu posibilitatea ca cercetari viitoare sa poata clarifica acest lucru. In cadrul tipului criminal general conceput, Garofalo stabileste urmatoarele categorii: 1) asasini; 2) violenti; 3) necinstiti si 4) cinici. Putem sa tragem concluzia ca, in conceptia lui Garofalo, fenomenul criminal este expresia unei anormalitati morale.

24. teoria anormalitatii bio-psiho-sociale


Ferri a prezentat urmatoarea clasificare a factorilor criminogeni: A. Factori antropolopici (endogeni), reprezentati in trei grupe: cei care tin de constructia organica a infractorului; cei care corespund constitutiei sale psihice, caracteristicile personale (varsta, sex, etc).

B. Factori fizici (cosmo-telurici): (climatul, natural solul, anotimpurile), care constituie o prima varietate de factori exogeni. C. Factorii mediului social: densitatea populatiei; familia; educatia; opinia publica; alcoolismul; organizarea economica si politia: etc.

Concluzia mea - afirma Ferri - este ca, crima este un fenomen de origine complexa, adica biologic, fizic si social. Predominarea diferita a unui sau altui factor determina varietati biosociologice de criminalitate (pe care se intemeiaza clasificarea criminologica); dar, fara indoiala, orice criminal este intotdeauna produsul actiunii simultane a condiiilor biologice, fizice, sociale. In rezumat77 - doctrina lui Enrico Ferri - crima este un fenomen complex, produs simultan al conditiilor biologice (factori antropologici), fizici (factori fizici) si sociali.

28.TEORIA GENETICA
Dezvoltarea tehnicilor moderne de cercetare in domeniul genetic a permis investigarea unor zone noi in domeniul biologiei.

Studiul microscopic al cromozomilor a permis relevarea cariotipului, respectiv formula cromozomilor in cadrul celulei. Cercetarile in acest domeniu consemneaza existenta unor aberatii cromozomiale la subiectii care au mai mult de un cromozom X sau Y in cariotipul lor. Pornind de la aceste realitati unii autori (Brodski, 1973 & Sheley, 1985) sustin ca anomalia genetica, cum ar fi un extracromozom, poate conduce la retardare mintala si la un comportament antisocial si criminal.. Prima anomalie o reprezinta existenta suplimentara a unui cromozom de tipul X, avand formula XXY, anomalie denumita sindromul Klinefelter. Persoanele ce prezinta aceasta anomalie au o aparenta masculina, sunt inalti si slabi, au o pilozitate pubiana de tip feminin, barba rara sau absenta. S-a stabilit ca frecventa acestei anomalii printre criminali este de 5 pana la 10 ori mai mare decat in randul populatiei generale. Infractiunile comise de aceste persoane sunt diverse: furt, agresiune, tentativa de omor etc., dar se poate observa o tendinta spre tematica sexuala: homosexualitate, pedofilie, exhibitionism etc. Din punct de vedere psihologic, aceste persoane se evidentiaza prin: pasivitate, timiditate, tendinte spre ipohondrie si depresie; deseori prezinta tulburari mintale. A doua anomalie este reprezentata de sindromul XYY, unde apare un cromozom Y in exces. Persoanele din aceasta categorie prezinta, in plan morfologic, putine particularitati: aparenta masculina, inaltime peste medie, Q.I. sub medie, anomalii in configuratia urechilor, calvitie, miopie, dar aceste trasaturi nu sunt constante. Frecventa acestui cariotip printre criminali este, dupa unele estimari, de circa 10 ori mai mare decat in randul populatiei generale. Aceste anomalii cromozomice constituie o predispozitie, dar nu o conditie obligatorie la comiterea unei infractiuni. Explicatiile bazate pe formula cromozomiala nu pot fi generalizate.

25.. TEORIA INADAPTARII BIO-PSIHICE


Aceasta teorie a fost formulata de criminlogul suedez Olof Kinberg (1959) in lucrarea sa Problemele fundamentale ale criminologiei. Pentru Kinberg, omul este o fiinta nu doar biologica, ci una psihologica si sociala, caracterizata prin plasticitate, adica prin facultatea de a-si modifica reactia nu numai in functie de influentele fizice si chimice, dar si in functie de factorii psihologici si sociali. Daca plasticitatea nu se coreleaza cu influentele mediului se creeaza o stare de inadaptare intre organism si mediu. Inadaptarea poate avea surse si forme diverse. Aceste forme diverse de inadaptare conduc la o inadaptare sociala si implicit la infractiune. In opinia lui Kinberg persoana reactioneaza in general in functie de propria structura bio-psihica. Astfel, pentru a stabili cauzele crimei, este necesara analiza structurii bio-psihice a persoanei implicate in cauza. Exista doua elemente ce trebuie avute in vedere la analiza structurii bio-psihice: nucleul constitutional si functia morala. Nucleul constitutional reprezinta suma tendintelor reactionale ale persoanei, cuprinzand patru trasaturi psihologice fundamentale: a).capacitatea - respectiv nivelul maxim pe care poate sa-l atinga inteligenta unei persoane sub influenta unor conditii optime de mediu; b).validitatea - respectiv cantitatea de energie de care dispune persoana; c).stabilitatea - respectiv facultatea subiectului de a dobandi comportamente ferme, fixata prin obiceiuri durabile, in asa fel incat sa poata face aceleasi lucruri in acelasi fel, economisind forta; d).soliditatea - trasatura ce se refera la coeziunea interna a

personalitatii, in opozitie cu disociabilitatea.

26. TEORIA CONSTITUTIEI CRIMINALE


Pornind de la aceste premise, autorul incearca sa determine factorii ce conduc la formarea unei personalitati criminale. Un prim factor important este ereditatea; cu toata influenta sa puternica, aceasta nu trebuie considerata ca o determinare absoluta. Predispozitia spre crima poate avea ca sursa si unele disfunctionalitati cerebrale, hormonale etc. Varsta si crizele biologice pe care le antreneaza sunt de asemenea importante: pubertatea, cu modificarile ei specifice de ordin psihofiziologic, precum si procesele involutive ale imbatranirii pot conduce la tulburari de comportament si chiar la crima.

27.Teoria anomiei
R. K. Merton a fost adeptul teorie anomiei. Dup el, anomia este o stare social de absen sau de slbire a normei. Cultura reprezint ansamblul de valori sociale care stabilete scopurile spre care s tind un individ. Organizarea social printr-un ansamblu de norme i instituii stabilete care sunt mijloacele prin care se pot atinge scopurile. Existena unui eventual conflict ntre mijloacele legitime i posibiliti, determin o stare de anomie i n final determin individul s ncalce norma care nu-i permite atingerea scopului.

28.teoria genetica
Exista studii care au depistat o legatura ntre factorii genetici si comportamentul deviant, studii care sustin ca din parinti cu tulburari de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci, se sustine caracterul transmisibil, mostenit al tulburarilor de comportament, lund drept punct de plecare anumite aberatii cromozo-miale transmise de la parinti la copii).

29. Teoria angajamentului


H. Becker, a lansat teoria angajamentului, n conformitate cu care individual respect legea pentru a nu pierde avantajele pe care le presupune viaa social n care este angajat. Infractorul care nu este implicat n viaa social, prin comiterea unei infraciuni, el nu are nimic de pierdut. Mai mult dect att, el enun cteva tehnici de neutralizare folosite de infractor pentru a-i justifica faptele: - societatea este de vin deoarece ea l-a determinat s devin infractor; - activitatea infracional o consider ca fiind legal; - consider juste aciunile sale, el doar fcnd de unul singur dreptate; - condamnarea oamenilor legii care sunt mai corupi i mai infractori dect el; - el acord prioritate unor interese de grup, chiar dac grupul e n conflict cu legea.

31.teoria personalitatii antisociale


Cattell defineste personalitatea ca fiind acea structura care ne permite sa prezicem ce anume va face un individ intr-o situatie data. Scopul lui Cattell, in ceea ce priveste studiul personalitatii, consta in predictia comportamentului. El exprima aceasta idee prin intermediul formulei: R =f(PS) R == reactia individului (ce anume va face subiectul in sit uat ia data); S = situatia; P = personalitatea. Autorul arata ca variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut. Subiectii pe care a lucrat Cattell sunt subiecti normali, nu bolnavi psihic. Cattell era de parere ca este imposibil sa modifici comportamentul unui individ inainte de a cunoaste ce anume trebuie schimbat. Din acest motiv este absolut necesar sa se realizeze un studiu valid al personalitatii. Datele pe care si-a intemeiat Cattell teoria sunt culese prin intermediul chestionarelor, testelor obiective, observatiilor si prin evaluarea comportamentelor in situatiile de viata. Cattell denumeste factorii de personalitate prin termenul de trasatura, acesta fiind conceptul central al teoriei sale.

32. teoria instinctelor


Reprezentantul acestei teorii este criminologul belgian Etienne de Greef, care sustine ca personalitatea delincventului ca si personalitatea umana, in general, este determinata de instincte. In cadrul acestei structuri afective se pot distinge doua grupe fundamentale de instincte: 1. instinctele de aparare; 2. instinctele de simpatie. Instinctele de aparare contribuie la conservarea eului, functioneaza sub semnul sentimentului de justitie si de responsabilitate a celuilalt, au la baza agresivitatea, tind spre o reducere progresiva a individului la o entitate abstracta, supusa legilor morale concepute mecanic.

Instinctele de simpatie contribuie la conservarea speciei, functioneaza sub semnul abandonului de sine si acceptarea totala a celuilalt, au la baza subordonarea si devotamentul fata de celalalt, tind spre o valorizare extrema a celuilalt.

33. Conceptul de personalitate criminal Crima, spune Pinatel, este un act omenesc, iar criminalii sunt oameni ca i noncriminalii, dar ei se deosebesc de alii, deoarece comiterea crimei este expresia unei diferene de grad, deci cantitativ i nu calitativ; exist o diferen de grad ntre psihicul criminalilor i acela al noncriminalilor. au formulat, , teoria personalitii criminale, menionndu-se trsturi psihologice caracteristice criminalilor, cum sunt: agresivitatea, egocentrismul, indiferena afectiv, lipsa de inhibiie i altele. n criminologie s-a ajuns la problema trsturilor personalitii criminale dup ce s-a parcurs un drum ocolit. Se punea mereu ntrebarea: de ce infractorul nu se oprete de la comiterea crimei nici de teama oprobriului social, nici de teama pedepsei ce urmeaz dup comiterea faptei i s-a rspuns c, criminalul este lipsit de prevedere, criminalul nu are stpnire de sine, nu are putere de inhibiie a pornirilor sale antisociale etc., dovedindu-se c aceste trsturi sau capacitii psihice nu sunt suficiente ca s opreasc pornirea criminal. 45. notiunea de victima
Victima este persoana care, individual sau colectiv a suferit un prejudiciu, n mod special un atentat la integritatea sa fizic sau mental, o suferin moral, o pierdere material, un atentat grav la drepturile fundamentale, urmare a unei aciuni sau omisiuni care ncalc legea penal sau reprezint violri a normelor internaionale recunoscute n materia drepturilor omului18. Pe de o parte victimologia penal, care include victimizrile realizate de persoane prin nclcare legii penale iar pe de alt parte, victimologia general care include victimizrile unei persoane indiferent de cauza acestora i de modalitatea prin care se realizeaz.

46.rolul victimei. Raportul infractor-victima


3 concepte: - criminalul-victim. Acesta este persoana care devine criminal sau victim n funcie de circumstane ( victima unei ncierri, copilul agresat care devine apoi printe agresor, etc) - victima latent. Aceasta este vulnerabil n raiunea predispoziiilor generale (masochist, automutilant, etc.) sau speciale ( vrst, profesie, trsturi de personalitate). - relaia particular victim-criminal. Aceasta poate s fie o relaie psihopatologic pur, o relaie de compatibilitate psihologic reciproc ( isteric/paranoic, prostituat/proxenet, sadic/masochist) sau anumite relaii familiale de atracie reciproc. El clasific victimele n victime tipice ( persoane fizice, personae juridice sau chiar un animal i n victime atipice (instituii religioase, statul, pacea

public). Victimizarea poate fi direct atunci cnd acesta suport nemijlocit prejudiciul aciunii infracionale i indirect atunci cnd victima particip la procedurile judiciare desfurate de stat.

49. Criminalitate feminine Ceea ce se poate afirma cu certitudine este faptul c numrul de femei implicate n activitate infracional este mai sczut dect al brbailor, att la vrsta minoritii ct i la majori. Exist de asemenea, i o diferen a tipului de infraciuni comise. Se susine, de ctre unii autori, c infracionalitate feminin nu este evaluate corect deoarece este o criminalitate de obicei ascuns ( premeditarea aduce cu sine o mic probabilitate ca femeia criminal s fie descoperit, faptul c femeia este de obicei instigatoare la infraciuni i de cele mai multe ori adesea doar autorul este sancionat.) Criminologia tradiional susinea c femeia nu poate comite orice infraciune deoarece este lipsit de fora necesar, specificul criminalitii feminine fiind faptul c ea comite infraciuni uoare datorate lipsei sale de for. Cercetrile recente au infirmat aceast tez a criminalitii datorate forei femei, ea putnd comite crime de o ferocitate deosebit folosindu-se de mijloace ajuttoare ( arme, otrvuri, etc.).

50. delicventa juvenila.cauze si conditii


Delincvena juvenil cuprinde totalitatea faptele prevzute de legea penal comise de minori responsabili penal i a cror comitere antreneaz rspunderea penal. Empiric s-a constatat c infracionalitatea minorilor ar putea fi determinat de conflictele i nenelegerile dintre prini deoarece utilizarea agresivitii n rezolvarea propriilor probleme poate fi preluat de copil. Uneori exist i o incompatibilitate ntre tehnicile educative folosite de cei doi prini. Un rol la fel de important n comportamentul antisocial l are i faptul c unii copii sunt lipsii de afeciunea i supravegherea mamei sau sunt disciplinai cu mijloace severe de obicei de ctre tat. A doua cauz a comportamentului delincvenial ar putea fi gradul sczut de pregtire colar sau adaptare colar. Un rol important l are n opinia noastr i sistemul de nvmnt, prin lipsa de flexibilitate i lipsa unor programe adaptate copiilor problem. De obicei profesorii sunt tentai s lucreze cu copiii fr problem comportamentale, fiind orientai exclusiv pe dimensiunea informativ i tiinific a disciplinei, i deloc sau foarte puin pe dimensiunea educativ. A treia cauz ar putea fi absena unor modaliti adecvate de petrecere a timpului liber.

56. Splarea banilor Splarea banilor este un element fundamental al strategiei financiare globale a grupurilor criminale care vizeaz asigurarea celor mai bune plasamente i justificri a produsului financiar rezultat din afaceri murdare. Diferena dintre pieele ilegale i pieele paralele ine de natura bunurilor care circul: piee ilegale sunt acelea n care se schimb bunuri ilicite, a cror producie i consum sunt interzise (droguri, armament, explozibil, materiale radioactive);

pieele paralele sunt acelea n care bunurile licite se schimb sau circul ilegal (contrabanda cu igarete, cu alcool, cafea i orice alt categorie de bunuri). au fost create societile-ecran, domiciliate n paradisurile fiscale. Se distinge patru mari categorii de societi-ecran: societile de faad, societile fantom, societile de domiciliu i societile gata s funcioneze Societile de faad sunt acelea care desfoar activiti industriale, comerciale sau financiare i care au clieni tradiionali. Fondurile de care dispun acestea pot fi foarte uor amestecate cu cele ce provin din activiti criminale. Cele mai reprezentative cazuri de astfel de societi sunt pizzeriile din S.U.A., utilizate de mafia italian pentru splarea banilor provenii din traficul de heroin. Societile fantom sunt entiti care nu au o existen real. Acestea sunt societi fictive al cror nume i coordonate false figureaz pe documentele fabricate pentru nevoile operaiunilor i schemelor de splare a banilor. Ele prezint un mare avantaj pentru responsabilii organizaiilor criminale, preocupai de pstrarea anonimatului. Societile de domiciliu sunt folosite n schemele viznd ascunderea identitii beneficiarilor efectivi ai unor operaiuni de reciclare (de splare a banilor). Ele nu desfoar nici un fel de activitate n ara n care se afl sediul lor social i sunt denumite i societi off-shore. Societile gata s funcioneze sunt interesante n mod particular pentru acei care doresc s le achiziioneze. Ele exist deja de un anumit timp; lor li se fabric o istorie pentru toat perioada de pn la cumprarea acestora de ctre noul proprietar. Grupurile de crim organizat sunt beneficiare ale progresului tehnologic, nregistrat n domeniul telecomunicaiilor, transportului i spaiului cibernetic. Rspndirea comerului electronic faciliteaz i ascund activiti infracionale i actori, care devin anonimi ntr-un imens spaiu al afacerilor economico-financiare 57.gulerele albe criminalitatea gulerelor albe (White collar criminality") - denumire dat totalitii infraciunilor svrite de persoane care ocup poziii nalte n lumea de afaceri i n aparatul de stat i care folosesc poziia i influena lor politic i economic n scopuri criminale. Se realizeaz prin ignorarea i prin interpretarea fals a legii, fcndu-se o confuzie voit ntre limitele licitului i ale ilicitului, uneori profitndu-se de ambiguitatea unor legi adoptate, parc n mod voit, n interesul acestei categorii favorizate, v. i criminalitate.

60.criminalitate transnationala

Studiindu-i evoluia, analizndu-l sub multiplele sale aspecte, analitii criminaliti au ajuns la concluzia c terorismul internaional a intrat ntr-o nou faz, a cptat o nou form, cea a terorismului de stat. Unii analiti francezi l numesc terorism internaional de stat, iar cei americani, terorism girat de ctre state Analiza evenimentelor din Orientul Apropiat i Mijlociu demonstreaz c amplificarea terorismului n aceast regiune a lumii este direct marcat de apariia terorismului de stat ca o nou arm, prin intermediul cruia state ca Iran, Libia, Israel, Siria urmresc atingerea unor scopuri politice i militare, pe care nu le pot atinge pe alte ci. Gruprile constituite din 10-20 membri formeaz brigzi de rzboi psihologic independente, cu un efectiv de 1500-2000 de oameni i nuclee de rezerv subordonate Grzilor Revoluionare. 61.Mijloace de prevenire a) protejarea instituiilor, localurilor cu valori deosebite (bnci, magazine) cu: ncuietori dificil de desfcut, grilaje, dispozitive de alarm. b) protejarea autovehiculelor cu instalaii de alarm. c) narmarea cu pistoale a nsoitorilor transporturilor de valori. d) avertizarea cetenilor despre locurile n care se pot svri infraciuni (cartiere, mijloace de transport n comun, frecventate de hoi de buzunare). prevenirea prin educaia n familie (mediul familial constituie un factor cu influene pozitive puternice); prevenirea prin educaie n sistemul nvmntului (prin programele analitice ale disciplinelor de nvmnt); prevenirea prin educaie n procesul nemijlocit al muncii i prin controlul activitilor economico-sociale; prevenirea prin activitatea cultural-educativ (prin aciunile ntreprinse de organizaiile religioase, publice de cunoatere i popularizare a legislaiei); prevenirea prin mass-media (prin radio, televiziune, pres, cri); prevenirea prin activitile desfurate de autoritile legislative i administrative; prevenirea i combaterea prin descoperirea infraciunilor, identificarea infractorilor, tragerea lor la rspundere penal i aplicarea unei pedepse sau a unei msuri educative ori a unei msuri de siguran.