1

Serii trigonometrice
Seriile trigonometrice sunt serii de functii de forma
1
2
a
0
+
1
X
a=1
(a
a
cos :r + /
a
sin:r), (1)
unde a
a
, /
a
sunt numere reale.
Dac a presupunem c a seria (1) este uniform convergent a pe R atunci suma
sa este o functie continu a si periodic a de perioad a 2, ) : R R.
O situatie n care seria (1) este uniform convergent a pe R (chiar absolut si
uniform convergent a) este atunci cnd seria
1
P
a=1
([a
a
[ +[/
a
[) este convergent a
(se aplic a criteriul lui Weierstrass de convergent a uniform a a seriilor de
functii).
Mai mult, convergenta uniform a asigur a posibilitatea integr arii termen
cu termen. nainte de a efectua aceast a operatie s a observ am c a, printr-un
calcul elementar se obtine
R

sin:rcos :rdr = 0 pentru orice :, : N,

R

cos :rcos :rdr =

R

sin:rsin:rdr = 0 pentru : ,= :,
R

sin
2
:rdr =
R

cos
2
:rdr = pentru : N

si
R

cos
2
:rdr = 2 pentru : = 0.
Rezultatul integr arii termen cu termen, pe baza egalit atilor de mai sus,
este
a
a
=
1

)(r) cos :rdr, : _ 0

/
a
=
1

)(r) sin:rdr, : _ 1.
(2)
Asadar, pentru o serie trigonometric a uniform convergent a, cu suma ), co-
ecientii a
a
si /
a
se exprim a n functie de ), prin formulele (2).
Observatia 1. Din cauza periodicit atii, integralele n (2) pot consid-
erate pe orice interval de tipul [c, c + 2] cu c R.
S a observ am c a numerele a
a
si /
a
date de (2) se pot deni pentru orice
functie integrabil a ) : [, ] R. Desigur ) se poate prelungi prin pe-
riodicitate la R, modicnd eventual valoarea n sau sau n ambele
puncte. Apare n mod resc urm atoarea denitie.
Denitia 1. Numerele a
a
, /
a
date de (2) se numesc coecientii Fourier
ai functiei ). Seria (1) cu a
a
, /
a
astfel deniti se numeste seria Fourier a lui
).
2
Consideratiile de mai sus demonstreaz a urm atoarea teorem a.
Teorema 1. Data o serie trigonometrica uniform convergenta pe un
interval de tipul [c, c + 2] atunci ea este seria Fourier a sumei sale.
Nu orice serie trigonometric a (chiar punctual convergent a) este si serie
Fourier. Vom vedea mai trziu c a seria
1
P
a=1
sin aa
ln a
nu este serie Fourier. S a
observ am c a ea este punctual convergent a pe R si este uniform convergent a
pe orice interval [c, ,] inclus n (, ).
Este clar c a seria Fourier a unei functii este unic a. Reciproca nu este
adev arat a f ar a restrictii suplimentare asupra functiei. Este usor de v azut c a
dac a modic am valorile functiei pe o mulltime de m asur a Jordan nul a (de
exemplu, ntr-un num ar nit de puncte) atunci valorile integralelor n (2)
nu se modic a si deci nu se modic a nici seria Fourier asociat a.
Problemele naturale care se pun n continuare sunt urm atoarele:
n ce conditii asupra functiei ) seria Fourier asociat a este convergent a
punctual sau uniform? n caz de convergent a, ce leg atur a exist a ntre suma
seriei Fourier si functia generatoare )? Din cele prezentate mai sus reiese c a
dac a ) este continu a si seria sa Fourier converge uniform, atunci suma seriei
este ).
O ntrebare reasc a este urm atoarea: proprietate de continuitate a functiei
) este sucient a pentru convergenta (punctual a) a seriei Fourier asocit a ei?
Urm atoarea propozitiei claric a aceast a ntrebare.
Propozitie. Exist a functii continue si periodice pentru care seria Fourier
asociat a este divergent a ntr-un punct.
Demonstratie. Consider am
j(r, :, :) = 2 sin:r
a
X
I=1
sin/r
/
; \r R, : : 0.
Se veric a usor c a seria
1
P
I=1
sin Ia
I
este seria Fourier asociat a functiei pe-
riodice care pe (0, 2) este denit a prin )(r) =
1
2
( r). Functia ) n-
deplineste conditiile de convergent a punctual a a seriei Fourier pe R. De aici
rezult a c a exist a ' 0 astfel nct
[j(r, :, :)[ _ ', \r R, : : 0
3
Folosind formulele trigonometrice elementare se obtine
j(r, :, :) =
cos(na)a
a
+ . . . +
cos(n1)a
1

cos(: + 1)r
1
. . .
cos(: + :)r
:
.
Lu am sirurile de numere naturale (:
I
) si (:
I
) astfel: :
I
este par si :
I

max3:
I1
, c
I
3
, :
I
=
n
k
2
. Lu am de asemenea sirul a
I
=
1
I
2
. Se veric a
usor c a :
I
+ :
I
< :
I+1
:
I+1
si a
I
ln:
I
. n plus, deoarece seria
1
P
I=1
a
I
este convergent a, deducem c a seria de functii
1
P
I=1
a
I
j(r, :
I
, :
I
) este
convergent a uniform la o functie par a, continu a si periodic a, notat a )(r).
Fie
1
P
I=0

I
cos :r seria Fourier asociat a lui ). Suma sa partial a calculat a n
0, o
n
k
(0) satisface
o
n
k
(0) = a
I
(1 +
1
2
+ . . . +
1
:
I
) _ a
I
ln:
I
.
Deci o
n
k
/ , ceea ce incheie demonstratia.
Convergenta punctual a a seriilor Fourier
Pentru a obtine conditii suciente de convergent a punctual a, s a evalu am
mai nti sumele partiale.
Asadar, e ) : R R periodic a de perioad a 2 si integrabil a (adic a
integrabil a n sens Riemann pe un interval egal cu perioada). Fie seria
Fourier asociat a
a
0
2
+
1
X
a=1
(a
a
cos :r + /
a
sin:r)
unde a
a
si /
a
sunt dati de (2).
Un calcul elementar arat a c a
o
a
(r) =
a
0
2
+
a
X
I=1
(a
I
cos /r + /
I
sin/r) =
=
1

)(t)[
1
2
+ cos rcos t + sinrsint + . . . + sin:rsin:t]dt =
=
1

)(t)
sin(2: + 1)
at
2
2 sin
at
2
dt.
4
Facem schimbarea de variabil a r t = : si obtinem
o
a
(r) =
1
2
Z

)(r :)
sin(2: + 1):,2
sin
c
2
d:.
Aici am folosit si periodicitatea integrantului. n sfrsit, considernd in-
tegrala din membrul drept ca o sum a de dou a integrale, una pe [, 0] si
cealalt a pe [0, ] si f acnd schimbarea de variabil a : = r n prima dintre
ele, obtinem
(4) o
a
(r) =
1
2
Z

0
()(r + :) + )(r :))
sin(2: + 1)
c
2
sin
c
2
d:
Pentru studiul convergentei sirului o
a
(r) vom prezenta dou a rezultate pre-
liminare, dar care sunt interesante si importante si prin ele nsele.
Teorema 3. (Riemann-Lebesgue). Fie ) : [a, /] R, integrabil a.
Atunci
lim
A!1
Z
b
o
)(r) sin`rdr = 0; lim
A!1
Z
b
o
)(r) cos `(r)dr = 0.
Demonstratie. Vom demonstra doar prima egalitate. Folosind integra-
bilitatea functiei ), pentru orice - 0 exist a o divizare a = r
0
< r
1
< . . . <
r
a
= / astfel nct
a
P
i=1
('
i
:
i
)(r
i
r
i1
) < -, unde '
i
= sup
a2[a
i1
,a
i
]
)(r)
si :
i
= inf
a2[a
i1
,a
i
]
)(r).
Denim q : [a, /] R astfel nct q(r) = :
i
pentru r (r
i1
, r
i
].
Atunci, [
R
b
o
()(r) q(r)) sin|rdr[ _
a
P
i=1
('
i
:
i
)(r
i
r
i1
) <
.
2
. Pe de
alt a parte,
[
Z
b
o
q(r) sin`rdr[ = [
a
X
i=1
:
i
`
(cos `r
i
cos `rr
i1
[ _
2
[`[
a
X
i=1
[:
i
[.
Prin urmare, exist a `(-) astfel nct pentru orice ` `(r) avem
[
Z
b
o
q(r) sin`(r) dr[ <
-
2
Deci, pentru orice - 0 exist a `(-) astfel nct pentru ` `(-) avem
[
Z
b
o
)(r) sin`rdr[ < -,
5
ceea ce ncheie demonstratia.
Lund ` = : si [a, /] = [, ] obtinem faptul c a, pentru o functie inte-
grabil a si periodic a, coecientii s ai Fourier (a
a
) si (/
a
) sunt siruri convergente
la zero.
Observatia 2. Formula (4) pentru sirul sumelor partiale al seriilor
Fourier mpreun a cu Teorema 3 demonstreaz a urm atorul principiu de lo-
calizare al lui Riemann: Convergenta sau divergenta n punctul r a seriei
Fourier asociat a functiei ) depinde numai devalorile lui ) ntr-o vecin atate
arbitrar de mic a a lui r.
Urm atoarele dou a rezultate precizeaz a modul de comportare a functiei
) ntr-o vecin atate a lui r care s a asigure convergenta sirului de integrale
din (4). Ele se refer a la comportarea pentru ` a integralei de tipul
R
b
0
q(r)
sin Aa
a
dr, numit a integrala lui Dirichlet.
Teorema 4. Fie q integrabil a pe [0, /] si derivabil a la dreapta n 0.
Atunci
lim
A!1
Z
b
0
q(r)
sin`r
r
dr =

2
q(0+).
nainte de a demonstra acest rezultat s a facem precizarea c a aici deriv-
abilitatea la dreapt a n punctul 0 nseamn a c a exist a si este nit a limita
la dreapt a n 0, notat a q(0+) si exist a si este nit a lim
a!0
j(a)j(+0)
a
, notat a
q
0
(0+).
Demonstratie. Functia q(r) =
8
<
:
q(r) q(0+)
r
, r (0, /]
q
0
(0+), r = /
este inte-
grabil a pe [0, /] si conform Teoremei 3 avem
(5) lim
A!1
Z
b
0
q(r) q(0+)
r
sin`rdr = 0.
Dar lim
A!1
R
b
0
q(0+) sin
Aa
a
dr = q(0+) lim
A!1
R
Ab
0
sin t
t
dt = q(0+)
R
1
0
sin t
t
dt =

2
q(0+). Demonstratie este ncheiat a.
Teorema 5. Fie q : [0, /] R, cresc atoare si m arginit a pe (0, /). Atunci
lim
A!1
Z
b
0
q(r)
sin`r
r
dr =

2
q(0+).
6
Demonstratie. Se procedeaz a ca n demonstratia Teoremei 4 cu mod-
ic ari corespunz atoare n stabilirea relatiei (5). S a remarc am mai nti c a
deoarece q este cresc atoare si m arginit a pe (0, /), exist a q(0+). Prin urmare
pentru orice - 0 exist a 0 < c < / astfel nct pentru orice : (0, c) avem
0 _ q(:)q(0+) < -. Integrala din (5) o scriem ca o sum a de dou a integrale,
1
1
si 1
2
, prima considerat a pe [0, c] si a doua pe [c, /].
Integralei 1
1
i aplic am a doua formul a de medie. Exist a asadar [0, /]
nct
1
1
= (q(0+) q(0+))
Z

0
sin`r
r
dr + (q(c) q(0+))
Z
c

sin`r
r
dr.
Prin urmare
[1
1
[ _ -[
Z
Ac
A
sint
t
dt[.
Deoarece
R
1
0
sin t
t
dt este convergent a, exist a ' 0 astfel nct [
R
Ac
A
sin t
t
dt[ _
' pentru orice ` 0. Pe de alt a parte, din Teorema 3, pentru ` sucient
de mare [1
2
[ < -. Am demonstrat astfel c a
lim
A!1
Z
b
0
(q(r) q(0+))
sin`r
r
dr = 0.
Demonstratia este ncheiat a.
Observatia 3. Concluzia Teoremei 5 r amne adev arat a si n cazul cnd
q este descresc atoare si m arginit a pe (0, /) si, conform Teoremei de structur a
a lui Jordan, si n cazul cnd este cu variatie m arginit a pe [0, /].
Suntem acum n m asur a s a prezent am dou a rezultate privind conver-
genta punctual a a seriilor Fourier.
Teorema 6. (Jordan) Fie ) : R R, periodic a de perioad a 2, inte-
grabil a si cu variatie m arginit a pe o vecin atate a punctului r R. Atunci
seria sa Fourier este convergent a n punctul r si suma este
)(a+0)+)(a0)
2
.
Demonstratie. Formula (4) se rescrie
o
a
(r) =
1
2
Z

0
()(r + :) + )(r :))
:
sin
c
2

sin(2: + 1)
c
2
:
d:.
Este usor de v azut c a functia
/(:) =
(
c
sin c2
: (0, ]
2 : = 0
7
este cresc atoare pe [0, ]. Prin urmare functia q(:) = ()(r + :) + )(r
:))
c
sin c2
este cu variatie m arginit a pe un interval [0, /] iar q(0+) = 2()(r+)+
)(r)). Aplicnd Teorema 3 pe [/, ] si Teorema 5 pe [0, /] (vezi Observatia
3), obtinem concluzia dorit a.
Teorema 7. (Dini). Fie ) : R R, periodic a, integrabil a si cu derivate
laterale nite n punctul r R. Atunci seria sa Fourier este convergent a n
r si suma este
)(a+)+)(a)
2
.
Denmonstratie. Se procedeaz a ca n demonstratia Teoremei 6 ob-
servnd c a functia / are derivata la dreapta n 0. Prin urmare functia q are
derivata la dreapta n 0 si deci se poate aplica Teorema 4.