Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

Anul II Asistent Medical de Farmacie Anul şcolar 2010-2011



Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie


Modulul I: Comunicare profesională în limbă modernă Modulul II: Biochimie Modulul III: Farmacognozie specială Modulul IV: Farmacoterapie Modulul V: Forme farmaceutice sterile Modulul VI: Marketing în domeniul farmaceutic Modulul VII: Tehnologia informaţiei şi comunicării Modulul VIII: Chimia compuşilor cu acţiune asupra sistemului nervos central Modulul IX: Fitoterapie Modulul X: Forme farmaceutice ca siteme disperse, eterogene


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie - modulele se împart în 2 semestre - pe lângă modulele de mai sus se efectuează şi practica în farmacii, depozite farmaceutice care este obligatorie

Modulul de Comunicare profesională în limbă modernă
să se completeze fiecare subiect în parte fiecare subiect este obligatoriu nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Care sunt tipurile de comunicare a. Nonverbal communication describes the process of conveying meaning in the form of non-word messages through e.g. gesture, body language or posture; facial expression and eye contact, object communication such as clothing, hairstyles, architecture, symbols and infographics, as well as through an aggregate of the above. Non-verbal communication is also called silent language and plays a key role in human day to day life from employment relations to romantic engagements. b. Visual communication is the conveyance of ideas and information through creation of visual representations. Primarily associated with two dimensional images, it includes: signs, typography, drawing, graphic design, illustration, colours, and electronic resources, video and TV. c. Oral communication, while primarily referring to spoken verbal communication, typically relies on both words, visual aids and non-verbal elements to support the conveyance of the meaning. Oral communication includes discussion, speeches, presentations, interpersonal communication and many other varieties. In face to face communication the body language and voice tonality plays a significant role and may have a greater impact on the listener than the intended content of the spoken words. d. Written communication 2. Daţi exemplu de mesaje orale - direct face to face communication between two or more persons - telephone communication - meetings - conferences - lectures - interviews 3. Imaginaţi-vă o discuţie profesională şi redactaţi-o pe tema unui medicament nou scos pe piaţa farmaceutică I have found out about a new drug called Mircera® [Pre-filled syringe], which is used in the treatment of anaemia associated with chronic kidney disease. It has 3

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie not been established the safety and efficacy of Mircera therapy in other indications. Treatment with Mircera has to be initiated under the supervision of a physician experienced in the management of patients with renal impairment. Mircera can be injected SC in the abdomen, arm or thigh. All 3 injection sites are equally suitable. It is recommended that haemoglobin to be monitored every 2 weeks until stabilized and periodically thereafter. The starting dose recommended is: 0.6 mcg/kg body weight, administered once every 2 weeks as a single IV(intravenous) or SC(subcutaneous) injection in order to increase the haemoglobin to >11 g/dL (6.83 mmol/L). Treatment with Mircera is normally long-term. However, it can be interrupted at any time, if necessary. Mircera is not recommended for use in children and adolescents <18 years due to a lack of safety and efficacy data. Mircera is contraindicated in case of hypersensitivity to methoxy polyethylene glycol-epoetin β, which is the contents of Mircera or any of the excipients of Mircera and also for patients with uncontrolled hypertension. For caution, Mircera should not be mixed with other products. It has to be stored in the refrigerator at 2-8°C, protected from light and it should not be frozen. 4. Imaginaţi-vă o discuţie profesională şi redactaţi-o pe tema unui afecţiuni

COUGHING Coughing is not a disorder, but a sympton of most of respiratory disorders. It is only a reflex act produced by the airway mucosal irritation, the existence of some impurities in the airway or due to some pathological results such as mucus in excess, blood or sputum in the airway. There are two stages of coughing : a. The irritative phase, in the initial stage of the illness, when coughing is dry and it presents no mucus ; b. The productive phase, when there are secretions in abundance. The cure for the first phase is some medicine with calming effect, antispasmodic or tranquilizer in order to release the airway and to give the pacient back the confort he needs. For the second phase, after the airway had been released, it is recommended that the pacient should take medicine with the effect of dillution and then medication that clears mucus. That treatment may be based on herbal : linden, mallow, plantain, primrose, pine nuts or honey.

5. Formulaţi un CV pentru angajare Europass Curriculum vitae : Personal Information :


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie First name(s)/Suname(s) Address(es) Telephone(s) Fax (es) Emaill(s) Nationality(-ies) Date of birth Gender Desired employment/ Occupational field Work experience Dates Occupation or position held Main activities and responsibilities Name and address of enployer Type of business or sector Dates Occupation or position held Main activities and responsibilities : : : : : : : : Mihaela Mihaescu I.L.Caragiale,bl.9,sc.5,ap.49; Deva ; jud.Hunedoara,Romania 0720660780 romanian 25.08.1965 Female

: : : : :


0ct.1985-Apr.1991 Clerk Verifcation documents,archiving documents and inventory documents CEC subsidiary Deva Investment Department Oct.1994-Mai 1999 Secretary Keep track of documents, recording documents,write business letters, dealing with protocol and organize business meeting head

: : : : :

Name and address of enployer Type of business or sector Dates Occupation or position held Main activities and responsibilities Name and address of Enployer Type of business or

: : : : : :

SC MACON SA - Deva Production Department Jan.2001-2011 Collaborator and Copartener Search reviews,product presentation, negotiation,finacial SC MICHELSBERG SRL - Cisnadie


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie sector Education and training Dates Title of qualification awarded Principal subjects/ occupational skills covered Name and type of organisation providing education and training Level in national or international classification : : : : : : : promotion 1984 High School 1990 computer operator Computer operation Sibiu Territorial Computing Center Construction

Dates Title of qualification awarded Principal subject/ occupational skills covered Name and type of organisation providing education and training Level in national or International classification Personal skills and competences Mother tongue(s) Other languege(s) Self-assessment European level(*) English French Social skils and competences Computer skills and

: : :

1998 human resources inspector labor organization, creating documents and their filing - Department of Labor and Social Protection Hunedoara - Deva

: :

: : : : : :

Romanian English French Basic user Basic user


teamwork, organization,punctuality, openness to new


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie competences Additonal information : : Competent with Microsoft Office programmes Personal Interests : love to travel and experience different cultures and visiting Art gallerie.I love music and enjoy a good book.

Modulul de Biochimie
să se completeze fiecare subiect în parte fiecare subiect este obligatoriu nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Definiţi şi caracterizaţi metabolismul Prin metabolism se înţelege totalitatea transformărilor biochimice şi energetice care au loc în ţesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implică schimburi de materii şi energii, şi care include două procese (simultane) opuse: - catabolism / dezasimilaţie - totalitatea proceselor chimice de degradare a substanţelor din organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substanţe; acest tip de reacţii este însoţit de eliberare de energie (reacţie exotermă). - anabolism / asimilaţie - procesele chimice de biosinteză a substanţelor ce intră în alcătuirea materiei vii. Reacţiile anabolice se caracterizează prin consum de energie şi se numesc reacţii endergonice (reacţii endoterme). După rolul jucat în biologia organismelor, metabolismul este clasificat în: Metabolism primar sau fundamental, care este implicat direct, esenţial în menţinerea vieţii organismelor şi plantelor. Metabolism secundar sau lăturalnic, care este implicat în producerea de substanţe "neesenţiale" vieţii (de ex., pigmenţi, alcaloizi, antibiotici agenţi etc.). Energia necesară proceselor de biosinteză provine în cea mai mare parte din desfacerea legăturilor macroergice ale diferiţilor compuşi. În funcţie de capacitatea de producere a energiei, organismele se împart în : - autotrofe (greacă autos=însuşi; trophe=hrană) - organisme care îşi sintetizează substanţele organice necesare din substanţe anorganice, prin procesul de fotosinteză şi chemosinteză. - heterotrofe (greacă heteros=diferit; trophe=hrană) - organisme care îşi asigură hrana folosind substanţe sintetizate de alte organisme (acestea pot fi microfage, fitofage sau zoofage). Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a numeroase reacţii chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare, esterificare, condensare, polimerizare. 2. Descrieţi metabolismul glucidelor

Pentru a puteafi utilizate de catre organism,glucidele alimentare sunt in prealabil supuse unui proces de digestie,urmat de un process de absorbtie.Digestia incepe in cavitatea bucala sub actiunea enzimei amilaza salivara,enzima hidrolitica 7

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie secretata de glandele salivare.La nivelul stomacului,sub actiunea sucului gastric,asupra bolului alimentar,amilaza salivara este inactivate.La nivelul intestinului glucidele alimentare sunt hidrolizate sub actiunea enzimelor pancreatice si a celor intestinale.Ex.amilaza pancreatica. O serie de polizaharide cum ar fi celuloza nu sunt transformate in tubul digestiv si trec ca atare in intestinul gros, unde sunt degradate sub actiunea florei intestinale si eliminate. Ca rezultat al digestiei zaharurilor,in intestinul subtire rezulta o serie de monozaharide;glucoza,galactoza,fructoza,manoza si unele pentoze.Absorbtia glucidelor are loc la nivelul intestinului subtire sub forma de monozaharide. Monozaharidele provenite din absorbtia intestinala ajung prin vena porta la ficat, unde pot fi temporar depozitate sub forma de glicogen,apoi trec in circulatia generala ajungind pe cale sanguina in toate celulele diferitelor organe si tesuturi. In celule glucidele pot suferi diverse transformari care pot fi anabolice(in cadrul carora au loc sinteze de glucide din alti compusi glucidici si neglucidici) si catabolice (in care moleculele sunt degradate cu eliberare de energie). Catabolismul glucidic Dintre glucide ,glucoza serveste cel mai frecvent ca substrat al transformarilor catabolice la animale, plante si microorganisme. Metabolizarea glucozei- Caile de metabolizare 1.Calea nr.1-fosforilarea glucozei - este obligatorie pentru intrarea glucozei in transformari metabolice; - procesul de fosforilare este endergo-dependent ireversibil; - procesul are loc cu scaderea entalpiei libere; - enzime: glucokinaza(enzima specifica) hexokinaza(enzima nespecifica) Ambele enzime au rol cheie in metabolismul glucozei. G+ATP---+Mg------------G-6-P+ ADP

Glicoliza 2. Calea nr.2-ciclul Embden-Meyerhof-Parnas (glicoliza) - procesul de degradare a glucozei pina la piruvat sau lactat; - procesul are loc cu producere de energie; - se desfasoara in faza solubila a celulei(citoplasma) deoarece acolo se gaseste intregul set de enzime necesare procesului; Etapele glicolizei I degradarea glucozei pina la trioze(proces consumator de energie) II descompunerea glicerinaldehid-3-fosfatului pina la piruvat(proces in care se produce energie) Importanta glicolizei -glicoliza este o etapa obligatorie in procesul de degradare a glucozei, ca substrat energetic pina la dioxid de carbon si apa; -este cea mai importanta cale sub aspect cantitativ de degradare a glucozei; -este un proces metabolic cu bilant exergonic;


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie -este o importanta sursa de energie atit pentru tesuturile ce lucreaza anaerob,cit si pentru cele ce lucreaza aerob. Fermentatia alcoolica Unele microorganisme (drojdia de bere) au capacitatea de a transforma glucoza in etanol cu eliberare de dioxid de carbon.Procesul se numeste fermentatie alcoolica si are un mers asemanator glicolizei pina la formarea acidului piruvic,iar de aici are mersul caracteristic pina la obtinerea alcoolului etilic,sub actiunea alcooldehidrogenazei.Procesul are importanta industriala. In fermentatia acetica, acetaldehida, sub actiunea alcooldehidrogenazei,se transforma in acid acetic. 3. Calea pentozo-fosfatica sau suntul pentozofosfat(Calea nr.3) - se realizeaza pe portiunea solubila a citoplasmei extramitocondriale din celulele animale. - se disting doua etape: 1. oxidativa (obtinerea de pentoze din hexoze); 2. calea ce permite interconversia dintre diferitele glucide; Importanta metabolica a ciclului pentozofosfat Metabolizarea glucozei pe calea pentozofosfat nu constituie propriu-zis o forma de degradare sau de oxidare a glucozei;calea nu este cuplata cu lantul respirator,ci in cadrul ei ,nu se formeaza ATP, ci se consuma pentru activarea glucozei la glucozo-6-fosfat. Importanta sa metabolica o constituie faptul ca diversi produsi ai secventei metabolice sau intermediarii caii pentozofosfat sunt implicati in procesele de biosinteza a unor compusi de importanta biologica majora.` Sistemul NADPH+ H este un furnizor de hidrogen si de electroni in procesele de sinteza a acizilor grasi a compusilor steroidici.Diferitele tetroze, pentoze, hexoze si heptoze rezultate sunt implicate in biosinteza monozaharidelor si a acizilor nucleici. Transformarea glucozei pe aceasta cale constitue un mecanism tipic amfibolic de metabolizare.Diferitele etape ale acestei secvente metabolice au loc in faza solubila a citoplasmei si toate enzimele care participa la aceste reactii au fost izolate in stare pura.Ciclul pentozofosfat este avantajos pentru economia celulara si prin faptul ca necesita echipament enzimatic relativ redus,de unde si denumirea de “sunt pentozofosfat”. Patologia caii pentozofosfat Glucozo-6-fosfat dehidrogenaza este o enzima ce prezinta proprietatea de polimorfism genetic. Aceasta inseamna ca exista numeroase variante genetice ale acestei enzime, ca urmare a unor mutatii genetice. -enzima este un exemplu tipic de enzimopatie farmacogenetica,deoarece se manifesta conditionat de administrarea unor medicamente si numai la indivizi cu variatii genetice ale enzimei. Medicamente care pot provoca aparitia de enzimopatii: antimalaricele (chinina), sulfamidele, nitrofurantoina, vitamina K, aspirina. Posesorii de o astfel de enzimopatie nu prezinta suferinte pina nu ingera un astfel de medicament,cind se produce hemoliza, anemie hemolitica si


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie methemoglobinurie.Medicamentele enumerate cresc potentialul oxidativ al celulei si enzima nu mai face fata. 4.Degradarea glucozei pe calea acizilor uronici.Calea nr.4 - implica oxidarea glucozei la acid glucuronic. Importanta: -furnizeaza acid glucuronic care este utilizat in procesele de detoxifiere hepatica prin conjugarea sa cu fenoli, bilirubina,cu diversi hormoni, cu unele medicamente sau produsii lor de oxidare.Conjugarea are ca si consecinta scaderea toxicitatii acestor compusi si marirea solubilitatii lor,ceea ce faciliteaza excretia renala. -acidul glucuronic prezinta si o importanta structurala, deoarece intra in structura mucopolizaharidelor. -acidul glucuronic constituie o etapa intermediara in biosinteza acidului ascorbic. Aceasta cale se desfasoara in tesutul hepatic si renal vizind compusii toxici de origine exogena sau produsi rezultati in urma metabolismului normal.Deficienta genetica care nu permite sinteza acidului ascorbic consta in absenta enzimei Lgulonolactonoxidaza,care catalizeaza etapa finala a biosintezei de acid ascorbic. PATOLOGIA METABOLISMULUI GLUCIDIC Desfasurarea normala a metabolismului glucidic este controlata atit la nivel molecular prin intermediul enzimelor reglatoare cit si la nivel superior de factorii de reglare cum sunt hormonii, sistemul nervos. Starea de echilibru a metabolismului glucidic este indicata de glicemie, care reprezinta concentratia glucozei in singe.In conditii fiziologice, la 12 ore de la ultima ingestie alimentara glicemia este cuprinsa intre 80 si 120 mg.% .Tulburarile metabolismului glucidic se manifesta prin hiperglicemii, iar in forma avansata prin glicozurie,sau hipoglicemii.Cea mai grava maladie care se manifesta prin hiperglicemie, iar in forma cea mai avansata prin glicozurie este diabetul zaharat,care consta in alterarea complexa a intregului metabolism intermediar, indeosebi a celui glucidic corelat cu cel lipidic.Diabetul zaharat implica si tulburari endocrine grave,mai ales ale secretiei insulinei din pancreas. Alte tulburari :sindroamele hipoglicemice,care au la baza modificari ale activitatii factorilor de reglare ,respectiv insulina si glucagonul; glicogenozele-boli de depozitare a glicogenului,care sunt boli congenitale si familiale rare,caracterizate prin depunerea in tesuturi si organe a unor cantitati neobisnuite de glicogen. 3. Care este rolul vitaminelor hidrosolubile în organism. Care sunt manifestările carenţelor vitaminelor hidrosolubile în organism? Vitaminele hidrosolubile sunt cele din complexul B, vitaminele P, şi vitamina C. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au capacitatea de a se acumula în organism, excesul fiind eliminat. Din această cauză organismul uman şi


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie cel animal au nevoie de un aport zilnic al acestor vitamine. Funcţiile lor sunt în general de a asista enzimele importante implicate în producţia de energie din carbohidraţi şi grăsimi. Sunt instabile în prezenţa căldurii şi procesul de preparare al hranei afectează cantitatea de vitamine disponibile din mâncare. Hipo- şi avitaminozele pot apărea în următoarele cazuri: carenţa de vitamine în produsele alimentare, conţinutul redus de vitamine în raţia zilnică; distrugerea vitaminelor în procesul prelucrării termice a alimentelor şi păstrarea lor timp îndelungat; acţiunea factorilor antivitaminici ce intra în componenţa produselor alimentare; prezenţa vitaminelor rău asimilabile în produsele alimentare; dereglarea balanţei chimice a raţiei alimentare şi corelaţiei dintre vitamine şi alte substanţe nutritive, între unele vitamine; anorexia; deprimarea florei intestinale normale, care sintetizează unele vitamine; în bolile gastrointestinale; chimioterapia neraţională; dereglarea absorbţiei vitaminelor în tractul gastrointestinal în patologiile stomacului, intestinelor, sistemului hepatobiliar; defecte congenitale ale mecanismului de transport şi ale proceselor fermentative, de absorbţie a vitaminelor; consumarea vitaminelor care pătrund în organism cu hrană de către flora intestinală patogena şi paraziţi intestinali; acţiunea antivitamina a unor medicamente; necesitatea sporită în vitamine; unele stări fiziologice (perioada de creştere, sarcina, lactaţia); unele condiţii climaterice; lucrul fizic intens; lucrul neuropsihic intens, stări de stres; boli contagioase şi intoxicaţii; acţiunea factorilor nocivi în procesul de producţie; excreţia sporită a vitaminelor. Lipsa vitaminelor din alimentaţie provoacă tulburări grave ale organismului, numite boli de carenţă. Lipsa totală a unei vitamine se numeşte avitaminoză şi poate duce la moarte. De cele mai multe ori, apare o lipsă parţială a vitaminelor, cunoscută sub numele de hipovitaminoză, iar tulburările metabolice în acest caz sunt mai puţin grave. În evoluţia hipovitaminozelor şi a avitaminozelor, la început se observă anumite tulburări generale, cum ar fi lipsa poftei de mâncare, slăbirea activităţîi fizice şi intelectuale, scăderea în greutate, oprirea creşterii la organismele tinere, stare de moleşeală şi inactivitate. După acest stadiu iniţial, boala capătă un caracter specific, determinat de felul vitaminelor deficitare. Pentru a preveni dereglările metabolice determinate de lipsa unor vitamine din hrană, alimentaţia trebuie să fie cât mai echilibrată şi să cuprindă toate principiile


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie alimentare. Vitaminele sunt sintetizate de plante şi numai în foarte mică măsură de organisme. În cantităţi mici, vitaminele sunt necesare pentru un proces normal de creştere, digestie, îndeplinirea funcţiilor cerebrale şi rezistenţă la infecţii. În circuitul sanguin trebuie să existe în permanenţă o cantitate optimă de vitamine. Excesul de vitamine hidrosolubile se elimină prin urină, iar cel de vitamine liposolubile se depozitează în ţesuturi (ficat sau ţesutul adipos). Deoarece sunt depozitate şi nu eliminate, ele pot deveni toxice. Organismul uman este sensibil mai ales la excesul de vitamine A şi D.

4. Definiţi hormonii. Daţi exemplu de o hipo şi o hipersecreţie hormonală despre acelaşi hormon (de exemplu testosteron la bărbaţi) Hormonii : - sunt subst. chimice elaborate de celule specializate care pe cale sanguina ajung la organele sensibile la actiunea lor, unde exercita actiuni reglatoare asupra proceselor metabolice ; - celulele specializate in elaborarea hormonilor sunt in general grupate in unitati anatomice distincte= glandele endocrine. - tesuturile care raspund in mod specific la actiunea unui hormon sunt tesuturi tinta pentru unul sau mai multi hormoni ; interactiunea hormon-tesut tinta se realizeaza prin intermediul receptorilor membranari. Dereglările hormonale cu hormonul somatotrop. Acest hormon, prescurtat STH este produs de glanda hipofiză, cea mai importantă glandă endocrină din corpul uman fiindcă aceasta controlează activitatea hormonală a întregului organism. STH este numit şi hormon de creştere fiindcă el stimulează, împreună cu insulină, hormonii tiroidieni şi cei sexuali creşterea organismului. Acest hormon ajuta la creşterea oaselor, a muşchilor şi a tuturor organelor mai puţin creierul. Atunci când apar dereglări în secreţia acestui hormon apar anomalii de creştere şi dezvoltare. Hiposecreţia de STH determină la copil stoparea creşterii. Apare astfel piticismul (nanismul hipofizar). Cei care suferă de o asemenea dereglare hormonală sunt mici de statură, ajungând la înălţimi de maxim 1,30 m. Sunt însă proporţional dezvoltaţi, iar intelectul este normal fiindcă, aşa cum am stabilit, hormonul somatotrop nu influenţează creşterea creierului. Într-o secreţie crescută de STH (hipersecreţie) pot apărea două tipuri de boli, în funcţie de vârsta la care apare dereglarea. Dacă în copilărie, înainte de pubertate,


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie se secretă mai mult hormon somatotrop, apare gigantismul: indivizii de peste 2 m cu membrele mai lungi decât normal. În cazul în care hipersecreţia apare după pubertate, apare acromegalia. Acromegalii nu sunt neapărat înalţi prin constituţie, însă au mâinile şi picioarele lungi, oasele feţei mărite, mandibula proeminentă, buzele voluminoase, limba mărită, iar în interior viscerele (inima, ficatul, rinichii) sunt mai mari decât în mod normal. Intelectul este în ambele situaţii neafectat. Hiposecreţia de hormoni corticotropi cauzează insuficienţa corticosuprarenală. Hipersecreţia de hormoni corticotropi determină o hiperfuncţie a corticosuprarenalei manifestată prin sindromul suprarenalometabolic (corti-cometabolic sau boala lui Cushing) sau prin sindromul suprarenalogenital (corti-cogenital). Hipersecreţia de hormon tireotrop cauzează o hipertiroidie, inclusiv boala lui Basedow, iar hiposecreţia acestui hormon duce la hipotiroidism. Un exces de hormoni T3 şi T4 (hipersecreţie tiroidiană) provoacă o creştere a temperaturii, metabolismul este accelerat, ceea ce explică senzaţia de sete, de sensibilitate la căldură şi accelerarea tuturor funcţiilor în organism. Invers, o scădere a hormonilor tiroidieni (hiposecreţie tiroidiană) duce la o scădere a temperaturii corporale şi a tuturor funcţiilor din organism. 5. Definiţi pH. pH-ul : - reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei ionilor din solutie. Prin noţiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanţe, pe baza concentraţiei ionilor numiţi hidroniu H3O+. Pentru soluţiile foarte diluate se consideră că pH-ul nu mai este egal cu concentraţia hidroniului, ci cu concentraţia molară a soluţiei. Limite pH 0 ≤ pH ≤ 7 => pH acid | soluţie acidă pH = 7 => pH neutru | soluţie neutră 7 ≤ pH ≤ 14 => pH bazic | soluţie bazică 6. Care este compoziţia sângelui în caz de leucemie conform tabelului Elemente Proteine totale Albumină+ globulină Albumină Pacient fără leucemie 5,6 – 8,4 g/dl 3,4 – 5,6 g/dl Pacient cu leucemie valoare crescută


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Hemoglobina Hematii (globule roşii) Leucocite (globule albe) Neutrofile Limfocite Trombocite Hematocrit Elem. minerale – calciu - magneziu Fierul (sideremia) Acid uric ureea Fosfateaza alcalină Bărbaţi: 13 - 16 g/dl mult mai scăzut Femei: 11 – 15 g/dl 4 000 000 – 6 200 000/ mm3 Scad sub limitele normale 4.500 - 10.000 celule/ mm3 Cresc peste 18 000 3 1700-7500/ mm Val. peste normal 500-1000/ mm3 Val. crescute 3 150 - 400 000/ mm Val scăzute Bărbaţi: 40.7 - 50.3% Val scăzute Femei: 36.1 - 44.3% 96-104 mg/l Creşte f. mult 2,5 mg/l Creşte cu Ca Bărbaţi: 65-175 microg/dl Scade f. mult Femei: 50-170 microg/dl (patologic) Bărbaţi: 2,6-6 mg/100 ml Creşte în leucemie Femei: 3,5-7 mg/100 ml 20-40 mg/100 ml La tumori scade 25-115 UI Creşte peste normal

7. Care este compoziţia urinei în caz de infecţie urinară conform tabelului Elemente Acid uric ph Densitate Leucocite Hematii Nitriţi Corpi cetonici Bilirubina Proteine Glucoza Pacient fără infecţie urinară 0,25 - 0,8g/ urină 24 h 4,8-7,8 1,015-1,030 negativ negativ negativ negativ negativ 30-90 mg/24 h negativ Pacient cu infecţie urinară 0,9 < …. Creşte peste val. norm. Creşte prezente prezente prezente prezente prezente creşte prezente

8. Care este compoziţia sucului gastric în caz de ulcer conform tabelului Elemente pH acidului gastric Apă + HCl pepsină microelemente Pacient fără ulcer pH-ul 1,09-2,2 90% există procente mici Pacient cu ulcer Nu se modifică Val. crescute Val. crescute procente mici

9. Care este compoziţia, culoarea fecalelor în cazul administrării fierului Elemente Pacient fără tratament cu fier Pacient cu tratament cu fier


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie culoare pH Normală (brun) La adulţi, fecalele au un pH neutru sau uşor alcalin, în timp ce la copii au de regulă un pH acid. Închiderea la culoare a fecalelor, fapt lipsit de importanţă clinică.

Modulul de Farmacognozie specială
să se completeze fiecare subiect în parte fiecare subiect este obligatoriu nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Ce sunt glucidele şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 plante care conţin glucide. Definiţie. Glucidele sunt alcătuite din carbon, hidrogen şi oxigen, de aceea au fost numite şi hidraţi de carbon. Glucidele sau zaharurile sunt substanţe organice cu funcţiune mixtă ce au în componenţa lor atât grupări carboxilice (-COOH), cât şi grupări hidroxilice (-OH). Denumirea lor provine din cuvântul grecesc “glikis”-dulce. Sub aspect biochimic şi fiziologic, glucidele constituie materia primă pentru sinteza celorlalte substanţe: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici, aminoacizi, etc., precum şi substanţa de rezervă utilizată de celule şi ţesuturi. În lipsa totală a glucidelor, celulele nu pot supravieţui mai mult de 20 de ore. Glucidele constituie o sursă importantă de energie în organism. Glucidele reprezintă 50-65 % din valoarea energetică a organismului.La arderea unui gram de glucide se degajă 4 calorii (17 kilojouli). Necesarul minim de glucide în organism este de 50-60 grame, dar doza zilnică este de 300-400 grame pentru un adult, din care 50-100 g glucide asimilabile. Contin glucide urmatoarele plante : 1.Trestia de zahar si sfecla de zahar - zaharoza sau sucroza 2. Semintele cereaelor in curs de germinare(orz,orez) - maltoza 3.Fructe dulci (struguri dulci, mierea) - fructoza 4.Bumbac,in canepa - celuloza 5.Cereale(grau,porumb,etc.)si cartoful - glucoza


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie 2. Ce sunt heterozidele şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 plante care conţin heterozidele Glicozidele sau heterozidele sunt compuşi alcătuiţi dintr-o componentă glucidică şi o componentă neglucidică, denumită aglicon, a cărei structură chimică poate fi foarte diferită. Agliconul conferă glicozidelor proprietăţi fizice, chimice şi farmacologice specifice, condiţionând în cea mai mare măsură utilizarea lor ca substanţe terapeutice. Contin heterozide urmatoarele plante : 1.Digitalis Purpureae Folium (frunza de degetel rosu) - glicozid cardiotonic 2.Strophanti Semen (samanta de strofantus) - glicozid cardiotonic 3.Rhamnus frangulae (crusinul) de la care se utilizeaza scoarta si frunzele : Frangulae Cortex si Frangulae Folium - antracenozida cu actiune laxativa 4.Rhei Rhizoma – radacina de revent sau (rubarba) - antracenozida cu actiune: laxativa,tonica aperitiva, stomahica 5.Saponariae Radix – radacina de sapunarita - saponozida cu actiune: expectoranta,diuretica, colagoga,antihelmintica 3. Ce sunt uleiurile volatile şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 uleiuri volatile, ce acţiuni şi cum se utilizează Uleiurile esenţiale, numite şi volatile sau eterice, se află sub forma unor picături refrigerente, volatile. Se întâlnesc, de exemplu, în celulele petalelor de Rosa canina (măceş), în perii secretori de la plantele familiei Labiatae. Pereţii celulelor în care se găsesc uleiuri eterice sunt, de obicei, suberizaţi, fiind astfel impermeabili. Uleiurile volatile (esenţiale sau eterice) se depozitează în veziculele intracelulare lipsite de membrană sau, în cazul perilor secretori, în citoplasmă, de unde traversează peretele şi se acumulează într-o veziculă subcuticulară, evaporandu-se apoi în atmosferă. Uleiurile esentiale sunt importante pentru efectul lor antimicrobian şi antiseptic.Prin oxidarea şi polimerizarea uleiurilor eterice se formeaza rasinile, care sunt substanţe vâscoase, cu o compoziţie complexă, fiind un amestec de terpene şi acizi rezinici. Se găsesc în citoplasmă sub forma unor picături fine, strălucitoare, care difuzează în spaţii intercelulare sau se depozitează în cavităţi şi canale rezinifere. Aroma este asamblul complex de senzatii gustative si olfactive percepute la degustarea unui produs alimentar si detectate de receptorii chimici din regiunea buco-naso-faringiana. 1. Uleiul esential de lavanda. Specia: Lavandula officinalis.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Componenti principali: acetatul de linalil, linaloolul, cineolul, borneolul. Lavanda este o planta renumita pentru calitatile calmante si pentru parfumul sau delicat. Lavanda este benefic in caz de probleme digestive pe fond nervos: colici, indigestie, voma, balonare, diaree. Fiind antiinflamator si antibacterian se poate folosi in cistite. Lavanda este un ulei calmant, sedativ, relaxant. Astfel, el este util in insomnie, stari depresive, stres, precum si in dureri de cap si migrene. Totodata actioneaza favorabil asupra inimii, calmand palpitatiile si reducand tensiunea arteriala. Se foloseste sub forma de inhalatii, baie, masaj, candela. Uleiul de Lavanda are proprietati antiseptice si antispastice. Prin aceasta este util in problemele sistemului respirator: gripa, bronsita, tuse, pneumonie, laringita. Se aplica comprese, masaj local si inhalatii. Sub forma de masaj pe abdomen, uleiul esential de leucoree si alte infectii genitale. Se fac bai locale. Utilizat in candela aduce un miros placut in camera si ajuta la indepartarea insectelor. 2. Uleiul esential de lămâi. Specia: Citrus limonum. Componenti principali: limonen, -pinenul, -terpinenul, citralul, citronelal. Uleiul esential de lămâi este un tonic al sistemului circulator, imbunatatind circulatia sangelui; ajuta la diminuarea vascozitatii sangelui si astfel scade presiunea in venele varicoase. El este un remediu traditional pentru tratarea capilarelor sparte vizibile sub piele. Mentine vitalitatea celulelor rosii (eritrocitele), efect favorabil in caz de anemie; totodata stimuleaza leucocitele, ceea ce duce la o imbunatatire a imunitatii organismului. Se foloseste sub forma de masaj, bai sau inhalatii. Datorita proprietatilor antiseptice este util sub forma de masaj local sau inhalatii in raceala, gripa, tuse, chiar si cand acestea sunt asociate cu febra. Uleiul de lămâie are proprietati detoxifiante si decongestionante asupra ficatului si rinichilor; ajuta la reducerea celulitei. Se aplica masaj local. Actiunea invioratoare si tonifianta este benefica in tratarea durerilor de cap si a migrenelor. Se utilizeaza sub forma de inhalatii, candele, masaj pe tample. Se va evita expunerea la soare timp de 12 ore dupa aplicarea pe piele! 3. Uleiul esenţial de mentă. Specia: Mentha piperita. Componenti principali: mentol, acetat de mentil, valerianat de mentil. Menta are actiune racoritoare, refrisanta si in acelasi timp de incalzire si stimulare. Explicatia acestui paradox consta in faptul ca organismul isi intensifica circulatia sangelui si se incalzeste ca raspuns la efectul racoritor al mentei pe piele. Sub forma de masaj sau bai, Menta este un excelent stimulent si tonic general. Ea alunga oboseala pe fond nervos si migrenele. Dupa o zi lunga si obositoare, o baie de picioare cu ulei de Menta va face minuni. Menta actioneaza benefic asupra sistemului digestiv, cu precadere asupra stomacului. Usureaza digestia si are efecte pozitive in cazuri de digestie lenta, indigestie si flatulenta. Fiind antiseptic gastric, se poate folosi in diaree, stari febrile de origine gastrica sau toxiinfectii alimentare. Ajuta la calmarea spasmelor gastrice si a colicilor prin efectul antispasmodic. Are efect detoxifiant asupra ficatului si stimuleaza secretia bilei, ajutand la digestia grasimilor. Se face masaj pe abdomen. Asupra sistemului respirator actioneaza ca expectorant, fiind indicata in tuse. Are de asemenea proprietati decongestionante si antispasmodice utile in astma, tuse, sinuzita, bronsita, gripa. Se foloseste sub forma de inhalatii, comprese, masaj pe piept. Nu se pun mai mult de 1-2 picaturi, in oricare dintre modalitatile de utilizare. In cazul in care preparati amestecuri de uleiuri care


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie contin si menta, se vor pune cel mult 2 picaturi, deoarece mirosul ei le va acoperi pe toate celelalte. Menta este foarte potrivita in stari de oboseala, stres, stari depresive. 4. Uleiul esenţial de patchouli. Specia: Pogostemon patchouli. Componenti principali: patchulol, benzaldehida, aldehida cinamica, eugenol, cadinen. Numele patchouli este de origine hindusa. Aceasta planta, originara din Malayesia are o lunga istorie a utilizarii sale terapeutice in medicina traditionala chineza, indiana, japoneza si malayesiana ca stimulent, tonic, antiseptic si febrifug. El este utilizat cu precadere in cazul muscaturilor de sarpe si alte insecte veninoase. In epoca victoriana, atunci cand se transportau pe mare din India frumoasele saluri din casmir, frunzele de Patchouli se asezau intre ele pentru a le feri de molii. Saculetii umpluti cu frunze de Patchouli sunt foarte populari pentru a parfuma lenjeria si asternuturile de pat. Datorita mirosului sau distinct si tenace, el este foarte cautat de parfumeri, fiind un bun fixator in parfumurile de tip oriental; el a fost in mare voga in perioada „Flower Power” din anii 1960, alaturi de Santal si Iasomie. Patchouli este un ulei stimulant, intaritor, astringent. Proprietatile sale tonice si astringente sunt utile in tratamentul diareei. In aceste cazuri se face masaj abdominal. Acest ulei are un pronuntat efect antidepresiv asupra sistemului nervos, in stari de stres si anxietate, dar este util numai persoanelor care ii agreeaza mirosul. Se foloseste in candela sau baie. Pentru proprietatile astringente si antiseptice este indicat a se folosi in tratamentul acneii si al tenului gras. De asemenea este util in tratamentele de prevenire a imbatranirii pielii si a aparitiei ridurilor. 5. Uleiul esential de eucalipt. Specia: Eucalyptus globulus Componenti principali: cineol, pinen, camfen, felandren. Eucaliptul are efect inviorator, de improspatare, foarte apreciat in cazuri de oboseala, scaderea puterii de concentrare, dureri de cap sau debilitate. Se foloseste in baie, sauna, candela, masaj. Eucaliptul este eficient in toate tipurile de febra; el scade temperatura si in acelasi timp are un efect racoritor si de improspatare asupra corpului. Astfel, el se poate folosi pentru scaderea febrei in cazuri de dizenterie, difterie, pojar, malarie, febra tifoida. Se face baie, masaj usor, comprese pe frunte. Actiunea sa antivirala se manifesta benefic in infectii respiratorii: raceala, gripa, sinuzita, pneumonie, bronsita. Uleiul de Eucalipt decongestioneaza caile respiratorii si fluidifica secretiile. Se foloseste in inhalatii, candela, masaj local. Eucaliptul este un remediu important in tratarea artritei, mai ales cand simptomele sunt agravate de vreme rece. Se aplica comprese sau masaj pe tonele dureroase. Acest ulei poate fi folosit in infectii genito-urinare ca: cistita (mai ales daca a aparut ca urmare a unei raceli), nefrita, leucoree, sub forma de masaj sau bai de sezut. Uleiul de Eucalipt impiedica proliferarea infectiilor si de aceea se poate folosi in herpes, rani, ulceratii, dar si in intepaturi de insecte, sub forma de comprese. Utilizat in candela, Eucalpitul este un excelent antiseptic pentru aerul din camera, fapt util persoanelor care sufera de o infectie contagioasa, sau se afla in convalescenta.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie 4. Daţi exemplu de 5 plante ce conţin vitamine şi în ce afecţiuni sunt recomandate 1.CYNOSBATI FRUCTUS. Macese. Fructele de măceş. Rosa canina L., Rosa Species ( Macese).Familia Rosaceae. Compoziţia chimică: 250-500 mg % acid ascorbic, 2,55-6,18 mg % carotenoide diverse ( provitamina A ), vitaminele B1, B2, PP şi K, vitamina P ca rutozidă hiperozidă, 20 % glucide, pectine, taninuri, acid malic şi citric.Datorită celorlalte vitamine şi în special vitaminei P ,fructele de maces au proprietatea de a scădea permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor. Aduc un aport de săruri necesare organismului şi au acţiune diuretică. Se recomandă în avitaminoza C, în afecţiuni hepatice şi renale ca diuretic. Intră în compoziţia ceaiului aromat, hepatic nr. 2, tonic aperitiv, iar achenele în ceaiul diuretic nr. 2. Din pulpa pseudofructelor se prepara siropuri (sirop de măceş), Sambucovit, gemuri, dulceaţă, vin. 2. FAEX MEDICINALIS. Drojdia de bere. Analiza sa biochimică dovedeşte că ea conţine nu mai putin de 17 vitamine diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 săruri minerale si circa 46 % proteine. Această compoziţie îi conferă drojdiei de bere calitatea de aliment integral. Drojdia de bere favorizează asimilarea nutrienţilor şi asigură o bună funcţionare a sistemului digestiv. Este energizantă, ajutând organismul să reziste la efort fizic sau intelectual prelungit. Din acest motiv drojdia de bere este deosebit de utilă tinerilor aflaţi în sesiunile de examene sau persoanelor afectate de surmenaj. Pentru persoanele supuse stres-ului sau în stare de depresie, drojdia are efect tonifiant aspra sistemului nervos. Vitaminele şi mineralele pe care le conţine fac din drojdie un excelent remediu în anemie şi demineralizare, atenuează simptomele şi ajută organismul să treacă mai uşor şi mai repede peste răceli sau boli infecţioase prin întarirea sistemului imunitar. Drojdia de bere are acţiune hepatoprotectoare, contribuind la refacerea ficatului după hepatitele virale, toxiinfecţiile alimentare sau consumul exagerat de alcool. Drojdia de bere ajuta organismul sa-si pastreze tineretea si vigoarea prin incetinirea procesului de imbatrinire a celulelor. Aceasta nu contine numai o mare cantitate de proteine, minerale si vitamine, ci si acid nucleic. Drojdia de bere favorizeaza asimilarea nutrientilor si asigura o buna functionare a sistemului digestiv. Este energizanta, ajutind organismul sa reziste la efort fizic sau intelectual prelungit. Astazi se stie faptul ca acidul nucleic conduce procesul de formare a celulelor noi, care le inlocuiesc treptat pe cele deteriorate. In mod normal, acidul nucleic isi pierde treptat aceasta capacitate de a comanda reinnoirea celulelor. Acidul nucleic continut in drojdia de bere poseda capacitatea misterioasa de a intirzia imbatrinirea prematura. Persoanele in virsta, carora li se prescrie drojdie de bere, pot constata in doar citeva luni o ameliorare a starii generale, precum si un surplus de energie binefacatoare. Pielea devine supla, tenul se coloreaza, totul dovedind o stare buna de sanatate. Astfel, persoanele in virsta care consuma in mod curent drojdie de bere se simt mai tinere, mai puternice si au mai multa pofta de viata. Vitaminele din drojdie contribuie si la mentinerea sanatatii sistemului cardiovascular prin imbunatatirea circulatiei sanguine, scaderea tensiunii arteriale si a nivelului de colesterol si trigliceride. Drojdia de bere asigura sanatatea pielii, unghiilor si parului. Dupa o cura de numai citeva saptamini, un ten obosit poate deveni suplu, sanatos, stralucitor. Adolescentii care se confrunta cu suparatoarea acnee pot recurge tot la


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie drojdia de bere. Parul fragil, care creste incet, cu tendinta de depigmentare precoce poate fi ajutat sa-si recapete stralucirea si vigoarea. Si in cazul in care parul cade mai mult decit de obicei si fara un motiv aparent, cind schimbarea samponului si lotiunile hranitoare nu au nici un efect, solutia salvatoare este o cura de minim o luna cu drojdia de bere. Drojdia de bere ramasa de la fabricarea berii este mult mai eficienta decit drojdia de panificatie, pentru ca este mult mai bogata in vitamine si minerale. Datorita continutului bogat de vitamine si minerale, drojdia de bere mai este folosita in diete de slabire si in tratamente cosmetice. 3. STIGMATA MAYDIS. Mătase de porumb. Principii active: Saruri de potasiu si calciu, bioxid de siliciu, lipide, saponine, rezine, taninuri, flavonoide, saruri de potasiu, ulei volatil, alantoina, vitamina C, E, K, B6. Acţiune farmaceutică: diuretic, hemostatic, antiinflamator, colagog. Daca este nevoie de un diuretic singur, atunci beti ceai de matase de porumb, care este si un mijloc eficient in cura de slabire. Daca matasea de porumb se pune la pastrat incomplet uscata ea isi pierde calitatile diuretice si devine laxativa. Ceaiurile din mătase au şi efecte homeostatice, activează secreţia bilizară, grăbesc purgaţia şi diminueaza conţinutul de glicogen din sânge. Recomandate si in obezitate, afectiunile vezicii biliare, perturbarea echilibrului hormonal feminin, reumatism. Indicatii: Artrita, colecistita, dischinezie biliara, hepatita cronica, litiaza biliara si renala , nefrite, cistite, guta, reumatism, obezitate, enurezis, dismenoree, hemoragie. In colici renale si enurezis, se ia o lingura de ceai la fiecare 3 ore. 4. SPINACIA OLERACEA.Spanacul Spanacul contine o cantitate importanta de fibre, vitamine: A, C, B1, B2, B6, E, K, acid folic, antioxidanti si fier, ceea ce conduce la fortifierea capacitatii fizice a organismului si la remineralizarea acestuia. Principalele proprietăţi: - este un întăritor al sistemului imunitar; - nutritiv şi tonifiant; - combate scorbutul (datorat lipsei de vitamina C); - remineralizant de mare valoare; - curăţitor al tubului digestiv (retrăgând toxinele din masa umorilor şi favorizând eliminarea lor); - tonifică miocardul şi stimulează activitatea inimii; - creşte cantitatea de urină eliminată ; - stimulează secreţiile gastrice, pancreatice şi biliare; - stimulează creşterea ; - provoacă eliminarea viermilor intestinali; - previne infecţia gingiilor (pioreea). Recomandări: Datorită tuturor acestor proprietăţi este recomandat nu numai pentru fortifierea organismului şi pentru curăţirea lui, dar şi în convalescenţă, anemie, astenie fizică şi nervoasă, afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, vâscozitate sangvină crescută, afecţiuni renale, atonia vezicii urinare, cistită, diabet, gută, insuficienţă renală, rahitism, obezitate. Extern este recomandat în acnee, abces, psoriasis, arsuri, pecingini, plăgi atone.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

5. MALUS COMMUNIS. Marul Merele contin vitaminele A, B1, B2, C si in plus substante nutritive ca magneziu, fosfor, fier si potasiu. Din acest punct de vedere, marul pare un depozit de substante hranitoare.Substantele nutritive antioxidante din sucul de mere ajuta la reducerea colesterolului, mai ales a lipo-proteinelor cu densitate scazuta, ajutand astfel la prevenirea bolilor cardiovasculare. - Tot substantele nutritive antioxidante din mere incetinesc dezvoltarea cancerului de colon si ficat in celule. - Unele substante din mar, in special cea numita quercetina, se pare ca reduce riscul de cancer la plamani. Unele studii sugereaza ca riscul de aparitie a acestui tip de cancer se reduce la jumatate. - Se pare ca merele imbunatatesc in general functionarea plamanilor, deoarece contin antioxidanti. - Merele ajuta la intarirea oaselor. - Oamenii care mananca multe mere in mod obisnuit au 20% mai putine sanse de declansare a cancerului. - Merele sunt foarte bogate in fibre. Aproape 80% din fibrele din mar sunt solubile si reduc colesterolul. Restul de 20% sunt fibre nesolubile despre care se crede ca previn bolile cancerigene. - Potasiul, care se gaseste in mere, este important in normalizare apresiunii arteriale. Prin urmare, se pare ca natura a fost la apogeul creativitatii sale cand a inventat marul. El are tot: gust bun, aspect minunat si substante nutritive dintre cele mai sanatoase.

5. Ce sunt alcaloizii? Enumeraţi tipurile de alcaloizi şi acţiunile acestora Alcaloizii (fr. alcali; gr. eidos- aspect) sunt substanţe organice heterociclice cu azot, de origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor, care dau reacţii caracteristice şi au acţiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natură toxică. În funcţie de provenienţa atomului de azot şi de calea biosintetică se pot clasifica în: alcaloizi propriu-zişi, pseudoalcaloizi, protoalcaloizi şi N-oxizi ai alcaloizilor. Alcaloizii sunt substanţe cu caracter bazic, răspândite, în special, la dicotiledonate. Aceştia constituie un grup foarte heterogen din punct de vedere chimic. Deşi sunt substanţe toxice, în doze mici se folosesc în terapia unor afecţiuni, având o acţiune calmantă, anestezică şi curativă. Din multitudinea de alcaloizi se pot enumera: atropina din frunzele de Atropa belladonna (mătrăgună), papaverina din seminţele de Papaver rhoeas (macul de câmp), cumarina din Melilotus officinalis (sulfină), umbeliferina din florile de Matricaria chamomilla (muşeţel), etc. 1.Alcaloizi ai opiului: morfina, narcotina, papaverina, codeina, tebaina, narceina, laudanosina, rheadina, neopina, pseudomorfina, gnoscopina, ossinarcotina, laudanina, laudanidina, codamina, papaveramina, papaveraldina, protopapaverina, meconidina, lantopina, protopina, criptopina, idrocotarnina,


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie porfirossina, tritopina; heroina, apomorfina, xantalina, nornarceina, cotarnina, apocodeina, genomorfina Acţiune farmacologică : Principalul constituent al opiului este alcaloidul morfină, aflat de regulă în raport de 10:1 cu codeina, alcaloid care imprimă opiului o acţiune analgezică; pe lângă această acţiune analgezică mai are şi acţiune antispastică (datorată papaverinei), antitusivă (datorată codeinei) dar şi acţiune narcotică. 2.Alcaloizii ai chininei sau din arborele de China: chinina, cinconina, cinconidina, chinidina, cupreina, cincotina, cincamina, idrochinina, conchinammina, cuscamina, chinicina, chinammina, cusconina, concusconina, cinconammina, cincamidina, cheiramina, cheiramidina, concheiramina, concheiramidina, cusconidina, concusconidina, cuscamidina, omocinconidina, omocincotina, omochinidina, aricina, paricina, dicinconina, diconchinina, dichinidina, idrochinidina. Actiune farmacologica Chinina are acţiune antimalarică, antipiretică, slab analgezică, sensibilizează uterul gravid. Indicaţii: malarie, stări febrile persistente, migrenă Contraindicaţii: sarcină, alăptare, insuficienţă cardiacă, miastenie, fibrilaţie atrială, idiosincrazie faţă de chinină, anemie hemolitică, nevrită optică. 3.Alcaloizii cocainei sau din Coca: cocaina, tropacocaina, ecgonina, benzoilecgonina, cinnamilcocaina, cocamina, isococamina, cinnamilecgonina, igrina, cuskgrina, isoatropilcocaina, d-pseudococaina. Cocaina este un alcaloid tropanic, care se obţine din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Este un stupefiant cu efect stimulant puternic al sistemului nervos central, fiind unul dintre cele mai răspândite droguri care produc dependenţa consumatorului. Cocaina este un inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El împiedică transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de sensibilitate a receptorilor, o creştere a simpaticotoniei. Creează o stare de euforie şi de dependenţă faţă de cocaină. 4. Alcalozii nicotinei sau ai tabacului (tutunului): nicotina, anabasina (nicotimina), nicoteina, miosmina, d-nornicotina, l-nornicotina, pirrolidina, isonicoteina, nicotellina,nicotirina, nicotoina, metilpirolina. Nicotina, principalul constituent din Nicotiana tabacum, face parte din clasa alcaloizilor pirolidinici.Din cauza neurotoxicităţii sale, a fost utilizată mai întâi ca insecticid. În prezent, nu are valoare terapeutică, însă se foloseşte pentru determinarea tipului de receptor (este agonist al receptorilor nicotinici). Cotinina este un metabolit al nicotinei poate fi utilizată drept indicator al expunerii unor persoane datorită faptului că rămâne în sânge mai mult de 24 de ore. În doze mari nicotina este depolarizant al receptorilor nicotinici. În plus determină creşterea nivelului dopaminei la nivelul creierului, datorită inhibării MAO (monoamin oxidaza) responsabilă de metabolismul dopaminei. Însă nu se ştie sigur dacă această acţiune poate fi atribuită nicotinei sau altor componenţi din fumul de ţigară (hidrocarburile cancerigene). Excitant al sistemului nervos central si periferic,nicotina în doze mici inhiba toţi ganglionii simpatici. Induce voma, scade diureza şi creşte activitatea motorie intestinală. Asupra sistemului cardiac produce tahicardie, creşterea presiunii sanguine şi determină creşterea glucozei în sînge. Nu se acumulează în organism


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie datorită faptului că se metabolizează repede avînd timpul de înjumătăţire de circa 2 ore; se foloseşte pentru a determina tipul de receptori. Nicotina produce dependenţa de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de mare ca şi cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenţi. 5. Alcaloizi ai solanaceelor: atropina, iosciamina, scopolamina, solanidina, meteloidina, d-ioscina, noriosciamina, atropammina, belladonnina, tropacocaina, atroscina, pseudoatropina, tropeina, capsicina, apoatropina; genoatropina, genoscopolamina (d.); mandragorina, duboisina. Scopolamina sau hioscina este un alcaloid toxic care se poate fi găsit în frunzele şi seminţele plantelor Scopolia japonica, Hyoscyamus niger, Atropa belladonna, Datura stramonium sau Brugmansia, dar poate fi şi sintetizat pe cale artificială. Doza toxică letală de hioscină pentru om este de circa 100 de mg, sau o injecţie subcutanată cu 1 mg de toxic are aceaşi efect. Dozele mai mici de scopolamină au un efect uşor sedativ, hipnotic, spasmolitic şi antiemetic; apar şi simptome de apatie ca şi slăbirea voinţei. De acea până în anul 1950 când a fost înlocuit cu natrium pentotal, a fost folosit la interogarea agenţilor secreţi. În urmă cu câteva decenii scopolamina a fost folosită împreună cu morfina ca şi calmant al pacienţilor cu boli nervoase. În prezent este folosită în medicină sub formă de „Dexamphetamin” ca înlocuitor de drog la cei dependenţi de stupefiante. Atropina Din punct de vedere chimic atropina face parte din categoria alcaloizilor cu nucleu tropanic, fiind de fapt amestecul racemic al hiosciaminei. Din amestecul racemic se separă prin extracţie cu benzen. Atropina este folosită în medicină ca antidot în intoxicaţii cu muscarină pentru blocarea rolului exagerat parasimpaticului stimulat de excesul de acetilcolină, care este produs şi de intoxicaţiile cu organofosforice ca paration, tabun sau zarin. Atropina se mai poate utiliza în timpul narcozei în cazul unei reduceri a frecvenţei cardiace, ca antiasmatic nemaifiind folosit deoarece derivatele sale sunt suportate mai uşor. In oftalmologie se foloseşte ca dilatator al pupilei (mdriază) utilizat la examenele oculare. Până în prezent n-a putut fi înlocuit în rolul său în reanimările cardio-pulmonare ca de exemplu asistolia. 6. Alcaloizi ai stricninei sau din Nuca vomica: stricnina, brucina, vomicina, a e b -colubrina, pseudostricnina; genostricnina . Stricnina este un alcaloid foarte toxic extras din seminţele arborelui tropical Strychnos nux vomica. Doza letala este de 60-100 mg la omul adult. Simptomele intoxicaţiei apar de obicei la 60-90 de minute de la ingestie: gust amar în gură, anxietate, jenă respiratorie, hiperreflectivitate, convulsii cu extensia forţată a membrelor, moarte. Perioadele de crize convulsive apar la intervale de 25-30 de minute şi durează 3-4 minute; după 3-4 perioade survine de obicei moartea. În caz intoxicaţie : Se administrează diazepam i.v., cloralhidrat sau paraldehidă. Stricnina se foloseşte ca rodenticid, iar în terapeutică se utilizează sulfatul de stricnină-tot mai rar, care are efect excitant asupra măduvei spinării prin blocarea receptorilor glicinici şi este un analeptic respirator şi circulator. 7. Alcaloizi ai mescalinei. Mescalina este un drog halucinogen cu manifestari psihedelice, obtinut din cactusul peiota (Lophophora williamsii), din cactusul de San Pedro (Echinopsis pachanoi), sau din cactusul Peruvian Torch (Echinopsis


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie peruviana): mescalina, analamina, analinina, analonidina, pellotina, analidina, analonina, lofoforina, analina, metilmescalina, acetilmescalinei. Mescalina este utilizată în principal ca un entheogen şi ca un instrument pentru a suplimenta diverse practici de transcendenţă, inclusiv în meditaţie, psychonautica, proiecte de artă şi psihoterapie psihedelică. Mescalina acţionează în mod similar cu alţi agenţi psihedelici. Mescalina se leagă şi activează receptorii 5-HT2A ai serotoninei cu o mare afinitate nanomolară. Felul în care activarea receptorului 5-HT2A duce la halucinaţii este încă necunoscut, dar probabil implică într-un fel excitarea neuronilor corticali. 8. Alcaloizi ai efedrinei sau din efedra: efedrina, pseudoefedrina, metilefedrina, metilpseudoefedrina, norefedrina, norpseudoefedrina (catina). Efedrina este un agonist adrenergic (direct şi indirect), foarte activ pe receptorii sistemului nervos simpatic , dar relativ puţin potent ca stimulent al sistemului nervos central . Acest lucru se datorează calificarii limitate a moleculei de a traversa bariera hemato-encefalică, împreună cu alţi compuşi similari, cum ar fi amfetamina. Acţiune terapeutică : Este un bronhodilatator adrenergic,vasopresor. Stimuleaza receptorii beta-2 adrenergici în plămâni pentru a relaxa musculara neteda bronsica, amelioreaza bronhospasmul, creşte capacitatea respiratorie, scade volumul rezidual a rezistenţei căilor aeriene . Se poate inhiba, eliberand histamină indusa de antigen. Creşte forţa de contracţie a inimii cu un efect inotrop pozitiv în miocard. Această acţiune creşte debitul cardiac şi ridicara tensiunea arteriala sistolica şi diastolica, de obicei care acţionează asupra receptorilor alfa adrenergici a vaselor de sânge la nivelul mucoasei nazale, cauzand vasoconstricţie, care provoacă congestie nazală.Efedrina stimuleaza cortexul cerebral subcortical şi central, şi arată efectul asupra narcolepsie şi depresiei. Efedrina este rapid absorbit după administrare orală, intramuscular sau subcutanat. Aceasta este metabolizata în ficat şi excretat de rinichi. Parenteral este setat pentru a contracara efectele hipotensive ale anesteziei, spinal sau alte tipuri de anestezie locala si nici hipotensiune arterială acută de conducere. Pe cale orală, pentru rinita ,sinuzită ,febra fânului, congestia sinusurilor. Stimulent SNC în tratamentul de narcolepsie şi stări depresive . În cele din urmă, ca adjuvant în tratamentul urticariei . 9. Alcaloizi ai yohimbinei sau din Rawolphia serpentina: ajmalina, serpentina, reserpina, sirosingopina, ajmalinina, ajmalicina, isoajmalina, serpentinina, neoajmalina, rawolfinina, sarpagina, raupina, alkaloid C, d-yohimbina, corinantina, isorauhimbina, yohimbina, acid reserpic (ester metilic), tebaina, papaverina, rescinnamina, deserpidina. Yohimbine este un alcaloid stimulent şi afrodiziac găsit natural în yohimbe Pausinystalia (Yohimbe).Este, de asemenea in mod natural in Rauwolfia serpentina (indian Snakeroot), împreună cu mai multi alti alcaloizi activi. Yohimbina a fost folosita ca supliment alimentar din extract din plante sub formă de prescripţie medicament si în formă pură pentru tratamentul de disfunctii sexuale .Yohimbina a fost explorata ca un remediu pentru diabetul de tip 2 pe animale şi modele umane care transportă polimorfisme ale genei receptorilor adrenergici 2A-α. 10. Alcaloizi xantinici, sau purinici: caffeina, teofillina, teobromina.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Cafeina (sin. cofeină) este un alcaloid din grupa purinelor, care se se găseşte în cafea, ceai, nuci de cola, mate, guaraná şi cacao. Este unul dintre cei mai vechi stimulenţi naturali folosiţi de om. Cofeina acţionează ca:
• • • • •

stimulant al SNC creşterea pulsului şi tensiunii arteriale dilatator bronhial diuretic stimulant al peristaltismului intestinal

Teobromina este un alcaloid xantinic prezent în boabele de cacao (în proportie de 1,5-3%), de cafea şi în frunzele de ceai. Numele provine din limba greacă (theos = zeu; broma = hrană). Ea este ca şi cofeina o substanţă organică un alcaloid care face parte din grupa metilxantinelor, având ca şi cofeina un efect excitant al sistemului nervos. Alcaloidul are asupra omului, o acţiune asemănătoare cofeinei, dar cu efect mai redus:
• • • • •

diuretic vasodilatator stimulant cardiac relaxator al musculaturii netede excitant nervos

Teofilina este un alcaloid xantinic, asemǎnǎtor cafeinei, care se găseşte în frunzele de ceai, fiind solubilă în apă caldă. Este un inhibitor competitiv al AMPciclic fosfodiesterazei. Are acţiune diuretică. Relaxeazǎ musculatura bronhiilor şi alţi muşchi netezi, stimuleazǎ miocardul, stimuleazǎ secreţia gastricǎ, creşte diureza şi excitǎ sistemul nervos central. Se foloseşte în tratamentul astmului bronşic având şi efect bronhodilatator. 11. Alcaloizi din Secalae cornutum: ergonovina (ergometrina sau ergobasina), ergotamina, istamina, tiramina, ergosina, ergotaminina (d-ergotamina), ergosinina, ergotinina, ergocristina, ergocristinina, ergotionina, ergocriptina, ergcornina; LSD, hydergirina, metisergid; ergotosina. Ergotamina este alcaloidul polipeptidic prezent în procentul cel mai mare în cornul secarei. Ergotamina are acţiune vasocostrictoare mai ales asupra vaselor coronare, periferice, cerebrale-acţionează asupra receptorilor adrenergici si serotoninergici. Are acţiune deprimantă asupra centrului respirator, vasomotor, termoreglator, determină creşterea tensiunii arteriale. În asociere cu cafeina, biodisponibilitatea ergotaminei creşte de circa 300 ori. Această proprietate este utilizată în combaterea crizelor de migrenă. 12. Alcaloizi pilocarpinici sau din Jaborandi: pilocarpina, jaborina, isopilocarpina, jaborandina, pseudopilocarpina, pilocarpidina, carpilina (pilosina).


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Pilocarpinǎ este un parasimpatomimetic alcaloid obţinut din frunzele de arbust american tropical din genul Pilocarpus . Este un agonist non selectiv al receptorilor muscarinici din sistemul nervos parasimpatic , care acţionează terapeutice la acetilcolina receptorilor muscarinici M3 , datorită aplicării sale topice, de exemplu, în glaucom şi xerostomie . Pilocarpina a fost folosita în tratamentul cronic in glaucomcu unghi deschis acut şi-glaucom cu unghi închis de peste 100 de ani. Aceasta acţionează pe un subtip de receptori muscarinici (M 3) găsiti pe muşchiul sfincterului irisului , cauzând contractii musculare şi ajutand în mioză . Pilocarpina, de asemenea, acţionează asupra muschiului ciliar şi provoacă contractii. Ajuta la scaderea presiunii intraoculare. Pilocarpinǎ este adesea folosita ca un antidot pentru scopolamina , atropina . În oftalmologie pilocarpinǎ este, de asemenea, utilizata pentru a reduce posibilitatea de orbire pe timp de noapte de la lumini, dacă pacientul a suferit implantarea de phakic lentile intraoculare . Concentraţia cea mai comună pentru această utilizare este de pilocarpina 1%, cea mai slaba de concentratie. Pilocarpinǎ este, de asemenea, utilizata pentru a trata gura uscată ( xerostomie ), care poate apărea, de exemplu, ca un efect secundar al tratamentului cu radiatii pentru cancer la cap si gat. Pilocarpinǎ stimuleaza secretia unor cantităţi mari de salivă şi transpiraţie . [4] Pilocarpinǎ este utilizata pentru a stimula glandele sudoripare într-un test de sudoare pentru a măsura concentraţia de clorură şi de sodiu , care este excretata în sudoare. Aceasta este folosita pentru diagnosticarea fibrozei chistice. 13. Alcaloizi ai curarinei sau din Curara: curarina, tubocurarina, curina, protocurina, protocuridina, protocurarina, tosiferina. Actiune farmacologica : Curarele naturale sunt denumite în mod curent pachicurare (substanţe cu moleculă mare), ce acţionează la nivelul receptorilor acetilcolinei, mediator pe care îl concurează; se fixează la nivelul receptorilor acetilcolinici de la nivelul plăcii motorii, receptori pe care îi blochează. Datorită efectelor adverse ale tubocurarinei (favorizarea eliberării de histamină-bronhospasm, hipersecreţie gastrică) , a fost înlocuită cu derivaţi sintetici. Curarizantele interferă cu funcţia de mediator a acetilcolinei prin 2 mecanisme:
• •

Blocarea competitivă a receptorilor colinergici Activarea receptorilor colinergici prin depolarizare prelungită.

Paralizia produsa de curarizante cuprinde treptat diferite grupe musculare: globii oculari, urechile, fata, limba, faringele, muschii masticatori, muschii abdominali, toracelui si diafragmului.Corespunzator paraliziei se instaleaza si efectele:
• • • •

diplopie ptoza palpebrala greutate in deglutitie paralizia muschilor respiratori

Nu se administrează pe cale orală , singura cale de administrare fiind cea injectabilă. Majoritatea se elimină netransformaţi , sau în procent foarte mic sub formă de metabolit.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie


Curarizantele de tipul suxametonium, mivacurium,atracurium, sunt uşor hidrolizaţi de esteraza plasmatică şi hepatică

Compuşii cu nucleu steroidic

sunt metabolizaţi mai lent, iar metaboloţii rezultaţi în urma transformării hepatice mai păstrează din activitatea curarizantului administrat. 14. Alcaloizi ai muscarinei. Muscarina este un toxic produs de ciuperca otrăvitoare „Pălăria şarpelui” numită şi „Muscariţă” (Amanita muscaria). Este o substanţă toxică neuronală cu acţiune la nivelul sinapselor. Mecanismul constă prin creşterea concentraţiei de acetilcolină, care nu mai este descompusă de enzima acetilcolinesterază. Aceasta determină stări de excitaţie excesivă, paralizia centrului respirator, mioză (micşorarea pupilei oculare) şi salivaţie şi lăcrimare abundentă. Toxicul a fost izolat prima oară în anul 1869 de la ciuperca „Amanita muscaria”, care i-a dat numele de „muscarină”. Este un toxic halucinogen iar ulterior s-a dectat toxicul „muscimol” care se află în cantitate de 500 de mg, cantitate mult mai mare în ciupercă, faţă de muscarină din care sunt numai 2-3 mg. Antidotul utilizat la intoxicaţia cu muscarină este atropina: muscarina, a-amanitina, micetatropina, neurina, colina, ercinina, ergotina, falloidina.

6. Care sunt acţiunile Ephedrae herba, Belladonnae folium et radix, Hyoscyami folium, Cocae folium 1. EFEDRAE HERBA. CÂRCEL. Ephedra Ephedra distachya este o specie de plante din familia Ephedraceae. Compozitie chimica: alcaloizi (0,5-2%), taninuri, substante minerale, etc. Dintre alcaloizi mai important este efedrina si izomerul sau pseudoefedrina. Efedrina este simpatomimetic: determină vasoconstricţia vaselor periferice şi este un bronhodilatator. 2. BELLADONNAE FOLIUM ET RADIX. Frunza si radacina de matraguna Actiune farmacologica si intrebuintari. Anticolinergic, folosit ca antispastic. Atropa belladonna,fam Solanaceae. Compozitie chimica. Atropa belladonna contine alcaloizi cu nucleu tropanic: atropina, hiosciamina, apoatropina, belladonina si scopolamina (hioscina) Mai contine uleiuri volatile (pirolidine) fara importanta terapeutica,heterozizi (metilesculina) cu proprietati fluoroscente, acid succinic, asparagina, fitosterina, oxidaza, amidon, oxalate de calciu, etc. Simptomatologie: hiosciamina (scopolamina) si atropina sunt alcaloizi care actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ, ca parasimpatolitice


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

3. HYOSCIAMI FOLIUM. FRUNZE DE MĂSELARIŢA Compozitia chimica este asemanatoare cu cea a frunzelor de beladona, cu un continut de cel putin 0,04% alcaloizi totali exprimati in hiosciamina. Are aceleasi intrebuintari ca si frunzele de matraguna: anticolinergic, antiparkinsonian, rau de miscare, iar scopolamina (hiosciamina) in preanestezie. Se administreaza sub forma de pulbere si extract, intra in compozitia produsului Oleum Hyoscyami, pecum şi în ţigarile antiasmatice. 4. COCAE FOLIUM. FRUNZELE DE COCA Cocaina este un stimulent puternic al Sistemului nervos central SNC, care se obţine din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Din anul 1879 cocaina este folosită la tratamentelor pacienţilor dependenţi de morfină. In acelaşi an descoperă Vassili von Anrep din Würzburg efectul analgezic al cocainei, Acest efect analgezic şi cel psihic este amintit în opera lui Sigmund Freud „Despre Coca”. In anul 1906 băutura răcoritoare Coca-Cola conţinea 250 mg cocaină/litru, acest lucru nu este amintit în istoricul concernului. Bautura avea sa fie numita Coca-Cola, dupa numele ingredientelor principale: extractele de frunze de coca (stimulent) si de nuca de kola (sursa de cofeina). Cocaina este nul dintre cele mai răspândite droguri cu un caracter de a produce dependenţa consumatorului faţă de stupefiant. Cocaina este un inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El împiedică transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de sensibilitate a receptorilor, o creştere a simpaticotoniei. Crează o stare de euforie şi de dependenţă .Intrebuintari: sub forma de sare clorhidrica, pentru efectul sau anestezic , in oftalmologie si ORL.Are regim de stupefiant si se pastreaza la Venena. 7.Care sunt acţiunile Butyrum cacao,Oleum olivarum, Oleum helianthi, Oleum ricini, Oleum jecoris 1.Butyrum cacao.Cacao oleum(FRX) Unt de cacao. Sinonime:Butyrum cacao,Oleum Theobromatis.Untul de cacao este grasimea obtinuta din semintele de Theobroma Cacao L. fam. Sterculiceae. (FR X). Este ingredientul de baza al ciocolatei albe alaturi de vanilie si lecitina fiind materia prima responsabila pentru calitatea ciocolatei. Hrăneşte ţesuturile şi este un factor natural de protecţie UV, asigură bronzare naturală şi uniformă. Efectul untului de cacao asupra nivelului de colesterol este asemanator celui al vinului rosu. Diferenta este aceea ca, in untul de cacao, substantele antioxidante (tocoferoli) se gasesc in proportie de 3 ori mai mare dacat in aceeasi cantitate de vin rosu. De asemenea, continutul ridicat de fenoli al untului de cacao are un efect substantial in reducerea riscurilor asociate bolilor de inima. Untul de cacao este un hidratant de exceptie pe care il intalnesti, deloc intamplator, in majoritatea produselor de intretinere: lotiuni, creme, sampoane si balsamuri. Dupa aplicarea untului de cacao, pielea iti ramane matasoasa si fina. Untul de cacao provine din boabele de cacao, bogate in acizi grasi, responsabili de aspectul sanatos al pielii si de volumul parului tau. In combinatie cu untul de Shea, untul de cacao actioneaza eficient impotriva vergeturilor si a arsurilor.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

2.Oleum olivarum. Uleiul de masline. Uleiul de măsline-medicament preţios şi aliment ideal. Hipocrate, părintele medicinii moderne, recomandă sucul de măsline proaspete pentru tratarea bolilor cronice iar măslinele pentru vindecarea de ulcer. Uleiul de măsline este singurul ulei vegetal care poate fi consumat ca atare: proaspăt stors din fruct. Proprietăţile benefice pe care le are asupra sănatăţii se datorează conţinutului ridicat de acizi graşi mononesaturaţi şi substanţe antioxidante. Studiile au arătat ca uleiul de măsline oferă protecţie împotriva bolilor de inimă, este foarte bine tolerat de stomac şi ajuta la combaterea ulcerului şi a gastritei. S-a demonstrat că persoanele care consumă 25 ml (2 linguri) de ulei de măsline pe zi, timp de o săptămână, se observă o reducere considerabilă a colesterolului şi un nivel ridicat al compuşilor antioxidanţi din sange. Cercetatorii spanioli recomandă includerea acestui ulei în dieta zilnică pentru prevenirea cancerului de colon, iar cei din Chicago afirmă că dieta mediteraneeană, bogată în ulei de măsline, reduce riscul apariţiei cancerului la sân. Tipuri de ulei de măsline. Uleiul de măsline provine doar de la măslinele verzi. Uleiul de măsline accelerează secreţia bilei de către ficat şi facilitează asimilarea alimentelor. Uleiul de masline scade valorile colesterolului "rău" şi impiedică sclerozarea arterelor. Dintre toate uleiurile, el este cel mai bogat în vitamina E, vitamina antiradicali liberi şi care luptă împotriva îmbătrânirii celulare. Se administrează o linguriţă pe zi.

3. Oleum helianthi. Oleum helianthi. Uleiul de floarea soarelui Este uleiul fix obţinut, prin presare la rece şi centrifugare sau alte procese mecanice, din seminţele fără pericarp ale plantei Helianthus annus L., Familia Compositae.(FR X). Este foarte bogat în Omega-6, un acid gras esenţial, pe care organismul nu-l poate fabrica singur. Aproape la fel de bogat în vitamina E ca uleiul de măsline, uleiul de floarea-soarelui previne excesul de colesterol. 4.Oleum ricini. Uleiul de ricin. Uleiul de ricin este un ulei gras obţinut prin presarea la rece a seminţelor plantei Ricinus communis L. (Fam. Euphorbiaceae). Acest ulei exercită o acţiune benefică asupra tegumentelor, atât la nivelul epidermei, cât şi al dermei.Uleiul de ricin are un efect de stimulare a creşterii genelor şi sprâncenelor Mijloc eficient pentru vindecarea negilor. Uleiul de ricin este recomandat în hemoroizi. Uleiul de ricin este foarte potrivit în tratamentul escoriaţiilor, zgârieturilor, a tăieturilor, ulceraţiilor, a diverselor erupţii. Uleiul de ricin se recomandă şi în tratamentul papiloamelor, aluniţelor, ca şi a pigmentaţiei hepatice. Actiune farmacologică şi întrebuinţări: purgativ (FR X). 5. Oleum jecoris. Ulei de peste.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Uleiul de peşte este un apărător al sănătăţii în general şi al inimii în particular. El are în compoziţie acizi graşi polinesaturaţi omega-3, cei mai importanţi fiind acidul E.P.A. (eicosapentaenoic) şi acidul D.H.A. (docosahexaenoic) implicaţi în sinteza prostaglandinelor care intră în numeroase procese biochimice. Prostaglandinele sunt implicate atât în răspunsul imun cât şi în funcţionarea aparatului cardiovascular, ele fiind răspunzătoare de numeroase afecţiuni inflamatorii dureroase. Acidul E.P.A este important pentru prevenirea bolilor de inimă, scăzând nivelul trigliceridelor, iar acidul D.H.A. este important pentru funcţiile cerebrale şi ale sistemului nervos în general. Printre proprietăţile de bază ale uleiului de peşte se numără: creşte rezistenţa organismului în faţa viruşilor şi a germenilor patogeni, creşte rezistenţa la infecţii; echilibrează sistemulu imunitar, cu efrecte deosebite în afecţiuni autoimune (astm bronşic, artrită reumatoidă, lupus, scleroză multiplă, psoriazis, etc) şi în orice altă dezordine imunitară; incetineşte evoluţia procesului de îmbătrânire prin efectul de distrugere al radicalilor liberi; oferă protecţie împotriva emboliilor prin acizii graşi omega 3 pe care îi conţine; reduce fibrinogenul, factor care determină formarea trombilor; reduce vâscozitatea sângelui, contribuind la îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi la creşterea aportului de oxigen al ţesuturilor; este antiinflamator cu efecte deosebite în inflamaţii cronice. Se constată astfel ameliorări semnificative în anchilozările şi durerile articulare; scade colesterolul şi nivelul trigliceridelor; împiedică agregarea trombocitară, scăzând riscul de ateroscleroză şi hipertensiune arterială; are actiune hipoglicemianta; stimuleaza sinteza de colagen, protejand pielea, marindu-i elasticitatea; inlatura migrenele si durerle de cap intarind vederea; linisteste sistemul nervos. Somnul devine mai profund si mai odihnitor, iar sresul este suportat mai usor; contracareaza efectele fumului de tigara. La fumătorii care consumă ulei de peşte scade riscul de apariţie de boli cronice pulmonare (bronsită, emfizem etc); opreşte dezvoltarea celor mai frecvente tipuri de cancer: mamar, pancreatic, prostată, colon, leucemii. Prin toate aceste proprietăţi uleiul de peşte optimizează starea de sănătate prevenind îmbolnavirea. Trebuie remarcat faptul că acizii graşi nesaturaţi sunt foarte sensibili faţă de radicalii liberi şi de aceea se recomandă în paralel cu administrarea uleiului de peşte consumul de preparate antioxidante. Din uleiul din ficat de cod se prepară, în afara unui supliment alimentar un remediu homeopatic, cunoscut sub numele de Oleum jecoris aselli. JECOLAN. Producator: Antibiotice-Iasi. Prezentare farmaceutica: Unguent (pomada) continand oleum jecoris 40 g: lanolina 17 g, vaselina pana la 100 g (tub cu 25 g). Acţiune terapeutica: Emolient si protector al pielii: prin continutul in vitaminele A si D actioneaza trofic. Indicaţii: Dermite uscate, plagi atone, ulcere varicoase, arsuri de gradul I, degeraturi. Mod de administrare: aplicaţii locale, de 1-2 ori/zi. JECOZINC-UNGUEMT. Indicaţii: dermite uscate congestive, arsuri de gradul I.Compoziţie: oleum jecoris 12 g, oxid de zinc 38 g, talc 4 g, lanolina 12 g, vaselina pana la 100 g . Acţiune: emolient si protector al tegumentului. Produsul are efect trofic si de regenerare a epiteliului,dar este mai putin congestiv decat JECOLAN . Administrare: în aplicare locala, de 1-2 ori/zi. Ulei de peste cu vitamina D, 30 perle gelatinoase (Biofarm). Oleum jecoris plus vit. A si vit. D2.

8. Care sunt acţiunile Camphora, Chamomillae flos, Millefolii flos, Anisi vulgaris fructus


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie 1. CAMPHORA. CÁMFORUL Arborele de camfor ajunge la o vârstă cuprinsă între o mie şi două mii de ani şi secretă o răşină ce conţine substanţe antimicrobiene. Aceasta explică rezistentenţa mare la boli, fiind folosit din timpuri străvechi în China şi India ca medicament. Frecvent este denumit "răşina albă", fiind cunoscut cu o acţiune antireumatică şi antifebrilă. Camforul face parte din grupul terpenelor (substante hidroaromatice). Acestea sunt substante cristalizate, care se depun in urma pastrarii uleiurilor volatile, mai ales atunci cand sunt tinute la temperaturi scazute. Camforul se utilizeaza in produse destinate unor afectiuni dermatologice, respiratorii, circulatorii si reumatice. Are actiune antipruriginoasă, antinevralgică, antiinflamatoare, rubrefiantă şi de stimulare a circulaţiei sanguine. 2. CHAMOMILLAE FLOS. Florile de muşeţel. Matricaria chamomilla L., (muşetel, romaniţa). Familia Compositae. Acţiune farmacodinamică-utilizări terapeutice: Datorită uleiului volatil bogat în azulene, cât şi apigenininei, florile de muşetel au acţiune antispastică, anestezică, antiseptică şi antiinflamatoare, protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri. In plus musetelul poseda o actiune cicatrizanta, fapt care creeaza conditii favorabile in tratamentul unor stari inflamatorii, acute sau cronice, a mucoasei gastrice. De asemenea musetelul inactiveaza toxinele bacteriene, avand astfel o actiune antitoxica. Se utilizeaza intern pentru efectele carminative, usor sedative, antispastice si tonic – aperitiv stimulante. Extern pentru actiunea cicatrizanta, emolienta si antiflogistica. Au aplicatii si in cosmetica. Intra in compozitia ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor nr.2, contra colicilor pentru copii, gastric, pentru gargara si sudorifica, in produsele farmaceutice Ovestrol si Romazulan. 3. MILLEFOLII FLOS. Florile de coada-şoricelului. Achillea millefolium. Familia Compositae. Actiune farmaceutică-intern: bronhodilatator, expectorant, antispastic bronsic, diminueaza secretiile gastrice, dezinfectant si calmant gastrointestinal, antispastic biliar, decongestiv hemoroidal, analgetic, hemostatic. Extern: calmant antiinflamator si dezinfectant (bai sau comprese). Indicaţii terapeutice: anorexie, enterocolite, gastrita, colici hepatice, bronsite, hipermenoree, dismenoree (regleaza hemoragiile abundente si calmeaza durerile), hemoroizi, cistite. Extern: arsuri, plăgi supurate, ulcere varicoase, eczeme, sub forma de bai sau comprese, iar in abscese dentare, gargara. Are proprietatea de a regenera tesuturile. Planta are o mare importanta pentru afectiunile genitale. 4. ANISI VULGARIS FRUCTUS. FRUCTELE DE ANASON. PIMPINELLA ANISUM. Familia APIACEAE. Principiile active au rol tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog, galactogen. Uleiul volatil de anason extras din fructe este carminativ, eupeptic, antiseptic si aromatizant. Recomandat în tratarea anorexiei, bronşitei, insuficienţei pancreatice şi intestinale, balonãrilor, viermilor intestinali, asteniei, dismenoreei, migrenei, tusei, vomei psihogene. Fiziologic, stimuleazã secreţiile glandulare (salivare, gastrice, intestinale, biliare, mamare). În concentraţii infime,


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Anisi aetheroleumul stimuleazã epiteliile ciliate de la nivelul bronhiilor favorizând expectoraţia; actioneazã asupra sistemului neuromuscular cu eficienţã în gastralgii colici. În doze mai mari are acţiune antisepticã cu stoparea proceselor fermentative la nivelul intestinului gros. Farmaceutic se foloseşte la prepararea siropurilor expectorante, cãrora le îmbunãtãţeste calitatea şi le corecteazã gustul. În doze mari uleiul volatil de anason determinã fenomene toxice, manifestate prin excitaţie, urmatã de parezã muscularã, ebrietate, tremur, euforie si hipnozã. Sunt suficiente 45 de picãturi pentru a produce un efect de 12 ore. Toate preparatele alcoolice din anason au acţiune estrogenã, actionând asupra lobului anterior al hipofizei. Uleiul serveşte la combaterea ectoparaziţilor (purici, pãduchi), fiind şi scabicid. Contraindicaţii: supradozarea produce stãri de excitaţie puternicã, insomnii, tulburãri de vorbire, cãderi psihice. Fructele vechi nu se folosesc deoarece devin toxice. Infuzia sau decoctul se preparã în fiecare zi, ne se pãstreazã de pe o zi pe alta. Nu se administreazã intern bolnavilor de ulcer gastric, duodenal sau colitã.

Modulul de Farmacoterapie
să se completeze fiecare subiect în parte fiecare subiect este obligatoriu nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1.Definiţi farmacoterapia FARMACOTERAPIA Ramura a FARMACOLOGIEI moderne ; Farmacologia-stiinta care se ocupa cu studiul medicamentelor ; pharmakon= remediu, leac ; logos =stiinta. Farmacoterapia studiaza indicatiile medicamentelor in diferite boli,tratamentul prin medicamente. In functie de scopul urmarit,farmacoterapia poate fi utilizata : -curativ ; -profilactic ; -in scop de diagnostic In cadrul tratamentului curativ, prin medicamentele aplicate se urmareste si prevenirea aparitiei complicatiilor atit cele datorate bolii cit si cele produse de medicamentele administrate. Se impune necesitatea cunoasterii efectelor adverse produse de medicamentele recomandate dar si contraindicatiile acestora, precautiile care se impun si metodele de tratare ale reactiilor adverse.

2. Care sunt etapele farmacocinetice ale unui medicament in organism. Daţi exemplu la 2 medicamente Farmacocinetica si etapele farmacocinetice ale unui medicament in organism Farmacocinetica


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie studiaza transformarile suferite de medicamente in organism de la administrare si pina la eliminarea lor.( miscarea medicamentelor in organism, sub aspectul proceselor de absorbtie,transport, distributie,metabolizare si eliminare). Etapele farmacocinetice ale medicamentelor in organism Absorbtia Transportul Distributia (difuziunea) Metabolizarea(biotransformarea) Eliminarea

1.CECLOR , capsule Compozitie Ceclor (cefaclor monohidrat USP, Lilly), este un antibiotic semisintetic din clasa cefalosporinelor, pentru administrare orala. Din punct de vedere chimic este 3-cloro7-D-(2-fenilglicinamido)-3-cefem-4-carboxilic acid monohidrat. Proprietati farmacocinetice Cefaclor este bine absorbit dupa administrarea orala inainte de masa. Absorbtia totala ramane neschimbata in prezenta alimentelor; dar nivelele plasmatice de varf sunt reduse aproape la jumatate, si este intarziata atingerea nivelului maxim. Dupa administrarea inainte de masa a 250 mg, 500 mg, si, respectiv, 1 g, concentratiile maxime plasmatice de 7, 13, si, respectiv, 23 mg/l au fost obtinute in 30 la 60 de minute. Timpul de injumatatire seric este de 0,6 pana la 0,9 ore. Probenecid-ul prelungeste semnificativ timpul de injumatatire. La pacientii cu functii renale reduse, timpul de injumatatire seric este usor prelungit. La pacientii ale caror functii renale lipsesc complet, timpul de injumatatire plasmatica a moleculelor intacte este de 2,3 pana la 2,8 ore. Hemodializa scurteaza timpul de injumatatire cu 25-30%. Cefaclor este legat de proteinele plasmatice in proportie de 50%. Medicamentul este rapid excretat de rinichi; pana la 85% este prezent nemodificat in urina dupa aproximativ 8 ore, cea mai mare parte in 2 ore. Pe parcursul acestor 8 ore concentratiile maxime din urina, dupa administrarea unor doze de 250 mg, 500 mg si 1 g au fost de aproximativ 600, 900 si, respectiv, 1 900 mg/l. Cantitati mici de cefaclor au fost detectate in laptele mamei dupa administrarea unei doze de 500 mg. Nivele medii de 0,2 mg/ml sau mai putin au putut fi detectate pana la 5 ore mai tarziu. Urme au fost detectate la 1 ora. 2. XILINĂ 100 mg/10 ml O fiolă (10 ml) soluţie injectabilă conţine clorhidrat de lidocaină 100 mg. Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide Proprietăţi farmacocinetice Lidocaina se absoarbe rapid de la locul de injectare. Iniţial se distribuie în ţesuturile preferenţial vascularizate şi, apoi, se redistribuie spre muschii scheletici şi


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie ţesutul adipos. Lidocaina se leagă în proporţie de 66% de proteinele plasmatice. Metabolizarea se realizează la nivel hepatic şi aproximativ 90% din doza administrată este dezalchilată rezultând monoetilglicinexilidid şi glicilexilidid. Ambii metaboliţi contribuie atât la efectul therapeutic cât şi la cel toxic, în caz de acumulare. Se elimină pe cale urinară sub formă de metaboliţi şi sub formă nemodificată (sub 10%). Traversează placenta şi bariera hemato-encefalică. Se excretă în lapte. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 1,8 ore.

3. Care este diferenţa dintre acţiune sistemică şi locală. Daţi exemplu la 2 medicamente

Dupa modul de utilizare ,actiunea poate fi locala sau topica si generala sau sistemica. - actiunea locala se manifesta acolo unde se aplica medicamentul ,la locul de administrare, fara a intra in circulatie ( asupra tegumentelor, mucoasei tubului digestiv, aparatului respirator,mucoaselor etc.Medicamentele aplicate local pot actiona ca anestezice locale, protectoare , iritante , pot scadea secretiile etc). - actiunea generala se manifesta dupa absorbtie prin una din caile cunoscute si este consecinta afinitatii mai mult sau mai putin elective a medicamentului asupra unor organe sau tesuturi , la nivelul carora sunt transportate de singe.
1.Diclofenac, crema Compozitie Diclofenac crema contine 1,0 g de diclofenac sodiu si excipienti pana la 100 g. Actiune terapeutica Diclofenac crema este un preparat antiinflamator si analgezic cu aplicare locala. Acest preparat poate fi usor masat pe piele, substanta activa este absorbita prin piele, acumularea ei in tesuturile subcutanate exercitand o actiune de combatere atat a reactiilor inflamatoare acute cat si cronice. In cazul inflamatiilor de origine traumatica sau reumatica, actiunea antiinflamatoare si analgezica a diclofenac-ului crema produce un raspuns clinic caracterizat prin reducerea marcata a edemului inflamator si de asemenea, ameliorarea sensibilitatii si adurerii la solicitare. 2. Zaditen ALTE ANTIHISTAMINICE SISTEMICE Compozitie Substanta activa: ketotifen (hidrogen fumarat).


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Forma de prezentare Capsule de 1 mg. Actiune terapeutica Agent profilactic in astm si agent antialergic.

4. Ce înţelegeţi prin organ ţintă In functie de selectivitate, actiunea medicamentelor este adesea electiva sau specifica , asupra unui organ sau sistem ceea ce defineste acel organ ca organ tinta. Termenul specific se utilizeaza indeosebi in cadrul chimioterapiei ,pentru a desemna electivitatea actiunii unui medicament asupra unor agenti patogeni sau pentru a indica faptul ca medicamentul actioneaza printr-o reactie caracteristica , asupra unui anumit substrat . 5. Ce se înţelege prin afecţiune acută, subacută, cronică - afectiuni acute –cu debut brusc ,evolutia rapida si puternica ,cu caracter de criza ; de obicei evolutia este limitata si de scurta durata - afectiuni subacute- evolueaza mai rapid decit cele cronice, dar mai lent decit cele acute; - afectiuni cronice, caracterizate prin durata lunga de timp si prin simptomatologie mai putin evident; necesita tratament in permanenta; evolutia este lenta,simptomele apar treptat,dar in final evolueaza distructiv. 6. Daţi exemplu de 3 interacţiuni medicamentoase 1. ALPRAZOLAM Grupa farmacoterapeutica : anxiolitice, derivati de benzodiazepine Interactiuni : - alcoolul etilic creste efectul sedativ al benzodiazepinelor, de aceea trebuie evitate bauturile alcoolice si medicamentele care contin alcool etilic ; - alte deprimante ale sistemului nervos central(SNC): antidepresive triciclice, anagezice opioide, antihistaminice H,anxioitice, neoroleptice – cresc riscul deprimarii centrale; - contraceptivele orale cresc concentratia plasmatica maxima si scad clearence-ul alprazolamului ; - Clozapina: asocierea cu benzodiazepine creste riscul de colaps cu stop respirator si/sau cardiac; - anagezicele opioide si barbituricele : asocierea cu benzodiazepinele creste riscul deprimarii respiratorii. 2. AMINOFILINĂ 100 mg


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Grupa farmacoterapeutică: antiastmatice, xantine. Indicaţii terapeutice Tratamentul bronhospasmului şi profilaxia de durată a crizelor de dispnee în formele uşoare şi moderate de astm bronşic;bronhopneumopatia obstructivă cronică, forma spastică. Interacţiuni Antibioticele macrolidice (eritromicina, troleandromicina), clindamicina şi cimetidina, care au proprietăţi inhibitoare enzimatice, cresc concentraţia plasmática a teofilinei, respectiv riscul de reacţii adverse. Fenobarbitalul şi alte barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina, care au acţiune inductoare enzimatică, scad concentraţia plasmatica a teofilinei şi pot micşora eficacitatea tratamentului. Blocantele beta adrenergice împiedică efectul bronhodilatator al aminofilinei. Efedrina şi alte simpatomimetice, băuturile care conţin cafeina şi ciocolata, asociate aminofilinei favorizează reacţiile adverse cardiace şi efectul excitant central. Aminofilina are efect antagonist faţă de efectul anxiolitic al benzodiazepinelor. Administrarea de halotan în timpul tratamentului cu aminofilină poate produce aritmii ventriculare, iar ketamina creşte riscul convulsiilor. Aminofilina antagonizează efectul curarizantelor antidepolarizante. Aminofilina creşte excreţia preparatelor de litiu şi le poate micşora eficacitatea. 3. CERUCAL , tablete metoclopramidum Substanţă activă: Metoclopramidhidroclorid Acţiune terapeutică: Medicament antiemetic, cu acţiune pe tractul gastrointestinal. Interacţiuni cu alte medicamente: Anticolinergicele diminuează acţiunea metoclopramidei. Metoclopramid poate modifica absorbţia altor medicamente. Absorbţia cimetidinei şi a digoxinei poate fi diminuată în contradicţie cu cea a antibioticelor, paracetamolului şi alcoolului, care este accelerată. Metoclopramid poate accentua efectul alcoolului şi al tranchilizantelor. Datorită unei posibile accentuări a efectelor extrapiramidale, se recomandă evitarea administrării concomitente de neuroleptice. Acţiunea antidepresivelor triciclice, a inhibitorilor MAO şi a simpatomimeticelor poate fi influenţată de metoclopramid.

Recomandări deosebite: Prin conţinutul de sulfit de sodiu, Cerucal-soluţie injectabilă poate produce degradarea tiaminei (vitamina B1), dacă aceasta este administrată concomitent.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

7. Care sunt medicamentele interzise in hipertiroidism şi hipotiroidism. Argumentaţi Medicatia antitiroidiana •Inhibă sinteza hormonilor tiroidieni •Percloraţii - împiedică fixarea iodului în glandă •Sulfocianurile - interfera cu fixarea iodului dar sunt prea toxice •Tioamidele - interferă cu funcţia peroxidazică (iodarea tirozinei). •Există două grupe de derivaţi : –metiltiouracilul şi –derivaţii de metilmercaptoimidazol:tiamazolulşi carbimazolul •Doza de atac este de 30 mg/zi, iar doza de întreţinere de 15 mg/zi. •Tioamidele inhibă hormonogeneza începând cu etapa a doua(oxidarea iodurii). •Prin inhibarea sintezei hormonilor tiroidieni este scăzut efectul feed-back negativ al hormonilor tiroidieni, şi astfel creşte cantitatea de TSH în organism , având ca efect : –tumefierea glandei prin hiperplazia celulelor glandulare (efect guşogen) şi –creşterea vascularizaţiei glandei •Exoftalmia poate să se accentueze în urma stimulării de către hormonul tireotrop •Tioamidele se folosesc : –în boala Basedow –în tireotoxicoză –adenom tiroidian cu hiperfuncţie •Doza de atac pentru metiltiouracil este de 300–400 mg pe zi, iar •Doza de întreţinere de 100-150 mg/zi Reprezentanţi : Metiltiouracil - Thyreostat I, cpr. 50 mg Propiltiouracil - Thyreostat II Tiamazol - Methymazole, cpr. 5 mg - Thyrozol, cpr. Carbimazol - Carbimazole

8.Care sunt medicamentele interzise în caz de cancer. Argumentaţi Antiparkinsonienele anticolinergice – contraindicate in adenom de prostata ; Atropina – contraindicata in adenom de prostata ; Anabolizantele (substante care stimuleaza metabolismul proteic)-contraindicate in neoplasm de prostata ; Vitamina B12 (ciancobalamina ) – contraindicata in tumori maligne ; Acidul folic – contraindicat in tumori maligne ; Neurolepticele – contraindicate in sindromul malign si in adenomul de prostata ; Antpsihotice benzamide – TIAPRIDAL –contraindicatii : tumori prolactinodependente, diagnosticate sau suspectate, de exemplu adenom hipofizar prolactinosecretant şi cancer de sân prolactino-dependent;


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Hormonii sexuali feminini -Estrogenii – contraindicati in : cancer de san in antecedente, cancer estrogeno-dependen ; Anticonceptionalele - contraindicate in antecedentele de cancer mamar; Hormonii tiroidieni - contraindicati in cancer tiroidian.

Modulul de Forme farmaceutice sterile
- să se completeze fiecare subiect în parte - fiecare subiect este obligatoriu - nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model 1. Prezentaţi 5 avantaje şi 5 dezavantaje ale preparatelor injectabile avantaje 1.dozaj exact al substantei medicamentoase 2.rapiditate de actiune 3.evitarea unor afectiuni secundare ca: tulburarile gastrointestinale la adm.orala 4.administrarea la pacienti in stare de inconstienta sau care vomita 5.posibilitatea adm.unor medicamente care nu sunt absorbite in intestin(Vit.B12, heparina) dezavantaje 1.modul de administrare traumatizant, durerea la locul de administrare 2.conditii speciale de fabricatie;tehnologie complexa si costisitoare 3.unele preparate irita tesuturie provocand necroza 4.administrarea necesita personal medical 5.adm. trebuie efectuata in conditii aseptice si cu instrumente sterile

2. Descrieţi metodele de sterilizare oficializate în FRX Metodele de sterilizare oficializate in FR X 1.Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune 2.Sterilizarea prin caldura uscata 3.Sterilizarea prin filtrare 4.Sterilizarea cu gaz si prepararea aseptica, procedeu care este mai mult o metoda de prevenire a contaminarii preparatelor, decit o metoda de sterilizare. 1.Sterilizarea cu vapori sub presiune (sterilizarea prin caldura umeda) - se foloseste ori de cite ori este posibil pentru preparatele apoase, pentru pansamentele chirurgicale si produsele analoage acestora ; - se realizeaza in autoclave incalzite electric, sau cu gaz ; - mecanismul biologic de actiune consta in coagularea proteinelor, a germenilor microbieni cu ajutorul fortei de penetratie a umiditatii si temperaturii , ca urmare a presiunii la care sunt supusi vaporii de apa ; - autoclavarea este cea mai sigura metoda si cea mai folosita dintre procedeele de sterilizare ;


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie - sterilizarea pentru preparatele apoase injectabile repartizate in fiole, sau preparatele perfuzabile ambalate in flacoane se efectueaza la 121°C cel putin 15min.sau la 115°C cel putin 30 min. - pentru materialele sanitare poroase – pansamente chirurgicale si produse analoage ,se sterilizeaza la 134°C,timp de 5 min.

- anumite articole de sticla, portelan sau metal la 121-124°C, timp de 20 min. - temperatura din autoclav este in raport cu presiunea vaporilor,iar timpul de sterilizare se socoteste din momentul cind temperatura a ajuns la valoarea dorita. - autoclavul se compune dintr-un cazan cilindric cu fundul bombat si peretii rezistenti, inchis cu capac ; - autoclavul este prevazut cu termometru, manometru, ventil de siguranta, robinet pentru evacuarea apei si a aerului. - autoclavele moderne au cazanul orizontal , in care se introduc direct vapori de apa sub presiune.
2.Sterilizarea cu aer cald ( prin caldura uscata) - se aplica pentru produsele rezistente la caldura si pt. produsele neapoase : produse uleioase si substante grase, pulberi – caolin, talc, materiale de laborator din sticla si portelan, instrumentar metalic fara suduri cu cositor , vata si hirtie de filtru ; -se efectueaza in etuve incalzite electric ; - obiectele , ustensilele si produsele supuse sterilizarii trabuie sa fie uscate si trebuie ambalate cu grija pt. a evita contaminarea ulterioara. -agentul sterilizant este aerul incalzit care provoaca denaturarea proteinelor bacteriene ,prin oxidare. -produsele se introduc in recipiente care se inchid pt. a impiedica contaminara ulterioara. - temperatura si timpul de sterilizare se aleg functie de natura produsului ; - se efectueaza de obicei la 160°C cel putin 3 ore, la 170°C, cel putin 1 ora sau la 180° C, cel putin 30 min. - pt. controlul sterilizarii la etuva se utilizeaza indicatori biologici ( spori de Bacillus subtilis)

3.Sterilizarea prin filtrare - metoda oficinala in FRX, utilizata in cazul solutilor termolabile; - in vederea indepartarii microorganismelor, filtrarea se efectueaza prin filtre bacteriologice sterile sau prin membrane filtrante sterile; - se respecta precautiile impuse de acest mod de lucru ; toate operatiunile se realizeaza in conditii aseptice , cu ustensile,recipienti si solvanti in prealabil sterilizati. - prin aceasta metoda microorganismele sunt numai indepartate nu si distruse, fapt pt. care diametrul eficace al porilor trebuie sa fie de 0,22µm, pt. a retine formele vegetative si sporii. - solutiile nu pot fi considerate absolut sterile de aceea se prevede ca pe eticheta acestor recipiente sa se mentioneze ,,sterilizat prin filtrare ‘’.

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

Tipuri de filtre : - bujiile sau luminarile filtrante, din portelan sau din masa poroasa de siliciu, in forma de luminare ; functioneaza la presiune sau cu vid. - filtrele de sticla cu placa filtranta din sticla poroasa – filtrele Jena, clasificate functie de marimea porilor , ex. G5 ,G3. - au ca suport pilnii de sticla, de care se sudeaza placa poroasa. ; - filtrele Szeitz,confectionate din metal inoxidabil,avind ca suprafata filtranta o placa poroasa de azbest si celuloza ; - filtrarea se efectueaza sub vid si sunt folosite pt. solutii viscoase. - au fost interzise in domeniul alimentar si farmaceutic, datorita faptului ca azbestul este cancerigen si in timpul filtrarii pot ceda fibre de azbest in sol. filtrata - filtrele cu membrana , confectionate din celuloza ; au o gama larga de porozitatii si au forma unor discuri care se aplica pe suporturi rezistente : metalice ,sticla ,material plastic.Ex . filtrele Millipore. - se pot steriliza in autoclav iar filtrarea sterilizanta se efectueaza sub vid. 4.Sterilizarea cu gaze
- oficinala in FRX, folosita pt. produsele termolabile si care sunt compatibile cu gazul sterilizant ; - agentul de sterilizare gazos este oxidul de etilen, urmat de aldehida formica, acidul peracetic, trietilenglicolul ; - FRX, mentioneaza oxidul de etilen usor lichefiat. - se utilizeaza un amestec de oxid de etilen cu dioxid de carbon, pt ca in amestec cu aerul da amestecuri explozive ; -metoda se aplica in special materialelor plastice, cauciuc, manusi chirurgicale, seringi,vata, tifon, truse de perfuzie si perfuziilor conditionate in pungi sau flacoane din material plastic.

Procedeul aseptic - prevazut de FRX printre metodele de serilizare , dar este mai mult o metoda de prevenire a contaminarii preparatelor decit o metoda de sterilizare. - asepsia riguroasa este foarte importanta in timpul prepararii solutiilor(preparatelor ) care nu se pot steriliza ulterior. - intregul echipament de lucru, toate substantele, dizolvantii, recipientele se sterilizeaza in prealabil prin metode adecvate, iar operatile se vor efectua in camere sau boxe sterile; - preparatele injectabile obtinute pe cale aseptica nu prezinta o garantie de sterilitate absoluta, de acea farmacopeea recomanda notarea pe eticheta acestor preparate: ,,preparat aseptic’’.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

3. Enumeraţi preparatele sterile şi modul de administrare al acestora Formele farmaceutice sterile sunt : - preparatele injectabile(Iniectabilia in FR X) ; - preparatele perfuzabile ( Infundibilia FR X) ; - preparatele oftalmice ( Oculoguttae FR X); - preparatele farmaceutice ( suspensii , unguente ,pulberi) care se aplica pe rani ,arsuri si pe pielea sugarilor ). Preparatele iniectabile.(Injectabilia in FRX) - sunt solutii, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire ; sunt repartizate in fiole sau in flacoane si sunt administrate prin injectare(FRX). Preparatele perfuzabile. Infundibilia (FRX) - sunt solutii apoase sau emulsii ulei in apa,izotonice, sterile si apirogene,care se administreaza intravenos, in volume de 100 ml.sau mai mari , cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare. Preparatele oftalmice.COLIRE (Oculoguttae-FRX) Picaturile pt.ochi sunt preparate farmaceuce sterile,sub forma de solutii sau suspensii,folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi.Se pot prezenta si sub forma de pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda inainte de folosire intrun vehicul steril.(definitie conf FRX). In categoria preparatelor oftalmice sunt incluse si baile oftalmice(baile oculare)care au cod asemanatoare de preparare ,conservare si control, acestea prescriindu-se in cantitati de cel putin 50 g. Permit localizarea efectelor substantelor medicamentoase in ochi avand o actiune rapida si directa ,cu concentratii mici de medicamente ,aplicate local in zona oculara. 4. Descrieţi metodele de control a două forme farmaceutice sterile conform FRX 1.Formele injectabile- caractere ,control si conservare conform FRX Calitatea medicamentelor injectabile se controleaza dupa FRX si normele interne de fabricatie , prin efectuarea de examene fizico-chimice, chimice, microbiologice si biologice; Aspectul: Solutiile injectabile trebuie sa fie lipsite de particule in suspensie; se verifica in fata unui ecran jumatate alb, jumatate negru;


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Suspensiile inj. trebuie sa fie omogene, dupa o agitare de 1-2 min; ele trebuie sa corespunda probei de pasaj, prin acul de seringa nr.16; marimea particulelor se determina la microscop. Emulsiile injectabile trebuie sa se mentina opmogene pe durata de valabilitate; Pulberile pt. suspensii sau solutii injectabile trebuie sa se disperseze uniform; Culoarea: Se compara Solutia inj. cu etaloane de culoare din FRX; ph-ul trebuie sa fie cit mai apropiat de neutralitate; se verifica potentiometric; Controlul impuritatilor pirogene : - este obligatoriu pentru medicamentele care se administreaza in volume mai mari, peste 10-15 pt perfuzii si pt. materiile prime( se efectueaza pe iepuri) Controlul sterilitatii: - trebuie sa fie sterile; - se efectueaza pe probe prelevate din loturile de preparate sterile, conform FRX; Uniformitatea volumului- adica volumul de sol. din fiole; este prevazut in tabele; Uniformitatea masei – controlind masa pulberilor pt. preparatele injectabile. Conservarea : - in recipientele specifice , in conditiile prevazute de producator si normele in vigoare. 2.COLIRELE - Metodele de control si de conservare prevazute de FRX Metode de control : Aspectul : picaturile pt. ochi solutii apoase si uleioase trebuie sa fie limpezi, practic lipsite de impuritati mecanice.Picaturile pt. ochi suspensii pot prezenta un sediment usor redispersbil prin agitare. Ph-ul se determina potentiometric ; Marimea particulelor : se determina prin examinare la microscop unei mase de preparat care contine aprox. 10 mg. substanta activa suspendata intinsa in strat subtire pe o lama ; 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 25µm, ; pt. 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 50µm ; Masa totala pe recipient : se determina prin cintarirea individuala a continutului din 10 recipiente. Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul din FRX. Dozarea : se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva ; Sterilitatea : se procedeaza conform prevederilor de la ,,Controlul sterilitatii’’ Conform FRX, picaturile pentru ochi se repartizeaza in recipiente multidoza sau unidoza din sticla sau din material plastic, sterile si prevazute cu sistem de picurare adecvat. Conservarea : se realizeaza in recipiente de cel mult10 ml. inchise etans,prevazute cu sistem de picurare.Colirele sepastreaza la loc uscat ,ferit de lumina la temperatura camerei. Colirele preparate in farmacie se pastreaza timp scurt , maxim 2 luni cind contin conservant si se utilizeaza in termen de 15 zile de la deschiderea flaconului.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Colirele preparate industrial trebuie sa aiba in general un termen de valabilitate de aprox.1-5 ani.

5. Definiţi şi clasificaţi colirele. Descrieţi modul de utilizare,conservare, valabilitate COLIRE (Oculoguttae-FRX) Picaturile pt.ochi sunt preparate farmaceuce sterile,sub forma de solutii sau suspensii,folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi.Se pot prezenta si sub forma de pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda inainte de folosire intrun vehicul steril.(definitie conf FRX). Clasificarea colirelor a.dupa natura solventului: - colire apoase; - colire uleioase; - colire cu vehicul viscos. b.dupa tipul de conditionare : - colire multidoze; - colire unidoze; c.dupa scopul urmarit: - preparate pentru tratamentul afectiunilor oculare; - preparate pt. oftalmodiagnostic; - solutii pentru lentil de contact;µ - inlocuitori de lacrimi. d.dupa durata efectului terapeutic - cu actiune imediata: colire apoase - cu actiune prelungita: suspensii apoase , uleioase, solutii viscoase; e.dupa actiunea terapeutica -antiinfectioase, antiinflamatoare, anestezice locale, miotice, midriatice, antiglaucomatoase. Colirele permit localizarea efectelor substantelor medicamentoase in ochi avand o actiune rapida si directa ,cu concentratii mici de medicamente ,aplicate local in zona oculara. Conservarea colirelor: se realizeaza in recipiente de cel mult10 ml. inchise etans,prevazute cu sistem de picurare.Colirele sepastreaza la loc uscat ,ferit de lumina la temperatura camerei. Colirele preparate in farmacie se pastreaza timp scurt , maxim 2 luni cind contin conservant si se utilizeaza in termen de 15 zile de la deschiderea flaconului. Colirele preparate industrial trebuie sa aiba in general un termen de valabilitate de aprox.1-5 ani.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

6. Enumeraţi compoziţia chimică a preparatului TRUSOPT şi explicaţi fiecare substantă ce acţiune prezintă Trusopt, solutie oftalmica Compozitie Trusopt (solutie oftalmica de dorzolamid hidroclorid, MSD) este un nou inhibitor al anhidrazei carbonice, destinat administrarii topice oculare. Spre deosebire de inhibitorii orali ai anhidrazei carbonice, Trusopt, care se administreaza topic, isi exercita efectele direct la nivelul ochilor. Fiecare ml de Trusopt 2% conţine 20 dorzolamidă mg (22,3 mg de dorzolamide hydrochloride) Ingredientele inactive sunt celuloză hidroxietil, manitol, citrat de sodiu , hidroxid de sodiu dihidrat (pentru ajustarea pH-ului) şi apă pentru preparate injectabile. Clorură de benzalconiu 0.0075% este adăugat ca şi conservant Indicatii Solutia oftalmica de Trusopt este indicata in tratamentul tensiunii intraoculare crescute, la pacientii cu: hipertensiune oculara; glaucom cu unghi deschis; glaucom pseudoexfoliativ si alte glaucoame secundare cu unghi deschis. Forma de prezentare: flacon cu 5 ml solutie oftalmica sterila, fiecare ml de Trusopt 2% contine 22,3 mg de dorzolamid hidroclorid. Solutia oftalmica de Trusopt este clara, incolora sau aproape incolora, usor vascoasa. dorzolamid hidroclorid – substanta activa apa pentru preparatele injectabile - vehicul celuloza hidroxietil – agent pentru cresterea vascozitatii manitol - agent de vascozitate (numai sistemic are rol osmotic) citrat de sodiu – izotonizant si stabilizant pt substanta activa hidroxid de sodiu - corector pentru ajustarea pH-ului clorura de benzalconiu - conservant 7. Enumeraţi compoziţia chimică a preparatului CIPLOX (unguent şi soluţie oftalmică) şi explicaţi fiecare substantă ce acţiune prezintă CIPLOX Picaturi oftalmice/auriculare, solutie, 0.3% Compozitie 5ml picaturi oftalmice/auriculare, solutie contine ciprofloxacina 0.3% sub forma de clorhidrat de ciprofloxacina si excipienti: clorura de sodiu, Edetat disodic, clorura de benzalconiu, acid clorhidric 0.1 N, apa purificata. Grupa farmacoterapeutica: Preparate oftalmologice si auriculare, antiinfectioase produse oftalmice si auriculare, alte antiinfectioase


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

Clorhidrat de ciprofloxacina – substanta activa Clorura de sodiu – izotonizant Edetat disodic – agent chelator pentru stabilizare solutiei Clorura de benzalconiu – conservant Acid clorhidric – acidifiant, pt.mentinerea ph-ului de stabilitate al clorhidratului de ciprofloxacina. Apa purificata - vehicul

Ciplox (Unguent oftalmic, 0.3%) Ciprofloxacina Compozitie 100g unguent oftalmic contin ciprofloxacina 0.3g sub forma de clorhidrat de ciprofloxacina si excipienti; clorura de benzalconiu (solutie 50%), vaselina alba. Grupa farmacoterapeutica: Organe de simt, produse oftalmologice, alte antiinfectioase. Indicatii terapeutice Ciplox este indicat pentru tratamentul conjunctivitelor bacteriene determinate de microorganisme sensibile la ciprofloxacina. Clorhidrat de ciprofloxacina – substanta activa Clorura de benzalconiu – conservant Vaselina alba – baza de unguent (vehiculul) 8. Metodele de control al colirelor Metode de control : Aspectul : picaturile pt. ochi solutii apoase si uleioase trebuie sa fie limpezi, practic lipsite de impuritati mecanice.Picaturile pt. ochi suspensii pot prezenta un sediment usor redispersbil prin agitare. Ph-ul :se determina potentiometric ; Marimea particulelor : se determina prin examinare la microscop unei mase de preparat care contine aprox. 10 mg. substanta activa suspendata intinsa in strat subtire pe o lama ; 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 25µm, ; pt. 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 50µm ; Masa totala pe recipient : se determina prin cintarirea individuala a continutului din 10 recipiente. Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul din FRX. Dozarea : se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva ; Sterilitatea : se procedeaza conform prevederilor de la ,,Controlul sterilitatii’’ Conform FRX, picaturile pentru ochi,unidoza se sterilizeaza printr-o metoda adecvata.Dintre aceste metode amintim :


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie sterilizarea prin vapori de apa sub presiune in autoclav la 121°C 15-20min.sau la 115 °C 25-30min.utilizata la solutii su suspensii apoase termostabile ; metoda se foloseste in industrie. - sterilizarea la 98-100°C, timp de 30 min. metod folosita in farmacie ; - sterilizarea prin incalzire cu aer cald , in etuve la 180°C,60 min. pt. ustensile, recipiente din sticla si portelan, iar pt. vehicule uleioase la 140°C,3 ore sau la 160°C ,2 ore. - filtrarea sterilizanta se aplica solutiilor cu substante termolabile,se utilizeaza filtre speciale bacteriologice,din materiale poroase sau membrane filtrante . La prepararea picaturilor pentru ochi unidoza nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni. Asigurarea sterilitatii la picaturile pt. ochi apoase mutidoza se realizeaza prin adaugarea conservantilor antimicrobieni dintre care urmatorii sunt prevazuti de FRX :boratul fenil mercuric, clorura de benzalconiu, diacetatat de clorhexidina. -

Modulul de Marketing în domeniul farmaceutic
- să se completeze fiecare subiect în parte - fiecare subiect este obligatoriu - nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model 1. Definiţi marketing-ul Marketingul este procesul de planificare şi executare a conceperii, stabilirii preţului, promovării şi distribuirii ideilor, bunurilor şi serviciilor, în vederea creerii schimburilor care să satisfacă obiectivele individuale şi organizaţionale. 2. Descrieţi sistemul de aprovizionare a farmaciilor Sistemul de aprovizionare cu medicamente, in farmacie Cuprinde urmatoarele faze (etape): - selectarea produselor si a furnizorilor; - procurarea - transportul - depozitarea - distribuirea(eliberarea medicamentelor) - utilizarea de catre pacienti Marketingul produsului cuprinde şi aprovizionarea farmaciei. Ministrul sănătăţii a emis un ordin privind medicamentele esenţiale care trebuie să se găsească în orice farmacie. Pornind de la această listă şi de la nevoile pacienţilor, trebuie să se ajungă la un echilibru între nevoile pacienţilor de medicamente şi posibilităţile farmaciei de a le achiziţiona. Putem considera că resursele farmaciei sunt limitate de bani, spaţiu, timp, personal. Trebuie evitate situaţiile în care există un stoc rezidual prea mare dintr-un anumit produs, dar şi situaţiile în care produsele cerute lipsesc. Produsul care nu este disponibil nu se poate vinde. Riscurile deţinerii unui stoc crescut de produse generează două tipuri de costuri: 46

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie - costuri ale activităţii de procurare: inventarierea stocului existent pentru determinarea necesarului de produse, comandarea produselor, primirea şi recepţionarea lor, marcarea şi depozitarea produselor primite, plata produselor etc. - costuri ale depozitării: dobînda pentru sumele cu care s-au achiziţionat produsele, perisabilitatea, uzura morală, chiria pentru spaţiul de depozitare, energia consumată pentru asigurarea conservării optime a produselor, plata personalului care manipulează aceste produse etc. Odată cu informatizarea farmaciei, a devenit posibilă efectuarea centralizată şi informatizată a activităţii de aprovizionare. Programul de gestiune arată stocul din fiecare produs existent, rulajul din ultima săptămînă/lună/trimestru/an, astfel încît estimarea necesarului de achiziţionare a unui produs nu se mai face pe baze empirice, ci pe date reale. Activitatea farmacistului de eliberare a produselor farmaceutice din farmacie însoţite de explicaţiile farmacistului, de amabilitatea şi empatia acestuia, de garanţiile oferite, de încrederea în medicament pe care o transmite pacientului, furnizează pacientului mai multă valoare, decît medicamentul în sine. Distributia - distribuţia este procesul prin care mărfurile ajung de la producător la consumator. Principalele funcţii ale distribuţiei sunt: 1. realizarea continuităţii procesului de producţie prin eliberarea unităţii producătoare de bunurile fabricate şi crearea posibilităţilor reluării producţiei. 2. conservarea proprietăţii produselor (bunurilor) prin executarea unor operaţiuni cum ar fi ambalarea, depozitarea etc.; 3. recuperarea cheltuielilor de către firmele producătoare de bunuri, de către firmele prestatoare de servicii (transport) şi obţinerea de profit; 4. sporirea vitezei de rotaţie a capitalurilor circulante şi reducerea volumului de fonduri necesare; 5. crearea condiţiilor vehiculării permanente a unui important flux de informaţii de la producător la utilizator şi în sens invers. Canalele de distribuţie pot fi: canale scurte formate din producător, un singur intermediar şi consumator; canale lungi formate din producător, mai mulţi intermediari (angrosisşti, comisionari, distribuitori, detailişti etc.) şi consumator; -canale fără intermediari alcătuite doar din producător şi consumator, în cazul vînzărilor directe, de obicei pentru bunurile industriale. Practic, distribuţia se realizează în două moduri: Distribuţia directă prin: - reţeaua proprie în punctele de desfacere; - negociere directă cu consumatorul în cazul materiilor prime, a utilajelor (această metodă face posibil controlul preţului). Distribuţia prin intermediari. Aceasta se realizează prin: -angrosişti, cu costuri foarte mici pe unitatea de produs; -reprezentanţi regionali autorizaţi care prin contract sunt obligaţi să vîndă la un preţ impus de producător (în cazul produselor cosmetice); -comisionari ce vînd la preţul producătorilor, dar percep un comision negociat sub formă de procent din volumul vînzărilor;


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie -detailiştii care achiziţionează marfa de la producător şi adaugă un adaos comercial în funcţie de strategia de preţ. Strategiile de distribuţie sunt: strategia extensivă în cazul producţiilor mari (cosmetice); aceasta presupune folosirea unui număr foarte mare de intermediari, pentru a ocupa o cît mai mare parte din piaţă; viteza de distribuţie este mare, dar există o varietate de preţuri ce diferă de la un distribuitor la altul, conform cu strategia de preţ a fiecăruia; strategia distribuţiei selective care se foloseşte în cazul în care numărul clienţilor potenţiali este restrîns; se realizează prin magazine specializate, prin livrare directă pe bază de comandă, prin distribuitori sau reprezentanţi autorizaţi care asigură şi servicii post vînzare; strategia distribuţiei exclusive ce se realizează prin puncte proprii de distribuţie sau prin acordarea exclusivităţii unor reprezentanţi pe o anumită piaţă; această metodă are avantajul specializării şi creşte gradul de satisfacere a clientului. În domeniul medicamentului, legislaţia românească, în vigoare, prevede două tipuri de distribuţie: -distribuţia angro prin depozitele de medicamente care efectuează transferul medicamentelor de la producători la farmacii şi drogherii; -distribuţia cu amănuntul prin farmacii şi drogherii la pacienţi. Distribuitorii angro de medicamente trebuie să posede autorizaţii pentru această activitate, autorizaţii eliberate de ANM. Pentru a obţine autorizaţia de distribuţie angro, solicitanţii trebuie să îndeplinească o serie de condiţii de personal, spaţii, echipamente, documente, să posede un sistem de asigurare a calităţii ceea ce înseamnă proceduri privind aprovizionarea, recepţia, depozitarea, preluarea, pregătirea şi livrarea comenzilor, returnarea medicamentelor, rezolvarea reclamaţiilor, distrugerea medicamentelor expirate etc. Depozitele de medicamente pot furniza medicamente doar unităţilor autorizate de MSP: farmacii şi drogherii şi pot livra doar medicamente care au autorizaţii de punere pe piaţă. Este interzisă livrarea cu amănuntul (persoanelor fizice) a medicamentelor de la nivelul depozitului.

3. Descrieţi modul de recepţie a medicamentelor în farmacie

Metodele de receptie a medicamentelor(Tipuri si descriere) 1.Receptia cantitativa; 2.Receptia calitativa; 3.Receptia valorica; La primirea medicamentelor in unitate, inainte de introducerea in stoc ,se receptioneaza toate produsele ,pe baza documentelor de provenienta , eliberate de furnizori,(facturi, avize )care insotesc intotdeauna marfurile. Receptia cantitativa presupune numararea cantitatilor de produse si conformitatea cu cele din documente. Receptia calitativa presupune verificarea conformitatii datelor inscriptionate in documente : denumire,serie, valabilitate, concentratie cu cele

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

inscriptionate pe ambalajele produselor(ambalaje primare si secundare),verificarea existentei priospectului in limba romanasi a inscriptionarii ambalajelor primare si secundare in limba romana cu date clare de identificare, conform legislatiei in vigoare. De asemenea presupune verificarea aspectului ambalajului si medicamentelor ca atare( aspectul organoleptic)pt. se evita introducerea in stoc a medicamentelor necorespunzatoare calitativ( comprimate sfarimate, umede, patate,solutii tulburi sau cu sedimente,solutii injectabile colorate si cu impuritati mecanice etc. ambalaje distruse, murdare, patate. Receptia calitativa presupune verificarea existentei documentelor de calitate pentru toate seriile (loturile) de medicamente procurate, conform facturii furnizorului; de asemenea presupune verificarea pe baza APP, (Pe care trebuie sa le detina toate depozitele)a prospectelor si ainscriptionarii ambalajelor. Receptia valorica presupune verificarea pretului produsului si se face de catre persoanele cu studii economice, iar in farmacie pretul de vinzare este obligatoriu de a fi inscriptionat pe fiecare produs dupa receptia lui.

4. Ce conţină o factură de marfă şi ce importanţă prezintă aceasta

In cazul medicamentelor, o factura de marfa trebuie sa contina datele de identificare ale medicamentelor: denumire , forma farmaceutica, concentratie, natura ambalajului si nr. de unitati pe ambalaj, serie(lot), date de fabricatie si de valabilitate, urmata de cantitatea livrata si de pret.De asemenea datele de identificare ale furnizorului si ale beneficiarului trebuie sa se gaseasca pe documentul de livrare. Factura de marfa face dovada tuturor marfurilor cumparate si este un inscris sub semnatura privata cu care farmacia se legalizeaza in fata organelor statului.

5. Ce reprezintă inventarul, cum se desfăşoară un inventar Inventarierea reprezinta un ansamblu de oparatii prin care se constata existenta elementelor de activ si pasiv,cantitativ si valoric.Inventarierea are ca scop prezentare unei imagini fidele,clare a existentei tuturor elementelor,a rezultatelor ecnomico-financiare. Operatii de inventariere -se efectueaza de catre comisii de inventariere, formate din cel putin doua persoane, numite prin decizie scrisa emisa de administratorul societatii.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie -din componenta comisiei de inventariere nu vor face parte gestionarul bunurilor inventariate si nici contabilul care tine evident respectivei gestiuni. Functiile de inventariere sunt: - de constatare - de reflectare - de identificare - de control Cazurile de efectuare a inventarierii sunt: - periodic - predare /primire - cazuri de forta majora - la cererea organelor de control - la comasarea sau desfiintarea unitatii.(fuzionare,dizolvare sau divizare) Sunt supuse inventarierii bunurile de natura stocurilor,bunuri de natura obiectelor de inventar, mijloace fixe si mobile, cladiri , bunuri de patrimoniu, dar si disponibilitatile banesti. In cazul constatarii unor lipsuri din gestiune,imputabile, administratorii vor lua masura imputarii acestora la valoarea lor de inlocuire. Rezultatele inventarierii se inscriu de catre comisia de inventariere , intr-un proces verbal de inventariere.

Modulul de Tehnologia informaţiei şi comunicării
- să se completeze fiecare subiect în parte - fiecare subiect este obligatoriu - nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model 1. Ce este calculatorul si care este structura unui calculator? Calculatorul este un echipament programabil, cu doua caracteristici de baza: - raspunde comenzilor externe, de exemplu imprimare, scanare, copiere, comenzi date de utilizator prin intermediul perifericelor - executa programe, adica seturi de instructiuni interne care se afla inregistrate in memoria sa interna. STRUCTURA UNUI CALCULATOR PERSONAL Un calculator are doua parti componente: - Hardware, (pe scurt hard, partea vizibila): totalitatea componentelor care asamblate conduc la prelucrarea datelor de intrare pentru atingerea scopului propus. - Software, (pe scurt soft, partea logica): totalitatea programelor care controleaza functionarea corecta a componentelor hardware. 2.Care sunt componentele Unitatii Centrale de prelucrare ? UNITATEA CENTRALA DE PRELUCRARE PROCESORUL (Central Processing Unit, CPU) este considerat creierul calculatorului. Unitatea centrala de prelucrare se afla in interiorul carcasei calculatorului, pe placa de baza. La calculatoarele personale, este format dintr-un singur cip numit microprocesor.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Desi este printre cele mai mici componente din calculator, el duce greul intregii activitatii a acestuia, exercitand functii de calcul si coordonare pentru toate operatiile executate. Numele calculatorului este dat de microprocesor, de exemplu vorbim de un calculator Intel Pentium IV, iar viteza de lucru este determinata de Frecventa de tact , adica frecventa la care lucreaza procesorul si latimea magistralei de date si comenzi, adica numarul de biti pe care ii prelucreaza simultan intr-un tact procesorul (8, 16, 32, 64, 128, 256 de biti transmisi in paralel). Ca sa intelegem mai bine, cu cat masina e mai rapida (frecventa procesorului) si cu cat strada e mai larga (magistrala de date si comenzi), cu atat avem sanse mai mari sa ajumgem mai repede la destinatie. Deci, cu cat frecventa de tact si latimea magistralei sunt mai mari, cu atat calculatorul este mai rapid. PLACA DE BAZA (MAINBOARD) - Este componenta esentiala a calculatorului care se afla situata fizic pe carcasa. Ea contine unul sau mai multe microprocesoare si alte componente care realizeaza legatura cu mediul intern sau extern, de exemplu placa de legare in retea, placa de sunet, interfata de conectare a monitorului, a tastaturii si mouse-ului etc. Pe placa de baza (mainboard) se afla situate si placile de extensie, utilizate pentru a indeplini anumite sarcini specifice: grafica, sunet, legatura la Internet. Acestea se adapteaza la placa de baza prin intermediul unor conectori numiti sloturi. 3.Din ce este constituit un sistem de operare ? Sistemul de operare este constituit dintr-un ansamblu de programe care gestioneaza si coordoneaza toate activitatile si resursele hard ale sistemului de calcul (componentele unitatii de comanda si control, suporturile interne si externe de memorare, dispozitivele periferice) si asigura informarea a ceea ce se intampla, pentru utilizator. Este elementul central al oricarui sistem de calcul, care comanda cele mai importante activitati ale calculatorului: -planificarea si coordonarea accesului la dispozitivele calculatorului (microprocesor, dispozitive periferice etc); -comunicarea cu dispozitivele periferice (tastatura, mouse, monitor, imprimanta, etc); - gestionarea informatiilor de pe suporturile de memorare externe, dar si a celor incarcate in memoria interna. In plus un sistem de operare trebuie sa constituie o platforma logica pe baza careia se executa programele de aplicatii. Cele mai cunoscute sisteme de operare sunt: Windows 95, 98, 2000, NT, Millenium, XP, Vista, Mac Operating System, Linux, Unix, Novell. 4.Ce este Microsoft Word ? Microsoft Word este unul din cele mai puternice si folosite procesoare de text din lume. Aplicatia pune la dispozitie o multitudine de facilitati referitoare la: - introducerea textului si aranjarea acestuia in pagina - alinierea, formatarea si tiparirea textului - introducerea si prelucrarea antetelor si subsolurilor - introducerea si prelucrarea imaginilor


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie - introducerea si prelucrarea tabelelor si graficelor - fuzionarea documentelor si utilizarea scrisorilor circulare - folosirea editorului de ecuatii etc. 5.Care sunt cele mai folosite bare de instrumente si ce reprezinta ele? Cele mai folosite bare de instrumente sunt: - Standard (Standard) - cu comenzi uzuale: salvare, deschidere, nou fisier, printare, etc - Formatare (Formatting) - cu comenzi de formatare a textului, paragrafului etc - Desenare (Drawing) - cu comenzi pentru construirea si formatarea desenelor - Tabele si borduri (Tables and Borders) - cu comenzi pentru construirea si formatarea tabelelor, liniilor, chenarelor). 6.Cum se face copierea si mutarea unui text ? Copierea, mutarea unui text : Se va selecta textul, se va apela din meniul Editare (Edit) comanda Copiere (Copy) - pentru copiere sau comanda Decupare (Cut) - pentru mutare, apoi se va pozitiona cursorul unde se doreste sa se efectueze lipirea si se va alege din meniul Editare (Edit) comanda Lipire (Paste). Lipirea se poate face in cadrul aceluiasi fisier sau in alt fisier. Comenzile Decupare, Copiere, Lipire le regasim si sub forma butoanelor pe bara de unelte de formatare , sau in meniurile contextuale ale textului selectat sau ale paginii unde se face lipirea. Din tastatura se poate realiza copierea cu combinatia de taste CTRL+C, mutarea cu CTRL+X, lipirea cu CTRL+V. 7.Cum se face spatierea paragrafelor ? Spatierea paragrafelor Distanta de deasupra si de sub paragrafe se masoara in puncte si se indica in zona Spatiere (Spacing) - inainte (Before) si Dupa (After). Distanta dintre randurile paragrafelor se stabileste din lista derulanta Spatiere (Spacing). Ea poate fi la 1 rand, la 1,5 randuri, la 2 randuri. Daca alegeti optiunile Cel putin (At least), Exact (Exactly), Multipla (Multiple) va trebui sa adaugati distanta dintre randuri in campul La (At). 8.Ce este Microsoft EXCEL XP ? Microsoft Excel este un program de calcul tabelar (sau de calcule in interiorul unor tabele) care gestioneaza date situate pe foi de calcul de dimensiuni foarte mari, impartite in linii si coloane. 9.Cum este inregistrata intern de catre EXCEL o data calendaristica?Dar ora? DATA – CTR + ; apoi ORA – CTRL + SHIFT ; 52

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie 10.Cum sunt identificate coloanele intr-o foaie EXCEL si cate coloane are o foaie EXCEL ? Coloanele sunt identificate prin litere si sunt in numar de 256.

Modulul de Chimia compuşilor cu acţiune asupra sistemului nervos central
- să se completeze fiecare subiect în parte - fiecare subiect este obligatoriu - nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model 1. Care sunt alcaloizii naturali din opiu şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile adverse Opiul si preparatele pe baza de opiu sunt cunoscute de aproape patru mii de ani, fiind folosite ca unele din cele mai vechi remedii ale durerii. In prezent, preparatele de opiu au o utilizare limitata in terapie, fiind folosite in special ca analgezice si antidiareice. Papaver somniferum este o planta de cultura care cunoaste mai multe varietati. Fructele sunt denumite capete de mac; cele imature, prin incizare secreta la exterior un suc alb si lipicios (latex) care se brunifica in contact cu aerul. Obtinerea opiului se realizeaza prin scarificarea (incizarea) capsulelor de mac ajunse la dimensiunea maxima, dar inca verzi. Latexul alb (cateva picaturi pentru o capsula, pentru obtinerea unui kg de opiu fiind necesara scarificarea a 20.000 capsule) se coaguleaza in contact cu aerul. A doua zi perlele de latex se razuiesc de pe suprafata capsulelor, se aglomereaza manual si se lasa sa se usuce la soare pentru cateva zile. Se obtine opiul brut (opiul propriu zis), de culoare bruna, cu miros caracteristic si gust amar. Acesta este prelucrat prin incalzire, coacere si fermentare pentru a obtine "opiul-preparat" (denumit "chandu").

Alcaloizii din opiu fac parte din doua grupe structurale diferite: 1. alcaloizii cu nucleu morfinanic (subgrupa morfinei) - morfina, codeina, tebaina, neopina si oripavina. 2. alcaloizii cu nucleu izochinolinic - papaverina, noscapina. MORFINA Este principalul agent activ din opiu (sub formă de meconat), concentraţia sa în extractul de opiu variind între 8 şi 14%, cu o medie de 10%. Este un analgezic foarte


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie puternic.Face parte din grupa alcaloizilor morfinanici propriu-zişi alături de codeină si tebaină. Indicaţii Dureri intense neoplazice sau traumatice, acute sau cronice, la adulţi. Intoxicaţie cu atropină (de elecţie) Utilizarea la copii este contraindicată. Utilizarea morfinei ca antidiareic sau antitusiv este în prezent anacronică şi chiar contraindicată. În situaţii cu totul excepţionale se poate folosi morfina în tratamentul tusei severe fără expectoraţie, al diareei severe, sau ca adjuvant pentru anestezia generală. Efecte adverse Greaţă şi vărsături Constipaţie, diminuarea apetitului Stop respirator prin paralizia centrului respirator la doze peste cele terapeutice Toleranţă la efectul analgetic şi adicţie (dependenţă) la repetarea dozelor. Prurit PAPAVERINA Indicatii Tulburari circulatorii cerebrale de natura spastica sau aterosclerotica, retinopatii, migrena, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare post-infarct; tulburari circulatorii ale musculaturii netede digestive si biliare; spasm piloric, constipatie spastica, colici intestinale, diskinezie biliara hipertona, colici biliare, dismenoree. Reactii adverse Injectarea i.v. poate produce aritmii, bloc atrio-ventricular, colaps, deprimare respiratorie (este necesara prudenta, se va evita injectarea directa, nediluata); dozele mari pot cauza somnolenta, constipatie, neplacere epigastrica, ameteli, cefalee, sudoratie. 2. Care sunt benzodiazepinele şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile adverse Benzodiazepinele – au efect sedativ, tranchilizant, hipnotic. În funcţie de utilizarea lor în clinica benzodiazepinele pot fi: - anxiolitice (diazepam, clordiazepoxid, medazepam); - hipnoinductoare (nitrazepam, flunitrazepam); - anticonvulsivante (clonazepam, clobazam, diazepam, clorazepat); - miorelaxante (diazepam); - inductoare ale anesteziei (midazolam). Durata de acţiune a benzodiazepinelor poate fi: - lungă (peste 50 de ore): diazepam, clordiazepoxid, clorazepat; - intermediară (10-50 de ore): clonazepam, clobazam, flunitrazepam, nitrazepam; - scurtă - intermediară (- 10 ore): lorazepam, alprazolam;


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie - scurtă (sub 10 ore): oxazepam, temazepam. Diazepamul şi Midazolamul determină o deprimare centrală lentă şi de intensitate mai mică decât barbituricele administrate i.v. Au şi efect miorelaxant. Mecanism de acţiune: facilitează transmiterea GABA-erigă ce determină creşterea influxului de Cl-, hiperpolarizareşi inhibiţie. În asociere cu acestea se mai dă Flumazemil – o benzodiazepină antagonistă, ce acţionează antagonist pe receptorii GABA, realizând compensarea deprimării respiratorii produse de benzodiazepinele agoniste. Consumul cronic de benzodiazepine creşte o dată cu vârsta, fiind frecvent asociat cu cel de alcool şi tutun. Tendinţa de a lua benzodiazepine într-un cadru neterapeutic pentru căutarea unui efect psihic resimţit ca agreabil este foarte mică (în comparaţie cu alţi agenţi psihoactivi) în cazul persoanelor în bună stare de sănătate psihică. Exista însă indivizi la care există pericolul unei utilizări neadecvate, cu tendinţa de a creşte doza pentru căutarea unui efect psihic resimţit ca agreabil. Dintre aceştia fac parte alcoolicii şi toxicomanii care manifesta tendinţa de a evada din realitatea vieţii. În cazul nevropaţilor şi psihopaţilor, benzodiazepinele pot crea o veritabilă dependenta, inclusiv psihică la subiecţii cu personalitate slabă sau prost structurata. Consumul repetat de benzodiazepine produce toleranţă, dependenţă psihică moderată, iar la doze mari se poate instala dependenţa fizică. Mai caracteristice sunt tulburările de coordonare motorie (traduse şi prin mers ebrios) datorate acţiunii miorelaxante. Efecte adverse mai frecvente ale benzodiazepinelor sunt: sedare, slabiciune motorie, afectarea functionarii intelectuale, sindrom de sevraj la intreruperea brusca utilizarii (anxietate, insomnie, sensibilitate excesiva la lumina si sunete, tremor, cefalee, transpiratii, hipertensiune arteriala, tahicardie, dorinta de a lua medicamentul, convulsii).

3. Care sunt derivaţii de xantină şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile adverse Xantina substanţă organică azotoasă care se găseşte în majoritatea ţesuturilor şi fluidelor din organismele vegetale şi animale. Este o moleculă intermediară în degradarea adenozin monofosfatului în acid uric, fiind formată prin oxidarea hipoxantinei. Cafeina, teobromina şi teofilina sunt xantine metilate. Deseori sunt denumite derivaţi ai xantinei sau pur şi simplu xantine. Xantina este o dioxipurină. Cafeina este 1,3,7,-trimetil-xantină, teobromina este 3,7-dimetilxantină, iar teofilina este 1,3dimetilxantină. Acţiuni farmacologice: - stimulează scoarţa cerebrală


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie - stimulează slab centrii respiratori - stimulează miocardul - produce vasodilataţie periferică directă - creşte moderat diureza Efecte nedorite şi toxice: - toxicitatea cofeinei este mică - efectele nedorite în utilizarea terapeutică sunt legate de acţiunea excitantă centrală şi constau din nervozitate, tremurături, insomnii, palpitaţii. 4. Care sunt derivaţii de butirofenonă şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile adverse HALOPERIDOL Actiune: Este un neuroleptic major, încadrat în grupa derivaţilor butirofenonici. Are proprietăţi anti-psihotice, antidiskinetice şi antiemetice. Este un antagonist central potent al receptorilor dopaminergici. Indicaţii: Tulburări însoţite de agitaţie psihomotorie: manie, demenţă, oligofrenie, schizofrenie acută şi cronică, alcoolism (sindromul Korsakoff). Halucinaţii în schizofrenia acută şi cronică şi confuzia mintală. Tulburări neurologice diskinetice din: coreea Huntington, sindromul Gilles de la Tourette. Stări de agitaţie, agresivitate şi dromomanie la bătrâni. Ticuri, bâlbâiala, singultus (sughit). Tulburări de comportament şi de caracter, la copii. Antiemetic de linia a doua în greaţă şi vărsături de diferite etiologii, dacă tratamentul cu alte antiemetice a fost ineficient. În asociere cu analgezice opioide, în tratamentul durerii cronice (cu prudenţă). Reacţii adverse: Administrarea acută (o dată sau de două ori) nu duce, deobicei, la apariţia reacţiilor adverse. Reacţii extrapiramidale: Simptomele apar în cursul tratamentului cronic: tremor, tensiune muscularî, alte simptome parkinsoniene. Simptomele pot scădea în intensitate sau pot dispărea spontan, la reducerea dozelor sau la întreruperea, tranzitorie, a tratamentului. Uneori, pentru a avea controlul acestor simptome, este necesară utilizarea medicamentelor antiparkinsoniene. Medicamentele anticolinergice şi antiparkinsoniene nu se administrează de rutină, ci numai atunci când este absolut necesar, deoarece scad eficacitatea Haloperidolului. 56

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

5. Care sunt derivaţii de hidantoină şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile adverse

FENITOIN Indicaţii: - tratamentul crizelor epileptice majore (crize generalizate tonicoclonice) şi crizelor parţiale, îndeosebi cele jacksoniene - Profilaxia crizelor epileptice secundare intervenţiilor neurochirurgicale - Tratamentul nevralgiei trigeminale, insuficient controlată cu carbamazepină - Tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare şi ventriculare, în special aritmiiie digitalice Reacţii adverse: Gastro-intestinale: greaţă, vărsături, constipaţie; frecvent hipertrofie gingivală (20% din cazuri) în caz de tratament prelungit. Sistem nervos central: pierderea apetitului alimentar, cefalee, somnolenţa, nervozitate, insomnie, sindrom cerebelovestibular, tulburări de vedere (nistagmus, diplopie), ataxie, diskinezie, confuzie mentală, de obicei determinate de nivele toxice ale feniloinei. Hematologice: -Complicaţii rare şi uneori letale: trombocitopenie, granulocitopenie, agronulocitoză, pancitopenie - Anemie megaloblastică (rară) - Limfadenopatie (impune oprirea tratamentului) Cutanate: - Frecvent rash cutanat însoţit uneori de febră, în special la copii şi tineri; în acest caz seimpune întreruperea tratamentului; dacă rash-ul reapare după reinstituirea tratamentului, administrarea fenitoinei este contraindicatĂ; foarte far pot să apară dermatita buloasă, exfoliativă sau purpurică, lupus eritematos, sindrom Steven-Johnson şi necroliza toxică epidermică. - Hirsutism, eritem polimorf; urticarie relativ rar; pigmentare brună la nivelul fetei şi gâtului. 6. Care sunt derivaţii de adamantan şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile adverse 57

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

Clasa ATC (antiparkinsoniene) Acţiune terapeutică Antiparkinsonian dopaminergic; antivirotic eficace faţă de virusul Influenzae A şi virusul varicelo-zosterian. Indicaţii Boala şi sindromul Parkinson (postencefalitic, după intoxicaţia cu oxid de carbon, asociat aterosclerozei); pentru profilaxia şi tratamentul precoce al gripei cu virus A (îndeosebi la persoanele cu risc crescut) şi al infecţiei cu virus varicelo-zosterian. Efecte secundare Uneori stare de excitaţie, insomnie, ameţeli, ataxie, confuzie, chiar fenomene psihotice, greaţă, constipaţie, retenţie de urină, livedo reticularis şi edeme periferice, insuficienţă cardiacă, hipotensiune ortostatică 7. Ce este tramadolul ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile adverse Tramadolul este un analgezic din clasa opioidelor cu actiune centrală utilizat pentru tratarea durerilor de intensitate moderată, severă, acute si cronice. Actionează ca agonist neselectiv al receptorilor opioizi m, k si d, avînd o afinitate mai mare pentru receptorii m (miu) de circa 1/6000 ori mai slab fată de morfină. De fapt tramadolul este un racemic, în care enantiomerul(+) este de circa 4 ori mai puternic fată de enantiomerul(-) Mecanismul de actiune nu a fost încă pe deplin elucidat, însă se crede că acționează pe calea GABA -ergică, noradrenergică(enantiomerul -) si serotoninergică(enantiomerul (+)). Această acțiune se pare că determină un sinergism de potențare cu izomerul + crescînd de circa 10 ori acțiunea analgezică decît izomerul - Datorită activității la nivelul caii serotoninergice, el interacționează cu alți agenți serotoninergici mai ales SSRI(inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei), compuși care inhibă metabolismul tramadolului.Are o absorbție foarte bună, fapt ce permite o dozare eficientă pentru calea enterală/parenterală. Efecte adverse cu incidență similară agoniștilor opioizi clasici: greață , vomă cu incidență mai scăzută : depresie respiartorie, sedare, constipație Interacțiuni asocierea cu inductoare enzimatice ale izoformei CYP3A4 , scade efectul analgezic al tramadolului (carbamazepina) asocierea cu inhibitoare enzimatice ale izoformei CYP2D6, întîrzie biotransformarea la metabolitul activ asocierea cu IMAO(inhibitoare ale monoamin oxidazei) detremină un risc crescut de potențare a toxicității


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie asociere cu antidepresive ale recaptării serotoninei (potențare cu accidente vasculare cerebrale). Dependență Firma Grunenthal (cea care a pus pe piața tramadolul sub denumirea de Tramal) l-a promovat ca pe un opioid cu risc scăzut de dependență comparativ cu restul opioidelor( fapt pus în evidență și de testele clinice). La un tratament de lungă durată a fost raportată farmacodependență cu sindrom de sevraj, din această cauză se contraindică întreruperea bruscă a tratamentului. 8. La administrarea concomitentă a substanţelor cu acţiune asupra SNC şi alcool ce reacţii adverse se pot produce? Daţi exemplu de 10 substanţe cu acţiune asupra SNC şi alcool 1.Clopixolul (substanta activa – diclorhidrat de zuclopentixol) Indicaţii terapeutice: Schizofrenie acută şi cronică şi alte psihoze, în special în prezenţa unor simptome cum sunt halucinaţiile, iluziile şi tulburările de gândire. Episoade maniacale din cadrul psihozei bipolare. Tratament de scurtă durată al stărilor de agitaţie şi agresivitate din psihozele acute şi cronice. Alcool etilic: potentează efectul sedativ al neurolepticelor. 2.Buspar Indicaţii terapeutice: Buspar-ul (buspirona hidroclorica) este indicat în tratamentul tulburărilor de anxietate şi a perioadelor scurte cu simptome de anxietate însoţite sau nu de depresie. Interacţiunea cu alcoolul: Buspar-ul nu accentuează semnificativ efectele inhibitoare ale alcoolului. Capacităţile funcţionale ale subiecţilor care au ingerat alcool, nu au diferit semnificativ de cele ale subiecţilor care au ingerat alcool asociat cu placebo. În combinaţie cu alcoolul, Buspar-ul a prezentat o alterare mai puţin semnificativă a funcţiilor psihomotoare şi de procesare a informaţiilor faţă de diazepam sau lorazepam. Este prudent a se evita utilizarea concomitentă a Busparului cu alcoolul. 3.Wellbutrin sr (substanta activa – bupropion hydrochloride) Indicaţii: wellbutrin SR este indicat în tratamentul bolilor depresive Riscul - apariţiei crizelor convulsive în timpul administrării bupropion este strâns legat de prezenţa factorilor predispozanţi. Astfel, wellbutrin SR trebuie administrat cu


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie maximă precauţie la pacienţii care prezintă una sau mai multe condiţii predispozante la praguri joase convulsivante. Acestea includ: istoric de traumatisme craniene, tumori ale sistemului nervos central (snc), istoric decrize convulsive, administrarea concomitentă a altor medicamente cunoscute a scădea pragul convulsivant. În plus, atenţie la circumstanţele clinice asociate unui risc crescut convulsivant. Acestea includ abuzul de alcool, renunţarea bruscă la alcool şi sedative, diabet tratat cu hipoglicemiante sau insulina, precum şi utilizarea de produse stimulante sau anorectice. 4.Xanax Xanax (alprazolam) este indicat în tratamentul: stărilor anxioase (nevroza anxioasă). Benzodiazepinele, inclusiv alprazolamul, produc efecte depresive adiţionale asupra SNC când sunt administrate concomitent cu alte psihotrope, anticonvulsinte, antihistaminice, alcool şi alte medicamente care produc depresia SNC. 5.Stimuloton (substanta activa – sertralina) Indicaţii terapeutice o Tratamentul depresiilor (unipolare, bipolare, însoţite de anxietate). o Tratamentul depresiilor acute. o Profilaxia depresiilor recurente. o Profilaxia depresiilor unipolare. o Tratamentul sindromului obsesiv – compulsiv acut şi cronic (ŞOC). o Tratamentul tulburării de panică (cu sau fără agorafobie). Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central (SNC) şi alcoolul etilic : La subiecţii sănătoşi, efectele alcoolului etilic, carbamazepinei sau haloperidolului asupra activităţilor cognitive şi psihomotorii nu au fost influenţate de administrarea concomitenta de sertralina 200 mg pe zi. Cu toate acestea, administrarea concomitentă de sertralină şi medicamente antidepresive ale SNC trebuie făcută cu maximă prudenţă, în timp ce consumul de băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu sertralină trebuie descurajat.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie 6.Scobutil (substanta activa – butilscopolamina bromura) Acţiune farmacoterapeutică: Scobutil este un antimuscarinic cu efect central şi periferic, având ca acţiune asupra cortexului deprimarea acestuia, în special în ariile motorii. Indicaţii: Ca antisecretor în boală ulceroasă, ca antiemetic în răul de mişcare şi profilactic în greaţa de alte etiologii; că antispastic în colici diverse viscerale (colica nefretică, colica biliară, colici vezicale, cistitice, dismenoree, spasme uterine în timpul travaliului, spasm piloric al sugarilor). Se poate folosi intraocular că cicloplegic şi midriatic; că adjuvant în premedicaţie înaintea unei intervenţii chirurgicale; ca tratament al sialoreei sau al vertigo-ului. Nu se recomandă asocierea cu alcool a tratamentului cu Scobutil. Scobutil la aceste persoane s-a soldat cu efecte adverse la nivelul SNC (dezorientare, somnolenţă, delir). 7.NITROFURANII Chimioterapice cu spectru de acţiune îngust şi utilizare redusă, doar în infecţii localizate; nu se utilizează în infecţii sistemice. Clasificare: a) nitrofurani cu acţiune intestinală; b) nitrofurani cu acţiune urinară. Indicate în infecţii localizate la nivelul lumenului intestinal; se indică în enterocolite, enterite, toxiinfecţii alimentare, lambriaza. Reacţii adverse: tulburări digestive (greţuri), tulburări neurologice, consumul de alcool da reacţii de tip disulfiram. 8.NITROMIDAZOLII Chimioterapice de sinteză cu acţiune intensă asupra germenilor anaerobi şi a protozoarelor. Mecanism de acţiune: pătrund prin difuziune în interiorul microorgansimului, se transformă în nişte compuşi intermediari care au efect toxic asupra ADN-lui, membranei celulare şi proteinelor; efectul e bactericid. Indicaţii: sunt AB de prima alegere în infecţii cu anaerobi; în meningite, abcese cerebrale, septicemii, endocardite, infecţii intaabdominale, infecţii ale oaselor, articulaţiilor, ţesuturilor moi; în ulcerul gastric sau duodenal; în enterocolita produsă de Chlostridium Dificile; în infestaţia intestinală cu Entamoeba Histolitică; în infestaţii genitale produse de tricomonas vaginalis; pot fi utilizate şi profilactic înainte de chirurgia colonului, rectului, ginecologica şi obstetricala. 61

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Reacţii adverse: au tolerabilitate bună dar dozele mari pot produce reacţii adverse digestive, neurologice, hematologice, alergii. Consumul de alcool poate da reacţii de tip disulfiram. 9.CEFALOSPORINELE Antibiotice beta lactamice cu spectru larg care se mai numesc şi cefene. Indicaţii: se pot admin profilactic (înainte de interv chirurgicale) şi curativ (în infecţii relativ grave-septicemii, pneumonii, infecţii renale, urinare); în infecţii cu germeni sensibili la peniciline şi cefalosporine se prefera admin de peniciline, cefalosporinele fiind utiliz că AB de alternativă. Consumul de alcool concomitent cu utilizarea de cefalosprine poate duce la reacţii de tip disulfiram. Disulfiramul se mai numeşte şi Antalcool. 10.Lioresal (substanta activa baclofen ) Indicaţii: Spasticitatea muşchilor scheletici în scleroza multiplă, tulburări spastice ce apar în boli ale măduvei spinării, de natură infecţioasă, degenerativă, traumatică, neoplazică sau de origine necunoscută, de ex. paralizie spinală spastică, scleroză laterală amiotrofică, siringomielie, mielită transversă, parapareze sau paraplegii traumatice şi compresie a măduvei, spasm muscular de origine cerebrală, în special când se datorează paraliziei cerebrale infantile ca şi după accidente cerebrovasculare sau în prezenţa maladiei cerebrale degenerative sau neoplazice. Când Lioresal-ul este administrat concomitent cu alte preparate care acţionează asupra SNC sau cu alcoolul, poate apărea o sedare crescută. O deteriorare a stării generale a bolnavului apare şi când se asociază diferite substanţe sau medicamente care acţionează asupra SNC (alcool, diazepam, antidepresive triciclice).

Modulul de Fitoterapie
- să se completeze fiecare subiect în parte - fiecare subiect este obligatoriu - nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model 1. Ce este fitoterapia Fitoterapia este o ramura a farmacologiei care utilizeaza drogurile de origine vegetala in tratamentul imbolnavirilor.Termenul de drog are mai multe acceptiuni : 62

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie a) in sens larga desemneaza orice substanta(naturala sau artificiala) care prin natura sa chimica determina alterarea functionarii unui organ.b) In sens restrans se refera la substante care provoaca toleranta si dependenta.c) In imbaj uzual acest termen se refera la substante psihoactive, mai ales cele ilegale. Fitoterapia este o stiinta interdisciplinara, apartinand unui spectru larg de stiinte biologice si socio-stiitifice. 2. Care sunt metodele de extracţie 1. Macerarea (conform FRX) 2. Infuzarea (conform FRX) 3. Decoctia (conform FRX) 4. Macerarea simpla (conform FRX) 5. Macerarea repetata (conform FRX) 6. Percolarea (conform FRX) 7.Prepararea extractelor (conform FRX) 3. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte cicatrizante 1.MUSETELUL Matricaria chamomila L.- Fam.Compositae 2.COADA SORICELULUI Achillea millefolium L. – Fam.Compositae 3.GALBENELE Calendula offininalis L. – Fam. Compositae 4.SUNATOAREA Hypericum perforatum L. – Fam. Hypericaceae 5.PATLAGINA Plantago lanceolata L., L, P.major L. – Fam.Plantaginaceae

4. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte antiinfecţioase 1.PELINUL Artemisia absinthium L. – Fam.Compositae 2.AFINUL Vaccinium myrtillus L. – Fam.Ericaceae 3.ARNICA Arnica montana L. – Fam.Comositae


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

4.BRUSTURUL Arctium lappa L. – Fam.Compositae 5.COADA CALULUI Equisetum arvense L. – Fam.Equisetaceae 5. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte expectorante 1.PATLAGINA Plantago lanceolata L., ., P.major L. – Fam.Plantaginaceae 2.LICHENUL DE PIATRA Centraria islandica (L.)Ach. – Fam.Parmeliaceae 3.MACUL DE CAMP Papaver rhoeas L. – Fam.Papaveraceae 4.NALBA MICA Malva pusilla Sm. – Fam. Malvaceae 5.PINUL Pinus sylvestris L. – Fam. Pinaceae 6. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte antireumatice 1.BRADUL Abies alba Mill. – Fam.Pinaceae 2.CARCELUL Ephedra distachia L. – Fam. Ephedraceae 3.FRASINUL Fraxinus excelsior L. – Fam.Oleaceae 4.NALBA Lavatera thugiaca L. – Fam. Malvacearin 5.SALCIA Salix alba L. – Fam.Salicaceae

7. Dati exemple de 5 reteţe ceaiuri combinate pentru acţiune antibronşică 1. Ceai Antibronsitic- Fares


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Compozitie : muguri de pin (Pini turiones), muguri de plop (Populi gemmae), scai vanat fructe de fenicul (Foeniculi fructus), cimbru (Thymi herba), flori de tei (Tiliae flos), radacina de lemn dulce (Liquiritiae radix) Actiune : Acest ceai are proprietati emoliente, expectorante, fluidizante ale secretiei bronsice, antitusive, datorita mucilagiilor, saponinelor si uleiurilor esentiale din plante in compozitia sa. Carvacrolul si timolul prezente in cimbru si sovarv, confera ceaiului proprietati antiseptice, antimicrobiene, actionand asupra unui spectru larg de germeni patogeni. De asemenea alte actiuni importante in tratarea afectiunilor respiratorii pentru care recomandam acest ceai, sunt cele antiinflamatoare si antispastice bronsice. Recomandari : afectiuni acute si cronice ale aparatului respirator: stari gripale, laringite, traheite, bronsite, tuse de diferite etiologii, acutizari infectioase ale astmului bronsic. 2. Ceai antibronsitic-Plafar Compozitie: Muguri de pin -Turiones pini, frunze de patlagina - Plantaginis Folium, frunze de podbal - Farfarae Folium, frunze de urzica - Urticae Folium, radacina de ciubotica cucului - Primulae Radix, iarba de sovarf- Origani Herba, radacina de iarba mare Inulae Radix. Actiune: Expectoranta, fluidifianta a secretiei bronsice, antiseptica, antispastica. Indicatii: In mod traditional in bronsita acuta - faza de coctiune, bronsita cronica, bronsita asmatiforma, astm bronsic. 3.Ceai Antibronsitic - Sunny Pharma Compozitie: muguri de pin -Turiones pini, frunze de patlagina - Plantaginis Folium, frunze de podbal - Farfarae Folium, frunze de urzica - Urticae Folium, radacina de ciubotica cucului - Primulae Radix, iarba de sovA¢rf- Origani Herba, radacina de iarba mare - Inulae Radix. Actiune: expectoranta, fluidifianta a secretiei bronsice, antiseptica, antispastica. Utilizare: in mod traditional in bronsita acuta - faza de coctiune, bronsita cronica, bronsita asmatiforma, astm bronsic. 4.Ceaiul Antibronşitic - Fitoterapia Este un preparat natural recomandat ca adjuvant în tratamentul bronşitelor cornice, a catarului pulmonar, a astmului bronşic, a tusei convulsive, a laringitei, a


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie traheitei şi a afecţiunilor respiratorii febrile. Compoziţie: frunze de podbal, pătlagină şi urzică, iarbă de şovârf, rădăcini de iarbă-mare şi muguri de pin. Ceaiul ajută la fluidificarea şi eliminarea secreţiilor bronşice, are acţiune antispastică asupra musculaturii bronşice, reduce infecţiile respiratorii, are calităţi emoliente asupra trctului respirator, reduce inflamaţiile de pe traiectul bronhiilor şi calmează durerile. 5.Ceai antiasmatic – Plafar Indicatii : astm bronsic, bronsita asmatiforma Compozitie : frunze si fori de paducel,flori de coada soriceului,frunze de podbal, frunze de salvie,iarba de talpa gastii,iarba de isop,iarba de unguras, iarba de menta, iarba de cimbrisor.

8. Dati exemple de 5 reteţe ceaiuri combinate pentru acţiune antidiabetică 1. Ceai pentru diabetici – Fares Actiune : hipogliecemianta Ingrediente : frunze de afin,radacina de brusture,urzica vie,frunze de dud. 2. Ceai antidiabetic - Fitoterapia Actiune : hipoglicemianta,coleretica,colagoga,diuretica,vasculoprotectoare, emolienta,astringenta,calmanta. Ingrediente : frunze de afin,frunze de dud,frunze de nuc,iarba de menta,iarba de papadie,teci de fasole fara seminte. 3. Diabet – L-Larix (ceai) Indicatii : adjuvant in diabetul zaharat Actiune: scade glicemia si colesterolul din sange, stimuleaza functiile pancreasului. Compozitie : pastai de fasole fara seminte,afin,urzica,nuc,salvie, anghinare. 4. Ceai Glicostat - Fares Actiune : hipoglicemianta si de stimulare a functiilor pancreasului Indicatii : diabet zaharat Ingrediente : frunze de afin,frunze de nuc,frunze de dud,salvie,urzica vie,radacina de brusture, teci de fasole, menta.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

5. Ceai Antidiabetic - Sunny Pharma Compozitie: Fasole Phaseolus vulgaris, Afin Vaccinium myrtillus, Mesteacan Betula verrucosa, Urzica mare Urtica dioica, Dud negru Morus nigra, Trei frati patati Viola tricolor, Sunatoare Hypericum perforatum, Mur Rubus fruticosus, Salvie Salvia officinalis, Anghinare Cynara scolymus, Nuc Juglans regia; Actiune farmacologica : hipoglicemianta, diuretica, depurativa, stimuleaza circulatia periferica, coleretic colagoga.

9. Dati exemplu de 5 plante cu acţiune antibiotică 1.BRUSTURUL Arctium lappa L.- Fam.Compositae 2.LEURDA Allium ursinum L. – Fam. Liliaceae 3.LICHENUL DE PIATRA Centraria islandica L. – Fam. Parmeliaceae 4.LICHENUL DE STEJAR Evernia prunastri L. – Fam. Usneaceae 5.LUMANARICA Verbascum phlomoides L. – Fam. Scrofulariaceae

10. Dati exemplu de 5 plante cu acţiune antidiareică 1.COADA RACULUI Potentilla anserina L. – Fam. Rosaceae 2.CIMBRISORUL Thymus serpyllum L. – Fam. Labiatae 3.CIRESUL Cerasium avium (L.) Mnch. – Fam. Rosaceae 4.DRETE Lysimachia nummularia L. – Fam. Primulaceae 5.FRAGUL Fragaria vesca L. – Fam. Rosaceae


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

Modulul de Forme farmaceutice ca sisteme disperse, eterogene
- să se completeze fiecare subiect în parte - fiecare subiect este obligatoriu - nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model 1. Definiţi soluţiile coloidale Sistemele coloidale sau ultramicroeterogene sunt constituite din particule cu dimensiuni de 1-100 mm dispersate intr-un anumit mediu de dispersie.Din punct de vedere farmaceutic sunt importante dispersiile de solid in lichid, numite solutii coloidale.Insa solutiile coloidale nu reprezinta numai o forma farmaceutica, ci caracterizeaza, sub aspectul sistemului dispers, diferite forme medicamentoase (picaturi pentru ochi,pentru nas,solutii perfuzabile,medicamente perorale, etc.) Dintre proprietatile cinetice si optice, comune tuturor solutiilor coloidale, cele mai caracteristice sunt : - particulele au o viteza redusa de difuzie; - nu pot sa treaca prin membrana semipermeabila(nu dializeaza); - sunt vizibie numai la ultramicroscop sau la microscopul electronic. La prepararea solutiilor coloidale trebuie sa se tina seama ca datorita proprietatilor fizico-chimce caracteristice si de natura substantelor coloidale, procesul de dizovare este mai lent. Spre a favoriza dizolvarea, se recurge la diferite procedee, care asigura initial o imbibare, urmata de dizolvare-hidratare completa.Conditiile de imbibare si hidratare se aleg in functie de natura substantei coloidale.Astfel se aplica procedeul de dizolvare”per descensum”(ex.preparate de argint),imbibare cu apa rece si dizolvare la cald(ex.guma arabica, gelatina,agarul,alcoolul polivinilic) sau imbibare cu apa fierbinte si hidratare cu apa rece(ex.metilceluloza),extractiile(ex. mucilagul de alteea).O proprietate importanta pe baza careia coloizii pot fi clasificati este afinitatea particulelor dispersate fata de mediul de dispersie, respectiv interactiunea sau lipsa interactiunii substantei coloidale cu vehiculul care formeaza faza dispersata.Astfel pot fi : - coloizi liofobi ; - coloizi liofili.

2. Definiţi aerosolii şi metodele de preparare (nebulizarea şi de condensare) Aerosolii medicamentosi sunt preparate farmaceutice sub forma de picaturi sau particule fine,dispersate in aer cu ajutorul unor dispozitive speciale.Sunt intrebuintate in primul rand in diferite afectiuni ale cailor respiratorii, in tratamentul complicatiilor pulmonare pre- si postoperatorii, astm, in traheite,laringite,bronsite, pneumonii.Substantele active administrate sub aceasta forma sunt din cele mai diferite clase farmacodinamice ca: simpatomimetice,parasimpatolitice,anestezice locale,antituberculaose,antibiotice, antihistaminice, hormoni, vitamine,etc.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Aerosolii se otin „ex tempore”in momentul utilizarii de catre bolnav sau personal medical. Preprarea aerosolilor se realizeaza prin doua metode : - metoda de condensare ; - metoda de dispersare (nebulizare). Metoda de condensare are o importanta mai scazuta in prezent.Unele substante volatile cum sunt de exemplu uleiurile eterice,pot fi antrenate cu vapori de apa si la condensare foemeaza aerosoli care se inhaleaza.Cea mai simpla metoda in acest sens consta in presararea a suprafata apei fierbinti a unor produse begetale continand uleiuri volatie,sau a unor solutii alcoolice de ueiuri eterice. A doua metoda de preparare, nebulizarea, consta in dispersarea fazei lichide cu ajutorul unor mijloace mecanice,cu un curent de aer sau alt gaz,sau detenta unui gaz, care obliga faza lichida sa strabata o duza sau un orificiu capiar.In acest scop se intrebuinteaza dispozitive care poarta denumirea de pulverizatoare sau „nebulizatoare”. 3. Definiţi emulsiile Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai putin vascoase, constituite dintr-un sistem dispers, format din doua faze lichide nemiscibile, realizat cu ajutorul unor emulgatori si destinate administrarii interne sau externe. Sunt sisteme disperse microeterogene, in care diametrul picaturilor de lichid dispersat,in general este cuprins intre 0,5- si 50 µm, deci particulele sunt vizibile la microscopul obisnuit. 4. Daţi exemplu de 2 emulsii/ tip şi descrierea acţiunilor acestora Emulsie tip ulei in apa U/A 1.Propofol 1% “Fresenius”, emulsie perfuzabilă/injectabilă, 10 mg/ml COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un mililitru emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine propofol 10 mg. O fiolă a 20 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine 200 mg propofol. Un flacon a 50 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine 500 mg propofol. Un flacon a 100 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine 1000 mg propofol. FORMA FARMACEUTICĂ Emulsie injectabilă sau perfuzabilă. Emulsie tip ulei în apă, de culoare albă, izotonă. Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutica: alte anestezice generale, codul ATC: N01AX10


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

Propofolul (2,6-diizopropilfenol) este un anestezic general cu durată scurtă de acţiune. Acţiunea se instalează rapid, după 30 - 40 secunde de la administrare. Durata anesteziei, de 4 - 6 minute, este depedentă de metabolizare şi eliminare. Nu s-a constatat acumulare semnificativă după injecţii repetate sau perfuzii, în cazul utilizării dozelor recomandate pentru menţinerea anesteziei. Bradicardia şi hipotensiunea arterială raportate în timpul inducerii anesteziei pot fi cauzate de un efect vagotonic cerebral sau de inhibarea activităţii simpatice. Totuşi, funcţiile hemodinamice revin, în general, la normal în timpul menţinerii anesteziei. Indicaţii terapeutice Inducerea şi menţinerea anesteziei generale. Sedarea pacienţilor ventilaţi artificial în unităţile de terapie intensivă. Durata administrării Durata administrării nu trebuie să depăşească 7 zile. Contraindicaţii Hipersensibilitate la propofol sau la oricare dintre excipienţii produsului. Propofol 1% Fresenius nu trebuie utilizat pentru anestezia generală la copii cu vârsta sub 1 lună şi nici pentru sedarea în unităţile de terapie intensivă a copiilor cu vârsta de 16 ani sau mai mică. Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni Propofol 1% Fresenius poate fi utilizat în asociere cu alte medicamente pentru anestezie (premedicaţie, anestezice inhalatorii, analgezice, miorelaxante, anestezice locale). Când anestezia generală este asociată cu anestezie regională, pot fi necesare doze mai mici. Au fost raportate următoarele interacţiuni : Utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor, parasimpatoliticelor sau anestezicelor inhalatorii a prelungit anestezia şi a redus frecvenţa respiratorie. După premedicaţia suplimentară cu sedative sau opioide, apneea poate să apară mai frecvent şi cu o durată mai lungă. După tratamentul cu suxametoniu sau neostigmină pot să apară bradicardie şi stop cardiac. S-a raportat că unele dintre aceste produse medicamentoase provoacă hipotensiune arterială sau deprimare respiratorie, iar utilizarea concomitentă a Propofol 1% Fresenius poate intensifica aceste efecte. Trebuie avut în vedere că utilizarea concomitentă a propofol şi a premedicaţiei, anestezicelor inhalatorii, analgezicelor, miorelaxantelor sau anestezicelor locale poate potenţa anestezia şi reacţiile adverse cardiovasculare. Utilizarea concomitentă a deprimantelor sistemului nervos central (de exemplu, alcool etilic, anestezice generale, analgezice opioide) va determina potenţarea efectelor lor sedative. Asocierea Propofol 1% Fresenius cu medicamente deprimante centrale, administrate pe cale parenterală poate provoca deprimare respiratorie şi cardiovasculară severă. După administrarea de fentanil, concentraţia plasmatică a propofol poate creşte tranzitoriu.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie La pacienţii trataţi cu cicloserină care au primit lipide emulsionate de tipul propofol s-a raportat leucoencefalopatie. Reacţii adverse În funcţie de doză şi de administrarea premedicaţiei sau a altor produse medicamentoase, pot să apară, de obicei, hipotensiune arterială şi apnee tranzitorie. Ocazional, apariţia hipotensiunii arteriale impune micşorarea vitezei de administrare a Propofol 1% Fresenius şi/sau terapie de refacere a volumului plasmatic şi, dacă este cazul, administrarea de vasoconstrictoare. Bradicardia poate apare frecvent, asistolia a fost raportată rareori. Modificările parametrilor cardiovasculari pot fi importante la pacienţi cu afectarea capacităţii de aprovizionare cu oxigen a miocardului, cu tulburări circulatorii la nivel cerebral şi la hipovolemici. În funcţie de doză şi de administrarea altor produse medicamentoase, în timpul inducerii anesteziei pot să apară excitaţie minimă, bradicardie, tahicardie, hipotensiune arterială, apnee de scurtă durată, hiperventilaţie, hiperemie, tuse şi sughiţ. În cazuri izolate, s-a raportat edem pulmonar. De obicei, în timpul menţinerii anestezie s-a observat tuse. Pe parcursul fazei de revenire, rareori, au fost raportate, greaţă, vertij, aritmie, tuse, vărsături, cefalee, frisoane sau senzaţie de rece, euforie şi dezinhibiţie sexuală. Rareori, au fost raportate mişcări epileptiforme, incluzând convulsii şi opistotonus ; în cazuri izolate, acestea au apărut tardiv, la câteva ore sau zile după anestezie. A fost raportat risc convulsivant la pacienţii epileptici care au primit propofol. Rareori, post-operator, după administrarea de lungă durată a Propofol 1% Fresenius, s-au raportat febră şi decolorarea urinii. Rareori, după administrarea Propofol 1% Fresenius pot să apară reacţii anafilactice, incluzând edem Quincke, bronhospasm, eritem şi hipotensiune arterială. Foarte rar, după utilizarea propofol, s-a raportat pancreatită. Nu a putut fi stabilită o relaţie cauzală. În cazuri rare, s-a observat apariţia rabdomiolizei, acidozei metabolice, hiperkaliemiei sau insuficienţei cardiace, uneori letale, după administrarea Propofol 1% Fresenius în doze mai mari de 4 mg/kg şi oră, utilizate pentru sedarea pacienţilor în unităţile de terapie intensivă. ( a se vedea punctul 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale). Rareori, au apărut tromboză şi flebită. Durerea locală care apare de obicei în timpul injectării Propofol 1% Fresenius poate fi redusă prin co-administrarea lidocainei şi prin alegerea unei vene mari de la nivelul antebraţului sau fosei antecubitale. Rareori, după co-administrarea lidocainei pot să apară următoarele reacţii adverse: ameţeală, vărsături, somnolenţă, convulsii, bradicardie, aritmii şi şoc. În puţine cazuri, după administrarea paravenoasă a propofol s-au raportat reacţii locale grave. Lista excipienţilor Ulei de soia, lecitină din ou, glicerol, acid oleic, hidroxid de sodiu, apă pentru preparate injectabile. Emulsie tip apa in ulei A/U


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie 2. Gerovital H3 Professional Line - Emulsie Hidratanta Demachianta – 500 ml Beneficiile produsului : Emulsia asigura o demachiere eficienta a tenului, indepartand chiar si fardurile rezistente la apa. Asocierea Hialuronatului de Sodiu cu Extractul de castraveti si Vitamina E are un rol important in hidratarea tenului, conferind pielii o senzatie placuta de catifelare. Mod de utilizare : Se recomanda utilizarea zilnica dimineata si seara. Demachierea corecta asigura o mai buna patrundere a substantelor active din crema de zi sau crema de noapte. Se aplica pe fata, gat si decolteu, masand usor, apoi se indeparteaza usor cu ajutorul unei dischete demachiante. REZULTATE CLINICE : Ten cu pana la 42,37% mai ferm* Efect semnificativ de lifting cu pana la 43,37%* Efect semnificativ regenerant* **Teste efectuate prin evaluare clinica si instrumentala de catre Evic International Group.Eficacitate masurata dupa 28 de zile de utilizare a produsului. Linia Gerovital H3 - Prof. Dr. Ana Aslan are o actiune geriatrica complexa in diminuarea semnelor imbatranirii si revitalizarea tenurilor mature, deshidratate, ridate. Imbunatateste tonusul muscular, reda elasticitatea cutanata, conferind pielii prospetime si suplete. Principii active specifice gamei: • Ceruri, uleiuri si grasimi naturale - Squalane, Ulei de Avocado • Hialuronat de Sodiu • Extract de Castraveti • Vitamina E • Sepilift - efect de lifting facial • PABA - constituent al Acidului Folic Gama Gerovital H3 este varianta cosmetica a tratamentului geriatric al Prof Dr. Ana Aslan . Este o gama conceputa sa aiba efect asupra pielii imbatranite prematur sau la termen, dar si asupra pielii care nu a imbatranit inca si vrea sa se mentina asa. Gerovital H3 face pielea batrana sa functioneze ca o piele tanara, deci sa si arate asa.

5. Definiţi suspensiile Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide,constituite din una sau mai multe substante active insolubile, suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si destinate administrarii interne sau externe. Din punct de vedere fizico-chimic, suspensiile pot fi interpretate ca dispersii de particule solide in orice fel de mediu, gazos, lichid sau solid.Astfel o serie de preparate farmaceutice(unguente, paste,supozitoare,etc.) pot fi considerate


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie „suspensii”. In mod obisnuit insa,in domeniul farmaceutic, sub denumirea de suspensii intelegem numai preparatele in care mediul de dispersie este lichid. Din punct de vedere al gradului de dispersie,suspensiile sunt inrudite cu emulsiile, marimile particulelor dipspersate fiind cuprinse, in majoritatea cazurilor, intre 1 si 100µm.Deci suspensiile sunt dispersiile microeterogene.

6. Daţi exemplu de 5 suspensii şi descrierea acţiunilor acestora 1.Augmentin, pulbere suspensie orala Forma de prezentare Pulb. susp. 457 mg (400 mg amoxicilina si 57 mg acid clavulanic)/5 ml; ct. × 1 fl. cu pulb. pt. 35 ml, 70 ml sau 140 ml susp. orala Indicatii : Infectii ale tractului respirator superior si inferior; ale tractului genito-urinar; ale pielii si tesuturilor moi; osteo-articulare; dentare; alte infectii (avort septic, infectii puerperale, infectii intraabdominale). Profilaxia infectiilor asociate cu interventiile chirurgicale. Spectru: Germeni grampozitiv aerobi: Bacillus anthracis, Corynebacterium spp., Enterococcus faecalis, Enterococcus faecium, Listeria monocytogenes, Nocardia asteroides, Staphylococcus aureus, Stafilococi coagulazonegativi, Streptococcus AGalactiae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus viridans, Streptococcus pyogenes, Streptococcus spp., Streptococcus viridans. Germeni grampozitiv anaerobi: Clostridium spp., Peptococcus spp., Peptostreptococcus spp. Germeni gramnegativi aerobi: Bordetella pertussis, Brucella spp., Escherichia coli, Gardnerella vaginalis, Haemophilus influenzae, Helicobacter pylori, Klebsiella spp., Legionella spp., Moraxella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Pasteurella multocida, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Salmonella spp., Shigella spp., Vibrio cholerae, Yersinia enterocolitica. Germeni gramnegativ anaerobi: Bacteroides species, Fusobacterium spp. Altii: Borrelia burgdorferi, Chlamidiae, Leptospira ictero-haemorrhagiae, Treponema pallidum. Reactii adverse Reactii de hipersensibilitate (edem angioneurotic, anafilaxie, sindrom similar bolii serului, vasculite de hipersensibilitate, rash cutanat, urticarie, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroza epidermica toxica, dermatita buloasa exfoliativa, nefrita interstitiala). Reactii gastro-intestinale (diaree, greata, varsaturi, indigestie, candidoza mucocutanata, colite asociate antibioterapiei orale - inclusiv colita pseudomembranoasa si colita hemoragica). Efecte hepatice (cresterea AST si/sau ALT, hepatite si ictere colestatice). Efecte hematologice (leucopenie reversibila, trombocitopenie sau anemie hemolitica, prelungirea TS si de protrombina). Reactii uro-genitale (prurit, iritatie, secretii vaginale). Efecte SNC (agitatie, ameteli, cefalee, convulsii). Diverse (decolorarea danturii, tromboflebite la locul injectarii).


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

2. Nistatina, pulbere Compozitie Flacoane continand 6 g pulbere ce contine 2.400.000 UI nistatin, 1 ml de suspensie contine 120.000 UI. Actiune terapeutica Nystatin este un antibiotic polienic ce interfera (prin legarea sterolilor, in principal a ergosterolului) cu permeabilitatea membranei celulare a fungilor sensibili. Actioneaza in principal pe Candida spp., dar si pe Aspergilus spp., Coccidiosides immitis, Cryptococcus neoformans, Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatidis. Indicatii : candidoze superficiale mucoase (orala, gastrointestinala, vaginala) si cutanate. Suspensia se administreaza oral la copii si la persoanele cu leziuni oro-faringiene importante, precum si ca aplicatie locala pe piele si mucoase. Asociat cu antibiotice pentru supresia dezvoltarii exagerate a florei intestinale. Reactii adverse : Uneori greata, voma, diaree (la doze mari), rar iritatie la aplicare locala sau intravaginal, foarte rar reactii alergice (la Nystatin sau la candidina eliberata prin distrugerea ciupercii).

3. FORTRANS , solutie buvabila Compozitie: Macrogol 4000 64 g/plic; sulfat de sodiu anhidru 5,7 g/plic; excipient (zaharinat de sodiu, arome) q.s.p. 1 plic 74 g. Proprietati: Administrarea orala a solutiei produce lavajul intestinal, asigurand vacuitatea colonului. Continutul de electroliti al solutiei nu produce schimburi electrolitice intestin-plasma. Macrogolul 4 000 este nedegradabil, nemetabolizabil de flora intestinala, neabsorbabil din intestin si nu modifica parametrii biologici. Indicatii: Pregatirea colonului pentru explorarile endoscopice si radiologice ale colonului, chirurgia colonului. Asigura o pregatire rapida si comoda, fiind lipsit de toxicitate si avand toleranta excelenta. Contraindicatii: Alterari grave ale starii generale (deshidratare, insuficienta cardiaca severa); afectiuni ale colonului, insotite de fragilitatea mucoasei; ileus/ocluzie intestinala. Interactiuni medicamentoase: Diareea provocata prin administrarea Fortrans este susceptibila de a perturba absorbtia medicamentelor administrate simultan. Efecte secundare: Greturi, varsaturi semnalate la debutul administrarii, rare si rapid reversibile; senzatie de balonare. Posologie: Administrarea orala cu pana la 3 ore inaintea interventiei. Continutul fiecarui plic se dizolva intr-un litru de apa. Se administreaza 3-4 litri solutie Fortrans


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie in seara ce preceda explorarea, sau fractionat seara si dimineata. Administrarea fractionata creste acceptabilitatea si cantitatea ingerata. Forma de prezentare: Pudra pentru solutie buvabila; cutie cu 4 plicuri.

4. Flumetol, suspensie oftalmica Forma de prezentare FLUMETOL S FARMILA; Susp. oft. 0,2%; Ung. oft. 0,1%; ct. 1 fl. 10 ml, respectiv ct. 1 tub 5 g (P-RF) Indicatii : Afectiuni inflamatorii ale segmentului anterior al ochiului precum si ale anexelor ochiului, conjunctivite, blefaroconjunctivite, keratite oi keratoconjunctivite, episclerite si sclerite, dacriocistite, reactii postoperatorii. Reactii adverse : Ocazional pot aparea senzatii de arsura locala, iritatii, fenomene de hipersensibilitate individuala la unul din componentele produsului. Atentionari si precautii speciale : In timpul tratamentelor prelungite se recomanda controlul frecvent al tensiunii intraoculare. Utilizarea prelungita ar putea produce glaucom, leziuni de nerv optic, deficite de acuitate si de camp optic, formarea cataractei subcapsulare sau pot contribui la stabilizarea infectiilor oculare secundare cu patogeni eliberati de tesutul ocular. Dozare si mod de administrare Se instileaza 1-2 picaturi colir in sacul conjunctival de 2-4 ori pe zi. Unguentul se aplica in sacul conjunctival de 1-2 ori pe zi. 5. SMECTA Clasa farmacoterapica : ALTE ABSORBANTE INTESTINALE Prezentare farmaceutica : Pudra in plicuri pentru suspensie orala continand 3 g diosmectita dioctaedrica/plic, glucoza monohidrat 0,74 g/plic, zaharinat de sodiu 7 mg/plic, vanilina 4 mg/plic (cutii cu 10 si 30 plicuri). Actiune terapeutica : Smectita, prin structura sa laminara si vascozitatea ridicata, are o putere mare de acoperire a mucoasei intestinale. Creste rezistenta barierei de mucus prin sporirea calitatii si cantitatii mucusului de la suprafata enterocitelor (mucoprotectie activa). Fixeaza gazele digestive. Reduce hipersensibilitatea intestinala, restaureaza integritatea functionala a eritrocitelor. Normalizeaza tranzitul intestinal fara a interfera cu peristaltismul si fara modificarea volumului scaunelor.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

Indicatii : Diareea acuta a copilului (se poate administra din prima zi de viata). Diareea acuta si cronica la adult. Sindromul colonului iritabil (distensie, dureri abdominale, tulburari de tranzit). Interactiuni medicamentoase Proprietatile adsorbante ale smectitei pot perturba absorbtia altor medicamente. Se recomanda administrarea la distanta de Smecta a altor medicamente (medie 2 ore). Reactii adverse : Foarte rar, constipatie; tranzitul normal se va relua dupa reducerea dozei la jumatate.

7. Definiţi unguentele Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele sau pe mucoase, in scop terapeutic sau de protectie; sunt constituite din excipienti (baze de unguent) in care se pot incorpora substantele active. Denumirea de unguent provine de la cuvantul latin ungo-ungere = a unge,care sugereaza modul de aplicare a acestei forme farmaceutice.

8. Daţi exemplu de 5 unguente şi descrierea acţiunilor acestora 1.ARTROSTOP CREMA Compozitie: Apa, ulei mineral, gliceril stearat (si) ceteareth-20 (si) ceteareth-12 (si) cetilalcool (si) cetil palmitat, alcool denaturat, cetil-alcool, gliceril-stearat, glucozaminsulfat, metilsulfonilmetan (MSM), extract de Boswellia serrata, ulei de Linum usitatissimum, metil-salicilat, mentol, camfor, poliacrilat de sodiu (si) octil-stearat (si) trideceth-6, ulei de Juniperus communis, ulei de Eucalyptus globules, ulei de terebentina, guma xantan, metilcloroizotiazolinona (si) metilizotiazolinona. Indicatii: Produsul ArtroStop Crema are o actiune benefica prompta in ameliorarea disfunctiilor articulare.Continutul bogat in substante active imbunatateste circulatia sanguina locala, tonifica structurile articulare si, simultan, contribuie la ameliorarea durerilor si a intepenirii articulatiilor, cu imbunatatirea considerabila a mobilitatii articulare. Efectele pozitive ale ArtroStop Crema pot fi potentate prin folosirea in paralel cu alte produse ArtroStop, ArtroStop PLUS si ArtroStop pudra. 2. Venoton, gel Compozitie : Gelul contine ca principiu activ troxerutin in proportie de 2%, excipienti pana


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie la 100g; mai contine conservanti (nipagin, nipasol). Proprietati: Troxerutinul este un orto-(-hidroxietil)-rutozid, un derivat semisintetic de rutin (rutozid), care este rutinozidul qvercetolului. Acesta face parte din grupul flavonoizilor, derivati ai fenilbenzo-piranului. Grupa flavonoizilor contine pigmenti galbeni raspanditi in fructele si frunzele verzi ale plantelor. Troxerutinul face parte din grupa vitaminei P, vitamina permeabilitatii. Conditionarea sub forma de gel este cea mai indicata pentru resorbtia cutanata. Actiune terapeutica : Troxerutinul are actiune favorabila asupra vaselor sanguine mici (capilarelor), normalizand permeabilitatea si diminuand fragilitatea acestora. Reduce rapid durerile, inflamatia in caz de edem, precum si celelalte manifestari acute din maladiile cronice venoase sau cele de origine traumatica (entorse, contuzii musculare). Indicatii terapeutice: dureri si edeme ale membrelor inferioare cauzate de boli cronice ale venelor sau de origine traumatica. Ameliorarea durerilor cauzate de tratarea varicelor cu injectii sclerozante. Profilaxia si tratamentul varicelor din timpul sarcinii. Afectiuni ale venelor din diferite regiuni ale corpului: hemoroizi, flebite, trombo-flebite superficiale, stari postflebitice, tulburari trofice, dermite varicoase. Entorse, contuzii musculare. Reactii adverse : Produsul este in general bine tolerat. La persoanele foarte sensibile este posibila aparitia urticariei sau a pruritului. In acest caz se intrerupe aplicarea gelului si se informeaza medicul. 3. BANEOCIN - unguent Compozitie : Baneocin pudra/unguent: 1 g contine: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de neomicina: 5000 UI (5 mg). Proprietati si actiune : Baneocinul este o combinatie de antibiotice exclusiv pentru uz extern care contine bacitracina si neomicina, antibacteriene singerice, cu o puternica activitate locala. Bacitracina actioneaza in principal asupra germenilor grampozitivi: Streptococcului haemolitic, stafilococilor, Clostridiilor, Corynebacterium diphteriae cat si asupra Pnemonemiei pallidum si a catorva germeni gramnegativi; Neisserii si Haemophilus influenzae. Ea actioneaza de asemenea si asupra actinomicetelor si fusobacteriilor. Indicatii : Baneocinul este activ in toate infectiile provocate de germeni patogeni sensibili la neomicina si/sau la bacitracina. Actiunea Baneocinului unguent este intensificata de un pansament. Baneocin pudra: - Infectii bacteriene ale pielii de mica extindere, de ex: Herpes simplex, Herpes zoster/vezicule de varicela, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-nascuti) infectate cu bacterii. Prevenirea infectiilor ombilicale la nou-nascuti. Dupa interventii chirurgicale (dermatologice) Baneocin pudra poate fi utilizat ca adjuvant in ingrijirea


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie postoperatorie (excizii si cauterizari, tratarea ragadelor, ruptura perineala, episiotomie, rani si cicatrice supurante). Baneocin unguent: Infectii bacteriene focale ale pielii: Furuncule, antrax (dupa tratament chirurgical), foliculita barbiei, foliculita profunda, hidrosadenite supurative, periporite, perionyxis. Infectii ale pielii de extindere limitata: Impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme secundare infectate, rani si taieturi infectate secundar, opariri cu apa fierbinte, arsuri, operatii estetice si grefe cutane (de asemenea profilactic si pansamente cu unguent). Dupa interventii chirurgicale: Baneocin unguent poate fi folosit ca adjuvant in timpul ingrijirii postoperatorii: Baneocin unguent intins pe fese de tifon este eficient la pacientii cu infectii sau rani (ex. infectii ale canalului urechii externe, rani sau escare chirurgicale). Efecte secundare : In aplicatii externe, pe piele, mucoase si rani, Baneocinul este in general bine tolerat. Rar pot aparea descuamari, uscaciunea pielii, congestia tegumentelor pielii si prurit. Aplicat in dermatoze cronice (ex. dermatoze congestive) si otita medie cronica, Baneocinul favorizeaza sensibilizarea vis-a-vis de un mare numar de diferite substante, printre care si neomicina. Aceasta se poate manifesta prin raspunsul slab la tratament. In anumite situatii pot aparea reactii alergice. Alergiile ce se manifesta sub forma de eczeme de contact sunt extrem de rare. Alergia la neomicina se asociaza, in aproximativ 50% din cazuri, cu o cross-alergie cu celelalte antibiotice din clasa aminoglicozidelor. La pacientii cu leziuni extinse ale pielii se vor avea in vedere absorbtia Baneocinului si urmarile ei (ex. leziuni vestibulare si cohleare, nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular). Interactiuni (ca urmare a absorbtiei sistemice) In cazul absorbtiei sistemice, administrarea simultana de cefalosporine sau de alte aminoglicozide poate potenta nefrotoxicitatea. Folosirea simultana de diuretice, ca acidul etacrinic sau furosemid, poate agrava de asemenea oto- si nefrotoxicitatea. La pacientii care primesc narcotice, anestezice sau relaxanti musculari, absorbtia Baneocinului poate potenta blocajul neuromuscular. 4. Finalgon Unguent Compozitie si Mod de Ambalare Unguent care contine pentru un gram 4 mg nonivamid i 25 mg nicoboxil. Tub cu 20 grame. Indicatii : Artrita, dureri reumatice la nivelul articulatiilor si muschilor; leziuni produse in practicarea sportului, contuzii si luxatii, dureri musculare cauzate de supraefort; lumbago, nevrita, sciatica, bursita i tenosinovita; pentru tratament revulsiv local n tulburarile circulatorii periferice. Finalgon unguent contine doua substante vasodilatatoare cu activitate accentuata. O cantitate mica de produs realizeaza la nivelul tegumentului un efect local intens revulsiv si de incalzire. Aceasta reactie se instaleaza in decurs de cateva minute dupa aplicarea Finalgon-ului, efectul maxim manifestandu-se in 20 - 30 de minute. Se produce o crestere a irigarii cu sange atat a pielii, cat si in profunzime in tesuturile subiacente. Durerile reumatice, contuziile, efortul muscular sau traumatismele produse prin activitati sportive sau alte situatii similare sunt ameliorate prin caldura si cresterea afluxului sanguin determinate de unguent.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

Contraindicatii : Hipersensibilitate cutanata. Finalgon nu trebuie aplicat pe rani, pe pielea iritata sau cu alte leziuni. Avertismente, precautii: Daca Finalgon ajunge pe mucoase (oculara, nazala, bucala, anala sau vaginala), se percepe o senzatie de arsura dezagreabila, dar nepericuloasa. Pacientii cu o piele sensibila nu trebuie sa fac baie sau dus fierbinte inainte sau dupa administrarea Finalgon-ului. 5. Ultraproct unguent Compozitie: 1 g unguent contine 0,92 mg fluocortolon-21-pivalat, 0,95 mg fluocortolon-21-hexanoat si 5 mg cinchocainhidrochlorid. - Substanţele active sunt pivalat de fluocortolonă, caproat de fluocortolonă şi clorhidrat de cincocaină. Un gram unguent rectal conţine pivalat de fluocortolonă 0,918 mg, caproat de fluocortolonă 0,945 mg şi clorhidrat de cincocaină 5 mg. - Celelalte componente sunt: octildodecanol, ulei de ricin, ulei de ricin hidrogenat, monoricinoleat de macrogol 400, ulei de citrice şi trandafiri. Indicatii: Hemoroizi, fisuri anale superficiale, inflamatii rectale. Efecte secundare: In cazuri rare pot aparea reactii alergice locale. La o folosire indelungata (peste 4 saptamani), nu se exclud modificari locale ale tegumentului (cum ar fi atrofia tegumentului). 9. Definiţi supozitoarele Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, care contin doze unitare din una sau mai multe substante active; sunt destinate administrarii pe cale rectala,vaginala si uretrala. 10. Daţi exemplu de 5 supozitoare şi descrierea acţiunilor acestora 1.Procto-Glyvenol supozitoare Compozitie: Fiecare supozitor contine 400 mg tribenosid, o substanta sintetica activa apartinand glucofuranozidelor si 40 mg lidocaina. 100 g crema contine 5 g tribenosid si 2 g lidocaina clorhidrat. Conservanti: Metilparaben (E 218) si propilparaben (E 216). Proprietati/efecte: Procto-Glyvenol determina diminuarea prompta a simptomelor hemoroizilor (durere, usturime, prurit, tensiune), care apar datorita inflamatiei secundare a regiunii anale. Activitatea terapeutica a Procto-Glyvenol la pacientii cu hemoroizi este atribuita capacitatii acestuia de a reduce permeabilitatea capilara si de a creste tonusul vascular. In plus, are efect antiinflamator local si actiune antagonista asupra unor substante endogene care au rol de mediatori ai inflamatiei si durerii. Lidocaina


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie continuta de Procto-Glyvenol grabeste atenuarea simtomatologiei. Farmacocinetica: Absorbtie: Aprox. 20% din tribenosidul continut in crema se absoarbe prin piele. Biodisponibilitatea sistemica a tribenosidului este de 30% din cea obtinuta prin administrarea orala a acestuia (sub forma de capsule). Varful concentratiei plasmatice de 1 g/ml (tribenosid si metaboliti) se obtine la 2 ore dupa administrarea unui supozitor (400 mg tribenosid). Metabolism si eliminare: Tribenosidul se metabolizeaza intens si se excreta urinar (dintr-un supozitor, 20-27% din tribenosid se elimina sub forma de metaboliti). Cantitatea de lidocaina continuta de ProctoGlyvenol absorbita nu exercita nici un fel de efect asupra cordului. Indicatii: Pana la disparitia semnelor acute, crema sau 1 supozitor trebuie aplicate dimineata si seara. Ulterior, se poate continua tratamentul printr-o singura aplicare zilnica. 30 g crema sunt suficiente pentru 20-30 de aplicatii. Reactii adverse: Procto-Glyvenol este bine tolerat. In cazuri izolate pot aparea senzatie usoara de arsura, durere, cresterea motilitatii intestinale dupa administrarea cremei sau supozitoar 2. INDOMETACIN, supozitoare Compozitie: Indometacin 50 mg/supozitor. Indicatii: In fazele active ale urmatoarelor afectiuni inflamatorii: Poliartrita reumatoida. Coxartroza . Artroza . Spondilartrita anchilopoetica. Afectiuni abarticulare. Criza de guta. Se mai poate administra in lumbago, in chirurgia dentara pentru tratarea inflamatiilor, in dismenoreea primara pentru tratarea durerii si a simptomelor asociate. Actiune terapeutica : Indometacinul este un antiinflamator nesteroidian, derivat al acidului indolacetic, avand si proprietati analgezice si antipiretice. Este un inhibitor puternic al sintezei prostaglandinelor, principalii mediatori ai inflamatiei. Actiunea lui se explica prin scaderea concentratiei de prostaglandine la nivel periferic . Indometacinul nu actioneaza asupra etiologiei afectiunii, ci asupra simptomelor inflamatorii determinate de aceasta. Farmacocinetica: Se absoarbe rapid la nivelul mucoasei rectale (absorbtia fiind mai rapida decat din formele orale), dar cantitatea absorbita este usor mai scazuta. In practica, dupa incercari clinice, s-a constatat o absorbtie de 80-90%. Absorbtia nu este modificata de varsta. Timpul de injumatatire variaza intre 2,6 si 11,2 ore; trece in lichidul sinovial, realizand concentratii mari , in placenta, in laptele matern, in tesutul cerebral si in saliva . Legarea de proteinele plasmatice este in jur de 90%. Se regaseste in plasma ca atare si sub forma de metaboliti neconjugati. Se excreta renal si biliar (indometacin si metaboliti). Excretia renala descreste odata cu varsta.


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie Contraindicatii: Alergie la indometacin. La pacientii carora acidul acetilsalicilic si alte antiinflamatoare care inhiba prostaglandin sinteza le provoaca reactii alergice, manifestate prin crize acute de astm, urticarie, rinita alergica. Rectita si hemoragie rectala recenta. Sarcina si alaptare . Insuficienta renala sau hepatica grava. Reactii adverse: Produce relativ frecvent cefalee, ameteli, anorexie, iritatie rectala si reactii alergice: criza de astm, urticarie, eruptii cutanate. Au fost semnalate cazuri izolate de hepatita , glomerulonefrita si reactii hematologice (leucopenie, trombocitopenie , anemie aplastica si chiar agranulocitoza). Tulburari oftalmologice. Interactiuni medicamentoase: Administrarea simultana a indometacinului cu produsele urmatoare necesita o supraveghere riguroasa a starii clinice si biologice a pacientului: Anticoagulante : poate accentua efectul anticoagulantelor orale si pe cel al heparinei (cresterea riscului hemoragic prin inhibarea functiei plachetare). Cand asocierea cu antivitaminele K este necesara, trebuie urmarit indicele de protrombina. Sulfamide hipoglicemiante: poate antrena o crestere a efectului hipoglicemiant al sulfamidelor (deplasarea legarii lor de proteinele plasmatice). Litiu: poate creste litemia, uneori pana la pragul toxic. Daca asocierea este necesara, trebuie supravegheata litemia, pentru a adapta posologia litiului. Metotrexat: indometacinul este susceptibil de a creste toxicitatea hemolitica a metotrexatului. Diuretice: poate diminua activitatea diureticelor (efectul antidiuretic si antihipertensiv). Poate prezenta efecte sinergice cu ticlopidina (marirea activitatii antiagregante plachetare); daca asocierea este necesara trebuie sa se urmareasca timpul de sangerare. Asociat cu celelalte AINS , mareste riscul ulcerogen si hemoragic. Poate scadea activitatea beta-blocantelor si inhibitoarelor enzimei de conversie (efectul antihipertensiv). 3. PARACETAMOL, supozitoare Compozitie: Paracetamol sugari: 125 mg paracetamol/supozitor. Paracetamol copii : 250 mg paracetamol/supozitor. Indicatii terapeutice: Tratamentul simptomatic al afectiunilor febrile si/sau dureroase. Actiune terapeutica : Substanta cu actiune analgezica asemanatoare cu a fenacetinei si cu efect antipiretic apropiat de al salicilatilor, paracetamolul actioneaza asupra centrilor termoreglatori din sistemul nervos central, determinand o pierdere mai accentuata de caldura prin vasodilatatie cutanata. Efectul analgezic are, de asemenea, un mecanism central, fiind influentate durerile de intensitate medie. Nu are actiune antiinflamatoare si nu este antiagregant plachetar. Farmacocinetica: Are absorbtie prelungita pe cale rectala. Biodisponibilitatea este comparabila cu cea a formelor administrate pe cale orala. Se distribuie rapid in mediile lichide si se leaga slab de proteinele plasmatice. Timpul de injumatatire biologic este de ordinul a 4-5 ore. Picul plasmatic este atins in 2-3 ore. Metabolizarea hepatica urmeaza doua cai majore, iar eliminarea renala are loc sub forma de glucurono-conjugati (60-80 %) si sub forma de sulfoconjugati (20-30 %); mai putin de 5% se elimina sub forma neschimbata. O cantitate mica este transformata prin


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie interventia citocromului P450 intr-un metabolit ce sufera o conjugare cu glutationul. In cazul intoxicatiilor masive, cantitatea acestui metabolit este crescuta. Dupa toate datele recente, se pare ca metabolismul paracetamolului nu este modificat in caz de insuficienta hepatica. Reactii adverse: Paracetamolul este bine tolerat la doze terapeutice. Reactiile de hipersensibilitate sunt foarte rare. Au fost descrise totusi cazuri de trombocitopenie , pancitopenie si leucopenie asociate tratamentului cu paracetamol. Doze masive (125-250 mg/kg/zi) provoaca necroza hepatica. 4. Betadine, supozitoare vaginale Compozitie Fiecare ovul contine 200 mg de polivinil-pirolidona (PVP-iodine complex). Actiune terapeutica betadina este un agent antimicrobian cu spectru larg (bactericid, virucid, fungicid, protozoicid). Indicatii vaginite acute si cronice, infectii mixte, specifice si nespecifice (Gardnerella, trichomonas, Candida). Pregatirea preoperatorie in ginecologie. Contraindicatii Alergie la iod, hipertiroidie, dermatita herpetiforma Duhring, inaintea tratamentului cu iod radioactiv. Se va evita administrarea dupa a treia luna de sarcina si in perioada alaptarii, eventual doar in urma aprecierii individuale si sub supraveghere medicala. Precautii In patologiile tiroidiene, in special in hiperfunctiile subclinice, si la persoanele in varsta, Betadine poate fi folosit doar sub supraveghere medicala Reactii adverse In caz de sensibilitate la iod, uneori iritatii locale cu caracter tranzitoriu. 5. MACMIROR COMPLEX 500, supozitoare vaginale Indicatii: Terapia polivalenta a afectiunilor vulvo-vaginale datorate microorganismelor patogene: Candida , Trichomonas si bacteriilor. Prezentare farmaceutica: Unguent continand la 100 g: 10 g nifuratel si 4 000 000 U.I. nistatin (tub de 30 g); supozitoare vaginale continand: 500 mg nifuratel, 200 000 U.I. nistatin, excipienti (cutie cu 12 buc.). Actiune terapeutica : Macmiror complex este rezultatul asocierii dintre Nifuratel si Nistatin. Nifuratel este un chimioterapic de sinteza, cu o intensa si eficace activitate trichomonicida, antibacteriana si micostatica; efectul sau polivalent permite tratarea si prevenirea vaginitelor de etiologie mixta, spre deosebire de tratamentul specific al tricomoniazei, care favorizeaza declansarea ulterioara a micozelor. Nistatin este un antibiotic bine cunoscut, cu activitate fungicida mai ales asupra


Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie micetelor, din genul Candida . Eficacitatea si absenta toxicitatii produsului au incurajat vasta sa utilizare clinica, in special in aplicatii locale. Asocierea dintre Nifuratel si Nistatin permite obtinerea unui "efect antifungic total" si initierea unui tratament polivalent al vaginitelor, care poate asigura eliminarea agentilor patogeni responsabili (Candida a., Trichomonas v. si bacterii) si restaurarea mediului fiziologic vaginal. Scopul este prevenirea recidivelor dupa vindecarea aparenta a infectiei initiale.

11. Care sunt proprietăţile preparatelor oftamologice conform FRX Conform FRX preparatele oftalmologice au urmatoarele proprietati : - aspect : picaturile pentru ochi-solutii apoase sau uleioase trebuie sa fie limpezi, practic lipsite de impuritati mecanice.Picaturile pentru ochi-suspensii pot prezenta un usor sediment redispersabil prin agitare; - pH-ul se determina potentiometric; - marimea particulelor : se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata intinsa in strat subtire pe o lama 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mut 50 µm; - masa totala pe recipient : se determina prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul din FRX ; - dozarea, se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva ; - sterilitatea, se procedeaza conform prevederilor de la „Controlul sterilitatii”.


Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.