Sunteți pe pagina 1din 11

Istoria arhitecturii universale

( Stilul Neoromanesc in creatiile : arh. Daniel Renard, Ion Mincu si Petre Antonescu)

Chereji Flavius Casian Arhitectura an III


Cazinoul din Constanta (arh. Daniel Renard).3-5 pag

Cuprins

Palatul Bncii Marmorosch Blank (arh. Petre Antonescu) 6-7 pag

Casa Manolescu-Vitzu (arh. Ion Mincu) ..8-10 pag

Bibliografie .11 pag

Cazinoul din Constanta (arh. Daniel Renard)

Nelipsit din pozele de vacanta ale turistilor si din vederile care amintesc de litoral, CAZINOUL din Constanta este fara discutie emblema orasului. O cladire impunatoare care emana inca aerul perioadei sale de glorie, Cazinoul "vegheaza" tarmul Marii Negre de peste 130 de ani. incepturile Cazinoului se leaga de trecerea Dobrogei sub administratie romaneasca, fiind prima cladire ridicata la malul marii dupa incheierea dominatiei otomane. Mai precis, piatra de temelie a Cazinoului a fost pusa in anul 1880. La acea vreme asezamantul era amplasat langa Farul Genovez si era construit pe structura de lemn, iar la exterior era captusit cu scandura. In interior erau amenajate o sala de dans, doua sali de jocuri si doua sali de lectura, unde vizitatorii puteau citi presa locala, nationala si internationala. n zona n care se afl astzi mai fusese, ntre 1880-1902, o construcie de lemn, o cazin, cum se numea loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turiti. Construcia unui edificiu cu funcii asemntoare marilor cazinouri europene a nceput prin anul 1904. Iniial, planurile sunt ntocmite de ctre arhitectul Petre Antonescu, care proiecteaz o cldire al crei stil arhitectonic se inspira din tradiiile artei romneti. Dup terminarea fundaiilor, ns, planurile sunt schimbate, Primria ncredinnd modificarea lor unui arhitect de origine francez (sau elveian), Daniel Renard - care renun la principiile stilului romnesc, n favoarea unui melanj de motive decorative ce ncarc i mai mult greoiul ansamblu. Terasa Cazinoului, amenajata pe malul marii, era locul preferat de intalnire al marinarilor din lumea intreaga, a turistilor si a elitei vremii. In fiecare vara, pe terasa erau organizate seri dansante si concerte sustinute de celebritati ale epocii, aduse la malul marii pe cheltuiala administratiei locale.

In anul 1891 Cazinoul descris mai sus este distrus aproape complet in urma unei furtuni, iar Primaria comunala decide construirea unuia nou. In anul 1893 noul Cazino este dat in folosinta. Asezamantul era amplasata aproximativ pe locul actualului Cazino si era construit pe structura de lemn, la fel ca precedentul. In interiorul cladirii erau amenajate mai multe camere si o sala de dans, iar la exterior se continua cu o terasa. Relatand impresii despre Cazinoul sfarsitului de secol XIX, scriitorul Petre Vulcan povesteste: "Indata la inceput ne atrage pavilionul de petrecere, ale carui picioare se ridica din valuri, cata vreme veranda e impinsa deasupra marii. Inlauntru canta muzica si parechi vesele danseaza bostonul; din afara lampioane atarnate spre mare fac o lumina feerica, sub care dame si domni converseaza intim, desfatandu-se in marea dinaintea lor, ca-n o mie si una de nopti.'' In anul 1903, edilii locali decid ca este momentul ca orasul Constanta sa aiba un cazino modern, asemanator celor care "insufleteau" riviera franceza. Sarcina intocmirii proiectului ii revine lui Daniel Renard, un arhitect roman de origine franceza care locuia in Constanta. Acesta avea sa conceapa o cladire in stil Art Nouveau, devenind promotorul acestui curent in Romania. Proiectul noului Cazino a fost aprobat imediat de catre liberarii aflati la putere, insa a fost contestat de o parte din opinia publica si de partidele politice din opozitie, starnind in cele din urma controverse puternice. Odata cu venirea la putere a conservatorilor, proiectul lui Renard a fost inlocuit cu cel al unui al arhitect roman. Ca un joc al soartei, liberalii revin la putere in anul 1907 si ii reincredinteaza proiectul lui Daniel Renard. Lucrarile incepute in 1907 sunt finalizate in 1910 cu un cost total de 1.300.000 de lei. Cladirea atrage atat admiratie, cat si critici. Spre exemplu, citand din jurnalul de calatorie al unui diplomat francez, aflam ca: "un lucru este deceptionant in aceste locuri primitoare: albul cazino, pretentios complicat, al celui mai ingrozitor stil 1900, care incarca tarmul marii". Cazinoul nu scapa nici de criticile presei locale, fiind caracterizat ca o "matahala impopotonata cu tot felul de zorzoane" de jurnalistii ziarului Conservatorul Constantei, in timp ce ziaristii "Observatorului", publicatie liberala, il acuza pe primalul orasului ca nu a incercat sa "zadarniceasca si sa impiedice monstruozitatea". Foarte multi dintre contestatari erau contrariati de arhitectura asimetrica a cladirii si irepetabilitatea elementelor de constructie, trasaturi inovatoare care intrau in contradictoriu cu neoclasicismul romanesc. In ciuda criticilor, Cazinoul este inagurat cu mult fast pe 15 august 1910 in prezenta principelui Ferdinand. Luand in considerare costurile mari de intretinere a cladirii, la 15 martie 1911 oficialii locali autorizeaza jocurile de noroc, iar Cazinoul este dotat cu 2 mese de biliard si 7 mese pentru jocurile de carti.

La putin timp de la inaugurare, Cazinoul de la malul marii devine unul dintre cele mai cunoscute stabilimente de acest gen din Europa. In interior, era un loc luxos, cu pereti frumos decorati, candelabre sofisticate, covoare scumpe si mobilier din esente alese. Accesul in aceasta lume exclusivista le era permis doar persoanelor cu dare de mana si tinuta distinsa. Luxul Cazinoului si mirajul jocurilor de noroc atrageau oameni bogati din toate colturile lumii, veniti incognitor pe meleaguri romanesti. In salile Cazinoului se traia intens, iar drame se consumau adesea! Nu putini au fost cei care, ruinati la masa de joc, si-au gasit sfarsitul aruncandu-se in valurile marii sau punandu-si capat zilelor intr-o camera de hotel. In timpul Primului Razboi Mondial, Cazinoul din Constanta a functionat ca spital, insa a revenit la destinatia sa initiala in perioada interbelica. La inceputul anilor '80, Cazinoul a "suferit" ultima renovare, moment in care i-au fost adaugate noi decoratiuni si vitralii. In prezent, cladirea Cazinoului "strajuieste" malul marii, asteptand sa-si recapete stralucirea de odinioara. El poate fi vizitat gratuit, insa o astfel de incursiune necesita o atentie sporita, avand in vedere starea actuala a edificiului. Chiar daca ponosit de trecerea timpului si cazut in nepasarea autoritatilor locale, interiorul Cazinoului adaposteste inca marturii ale luxului de inceput de secol XX.
5

Palatul Bncii Marmorosch Blank (arh. Petre Antonescu)

Petre Antonescu este autorul unor cldiri publice monumentale (palate administrative, bnci, ministere) i a unor locuine, toate fiind cldiri la a cror arhitectur a elaborat, aplicat i dezvoltat forme plastice arhitecturale viguroase, originale, dnd o interpretare inedit formelor i elementelor arhitecturii romneti vechi. Printre lucrrile sale cele mai reprezentative se numr cldirea Primriei Municipiului Bucureti, ridicat ntre anii 1906 i 1910 i completat n anii de dup 1945, fosta cldire a Palatului administrativ din Craiova (1912 - 1913) i cea a Bncii de Investiii din Bucureti (1915 - 1923). n toate aceste cldiri monumentale, se ntlnesc numeroase interpretri originale i interesante ale pridvoarelor, loggiilor, ancadramentelor de ferestre i ui, brielor i altor elemente ale arhitecturii tradiionale romneti. n acelai spirit au fost concepute i numeroase locuine particulare din Bucureti, sector 1, Cismigiu, printre care se pot aminti cele de pe strzile Apolodor i Dumbrava Roie i Strada Ion Brezoianu, Victor Eftimiu, sau cldirile care adposteau Muzeul Simu.

Banca Marmorosch, Blank & Co este o banc istoric romneasc nfiinat n 1848 de ctre Jacob Marmorosch. Acesta s-a asociat cu Mauriciu Blank la 1 ianuarie 1864 i au pus bazele noii bnci , cu numele consacrat. A avut sediul n Palatul Bncii Marmorosch Blank din Bucureti. Este cunoscut pentru importana pe care a avut-o la nceputul anilor 1920, pentru
6

implicarea n politica romneasc, dar i pentru rsuntorul ei faliment din 1931. A fost desfiinat n 1948. Palatul Bncii Marmorosch Blank a fost sediul Bncii Marmorosch Blank n perioada interbelic, construit ntre anii 1915-1923, dup planurile arhitectului Petre Antonescu. Edificiul este construit ntr-o tendin neoromneasc format din mai multe stiluri: bizantine, gotice, moldoveneti. n interior, palatul este decorat n stilul Art Nouveau i Art Deco de ctre Cecilia Cuescu Storck. n anul 1993, dup un proiect al arhitectului Tiberiu Boitan, cldirea a fost extins spre centrul vechi.

Casa Manolescu-Vitzu (arh. Ion Mincu)


Ion Mincu (n. 20 decembrie 1852, Focani - d. 6 decembrie 1912, Bucureti) a fost un arhitect, inginer, profesor i deputat romn. Promotor al unui stil romnesc n arhitectur, cunoscut i ca arhitectur neo-romneasc, Mincu a integrat n operele sale specificul arhitecturii tradiionale din Romnia. Exemple n acest sens sunt Bufetul din oseaua Kiseleff (1882-1892), vila Robescu din Sinaia. Ca o recunoatere a importanei sale n evoluia colii romneti de arhitectur, ncepnd cu anul 1953, Universitatea de Arhitectur i Urbanism din Bucureti i poart numele. Mult vreme s-a crezut c prima comand primit de Mincu a fost n 1884 i a constat n refacerea unei foste case Manolescu pentru dr. Vitzu. Cercetarea de arhiv a scos la lumin proiectul din 1888 (A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 15/1888) n care este prezent solicitarea scris de mna arh. Ion Mincu pentru o cldire cu dou etaje pentru proprietarii R. Manolescu i A. Vitzu. Casa s-a aflat pe str. Colei (actualul blvd. Nicolae Blcescu) la nr. 61, aproape de biserica Boteanu, dar a fost demolat dup 1902 cu ocazia lrgirii bulevardului.

Casa Manolescu-Vitzu, fotografie din rev.Analele arhitecturii, anul 2, nr. 4, 1891/ faada din dosarul 15/1888 Despre unul dintre proprietari am aflat c era Alexandru N. Vitzu (1853-1902), directorul Institutului de fiziologie (1883), deputat de Neam (1895) i academician. Mincu a lucrat n antrepriz, stilul Renaterii franceze fiindu-i impus de proprietar. Faada spre bulevard prezenta o decoraie bogat la nivelul ancadramentelor ferestrelor de la piano nobile. Imobilul a avut patru ci de acces, unul principal dinspre aleea pentru trsuri i altele secundare, la corpurile servitorilor. n partea dreapt a volumului princial i spre spatele curii se aflau spaiile destinate copiilor i servitorilor.
8

15/1888

Planul parterului casei Vitzu, dosar

Planul etajului casei Vitzu, dosar 15/1888

La nivelul parterului au fost prevzute un amplu vestibul, saloane, sala de mas, biblioteca i o scar interioar. Din planurile prezente la dosar observm atenia acordat de arhitect plafoanelor i chiar amplasarii mobilierului. Iniial corpul din dreapta ar fi trebuit s aib i el etaj, dar s-a renunat, fiind terminat cu o teras. Colaborarea cu dr. Vitzu s-a ncheiat ntrun mod neplcut, arhitectului nefiindu-i achitate ultimele dou rate, ceea ce l-a marcat n cariera sa, ferindu-se s mai lucreze n antrepriz ori de cte ori s-a putut.

10

Bibliografie

Cazinoul din Constanta (arh. Daniel Renard) http://en.wikipedia.org/wiki/File:Constan%C5%A3a_-_Cazino2.jpg http://ro.wikipedia.org/wiki/Cazinoul_din_Constan%C8%9BaA http://www.turistderomania.ro/castele-cetati-si-palate/cazinoul-din-constanta/

Palatul Bncii Marmorosch Blank (arh. Petre Antonescu) http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Banca_Marmorosch_Blank http://reptilianul.blogspot.ro/2011/03/banca-maArmorosch-blank-co.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Palatul_Bancii_Marmorosch_Blank_Bucuresti.jpg http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_B%C4%83ncii_Marmorosch_Blank http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Antonescu

Casa Manolescu-Vitzu (arh. Ion Mincu) http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Mincu http://arhitectura-1906.ro/2011/08/traseu-urban-ion-mincu/ http://adevarul.ro/news/bucuresti/case-bucurestene-uitatedin-creatia-arh-ion-mincu1_50de00a4596d72009147d7db/index.html

11