Sunteți pe pagina 1din 24

Reguli n stabilirea numerelor de oxidare

Aceste reguli se stabilesc pe baza electronegativittii elementelor si gruprilor si a activittii chimice a metalelor. Regulile generale ale numerelor de oxidare sunt: 1. fluorul are numrul de oxidare -1; nu exist excepii; 2. oxigenul are numrul de oxidare -2; excepie fac combinaiile cu fluor (ex. OF6), peroxizii (ex. NaOONa, Na2O2) si superoxizii (ex. KO2); 3. hidrogenul are numrul de oxidare +1; excepie fac parte hidrurile metalelor mai active chimic dect hidrogenul (Li, K, Ca, Na, Fe, Zn, etc.); 4. metalele alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs, Fr) au numrul de oxidare +1; nu exist excepii; 5. metalele alcalino-pmntoase (Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Ra) au N.O. +2; nu exist excepii; 6. halogeni X (F, Cl, Br, I, At) au numrul de oxidare -1; fac excepie compusii cu oxigen, compusii cu I si At ce conin si alte elemente mai electronegative dect acestea;

ph-ul
pH = co-logaritmul concentraiei ionilor de hidroniu; pH=lg[H3O+] pOH = co-logaritmul concentraiei ionilor de hidroxil; pH=lg[HO-]

Exemple Acizi Tari:


HI, HCl ,HNO3 ,HClO4 ,H2SO4 ,HSbF6

Slabi
HF, H3PO4,H3PO3, H2CO3, HCN, H2C2O4, H2S, HOCl, HNO2, NH4+,fenoli, RCOOH

Baze Tari :
KOH, NaOH, LiOH, Mg(OH)2, Ca(OH)2

Slabe
NH3, RNH2, R2NH, R3N, F-, CN-, S2-, RCOO-,C2O4 2-,

Amfoliti -,acido-bazic

H2PO4-, HPO42-, HS-, HCO3-, HC2O4 pH+ pOH= 14 pH= pOH= 7 Determinarea aproximativa a pH-ului Se utilizeaz indicatori de pH Precizia msurtorii este moderata Puternic influenata de individ Determinarea precisa a pH-ului Se utilizeaz echipamente specifice; cel mai utilizat fiind electrodul cu membrana de sticla Precizia de msurare este de 0,01

Aplicaii
Determinarea pH-ului: Probelor biologice: snge, urina, piele, saliva, Alimentelor (controlul calitii): apa potabila, buturi, alimente, Probelor de mediu (controlul calitii): ape, soluri Produselor farmaceutice si cosmetice: pH-ul cremelor, pastei de dini, Volumetria de neutralizare: Determinarea coninutului de acizi sau baze din diverse produse: Determinarea coninutului de NH3, HCl, CH3COOH, acidul acetilsalicilic, ac citric din limonada, ac tartric din vin, etc Determinri indirecte: azotat (prin reducere la NH3), proteine din brnza (prin metoda Kjedhal). Reglarea pH-ului: (soluii tampon) Aplicaii de mediu Industria chimica Prin punct de echivalen se nelege momentul n care analitul s-a consumat n totalitate reacionnd cu cantitatea echivalent de soluie de titrant (fr ca titrantul s se acumuleze n sistem). Prin titrant se nelege orice soluie de concentraie exact sau aproximativ cu factor de corecie determinat, care este utilizat pentru determinarea cantitativ a unui analit dintr-o soluie necunoscut prin procedeul de titrare. Prin titrat se nelege orice soluie care este supus procedeului de titrare n vederea determinrii cantitative a unui (unor) analit din soluie.

Prin titrare se nelege operaia de adugare treptat a reactivului de titrare si msurarea volumului de titrant adugat pentru a atinge punctul de echivalen. Prin factor de corecie, F, se nelege un raport care arat de cte ori o soluie este mai diluat sau mai concentrat dect soluia de concentraie exact si se exprim matematic prin relaia: F= Tr/Tt = Cr/Ct = Vt/Vr, n care Tr, Cr, Vr reprezint titrul, concentraia normal respectiv volumul real Tt, Ct, Vt reprezint titrul, concentraia normal respectiv volumul theoretic Prin soluie etalon se nelege soluia obinut pornind de la substane etalon prin dizolvarea cantitativ a masei corespunztoare n balonul cotat corespunztor. Mai mult, pentru ca soluia s poat fi considerat etalon, aceasta nu trebuie s sufere nici o transformare n timp. Prin standardizare se nelege determinarea factorului de corecie volumetric; factorul de corecie volumetric se face pe baza legii echivalentei :c de a ori v de a ori f de a egal cu c de b ori v de b ori f de b rezulta f de a egal cu c de b ori v de b supra c de a ori v de a ori f de a

Modaliti de titrare
titrare direct a soluiei de analizat cu soluie de concentraie cunoscut; titrarea indirect soluia de analizat nu reacioneaz cu soluia titrat, de aceea se adaug n exces o alt soluie titrat ce reacioneaz cu substana iar excesul retitreaz cu soluia de concentraie cunoscut; titrarea prin substituie soluia de analizat nu reacioneaz cu soluia de concentraie cunoscut, de aceea se transform ntr-o combinaie chimic care poate fi apoi titrat cu soluia de concentraie cunoscut. Ca o regul general, cel puin una din speciile participante n reacia de titrare trebuie s fie acid sau baz TARE. La rndul ei, volumetria bazat pe reacii cu transfer de protoni se clasific, funcie de caracterul acido-bazic al titrantului sau a speciei ce urmeaz a fi determinat. Astfel avem dou subclase:

ACIDIMETRIA (metod volumetric utilizat n vederea determinrii unor specii cu caracter bazic, reactivul de titrare folosit fiind un acid) ALCALIMETRIA (metod volumetric utilizat n vederea determinrii speciile acide, reactivul de titrare folosit fiind o baz) acizii slabi si bazele slabe pot fi titrate cu baze slabe si respectiv cu acizi slabi numai n anumite condiii Aplicaii uzuale ale volumetriei deneutralizare Determinarea concentraiei/coninutului de HCl, H2SO4, NH3, CH3COOH, acidului boric, acidului oxalic, etc Analiza sodei caustice comerciale Determinarea carbonatului si bicarbonatului de sodiu, n prezen Determinarea azotailor Determinarea fosfatului Determinarea numrului de grupri hidroxilice din zaharuri Determinarea indicelui de saponificare al grsimilor si uleiurilor Determinarea coninutului de protein din brnz Determinarea coninutului de acid citric din citronad sau sare de lamie Determinarea coninutului de acid tartric din vin Determinarea coninului de aspirin din medicamente Determinarea constantelor de aciditate Aplicaii. Reglarea pH-ului; Soluii tampon Reglarea pH-ului este deosebit de importanta att in cazul reaciilor biochimice cat si in cazul reaciilor chimice clasice. Reglarea pH-ului se realizeaz prin intermediul soluiilor tampon. Soluia tampon este soluia care conine dizolvata cantiti echimolare (sau apropiate) de acid slab si respectiv baza slaba conjugata. Puterea maxima de tamponare a unui sistem acid/baza slaba conjugata revine soluiei care are aceeasi concentraie de acid si respectiv baza; pH-ul acestei soluii fiind pH=pKa. Sisteme tampon deosebit de precise se pot regsi si in natura. Spre exemplu, pH-ul sngelui este pstrat constant de prezena tamponului H2CO3/HCO3 -; pH-ul esutului osos este pstrat constant

de prezena tamponului HPO42-/PO43- etc.

Reactii de oxidare:
Reacia redox = reacia chimic care decurge cu modificarea numrului (strii) de oxidare adic are decurge cu transfer de electroni; N.O. numrul de oxidare sau starea de oxidare (nlocuieste noiunea de valen) este numrul care reprezint sarcina electric (pozitiv sau negativ), pe care o are specia participant la reacia redox. Pentru elementele chimice din compusii ionici, N.O. reprezint sarcini electrice intregi (numere naturale pozitive sau negative). Oxidarea = procesul chimic care decurge cu cresterea numrului de oxidare; procesul chimic care decurge cu cedare de electroni; Reducerea = procesul chimic care decurge cu scderea numrului de oxidare; procesul chimic care decurge cu acceptare de electroni; Agent oxidant = specie chimic care poate participa intr-o reacie chimic funcionnd ca un acceptor de electroni; specie chimic care particip intr-o reacie chimica si se reduce (numrul de oxidare scade); Agent reductor = specie chimic care poate participa intr-o reacie chimic funcionnd ca un donor de electroni; specie chimic care particip intr-o reacie chimic si se oxideaz (numrul de oxidare creste);

Aplicaii ale reaciilor redox:


Volumetria redox Electroliza Surse de curent - Pile galvanice Electrodepunerea Coroziunea si protecia anticoroziva Industria chimica Dispozitive specifice

Pile galvanice

Sistemele capabile s transforme energia chimic n energie electric se numesc pile electrice sau elemente galvanice. La cei doi electrozi se produc reacii de oxidoreducere: - la electrodul pozitiv (catod) au loc reacii de reducere a ionilor metalici din soluie (depunerea Cu) - la electrodul negativ (anod) au loc reacii de oxidare (dizolvarea Zn).

F.e.m. a unei pile (E) se defineste ca diferena de potenial care ia nastere ntre doi electrozi n circuitul deschis.
Clasificarea bateriilor
Dup reacia chimica : - Celule ireversibile bateriile clasice -Celule reversibile baterii rechargeable Dup natura electrolitului: -Celule cu electrolit lichid umede -Celule cu electrolit solid -Celule cu electrolit tip topitura -Celule de sigurana/rezerva Celule cu electrolit lichid umede sunt primele tipuri de celule galvanice obinute, in prezent sunt foarte puin utilizate; exista riscul ca electrolitul sa penetreze pereii drept pentru care, n multe cazuri electrolitul lichid s-a nlocuit cu gel; Cele mai cunoscute astfel de celule galvanice sunt: pila Daniell, pila Leclanche, pila Grove, pila Bunsen, pila pe baza de acid cromic, pila Clark, pila Weston;

Majoritatea aplicaiilor practice ale acestor tipuri de baterii au la baza sistemele Ni-Cd-KOH si respectiv cele pe baza de Pb-PbO2-H2SO4; Exista atat sisteme reversibile cat si ireversibile; Pila Leclanche a fost rapid adaptat in obinerea celulelor cu electrolit solid. Celule cu electrolit solid Pila Leclanche a fost modificata, locul electrolitului lichid fiind luata de un electrolit solid=>bateriile comerciale din zilele noastre; Printre cele mai utilizate baterii cu electrolit solid utilizate in zilele noastre sunt bateriile Leclanche Zn-C;

Coroziunea si protecia anticoroziv


Coroziunea = proces electrochimic spontan, de obicei, nedorit De obicei procesul de oxidare are loc pe baza oxigenului atmosferic
Tipul de coroziune si intensitatea distrugerii sunt determinate de: -natura si structura materialului; -compoziia mediului agresiv; -condiiile de desfsurare a unui proces tehnologic. Clasificare proceselor de coroziune dup diferite criterii: a) Mecanismul de desfsurare:coroziune chimic; electrochimic; biochimic. b) Aspectul distrugerii: coroziune general (continu); localized (discontinu). c) Caracterul distrugerii n raport cu structura metalului:coroziune intercristalin; transcristalin; selectiv.

Coroziunea este procesul de distrugere spontan a metalelor, aliajelor si n general, a materialelor sub aciunea agenilor chimici, electrochimici si biochimici din mediu
Coroziunea chimic se produce la contactul metalelor cu aerul sau gazele uscate (O2, HCl, H2S, oxizi ai clorului sau sulfului), ndeosebi la temperaturi ridicate, cnd se formeaz oxizi, cloruri, sulfuri, sruri sau ali produsi care rmn la locul interaciunii.

Coroziunea electrochimic este procesul de distrugere a metalelor n prezena electroliilor.

Factori care influeneaz asupra coroziunii electrochimice


a)Natura metalului b)Structura si starea suprafeei metalului c)pH-ul soluiei d)Concentraia electrolitului e)Concentraia oxigenului dizolvat n soluie f) Temperatura g) Viteza de curgere

Protecia anticoroziv
Acoperiri depunerea unor filme subiri de vopseluri, polimeri, etc. Galvanizarea depunerea unor straturi metalice rezistente la coroziune Alierea cu metale care formeaz un strat protector, pasiv Protecia catodic - cu electrozi de sacrificiu - cu sursa extern de curent electric continuu Protecia anodic - cu sursa extern de curent electric continuu cu reacie catodic suplimentar Protecia anticoroziv pasiv se realizeaz prin aplicarea de straturi protectoare care pot fi: - metalice - nemetalice - de natur anorganic. Protecia anticoroziv activ se refer la aciunea de modificare a sistemului de coroziune care depinde de: materialul folosit, mediul coroziv si condiiile de corodare (temperatur, pH, concentraia n O2, presiune, durata de coroziune)

Metode electrochimice de protecie se bazeaz pe reducerea vitezei de coroziune a construciilor metalice prin polarizarea lor realizat prin protecie catodic si anodic
a) Protecia catodic - cu surs exterioar de curent prin polarizarea catodic a instalaiei metalice de protejat cu o surs de curent continuu si un anod auxiliar n circuitul de polarizare Protectie catodica cu anozi activi sau de sacrificiu, care se leag la construcie;drept anozi

se folosesc metale cu un potenial mai electropozitiv dect al Fe cum sunt: Mg, Zn, Al. b) Protecia anodic Metalele trec din stare activ n stare pasiv prin deplasarea potenialului, adic prin polarizare anodic cu o surs exterioar de curent

reactii de precipitare
Precipitarea este o reacie chimic ce se desfsoar in soluie si care duce la formarea unui compus solid; Solubilizarea (dizolvarea) este procesul fizic sau chimic prin care o substana solid trece in soluie; Solubilitatea reprezint o msur a cantitii maxime de substan ce se poate dizolva intr-un volum de ap, in condiii date (in special temperatur, trie ionica, pH, presiune, ); este o constant fizic caracteristic pentru fiecare substan, in condiii date; Soluie saturat soluia care conine cantitatea maxim de substan dizolvat (echivalentul solubilitii), in condiii date; adugarea unei cantiti suplimentare de substana in soluia saturat duce la depunerea acestuia sub form de precipitat (nu se dizolv); Soluia suprasaturat este soluia care conine dizolvat o cantitate mai mare dect cantitatea echivalent solubilitii; Soluii concentrate / soluii diluate sunt soluiile care conin dizolvate cantiti mari / mici de substan; nu exist o regul conform creia peste o anumit concentraie o soluie s fie considerat concentrat Reacia de precipitare poate fi scrisa ca o reacie de dublu schimb Reacia invers precipitrii este dizolvarea. Dizolvarea presupune disocierea precipitatului in ioni Compusii greu solubili sunt acei compusi care au o solubilitate foarte mica intr-un anume solvent (Ks foarte mic; pKs mare). Solubilitatea insa este foarte puternic influenata de solvent Un astfel de caz este NaCl care este foarte solubil in apa, parial solubil in metanol (14,9 g/L = 0,25mol/L =

Ks ~ 0,065) si practic insolubil in eter etilic. Reacia de precipitare este influenat de mai muli factori. Dintre acestea, cele mai importante sunt: 1) Concentraia speciilor implicate in reacia de precipitare 2) Influena ionului comun 3) Temperatura de lucru 4) pH-ul soluiei 5)Presiunea 1)Coninutul maxim (din compusul AnBm) care se poate dizolva este dat de produsul de solubilitate; peste aceast cantitate, compusul nu se mai dizolv si rmne ca precipitat. 2) Solubilitatea poate fi de asemenea influenat de prezena unui ion comun. Spre exemplu: solubilitatea in ap distilat a AgCl este S=~1,9 mg/L in timp ce in soluie KCl 1M este de doar S`=~2,6*10-13mg/L 4) pH-ul soluiei influeneaz in special solubilitatea hidroxizilor si a acelor sruri care conin grupri care pot participa simultan si la diverse echilibre acido-bazice pH-ul soluiei influeneaz in special solubilitatea hidroxizilor si a acelor sruri care conin grupri care pot participa simultan si la diverse echilibre acido-bazice 5) Influena presiunii asupra solubilitii este important mai ales in cazul in care in urma disocierii si respectiv a reaciilor care au loc in soluie se degaj o component gazoas. Astfel solubilitatea carbonailor poate fi corelat cu presiunea si temperatura, in special in cazul unor pH-uri acide

Aplicaii ale reaciilor de precipitare


1)Gravimetria 2) Volumetria de precipitare 3) Depoluare 4) Biosinteza osului 5) Aplicaii medicale 6) Industria chimica

Definiie: Gravimetria este o metod de analiz cantitativ bazat pe transformarea speciei de interes (analit) intr-un compus greu solubil si msurarea cu precizie a masei de precipitat rezultate. Etapele analizei: se dizolv proba cntrit; printr-un procedeu adecvat se nltur speciile ce pot interfera n metoda aleas; se ajusteaz condiiile experimentale (pH, stare de oxidare, concentraie); se adaug agentul de precipitare adecvat (organic sau anorganic); precipitarea se realizeaz la cald; se separ precipitatul prin filtrare; se spal precipitatul; se usuc, se calcineaz si se aduce la mas constant; se calculeaz constituentul analizat din prob conform reaciei stoechiometrice

2) Utilizata in determinarea cantitativa a halogenilor si a semihalogenilor (CN- si SCN-) 1. Metoda Mohr 2.Metoda Volhard Se lucreaz cu un exces de AgNO3 excesul de AgNO3 fiind ulterior titrat cu KSCN, in prezenta de Fe3+ .3)Etapele procesului de epurare a apelor prin procese fizicochimice 4) Biosinteza esutului dur (oase, dini: smal si dentina) are la baza reacia de precipitare dintre Ca2+ si PO4 3- conform reaciei: (sl 36 curs 8) 5) Reaciile de precipitare sunt intens utilizate in obinerea unor biomateriale 6) Sinteze de materiale industriale

Reacii de complexare
*Combinaia complex (complex sau chelat) = ansamblu multiatomic constituit dintr-un atom central (cation = acid Lewis) i unul sau mai muli liganzi coordinai (baze Lewis) la atomul central; *Legtura coordinativ = legtura chimic ce ia natere prin punere in comun a 2e-, ambii provenind de la acelai atom; *Legtura coordinativ este reprezentat astfel: ML unde M este atomul central (de obicei un cation) iar L reprezint un ligand, sgeata fiind ntotdeauna ndreptat de la ligand la atomul central (adic de la atomul donor ctre atomul acceptor = indica direcia de deplasare a electronilor); Ligand = orice specie (atom, anion sau un ansamblu mai complex) care are o pereche de electroni neparticipanta disponibila pentru coordinare In funcie de numrul de legaturi coordinative pe care un ligand le poate realiza acetia se clasifica in:

Liganzi monodentai: Cl-, F-, HO-, H2O, NH3 Liganzi bidentai: (hidrazina) NH2-NH2; ionul oxalat, ionul salicilat, Liganzi polidentai: EDTA, EGTA,

Numrul de coordinare arata numrul de legaturi ce se dezvolta intre atomul central si ligand (liganzi); Geometria atomului central este puternic influenat de numrul de coordinare. Compuii coordinativi sunt de importanta vitala in att in regnul vegetal ct si in regnul animal: Clorofila A, hemul ...

Aplicaii ale reaciilor de complexare


I. II. III. IV. V. Intervine in diverse procese vitale: respiraie; fotosinteza, metabolism, Aplicaii industriale: n procedeul hidrometalurgic de obinere a Cu din minereuri (dizolvarea selectiv a cuprului). n procedeele industriale de obinere a Au i Ag din minereuri (dizolvarea selectiva a acestor metale nobile cu NaCN). Pentru prepararea unor substane pure (impuritile se pot transforma n combinaii complexe solubile sau insolubile n ap). n industria farmaceutic la prepararea unor medicamente: cisplatin, carboplatin, oxalilplatin, vitamina B12, .. Aplicaii de mediu Depoluare: ndeprtarea metalelor grele, a cianurilor, Determinarea duritii apei; Aplicaii medicale: detoxifierea organismului de Pb2+ Aplicaii analitice Analiza calitativ: identificarea sau mascarea anumitor specii (atomi, ioni, molecule) Volumetria bazat pe reacii de complexare

CHIMIA VIETII AMINOACIZI


Amino-acizii sunt combinatii organice care contin in molecula una sau mai multe grupe amino si una sau mai multe grupe carboxil.

Aminoacizi: structura general


Grup carboxil Grup amino Un atom de hidrogen Un radical

CLASIFICAREA AMINOACIZILOR Dupa structura, amino-acizii se mpart in doua mari categorii: 1. Alifatici: unde grupele funcionale sunt legate de o catena alifatica. 2. Aromatici: unde grupele funcionale sunt legate de un ciclu aromatic.

Dup aezarea relativa a grupelor funcionale se deosebesc -amino acizi, -amino-acizi, -amino-acizi, etc. Dintre amino-acizii alifatici, cei mai importani sunt -amino-acizi, adic acei amino-acizi care conin grupele funcionale legate de acelai atom de carbon. Se deosebesc mai multe categorii mari de -amino-acizi alifatici: 4. tioamino-acizi 5. diamino-acizi 6. amino-acizi heterociclici

1. monocarboxilici 2. dicarboxilici 3. hidroxi-amino-acizi

IMPORTANTA AMINOACIZILOR

Organismele i sintetizeaz din aminoacizi protidele proprii. Unii aminoacizi sunt transformai n substane cu rol biologic important: hormoni, amine, cetoacizi, etc. Nu toi aminoacizii sunt sintetizai de ctre organismul animal. Aminoacizii care nu pot fi sintetizai de ctre organismul animal, dar care sunt absolut necesari pentru creterea i dezvoltarea organismului = aminoacizi eseniali. Aminoacizii eseniali sunt: arginina, fenilalanina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, treonina, triptofanul, valina

Proprietati fizico- chimice

Aminoacizii sunt substane solide, cristalizate, solubile n ap (cu excepia cisteinei, cistinei i treoninei).

Au punct de topire i fierbere relativ ridicate, peste 200C Aminoacizii obinui prin sintez sunt racemici Aminoacizii naturali prezeni n structura protidelor aparin numai formei L Cu excepia glicocolului, atomul de carbon din structura aminoacizilor este asimetric. n consecin, aminoacizii prezint activitate optic, avnd capacitatea de a roti planul luminii polarizate. n soluie acetia se comport ca amfioni sau ioni bipolari datorit disocierii gruprilor funcionale carboxil i amin. Astfel, n funcie de pH, aminoacizii pot exista n soluie apoas sub trei forme: amfioni, cationi, anioni Datorit caracterului lor amfoter, aminoacizii se comport n mediul acid ca baze, iar n mediu bazic se comport ca acizi. Punctul izoelectric se definete ca pH-ul la care aminoacidul nu migreaz n cmp electric. PROPRIETATI CHIMICE Proprieti chimice determinate de prezena gruprii -COOH Reacia cu alcoolii cu formare de esteri Reacia cu bazele cu formare de sruri Reacia de decarboxilare cu formare de amine biogene (sub aciunea unor enzime specifice numite decarboxilaze) Reacia de reducere energic cu formare de aminoalcooli

Proprieti chimice determinate de prezena gruprii NH2 a) Reacia de alchilare (metilare) cu formare de derivai cuaternari b) Reacia de acilare cu formare de N-acil-derivai c) Reacia de dezaminare cu formare de acizi nesaturai sau saturai (sub aciunea unor enzime specifice numite dezaminaze) d) Reacia cu aldehidele cu formare de baze Schiff Bazele Schiff ale aminoacizilor au caracter acid i se utilizeaz pentru dozarea volumetric a aminoacizilor e) Reacia cu acidul azotos cu formare de hidroxiacizi Proprieti chimice determinate de prezena altor grupri funcionale (-OH, -SH) Gruparea alcoolica (-OH) se poate fosforila (esterifica cu H3PO4). De exemplu, serina duce la formare de fosforilserina (particip la structura proteinelor din lapte)

Gruparea tiol (-SH) se poate oxida reversibil pentru a forma o legtur disulfurica. Astfel, cisteina se poate cupla cu o alt molecul de cistein ducnd la formarea cistinei). Proprieti chimice determinate de prezena simultan a celor dou grupri funcionale COOH i NH2 reacia de condensare intermolecular cu formare de dipeptide, tripeptide, etc.

- doi sau mai muli aminoacizi reacioneaz ntre ei cu eliminare intermolecular de ap ntre o grupare COOH a unui aminoacid i o grupare NH2 a altui aminoacid. - legtura peptidic format -CO-NH- st la baza formarii structurilor complexe de tipul peptidelor, polipeptidelor i proteinelor

PROTEINE Proteinele sunt componente de baz ale tuturor celulelor vii, alturi de lipide, zaharide, vitamine, enzime, ap si sruri anorganice, formnd mpreun un sistem complex n cadrul cruia se petrec o serie de reacii chimice care asigur reproducerea, dezvoltarea i funcionarea normal a fiinelor vii. Sunt componente ale structurilor celulare i au funcii biologice fundamentale: enzimatice, hormonale, imunologice. Proteinele sunt substane cu activitate biologic pronunata precum: enzimele, pigmenii respiratori, muli hormoni i anticorpii. Substana contractil din fibrele musculare din cilii i din flagelele organismelor inferioare, care posed proprietatea de a transforma energia chimic n energie mecanic, este de asemenea o protein. Ele intr n structura tuturor celulelor i ajut la creterea i refacerea celulelor. Compui macromoleculari poliamidici rezultai din policondensarea aminoacizilor (n 50 ,..., 10000), conin in molecula grupe peptidice - (- CO- NH - )n

Toate proteinele conin elementele: C, H, O, N i S; n unele proteine se mai gsesc, n cantiti mici: P, Fe, Cu, I, Cl, i Br 51-56% C ; 20-23% O ;15,5-18,5 % N ;6,7-7,5 % H ; 0,5-2 % S ; 0,1-1 % P Necesar zilnic 70-80 grame ( 40-45 g proteina animala ) Clasificarea proteinelor n funcie de compoziia lor chimic ele pot fi clasificate n: Holoproteine cu urmtoarele clase de proteine: Proteine globulare (sferoproteine) sunt de regul substane solubile n ap sau n soluii saline: protaminele, histonele, prolaminele, glutelinele, globulinele, albuminele. Proteinele fibrilare (scleroproteinele) caracteristice regnului animal, cu rol de susinere, protecie i rezisten mecanic: colagenul, cheratina i elastina Heteroproteinele sunt proteine complexe care sunt constituite din o parte proteic i o parte prostetic; n funcie de aceast grupare se pot clasifica astfel: -Glicoproteine -Lipoproteine -Nucleoproteine -metaloproteine

Dup sursa de provenien: - proteine de origine vegetal - proteine de origine animal Dup solubilitatea n ap i n soluii de electolii: - insolubile (fibroase) - solubile (globulare) Dup produii rezultai la hidroliza total: -proteine propriu-zise (dau prin hidroliz total numai - aminoacizi) -proteine conjugate sau proteide (prin hidroliz total se obine, pe lang aminoacizi, i o alt substan, care n structura proteinei apare ca grup prostetic) Proteinele fibroase

se gsesc n organismul animal n stare solid i confer esuturilor rezisten mecanic (proteine de schelet) sau protecie mpotriva agenilor exteriori.

KERATINELE- proteinele din epiderm, pr, pene, unghii, copite i coarne se disting printr-un coninut mare de sulf. Keratinele sunt insolubile n ap att rece ct i cald, precum i n soluii saline. Din cauza aceasta keratinele prezint o mare inerie fa de agenii chimici, precum i fa de enzime. FIBROINA, componenta fibroasa din mtasea natural, se gsete n acest material nconjurat cu o component amorf, cleioas, sericina, care reprezint cca. 30 % din greutatea total. n cele doua glande ale viermelui de mtase, proteinele sunt coninute sub form de soluie concentrat, vscoas. Colagenul - este componenta principal a esuturilor conjunctive, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor, pielii, oaselor, solzilor de pete. Elastina constituie esutul fibros, cu o elasticitate comparabil cu a cauciucului, a arterelor i a unora din tendoane, cum este de exemplu tendonul de la ceafa bovinelor. Elastina nu se transform n gelatin la fierbere cu ap i este digerat de tripsina. Ca i colagenul, fibrele de elastin sunt compuse din aminoacizi simpli, mai ales leucin, glicocol i prolin. Proteinele solubile sau globulare apar n celule n stare dizolvat sau sub form de geluri hidratate. Ele au nsuiri fiziologice specifice i se submpart n albumine i globuline Albuminele sunt solubile n ap i n soluii diluate de electrolii (acizi, baze, sruri), iar globulinele sunt solubile numai n soluii de electrolii.

Exemple de proteine solubile: - albuminele din ou - globulinele i albuminele din snge (hemoglobina, fibrinogenul) - caseina din lapte - proteinele din muchi (miogenul i miosina) Hemoglobina Cnd hemul se leag de globin (protein), rezulta hemoglobina Hemul este pigmentul propriu-zis a hemoglobinei i gruparea prosteic a acesteia, n timp ce globina, alctuit n special din aminoacizii lizin i histidin, constituie partea proteic a macromoleculei Globina este o protein cu caracter bazic, care ferete de la oxidare hemul i i asigur un suport corespunztor

Carboxihemoglobina Dac n aer exist monoxid de carbon (CO), hemoglobina se combin preferenial cu acesta (hemoglobina are o afinitate de 300 de ori mai mare fa de CO, n comparaie cu O2), formndu-se carboxihemoglobina Hb + CO HbCO Carboxihemoglobina este o cromoprotein colorat rou-deschis (hemoglobina are o culoare roie aprins). Cantiti mici sau moderate de carboxihemoglobin se formeaz la fumtori, la locuitorii marilor orae, la cei care lucreaz sau triesc n zonele cu fum sau cu gaze de eapament. Cnd nivelul carboxihemoglobinei este ridicat, aa cum se ntmpl n cazul (intoxicaii cu monoxid de carbon), nsi viaa este ameninat. O concentraie de 1,25 g de oxid de carbon la 1 mc de aer, poate produce blocarea total a hemoglobinei din snge

Fibrinogenul glicoproteina

Este principalul factor al cuagulrii Valori normale - 240 - 290 mg la 100 ml snge Proteinele din snge Globulele roii conin toat proteina colorat roie, hemoglobina. Plasma conine n soluie fibrinogenul, globuline i albumine. STRUCTURA PROTEINELOR . Structura PRIMARA care presupune: - identificarea aminoacizilor - numrul aminoacizilor - succesiunea (secvena) aminoacizilor Structura SECUNDARA se refera la: - orientarea spaiala - cauzele acestei orientri - structura elicoidala (spirala) GLOBULARE - seria L are pasul pe dreapta - se formeaz legaturi de H in cadrul aceleai molecule (intramoleculara) intre 2 grupe pe spirale diferite - legtura de H se formeaz intre H de la N si perechea de electroni de la :O:-ul carbonilic (amidic) - structura -pliata (incretit, panglica ondulata) FIBROASE

- legaturile de H se formeaz intre 2 grupe de la 2 macromolecule diferite paralele (intermolecular) Structura TERTIARA la enzime determina cataliza - structura secundara dublata de legaturile fizice sau chimice datorate radicalului R - COO- si -NH3 atracie electrostatica (acid glutamic-lisina) - O-H si - :NH2- sau 2 grupe OH- se formeaz legaturi de H - intre 2 grupe -CH(CH3)2 leg. Van der Walls ex. Valina - CH2-S-S-CH2 leg. prin punte de sulf ex. cisteina Structura CUATERNARA -asocierea unor macromolecule intr-o entitate cu rol biologic - denaturarea modifica structura teriara si cuaternara ZAHARIDE Polizaharidele sunt hidrocarbonate compuse din mai multe molecule de monozaharide ca de exemplu glucoza, fructoza care sunt legate ntre ele n lanuri cu lungimi diferite formnd polizaridele ca glicogen, chitin, amidon i celuloz. Formula general a unui polizaharid este: -[Cx(H2O)y]n- unde x are frecvent valoarea 5 i 6 iar y valoarea x-1.

Glicogenul Glicogenul este la organismul animal corespondentul amidonului de la plante, fiind un polizaharid compus din mai multe molecule de glucoz. Glicogenul servete la nmagazinarea energiei i detoxifierea organismului, o mare parte din glicogen se gsete n ficat. Desfacerea glicogenului n monozaharide ca glucoza se face cu eliberare de energie necesar de exemplu contraciei musculare. Procesul de eliberare sau nmagazinare de energie fiind reversibil i se realizeaz cu ajutorul ATP-ului. Amidonul Amidonul este o substan organic ce se gsete n seminele, fructele i tuberculii plantelor i care se folosete n industria

alimentar, chimic etc. Formula brut a amidonului, determinat prin analiza elementar, este (C6H10O5)n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziiei chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectin i amiloz, care difer ntre ele prin structur i reactivitate. Amiloza cea mai puin rspndit n natur (aproximativ 30%). Cu iodul n reacie, d o culoare albastr. Amiloza este solubil n ap. Amilopectina cea mai rspndit n natur (aproximativ 70%). Cu iodul n reacie, d o culoare violet. Are aceeai formul i structur ca i glicogenul Amidonul are o structur amorf, insolubil n ap, dei la contact cu apa acesta se umfl. La recunoaterea amidonului se folosete iodul: la contact cu acesta, amidonul d o culoare violet nchis la rece. . Glucoza este compusul organic, aparinnd clasei zaharidelor, care are formula chimica C6H12O6Dei are aceeai formul chimic, fructoza este diferit fa de glucoz prin modul de legare a atomilor. Denumire chimica: 6-(hidroximetil)oxan-2,3,4,5-tetrol

Formula chimica:

Puncte de topire:

-D-glucoz: 146C -D-glucoz: 150C

Glucoza este o substan solid, cristalizat, incolor i solubila n apa. Are un gust dulce. Punctul su de topire este foarte ridicat, deoarece ntre numeroasele sale grupri hidroxil (-OH) se formeaz multe legaturi de hidrogen. Glucoza este unul dintre produii de fotosinteza a plantelor i a unor procariote. Se gsete ndeosebi n sucul fructelor dulci ale plantelor. La scar industrial, glucoza se obine prin hidroliza amidonului n mediu acid:

O alt metod este hidroliza enzimatic a amidonului. Multe culturi pot fi folosite ca surs pentru amidon: porumbul, orezul, grul, cartofii sunt utilizai la scar larg n toat lumea. Utilizare n medicin este folosit mai ales sub form de soluii apoase perfuzabile. Pentru a evita efectele nefaste ale hiperglicemiei, de obicei oricrei perfuzii cu glucoz i se adaug insulin Exist mai multe forme de comercializare i folosire a glucozei: -sirop de glucoz - conine glucoz n concentraie de 32,40%; -glucoza tehnic - cu o concentraie de 75%; -glucoza cristalizat (tablete) - concentraie de 99%. Celuloza este o substan macromolecular natural din clasa glucidelor, fiind constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharid care mpreun cu lignina (un compus macromolecular aromatic) i alte substane, formeaz pereii celulelor vegetale i confer plantei rezisten mecanic i elasticitate. Aceasta are aceeai formul brut ca i amidonul (C6H10O5)n, unde n poate atinge cifra miilor. Celuloza este o substan solid, alb, insolubil n ap i ceilali solveni organici, solubila in hidroxid de tetraaminocupru (II) numit si reactiv Schweizer. Obinuit, ea se obine din lemn de conifere, de fag sau din stuf si paie. Plantele au un coninut variabil de celuloz: fibrele de bumbac 85-90% n timp ce lemnul conine 50% celuloz. Zaharidele cunoscute i sub denumirea de glucide sunt substane organice, cu funciune mixt ce au n compoziia lor att grupri carbonilice ct i grupri hidroxilice. Glucidele constituie o clas de substane foarte important att pentru organismele animale ct i pentru cele vegetale. Sub aspect biochimic i fiziologic, glucidele constituie o materie prim pentru sinteza celorlalte substane: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. De asemenea constituie substane de rezerv utilizate de ctre celule i esuturi. Biosinteza lor se realizeaz prin fotosinteza.

Lipide Lipidele sunt substane organice grase, insolubile n ap, dar solubile n majoritatea substanelor organice (cloroform, eter, ..). Exista o mare diversitate de lipide avnd structuri si funcii diferite. Acizi grai Detergeni si spunuri Grsimi si uleiuri Ceruri Fosfolipide Terpene Steroizi Vitamine liposolubile Acizii grai sunt componente eseniale ale grsimilor, uleiurilor, cerurilor sau a fosfolipidelor. Acidul linoleic i linolenic sunt considerate acizi grai eseniali deoarece absena lor in dieta umana duce la boli caracteristice de piele, mpiedica creterea precum i o deshidratare avansata. Substanele care se acumuleaz la suprafaa apei si modifica proprietile suprafeei se. numesc surfactani Cei mai vechi ageni de splare amfifili cunoscui de om sunt spunurile fiind obinute prin hidroliza bazica a grsimilor animale (saponificare). Clasa de lipide provenita de la esterificarea glicerinei cu acizi grai este cunoscuta sub denumirea de grsimi sau uleiuri fiind caracteristice att regnului animal cat si vegetal Grsimile sunt caracteristice (cu precdere) regnului animal in timp ce uleiurile sunt caracteristice plantelor cu excepia trigliceridelor provenite din peste care sunt preponderent lichide si implici, considerate uleiuri. In compoziia grsimilor predomina acizii grai saturai in timp ce in cazul uleiurilor predomina acizii grai nesaturai. Uleiurile pot fi convertite in grsimi prin transformarea grupelor nesaturate in grupe saturate. Acest lucru se realizeaz prin hidrogenare Cerurile sunt esteri ai acizilor grai cu alcooli monohidroxilici cu catena lunga.

Ceara este de asemenea utilizata in diverse aplicaii medicale sau industriale: cosmetica, farmacie (unguent, excipieni), industria textila (prelucrarea pielii) etc. Fosfolipidele sunt componente de baza ale membranei celulare Substantele esentiale numite vitamine uzual sunt clasificate in hidrosolubile si liposolubile. Daca vitaminele hidroslubile se elimina rapid din organism si necesita doze ridicate (pentru vitamina C doza recomandata este de ~100mg/zi putand atinge chiar si 2-3g/zi), vitaminele liposolubile se elimina incet ceea ce face ca doza recomandata sa fie relativ micaputandu-se acumula usor si atinge limita de toxicitate. Vitamin Vitamin Vitamin Vitamin A 0,8 mg ( max. cca. 3mg) D 5-10 g (max cca. 2 mg) E 15 mg ( max cca. 1 g) K 110 g (max ?????)

Medicamentele sunt substane naturale sau sintetice (mono- sau multicomponent), de natura organica sau anorganica care administrate pe diverse cai duce la vindecarea, ameliorarea sau prevenirea unei (unor) boli. In majoritatea cazurilor, medicamentele conin pe lng substana activa si ali componeni, avnd diverse scopuri

Medicamente

S-ar putea să vă placă și