Ochi

Ochiul este un organ a crui principal funcie este cea de a detecta lumina. Se compune dintrun sistem sensibil la schimbrile de lumin, capabil s le transforme n impulsuri nervoase. Ochii cei mai simpli nu fac altceva dect s detecteze dac obiectele din jur sunt luminate sau obscure. Cei mai compleci folosesc la percepia vizual. Ochii compui se gsesc la artropode (insecte i animale similare)[1] i sunt formai din mai muli ochi simpli care permit formarea unei vederi panoramice n mozaic. La majoritatea vertebratelor i cteva molute, ochiul funcioneaz prin proiectarea imaginilor pe o retin sensibil la lumin, de unde se transmite un semnal spre encefal prin intermediul nervului optic. Ochiul are o form sferic, este umplut de o substan transparent, gelationoas numit umoare vitroas, are o lentil de focalizare numit cristalin i, adeseori, un muchi numit iris, care regleaz cantitatea de lumin care intr.

Vederea la om
Lumina ptrunde prin partea din fa a ochiului printr-o membran transparent numit cornee, nconjurat de o zon numit albul ochiului sau sclerotic. n spatele corneei se gsete irisul, un disc colorat(acesta are un caracter unic pentru fiecare individ). ntre cornee i iris exist un lichid numit umoare apoas. Irisul e perforat n centru de un orificiu de culoare neagr, denumit pupil. Pentru ca ochiul s nu fie deteriorat, atunci cnd lumina este foarte puternic, pupila se contract(i prin urmare, se micoreaz); iar n caz contrar, atunci cnd este ntuneric, pupila se mrete. n continuare, lumina traverseaz cristalinul, acesta avnd funcia de lentil biconvex, apoi umoarea sticloas, n final imaginea fiind proiectat pe o membran numit retin. Pleoapele i genele au rolul de protecie al ochiilor. O membran subire transparent, denumit conjunctiv, cptuete interiorul pleoapelor i o parte din sclerotic.

Formarea imaginii
n cazul ochiului emetrop(vederea normal), imaginea se formeaz pe retin. Pentru ca razele de lumin s se poat focaliza, acestea trebuie s se refracte. Cantitatea de refracie depinde n mod direct de distana de la care este vzut obiectul. Un obiect situat la o distana mai mare necesit mai puin refracie dect unul situat la o distana mai mic. Cel mai mare procentaj din procesul de refracie are loc n cornee, restul refraciei necesare avnd loc n cristalin.

Defecte de vedere
Orice deviere de la starea emetrop(vederea normal) reprezint un defect de vedere. Cele mai des ntlnite defecte de vedere ale ochiului uman sunt:

Diferenele dintre defectele principale de vedere

Miopia este cel mai des ntlnit defect de vedere, aceasta avnd un caracter patologic(apare la natere) i ia loc atunci cnd globul ocular al ochiului miop este mai mare dect cel al ochiului normal, imaginea formndu-se n faa retinei. Miopia este corectat cu ajutorul lentilelor divergente. Hipermetropia este de asemenea un defect patologic, aceasta ns lund loc mai rar dect miopia. Globul ocular al ochiului hipermetrop este mai mic dect cel al ochiului normal, n consecin imaginea formndu-se n spatele retinei. Hipermetropia este corectata cu ajutorul lentilelor convergente. Prezbitismul este un defect de vedere care apare de obicei la btrnee, acesta comportndu-se n acelai mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de atrofierea elasticitii cristalinului. Prezbitismul este tratat cu ajutorul unei lentile convergente. Strabismul are drept cauz slbirea unuia dintre muchii externi ai globului ocular, acesta fiind corectat prin exerciii de ntrire a musculaturii ciliare. Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vrst naintat, aceasta fiind cauzat de pierderea treptat a transparenei(opacifierea) cristalinului. n cazul cataractei congenitale, aceasta este corectat prin secionarea unei poriuni a irisului i a capsulei cristaliniene ori prin extragerea cristalinului i nlocuirea acestuia cu un cristalin artificial reprezentat de ctre o lentil biconvex. Astigmatismul este o boal oftalmologic manifestat printr-o deformare a corneei care atrage dup sine o refracie defectuoas a razei de lumin n globul ocular. n cazul astigmatismului, razele de incidenta de lumin alb ce sosesc la ochi sub form de raze paralele vor suferi un proces intens i inegal de refracie, i prin urmare, cu ct aceast refracie difereniat va fi mai mare, cu att astigmatismul va fi considerat mai grav.

Vederea Cromatica

a)Tricromatii anormali si dicromatii au o acuitate zuala de 6/6 (20/20), insa discriminarea nuantelor este afectata. Placile colorate Ishihara pot fi utilizate pentru detectarea discromatopsiei rosu-verde. Placile test includ un numar ascuns, zibil numai pentru subiectii care confunda culorile datorita discromatopsiei rosu-verde. Deoarece discro-matopsiile sunt aproape in totalitate X-linkate, screening-ul are valoare doar in cazul copiilor de sex masculin. Placile Ishihara sunt deseori utilizate pentru testarea pacientilor cu tulburaridobandite ale vederii colorate. Desi ele nu au fost concepute pentru acest scop, nu exista alta metoda mai simpla si mai comoda pentru testarea cantitativa de rutina a vederii colorate. Defectele dobandite ale vederii colorate sunt deseori rezultatul unor boli ale maculei sau nervului optic. De exemplu, pacientii cu antecedente de nevrita optica acuza deseori o diminuare a perceptiei culorilor inca mult timp dupa ce acuitatea lor zuala a revenit la normal. Tulburarile vederii colorate pot fi de asemena consecutive accidentelor vasculare cerebrale bilaterale care

afecteaza portiunea ventrala a lobului occipital (acromatopsie cerebrala). Acesti pacienti pot percepe numai nuante de gri si pot avea de asemenea dificultati in recunoasterea fetelor (prosonozie). Infarctele lobului occipital dominant determina uneori anomie zuala pentru culori. Pacientii afectati pot distinge si diferentia culorile, dar nu le pot denumi. b) Teoria bicromatica (sau tetracromatica). Punctul de vedere al lui Hering este acela ca exista 3 substante fotosensibile in conuri, dar, in functie de iradiatia primita (putand declansa un fenomen de asimilatie sau dezasimilatie), ele reactioneaza la culori diferite, rezultand patru culori fundamentale, care, amestecandu-se, dau toate celelalte nuante si culori. Situatia este urmatoarea: Asimilatie negru verde albastru Dezasimilatie alb rosu galben Daca tinem cont de cele 4 culori fundamentale, vorbim de teoria tetracromatica. Daca avem in vedere ca tonurile culorilor rezulta din excitarea a doua categorii de conuri, putem sa denumim conceptia bicromatica. De cand se fac cercetari cu fascicole luminoase extrem de inguste (raze laser), s-a reusit obtinerea culorii galben folosind fascicole laser rosii si verzi, ceea ce nu se poate explica prin conceptia lui Hering.

Lup
O lup este un instrument optic format dintr-o lentil convergent sau dintr-un ansamblu convergent de lentile, fixate ntr-o montur, care, aezat n faa unui obiect, d o imagine mrit a acestuia, permind examinarea unor obiecte de foarte mici dimensiuni. O lup uzual are o distan focal de circa 25 cm, corespunznd unei puteri optice de 4 dioptrii. Grosismentul (mrirea aparent a dimensiunilor unui obiect cu ajutorul unor instrumente optice) unei astfel de lupe este de "2". Grosismentul unei lupe de ceasornicar sau de bijutier ajunge pn la valoarea de "10"

Lunet
Luneta este un instrument optic alctuit din mai multe lentile folosit la observarea obiectelor n deprtate. Ca orice instrument optic n care privim direct, luneta deviaz razele de lumin paralele care sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului. Cu ct aceast schimare de direcie (unghi) a razelor paralele prin sistemul lenticular al lunetei este mai mare, n acelai raport crete imaginea obiectului vizat n lunet, i cu ct densitatea razelor de lumin ajunse pe retin e mai mare, cu attimaginea va fi mai luminoas.

Microscop
Microscopul (grec. mikrs: mic; skopein: a observa) este un instrument optic care mrete imaginea unui obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai rspndit tip de microscop este microscopul cu lumin artificial, descoperit prin anii 1600.n anul 1679, unul din pionerii microscopului, Antoni Van Leeuwenhoek, a comunicat Societii Regale din Londra c numrul de "animale mici" (spermatozoare) pe care le-a detactat n lapii unui cod-150 de bilioane- erau cu mult mai mare dect numrul total de oameni pe care planeta l-ar putea suporta. La dou secole distan, n secolul al XIX-lea, puterea de mrire i rezoluie a microscoapelor au crescut, lentilele nemaiavnd distorsiuni cromatice i sferice.

Aparatul de fotografiat
Cel mai simplu aparat de fotografiat este o cutie opaca (camera obscura), cu un orificiu minuscul pe una din fete, pe fata opusa formandu-se imaginea. Desi foarte rudimentar, acest procedeu de fotografiere inca se mai utilizeaza si poarta denumirea de "pinhole photography".

Partile componente ale aparatului de fotografiat

Oricat a avansat tehnica in ultimii ani, aparatele de fotografiat au aceleasi componente de baza: + corpul aparatului (camera obscura) + obiectivul + diafragma + obturatorul + vizorul + sistemul de transport