Capitolul IX Universul mitic al samanului Mai multe ipoteze despre aspectul lumii consista la tungusi si sunt acceptate in diferite

grade de numeroase grupuri risipite de-a lungul Siberiei. Ele ne sunt cunoscute datorita folclorului, foarte bogat, al tungusilor si prin cantecele sa manilor ce-si descriu calatoriile in lumea de dincolo, in timpul transelor drama tice. Pot fi distinse doua conceptii fundamentale care, adeseori, se intretaie: cea a celor trei lumi etajate, unele deasupra altora si cea a raului samanic. Cele trei lumi Comuna tuturor samanilor, din est, ca si din vest, este conceptia cea mai veche. Ea ar data de la mijlocul neoliticului Baikalului, inainte ca tungusii sa se fi separat de mongoli (327). O regasim indeosebi raspandita la tungusii orientali studiati de Sirokogorov. Acesta considera ca a fost imprumutata de catre samani de la preotii budisti (lama) si se serveste de aceasta ipoteza pentru a-si confi rma teoria asupra samanismului care n-ar fi decat o reactie a populatiilor local e la budismul transmis de mongoli (270). Trei luni plate lumea superioara, lumea de mijloc si lumea inferioara se suprapu n una peste alta. Oamenii si animalele traiesc in lumea de mijloc, celelalte dou a lumi populate de spirite, nu sunt decat un reflex al lumii de mijloc. Pentru numeroase grupuri, lumea inferioara se dedubleaza in doua straturi: unul rezervat mortilor obisnuiti, altul, de demult, pentru spiritele stramosilor sama ni. Suslov a notat aceasta opinie la tungusii din Turuxansk, pentru care exista patru lumi: lumea superioara ugu, lumea de mijloc duliu, lumea inferioara xergu, lumea samanica de jos de tot xaman xergu (296). Dupa Vasilevici unele grupuri d in bazinul Ienisei cred ca ultimul strat al lumii inferioare se numeste ellamrak . Dupa o sedere in lumea inferioara buni, sufletele mortilor se scindeaza in dou a grupuri. Sufletele celor rai coboara in ellamrak pentru a suporta o a doua moa rte, definitiva de data aceasta, in timp ce sufletele celor buni ar urca in lume a superioara inainte de a cobori din nou in lumea de mijloc pentru a se reincarn a (327). Tungusii orientali prezinta credinte identice. Pentru birarcen si cumar cen ela gurum este locul unde se dizolva sufletele railor, dedesubtul lumii mort ilor (270). In realitate, aceasta versiune nu este decat o varianta a teoriei ce lor trei lumi. Paralel cu varianta ce dedubleaza lumea inferioara, trebuie s-o notam pe cea car e suprima lumea superioara. Dupa un saman din Transbaikalie, n-ar exista decat p amantul de mijloc dunda si luma inferioara buni. Spiritele, gazduite, de obicei, in lumea superioara, sunt instalate, in aceasta versiune, pe varfurile muntilor . Aceasta conceptie pare unica in literatura si samanul care a dezvoltat-o a rec unoscut ca este o opinie strict personala (270). Lumea de mijloc este imaginata diferit, in functie de grupurile, dar cel mai des este conceputa ca un disc plat plutind pe apa. La barguzini si la nercinii, lume a de mijloc, denumita dunda (care s-ar parea ca vine de la un termen mongol semn ificand mediul) este constituita din pamantul plat josko sustinut de doi serpi d easupra marii lamu. Animalele, oamenii si unele spirite locuiesc aici. Pentru bi rarceni, un singur sarpe tine pamantul si miscarile lui sunt cauza cutremurelor de pamant (270). La tungusii din Turuxansk, lumea de mijloc dulju este o platforma pe care se rid ica cortul cerului. Cerul este o piatra albastra transparenta pe care se misca s telele imaginate sub o forma umana (296). Totusi, cel mai adesea stelele sunt co nsiderate gauri in cortul cerului care lasa sa treaca lumina. Cea mai veche conc eptie despre cer, aceea a unei piei aruncate pe pamant in maniera unei panze de cort, s-a conservat intr-o ghicitoare. Pielea unui ren salbatic, strapunsa de ga uri, ce este Cerul. Dar unii tungusi din Podkamennaja Tunguska prefera sa vada c erul ca fundul unui ceainic rasturnat pe pamant (327).

Pentru oroii chestionati de Avrorin, pamantul este un gigant elan cu opt picioare si lipsit de coarne. Dorsala sa formuleaza un munte inalt care separa la est po porul oro si vecinii lor rusi si de toti ceilalti occidentali. Chinezii locuiesc pe capul elanului. Blana elanului formeaza padurile si puricii sai sunt animalel e. Un dragon, la vest, reprezinta America, iar un peste, la est insula Sahalin, aceasta conceptie a lumii e proprie oroilor, etnie tungusa foarte influentata de vecinii sai paleoarctici (18). In ce priveste lumea inferioara buni (termen derivat din buni a muri, este cel mai frecvent utilizat alaturi de orgi dunda la transbaikalieni si de xergu la ienis eieni, orgi in jos, xere jos) este lumea stramosilor, lumea in care trebuiau sa ajun ga sufletele mortilor pentru a-si gasi odihna si a-i lasa in pace pe cei vii. In totdeauna intunecata, ea este descrisa uneori sub aspectul unui drum greu, pietr os: Umblati repede de-a lungul desfundatului drum de pietre mergeti pe drumul mortilor canta samanul birarcen spiritelor sale (20, p. 225). Intrarea pe acest drum se situeaza la nord-vest in punctul cel mai septentrional e atins de catre soare in timpul vederii (270): se patrunde acolo, in general, p rintr-o gaura de apa, iaz sau lac ori printr-un vartej in apele repezi. Aceasta cale crepusculara coboara de-a lungul unui peisaj format din rauri si di n lanturi muntoase asemanator celui pe care-l parcurge in fiecare zi vanatorul t ungus. Spirite ostile stau ascunse de-a lungul drumului si cauta sa captureze sufletele in trecere. Cele mai de temut sunt spiritele trimise de samanii grupurilor dusm ane. Tungusii din Manciuria, birarceni si kumarceni, prezinta o versiune foarte marca ta de influenta manciuriana. Trei rauri separa pamantul de mijloc de lumea infer ioara: raul rosu cu podarul sau schiop (Toxola Age in manciuriana) ce asteapta i n barca sa; raul galben in spatele caruia se afla Mongoldai Nakcu (mongoldai = c el mai in varsta din rudele clanului matern) care examineaza fiecare suflet inai nte de a-l lasa sa treaca raul dincolo de care domneste Inmunkan. Sub lumea infe rioara buni se gaseste ela gurun, de unde sufletele nu se intorc niciodata. Este moartea sufletului si disparitia sa definitiva la care-i condamna Inmunkan pe c ei rai. Sufletele celor buni, fara sa mearga sa-l vada pe Inmunkan, devin spirit e Enduri; sufletele celor bogati le intalnesc in lumea superioara (270). Aceasta notiune de pedeapsa si aceasta aluzie la paradis, pe care am constatat-o la tun gusii de pe Ienisei, a fost, probabil, imprumutata de la rusi. Pentru golzi, acest drum pe care mortii lor nu-l pot urma fara ajutorul samanulu i este un mare subiect de preocupare si ei il descriu in amanunt. El cuprinde op tsprezece etape: 1) daru, locul unde au loc funeraliile pe pamantul de mijloc; 2) onja; 3) bolosa, sufletul intalneste aici pentru prima data piedici; 4) ingila; 5) saja sujgone; 6) tuente; 7) xaro, calea se ramifica in atatea drumuri cate clanuri exista. Clanul Dzaksor primeste daui-xaje clanul Dzakor calea aldui-xaje si calnul Odzal calea ul-xaje . fiecare dintre aceste cai cuprinde etape identice, care sunt: - xadelto, rapa abrupta; - xajan dauri, locul cel mai periculos. Trebuie sa traversezi un fluviu si sufle tele cele mai slabe pier aici de epuizare; - galinda; - mania; - kokua; - natojla; - osjanki bandaxa, se observa urme proaspete ale unui campament (ramuri rupte, u rme de pasi); - moii imndaxa; se observa urme de trasport de lemne; - buni indavaixa (se aude latratul unui caine);

- buni dzondogdaxa (se vede locuinta mortului). Simkevici care, primul, a relevat acesti termeni nu le da, din pacate, nici semn ificatia, nici etimologia (279). Lopatin, care a luat aceasta lista in una din l ucrarile sale (157), n-a adus noi precizari. Ceea ce este remarcabil in aceasta enumerare este fidelitatea cu care sunt reproduse peripetiile pe care vanatorul gold le intalneste, de obicei, in timpul deplasarilor sale in taiga. Xilenii, tungusi instalati de mult timp printre golzi, au imprumutat de la cei d in urma coborarea in lumea inferioara de-a lungul unei rute minutios descrise, d ar ramasite (ale obiceiurilor lor, care au disparut cu desavarsire in viata lor cotidiana s-au pastrat in imaginea pe care si-o fac despre aceasta cale. Astfel, coborarea in lumea inferioara se efectueaza pentru ei calare pe ren, chiar daca au abandonat renii de mult timp pentru saniile cu caini ale vecinilor lor golzi . Mai mult, colibele satelor lor de morti sunt de tip oroon si foarte diferite de fanza, casele golde de tip chinez. Calea acestora, mai scurta decat cea a golzi lor, cuprinde patrusprezece etape. Primele sunt asemanatoare cu cele ale golzilo r, dar, incepand cu a cincea, saja sujgon, drumul coteste si merge in sensul une i ape. Etapele urmatoare sunt: - saja uuumi, trecerea unui defileu; - saja xabeni, coborarea pe alt versant al muntelui; - saja dzabguni, traversarea unei paduri dese; - saja baceuni, escaladarea unui munte; - toksa badikini, locul unde locuiesc copiii nascuti morti; - sadi, un mare iaz; - buni naani sujguni, un loc descoperit, marginit de padure frumoasa pe malurile unui fluviu de munte; - uolduka apeoxa, urme ale constructiei de obiecte dintr-o singura bucata sunt viz ibile si au fost doborati copaci; - buni sangniani iipo, se observa fum, apoi cocioabe de tip oroon si, in sfarsit, t urme de reni (157). Aceasta coborare in lumea inferioara, imitata dupa o calatorie obisnuita de-a lu ngul taigalei, conduce la un sat de morti unde viata este asemanatoare celei din lumea de mijloc, cu deosebirea ca aici calitatile oamenilor si ale obiectelor s e inverseaza. Oroii lui Avrorin care au impus fictiunea poetica la extrema in tim pul celor trei zile in care au descris si au pictat pe o harta lumea de aici si cea de dincolo, afirma ca batranii devin aici tineri, idiotii-inteligenti si vic eversa. Fara a ajunge pana acolo, toate grupurile tunguse considera ca obiectele folosite si sparte pe pamantul de mijloc redevin noi in lumea inferioara. Iata de ce, spun ei, se pune haina cea mai deteriorata a mortului alaturi de groapa, cu accesoriile sale de pescuit si de vanatoare rupte intentionat. Sirokogorov da o alta explicatie acestui obicei de a rupe obiectele defunctului: sufletele obi ectelor trebuie omorate pentru ca acestea sa-si poata urma stapanul in lumea inf erioara (270). Pentru goldi viata in lumea inferioara are o alta particularitate importanta: es te mult mai placuta decat viata in lumea de mijloc. Odata trecuta cea de-a doua statie, nu mai exista nici o suferinta in lumea inferioara ale carei paduri si a pe au din belsug vanat (272). Dar acesti goldi intrebati de Simkevici par sa fie singurii de aceasta opinie. Dupa tungusii intalniti de Sirokogorov, dimpotriva, Membrii clanului duc o existenta monotona si pe jumatate infometata in crepuscul ul lumii inferioare (270, p. 383). Tungusii din Turuxansk concep lumea inferioara xergu in felul tundrei lor: un pa mant plat unde cresc salcii subtiri si mesteceni uriasi. Sufletele celor morti c are populeaza aceste regiuni se imbraca in negru si-si strang centurile pe soldu ri. Locul centurii simbolizeaza lumea unde locuieste: la mijloc pentru oamenii p amantului, sub brate pentru locuitorii lumii superioare si de jos, pe solduri, p entru cei din lumea inferioara. Trecem de la xergu al mortilor ordinari la xergu rezervat samanilor decedati coborand printr-o deschizatura rotunda inconjurata de patru tarusi de fier. In xergu ordinar se deruleaza cele mai multe din actiun ile samanice (296). Lumea superioara mai putin frecvent descrisa (oare din cauza ca viii, viitori mo rti, nu vor locui niciodata aici?) ramane intr-un fel imprecisa. Ea este compusa

din mai multe straturi ceresti, sapte sau noua, al caror numar variaza In funct ie de grupuri. Pe straturile ceresti sunt pusi astrii, constelatiile si spiritel e diferite in dependenta de etnii. Pentru tungusii din Manciuria ugillan, lumea din inalturi, cuprinde noua ceruri, p rimele trei ocupate de Enduri, cel de-al patrulea catre soare, al optulea de catr e stelele si planetelea, cel deal noualea de luna (270). Barguzinii si hercinski i isi imagineaza ugi dunda in maniera asemanatoare, dar considera aceasta credin ta drept buriata. Dupa tungusii din Turuxansk lumea superioara este un minunat teren de vanatoare si de pescuit, asa cum niciodata tungusii n-au cunoscut in lumea de mijloc. Din pacate, aceasta lume este prea frumoasa pentru ei. Ea este rezervata rusilor si iakutilor ce locuiesc acolo sub numele de ugul boel, oamenii de sus imbracati in f rumoase vesminte albe. Ca si la tungusii orientali, se dezvaluie aici o influent a ortodoxa, dar vom remarca in trecere ca, daca tungusii din Manciuria deschid p aradisul oamenilor bogati sau buni, tungusii septentrionali sunt mai pesimisti. Paradisul le este total interzis. Numai popoarele superioare care le inconjoara, rusii si iakutii, au acces aici (296). Raul samanic Aceasta conceptie a lumii este particulara tungusilor de pe Ienisei si afluentil or sai. Mai recenta decat conceptia celor trei lumi, ea a fost elaborata, probab il, dupa migrarea tungusilor din Cisbaikalie spre Lena, Angara si Podkamennaja T unguska. Okladnikov, bazandu-se pe orientarea mormintelor stramosilor tungusilor coboara aparitia acestei conceptii spre 1800-1300 inainte de Cristos. Incepand cu aceasta perioada care a cunoscut aparitia metalului, dezvoltarea pescuitului si patriarhatul, maimutele care erau orientate dupa soare vor fi orientate dupa rau (190). Prin cursul sau, acest rau mitic ce curge mai intai spre vest, apoi f ace un cot spre nord, evoca migrarea de la est la vest a tungusilor, de-a lungul fluviilor siberiene. Conceptul insusi de rau al mortilor ar fi fost imprumutat de tungusi de la popoarele de pescari aborigeni. Acest univers mitic cuprinde si el trei lumi, dar aceste lumi sunt dispuse pe un plan orizontal de-a lungul raului; spre rau, mijloc de comunicatie, se indreapt a atentia. Raul isi are sursa in lumea superioara, acolo unde locuiesc sufletele viitorilor membri ai clanului si sufletele turmelor. El traverseaza apoi lumea de mijloc, pamant al oamenilor si al vanatului, pentru a se varsa in luma inferi oara, imparatia stramosilor. Acest rau se numeste engdekit (loc tabu engi: nu se po ate) la tungusii din bazinul Ieniseiului. La cei din Katanga si Podkamennaja Tung uska este denumita mumongi xokto bira, rau-drum de apa (190, 327, 9). Ca si potecile care se ramifica pentru fiecare clan gold incepand cu cea de-a sa ptea statie, si raul se ramifica la intrarea in lumea inferioara in atatea raule te cate clanuri tunguse sunt. Aceste rauri de clan curg unul langa altul si sunt pazite cu grija de spirite auxiliare ale samanului, pentru ca prin gura raului, spiritele ostile incearca sa se strecoare in clan. Daca acestea reusesc sa urce de-a lungul raului mitic pana in lumea de mijloc, unde ei vor omori pe membrii clanului si, daca se strecoara pana in lumea superioara, vor distruge sufletele ce asteapta reincarnarea cauzand astfel pierderea clanului. Deasupra izvoarelor raului mitic, lumea superioara tymanitki, spre dimineata, este formata din sapte ceruri sau din sapte nori. Aceasta lumea este acoperita de o frumoasa vegetatie, iar ziua dureaza aici etern (327). Este resedinta spiritelor stapane cele mai puternice: Ildidy, cel care indruma, spirit elector la tungusii din Sym; Main, stapanul lumii superioare printre tungusii din Ilimpeja si Esbogae n spiritul sufletelor pe care le tine cu ate la tungusii tungiri. Ekeri/Seveki/Xe veki, stapan suprem, distribuitorul vanatului la tungusii din Podkamennaja Tungu ska (9, 190, 327, 296). Cu izvorul raului se invecineaza rezervorul sufletelor de reni si cel al suflete lor umane ale clanului. Sufletele turmelor de reni din lumea de mijloc pasc aici pe detur (det desemneaza mlastinile, pasunile preferate de elani si de reni). A nisimov subliniaza legatura dintre mlastini, locurile preferate de renii salbati ci, care simbolizeaza frecvent animalul-mama al samanului si inima vitala a clan

ului. Anisimov extrage din aceasta noua proba a totemismului original al tungusi lor (9, 190). Alaturi de detur, se afla omiruk, rezervorul de suflete al clanulu i, asteptand reincarnarea, care e deseori conceputa sub forma unui arbore in car e stau pasarele. Dupa ce a traversat lumea de mijloc, raul se varsa in lumea inferioara dolbonitk i, spre noapte, care este o prapastie de frig si de obscuritate eterna, fundul est e negru, ca de carbune (327). El se mai numeste bukit, locul mortii sau sungudek, l ocul central (296). Sufletele mortilor continuau sa traiasca la gura raului lor c lanic din vanatoare si pescuit, ca si in lumea de mijloc. Spiritul-patron al ace stui teritoriu era o fantana, sora a alte sapte batrane gardiene ale drumul mort ilor. Cand samanul ajungea la gura raului, el o chema, pentru ca sa dea ordin un ui decedat sa caute sufletul corporal been pe care samanul l-a condus pana la in trarea de pe teritoriul mortilor. Mai jos se gaseste xerekxe, pamantul stramosil or samanici Xargi cu Mangi in frunte. Cel mai afund se afla marea subterana unde inoata pesti enormi, doua stiuci si doi bibani care sustin universul (190). Dup a alte versiuni, il locul marii subterane s-ar intinde un spatiu-rau definit und e si-ar avea resedinta spiritele bolii si ale mortii (296). In conceptia celor trei lume etajate un om poate patrunde din intamplare sau int entionat in alte lumi, fie ca ajunge in lumea inferioara printr-o spartura in gh iata la suprafata unui lac sau printr-o gaura in apa, fie ca un spirit sau o pas are il duce spre cer. In schimb, intrarile la raul Engdekit ce duce direct in in ima vitala a clanului omiruk si detur sunt sever pazite si nimeni, in forma de s aman sau suflet defunct nu se aventureaza acolo. Acest rau este extrem de periculos, din cauza rapizilor (?) sai in numar de sapt e sau noua. Cel mai de temut este ultimul, chiar inainte de gura raului. foarte putini samani au reusit sa-l traverseze si sa se intoarca, spun tungusii. Uneori samanul piere la acest ultim xxx si este explicatia pe care o dau la moartea su bita a samanului in timpul transei (327). In plus, spirite ostile pandesc de pe faleze in defileele inguste. Samanul, pentru a se apara, inalta baraje de spirit e auxiliare de-a curmezisul raului in maniera pescarilor pentru a captura sau bl oca spiritele nefaste. Desenul unui tungus ilustreaza pentru Anisimov calatoria samanului insotind sufl etul unui mort de-a lungul Engdekit pana in lumea inferioara (9). Desenul reprez inta samanul Intilgen, cel mai in varsta din clanul Rordual, in momentul conducer ii unui suflet corporal been in lumea inferioara. Samanul coboara raul asezat pe toba ca intr-o barca. De fiecare parte, o pereche de spirite-paznici, pasari st ilizate, il protejeaza. Sufletul mortului vine pe platforma funerara devenita pl uta. In fata cortegiului, spiritul cufundar arata drumul si spiritul larita, sub forma unei maturi, curata drumul. De-a lungul malului se ridica colibele celor sapte batrane mitice ale clanului, spiritele patroni ale raului samanul poposest e la ele pentru a cere informatii despre starea drumului. Cea de-a opta batrana locuieste pe o insula in mijlocul fluviului. Samanul se odihneste in coliba ei. Pentru ca ea l-a invatat in timpul initierii sale cum sa efectueze acest drum. C ea de-a noua batrana este cela mai in varsta, este stapana satului celor morti. Anisimov estimeaza ca prezenta acestor spirite patroni feminini in lumea inferio ara, prezenta caracteristica a mitologiilor siberiene, este reflexul ideologic a l caderii matriarhatului. Instaurarea patriarhatului, legata de un nou mod de pr oductie, pescuitul, ar fi alungat in lumea inferioara vechile divinitati (9). In aval de insula, intr-un golf, samanul si-a instalat un baraj de spirite auxil iare. Apoi, dincolo de gura raului, destinatarul i-a reprezentat pe morti vanand si pescuind, in timp ce moartele lucreaza asezate in jurul focului. Dedesubtul satului mortilor sunt desenate cele noua pamanturi samanice sub forma de cercuri . Cel mai mare este rezervat sefului spiritelor ancestrale, Mangi. Remarcam ca l umea inferioara se poate diviza in tot atatea straturi, sapte sau noua, ca si lu mea superioara. In timp ce been este primit in satul mortilor, omi, sub forma de pasare, isi ia zborul departe de Mangi, spre lumea superioara. Pentru lumea superioara, desenatorul tungus a reprezentat omi-pasari si, indeose bi, numeroase capcane si baraje pentru a le proteja de spirite nefaste: pasari s upraveghind aerul, salamandre pazind apele. Desenele evoca accesoriile cortului ceremonial, nymgandjiak sau sevencedek ce simbolizeaza cursul Engdekit traversan

d cele trei lumi, sau, mai exact, spiritele auxiliare care protejeaza raul. Numa rul ridicat al acestor baraje formate din pesti, pasari si cervide dau masura sp aimei ce o inspira spiritele nefaste navigand pe fluviul clanic. Chiar daca nu f ace parte din teoria raului, un arbore samanic turu trebuie sa fie obligatoriu r idicat in cortul ceremonial. Aceasta larita era plasata langa vatra si varful ei iesea prin gaura pentru fum. Cortul samanic asociaza, deci, raul samanic, care uneste cele trei lumi pe un pl an orizontal, si arborele samanic, care le uneste pe un plan vertical. Arborele si raul au aceeasi functie: cale de comunicatie care stabileste legaturi intre l umi, insa, daca raul este propriu tungusilor de vest, prezenta arborelui, mai ve che, este considerata tot atat de bine la est ca si la vest unde ea se suprapune teoriei raului. Simbolizat printr-o larita sau un mesteacan fara ramuri, pastra nd varful, sau printr-un simplu bat uneori inzestrat cu mici bare, arborele este accesoriu indispensabil pentru orice sedinta cuprinzand o ofranda spiritelor di n alte lumi. El este conceput uneori unic, spiritele ancestrale ii populeaza rad acinile, oamenii sunt trunchiul si sufletele copiilor membri ai clanului ramuril e. Uneori el este triplu, cate un arbore ridicandu-se in fiecare lume. Nu este, deci, numai un arbore samanic, dar si un copac clanic, si Anisimov explica aceas ta confuzie prin supravietuiri totemice. Dupa el, arborii samanici sunt vechi ce ntre totemice recuperate de samanism (190). O a treia conceptie despre lume a fost relevata la oroi si ea reprezinta trasatur i dependente de traditia celor trei lumi si de trasaturile imprumutate de la pal eoarctici, conservand, totusi, prezenta sursei de apa servind drept cale de comu nicatie intre lumea de mijloc si lumea mortilor. Dupa versiunea relevata de Avrorin, raul mortilor ce conduce in lumea inferioara buni, porneste de la crupa elanului cu opt copite reprezentand lumea de mijloc. Cand un om moarte, sufletul sau coboara singur in lumea mortilor. O bifurcatie la dreapta conduce spre lumea inferioara (buni) a mortilor. Daca sufletul se rat aceste aici, el nu va putea sa revina. Pentru ca oroii cred ca sufletele mortilor se reincarneaza dupa cinci generatii, aceste suflete ratacite in lumea inferioa ra a cainilor sunt pierdute pentru totdeauna si oroii explica astfel diminuarea p oporului lor. Daca sufletul a ales drumul bun, dupa trei zile de calatorie el ajunge la o masa acoperita cu mancare. A doua zi se odihneste intr-o cocioaba. Ziua urmatoare, e scaladeaza o stanca, cade printr-o gaura si se regaseste in lumea inferioara. Tr aieste aici cinci generatii. Dupa care sufletul urca pe raul Buni Ilini pana in lumea de dincolo de nori, luand succesiv aspectul unui batran de fier inzestrat cu un baston, cel al unei sageti metalice, al unui ratoi de fier si, in sfarsit, al unui vierme de fier. El se strecoara printer-o spartura a sferei ceresti sisi continua drumul sub forma unui fluture de fier pana la pamantul lumii situat la nord de lumea de mijloc. B-na, pamantul lumii, este divizat in doua emisfere: cea a ursului si cea a tigru lui. Sufletul merge in una sau in cealalta, fara sa se stie ce-i fixeaza alegere a (probabil o supravietuire a organizatiei dualiste). Sufletul hranit cu carbune de lemn sfarseste prin a se transforma in ciuperca pe care batrana stapana a pa rtii unde se afla sufletul, o arunca pe pamant. Ciuperca ajunsa in pantecul unei femei devine un embrion mascul, daca sufletul dadea viata unei femei in precede nta sa existenta, si invers. Petele pe care bebelasul le poarta la nastere sunt vanataile pe care le-a primit in cadere. In aceasta conceptie a universului, nu exista lumea superioara propriu-zisa, dar deasupra elanului cu opt picioare reprezentand lumea de mijloc, se gaseste pama ntul soarelui si al lunii si universul de dincolo de cer, unde creste arborele s amanic. Trei straturi de nori separa elanul cu opt picioare de pamantul lunii. Samanul d evine randunica spre a-l atinge pe primul liliac, pentru a-l atinge pe cel de-al doilea si libelula pentru al treilea. Devenit paianjen, el se ridica pana la pa mantul lunii pe un fir si apoi se transforma in lacusta pentru a salta pe luna. Samanul intreprinde aceasta calatorie pe pamantul lunii cand vrea sa obtina zapa da pentru vanatori. El culege un sloi de gheata si-l arunca pe pamantul unde se

transforma in zapada. In schimb, calatoriile pe pamantul soarelui sunt rare. Sam anul n-are ce face pe acest pamant periculos si se duce acolo dupa numeroase ava tare numai pentru a-si demonstra puterea. Calatoria cea mai periculoasa este cea care duce in universul situat dincolo de sfera cereasca, in imparatia pasarii de fier Kori. Samanul isi ia zborul din lum ea de mijloc sub aspectul unei bufnite, apoi devenita foca inelata, isi urmeaza drumul pe cai de apa subterane. El se transforma in sarpe inelat pentru a se str ecura printre maxilarele orizontului, acolo unde cerul si pamantul se unesc prin tr-un pocnet perpetuu. La sosirea sa, sufletul samanului se aseaza intr-o ramura a arborelui samanic. Cu cat ramura este mai inalta, cu atat e mai puternic sama nul. Daca sufletul adoarme de oboseala, el cade si moare. Oroii, nu precizeaza in sa deloc ce scop il duce pe saman in acest univers. Aceasta calatorie ar putea f i amintirea unui mit comun goldilor si oroilor despre samanul psihopomp, in care samanul transformat in pasare Kori acopera deschizatura lumii inferioare pentru a-i impiedica pe cei morti sa revina pe pamant. Ceea ce ar confirma aceasta ipot eza este faptul ca, pe harta desenata de oroi, arborele este reprezentat rasturna t cu radacinile in sus ca toti arborii din lumea inferioara. Mai mult, pentru a ajunge in acest univers, samanul trebuie sa urmeze cai de apa subterane. Sub ornamentul poetul al satenilor oro, a caror inspiratie creatoare s-a exaltat, probabil, la cel mai inalt punct in timpul celor trei zile cat au desenat harta lumii de dincolo pentru vizitatorii lor rusi, recunoastem elemente tipic tungus e. De exemplu, lumea inferioara, in pofida formei sale neobisnuite de elan cu op t picioare, se prezinta ca o replica inversata a lumii de mijloc sub care ea est e plasata. Samanul circula de-a lungul cailor de apa in timpul deplasarilor sale subterane si drumul care duce din lumea de mijloc in cea inferioara este un rau . In plus, arborele samanic care se gaseste dincolo de maximele orizontului, evo ca arborele initierii a carui pozitie a ramurilor mai mult sau mai putin inalte masoara puterea samanului. Reincarnarea producandu-se dupa o sedere in lumea inf erioara si superioara, este, deopotriva, o tema tungusa. In realitate, de-a lungul diferitelor versiuni proprii fiecarei regiuni, fondul comun al tuturor grupurilor tunguse se lasa limpede observat. Aceste trei trasat uri fundamentale sunt: prezenta celor trei lumi, fie ca sunt puse vertical sau o rizontal de-a lungul unui rau, simbolizarea axelor de comunicare intre lumi cu a jutorul unui rau sau al unui arbore reincarnarea, vazuta ca o calatorie circular a a sufletului plecand din lumea de mijloc pentru a se opri in lumea inferioara, inainte de a urca in lumea superioara si de a reveni pe pamant sa se reincarnez e.